Extras din Martin Heidegger, Fiinta si timp, trad. Gabriel Liiceanu si Catalin Cioaba, Humanitas, Bucuresti, 2 !, pp. 2"#$ .

7. Metoda fenomenologic a cercetrii % dat& cu caracteri'area pro(i'orie a obiectului tematic al cercet&rii )*iin+a *iin+&rii, respecti( sensul *iin+ei ,n general-, se pare c& .i metoda ei a *ost de/a sc0i+at&. 1elimitarea *iin+ei de *iin+are .i explicarea *iin+ei ,nse.i este sarcina ontologiei. 2umai c& metoda ontologiei r&m,ne ,n cel mai ,nalt grad problematic& at,ta (reme c,t a.tept&m ,ndrumare din partea, s& 'icem, a ontologiilor transmise de#a lungul istoriei sau din partea unor ,ncerc&ri similare. 1eoarece termenul de ontologie este *olosit pentru aceast& cercetare ,ntr#un sens *ormal larg, orice ,ncercare de a l&muri metoda ontologiei merg,nd pe *irul istoriei sale este de la bun ,nceput exclus&. 3rin *olosirea termenului de ontologie nu e a(ut& ,n (edere o disciplin& *ilo'o*ic& anume, care ar *i legat& de alte discipline. 2u este de*el (orba de ,mplinirea unei sarcini ce +ine de o disciplin& preexistent&, ci in(ers4 numai pornind de la necesit&+ile obiecti(e ale unor ,ntreb&ri determinate .i de la *elul de tratare cerut de lucrurile ,nsele5 poate s& ia na.tere o atare disciplin&.

% dat& cu ,ntrebarea c&l&u'itoare pri(itoare la sensul *iin+ei, cercetarea se a.a'& ,n ori'ontul ,ntreb&rii *undamentale a *ilo'o*iei ,n general. Modul ,n care (om trata aceast& ,ntrebare este cel fenomenologic. 3rin aceasta, lucrarea de *a+& nu se pune nici ,n slu/ba (reunui punct de (edere5 .i nici ,n slu/ba (reunei direc+ii, deoarece *enomenologia, at,ta (reme c,t se ,n+elege pe ea ,ns&.i, nu este .i nici nu poate de(eni (reodat& (reuna din acestea dou&. Cu(,ntul *enomenologie5 semni*ic& ,n primul r,nd un concept de metod. El nu caracteri'ea'& ce#ul concret al obiectelor cercet&rii *ilo'o*ice, ci cum#ul lor. Cu c,t un concept de metod& ac+ionea'& mai autentic .i cu c,t el determin& mai cuprin'&tor conturul *undamental al unei .tiin+e, cu at,t mai originar este el ,nr&d&cinat ,n con*runtarea cu lucrurile ,nsele, cu at,t mai mult se ,ndep&rtea'& el de ceea ce noi numim un procedeu te0nic, de genul celor care exist&, nu pu+ine la num&r, .i ,n disciplinele teoretice. 6ermenul *enomenologie5 exprim& o maxim& care poate *i *ormulat& ast*el4 c&tre lucrurile ,nsele75 8 .i asta prin opo'i+ie cu toate [28] construc+iile lipsite de temei, cu g&selni+ele ,nt,mpl&toare, prin opo'i+ie cu preluarea de concepte care au doar aerul c& s,nt legitime, prin opo'i+ie cu *alsele ,ntreb&ri care ,.i croiesc adesea drum de#a lungul genera+iilor cu titlul de probleme. 9ns& aceast& maxim& 8 s#ar putea replica 8 este per*ect sub,n+eleas& .i, ,n plus, este o expresie a principiului oric&rei cunoa.teri .tiin+i*ice. 1e ce oare ce(a care este de la sine ,n+eles trebuie atunci s& *ie ,n c0ip expres reluat ,n titulatura unei cercet&ri: 9n *apt este (orba aici de un de la sine ,n+eles5 pe care (rem s& ,l pri(im mai ,ndeaproape, cel pu+in at,t c,t e important pentru limpe'irea demersului acestei lucr&ri. ;om expune acum doar pre#conceptul de *enomenologie.

Cu(,ntul are dou& p&r+i componente4 *enomen .i logos< ambele trimit la termeni grece.ti4 *ain=menon .i l=go/. Considerat ,n c0ip exterior, cu(,ntul *enomenologie este *ormat precum teologie, biologie, sociologie, nume care s,nt traduse4 .tiin+a despre 1umne'eu, .tiin+a despre (ia+&, .tiin+a despre societate. Fenomenologia ar *i atunci tiina despre fenomene. 3re#conceptul de *enomenologie trebuie pus ,n lumin& prin caracteri'area ,n+elesului celor dou& p&r+i componente ale cu(,ntului 8 *enomen5 .i logos5 8 .i prin *ixarea sensului numelui compus din acestea. >storia cu(,ntului ,nsu.i, care se pare c& a luat na.tere ,n .coala lui ?ol**, nu are aici nici o importan+&.

