Prim Plan 1

Biserica doreºte sã se implice în elaborarea

CÃTRE MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI INOVÃRII Codului Educaþiei
În atenþia Doamnei Ministru, Ecaterina Andronescu
Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti urmãreºte cu viu interes dezbaterile referitoare
la proiectele de Lege a Educaþiei, întrucât Biserica din toate timpurile a fost preocupatã de formarea Într-o scrisoare adresatã
tinerei generaþii. la 24 august doamnei Ecaterina
Educaþia se prezintã astãzi ca o activitate complexã, provocatã de transformãri rapide de ordin Andronescu, Ministru al Educaþiei,
social, economic ºi cultural. Misiunea ei specificã rãmâne formarea integralã a persoanei umane. Cercetãrii ºi Inovãrii, Înalt
Copiilor ºi tinerilor trebuie sã le fie garantatã posibilitatea de a-ºi dezvolta armonios propriile Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop
abilitãþi fizice, morale, intelectuale ºi spirituale; de asemenea, trebuie sã fie ajutaþi sã-ºi perfecþioneze Mitropolit de Bucureºti îºi exprimã
sensul responsabilitãþii, sã înveþe corecta folosire a libertãþii ºi participarea activã la viaþa socialã. îngrijorarea pentru faptul cã, pânã
Rãmânând fidelã misiunii sale, Biserica s-a dedicat ºi continuã sã se dedice în mod apreciabil în prezent, reprezentanþii cultelor
educaþiei noilor generaþii, prin multe comunitãþi ºi congregaþii religioase, urmãrind idealuri nobile, religioase recunoscute oficial de
de formare a persoanei umane în vederea scopului ei ultim precum ºi pentru binele societãþii. cãtre Stat nu au fost invitaþi la
În acest fel, considerãm cã, prin misiunea sa educativã, Biserica poate în mod real ajuta Statul dezbaterile care au loc în vederea
la formarea personalitãþii tinerei generaþii în spiritul valorilor creºtine - cu atât mai mult în societatea elaborãrii Codului Educaþiei.
contemporanã. Astfel, având deschiderea cuvenitã faþã de exigenþele progresului actual, ºcolile
înfiinþate de Bisericã îºi educã elevii la promovarea eficientã a binelui întregii societãþi. (Conciliul
Ecumenic Vatican II, Gravissimum educationis, 1,8).
Pornind de la aceastã premisã, ne exprimãm dorinþa de a rãmâne un partener activ al
Statului, în vederea educaþiei tinerei generaþii.
Totodatã, ne arãtãm preocuparea pentru faptul cã, pânã în prezent reprezentanþii cultelor
religioase recunoscute oficial de Stat nu au fost invitaþi la aceste dezbateri.
Expunem în cele ce urmeazã propunerile Bisericii Romano – Catolice referitoare la educaþia religioasã
în ºcoalã, în conformitate cu documentele Bisericii Catolice, cu Constituþia României ºi cu Legea nr. 489/
2006, privind libertatea religioasã ºi regimul general al cultelor.
1. Disciplina Religie trebuie sã facã parte din trunchiul comun, la nivel primar, gimnazial, liceal La 27 august, reprezentanþi ai
ºi postliceal. Bisericilor Romano ºi Greco-Catolice,
2. În cadrul liceelor teologice ºi al ºcolilor confesionale, disciplina Religie trebuie sã fie obligatorie ai Bisericii Reformate, Unitariene,
pentru toþi elevii. Penticostale, Adventiºtii de Ziua a
3. Copiilor aparþinând cultelor minoritare, indiferent de numãrul lor, trebuie sã li se asigure dreptul ªaptea ºi ai Bisericii Baptiste s-au
constituþional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. La cerere, în situaþia în care reunit la Oradea, la invitaþia Comisiei
conducerea ºcolii nu poate asigura profesori de religie aparþinând cultului din care fac parte elevii, Sinodale pentru Educaþie Catolicã din
aceºtia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului cãruia îi aparþin. cadrul Sinodului Bisericii Române
4. Propunem ca Religia sã figureze ca disciplinã de bacalaureat. Unite cu Roma, Greco-Catolice. Ei au
5. Dorim ca în viitoarea lege a educaþiei sã se facã o diferenþiere mai clarã între învãþãmântul cerut ca Ministerul Educaþiei,
confesional ºi cel particular. Cercetãrii ºi Inovãrii sã þinã cont de
6. Fiecare cult trebuie sã fie liber sã-ºi stabileascã forma, nivelul, numãrul ºi planul de ºcolarizare punctul lor de vedere în elaborarea
pentru instituþiile de învãþãmânt confesional. legilor educaþiei.
7. Finanþarea unitãþilor de învãþãmânt confesional trebuie sã se facã din fonduri bugetare. În cadrul întâlnirii, a fost
8. Cultele religioase pot participa la buna desfãºurare a activitãþii învãþãmântului confesional elaborat un document care conþine
cu donaþii ºi sponsorizãri ºi, dupã caz, cu imobilele aflate în proprietatea lor. Aceste imobile rãmân o serie de propuneri de principiu ºi
proprietatea cultului. care va fi semnat de ºefii cultelor.
9. Directorul ºi preºedintele Consiliului de administraþie din unitãþile ºcolare înfiinþate de culte sunt Acesta va fi trimis Ministerului
desemnaþi de cãtre ºeful cultului respectiv. Fiecare cult îºi organizeazã conducerea unitãþilor de învãþãmânt Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii.
ºi structura de personal potrivit statutelor proprii ºi finalitãþilor învãþãmântului teologic sau confesional. Reprezentanþii cultelor minoritare
10. Cadrele didactice din unitãþile ºcolare înfiinþate de culte trebuie sã aibã avizul prealabil al din România considerã cã aceste
ºefului de cult. propuneri trebuie sã se
Suntem dispuºi sã purtãm discuþii cu reprezentanþii Ministerului Educaþiei ºi Inovãrii în vederea regãseascã în cadrul legilor
elaborãrii unui text de lege optim, care sã contribuie la creºterea calitãþii din învãþãmântul românesc. educaþiei ºi cã vor contribui la
În speranþa cã punctul nostru de vedere va fi luat în considerare, vã mulþumim ºi îl rugãm pe dezvoltarea învãþãmântului
Dumnezeu sã binecuvinteze activitatea pe care o desfãºuraþi.
confesional ºi la o mai bunã
+ IOAN ROBU predare a religiei în ºcoli.
Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti
2 Pelerin la Vatican
„Cunoaºte-þi vecinul”
Un mic ºi inedit dicþionar pentru favorizarea
integrãrii comunitãþii românilor din TTorino
orino

„Bunã ziua!”; vrea sã le facã cunoscute italienilor, în general, ºi

„Ce mai faceþi?”; torinezilor, în special, pentru a prezenta comu-
„Mã bucur sã vã nitatea româneascã în mod direct, fãrã filtrul Comunitatea românã
cunosc!” Sunt câ- mass-mediei. este cea mai numeroasã
teva fraze pe care, Publicaþia numãrã 48 de pagini, cu o primã comunitate de imigranþi
cred, orice român secþiune de câteva cuvinte alese de cei 16 români, din Italia: 625.000 de
din Italia ar dori sã urmatã de cea de exerciþii lingvistice, destinatã români cu reºedinþã pe
le audã de la prezentãrii propriilor istorii de viaþã, a dificultãþilor teritoriul italian.
vecinii de aparta- ºi punctelor lor de vedere, cu dorinþa de a corecta Dintre aceºtia, 41.159
ment, italieni sau anumite stereotipuri (atât italiene cât ºi româneºti). se aflã în oraºul Torino,
de altã naþiona- Departe de a fi o lucrare ºtiinþificã, „Cunoaºte- iar 31.590 trãiesc pe
litate, de la colegii þi vecinul” se doreºte un instrument de dialog ºi teritoriul provinciei
de muncã sau de studii. ªi în întâmpinarea unei de integrare ce este oferit gratuit doritorilor la torineze. Circa 19% dintre
astfel de dorinþe, care deschide, dacã nu o uºã, Biroul de relaþii cu publicul al Provinciei Torino ºi românii care trãiesc la
cel puþin o fereastrã integrãrii ºi unei sãnãtoase care poate fi, de asemenea, descãrcat direct de Torino sunt minori.
interculturalitãþi, a venit o iniþiativã a asociaþiei pe site-ul www.laboratoriocreativo.com. Din 2005 ºi pânã în
„Laboratorio Creativo” („Laborator Creativ”). Din dicþionar lipseºte, în mod surprinzãtor, un 2007 numãrul românilor
Este vorba, mai exact, de o publicaþie cuvânt esenþial, ºi anume „Mulþumesc!” („Grazie!”), care s-au stabilit la Torino
intitulatã „Conosci il tuo vicino” („Cunoaºte-þi cuvânt pe care îl adãugãm cu bucurie ºi-l aproape cã s-a dublat.
vecinul”), un dicþionar de buzunar ce are ca scop adresãm tuturor acelora care au fãcut posibilã Mulþi dintre ei
favorizarea integrãrii comunitãþii românilor apariþia acestei publicaþii, în special asociaþiei lucreazã în construcþii
prezenþi la Torino. Un dicþionar mai puþin obiºnuit, „Laboratorio Creativo”. (circa 73%), manufacturã
în care 16 români, rezidenþi la Torino (printre care (6%), comerþ (5,9%) ºi
artiºti, un medic, îngrijitoare, profesori, zidari…), activitãþi imobiliare (4,7%).
au ales cuvinte ºi expresii româneºti pe care ar Anca MÃRTINAª GIULIMONDI

File de istorie

Preot Iosif Gunciu (1909-1999)

S-a nãscut la 15 decembrie 1909, la Dudeºti-Cioplea, pãrinþii sãi fiind Ivan ºi Ivanca. A absolvit Seminarul ºi Academia Teologicã Sfântul
Duh, din Bucureºti, în anul 1934. Dupã ce a fost hirotonit preot în acelaºi an, a urmat studii de specializare la Universitatea din Münster –
Germania, unde a obþinut doctoratul în teologie.
Revenit în þarã, a activat la Seminarul Sfântul Duh, din Bucureºti (1937-1940) ºi în parohiile Sinaia (1940-1951), Piteºti (1951-1952; 1969-1979),
Greci-Tulcea (1964-1966), ºi Sfânta Elena – Bucureºti (1968-1969).
În anul 1952, a fost arestat în lotul „Ghika-Menges” ºi condamnat, de cãtre Tribunalul Militar Bucureºti, la ºase ani muncã silnicã,
cinci ani degradare civicã ºi confiscarea averii, pentru complicitate la crima de înaltã trãdare. A fost eliberat de la Penitenciarul Aiud
în noiembrie 1958, însã în ziua urmãtoare a fost din nou internat la Periprava pentru „activitate legionarã”. A fost eliberat definitiv la
17 noiembrie 1963.
În anul 1979 a fost transferat la Constanþa, fiind pensionat în anul 1986. A trecut la cele veºnice la 21 iunie 1999, fiind înmormântat în
cimitirul mãnãstirii de la Timiºul de Sus. Pãrintele Iosif Gunciu rãmâne în istoria Bisericii locale drept o personalitate ilustrã a perioadei
rezistenþei anticomuniste, profund ataºat valorilor ºi idealurilor creºtine, într-o perioadã zbuciumatã din istoria Arhidiecezei.

