Legenda viorelei in versuri de Gheorghe Antohi. ntr-o lume dreapt i aleas, Triau un mprat i o mprteas.

O fat cum nu-i alta creteau la curtea lor, O preafrumoas fat, o zn-a florilor. Prinii o iubeau din toat inima. Prinesa Viorica, nume frumos a ea! Purta "aine de aur, cusute fir cu fir #i-n $albena-i cosi-un rou trandafir. Tria ntr-un palat, Palatul de %letar, Pe care l primise de la strmoi n dar. & ea $rdini bo$ate, cu fel de fel de flori, 'i ezi cu pomii falnici, de fructe roditori. 'a dan$t lun$ de clopot, un tainic miez de noapte, %nd sclipitori luceferi tot licresc n oapte, &a cum ursitoarea oise s se-ntmple, %a (un$"erul n inimi la toi s se mplnte, Prinesa fu rpit, nu-i lucru c"iar uor, )e-o zn rea la suflet, de *na *orilor. )e$eaba fu palatul pzit de buni str(eri, )e renumii arcai, de rednici lncieri. 'a timpul cel sortit, la ceas ani ersar, &a cum la castele se-ntmpl foarte rar, +tr(i multe i armate au adormit r(ite, Precum pe lumea asta fost-au de mult ursite. *na cea rea la suflet, *n a *orilor, ,pit-a pe prinesa, frumoasa florilor. -n$enua Vioric a fost dus-n pdure. &colo, ntre munii cu rfurile sure, .u prefcut-n floare, cu oc"i de peruzea. 'uat-a nume scump, pe-acel de Viorea, &a de dr$la, o floare a-nnoirii, O floare-a prim erii, o floare a iubirii!