Charles-Pierre Baudelaire - Unei trecatoare

Asurzitoare, strada n jurul meu mugea. nalta si subtire, durere maiestuoasa n voalurile-i negre de doliu fastuoasa Si mndra, o femeie trecu prin fata mea.

Cu sprinten mers si zvelte picioare statuare. Eu ma-mbatam privind-o si beam, ca pe-un venin, Din ochiul ei, cer vnat de uragane plin Placerea ce ucide si vraja care doare.

Un fulgerapoi noaptea! Faptura fara drum, Tu care cu-o privire m-ai renascut deodata, Abia n vesnicie te voi vedea de-acum?

n alte parti, departe! Trziu! Sau niciodata! Caci nu-mi cunosti cararea, nu stiu spre ce mergeai,

O, tu zadarnic draga, o tu care stiai!