@. Conceptul de fenomen

Cu(,ntul grec *ain=menon, la care trimite termenul de *enomen5, deri(& de la (erbul *aAnesBai care ,nseamn&4 a se ar&ta< de aceea, sensul lui *ain=menon este4 ceea ce se arat&, ceea ce este mani*est< *aAnesBai ,nsu.i este *orma medie a lui *aAnC 8 a aduce la lumina 'ilei5< *aAnC apar+ine radicalului *a 8, precum *,/, lumina, str&lucirea, adic& acel ce(a ,n care ce(a poate s& de(in& mani*est, (i'ibil ,n el ,nsu.i. 6rebuie de aceea s stabilim c& semni*ica+ia cu(,ntului fenomen5 este4 ceea#ce#se#arat#n#sine#nsui, ceea ce este mani*est. Fain=mena, *enomenele5, s,nt atunci totalitatea a ceea ce se a*l& ,n plin& lumin& a 'ilei sau care poate *i adus la lumin&, ceea ce grecii identi*ic& uneori pur .i simplu cu tD Enta )*iin+area-. Ce#i drept, *iin+area poate s& se arate pornind de la ea ,ns&.i ,n di*erite *eluri, de *iecare dat& dup& modul de acces la ea. Exist& c0iar .i posibilitatea ca *iin+area s& se arate drept ceea ce ea nu este ,n ea ,ns&.i. 9n aceast& ar&tare de sine, *iin+area [29] arat& ca .iA5 % asemenea ar&tare de sine o numim fapt-de-a-avea-aparena-a-ceva. 6ot ast*el .i ,n greac& cu(,ntul *ain=menon, *enomen, are semni*ica+ia de ceea#ce#arat&#ca# .i, aparentul5, aparen+a5< *ain=menon FgaB=n trimite la un bun care arat& ca .i, ,ns& care ,n realitate5 nu este drept ceea ce se d& a *i. 3entru ,n+elegerea mai ad,nc& a conceptului de *enomen important este s& (edem cum anume ceea ce este numit ,n cele dou& semni*ica+ii ale lui *ain=menon )*enomen5 ca ceea#ce#se#arat& .i *enomen5 ca aparen+&- alc&tuie.te, potri(it structurii sale, un ,ntreg. 2umai ,n m&sura ,n care ce(a ,n genere pretinde, potri(it sensului s&u, s& se arate, ,n spe+& s& *ie *enomen, poate el s& se arate ca ce(a care el nu este, poate doar s& arate ca .iA5. 9n semni*ica+ia potri(it c&reia *ain=menon ,nseamn& aparen+&5, semni*ica+ia originar& )*enomenul ,n+eles ca ceea ce este mani*est5- este de/a inclus& ca *undament al ei. @tribuim, terminologic (orbind, termenul de *enomen5 semni*ica+iei po'iti(e .i originare a lui *ain=menon iar *enomenul ,l distingem de aparen+& ca modi*icare pri(ati(& a *enomenului. 9ns&

ceea ce exprim& cei doi termeni nu are ,n prim& instan+& nimic de#a *ace cu ceea ce se nume.te ,n mod curent *enomen ) Erscheinung- sau c0iar simpl& apari+ie5. Ge (orbe.te, de pild&, despre *enomene patologice5. 3rin acestea se au ,n (edere e(enimentele somatice care se arat& .i care, ,n ar&tarea lor de sine ca cele ce se arat&, indic&5 ce(a care el ,nsu.i nu se arat&. Gur(enirea unor asemenea e(enimente, ar&tarea lor de sine, merge m,n& ,n m,n& cu pre'en+a unor tulbur&ri care, ele ,nsele, nu se arat&. @cest *enomen )Erscheinung- ca apari+ie )Erscheinung- a ce(a5 nu semni*ic& deci c,tu.i de pu+in4 a se ar&ta pe sine ,nsu.i, ci doar anun+area a ce(a care nu se arat& prin ce(a care se arat&. Faptul#de#a# ap&rea )Erscheinen- este o ne#artare#de#sine. 9ns& acest ne#5 nu trebuie c,tu.i de pu+in s& *ie identi*icat cu nega+ia pri(ati(& care determin& structura aparen+ei )Schein-. Ceea ce nu se arat& n felul care este propriu lui ceea#ce#apare )das Erscheinende- nu poate niciodat& nici s& par&. %rice indiciu, pre'entare, simptom .i simbol a ce(a are structura *ormal& *undamental& a *aptului#de#a#ap&rea )Erscheinen-, c0iar dac& ele di*er& unele de altele.

1e.i *aptul#de#a#ap&rea5 nu este niciodat& o ar&tare de sine ,n sensul de *enomen, totu.i *aptul#de#a#ap&rea este posibil numai pe temeiul unei artri de sine a ce(a. 9ns& aceast& ar&tare de sine care *ace posibil *aptul#de#a#ap&rea nu este ,nsu.i *aptul#de#a#ap&rea. Faptul#de#a#ap&rea este *aptul#de#a#se#anuna prin ce(a care se arat&. 1ac& spunem atunci c& prin cu(,ntul apari+ie5 trimitem la ce(a ,n care ce(a apare *&r& ca el ,nsu.i s& *ie o apari+ie, conceptul de *enomen nu este prin aceasta delimitat, ci presupus, aceast& [30] presupo'i+ie r&m,n,nd ,ns& acoperit&, deoarece ,n determinarea aceasta de apari+ie5 cu(,ntul a ap&rea5 este utili'at ,n dublu sens. @cel ce(a ,n care ce(a apare5 ,nseamn& acel ce(a ,n care ce(a se anun+&, adic& nu se arat&< iar c,nd spunem *&r& ca el ,nsu.i s&#.i *ac& Hapari+iaI5, apari+ie5 ,nseamn& artare de sine. @ceast& ar&tare de sine apar+ine ,ns& ,n c0ip esen+ial acelui ce(a ,n care5 ce(a se anun+&. Fenomenele nu s,nt a.adar niciodat apari+ii, pe c,nd orice apari+ie depinde de *enomene. 1ac& de*inim *enomenul cu a/utorul unui concept de apari+ie5 care pe deasupra mai este .i obscur, atunci totul este r&sturnat cu capul ,n /os iar o critic&5 a *enomenologiei, reali'at& pe asemenea ba'&, este ne,ndoielnic o ,ntreprindere 0a'ardat&. Cu(,ntul apari+ie5, la r,ndul s&u, poate s& aib& el ,nsu.i un dublu sens4 pe de o parte faptul-de-a-aprea ,n sensul unei anun+&ri de sine ca ne#ar&tare de sine .i, pe de alt& parte, ,nsu.i acel ce(a ce anun+& )das Meldende selbst care, ,n ar&tarea sa de sine, indic& ce(a care nu se arat&. Ji, ,n s*,r.it, *aptul#de#a#ap&rea poate *i *olosit ca termen pentru ade(&ratul sens al *enomenului ca ar&tare de sine. 1ac& desemn&m aceste trei lucruri distincte ca apari+ie5, atunci con*u'ia este ine(itabil&.