Rubricã realizatã de Dr
Dr.. Dãnuþ DOBOª
nr
nr.. 9/2009
Modele de spiritualitate ºi
devotament preoþesc (2 august )
Dragi fraþi ºi surori,, Anul Sfintei Preoþii pe care îl celebrãm constituie o
preþioasã ocazie pentru a aprofunda valoarea ºi misiunea preoþilor în Bisericã
ºi în lume.. Motive utile de reflecþie, în acest sens, ne vin de la comemorarea
sfinþilor pe care Biserica ni-i propune zilnic. În aceste zile ale lunii august, de
exemplu, îi amintim pe unii din ei care sunt adevãrate modele de spiritualitate
ºi devotament preoþesc. Ieri (sâmbãtã, 1 august) era comemorarea liturgicã
a Sfântului Alfons Maria de’ Liguori,, episcop ºi învãþãtor al Bisericii, mare
maestru de Teologie moralã ºi model de virtuþi creºtine ºi pastorale, mereu
atent la necesitãþile religioase ale poporului. Astãzi contemplãm în Sfântul
Francisc de Assisi iubirea arzãtoare pentru mântuirea sufletelor, pe care
fiecare preot trebuie sã o nutreascã în mod constant recurgând la aºa-
numita „Iertare de la Assisi”, pe care el a obþinut-o de la Papa Honoriua al
III-lea, în anul 1216, dupã ce a avut o viziune în timp ce se ruga în bisericuþa de
la Porþiuncula. Apãrându-i Isus în slava sa, cu Fecioara Maria la dreapta sa
ºi înconjurat de mulþi îngeri, i-a cerut sã-ºi exprime o dorinþã, ºi Francisc a
implorat „o iertare amplã ºi generoasã” pentru toþi aceia care „cãiþi ºi spovediþi”
aveau sã viziteze acea bisericã. De îndatã ce a primit aprobarea pontificalã,
Sfântul nu a aºteptat nici un document scris, ci a alergat la Assisi ºi, ajuns la
Porþiuncula, a dat frumoasa ºtire: „Fraþilor mei, vreau sã vã trimit pe toþi în
Rai!” De atunci, de la amiaza zilei de 1 august pânã la miezul nopþii din 2
august, se poate dobândi, în condiþiile obiºnuite, indulgenþa plenarã ºi pentru
rãposaþi, vizitând o bisericã parohialã sau franciscanã.
Ce sã spunem despre Sfântul Ioan Maria Vianney, pe care îl vom aminti
pe 4 august? Tocmai pentru a comemora cea de-a 150-a aniversare a
morþii sale am proclamat Anul Sfintei Preoþii. Acest umil paroh constituie un
model de viaþã preoþeascã nu numai pentru parohi ci pentru toþi preoþii.
Pe 7 august, apoi, va fi comemorarea Sfântului Gaetan din Thiene,,
care obiºnuia sã repete cã „nu cu iubirea sentimentalã, ci cu iubirea
faptelor se purificã sufletele”. ªi ziua urmãtoare, pe 8 august, Biserica
ni-l va arãta ca model pe Sfântul Dominic,, despre care s-a scris cã
„deschidea gura ori pentru a vorbi cu Dumnezeu în rugãciune, ori pentru
a vorbi despre Dumnezeu”.
În fine, nu pot sã uit ºi marea figurã a Papei Montini, Paul VI-lea,, de
la moartea cãruia, la 6 august, se împlinesc 31 de ani. Viaþa sa, atât de
profund preoþeascã ºi atât de bogatã în umanitate, rãmâne în Bisericã
un dar pentru care îi mulþumim lui Dumnezeu.
Fecioara Maria, Mama Bisericii, sã-i ajute pe preoþi sã fie toþi
îndrãgostiþi cu totul de Cristos, urmând exemplul acestor modele de
sfinþenie sacerdotalã”.
Magisteriu 3
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Sfântul Ioan Vianney
despre Maica Domnului (15 august)
În inima lunii august, Biserica sãrbãtoreºte solemnitatea Ridicãrii
la cer a Fericitei Fecioare Maria. Aceasta este o ocazie specialã
pentru a medita asupra sensului ultim al existenþei noastre, ajutaþi
de Liturghia de azi care ne invitã sã trãim, în aceastã lume, orientaþi
spre bunurile veºnice, pentru a avea parte de aceeaºi slavã a
Mariei, de aceeaºi bucurie a Mamei noastre . De aceea, sã ne
îndreptãm privirea spre Sfânta Fecioarã, Steaua speranþei, care ne
lumineazã drumul pãmântesc, urmând exemplul sfinþilor ºi sfintelor
care au recurs la Ea în orice împrejurare. ªtiþi cã celebrãm Anul
Sfinteri Preoþii în amintirea Parohului de Ars ºi aº vrea sã preiau, din
gândurile ºi mãrturiile acestui sfânt paroh de þarã, câteva puncte de
reflecþie care pot sã ne ajute pe toþi, în special pe noi, preoþii, ca sã
reînsufleþim iubirea ºi veneraþia faþã de Fecioara Preasfântã.
Biografii atestã cã Sfântul Ioan Maria Vianney vorbea despre
Sfânta Fecioarã cu devoþiune ºi, în acelaºi timp, cu încredere ºi mare
apropiere. Obiºnuia sã repete “Sfânta Fecioarã este fãrã patã,
înzestratã cu toate virtuþile care o fac atât de frumoasã ºi plãcutã
Preasfintei Treimi” (B. Nodet, Pensiero e l`anima del Curato d`Ars, Torino
1967, pg. 303). ªi mai departe: “Inima acestei bune mame nu este
decât iubire ºi îndurare, nu doreºte decât sã ne vadã fericiþi. Ajunge
doar sã ne adresãm Ei pentru a fi ascultaþi” (pg. 307). Transpare din
aceste expresii zelul preotului care, miºcat de râvnã apostolicã, se
bucurã sã vorbeascã despre Maria credincioºilor, ºi nu oboseºte
niciodatã în acest sens. Chiar ºi un mister dificil ca cel de azi, al Ridicãrii
la cer a Mariei, el ºtia sã-l prezinte prin imagini reuºite, ca de pildã:
“Omul era creat pentru cer. Diavolul a rupt scara care duce acolo.
Domnul nostru, prin Pãtimirea sa, ne-a fãcut o alta... Preasfânta
Fecioarã este pe vârful scãrii ºi o þine cu amândouã mâinile” (ibid).
Sfântul Paroh de Ars era atras mai ales de frumuseþea Mariei,
frumuseþe ce coincide cu realitatea de a fi ea însãºi Neprihãnita,
singura creaturã zãmislitã fãrã umbrã de pãcat. “Sfânta Fecioarã”,
afirma el, “este acea frumoasã fãpturã care nu l-a dezamãgit
niciodatã pe Dumnezeu” (ibid, 306). Ca pãstor bun ºi credincios, el
a dat, înainte de toate, exemplu ºi în aceastã iubire filialã pentru
Mama lui Isus, de care se simþea atras spre cer. “Dacã nu aº
merge în cer, cât aº fi de îndurerat! Nu aº vedea-o niciodatã pe
Sfânta Fecioarã, aceastã creaturã atât de frumoasã!” (ibid, 309).
A consacrat apoi, de mai multe ori, parohia sa Sfintei Fecioare,
recomandând în special mamelor sã facã la fel, în fiecare
dimineaþã, cu copiii lor.
Dragi fraþi ºi surori, sã ne însuºim simþãmintele Sfântului
Paroh de Ars. ªi cu aceeaºi credinþã, sã ne îndreptãm spre
Maria cea Ridicatã la cer, încredinþându-i în mod special pe
preoþii din întreaga lume.
4 A nul S fintei P reoþii
19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

CRISTOS, UNICUL PREOT (III)

“Fraþilor, nimeni dintre noi
nu trãieºte pentru sine
ºi nimeni nu moare pentru sine.
De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim,
ºi dacã murim, pentru Domnul murim.”
(Rom 14,7-8)

de ce? Mi-au trebuit douãzeci ºi doar în abandonarea în „braþele

Acest cuvânt al Apostolului Paul este
de un realism tulburãtor. Poate cã nu vã
aºteptaþi sã-l vedeþi pomenit într-un articol
dedicat Sfintei Preoþii. Este adevãrat cã
într-un astfel de context poate suna sau
apãrea anacronic acest Cuvânt. Însã
lucrurile nu stau deloc aºa. ªi veþi înþelege
acest lucru citind ºi reflectând la cele ce
urmeazã sã vã împãrtãºesc. Este vorba
de o experienþã personalã ºi, în felul ei,
unicã. Citiþi-o cu atenþia cuvenitã ºi în
maniera cea mai optimistã posibil. Pentru
cã tot ceea ce voi exprima, în continuare,
este caracterizat de optimism ºi nu de
pesimism.
Relaþia cu Cristos,
o relaþie de viaþãviaþã.
Viaþa, însã, înseamnã confruntare cu
situaþiile concrete, unele chiar
surprinzãtoare. O astfel de situaþie
surprinzãtoare m-a copleºtit pe mine la
un moment dat. Considerând situaþia în
sine, ea poate sã fie interesantã, ca
relatare sau povestire. Confruntarea cu
realitatea concretã a fost, însã, de-a dreptul
dramaticã. Dramatismul a fost legat de
experienþa morþii iminente. Când moartea
îþi „cântã la ureche”, înseamnã cã situaþia
este cu adevãrat serioasã.
Aceasta a fost experienþa trãitã de
mine, acum o sãptãmânã. Inima nu mai
putea accepta solicitarea obiºnuitã. Oare
patru de ore pentru a înþelege.
Mai exact, dupã starea de comã
pe care am avut-o, mi-a trebuit mai mult
timp sã pricep cele întâmplate. ªi am
priceput. Inima mea nu mai putea sã facã
faþã solicitãrii la „iubire”. Sau, cu alte
cuvinte, ea „crãpa” de iubire. O iubire
oreientatã, fãrã îndoialã, faþã de Domnul,
dar ºi o iubire orientatã faþã de misiunea
mea ºi faþã de oameni.
Altfel spus: iubirea poate ucide? Se
pare cã da. Cristos este Iubire ºi îºi
exprimã iubirea în manierã totalã, adicã,
prin moarte. Moarte care înseamnã iubire.
Amintiþi-vã de cuvântul sãu: „Nimeni nu
are o iubire mai mare decât aceasta: ca
cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi”
(In 15,13).
Aºadar
Aºadar,, Cristos, Unicul Preot
Dupã experienþa unei morþi iminente,
meditând ºi scriind despre Cristos, Unicul
Preot, nu pot sã spun decât aceste lucruri:
este admirabil sã-L poþi iubi pe Cristos ºi
sã simþi prezenþa lui în întreaga ta fiinþã;
este admirabil sã poþi rãspunde la
porunca Lui de a-i iubi pe ceilalaþi, aºa
cum El ne-a iubit pe noi; este admirabil
sã-L recunoºti pe El ca pe Cel care conduce
paºii vieþii noastre ºi care constituie unicul
motiv de speranþã sigurã.
Continuând pe aceastã idee, îmi dau
seama cã experienþa trãitã m-a condus
spre cunoaºterea adevãratei liniºti ºi a
adevãratei pãci, care-ºi are fundamentul
Domnului”.
ªi atunci, când vorbim despre Cristos
Unicul Preot, despre ce vorbim?
Vorbim despre:
- autorul vieþii fiecãruia dintre noi;
- cel care reabiliteazã condiþia noastrã
de fiinþe greºitoare;
- cel care, prin jertfa sa, ne transpune în
posibilitatea de a trãi, din nou, condiþia de
copii ai Domnului;
- cel care înnobileazã condiþia noastrã,
pânã la a ne face pãrtaºi de condiþia fiilor lui
Dumnezeu.
Concluzionând: a muri nu este
altceva decât a te putea bucura de tot ceea
ce Dumnezeu, în iubirea Lui, ne-a pregãtit, în
manierã admirabilã, pentru noi copiii sãi. Iar
acest lucru, prin Cristos, Fiul Sãu, Unicul Preot,
care ne-a oferit mântuirea prin jertfa Sa.
Noutatea ºi
surpriza argumentului
Nu era în plan o astfel de abordare.
Ineditul situaþiei, însã, m-a fãcut sã înclin
balanþa spre un astfel de argument tocmai
datoritã autenticitãþii ºi unicitãþii sale. ªi cu
siguranþã, pe mine, care am trãit o astfel de
experienþã, mã ajutã sã înþeleg ºi sã simt
cât de important este sã ne raportãm la
Cristos, Unicul Preot, pentru cã doar cu El ºi
prin El putem sã aducem, ºi noi, adevãrata
cinstire ºi slavã lui Dumnezeu Tatãl.
Pr
Pr.. dr
dr.. V eniamin AENêOAE
Veniamin
nr
nr.. 9/2009
Sfântul Vincenþiu de Paul (1581-1660)
Preot ºi apostol al caritãþii
Contextul istoric. Rãzboiul de Treizeci de Ani (1618-1648),
asemenea tuturor conflagraþiilor, a dus ºi la ruinarea vieþii religioase
în statele beligerante: biserici abandonate, parohii împrãºtiate ºi
lipsite de preoþi, copii care cresc pe drumuri, fãrã o minimã instrucþie
religioasã etc. În acele timpuri ºi-a desfãºurat curajoasa operã
apostolicã ºi socialã, în Franþa, pãrintele Vinceþiu de Paul, numit de
conaþionalii sãi Monsieur Vincent.
Primii ani de viaþã. Nãscut în anul 1581 la Pouy în sud-vestul
Franþei, în copilãrie Vincenþiu a pãzit oile familiei. Dându-ºi seama de
inteligenþa bãiatului, un avocat din partea locului l-a îndreptat cãtre
studiu. A învãþat mai întâi într-o mãnãstire franciscanã. A urmat, apoi,
teologia la Toulouse, fiind hirotonit preot în anul 1600. Dupã specializarea
în Drept, ajutat de legatul papal de la Avignon ºi-a început cariera
ecleziasticã, ce pãrea a-l conduce pe panta ascendentã a onorurilor
bisericeºti ºi lumeºti. Capturat însã de corsari, a ajuns sclav în Tunisia,
timp de doi ani. Suferinþele detenþiei ºi contactul cu lumea care nu-l
cunoºtea pe Cristos au pregãtit în acei ani caracterul sãu creºtin ºi
sacerdotal, schimbându-i radical programul de viaþã. Scopul vieþii sale
a devenit recuperarea sufleteascã a oamenilor de la þarã ºi a sãracilor
din oraºe, pe calea dragostei frãþeºti ºi a instruirii religioase. ªi-a dat
seama cã nu doar teritoriile de dincolo de mãri ºi oceane, dar chiar
vaste spaþii din þara sa deveniserã „teren de misiune”; aici se aflau
mulþimi disperate care trebuiau evanghelizate, hrãnite, instruite.
Operele sociale. În acest scop, pãrintele Vincenþiu a
organizat primele „companii ale caritãþii”. Acestea erau grupuri
autonome de bãrbaþi ºi femei, organizate pentru „primul ajutor”
împotriva mizeriei. („Conferinþele Sfântului Vincenþiu”, înfiinþate în secolul
al XIX-lea de Frederic Ozanam, nu sunt altceva decât o reeditare a
acelor companii ale caritãþii). O altã grijã a lui Vincenþiu a fost accea
de a pregãti preoþi, mai ales pentru misiunile de la þarã, care sã fie
trimiºi din sat în sat pentru opera de evanghelizare. Beneficiind de o
importantã donaþie oferitã de ducesa de Gondi, Monsieur Vincent a
creat seminarii specializate pentru formarea acestor preoþi. În felul
acesta el a pus la cale una dintre cele mai importante instituþii catolice:
Congregaþia preoþilor lazariºti (Preoþii Misiunii din Franþa).
Prestigiul pãrintelui Vincenþiu a atras în companiile de caritate multe
doamne aristocrate. Entuziasmul iniþial al acestora dispãrea însã repede
în faþa realitãþii crude a mizeriei, a bolilor ºi a situaþiilor limitã. Pentru a
nu-ºi „murdãri mâinile” deseori aceste mari doamne se mãrgineau
sã-ºi trimitã slujnicele pentru a-i asista pe cei aflaþi în mizerie. Pentru a
corecta aceastã ineficientã caritate „delegatã”, Vincenþiu s-a gândit sã
foloseascã, în opera sa caritativã, fete energice „din popor”. A fost un
nou faliment: erau prea puþine ºi total nepregãtite pentru o astfel de
muncã. Vincenþiu a înþeles atunci cã, pentru opera sa, era nevoie de
grupuri alese de bãrbaþi ºi de femei, pregãtite cu grijã, care sã stea
aproape de bolnavi, bãtrâni, orfani ºi sãraci ºi nu între zidurile mãnãstirii.
Acest lucru era însã împotriva tradiþiei; a le trimite pe „cãlugãriþe” în
Viata
, unui Preot Sfânt 5
tumultul lumii era, în concepþia vremii, scandalos. Pãrintele Vincenþiu, cu
curajul ºi prudenþa sfinþilor, a purces la remodelarea tradiþiei.
În casa Luizei de Marillac, la 29 noiembrie 1633, s-a închegat o nouã
ºi surprinzãtoare instituþie caritativã: asociaþia „Fiicele caritãþii”. Fondatorul
ºi colaboratoarea sa s-au grãbit sã precizeze cã nu este vorba de un nou
ordin religios. In locul hainei monahale, Fiicele caritãþii purtau costumul
femeilor de la þarã, de culoare gri, cu o bonetã albã, tipicã þãrãncilor
bretone. Sediul lor se numea, în mod simplu, „casã”. Erau conduse nu de
o stareþã, ci de o simplã sorã slujitoare. Sfântul Vincenþiu le-a dat fiicelor
sale spirituale aceastã normã: „Fiicele caritãþii vor avea drept mãnãstire
casa bolnavilor, drept chilie camera celor suferinzi, drept curte a mãnãstirii
strãzile satelor ºi oraºelor ºi culoarele spitalelor, drept clauzurã ascultarea,
drept vãl sfânta modestie”. Arhiepiscopul Parisului a aprobat asociaþia în
anul 1646, iar patru ani mai târziu aceasta a primit aprobarea pontificalã.
La sfârºitul secolului al XVII-lea existau circa trei sute de case ale Fiicelor
caritãþii. La începutul secolului XX, prin grija Monseniorului Ghika, Fiicele
caritãþii au venit la Bucureºti desfãºurând o frumoasã activitate în câmpul
asistenþei sanitare, pânã la interzicerea lor de cãtre comuniºti.
În timp ce efectele Rãzboiului de Treizeci de Ani continuau sã
devasteze Franþa, Vincenþiu de Paoli, ajutat de preoþii lazariºti ºi de
fiicele caritãþii, au pus la cale ºi condus o vastã operã caritativã ºi
asistenþialã: ºcoli ºi colegii pentru orfani, centre de pregãtire pentru
meserii, dormitoare pentru vagabonzi, aziluri pentru bãtrâni. Principiile
care au stat la baza acestor opere sociale creºtine au fost preluate ºi
dezvoltate de Statele moderne abia în secolul al XX-lea.
În timp ce „opera” marilor contemporani ai Sfântului Vincenþiu
de Paoli, cardinalii Richelieu ºi Mazarin, Henric al IV-lea ºi Ludovic al
XIII-lea s-a sfârºit odatã cu moartea lor, lucrarea sfântã, începutã
de pãrintele Vincenþiu, continuã în lume, pentru gloria lui Dumnezeu
ºi împlinirea oamenilor.
Sfântul Vincenþiu de Paoli:
nãscut: 24 aprilie 1581 la Pouy, Franþa;
decedat: 27 septembrie 1660 la Paris;
fondator: Congregaþia pentru misiuni
(CM) sau Congregaþia preoþilor lazariºti;
patron al: vincenþienilor (lazariºtilor) ºi
vincenþienelor, al clerului, al caselor de
copii ºi spitalelor, al deþinuþilor etc;
beatificat: 21 august 1792 de Papa
Benedict al XIII-lea;
canonizat: 16 iunie 1737, de Papa
Clement al XII-lea;
sanctuar principal: Casa mamã a vincenþienilor din Paris;
comemorare obligatorie: 27 septembrie
Pr
Pr.. Ieronim IACOB
 Din Viaþa Arhidiecezei
6 Din Viata
, Arhidiecezei

