Manastirea Vacaresti

Se implinesc mai bine de doua decenii de la distrugerea Manastirii Vacaresti. Manastirea vacaresticunoscut i ca nchisoarea Vcreti,
a fost un ansamblu arhitectonic construit ntre 1716-1736 n stil brncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din Bucureti, demolat n anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceauescu.In aceasta perioada numai

putin de 22 de lacasuri de cult, unele monumente de o inestimabila valoare, au cazut prada, in anii '80, demolarilor totalitare, fiind rase de pe fata pamantului, translatate, ascunse dupa blocuri, din ordinul lui aceluiasi Nicolae Ceausescu.

Prima incinta. Faza Nicolae Mavrocordat. Odat ajuns pe tronul rii Romneti, Nicolae Mavrocordat, domnitor fanariot luminat, iubitor de cultur i iniiator de reforme, i-a propus ridicarea unui mre loca de rugciune care s aib i funcia de reedin domneasc, i care prin dimensiuni i bun gust s l reprezinte. Locul ales pentru impozanta ctitorie a fost coama "dealului Vcreti";, cum era cunoscut de bucureteni, de fapt un promontoriu al corniei terasei inferioare a Dmboviei, care domina capitala n partea de SE. Construcia nceput n 1716 a fost curnd ntrerupt din cauza rpirii domnitorului de ctre un detaament austriac, i reluat dup eliberarea lui Mavrocordat din detenia executat n Ardeal, i ungerea ca domn a doua oar. Lucrrile au fost terminate in 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfinit biserica mnstirii cu hramul Sfnta Troi cldire grandioas, nsumnd o seam de elemente arhitectonice brncoveneti i influene ale barocului muntean, considerat de unii istorici ca o ncununare a stilului brncovenesc din ara Romneasc. n 1725 Nicolae Mavrocordat moare de cium i este ngropat la Vcreti, n incinta bisericii. n dragostea lui pentru cultur, voievodul a nfiinat aici o coala n limba elen, o tiparni de sub teascurile creia au vzut lumina zilei cteva cri importante n 1741 i, ceea ce este mai important, a instalat la Vcreti o bibliotec de proporii, cunoscut ca fiind una dintre cele mai mari i mai complete din Europa acelei epoci (un catalog al bibliotecii din 1723, care se pstreaz, confirm numrul de 237 de autori). Din pcate, dup moartea domnitorului, biblioteca s-a mprtiat.

Incinta a doua. Faza Constantin Mavrocordat n 1736, Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae i succesor al su la tronul rii Romneti, aduce completri ansamblului, ridicnd un superb paraclis adevrat bijuterie arhitectonic pe latura de rsrit i, totodat alte cteva cldiri care au format o nou incint, mai mic, n partea de apus a celei dinti.. Ansamblul astfel format se intindea pe 18.000 mp si era cel mai important monument de arhitectura al secolului 18 si, totodata, cea mai mare manastire din sud-estul Europei

 Penitenciarul n 1848, armata rus de ocupaie aduce la Vcreti deinuii revoluionari din principat, iar n 1864, an al marilor rscoale rneti, cnd guvernul conservator ncarcereaz aici pe ranii arestai, ntregul ansamblu monastic este transformat n penitenciar. Interveniile fcute pentru dotarea monumentului n scopul noii destinaii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura original a majoritii cldirilor. Aici au fost nchise personaliti ale vieii culturale i politice romneti ntre care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu (interesant la acesta din urm amanuntul c, dup cum el nsui mrturisea, numele organizaiei pe care a ntemeiat-o Legiunea Arhanghelul Mihail i-a fost inspirat de icoana Sfntului Arhanghel aflat pe ua din dreapta a altarului bisericii mari de la Vcreti).

Distrugerea Mnstirii Vcreti

Prin anul 1973 lumea arhitectilor bucuresteni avea sa primeasca o veste imbucuratoare: nchisoarea Vcreti este dezafectat i se demareaza proiectul de restaurare a lacasului. Lucrarea a fost incredintata unui colectiv de specialisti condus de arh. Liana Bilciurescu. Arh. Gheorghe Leahu, cel care raspundea de numeroase lucrari de arhitectura din zona Berceni, Oltenitei, Piata Sudului, a vizitat santierul impreuna cu cativa colegi entuziasti, dornici sa afle ce se ascundea de atata timp in spatele zidurilor de cetate ale manastirii. Pe vremea aceea, Gh. Leahu nici nu banuia ca va fi autorul celei mai dramatice marturii despre distrugerea importantului monument. Cu putin timp inainte de cutremurul din 1977, latura de est, cuprinzand Casa Domneasca, Galeria pe doua nivele, Paraclisul si partial Staretia erau aproape in intregime restaurate, urmand ca lucrarile sa continue si la biserica. Seismul din '77 avea sa produca cateva stricaciuni lacasului de cult, dar care, se pare, nu i-ar fi afectat structura de rezistenta, astfel incat sa necesite demolarea. Tot in acel an, Directia Monumentelor Istorice a fost desfiintata si patrimoniul arhitectural al tarii a ramas la discretia clanului ceausist. Harta Bucurestiului devenise o tabla de joc pe care Nicolae Ceausescu se juca de-a edilul, punand la pamant cartiere intregi, mutand sau distrugand biserici dupa bunul lui plac. In spatele lui, o suita de oameni de incredere ii cantau in struna, in frunte cu primarul Capitalei de atunci, Gheorghe Pana, vicepresedintii primariei Dumitru Necsoiu si Nicolae Iordache, directorul Proiect Bucuresti, Constantin Jugurica si arh. Sef al orasului, Paul Focsa. Pe nepusa masa, dictatorul descindea in anumite cartiere. Dadea de cateva ori din mn si, peste cateva zile, totul era sters de pe suprafata pamantului. Asa au fost distruse, numai in Bucuresti peste 22 de biserici.