9ns& aceast& con*u'ie este sporit& ,n c0ip esen+ial .i prin aceea c& apari+ie5 mai poate a(ea .i o alt& semni*ica+ie. 1ac& acel#ce(a#ce# anun+& 8 deci cel care, ,n ar&tarea sa de sine, indic& ceea ce nu e mani*est, este conceput ca ce(a care sur(ine ,n ,nsu.i ceea#ce#nu#e# mani*est .i care eman& din el ast*el ,nc,t ceea#ce#nu#este#mani*est este g,ndit ca ce(a care prin esen+a sa nu este niciodat mani*est, atunci apari+ie ,nseamn& producere, ,n spe+& ceea ce este produs, ,ns& ce(a care nu constituie *iin+a autentic& a acelui ce(a ce produce4 apari+ie ,n sensul de simpl& apari+ie5. 1esigur, tocmai acel#ce(a#ce#anun+& .i care este produs se arat& el ,nsu.i ,n a.a *el ,nc,t, ca emana+ie a acelui ce(a pe care el ,l anun+&, ,l *ace pe acesta permanent s& r&m,n& ,n(&luit ,n el ,nsu.i. 9ns& aceast& ne#ar&tare care ,n(&luie nu este, nici ea, aparen+&. Kant *olose.te termenul apari+ie )Erscheinung- ,n acest dublu sens. @pari+ii s,nt, potri(it lui, ,n primul r,nd obiectele intui+iei empirice5, ceea ce se arat& ,n aceast& intui+ie. @cest ce(a care se arat& )*enomen5 ,n sensul autentic originar- este totodat& apari+ie5 ca emana+ie anun+&toare a ce(a care, ap&r,nd, se ascunde. 9n m&sura ,n care apari+iei5 8 ,n semni*ica+ia ei de anun+are de sine prin ce(a care se arat& 8 ,i este constituti( un *enomen )acesta put,ndu#se ,ns& trans*orma pri(ati( ,n aparen+&-, apari+ia la r,ndul ei poate de(eni simpl& aparen+&. 9ntr#o anumit& lumin& cine(a poate s& arate ca .i cum ar a(ea obra/ii ro.ii, iar aceast& ro.ea+& care se arat& poate *i luat& drept anun+ [31] pentru pre'en+a *ebrei, care la r,ndul ei indic& o dis*unc+ie ,n organism.

!enomen 8 *aptul#de#a#se#ar&ta#,n#sine#,nsu.i 8 semni*ic& un mod pri(ilegiat ,n care ce(a poate *i ,nt,lnit. "pariie, dimpotri(&, ,nseamn& o rela+ie de trimitere, ea ,ns&.i de ordinul *iin+&rii, care sur(ine ,n *iin+area ,ns&.i, ,n a.a *el ,nc,t elementul care trimite )care anun+&- nu#.i poate satis*ace *unc+ia posibil& dec,t dac& se arat& ,n el ,nsu.i, dac& e *enomen5. @pari+ie .i aparen+& s,nt, ele ,nsele, *undate ,n c0ipuri di*erite ,n *enomen. ;arietatea derutant& a *enomenelor5, care s,nt desemnate prin termeni ca *enomen5, aparen+&5, apari+ie5, simpl& apari+ie5, nu poate *i limpe'it& dec,t dac& de la bun ,nceput este ,n+eles conceptul de *enomen4 ceea#ce#se#arat&#,n#sine# ,nsu.i.

1ac& surprindem conceptul de *enomen ,n *elul acesta, r&m,n,nd nedeterminat care anume *iin+are este socotit& *enomen .i dac& r&m,n,nd ,n general desc0is dac& ceea#ce#se#arat& este de *iecare dat& o *iin+are sau un caracter pe care ,l are *iin+a unei *iin+&ri, atunci nu *acem dec,t s& ob+inem conceptul formal de *enomen. 9ns& dac& prin ceea ce se arat& ,n+elegem *iin+area care, a.a#',c,nd, ,n sensul lui Kant, este accesibil& prin intui+ia empiric&, atunci conceptul *ormal de *enomen (a *i *olosit cum trebuie. Ltili'at ast*el, *enomenul acoper& semni*ica+ia conceptului obinuit de *enomen. @cest concept obi.nuit nu este ,ns& conceptul *enomenologic de *enomen. 9n ori'ontul problematicii Mantiene, putem da o ilustrare a ceea ce este conceput *enomenologic prin *enomen l&s,nd la o parte alte di*eren+e4 ceea ce de/a se arat& ,n apari+ii, preced,nd .i ,nso+ind de *iecare dat& *enomenul ,n+eles ,n sensul obi.nuit, poate, c0iar dac& se arat& netematic, s& *ie adus tematic la ar&tare de sine, iar tocmai acest ce(a#care#se#arat&#ast*el#,n#sine#,nsu.i )*ormele intui+iei5- repre'int& *enomenele *enomenologiei. C&ci ,n c0ip e(ident spa+iul .i timpul trebuie s& poat& s& se arate ast*el 8 ele trebuie s& poat& de(eni *enomene 8 ,n ca'ul ,n care Kant pretinde c& a(ansea'& un enun+ transcendental ,ntemeiat pe ce(a real, atunci c,nd spune c& spa+iul este ,nl&untrul aprioric al unei ordini. 9ns& dac& a (enit momentul s& ,n+elegem ,n genere conceptul *enomenologic de *enomen, independent de cum anume ceea ce se arat& poate *i determinat mai ,ndeaproape, atunci aceasta presupune ine(itabil c& trebuie s& ,n+elegem sensul conceptului *ormal de *enomen .i sensul *olosirii lui corecte ,ntr#o semni*ica+ie obi.nuit&. 8 9nainte de a *ixa pre#conceptul de *enomenologie, trebuie s& delimit&m semni*ica+ia l=go/#lui, pentru ca s& de(in& limpede ,n ce sens *enomenologia ,n general poate s& *ie .tiin+a despre5 *enomene.