Binecuvântarea monumentului Sfintei Cruci,

la Brezoi
”Crucea, semn al mântuirii tuturor creºtinilor, cu ani în urmã putea fi întâlnitã mai
des la intrarea ºi ieºirea din sate ori la rãscrucea drumurilor” a remarcat PS Cornel
Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, în cadrul ceremoniei de binecuvântare a
monumentului închinat Sfintei Cruci, înãlþat în curtea bisericii romano-catolice din Brezoi.
Dupã cum aflãm dintr-o corespondenþã de la Pr. Gilbert Iavorschi, parohul comunitãþii
din Brezoi, binecuvântarea monumentului a avut loc joi, 6 august, dupã celebrarea
Sfintei Liturghii solemne din sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã a Domnului.
La celebrare au participat peste 300 de persoane. Sfânta Liturghie a fost prezidatã
de episcopul Cornel Damian, înconjurat de 11 preoþi din Bucureºti, Slatina, Craiova,
Rovinari, Curtea de Argeº ºi Brezoi. La celebrare a luat parte ºi preotul greco-catolic
Victor Ostropel din parohia Sf. Gheroghe (Brezoi). La sfârºitul Sfintei Liturghii, participanþii
au avut ocazia sã venereze o relicvã a Sfintei Cruci, pe care mons. ªtefan Ghenþa,
vicar episcopal de Dobrogea, a primit-o, în octombrie 2007, de la cardinalul Ioachim
Meisner, arhiepiscop de Koln. Relicva este însoþitã de un act de autentificare din anul
1748. Prin bunãvoinþa mons. Ghenþa, aceastã relicvã va pleca de la Brezoi, în pelerinaj,
în comunitãþile catolice din decanatul de Craiova.
Crucifixul, binecuvântat de PS Cornel Damian ºi care îi întâmpinã astãzi pe cei
care trec prin faþa bisericii romano-catolice din Brezoi, este realizat în totalitate (atât
Cristos rãstignit cât ºi crucea) din fibrã de sticlã, fiind, se pare, unicul de acest fel în
þarã. Crucea - realizatã la o firmã din Bacãu -, are o înãlþime de 4,80 m. Corpul
Rãstignitului – realizat de inginerul Gãlbeniþã, din Iaºi, dupã un model adus din
Polonia – este în mãrime naturalã ºi mãsoarã 1,80 m. Monumentul dedicat Sfintei
Cruci a fost ridicat în curtea biserici romano-catolice din Brezoi prin strãdania ºi
contribuþia credincioºilor. De altfel, în curtea parohiei se aflã ºi o copie a grotei de la
Lourdes, realizatã, în anul 2005, prin bunãvoinþa unui enoriaº din comunitate.

Pelerinii de la Cacica
s-au rugat ºi pentru catedrala Sfântul Iosif
Peste 16.000 de credincioºi au participat sâmbãtã, 15 august, la tradiþionalul pelerinaj de la
Sanctuarul Marian de la Cacica. În acest an, pelerinajul a fost marcat ºi de împlinirea a 200 de
ani de la aducerea Icoanei Maicii Domnului, o copie a icoanei „Madona Neagrã”, de la
Czestochowa, din Polonia.
Pelerinii au sosit la Cacica încã de vineri seara, când mii de catolici au pornit în procesiunea
cu lumânãri în jurul bisericii. Dupã ce, în timpul nopþii, s-au rugat la altarul din curtea bisericii,
miile de credincioºi au participat la Sfânta Liturghie solemnã Pontificalã a Hramului, prezidatã
de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, alãturi de episcopii diecezei de Iaºi, PS Petru Gherghel ºi PS Aurel
Percã. Dupã Liturghie, circa 10.000 de catolici au participat la procesiunea ºi binecuvântarea
Euharisticã.
La începutul Sfintei Liturghii, în cuvântul de salut, episcopul Petru Gherghel
i-a invitat pe cei prezenþi sã-i cearã Maicii Domnului sã apere „Grãdina sa,
România”. Episcopul a adãugat cã Arhiepiscopul de Bucureºti, IPS Ioan Robu,
participã la acest pelerinaj ca “sã înalþe o rugãciune pentru þarã, pentru
Catedrala din Bucureºti ºi pentru toate sanctuarele ºi monumentele
istorice”.“Azi, aici, aducem o rugãciune Maicii Domnului, ca sã ocroteascã
aceste valori, astfel încât ele sã treacã peste veacuri ca o mãrturie a credinþei
noastre în Dumnezeu”, a mai spus monseniorul Gherghel. În cuvântul de
învãþãturã, arhiepiscopul Ioan Robu le-a vorbit pelerinilor despre evlavia ºi
devoþiunea parohului din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, faþã de Maica
Domnului.
nr
nr.. 9/2009 Din Viata
, Arhidiecezei 7
Liturghia de înmormântare a compozitorului Florin Bogardo

„Avea o pace lãuntricã extraordinarã, pe care nu a pierdut-o nici în momentele

grele. ªi numai noi preoþii ºtim - pentru cã puþini au vãzut - modul în care venea el
la altar, chipul sãu luminos, chipul sãu transfigurat, pentru cã îl primea pe Isus în
Sfânta Împãrtãºanie”. Cu aceste cuvinte l-a descris Pr. Tarciziu ªerban pe
compozitorul Florin Amedeo Bogardo, adresându-se rudelor, prietenilor, cunoscuþilor
ºi admiratorilor domnului Bogardo, prezenþi luni, 17 august, în catedrala Sfântul
Iosif, la Liturghia de înmormântare a artistului. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de
Arhiepiscopul Ioan Robu, alãturi de care au concelebrat monseniorul Luigi Vittorio
Blasutti, Pr. Eugen Bortoº ºi alþi preoþi din Arhidiecezã.
Florin Amedeo Bogardo s-a nãscut la 16 august 1942 în Bucureºti într-o familie
catolicã practicantã. Între anii 1962-1967 a studiat la Conservatorul de Muzicã din
Bucureºti. A debutat ca artist la festivalul de muzicã de la „Mamaia” din 1963,
împreunã cu Margareta Pâslaru, festival pe care l-a câºtigat. Din 1971 a cântat împreunã cu Stela Enache, care i-a devenit soþie în acelaºi an.
Pânã în anul 1988 a compus peste 300 de melodii de muzicã uºoarã.
În ultimii 20 de ani s-a retras din viaþa publicã, acordând prioritate vieþii sale spirituale. Participa zilnic la Sfânta Liturghie din Catedrala „Sf. Iosif” ºi la
Sacramente. «El a înþeles cã „nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine, ºi nimeni nu moare pentru sine”», a explicat Pr. Tarciziu ªerban în timpul Liturghiei
de înmormântare. ”Era fascinat de Isus Cristos – a mai spus pãrintele -, era fascinat de Padre Pio (Pius de Pietrelcina), era fascinat de monseniorul Ghika,
era fascinat de Sfânta Fecioarã Maria, care i-a dat acest mare privilegiu, ca sã adoarmã în Domnul exact în sãrbãtoarea Adormirii Ei”.

Numiri ºi transferuri
de la 1 septembrie 2009 A intrat în vigoare a III-a ediþie
Pr
Pr.. Eduard Giurgi este numit vicar judecãtoresc ºi preot vicar a Liturghierului Roman
la parohia Cioplea.
Pr
Pr.. Sebastian Lucaciu este transferat, ca vicar parohial, de De la 1 septembrie 2009 a intrat în vigoare, în
la parohia Popeºti Leordeni la parohia Buzãu. Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, ediþia a
Pr.. Antal Pall
Pr Pall, pânã acum preot pentru comunitatea maghiarã III-a a Liturghierului Roman. Liturghierul a fost tipãrit în
de la parohia Bãrãþia, ºi-a încheiat, la 1 august misiunea în Arhiepiscopia 2009, sub egida Conferinþei Episcopale Române, la
Romano-Catolicã de Bucureºti, fiind numit paroh la Sighiºoara. Editura Sapientia din Iaºi. Promulgarea a avut loc
Pr
Pr.. Sebastian VârgãVârgã, pânã acum preot vicar la Cioplea, ºi-a prin decretul Înalt Preasfinþitului Ioan Robu, din 22
început la 1 august activitatea pastoralã ca preot în Austria. august 2009.
Pr
Pr.. Claudiu Herciu
Herciu, preot vicar la Buzãu, a fost transferat la Aºa cum se explicã în Decret, „Congregaþia
Popeºti Leordeni. pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor,
Pr
Pr.. Iosif TTiba
iba
iba, pânã acum preot vicar la parohia Sfântul Francisc rãspunzând diferitelor necesitãþi de corectare ºi
din Bucureºti, a fost numit preot vicar la parohia Adormirea Maicii completare, a pregãtit o nouã ediþie a Liturghierului
Domnului, din Bucureºti. Roman, care are în vedere cele mai recente
Pr
Pr.. Cristinel Þâmpu
Þâmpu, pânã acum vicar parohial la Catedrala documente ale Scaunului Apostolic, în special noul
Sfântul Iosif, a fost numit preot pentru comunitatea maghiarã de la Cod de drept canonic.
parohia Bãrãþia. Conformându-se decretului dat de Congregaþia
Pr
Pr.. Petru Medveº
Medveº, pânã acum preot vicar la parohia pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor, Conferinþa
Adormirea Maicii Domnului, din Bucureºti, a fost transferat ca preot Episcopilor din România a încredinþat Comisiei liturgice
vicar la Catedrala Sfântul Iosif. a Diecezei de Iaºi misiunea de a realiza, într-un timp
Pr
Pr.. Petricã Boroº
Boroº, pânã acum vicar la parohia Sfânta Tereza corespunzãtor, traducerea în limba românã a
din Bucureºti, a fost transferat ca preot vicar la parohia Sfântul Anton, Liturghierului Roman, ediþia a treia (2002).
din Constanþa. În urma deliberãrilor episcopilor, prin Prot. nr. 111/
Pr
Pr.. Ciprian Mãrtiºcã
Mãrtiºcã, pânã acum vicar la parohia Sfântul 29.11.2006, aceeaºi conferinþã a aprobat textul ediþiei
Anton, din Constanþa, a fost transferat ca preot vicar la parohia Sfânta a treia a Liturghierului Roman în limba românã. Acest
Tereza, Bucureºti. text, potrivit normelor Codului de Drept Canonic (can.
Pr
Pr.. Emil Moraru
Moraru, numit profesor la Colegiul Sfântul Iosif ºi preot 838), a primit ºi autorizarea Congregaþiei pentru Cultul
colaborator la parohia Sfânta Tereza din Bucure’ti. Divin ºi Disciplina Sacramentelor prin decretul nr. 1505/
Pr
Pr.. Paul Marþiu
Marþiu, întors din Franþa, a fost numit paroh la parohia 04/L din 10 august 2006”.
Sfântul Francisc de Assisi, din Bucureºti.
8 Actualitate
ICCJ a respins cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti
de strãmutare a dosarului Cathedral Plaza

