La gura sobei

de Vasile Alecsandri Aezat la gura sobei noaptea pe cnd viscolete

Privesc focul, scump tovar, care vesel plpiete. i prin flacra albastr vreascurilor de aluni Vd trecnd n zbor fantastic a povetilor minuni.

Iat-o pasre miastr prins-n lupt c-un balaur; Iat cerbi cu stele-n frunte care trec pe puni de aur; Iat cai ce fug ca gndul; iat zmei naripai Care-ascund n mari palaturi mndre fete de-mprai.

Iat pajuri nzdrvane care vin din neagra lume, Aducnd pe lumea alb fei-frumoi cu falnic nume; Iat-n lacul cel de lapte toate znele din rai... Nu departe st Pepelea, tupilat n ilori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce m-ncnt E Ileana Cosnzeana!... n cosit floarea-i cnt. Pn-n ziu stau pe gnduri i la ea privesc uimit, C-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!