nti de toate, trebuie precizat ca s-au facut ncercari de aproximare n spiritul determinismului linear pentru diferite procese si functii

psihice, nsa acestea nu s-au impus ca achizitii teoretice unanim acceptate. Asa cum se va vedea, si acest lucru trebuie precizat nca de la nceput, unele pozitii contestatare fata de legitatea n psihologie se datoreaza stadiului limitat al cunoasterii stiintifice n general si al cunoasterii psihologice n special. Altele deriva din observarea unor dificultati reale, obiective, ce reies din nsasi natura obiectului studiat, a metodelor folosite n investigarea acestuia. n prezent, unele din aceste dificultati au fost depasite, psihologia fiind capabila sa le surmonteze. Una dintre criticile aduse ncercarilor de a formula legi care sa guverneze fenomenele psihice este ca psihologia studiaza individualul, ori aceasta realitate nu dispune de legi care sa fie generale, universale. H. ieron afirma n !"#$ ca o psihologie stiintifica a individului este practic imposibila. Alta pozitie critica reproseaza ca legile psihologiei nu reusesc sa surprinda relatiile numerice, cantitative dintre fenomene. %-a mai spus ca legile psihologiei sunt de natura compozita, nefiind specifice psihologiei, ci apartinnd mai multor stiinte. ntr-adevar, asa cum subliniaza psihologia astazi, legile sale dispun de conotatii diverse& fiziologice, fizicaliste, socio-culturale etc.. 'a exemplu n acest sens putem da legile reflexelor conditionate ale lui avlov, deseori confundate cu legile psihologiei, fiind de fapt legi ale activitatii neuro-corticale. (a fel, legea generala a afectivitatii stabilita de )eorges *umas este o legitate de natura nervoasa. +ntologic este greu de precizat ca ar exista legi pur psihice. Asa cum o dovedeste istoria stiintei, psihologia se elaboreaza ntr-o zona cu predilectie interdisciplinara. *ar acceptarea acestui fapt nu ndreptateste pe nimeni sa afirme ca nu exista legi ale psihologiei, asa cum o face ,. avelcu, odata cu progresele nregistrate in domeniul inteligentei artificiale& -necesitatea cautarii legilor psihologiei este caduca, nestiintifica, din moment c multe din procesele considerate pur psihice pot fi realizate de o masina-. Ultima dintre contestarile aduse legilor psihologiei se refera la capacitatea ei de previziune, stipulndu-se ca este imposibil sa se anticipeze cum se va comporta cu certitudine un individ ntr-o situatie data. .allon sustinea nca din !"#$ ca& - lecnd de la individ, este imposibil de prevazut cu toata certitudinea ce va face, ce va deveni acesta/ la fel, plecnd de la situatii, de la mediu, relatiile individului nu mai pot fi prevazute-. sihologia este ultima dintre stiintele care pot pretinde adevarul absolut. + examinare comparativa a legitatilor din mecanica, fizica, chimie, biologie, sociologie, pune n evidenta faptul ca, de la formele inferioare de miscare ale materiei catre cele superioare, coeficientul de probabilitate al legii scade treptat. 0elatiile mecanico-fizice actioneaza inexorabil, reactiile chimice se produc numai n anumite conditii, iar cele biologice sunt, asa cum arata 'laude 1ernard, si mai mult dependente de conditii adiacente. Astfel, proprietatile de previziune, pe masura ce urcam pe scara complexitatilor, scad din ce n ce mai mult. *upa Helmer si 0escher, psihologia se nscrie n cadrul stiintelor inexacte, rationamentul lor fiind in-formal. 'aracteristicile legilor psihologiei, din perspectiva ei ca stiinta inexacta, sunt urmatoarele& probabilistice, statistice, teologice sau finaliste 2i caracter compozit - caracterul probabilistic& asa cum s-a mentionat anterior, una dintre pozitiile contestatare fata de legile psihologiei se refera la incapacitatea acestora de predictie, mai precis, de predictie absoluta. 'e nseamna aceasta3 'a psihologia nu poate afirma cu toata certitudinea cum va actiona, ce va face un individ. 4u cu toata certitudinea, spunem noi, ci cu o anumita probabilitate. *eci psihologia poate emite previziuni si este de dorit ca probabilitatea sa fie ct mai mare. 4ivelul de predictie este stabilit dupa criterii statisticomatematice si exprima, n ultima instanta, forta explicativa a psihologiei. entru a pune n

evidenta caracteristici si dependente cu semnificatie5aplicabilitate6 generala trebuie sa recurgem la aproximari si rationamente statistice/ - caracterul statistic& natura statistica a legilor psihologice se exprima n aceea ca nu fiecare din manifestarile comportamentale ale individului este la fel de semnificativa pentru caracterizarea si definirea lui. Unele exprima mai consistent -natura- lui, altele mai superficial/ unele au o frecventa mai mare, altele apar cu totul episodic/ ceea ce pentru un individ sau chiar pentru un grup este specific, legic, pentru un alt individ sau grup este irelevant, ntmplator. (egicul, necesarul n dinamica comportamentului uman si croieste permanent calea prin ntmplator. *e aceea, descoperirea si formularea legilor n psihologie trebuie mediate de operatii speciale de selectie, comparatie si testare a gradelor de semnificatie a diferitelor masuratori n care exprimam dependentele ntre variabile. n orice cercetare, psihologul este obligat sa opereze si sa se confrunte cu doua ipoteze& o ipoteza numita specifica potrivit careia ,rezultatele obtinute sunt obiectiv semnificative, adica exprima o legitate, si o ipoteza nula-care postuleaza ca aceste rezultate se datoreaza actiunii unor factori pur ntmplatori, si, deci, nu sunt legic relevante. 0espingerea unei ipoteze si mentinerea celeilalte presupune aplicarea prealabila a unui test de semnificatie, bazat pe procedee statistice speciale. si chiar si atunci cnd ipoteza specifica se dovedeste plauzibila, cea nula nu trebuie ndepartata definitiv, chiar atunci cnd probabilitatea ntmplarii este foarte mica. *esprindem de aici specificul legitatii statistice care guverneaza fenomenele n domeniul psihologicului/ dinamica acestora se asociaza n orice moment cu o anumita probabilitate, mai mare sau mai mica, niciodata univoc determinata si maxima. - caracterul teleologic& legile n psihologie au un caracter finalist evident propunndu-si sa explice produsul vietii psihice-si anume-fapte psihice subiective5finalitate psihocomportamentala6/ - caracterul compozit& legile n psihologie sunt nespecifice fiindca viata psihica nu poate fi rupta de determinarile sale multiple.

0ezumnd, n psihologie exist7 8 dup7 1. (omov 5!"9:6 8 mai multe grupe de legit7;i& < legile psihofizicii, care se refer7 la identificarea, diferen;ierea 2i recunoa2terea semnalelor, precum 2i la formarea asocia;iilor/ <legit7;i care dezv7luie dinamica proceselor psihice& succesiune legic7 a fazelor percep;iei, nv7;7rii etc. < legit7;i ale dezvolt7rii psihice a omului, cum ar fi stadiile dezvolt7rii inteligen;ei 2. a.