ARCB pune sub semnul îndoielii judecarea

echitabilã a revizuirii la Curtea de Apel Ploieºti
Prin hotãrârea pronunþatã în cursul zilei de 19 august a.c. Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie (ICCJ) a lãsat pe umerii Curþii de Apel Ploieºti
(CAP) povara soluþionãrii cererii Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti
(ARCB) de revizuire a deciziei 1025/2009, pronuntate de CAP. Reamintim
cã, prin aceastã decizie, CAP a admis recursurile formulate de SC
Millennium Building Development SRL ºi Primarul Sectorului 1, ºi a respins
cererea ARCB de anulare a autorizaþiei de construire a clãdirii auto-
intitulate Cathedral Plaza.
Referitor la aceastã situaþie, Înalt Preasfinþitul Mons. Dr. Ioan Robu,
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, afirmã urmãtoarele:
„Ne aflãm în situaþia în care soluþiile Curþii Europene a Drepturilor
Omului (CEDO) nu sunt puse în aplicare ºi dreptul nostru la un proces
echitabil este pus sub semnul întrebãrii. CEDO a arãtat în diverse
hotãrâri ale sale (Campbell & Fell vs. Marea Britanie - 1982 ºi Belios vs.
Elveþia -1988) cã «este suficient ca aparenþele sã creeze în mintea
justiþiabililor o îndoialã legitimã cu privire la independenþa instanþei,
pentru ca respectarea acesteia sã fie contestatã cu succes».
Noi, aºa cum am susþinut ºi în faþa ICCJ, nu avem doar o îndoialã,
ci chiar convingerea fermã ºi legitimã cã judecarea imparþialã ºi
independentã a cererii noastre nu va fi posibilã la Curtea de Apel
Ploieºti. Aceastã instanþã ºi-a manifestat public ºi ferm, printr-un
comunicat de presã, poziþia sa de susþinere a completului de judecatã
care a pronuntat decizia 1025/2009. Suplimentar, în cererea de
strãmutare, ARCB a invocat ºi alte motive de bãnuialã legitimã, motive
care au fost identice cu cele invocate de cãtre MBD în mai multe cereri
de strãmutare formulate de-a lungul desfãºurãrii procesului. În timp
ce cererile de strãmutare ale MBD au fost admise, cererea ARCB a
fost respinsã, ceea ce ne determinã sã gândim cã, de multe ori,
Justiþia lucreazã cu mãsuri diferite.
ªtim cã pe umerii judecãtorilor care vor soluþiona cererea de
revizuire apasã o mare responsabilitate. Decizia acestora poate fi
ultima posibilitate din dreptul intern, prin care monumentele istorice
de valoare naþionalã ºi universalã - parte a patrimoniului european
- pot fi protejate în faþa lãcomiei dezvoltatorilor imobiliari.
Este necesar ca Statul Român, prin autoritãþile sale, sã acorde
monumentelor istorice toatã consideraþia cuvenitã, prin recunoaºterea
ºi aplicarea mãsurilor legale de conservare ºi punere în valoare a
acestora”.
(Comunicat de presã al ARCB nr. 619/20.08.2009)

E T IÞ IA !
SEMNAÞI P Salvaþi Locurile de Suflet
Protejaþi Catedrala Sfântul Iosif ºi monumentele istorice de patrimoniu!
Destinatar: Guvernul României, Parlamentul României, Preºedintele României
Petiþie: act ce are ca obiect respectarea articolului 59 din Legea nr. 422, din 18 iulie 2001, privind protejarea monumentelor istorice, ce prevede
urmãtoarele: „pânã la instituirea zonei de protecþie a fiecãrui monument istoric potrivit art. 9 se considerã zonã de protecþie suprafaþa delimitatã cu o razã
de 100 m în localitãþi urbane, 200 m în localitãþi rurale ºi 500 m în afara localitãþilor, mãsuratã de la limita exterioarã, de jur-împrejurul monumentului istoric”.
Au rãmas câteva locuri, în Bucureºti, care ne reprezintã ca popor ºi personal, fiind parte din noi, locuri pe care le arãtam cu mândrie copiilor
noºtri, dar ºi oaspeþilor din þarã sau din strãinãtate, adevãrate bijuterii care înfrumuseþeazã mediul în care trãim: Ateneul Român, Grãdina
Ciºmigiu, Catedrala Patriarhalã de pe Dealul Mitropoliei, Catedrala romano-catolicã Sfântul Iosif, Muzeul de Artã, clãdirea C.E.C.-ului, Muzeul
Satului, Muzeul Þãranului Român, Spitalul ºi Biserica Colþea, Centrul vechi istoric (zona Lipscani) ºi multe alte locuri de suflet în þarã.
În ultimii ani, urma lãsatã de istoria noastrã prin astfel de monumente este sfâºiatã de ansambluri de oþel ºi sticlã, impersonale, care pe
lângã faptul cã umbresc aceste locuri ale sufletelor noastre, le pun într-un pericol real, iar haosul urbanistic, creat dupã 1990, este comparabil
sau chiar îl întrece pe cel din perioada lui Ceauºescu.
Construirea fãrã o viziune clarã ºi unitarã a dezvoltãrii urbanistice a oraºului, a menþinerii identitãþii culturale ºi istorice a acestuia, nerespectarea
zonei de conservare integratã, de 100 metri în mediul urban, instituitã de Legea 422, din 18 iulie 2001, poate duce la distrugerea a ceea ce
înseamnã valoare urbanisticã ºi de cult, mai exact la distrugerea unor locuri de suflet pentru generaþii întregi de bucureºteni: Catedrala Sfântul
Iosif, Biserica Armeneascã, Palatul CEC ºi multe alte monumente.
Bucureºtiul a trãit deja experienþa tristã în care un monument istoric de patrimoniu a suferit de pe urma construirii, în imediata sa apropiere, a
unei clãdiri de birouri. Biserica Armeneascã a fost afectatã de pe urma incendiului puternic ce a cuprins Millenium Business Center, aceasta suferind
iniþial ºi crãpãturi puternice în structurã ca urmare a construirii clãdirii de birouri. Dorim ca astfel de situaþii sã nu se mai repete nicãieri în România!
 Actualitate 9
O nouã acþiune de protest a Arhiepiscopiei
Romano-Catolice de Bucureºti
Arhiepiscopia Romano-Catolicã de „Vom picheta ºi alte instituþii ale statului, 2009, prezent împreunã cu domnul ministru al
Bucurºti a iniþiat o nouã acþiune de protest responsabile de avizarea clãdirii care pune MCCPN, Theodor Paleologu, la locul incendiului
faþã de indiferenþa ºi pasivitatea autoritãþilor în pericol, pe zi ce trece, Catedrala Sfântul de lângã Biserica Armeanã: cã va fi creatã o
Statului în cazul construcþiei ilegale a clãdirii Iosif ºi viaþa bucureºtenilor. Avem nevoie de comisie care va analiza legalitatea tuturor
de birouri de lângã Catedrala Sfântul Iosif: soluþii concrete fiindcã, pânã acum, am avizelor ºi autorizaþiilor de construcþie date la
pichetarea Ministerului Culturii, Cultelor ºi primit doar indiferenþã din partea cele douã clãdiri, Millennium Business Center ºi
Patrimoniul Naþional (MCCPN). autoritãþilor”, a declarat pãrintele Gabriel Cathedral Plaza. Într-un interviu acordat
Vineri, 31 iulie 2009, credincioºi de la Popa, secretarul Arhiepiscopiei Romano- televiziunii Antena 3, Ministrul Paleologu a
Catedrala Sfântul Iosif au stat douã ore, în Catolice de Bucureºti. declarat cã juriºtii MCCPN analizeazã
rugãciune, în faþa MCCPN, iar reprezentantul ARCB încã mai aºteaptã împlinirea modalitatea prin care ministerul ar putea
Arhiepiscopiei a depus la registratura promisiunii domnului prim-ministru al României, retrage avizele date în cazul construcþiei de
ministerului o revenire la memoriul din data Emil Boc, fãcutã în noaptea dintre 25-26 iunie lângã Catedrala Sfântul Iosif.
de 7 iulie 2009, în care se cerea „verificarea (A.C.)
ºi anularea avizelor iniþiale privind
autorizarea clãdirii auto-intitulate Cathedral
Plaza ºi stoparea reluãrii lucrãrilor de
construcþie la aceastã clãdire”.
De atunci, credincioºi din toate parohiile
din Bucureºti au fost prezenþi în faþa acestei
instituþii cerând, prin prezenþa ºi rugãciunea lor,
sã nu fie trataþi cu nepãsare de cãtre autoritãþile
Statului, iar cererile lor, fãcute prin conducerea
ARCB, sã fie luate în seamã. Ei militeazã pentru
salvarea Catedralei Sfântul Iosif, lãcaº de cult ºi
monument istoric, ºi vor continua acest demers.

Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti are nevoie de ajutor! Deºi s-au luat anumite mãsuri pânã acum, legislaþia þãrii nu este respectatã de
toatã lumea. Prin Hotãrârea publicatã în Monitorul Oficial nr. 934/2006, Senatul României a solicitat Guvernului României oprirea lucrãrilor ºi
elaborarea unui proiect de lege pentru declararea utilitãþii publice de interes naþional asupra imobilului Cathedral Plaza - teren ºi construcþie în
curs de realizare - ºi sã urmeze de urgenþã procedurile de expropriere ºi de stabilire a despãgubirilor.
Totodatã, în septembrie 2007, Parlamentul Europei, prin Declaraþia nr. 0054, semnatã de 424 de europarlamentari, a arãtat cã emiterea
autorizaþiei de construire pentru uriaºul de metal s-a realizat cu încãlcarea gravã a legislaþiei româneºti în vigoare, dar ºi cu încãlcarea
Convenþiei de la Granada, pentru protejarea patrimoniului arhitectural european, la care România a aderat din 1997.
Întrucât toate mãsurile ºi demersurile de pânã acum au rãmas fãrã un rezultat concret, pânã în prezent, pentru a demonstra cã România
este o þarã care îºi susþine valorile, pentru a arãta cã ne respectãm cultura, istoria ºi tradiþiile, vom lua atitudine semnând aceastã petiþie, cerând,
pe aceastã cale, Guvernului ºi Parlamentului României sã îºi respecte propriile legi ºi hotãrâri ºi, totodatã, sã priveascã cãtre cetãþenii acestei þãri.
Noi, cei care vom semna aceastã petiþie, cerem:
- Guvernului României, prin structurile sale responsabile, sã intervinã imediat, prin toate mijloacele legale, interne ºi comunitare, în
apãrarea patrimoniului cultural arhitectural de valoare naþionalã ºi universalã;
- Parlamentului României sã ia în discuþie, în regim de urgenþã, proiectul de expropriere a imobilului Cathedral Plaza;
- Preºedintelui României sã dea dovadã de imparþialitate ºi sã intervinã de urgenþã pentru respectarea legislaþiei române ºi europene ºi
sã restabileascã normalitatea înlãturând dezechilibrul actual care a lãsat fãrã zona de protecþie toate monumentele istorice din România, dând
deplina sa recunoaºtere protejãrii integrate a monumentelor istorice, astfel cum este stabilit în dreptul comunitar ºi inclusiv prin dispoziþiile
normelor interne, respectiv ale art. 59 din legea 422/2001.
Deciziile tale schimbã viaþa ta, pe a altora, modeleazã mediul înconjurãtor ºi pãstreazã vii locurile tale de suflet!
Salveazã Catedrala Sfântul Iosif de la distrugere!