B. Conceptul de logos [32] La 3laton .i @ristotel, conceptul de l=go/ are mai multe sensuri .i anume ,n a.a *el ,nc,t semni*ica+iile de(in dis/uncte, *&r& s& *ie c&l&u'ite ,n c0ip po'iti( de o semni*ica+ie *undamental&. 9n *apt este (orba de o simpl& aparen+& care se men+ine at,ta (reme c,t interpretarea nu reu.e.te s& surprind& ,n c0ip adec(at semni*ica+ia *undamental& ,n con+inutul ei primordial. C,nd spunem c& semni*ica+ia *undamental& a lui l=go/ este discurs5 )#ede-, atunci aceast& traducere literal& de(ine cu ade(&rat (alabil& abia c,nd pornim de la determinarea a ceea ce ,nseamn& discursul ,nsu.i. >storia ulterioar& a semni*ica+iei cu(,ntului l=go/, .i ,nainte de toate interpret&rile multiple .i arbitrare ale *ilo'o*iei care a urmat, acoper& constant semni*ica+ia autentic& a discursului5, care este totu.i ,ndea/uns de mani*est&. L=go/ este tradus5, ceea ce ,nseamn& ,ntotdeauna explicitat, ca ra+iune, /udecat&, concept, de*ini+ie, temei, raport. 9ns& cum poate discurs5 s& se modi*ice p,n& ,ntr#acolo ,nc,t, atunci c,nd utili'&m .tiin+i*ic limba/ul, l=go/ s& a/ung& s& ,nsemne toate cele enumerate mai sus: C0iar .i atunci c,nd l=go/ este ,n+eles ,n sensul de enun+, iar enun+ul ,n sensul de /udecat&5, c0iar .i atunci este posibil ca prin aceast& traducere aparent corect& semni*ica+ia *undamental& s& *ie totu.i ratat&, mai ales dac& /udecata este conceput& ,n sensul cine .tie c&rei teorii a /udec&+ii5 din 'ilele noastre. L=go/ nu semni*ic& de*el 8 .i ,n orice ca' nu ,n primul r,nd 8 /udecat&, dac& prin aceasta se ,n+elege o legare5 sau o luare de po'i+ie5 )acceptare 8 respingere-.

1impotri(&, l=go/ ca discurs ,nseamn&, asemeni lui d0loNn, a *ace mani*est lucrul despre care este (orba5 ,n discurs. @ristotel a explicat mai precis aceast& *unc+ie a (orbirii, ca Fpo*aAnesBai$. L=go/#ul *ace ca ce(a s& se (ad& )*aAnesBai-, ,n spe+& acel ce(a despre care este (orba< .i *ace acest lucru *ie pentru cel care (orbe.te )diate'a medie-, *ie pentru cei ce (orbesc ,ntre ei. 1iscursul *ace s& se (ad&5 FpOA, pornind c0iar de la acel ce(a despre care este (orba. 9n discurs )Fp=*ansi/-, ,n m&sura ,n care el este autentic, ceea ce este spus trebuie s& *ie extras din acel ce(a despre care se (orbe.te, ,n a.a *el ,nc,t comunicarea prin discurs, ,n ceea ce ea spune, *ace mani*est acel ce(a despre care ea (orbe.te .i totodat& ,l *ace accesibil altuia. @ceasta este structura l=go/#ului ca Fp=*ansi/. 1ar nu oric&rui discurs5 ,i este propriu acest mod de a *ace mani*est ,n sensul *aptului#de#a# *ace#s&#se#(ad& care pune ,n e(iden+&. Pug&mintea )eQcI-, de pild&, *ace deopotri(& mani*est, ,ns& ,ntr#un c0ip di*erit. 9n ,mplinirea lui concret&, actul discursi( )*aptul#de#a#*ace#s&#se# (ad&- are caracteristica (orbirii, a exprim&rii prin cu(inte. L=go/#ul [33] este *CnI .i ,n spe+& *CnI metD *antasAa/, emisie (ocal& ,n care, de *iecare dat&, ce(a este (i'at. Ji numai deoarece *unc+ia l=go/#ului ca Fp=*ansi/ re'id& ,n *aptul# de#a#*ace#s&#se#(ad& care pune ,n e(iden+& ce(a, numai de aceea l=go/#ul poate a(ea *orma structural& a lui sRnBesi/. S$nthesis nu ,nseamn& aici legarea .i cuplarea de repre'ent&ri, m,nuirea de e(enimente psi0ice ale c&ror leg&turi ar pune atunci problema5 cum anume aceste leg&turi, ca ce(a interior, trebuie s& se acorde cu elementele *i'ice exterioare. Gun are aici o semni*ica+ie pur apo*antic& .i (rea s& spun&4 a *ace s& se (ad& ce(a ,n aflarea sa laolalt cu ce(a, a *ace s& se (ad& ce(a ca ce(a.