Demolarea Pentru Manastirea Vacaresti ziua fatidica a fost in 2 decembrie 1984 . Ceausescu, insotit de apropiatii lui, a facut aici o vizita inopinata. Urand cu patima aceasta zona, el a ordonat sa se studieze amplasarea unui nou tribunal peste ansamblul Manastirii Vacaresti. Pentru intelectualii responsabili de soarta acestui monument istoric de o valoare inestimabila au urmat zile si nopti de cosmar, in incercarea disperata de a-l salva. S-a apelat la toate mijloacele omenesti posibile: memorii, proteste scrise, unele dintre ele citite chiar la "Europa Libera", in paralel cu propunerea unor solutii tehnice in masura sa evite demolarea edificiului. Zadarnic! "Marele ctitor" era de neclintit. Memorii semnate de personalitati culturale ale vremii (Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Sora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu, Victor Ivanovici, Florin Rotaru, Razvan Theodorescu, Peter Derer) nu au putut sensibiliza in nici un fel clanul dictatorial, care incepuse practic distrugerea. Se credea ca Ceausescu ura Vacarestiul pentru ca aici fusese inchis, ca detinut de drept comun sau politic, in tinerete. In lupta pentru salvarea monumentului a fost implicata si presedinta de onoare a Uniunii Arhitectilor din Romania, nonagenara doamna Henriette Delavrancea-Gibory, fiica marelui clasic Delavrancea. Ea a cerut sprijinul tovaraselor Suzana Gadea si Tamara Dobrin, figuri de trista amintire ale "epocii de aur", carora putin le psa de biserici, de monumente, icoane sau de spiritualitate. Doamna Delavrancea a fost plimbata prin C.C. in bataie de joc, de la un birou la altul, obligata sa suporte obraznicia zelosilor ofiteri de Securitate postati la fiecare usa. Atunci, au fost distruse, translatate sau mutilate zeci de biserici, a disparut o cincime din suprafata construita a vechiului Bucuresti, s-au distrus Spitalul Brancovenesc, Institutul Medico-Legal "Mina Minovici", capela acestuia si inegalabila Manastire Vacaresti, pe care marele arhitect G. Cantacuzino o numea "cea mai izbutita biserica din lumea ortodoxa". La sfarsitul lui martie 1985, profesorul Panait I. Panait, directorul Muzeului de Istorie si Arta a Municipiului Bucuresti sesizeaza Studioul Buftea ca in timpul operatiunilor de filmare conduse de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru un film cu subiect de razboi, a fost afectat grav monumentul istoric Vacaresti. In incinta manastirii s-au folosit aruncatoare de flacari, petarde si o mare masa de ostasi si vehicule grele, tunuri si tancuri. In adresa se mentionau fapte grave de vandalism in timpul filmarilor, printre care: "fracturarea crucii din marmura a unuia dintre ctitorii manastirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; fortarea lacatelor si a drugilor de fier care inchideau paraclisul, precum si a usii altarului Bisericii Mari". Aceasta opera de distrugere a fost intregita de niste tigani pripasiti in zona, care au gasit usile lacasului deschise. Au intrat si au pus mana pe tot ce le-a iesit in cale. In carutele lor s-au descoperit ulterior valoroase icoane pe lemn datand din secolul 18. Din fericire, acestea au putut fi recuperate.

Restituiri In timpul demolarii, prin efortul sustinut al unei echipe de specialisti si studenti ai Academiei de Arte (fostul Institut Nicolae Grigorescu) s-a recuperat o parte din fresca bisericii. Din cei 2500 metri patrati de fresca s-a reusit extragerea a numai 120 metri patrati. O buna parte dintre fragmentele de fresca au fost restaurate intre anii 1990-2008 de echipa condusa de prof. univ. dr. Dan Mohanu-Sectia ConservareRestaurare Pictura Murala a Universitatii Nationale de Arte-Bucuresti cu sprijinul Muzeului Municipiului Bucuresti (care este si proprietarul fragmentelor de fresca), iar din 2007 cu sprijinul Societatii Apa Nova. Douazeci si patru (24) dintre aceste panouri cu fresca reprezinta componentele principale ale expozitiei organizata la Muzeul National Cotroceni.

Bibliografie Gheorghe Leahu, Distrugerea mnstirii Vcreti, Bucureti 1996 (cu rezumat n limbile francez i englez). Alexandru Predescu Vremuri vechi bucuretene, Ed. Pentru Turism, Bucureti, 1990; Constantin C. Giurescu i colab. , Istoria Romniei n date, Ed. Enciclopedica Romn, Bucureti, 1972; Academia R. P. R. , "Istoria Romniei, vol. III, Ed. Academiei R. P. R., Bucureti, 1964; Mihai Ttrm , "La margine de Bucureti, Ed. Sport-Turism, Bucureti, 1983; www.miculparis.ro