Semnaþi petiþia pe internet, la adresa: http://www .petitieonline.ro/petitie-p46324046.html

http://www.petitieonline.ro/petitie-p46324046.html
10 Sfânta Scripturã
Duminica a XXIII-a (B)
Isus a plecat din þinutul Tirului; trecând prin
Sidon, s-a îndreptat spre Marea Galileii ºi a intrat în þinutul Decapole.
Acolo i s-a adus un surdomut ºi l-au rugat sã-ºi punã mâinile peste el. Isus
l-a dus deoparte, departe de mulþime, ºi i-a pus degetele în urechi; apoi
a luat salivã ºi i-a atins limba. Ridicându-ºi ochii spre cer, a suspinat ºi a
spus: „Efata!”, adicã „Deschide-te!” Urechile i s-au deschis; îndatã i s-a
dezlegat ºi limba ºi vorbea corect. Atunci Isus le-a poruncit sã nu spunã
aceasta nimãnui. Însã cu cât îi oprea, cu atât ei vorbeau ºi mai mult. Uimiþi
peste mãsurã, spuneau: „Tot ce face el este minunat: pe surzi îi face sã
audã, iar pe cei muþi sã vorbeascã” (Mc 7,31-37).
Episodul vindecãrii de cãtre Isus a surdomutului din þinutul Decapole
împreunã cu episodul eliberãrii fiicei siro-feniciencei de duhul rãu care o
stãpânea (Mc 7,24-30), descriu acþiuni ale lui Isus în þinuturi „pãgâne” (Tyr ºi
Decapole). Aceste episoade se aflã în centrul celei de-a treia secþiuni a
Evangheliei sfântului Marcu, secþiune dominatã de tema înmulþirii pâinilor,
oferite de Isus Cristos pentru a-i sãtura pe cei flãmânzi (Mc 6,30-8,26). De-a
lungul acestei secþiuni, Isus se preocupã, aºadar, sã se dezvãluie ucenicilor
sãi ºi mai ales sã le dea acea formare spiritualã care sã-i conducã de la
necredinþã la acea credinþã mãrturisitoare.
Dupã ce Isus Cristos a hrãnit în pustiu mulþimile venite sã-l asculte ºi dupã ce
i-a primit pe pãgânii din Tyr (7,24-31) ºi din Decapole (7,32-37) la masa copiilor,
atenþia contemporanilor sãi se orienteazã tot mai mult asupra Persoanei care
a oferit pâinile. Chiar ºi ucenicii vor fi nevoiþi sã se situeze, încet-încet, vizavi de Isus.
De altfel, exigenþele credinþei le vor fi impuse în mod progresiv. Astfel, orbul din
Betsaida (8,22-26) este simbolul stãrii lor de orbire, în timp ce surdomutul (7,31-
37) semnificã starea lor de surzenie. Vindecarea celor doi va ajunge sã semnifice
ºi acel proces tãmãduitor al credinþei în Isus. Prin urmare, dupã ce semnele au
pregãtit inimile ucenicilor, poate fi pusã întrebarea radicalã cu privire la viaþa lor.
Ea priveºte angajarea lor în urmarea lui Isus. (Sã nu uitãm cã acest episod se
aflã în inima Evangheliei sfântului Marcu.)
Întrebarea fundamentalã va fi adresatã ucenicilor de Isus pe când se
îndreptau cãtre Cezareea lui Filip (în þinut pãgân). În prealabil, însã, Isus îi va
chestiona pe ucenici asupra opiniei contemporanilor sãi cu privire la el însuºi. Or,
oamenii nu vãzuserã într-însul decât un profet sau, cel mult, un precursor al lui
Mesia (semn cã sunt condiþionaþi de „originea” lui ºi nu au descoperit ºi nu s-au
deschis noutãþii revelaþiei sale). Iar atunci când întrebarea Dar voi cine spuneþi cã
sunt eu? se face auzitã, atât ucenicii cât ºi cititorul Evangheliei se simt obligaþi sã
dea un rãspuns. E drept cã fiecare a întrezãrit câte ceva în persoana lui Isus, în
funcþie de deschiderea inimii. Cât îl priveºte pe Petru, el depãºeºte percepþia
comunã situându-ºi maestrul pe culmea istoriei mântuirii: Tu eºti Cristos. Aceastã
definiþie, însã, nu precizeazã modul în care va fi înfãptuitã mântuirea ºi nu dez-
vãluie nici natura intimã a persoanei lui Cristos. Va fi necesarã intervenþia Tatãlui
cu ocazia Schimbãrii la faþã pentru ca sã poatã fi înþeleasã legãtura strânsã
dintre Isus ºi Tatãl sãu: Acesta este Fiul meu preaiubit: ascultaþi-l! (Mc 9,7).
Pentru a-i ajuta pe ucenici (ºi pe cititor) sã înþeleagã natura mesianitãþii sale
Isus le-a fãcut cunoscut cã Fiul Omului trebuie sã îndure multe… Or, caracterul
abrupt al acestei învãþãturi scoate în evidenþã abisul care existã între venirea
glorioasã a Fiului omului aºa cum o profetiza Daniel (7,13) ºi acest destin al
Controversa asupra tradiþiilor mozaice (7,1-13) ºi învãþãtura
referitoare la puritate ºi impuritate cultualã (7,14-23) au permis
înþelegerea faptului cã inima este atât principiu al puritãþii cât ºi al
ascultãrii (7,14-15). Din acest moment, orice om, fie iudeu fie pãgân,
poate fi capabil ºi disponibil sã primeascã Cuvântul lui Dumnezeu.
În acest sens prezintã sfântul Marcu gestul siro-feniciencei, al unei
pãgâne, care, prin cuvintele sale, provoacã admiraþia ºi gestul
binevoitor al lui Isus. Fãrã a face parte din poporul ales, aceastã
femeie primeºte pâinea copiilor ºi este primitã la masa lor. Prin
vindecarea surdomutului, Sfântul Marcu merge ºi mai departe :
Isus face ca urechile sã se deschidã cãtre cuvântul revelaþiei lui Isus,
chiar într-un þinut locuit de pãgâni. Astfel, privilegiul de care se bucura
poporul ales se nãruieºte: convertirea profundã a inimii permite, de
acum înainte, accesul tuturor oamenilor la masa copiilor.
Vindecarea surdomutului a trezit, în mulþimea umplutã de
admiraþie, speranþa mesianicã. Cuvintele lui Isaia, cel care vestea
întoarcerea poporului din exil, le oferã ucenicilor lui Isus sensul
ascuns al acestui eveniment: Atunci ochii orbilor se vor deschide
ºi urechile surzilor vor auzi. (Is 35,5 ºi 42,18). Ei, însã, nu sunt
vindecaþi de surzenia lor ºi nici de orbirea lor (8,18), întrucât
admiraþia mulþimilor nu îi determinã încã sã recunoascã faptul
cã Cel care face bine toate este Cristos, slujitorul lui Iahve.
Duminica a XXIV-a (B)
suferinþei de care este legat prin verbul trebuie. Afirmaþia acestei
necesitãþi stârneºte tulburare în inima ucenicilor tocmai atunci când
Isus trebuia sã fie pentru ei o sursã de încredere, iar când Petru
încearcã sã-l îndepãrteze de acest destin, Isus îl înlãturã ca pe o
ispitã demoniacã, de vreme ce el exprimã mai curând gândurile
oamenilor ºi nu pe cele ale lui Dumnezeu. Îndemnurile care urmeazã,
adresate poporului ºi ucenicilor, Dacã vrea cineva sã vinã dupã
mine, se doresc a fi o invitaþie adresatã tuturor de a-ºi lega existenþa
de cea a Maestrului ºi de condiþiile pe care ea le comportã. Dar
oare, a-l urma pe Isus nu înseamnã a te îndrepta spre pieire,
asemenea lui? Nu, deoarece mântuirea omului, sensul destinului
sãu, nu este rezultatul propriilor eforturi, ci acceptarea urmãrii lui
Isus ºi a noutãþii aduse de el. ªi iatã-ne în faþa paradoxului creºtin: a
dori sã salvezi înseamnã sã pierzi, în timp ce a pierde din cauza lui
Isus ºi a Evangheliei înseamnã a salva. Cu alte cuvinte, sensul oricãrui
destin uman nu poate fi decât Isus. Aceasta este exigenþa moralã
esenþialã a Evangheliei, iar ea este legatã de mãrturisirea credinþei.
Isus, împreunã cu ucenicii sãi, se
îndreptau cãtre satele din þinutul Cezareii lui Filip. Pe drum i-a
întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii cã sunt eu?” Ei i-au
rãspuns: „Unii spun cã eºti Ioan Botezãtorul, alþii cã eºti Ilie, iar alþii
cã eºti unul dintre profeþi”. Atunci el i-a întrebat: „Dar voi cine
spuneþi cã sunt eu?” Simon Petru i-a rãspuns: „Tu eºti Cristos”. (...)
Apoi a chemat la el poporul ºi pe ucenicii sãi ºi le-a zis: „Dacã
vrea cineva sã vinã dupã mine sã renunþe la el însuºi, sã-ºi ia
crucea ºi sã mã urmeze. Cãci cel care vrea sã-ºi salveze viaþa o
va pierde; dar cel care-ºi va pierde viaþa pentru mine ºi pentru
evanghelie o va salva” (Mc 8,27-35) .
nr
nr.. 9/2009 Sfânta Scripturã 11
Isus strãbãtea Galileea împreunã cu Duminica a XXV-a (B)
ucenicii sãi ºi nu voia sã afle nimeni, cãci dorea sã-i instruiascã
pe ucenicii sãi. El le spunea: “Fiul Omului va fi dat în mâinile Episodul evanghelic intitulat „a doua vestire a Pãtimirilor” (Mc 9,30-37) este urmat
oamenilor ºi ei îl vor ucide, dar la trei zile dupã moartea lui va de un dialog al lui Isus cu ucenicii sãi care, de altfel, devin Cei Doisprezece (9,35). În
învia”. Însã ucenicii n-au înþeles aceste cuvinte ºi le era fricã strânsã legãturã cu anunþul Pãtimirii, dialogul se axeazã pe modul de viaþã creºtinã
sã-l întrebe. Ei au sosit la Cafarnaum ºi, ajunºi acasã, Isus i- care nu va fi altceva decât o urmare a Servitorului suferind (Fiul omului dat în mâinile
a întrebat: “Despre ce aþi discutat pe drum?” Ei tãceau, cãci oamenilor). În mod indirect, Isus se va identifica cu acest Servitor care îºi dã viaþa
pe drum discutaserã unii cu alþii, voind sã ºtie care dintre ei arãtând în felul acesta adevãrata cale a „mãreþiei”, aceea de a sluji (v. 10,45).
era cel mai mare. Dupã ce s-a aºezat, Isus i-a chemat pe cei În centrul învãþãturii lui Isus se aflã fraza: Dacã cineva vrea sã fie cel dintâi, sã fie cel
doisprezece ºi le-a zis: “Dacã cineva vrea sã fie cel dintâi, sã din urmã dintre toþi ºi slujitorul tuturor. O astfel de învãþãturã se prezintã ca rãspuns la
fie cel din urmã dintre toþi ºi slujitorul tuturor”. Luând atunci un întrebarea „cine este cel mai mare”; iar cel mai mare este, pentru Isus, acela care în
copil, l-a pus în mijlocul lor. Apoi, strângându-l în braþe, le-a societate (în Bisericã), prin importanþa pe care ºi-o dã ºi prin categoriile de persoane
spus: “Cine primeºte în numele meu un copil ca acesta, pe cãrora este dispus sã le slujeascã, ocupã ultimul loc. Dacã Isus dã, în acest sens,
mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine, nu pe exemplul unui copil, el o face tocmai pentru cã, în societatea timpului sãu, copilul se
mine mã primeºte, ci pe cel care m-a trimis” (Mc 9,30-37). bucura de foarte puþinã atenþie din partea adulþilor, ocupând pe scara socialã rangul cel
mai de jos, echivalentul sclavilor. Prin urmare, a fi slujitorul tuturor înseamnã sã primeºti cu
dragoste pe aceia pe care societatea îi neglijeazã. Or, aceastã primire implicã o rãsturnare a valorilor stabilite ºi „acceptate” de societate; ea se înfãptuieºte
„în numele lui Isus”, în persoana sa. În felul acesta se stabileºte un raport destul de complex: mai întâi, Isus este cel care primeºte (ºi slujeºte) pentru cã mai apoi
el sã devinã cel primit în persoana copilului, cãci copilul îl reprezintã ºi, primind copilul, este primit el însuºi ºi împreunã cu el Cel care l-a trimis. Cu alte cuvinte,
accentul este pus pe mãreþia eminentã a celui mai mic: cel pe care eu îl primesc, primiþi-l ºi voi în numele meu; ºi, primindu-l, de fapt voi mã primiþi pe mine…
Dupã cum se poate vedea, învãþãtura exprimatã de Isus în evanghelia sfântului Marcu nu este moralizatoare (ca la sfântul Matei); este mai
curând o revelaþie a eminentei demnitãþi a „celui mic” ºi a mãreþiei „servitorului” (ºi, ceva mai târziu, a eminentei demnitãþi a ucenicului, a celui mic
care crede… 9,42). Aceastã rãsturnare de valori pe care o afirmã în cuvinte ºi o dovedeºte în fapte, Isus ne-o propune ca regulã fundamentalã
de viaþã creºtinã atât în societate cât ºi în Bisericã. Orice altã logicã este generatoare de tensiuni aducãtoare de suferinþe fãrã numãr.