C*. %e interpretatione, cap. S#T, apoi Metafi&ica U $ .i Etica 'icomahic U.

Ji la *el, deoarece l=go/#ul este un *apt#de#a#*ace#s&#se#(ad&, tocmai de aceea el poate *i ade(&rat sau *als. >ar aici important este s& ne desprindem de conceptul de/a construit al ade(&rului ,n sensul de acord5. @ceast& idee nu e ,n nici un ca' cea primordial& ,n conceptul de FlIBeia. Faptul#de#a#*i#ade(&rat5 propriu l=go/#ului ca Fl0BeRein (rea s& spun& c&, ,n lVgein ca Fpo*aAnesBai, *iin+area despre care este (orba e scoas& ,n a*ar& din ascunderea ei .i e *&cut& s& se (ad& ca un neascuns )Fl0BV/-, este des-coperit. La *el, *aptul#de#a#*i#*als5 )WeRdesBai- ,nseamn& acela.i lucru ca a ,n.ela ,n sensul de a acoperi4 a pune ce(a ,n *a+a a ce(a ),n a.a *el ,nc,t el e *&cut s& se (ad&- .i ast*el a#l pre'enta ca ce(a care el nu este.

9ns& deoarece ade(&rul5 are acest sens iar l=go/#ul este un mod determinat al *aptului#de#a#*ace#s&#se#(ad&, tocmai de aceea l=go/#ul nu poate *i considerat ca loc5 primordial al ade(&rului. @tunci c,nd ade(&rul este determinat 8 a.a cum se ,nt,mpl& ast&'i ,n mod curent 8, drept ceea ce apar+ine ,n c0ip propriu5 /udec&+ii .i c,nd ,n spri/inul acestei te'e este in(ocat @ristotel, in(ocarea aceasta este ilegitim& .i, mai cu seam&, conceptul elin al ade(&rului este gre.it ,n+eles. @de(&rat5, ,n sensul grec, .i deci mai originar dec,t amintitul l=go/ este aXsB0si/, perceperea sensibil& pur& a ce(a. 9n m&sura ,n care o aXsB0si/ +inte.te de *iecare dat& c&tre ale sale Xdia, ,n spe+& c&tre *iin+area care de *iecare dat&, ,n c0ip natural, nu este accesibil& dec,t prin .i pentru aceast& aXsB0si/ )de pild& care +inte.te culorile- ,n aceast& m&sur& perceperea este ,ntotdeauna ade(&rat&. Ceea ce ,nseamn&4 (ederea des#coper& ,ntotdeauna culori, ascultarea des# coper& ,ntotdeauna sunete. 9ns& ade(&rat5 ,n sensul cel mai pur .i mai originar, adic& des#coperind .i neput,nd niciodat& s& acopere, este noeYn#ul pur, perceperea care se ,ndreapt& ,n c0ip simplu c&tre determin&rile de *iin+& cele mai simple ale *iin+&rii ca atare. @cest noeYn nu poate niciodat& s& acopere, nu poate *i niciodat& *als< el poate *i cel mult o nepercepere, FgnoeYn, *iind atunci insu*icient pentru accesul simplu, adec(at. [34] C,nd ce(a nu se mai ,mpline.te sub *orma purului *apt#de#a# *ace#s&#se#(ad&, ci recurge de *iecare dat& la un alt lucru c&tre care el indic&, ast*el ,nc,t el *ace de *iecare dat& s& se (ad& ce(a ca ce(a, el prime.te o structur& de sinte'& .i, o dat& cu ea, posibilitatea de a acoperi. @de(&rul de ordinul /udec&+ii5 nu este ,ns& dec,t ca'ul contrar al acestei acoperiri 8 adic& un *enomen al ade(&rului fundat n mai multe feluri. Pealismul .i idealismul ratea'& ,n aceea.i m&sur& sensul conceptului elin de ade(&r, singurul de la care plec,nd poate *i ,n general ,n+eleas& posibilitatea a ce(a precum doctrina ideilor5 socotit& ca o cunoatere *ilo'o*ic&.

>ar l=go/ poate s& ,nsemne raiune, tocmai deoarece *unc+ia l=go/# ului re'id& ,n simplul *apt#de#a#*ace#ce(a#s&#se#(ad&, ,n faptul-de-aface-s-fie-perceput *iin+area. Ji iar&.i, deoarece l=go/ este *olosit nu numai cu semni*ica+ia de lVgein, ci deopotri(& de leg=menon )ceea ce este indicat ca atare-, .i deoarece leg=menon nu este nimic altce(a dec,t ZpoMeAmenon 8 care, de *iecare dat& de/a, st&, ca simpl&# pre'en+&, la ba'a oric&rei desemn&ri prin cu(,nt .i a oric&rei discut&ri 8, din aceast& cau'& l=go/ ca leg=menon ,nseamn& temei, ratio. Ji, ,n s*,r.it, deoarece l=go/ ca leg=menon poate de asemenea s& ,nsemne acel ce(a interpelat ca ce(a .i care a de(enit (i'ibil ,n rela+ia sa cu ce(a, ,n rela+ionalitatea5 lui, de aceea l=go/ prime.te semni*ica+ia de relaie .i raport. @ceast& interpretare a discursului apo*antic5 este su*icient& pentru a l&muri *unc+ia primordial& a l=go/#ului. C. (re-conceptul fenomenologiei @tunci c,nd ne repre'ent&m concret ceea ce a re'ultat din interpretarea *enomenului5 .i logos#ului5, ne sare ,n oc0i rela+ia intern& dintre lucrurile pe care le au ,n (edere cei doi termeni. Cu(,ntul *enomenologie5 poate *i *ormulat ,n grece.te ast*el4 *ain=mena< ,ns& lVgein ,nseamn& Fpo*aAnesBai. lVgein tD @tunci

*enomenologie5 (rea s& spun&4 Fpo*aAnesBai tD *ain=mena4 a *ace s& se (ad& de la sine ,nsu.i ceea ce se arat&, a.a cum se arat& de la sine ,nsu.i. @cesta este sensul *ormal al cercet&rii care ,.i d& numele de *enomenologie. 9ns& atunci nimic altce(a nu a/unge la expresie dec,t maxima *ormulat& mai sus4 C&tre lucrurile ,nsele75

6ermenul *enomenologie este a.adar di*erit ca sens de denumiri precum teologie sau altele asemenea. @cestea numesc obiectele .tiin+elor corespun'&toare, potri(it con+inutului lor obiecti( speci*ic. 6ermenul *enomenologie5 nu nume.te nici obiectul cercet&rilor ei, nici nu caracteri'ea'& con+inutul ei obiecti(. Cu(,ntul d& doar o l&murire re*eritoare la felul ,n care [35] ceea ce trebuie s& *ie prelucrat ,n aceast& .tiin+& urmea'& s& *ie pus ,n lumin& .i tratat. Jtiin+& despre5 *enomene ,nseamn&4 o asemenea sesi'are a obiectelor sale, ,nc,t tot ceea ce e de discutat despre ele trebuie s& *ie tratat printr#o punere ,n lumin& direct& .i printr#o legitimare direct&. Expresia tautologic& *enomenologie descripti(&5 are ,n *ond acela.i sens. 1escrierea nu ,nseamn& aici un procedeu ,n genul, s& spunem, al mor*ologiei botanice< termenul acesta are, pe de alt& parte, un sens pro0ibiti(4 +inerea la distan+& a oric&rei determin&ri nelegitimate. Caracterul descrierii ,nse.i, sensul speci*ic al l=go/#ului, pot *i ,n primul r,nd *ixate pornind de la realitatea5 a ceea ce trebuie descris5, adic& a ceea ce trebuie s& capete o de*ini+ie .tiin+i*ic& dup& *elul ,n care noi ,l ,nt,lnim ca *enomen. Gemni*ica+ia conceptului *ormal .i obi.nuit de *enomen ne ,ndrept&+e.te s& numim ,n c0ip *ormal *enomenologie orice punere ,n lumin& a *iin+&rii a.a cum se arat& ea ,n ea ,ns&.i.

9ns& prin raport cu ce anume trebuie de#*ormali'at conceptul *ormal de *enomen ,n direc+ia unui concept *enomenologic .i cum anume poate *i el deosebit de cel obi.nuit: Ce anume este ceea ce *enomenologia trebuie s& *ac& s& se (ad&5: Ce anume este ceea ce ,ntr#un sens pri(ilegiat trebuie numit *enomen5: Ce anume este, potri(it esen+ei sale, n chip necesar tema unei puneri ,n lumin& e)plicite: 9n c0ip e(ident tocmai ceea ce, ,n prim& instan+& .i cel mai adesea, nu se arat&< ceea ce 8 prin raport cu ceea ce ,n prim& instan+& .i cel mai adesea se arat& 8 este ascuns, ,ns& care ,n acela.i timp este ce(a care ,n c0ip esen+ial +ine de ce(a care ,n prim& instan+& .i cel mai adesea se arat&, .i anume ,n a.a *el ,nc,t ,i constituie sensul .i temeiul. 9ns& ceea ce ,ntr#un sens de excep+ie r&m,ne ascuns sau care recade ,n acoperire sau nu se arat& dec,t disimulat5, nu este cutare sau cutare *iin+are, ci, a.a cum au ar&tat considera+iile noastre inaugurale, fiina *iin+&rii. Ea poate *i acoperit& p,n& ,ntr#acolo ,nc,t s& *ie uitat&, iar ,ntrebarea pri(itoare la ea .i la sensul ei s& nu *ie pus&. 3rin urmare, ceea ce pretinde, ,ntr#un sens pri(ilegiat .i pornind de la realitatea care ,i e cea mai proprie, s& de(in& *enomen este tocmai ceea ce *enomenologia a luat ,n posesie5 tematic ca obiect. Fenomenologia este modul de acces la ceea ce trebuie s& de(in& tem& a ontologiei .i totodat& modul ,n care ,i d&m o determinare care s&#l legitime'e. *ntologia nu este posibil dect ca fenomenologie . 9n conceptul *enomenologic de *enomen, acel ce(a care se arat& este *iin+a *iin+&rii, sensul ei, modi*ic&rile .i deri(atele ei. Ji aceast& ar&tare de sine nu este una oarecare .i nici ce(a de ordinul *aptului#de#a# ap&rea. Fiin+a [36] *iin+&rii poate mai pu+in ca oric,nd s& *ie ce(a ,n spatele c&ruia5 se mai a*l& ce(a care nu apare5.