Duminica a XXVI-a (B)

Învãþãturile lui Isus propuse nouã spre meditare în aceastã a XXVI-a
duminicã de peste an se gãsesc în inima secþiunii a patra a evangheliei
sfântului Marcu în care Isus le explicã ucenicilor condiþiile urmãrii lui (8,31-
10-31). Urmându-l pe Isus pe cale, descoperim, împreunã cu apostolii,
preþul acceptãrii de a-l urma pe Fiul omului: a lãsa, a pãrãsi, a renunþa
pentru a pãºi pe urmele lui Isus ºi a intra în Împãrãþie, aceasta ar fi
atitudinea fundamentalã pe care Mântuitorul o explicã în mod progresiv
prin intermediul unei întregi serii de sfaturi: puterea rugãciunii fãcute cu
credinþã (9,23-29), sensul slujirii ºi al modestiei (9,35-37), radicalismul
angajamentului (9,43-47), exigenþa iubirii (10,6-8) etc. ªi care ar fi acea
dragoste care trebuie sã aibã întâietate în raporturile comunitare, dacã
nu aceea care, cu modestie, ºtie sã se retragã din primul plan, care ºtie
sã iasã înaintea aºteptãrilor ºi nevoilor fratelui, care nu scandalizeazã ºi
ºtie sã se arate tolerantã.
Toatã aceastã serie de învãþãturi are drept punct de plecare un
eveniment pe care, unul dintre apostoli, Ioan, supranumit ºi „fiul tunetului”
(3,17), i-l aduce lui Isus la cunoºtinþã: am vãzut pe cineva care scotea
diavoli în numele tãu. Gestul sãu denotã o grijã pentru „prerogativele”
Învãþãtorului sãu dar ºi pentru „privilegiul” apostolic. Isus însã îi dezvãluie
faptul cã oricine poate avea acces la puterea sa chiar dacã nu-l urmeazã
Ioan, unul dintre cei doisprezece, i-a spus lui Isus: “
Învãþãtorule, am vãzut pe cineva care scotea diavoli în numele
tãu; am voit sã-l împiedicãm, cãci nu-i din rândul acelora care
ne urmeazã”. Isus i-a rãspuns: “Nu-l împiedicaþi, cãci cel care
face o minune în numele meu nu poate, imediat dupã aceea,
sã mã vorbeascã de rãu. Cel care nu este împotriva noastrã
este cu noi (...) (Marcu 9,38-43.45.47).
pahar cu apã este un gest cu o deschidere escatologicã care anunþã
deja viaþa veºnicã pe care Isus o promite drept rãsplatã. Dar dacã, în
locul slujirii ºi a primirii semenului, este preferat refuzul recunoaºterii
demnitãþii valorii sale unice – mai ales când acesta este slab ºi mic –
mergându-se pânã a-l face sã sufere, autorul unor astfel de fapte se
expune unui destin teribil: moartea prin scufundare având o piatrã de
moarã legatã de gât, ar fi o nimica toatã în comparaþie cu cel care i-ar
cauza o moarte moralã fratelui sãu.
ªi apoi mai existã ºi o altã formã de scandal: ucenicul poate sã-ºi
provoace singur cãderea. Isus denunþã cu vigoare orice lucru care ar
împiedica legãtura cu Împãrãþia. Amintindu-ne cã în timpul Macabeilor
deja, dar ºi în Biserica primarã mai apoi, s-au vãzut exemple de credincioºi
Pr.. ªerban TTARCIZIU
ARCIZIU

în mod fizic. Acþiunea sãvârºitã în numele lui Isus va purta amprenta
divinã. A recunoaºte ºi a primi ceea ce vine de la Dumnezeu, dincolo de
compromisuri ºi ambiguitãþi, nu este oare atitudinea unui adevãrat ucenic?
ªi apoi, nu este suficient ca ucenicul sã fie tolerant. El trebuie sã
accepte cã ºi alþii pot dãrui. Astfel, nu este fãrã importanþã, de exemplu,
ca cineva (un ne-ucenic) sã se comporte ca un frate faþã de altcineva
care ar fi „înveºmântat” cu demnitatea lui Cristos. A dãrui ºi numai un
care au preferat sã le fie scoºi ochii sau sã le fie tãiate mâinile din ataºament
pentru Împãrãþie mai mult decât pentru viaþa de pe acest pãmânt,
înþelegem cã recomandãrile lui Isus nu sunt simple metafore.
Prin urmare, nimeni nu se poate prezenta în faþa lui Dumnezeu
revendicând vreun drept: exigenþa iubirii ne depãºeºte; nu o vom putea
împlini sutã la sutã. Ea este ca un creuzet în care se purificã existenþa
noastrã. În fond, constanþa credinþei se aprofundeazã în focul încercãrii.
Pr
12 Stiri
, Interne
Biserica Românã Unitã - Vicariatul de Bucureºti

Hram la Bucureºti, în sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului

Biserica Adormirii Maicii Domnului, din Bucureºti, ºi-a sãrbãtorit hramul sâmbãtã,
15 august, în prezenþa Episcopului Mihai Frãþilã ºi a numeroºi credincioºi din capitalã.
Cuvântul la Sfânta Evanghelie a aparþinut rectorului Misiunii greco-catolice române
din Paris, pãrintele Gabriel Buboi, venit la Bucureºti special pentru acest praznic.
Meditaþia pãrintelui Buboi a pus în luminã adevãrul dupã care Maica Domnului a
ºtiut sã desãvârºeascã prin lucrarea harului aparentul conflict dintre partea activã
ºi cea contemplativã a vieþii, conflict ilustrat nu numai în exemplul celor douã surori
ale lui Lazãr, ci ºi în viaþa fiecãrui creºtin. Nãscãtoarea de Dumnezeu propune astfel
calea familiaritãþii cu Hristos fiecãrui om de credinþã: „mama mea ºi fraþii mei,
spune Domnul, sunt cei care ascultã cuvântul ºi-l pãzesc”. Pentru creºtini, la rândul
lor, fãrã rugãciune nu este cu putinþã a afla mãsura vieþii ºi a continua mãrturia
binelui în lume – apartenenþa ºi familiaritatea cu Dumnezeu – a mai spus pãrintele rector al Misiunii din Paris.
Dupã Sfânta Liturghie, cei prezenþi au împãrtãºit bucuria sãrbãtorii în jurul mesei agapei frãþeºti. Timp de douã sãptãmâni, pe
perioada postului, ca ºi anul trecut, comunitatea de la Adormirea Maicii Domnului s-a împãrtãºit zilnic în comuniunea de rugãciune,
participând zilnic la Paraclisul Maicii Domnului, iar în ajunul sãrbãtorii a fãcut veghe de rugãciune, cu recitarea Rozariului complet, de
la orele 9,00 pânã seara la orele 22,00. Alãturi de pãrintele protopop Liviu Oþoiu ºi ceilalþi preoþi din Bucureºti prezenþi, PS Mihai a
celebrat, joi seara, Vecernia mare a sãrbãtorii cu Prohodul Maicii Domnului ºi procesiunea în jurul bisericii.
Parohia Adormirea Maicii Domnului din Bucureºti, pãstoritã în prezent de pãrintele Constantin Oltean, este a doua comunitate a
vicariatului, fiind fondatã în anii 30 în cartierul Dealului Arsenalului, unde se afla o numeroasã colonie de români transilvãneni.
(Sursa: www.bru.ro)

Dieceza romano-catolicã de Iaºi

Butea: 60 de ani de la revolta anticomunistã

“8 august 1949, zi de cumpãnã pentru mulþi locuitori ai satului Butea, zi care a marcat istoria multor buteni”. Cu aceste cuvinte
începe Ioan Zãpodeanu sã toarcã firul din caierul amintirilor referitoare la foarte cunoscuta ºi mult tãcuta revoltã popularã din satul
Butea, judeþul Iaºi, când credincioºii romano-catolici de aici au sãrit, cu mic cu mare, ºi au fãcut din trupurile lor un cerc de apãrare în
jurul pr. Gheorghe Petz, împotriva agenþilor Securitãþii comuniste veniþi sã-l aresteze pe acest “duºman al poporului”.
În 1949, 8 august era o zi de duminicã. Aparent, viaþa satului se desfãºura dupã canoanele tradiþionale. (…) Începuse deja
campania de exterminare a tuturor “duºmanilor poporului”, între care un loc de frunte îl aveau episcopii ºi preoþii. La 26 iunie 1949
fusese arestat episcopul de Iaºi, Mons. Anton Durcovici. La Butea, pentru a-ºi apãra preotul, credincioºii au organizat încã din
primãvara aceluiaºi an pichete de pazã, noaptea, în jurul casei parohiale ºi pe uliþele satului care duceau spre bisericã. Pichetele erau
organizate de un comitet cunoscut de foarte puþini sãteni ºi erau în vizorul organelor de Securitate.
Pe 8 august 1949, liniºtea satului Butea a fost tulburatã de patru agenþi ai Securitãþii, în frunte cu instructorul de partid Aurel Iricinschi,
veniþi sã-l aresteze, la bisericã, pe pãrintele Gheorghe Petz. Era ora 12, Sânta Liturghie tocmai se terminase ºi credincioºii se întorceau
de la bisericã la casele lor. Strigãtul de alarmã l-a dat un grup de femei rãmase în curtea bisericii sã mai punã “þara la cale”. (…)
De atunci au trecut 60 de ani. Mulþi dintre cei care au luat parte activã la revolta popularã au trecut la Domnul. Cei care au rãmas
în viaþã povestesc, de multe ori cu teamã, despre acþiunea de represiune ºi intimidare desfãºuratã cu brutalitate de cãtre autoritãþile
comuniste. Dreptatea umblã, în continuare, cu ochii legaþi ºi cu capul spart. Momentul celebrativ de sâmbãtã, 8 august 2009, doreºte
sã se constituie într-o aducere de mulþumire din partea Bisericii de astãzi pentru credincioºii de atunci care, cu curaj, au înfruntat
opresiunea totalitarã comunistã pentru a-ºi apãra pãstorul. “Vã dãm cote, vã facem zile de clacã, vã dãm ºi vã facem tot ce vreþi, dar
nu ne luaþi preotul!” Auzind aceste cuvinte, te cuprinde ºi acum un fior prin tot trupul, iar în ochi þi se ivesc lacrimi de admiraþie ºi de
bucurie. “Fraþilor ºi surorilor, mare a fost credinþa ºi iubirea voastrã! Domnul sã vã rãsplãteascã însutit pentru picãturile de sânge ºi
sudoare vãrsate pentru libertatea Bisericii ºi pentru adevãr!”
(sursa: www.ercis.ro)
nr
nr.. 9/2009
“Numai familia poate garanta
educarea în spiritul valorilor”
În luna august s-a desfãºurat la
Amsterdam cel de-al V-lea Congres
Mondial al Familiilor ce a reunit familii
ºi organizaþii din peste 60 de naþiuni,
printre care ºi România.
Tema principalã a fost Familia:
mai mult decât suma pãrþilor sale,
divizatã în douã sub-teme: Familii
moderne, valori tradiþionale, ce ºi-a concentrat atenþia asupra dilemei
„carierã versus familie”; a doua secþiune a discutat starea instituþiei
familiei în þãrile în curs de dezvoltare ºi sprijinul pentru aceasta.
În discursul de la ceremonia de deschidere, subsecretarul
Consiliului Pontifical pentru Familie, Episcopul Carlos Simon Vasquez,
a spus: „Familia naturalã, care este izvorul ºi comoara societãþii,
trebuie susþinutã la fiecare nivel”. Apoi a amintit câteva pasaje din
recenta enciclicã a Papei Benedict al XVI-lea Caritas in Veritate,
subliniind cã doar familia „poate garanta o autenticã educaþie în
spiritul valorilor umane, deoarece ea asigurã altruismul ºi continuitatea
în lume, care sunt esenþiale în educaþie”.
Congresul Mondial al Familiilor este o reþea internaþionalã
alcãtuitã din organizaþii pro-familie, intelectuali, lideri ºi activiºti din
întreaga lume, care promoveazã familia naturalã ca unitate
fundamentalã a societãþii, precum ºi sfinþenia vieþii umane, de la
concepere ºi pânã la moartea naturalã.
Congresul a fost fondat în 1997 de Centrul Howard pentru
Familie, Religie ºi Societate, din Rockford, Illinois. Întâlnirile
anterioare au avut loc la Praga (1997), Geneva (1999), Ciudad de
Mexico (2004) ºi Varºovia (2007).
Ziua Mondialã a TTurismului,
urismului, 2009
La 27 septembrie se va celebra cea de-a 30-a Zi Mondialã a
Turismului, organizatã de Consiliul Pontifical pentru Pastoraþia
Migranþilor ºi Itineranþilor. Tema din acest an - Turismul, celebrarea
diversitãþii - deschide cãi de întâlnire cu omul „în diversitatea sa, în
bogãþia sa antropologicã”.
“Diversitatea - se citeºte în mesajul dat pentru aceastã ocazie -
este un fapt pozitiv, dar în aceastã realitate se poate descoperi ºi un
paradox: într-o epocã precum cea a noastrã, marcatã de
globalizare, culturile ºi religiile se apropie din ce în ce mai mult fãcând
sã se nascã o autenticã dorinþã de pace. Dar chiar în acest scenariu
au loc ºi neînþelegeri, prejudecãþi ºi înþelegeri greºite profund
înrãdãcinate care ridicã bariere ºi alimenteazã divizãri”. Angajamentul
este deci acela de a transforma discriminarea, xenofobia ºi intoleranþa
în „înþelegere ºi acceptare reciprocã”, parcurgând cãile respectului ºi
dialogului „constructiv ºi obligatoriu”.
Pentru credincios, ansamblul diversitãþilor „deschide drumuri
pentru a se apropia de infinita mãreþie a lui Dumnezeu”. Ca posibil
fenomen de consacrare a diversitãþii, turismul poate fi „creºtin”, o
„cale deschisã spre mãrturisirea sa contemplativã”.
Stiri
, Externe 13
Anul Sfintei Preoþii se va încheia cu o
întâlnire internaþionalã, la Roma
Congregaþia pentru Cler,
condusã de Cardinalul
Claudio Hummes, a fãcut
publice detalii suplimentare
despre intenþia Papei
Benedict al XVI-lea de a
încheia Anul Sfintei Preoþii
convocând o uriaºã întâlnire a preoþilor din lumea întreagã
între 9 ºi 11 iunie 2010, la Roma. Fiecare dintre cei aproximativ
407.000 de preoþi catolici din lumea întreagã este invitat la
întâlnirea ce va avea ca temã Fidelitatea lui Cristos,
fidelitatea preotului.
Conform programului anunþat, prima zi a întâlnirii se
va desfãºura în Bazilica San Giovanni fuori le mura ºi va
avea ca temã Convertire ºi misiune. Activitãþile vor include
rugãciuni, o conferinþã care va dezbate subiectul, Adoraþie
Euharisticã, spovezi, Liturghii. A doua zi, pe 10 iunie, tema
va fi Cenacolul, invocarea Duhului Sfânt cu Maria, în
comuniune fraternã. Locul de desfãºurare va fi Bazilica
Santa Maria Maggiore, urmând ca seara sã se celebreze
o „vigilie preoþeascã” în Bazilica San Pietro, unde preoþii vor
adora Sfânta Euharistie, vor cânta ºi unii dintre ei vor da
mãrturie. Papa va fi prezent la vigilie ºi-i va saluta pe cei
prezenþi.
Anul Sfintei Preoþii se va încheia vineri, 11 iunie, în
Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus. Sfântul Pãrinte va
prezida Liturghia în Bazilica San Pietro. Ultima zi a întâlnirii va
avea ca temã Cu Petru, în comuniune eclezialã.
Biserica are nevoie de confesori-
formatori de conºtiinþe
În perioada 24-28 august s-a desfãºurat, la Barletta (Italia), cea
de-a 60-a Sãptãmânã Naþionalã Liturgicã, ce a avut ca temã
Celebrarea milostivirii: lãsaþi-vã împãcaþi cu Dumnezeu.
Cu aceastã ocazie Papa a trimis o scrisoare în care subliniazã cã
propunerea ca temã pentru acest an a Sacramentului Spovezii este
“o alegere în mod special oportunã” dat fiind cã se aniverseazã “35
de ani de la intrarea în vigoare în Biserica din Italia a noului Ritual al
Spovezii”, dar ºi datoritã “fericitei coincidenþe cu Anul Sfintei Preoþii”.
Pontiful a afirmat: “În aceste vremuri, formarea corectã a conºtiinþelor
credincioºilor este fãrã îndoialã una dintre prioritãþile pastorale, deoarece,
cu cât se pierde mai mult simþul pãcatului, cu atât sentimentul de
vinovãþie creºte, iar oamenii cautã sã îl elimine recurgând la remedii
paliative inadecvate”. Apoi a adãugat: “Pe lângã formarea adecvatã
a conºtiinþei morale, de maturitatea vieþii ºi de celebrarea sacramentului,
este nevoie sã li se ofere credincioºilor experienþa îndrumãrii spirituale”.
De aceea Biserica are nevoie de “învãþãtori spirituali înþelepþi ºi sfinþi”,
preoþii fiind îndemnaþi, în acest sens, de cãtre Pontif “sã pãstreze vie în
ei cunoaºterea faptului cã trebuie sã fie miniºtri demni ai milostivirii
divine ºi educatori responsabili de conºtiinþe”.
14 Biserica Misionarã
“Mergeþi în lumea întreagã ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura” (cf. Mt 28,19)