9n spatele5 *enomenelor *enomenologiei nu se a*l& ,n c0ip esen+ial nimic altce(a, ,ns& ceea ce are s& de(in& *enomen poate *oarte bine s& *ie ascuns. Ji tocmai pentru c& *enomenele, ,n prim& instan+& .i cel mai adesea, nu s,nt date, este ne(oie de *enomenologie. @coperirea este conceptul contrar *enomenului5. Exist& di*erite *eluri ,n care *enomenele pot *i acoperite. Ln *enomen poate mai ,nt,i s& *ie acoperit ,n sensul c& el este ,nc& nedescoperit. 9n pri(in+a sa atunci nu exist& nici cunoa.tere, nici necunoa.tere. Ln *enomen poate apoi s& *ie obturat. Ceea ce ,nseamn& c& el a *ost c,nd(a des#coperit, ,ns& c& apoi a rec&'ut ,n acoperire. @ceasta poate de(eni total& sau, cum se ,nt,mpl& de obicei, ceea ce a *ost mai ,nainte des#coperit este ,nc& (i'ibil, c0iar dac& doar ca aparen+&. 6otu.i c,t& aparen+&, at,ta *iin+&5. @ceast& acoperire ca disimulare5 este cea mai r&sp,ndit& .i cea mai periculoas&, deoarece aici posibilit&+ile de a ne ,n.ela .i de a *i indu.i ,n eroare s,nt deosebit de persistente. 9n interiorul unui sistem5, structurile de *iin+& disponibile, a c&ror temeinicie ne r&m,ne ,ns& ,n(&luit& 8 .i deopotri(& conceptele care le s,nt proprii 8 pot la o adic& s&#.i re(endice dreptul. 3rinse ,n construc+ia unui sistem, ele se dau drept ce(a care nu are ne(oie de nici o alt& /usti*icare, drept ce(a care este clar5 .i care, de aceea, poate slu/i ca punct de plecare pentru o deduc+ie progresi(&.

@coperirea ,ns&.i, *ie c& este conceput& ,n sensul de ascundere, de obturare sau de disimulare, are la r,ndul ei o ,ndoit& posibilitate. Exist& acoperiri ,nt,mpl&toare a.a cum exist& altele necesare, adic& cele ,ntemeiate ,n *elul de a sub'ista al lucrului des#coperit. %rice concept sau orice propo'i+ie *enomenologic& extrase originar s,nt p,ndite, ,n m&sura ,n care s,nt comunicate sub *orma unui enun+, de posibilitatea denatur&rii. Ele s,nt transmise mai departe pier',ndu#.i ,n+elesul .i temeinicia lor .i de(in o simpl& te'& *&r& acoperire. 3osibilitatea ca ceea ce a *ost captat5 originar s& se ,nc0iste'e .i s& ne scape +ine de tra(aliul concret al *enomenologiei ,nse.i. >ar di*icultatea acestei cercet&ri const& tocmai ,n *aptul c& ea trebuie s& se exercite, ,ntr#un sens po'iti(, critic *a+& de ea ,ns&.i. Felul ,n care *iin+a .i structurile *iin+ei s,nt ,nt,lnite ca *enomene trebuie mai ,nainte de toate s& *ie cucerit extr&g,ndu#l din obiectele *enomenologiei. 1e aceea punctul de plecare al anali'ei ca .i accesul la *enomen .i traversarea straturilor acoperitoare dominante pretind, toate, o asigurare metodologic& proprie. [37] >deea sesi'&rii originare5 .i intuiti(e5 a *enomenelor .i a explic&rii lor este opusul nai(it&+ii unei (ederi5 ,nt,mpl&toare, nemi/locite5 .i nere*lectate. % dat& ce am delimitat pre#conceptul de *enomenologie, putem acum stabili .i semni*ica+ia termenilor fenomenal5 .i fenomenologic5. 2umim *enomenal5 ceea ce este dat .i este explicitabil ,n modul ,n care este ,nt,lnit *enomenul< de aceea .i (orbim despre structuri *enomenale. >ar *enomenologic5 ,nseamn& tot ceea ce apar+ine modului punerii ,n lumin& .i explic&rii .i care constituie aparatul conceptual cerut ,n aceast& cercetare.

1eoarece *enomenul ,n ,n+eles *enomenologic este ,ntotdeauna doar ceea ce constituie *iin+a, ,ns& *iin+a este de *iecare dat& *iin+& a *iin+&rii, este mai ,nt,i ne(oie, dac& (rem s& scoatem la i(eal& *iin+a, de o corect& pre'entare a *iin+&rii ,nse.i. @ceasta trebuie de asemenea s& se arate dup& modul de acces care ,i apar+ine ,n c0ip natural. @st*el conceptul obi.nuit de *enomen de(ine *enomenologic rele(ant. 1ac& (rem ca analitica noastr& s& *ie una autentic&, atunci sarcina prealabil& a unei asigur&ri *enomenologice5 a *iin+&rii exemplare 8 ca punct al ei de pornire 8 (a *i ,ntotdeauna de/a pre*igurat& pornind de la scopul acestei analitici.