Alãturi de misionari, cu ”inimã de mamã”

Miercuri, 5 august 2009, la ora 16.30,
membrii Asociaþiei Misionare Inimã de
mamã (A.M.I.M.), din Brãila, au avut marea
bucurie de a-l avea în mijlocul lor pe pãrintele
Paul Panþiru ofmconv, fiu al comunitãþii
catolice brãilene, actualmente misionar la
Takoradi în Ghana, Africa. Întâlnirea a avut
loc la Casa Bunului Samaritean, unde, cu
ajutorul imaginilor, pãrintele Paul ne-a ajutat
sã cunoaºtem mai bine realitatea Bisericii
din Ghana ºi în mod deosebit a misiunii în
care activeazã ºi Sfinþia Sa.
Am aflat, de exemplu, cã, numeric,
locuitorii Ghanei sunt aproximativ cât cei ai
þãrii noastre, cã 55% dintre ei sunt creºtini,
iar procentul catolicilor reprezintã cam 30%
din locuitorii tãrii.
Biserica Catolicã Ghanezã este una
înfloritoare ºi are 14 dieceze ºi un cardinal
bãºtinaº. Primii misionari au ajuns acolo în
anul 1906 ºi au fost numiþi Pãrinþii Albi, atât
datoritã faptului cã erau de culoare albã, cât
ºi datoritã hainelor albe pe care le purtau.
Misiunea în care activeazã pãrintele Paul
are o bisericã parohialã, 4 biserici filiale, o
ºcoalã generalã, o tipografie, o organizaþie
de combatere a leprei (au fost construite patru
spitale - leprozerii). Misiunea franciscanã are
în grijã aproximativ 6000 de suflete.
La finalul întâlnirii, preºedinta grupului
A.M.I.M Brãila (d-na Violeta Ciocodei) i-a
oferit pãrintelui Paul buchete spirituale,
special pregãtite cu aceastã ocazie, alãturi
de un dar care exprimã recunoºtinþa
noastrã pentru frumoasa activitate
misionarã pe care o desfãºoarã în Africa.
Membrii grupului ºi-au reafirmat
angajamentul personal ºi comunitar de a fi
mereu alãturi de misionarii Bisericii în primul
rând cu rugãciunea lor ferventã, dând
dovadã de adevãrate inimi de mamã, pline
de grijã pentru toþi aceia care rãspund
chemãrii lui Cristos de a duce Evanghelia Sa
la toate popoarele.
Dupã Sfânta Liturghie de la ora 18 ne-am
rugat împreunã Vesperele pentru misionarii
Bisericii ºi, în mod special, pentru misionarii
noºtri români.
Urmând exemplul Sfintei Tereza a
Pruncului Isus, Patroana Misiunilor, membrii
asociaþiei A.M.I.M. - Brãila se roagã în fiecare
sãptãmânã, miercurea ºi vinerea, în biserica
noastrã, dupã Sfânta Liturghie de la ora
18.00, Vesperele, împreunã cu ceilalþi
credincioºi doritori ai parohiei, pentru toþi
misionarii Bisericii. La aceste rugãciuni invitãm
sã participe cât mai mulþi credincioºi,
conºtienþi fiind de natura misionarã a Bisericii
lui Cristos ºi de datoria pe care fiecare dintre
noi o are de a contribui dupã propriile
posibilitãþi astfel încât harul mântuirii sã fie
cunoscut de cât mai mulþi oameni. Vinerea,
rugãciunea pentru misionari are loc în cadrul
adoraþiei de dupã Sfânta Liturghie.
Mulþumim pãrintelui Paul pentru cele
împãrtãºite ºi ne rugãm sã se bucure de
cât mai multe haruri ºi împliniri în via
Domnului.