Considerat& pe linia con+inutului ei, *enomenologia este .tiin+a despre *iin+a *iin+&rii 8 ontologie. 1in *elul ,n care am l&murit sarcinile ontologiei a re'ultat necesitatea unei ontologii *undamentale care ar urma s& aib& ca tem& *iin+area pri(ilegiat& ontologic#ontic, deci %asein# ul, .i anume ,n a.a *el ,nc,t aceast& ontologie s& a/ung& s& ,.i trans*orme ,n problem& a sa problema cardinal&, care este cea a ,ntreb&rii pri(itoare la sensul *iin+ei ,n general. 1in cercetarea ,ns&.i (a re'ulta c& sensul metodologic al descrierii *enomenologice este e)plicitarea. L=go/#ul *enomenologiei %asein#ului are caracterul lui [rm0neRein, prin care sensul autentic al *iin+ei precum .i structurile *undamentale ale *iin+ei %asein#ului s,nt fcute cunoscute ,n+elegerii pe care %asein#ul ,nsu.i o are despre *iin+&. Fenomenologia %asein#ului este hermeneutic ,n semni*ica+ia originar& a cu(,ntului, potri(it c&reia el desemnea'& acti(itatea interpret&rii. 9ns& ,n m&sura ,n care prin des# coperirea sensului *iin+ei .i a structurilor *undamentale ale %asein#ului ,n genere este pus ,n lumin& ori'ontul oric&rei cercet&ri ontologice ulterioare a *iin+&rii de ordinul %asein#ului, aceast& 0ermeneutic& de(ine totodat& 0ermeneutic&5 ,n sensul de elaborare a condi+iilor de posibilitate pentru orice cercetare ontologic&. Ji ,n m&sur& ,n care, ,n s*,r.it, %asein#ul are preeminen+& ontologic& ,n raport cu orice *iin+are 8 ,n calitatea ei de *iin+are a*lat& ,n posibilitatea existen+ei 8, 0ermeneutica, [38] ca explicitare a *iin+ei %asein#ului, prime.te un al treilea sens speci*ic, ,n spe+& sensul, *ilo'o*ic (orbind cel primordial, al unei analitici a existen+ialit&+ii existen+ei. 9n aceast& 0ermeneutic&, ,n m&sura ,n care ea elaborea'& ontologic istoricitatea %asein#ului ca o condi+ie ontic& a posibilit&+ii istoriogra*iei, se ,nr&d&cinea'& apoi ceea nu poate *i numit dec,t ,n c0ip deri(at 0ermeneutic&54 metodologia .tiin+elor istorice ale spiritului.

Fiin+a ca tem& *undamental& a *ilo'o*iei nu este o specie a unei *iin+&ri .i totu.i ea pri(e.te *iecare *iin+are ,n parte. Lni(ersalitatea5 ei trebuie c&utat& unde(a mai sus. Fiin+a .i structura *iin+ei stau mai presus dec,t orice *iin+are .i dec,t orice determina+ie posibil&, la r,ndul ei *iin+&toare, a unei *iin+&ri. !iina este t r a n s c e n d e n s-ul pur i simplu. 6ranscenden+a *iin+ei %asein#ului este una pri(ilegiat&, ,n m&sura ,n care ,n ea re'id& posibilitatea .i necesitatea celei mai radicale individuaii. %rice desc0idere de *iin+& ca transcendens este cunoa.tere transcendental. "devrul fenomenologic )starea de deschidere a fiinei- este v e r i t a s t r a n s c e n d e n t a l i s. %ntologia .i *enomenologia nu s,nt dou& discipline di*erite apar+in,nd, ,n r,nd cu altele, *ilo'o*iei. @mbii termeni caracteri'ea'& *ilo'o*ia ,ns&.i potri(it obiectului ei .i potri(it modului ei de tratare. Filo'o*ia este o ontologie *enomenologic& uni(ersal&, a(,nd ca punct de plecare 0ermeneutica %asein#ului, care, ca analitic& a e)istenei, a *ixat cap&tul *irului c&l&u'itor al oric&rei interog&ri *ilo'o*ice acolo de unde ea i&vorte .i acolo unde ea se repercutea&. Cercet&rile care urmea'& au de(enit posibile doar pe terenul preg&tit de E. Husserl, ale c&rui +ogische ,ntersuchungen \ Cercetri logice au permis *enomenologiei s& ias& la lumin&. L&muririle pri(itoare la pre#conceptul *enomenologiei arat& c& ceea ce este esen+ial ,n ea nu re'id& ,n realitatea ei ca direc+ie5 *ilo'o*ic&. Mai presus dec,t realitatea este posibilitatea. 2u putem ,n+elege *enomenologia dec,t dac& o surprindem ca posibilitate.]

] ]

1ac& cercetarea care urmea'& *ace c,+i(a pa.i ,nainte ,n desc0iderea lucrurilor ,nsele5, autorul ,i r&m,ne ,ndatorat ,n primul r,nd lui E. Husserl, care, ,n cursul anilor de ucenicie ai autorului la Freiburg, i#a permis acestuia s& se *amiliari'e'e, deopotri(& prin ,ndrumarea sa personal& plin& de abnega+ie c,t .i prin genero'itatea cu care i#a pus la dispo'i+ie cercet&rile sale inedite, cu domeniile cele mai di*erite ale in(estiga+iei *enomenologice.

9n ce pri(e.te caracterul greoi .i nem&iestria5 expresiei ,n cursul anali'elor care urmea'&, se cu(ine s& *acem aceast& remarc&4 [39] una este s& dai socoteal& de fiinare ,n c0ip narati( .i altce(a este s& surprin'i *iin+area ,n fiina ei. 3entru cea din urm& sarcin& nu numai cu(intele s,nt cele care adesea ne lipsesc, ci ,n primul r,nd gramatica5. 1ac& ne este permis s& *acem o trimitere la cercet&ri mai (ec0i de analitic& a *iin+ei .i desigur incomparabile ,ntre ele ca ni(el, atunci s& punem al&turi pasa/e ontologice din (armenide al lui 3laton sau capitolul $ din cartea a ;>>#a a Metafi&icii lui @ristotel cu un pasa/ narati( din 6ucidide .i atunci se (a (edea c,t de ie.ite din comun erau *ormul&rile cu care grecii s#au (&'ut asalta+i din partea *ilo'o*ilor lor. >ar acolo unde *or+ele s,nt cu mult mai pl&p,nde .i, ,n plus, domeniul de *iin+& ce urmea'& s& *ie desc0is este, ontologic (orbind, cu mult mai di*icil dec,t acela care le era dat grecilor, pedanteria ,n *or/area conceptelor .i caracterul rigid al expresiei (or *i cu at,t mai accentuate.