Biserica din TTakoradi

akoradi

Pr
Pr.. Paul Panþiru o.f.m.conv

Asociaþia Misionarã Inimã de Mamã este o organizaþie care se roagã pentru misionari ºi oferã misiunilor mici ajutoare financiare.
A.M.I.M. a fost înfiinþatã la 22 octombrie 2000, cu centrul în parohia Fericitul Ieremia Valahul din Tomeºti, sub îndrumarea pãrintelui
Pavel Chelaru, asistentul spiritual al asociaþiei, fiind subordonatã Centrului Misionar Diecezan - Iaºi.
Preocuparea A.M.I.M. se concentreazã asupra situaþiei, vieþii ºi activitãþii misionarilor români. Pe lângã aceasta, A.M.I.M. mai are ºi alte
activitãþi, cum ar fi: cunoaºterea documentelor din magisteriul Bisericii, cu caracter misionar, recitarea Rozariului, participarea la Sfânta
Liturghie ºi la Calea Sfintei Cruci. La aceste întâlniri sunt uneori prezenþi ºi misionari români, care împãrtãºesc cu ceilalþi membri A.M.I.M.
greutãþile ºi bucuriile întâlnite în misiune.
În parohia din Brãila, grupul A.M.I.M. numãrã aproximativ zece persoane care, de ani buni, sunt alãturi de misionari, în primul rând
cu buchetele spirituale. Îndrumãtorul spiritual al grupului este pr. Andrei Ciprian.
(sursa: www.catolicbraila.cnet.ro)
Pr
Pr.. Ciprian ANDREI
nr
nr.. 9/2009
Oameni
oameni
ºi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus,
aceea de a da mãrturie despre vestea cea bunã a
Luna iunie a fost marcatã de marea sãrbãtoare a sfinþilor Petru
ºi Paul, aceºti doi mari corifei ai Bisericii. Ca un omagiu de credinþã ºi
de iubire pentru Bisericã, cu care amândoi ºi-au unit destinele, Petru
ºi-a oferit viaþa prin rãstignire, iar Paul a murit decapitat. Oamenii
puternici nu se clatinã în faþa destinului, ei îºi duc cu rãbdare misiunea
pânã la sfârºit!
De data acesta, vreau sã vorbesc despre drumul de întoarcere
al apostolului Paul la Ierusalim ºi despre o serie de învãþãcei pe
care Paul, cu seninãtate în inimã ºi cu curajul pe faþã, i-a lãsat sã
pãstoreascã în diferitele comunitãþi înfiinþate de el (Fap 20,1-21,15).
Dacã privim în urmã la pãstorii pe care Paul mai întâi i-a
binecuvântat, iar apoi i-a lãsat în fruntea comunitãþilor, nu putem
sã nu exclamãm, cu satisfacþie, cã toþi aceºtia sunt oameni ai
credinþei ºi ai curajului!
Pe de altã parte, iudei fanatici au voit sã-i întindã o cursã pe când
era pe punctul de a se îmbarca spre Siria. Atunci, el a fost nevoit sã-ºi
schimbe traseul, fiind însoþit pânã în Asia, la Troas, de un prim grup
format din ºapte discipoli. Admirãm în primul rând la aceºti însoþitori
spiritul lor de sacrificiu pe care l-au învãþat de la maestrul lor.
La Troas, Paul sãvârºeºte o primã minune. ”Era în prima zi a
sãptãmânii, când cu toþii erau adunaþi la frângerea pâinii!”(Fap
20,7). Cum predica s-a prelungit târziu în noapte, ”un tânãr, cu
numele Eutich, stând pe fereastrã... a fost doborât de somn ºi
cãzând de la al treilea etaj, a murit!” (Fap 20,9-10). Atunci apostolul
Paul a exclamat puternic zicând celor adunaþi la rugãciune: ”Nu vã
tulburaþi, pentru cã sufletul sãu este în el!” ªi, într-adevãr, copilul a
fost bine!
Când s-au ivit zorile, Paul a plecat , luând o corabie, ºi a trecut pe
lângã Efes ºi de acolo mai departe pânã la Milet. ”Se grãbea sã
ajungã la Ierusalim, dacã ar fi fost posibil, chiar în ziua de Rusalii”, cum
noteazã Paul mai departe. Þinea mult sã ajungã în zi de sãrbãtoare în
Cetatea Sfântã a Ierusalimului. Acolo îl aºteptau mulþi fraþi întru credinþã,
care erau solidari cu Paul, dar tot acolo îl aºteptau ºi mulþi duºmani ai
lui Cristos, care îi voiau moartea. Tuturor, Paul le rãspundea la fel: ”Sã se
împlineascã voinþa Domnului!” (Fap 21,14).
A luat din nou o corabie care avea sã-l ducã în cele din urmã la
Cezareea maritimã. A fost o cãlãtorie grea ºi plinã de întâmplãri
Oameni
Oameni ai credintei
, 15
ai credinþei,
ai curajului!
“Eu nu pun niciun preþ pe viaþa mea,
numai sã duc la capãt alergarea mea
harului lui Dumnezeu!”
(Fap 20,24).
de tot felul. Peste tot îl aºteptau fraþii cu multã cãldurã, dar ºi cu
mâhnire, cãci aflaserã ºi ei de intenþia lui Paul de a merge la
Ierusalim.
Paul le repeta, pretutindeni, acelor fraþi care erau triºti: ”De ce
plângeþi de-mi sfâºiaþi inima? Eu sunt gata nu numai sã fiu legat, ci
chiar sã mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus!” (Fap 21,13).
Paul e conºtient de ce îl aºteaptã la Ierusalim ºi totuºi merge mai
departe. Un glas interior îl mânã întruna spre Ierusalim, el nu ezitã
nicio clipã sã plece, deºi era conºtient de gravitatea situaþiei. Oamenii
puternici îºi vãd viitorul cu propriii ochi ºi totuºi merg mai departe.
Ajuns la Ierusalim, ”fraþii l-au primit cu bucurie”, este notat mai
departe în Faptele Apostolilor. În ziua urmãtoare, l-a vizitat pe
apostolul Iacob, episcopul Ierusalimului, ºi împreunã cu el toþi
presbiterii erau de faþã. Dupã salutul de rigoare, apostolul Paul le-a
povestit pe larg despre succesele avute printre ”miile de iudei, care au
crezut ºi þin cu râvnã Legea!” (Fap 21,20). Confraþii au aflat despre
acuzele foarte grave din partea evreilor ºi a mai-marilor preoþi împotriva
lui Paul cum cã acesta i-ar fi îndemnat ”pe evreii care trãiesc printre
pãgâni sã se lepede de Moise, sã nu circumcidã copiii ºi sã nu þinã
tradiþiile!” (Fap 21,21).
Paul presimþea ce-l aºteaptã la Ierusalim, acuzele grave ce i le
aduceau conaþionalii sãi, furia poporului, maºinaþiile preoþilor. Într-un
cuvânt, atmosfera nu era deloc favorabilã lui Paul. De fapt, în curând
va fi arestat ºi va începe Calvarul care-l va duce la Roma, capitala
imperiului, ºi se va încheia cu moartea prin decapitare (în calitate de
cetãþean roman nu putea fi rãstignit).
Acum, când peste imaginea Sfântului Paul s-a tras cortina anului
dedicat lui, am þinut cu tot dinadinsul sã-l mai aduc în amintirea
noastrã, a tuturor, ca un ultim gest faþã de acest om al lui Isus Cristos,
prin viaþa sa de slujire, prin activitatea sa printre strãini plinã de
iubire, pin opera sa despre Cristos ºi creºtinism plinã de speranþã.
Dacã aº încerca sã-l prezint doar printr-un cuvânt, l-aº cita pe Paul,
când spune: ”Este mai mare fericire a da decât a primi!” (Fap 20,35d).
Sã meditãm ºi noi asupra înþelesului acestor cuvinte ºi la importanþa
lor asupra vieþii noastre!
Mons. Vladimir PETERCÃ
16 In Memoriam
SR. CLARA CATRINA LASLÃU
CATRINA
(3 mai 1912 - 23 august 2009)
Sora Clara Catrina Laslãu s-a nãscut la 3
mai 1912, în satul Pustiana din Bacãu. Pãrinþii
ei, Gheorghe ºi Maria Laslãu, munceau din
greu ca sã poatã asigura hrana zilnicã pentru
cei 10 copii ai lor, ºi cu toate acestea, seara,
când se întorceau acasã de la munca
câmpului, oricât ar fi fost de obosiþi, recitau
rozariul. Dupã ce tatãl s-a întors din rãzboi, în
anul 1922 familia s-a mutat în satul Lespezi,
unde a cumpãrat o bucatã de pãmânt.
Când Catrina a împlinit 17 ani, a decis sã
intre în mãnãstire pentru a-ºi dãrui toatã viaþa
lui Cristos. În anul 1932 a îmbrãcat haina
cãlugãreascã, iar dupã doi ani de Noviciat a
fãcut promisiunea primelor voturi cãlugãreºti.
Sr. Clara i-a slujit Domnului cu bucurie ºi a
primit cu încredere orice misiune pe care i-au
încredinþat-o Superioarele. Întotdeauna era
gata de jertfã ºi nimic nu i se pãrea greu de
îndeplinit, cãci era convinsã cã prin toate
faptele ei îl slujeºte pe Isus.
Când, în anul 1938, a fost trimisã sã
lucreze la Nunþiaturã nu bãnuia ce „cruce”
mare o aºtepta acolo! A slujit cu dãruire ºi
cu multã bucurie timp de 12 ani la Nunþiatura
Apostolicã din Bucureºti.
Avea doar 38 de ani când, la data de
19 iulie 1950, a fost arestatã. Timp de doi ani
a fost cercetatã ºi supusã deseori la chinuri
îngrozitoare. Sr. Clara a suportat cu mare
curaj toatã durerea ºi, în timp ce era bãtutã,
se ruga pentru acele persoane de la
securitate care o torturau. Pe sentinþa ei de
judecatã este scris: „Condamnatã pentru
crimã de uneltire contra ordinei sociale”,
motiv pentru care a suferit nevinovatã 14 ani
de închisoare. În aceºti ani a fost la
Penitenciarele din Jilava, Vãcãreºti, Mislea,
Timiºoara, Miercurea Ciuc ºi Oradea.
Sr. Clara a folosit fiecare ocazie ca sã le
vorbeascã deþinutelor din închisoare despre
Dumnezeu ºi a dat mãrturie de credinþã prin
toate faptele ei. În clipele de tristeþe ºi
descurajare ele veneau la Sr. Clara ºi îi cereau
sfatul ºi rugãciunile ei. În caracterizarea pe care
i-au fãcut-o cei care au supravegheat-o la
închisoare este scris cã: a fost exemplu de
corectitudine în tot ceea ce fãcea ºi cã de-a
Sora Clara a fost înmormântatã marþi,
25 august, în cimitirul Bellu catolic, la parcela
surorilor Congregatio Jesu. Liturghia cu
requiem, celebratã în capela mãnãstirii
Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni, a fost
prezidatã de PS Cornel Damian, episcop
auxiliar de Bucureºti, împreunã cu un grup
de 20 de preoþi romano ºi greco-catolici.
lungul celor 14 ani a avut o singurã abatere
pentru care a fost pedepsitã cu 5 zile de carcerã.
În zilele de carcerã a stat numai în picioare ºi nu
i s-a dat de mâncare. Fusese pedepsitã pentru
cã în Noaptea de Crãciun a început cântecul
Stille Nacht, iar celelalte deþinute, cu ochii în lacrimi
au cântat toate strofele împreunã cu Sr. Clara,
fãrã sã se opreascã la avertismentele
gardienilor. Ea punea în practicã ceea ce Sf.
Benedict le cerea discipolilor sãi: „Nimic sã nu
fie mai presus de Cristos”.
În anul 1964, Sr. Clara a fost eliberatã ºi
s-a întors în comunitatea Sf. Agnes, din
Popeºti Leordeni (Bucureºti) alãturi de
celelalte surori. Mulþi ani a lucrat la sacristie
ºi, ori de câte ori venea un preot pe la
mãnãstire, pregãtea cu multã bucurie altarul
ºi participa la celebrarea Sf. Liturghii.
I-a îngrijit cu multã generozitate pe preoþii
care au locuit în mãnãstirea noastrã, a fost
ospitalierã ºi îi primea cu zâmbetul pe buze
pe toþi cei care ne vizitau. S-a rugat în
permanenþã pentru cei dragi ºi vorbea cu
multã dragoste despre familia ei numeroasã.
În toate circumstanþele apãrea - aºa cum
mulþi au cunoscut-o - directã, sincerã, curajoasã
în faþa persoanelor ºi a faptelor, fidelã
angajamentului religios asumat prin voturi, tare
în credinþã. În viaþa ei s-a concretizat oferta
repetatã de atâtea ori „totul totul spre cea
mai mare slavã a lui Dumnezeu Dumnezeu”,
în conformitate cu condiþia sa de sorã în
Congregatio Jesu, cu adevãrat „ignaþianã” în
trãirea carismei Sf. Ignaþiu de Loyola.
În ultimii ani Sr. Clara petrecea ore în ºir în
faþa Sf. Sacrament ºi se ruga pentru toate
intenþiile Bisericii ºi ale Sfântului Pãrinte, faþã
de care a nutrit o cinste deosebitã întreaga ei
viaþã. Sfânta Liturghie a fost centrul vieþii ei, iar
în ultimele zile, când trupul ei fragil era copleºit
de dureri, a venit totuºi în bisericã ºi a participat
la celebrãri împreunã cu comunitatea.
În ziua de 23 august 2009 l-a primit pe
Isus în Sfânta Împãrtãºanie ºi apoi s-a stins
lin, asemenea unei lumânãri ce s-a consumat
pentru Cristos. Avea 97 de ani, dintre care
80 de ani de viaþã consacratã.
CONGREGATIO JESU
CONGREGATIO
nr
nr.. 9/2009
Preoþia leviticã
în slujirea Vechiului Legãmânt
Vechiului
Distinºi cititori, continuând cãlãtoria noastrã spre izvoarele biblice
ale teologiei sacerdotale, ne vom opri la o perioadã extrem de
importantã din istoria poporului evreu, descrisã în cartea Exodului ºi
în cartea Deuteronomului: drumul fiilor lui Israel prin deºert, dupã
eliberarea lor din robia egipteanã (1250-1200 î C.). În acea perioadã,
cele douãsprezece triburi ale lui Israel au format poporul ales, primind,
pe Muntele Sinai, Decalogul, semnul Legãmântului încheiat între
Dumnezeu ºi Israel. Moise le-a dãruit israeliþilor esenþialul unei legislaþii
ºi primele baze ale instituþiilor sociale; trebuia, însã, sã-i organizeze ºi
religios. Clasa sacerdotalã dateazã din aceastã perioadã. Preoþii au
devenit o categorie oficialã a slujitorilor cultului; ei nu erau doar
interpreþi ai profeþiilor sau ai deciziilor juridice, ci aveau ºi sarcina de
mijlocitori ai voinþei lui Dumnezeu; tot ei îi aduceau divinitãþii ofrandele
ºi jertfele credincioºilor.
Conform tradiþiilor din vechime, funcþia sacerdotalã era încrediþatã
unei familii. De aceea, Moise a ales tribul lui Levi, cel al fratelui sãu,
Aaron, pentru a-l consacra cultului religios. Etimologia cuvântului levi,
lwh, propusã de vocabularul biblic, indicã sensurile urmãtoare: a
însoþi, a se ataºa de cineva, a se alipi de cineva. Prima soþie a lui
Iacob, la naºtere, îl numeºte pe copilul sãu Levi, pentru cã, spunea
ea: De acum se va lipi de mine bãrbatul meu (Gen 29,34). Leviþii erau
oameni ataºaþi de slujirea unui templu sau a unui cult. Dintr-un simplu
trib, au devenit o comunitate religioasã. Datoritã evenimentelor
petrecute, începând cu ieºirea din Egipt, leviþii vor fi însoþitorii lui
Dumnezeu, mereu alipiþi de fiinþa lui.
Urmaºii lui Levi au fost aleºi pentru a oficia ritualul sacru. În
cadrul acestui trib, o ramurã a primit fãgãduinþele unei preoþii
veºnice, la care erau subordonaþi alþi leviþi, grupaþi pentru a împlini
funcþiile inferioare ale cultului. Aºadar, exista o diferenþã între preoþi
ºi leviþi, chiar dacã proveneau din acelaºi trib. Profetul Ezechiel, el
însuºi preot, scria: Ei (leviþii) vor sluji în templul meu ca stãjeri la
porþile templului ºi fãcând slujba
templului; ei vor junghia pentru popor
arderi de tot ºi alte jertfe ºi vor sta
înaintea lui ca sã-i slujeascã (Ez 44,11).
Iar preoþii din seminþia lui Levi (...) aceia
se vor apropia de mine ca sã-mi
slujeascã ºi vor sta înaintea feþei mele
ca sã-mi aducã grãsime ºi sânge, zice
Domnul Dumnezeu ( Ez 44,15; cf.
Lc 10,31-32).
Învestitura fiilor lui Levi avea loc pe
baza unei formule tehnice, conform
textului din cartea Exodului 32, 29:
Umpleþi mâinile voastre astãzi pentru
Domnul (trad. cf. Bible de Jérusalem).
În altã traducere din ebraicã aflãm o
Preotia
, în Biblie 17
altã variantã, mai clarã: Consacraþi-vã astãzi Celui Veºnic (cf. La
Bible, traducerea Rabinatului francez, Les Editions Colbo, Paris, 2004).
Legãtura totalã cu Domnul este bine marcatã de prepoziþia pentru;
o regãsim ºi în alte exprimãri: a fi preot al sau pentru Domnul.
Aceastã consacrare cu mirul sfintei ungeri, în numele lui Dumnezeu,
era semnul comuniunii totale de viaþã între preot ºi Dumnezeu (cf. Ex
30, 30-31). Criteriul decisiv al acestei împuterniciri a fiilor lui Levi era
relaþia exclusivã ºi nezdruncinatã cu Dumnezeu.
Carisma existenþialã a fiilor lui Levi era sãrãcia sãrãcia, pentru
cã, la împãrþirea Þãrii Canaanului în regiuni, toate triburile au primit
un teritoriu, în afarã de cel al lui Levi (cf. Dt 18,1-2). Refuzul pãmântului
însemna, într-o societate încã nomadã, refuzul bogãþiei, al
permanenþei, al siguranþei. De aceea, preoþii erau sãraci, alipiþi
existenþial de Dumnezeu, depinzând de bunãtatea credincioºilor.
Prin aceºti slujitori sacri, Dumnezeu era legat de oamenii cei mai
sãraci, de strãini, de orfani ºi de vãduve (cf. Dt 14,29). Diferenþele
sociale îl priveau ºi pe Domnul; de aceea preoþii (prin tradiþia
sacerdotalã) vor elabora, de-a lungul timpului, o învãþãturã religioasã
a suferinþei ºi o eticã socialã, fundamentatã pe Decalog: ºi sãracii
sunt în cãutarea mânturii, ei fiind preferaþii lui Dumnezeu.
Tradiþia biblicã a deºertului ne descoperã rolul concret al preoþiei
lui Levi, care s-a nãscut odatã cu Legãmântul de pe Muntele Sinai. Fiii
lui Aaron erau martorii fãgãduinþelor sfinte, încheiate între Dumnezeu
ºi poporul ales. Preoþii erau numiþi Apostolii Torei, având datoria de a
învãþa pe popor Legea lui Dumnezeu: Învaþã pe Iacob legile tale ºi pe
Israel poruncile tale; pune tãmâie înaintea feþei tale ºi arderi de tot pe
jertfelnicul tãu (Dt 33,10). Ei vegheau la sfinþenia poporului, aºa cum
însuºi Dumnezeu o cerea: Fiþi sfinþi, cãci eu, Domnul Dumnezeul vostru,
sunt sfânt (Lv 19,2). Dacã omul îl întâlneºte pe Dumnezeu prin legãmânt,
el se strãduieºte sã fie chipul Sãu, din dorinþa lui de a fi sfânt. A tinde
spre sfinþenie înseamnã, pentru omul biblic, a merge la drum cu
marele sãu prieten, Dumnezeu. În acest
sens, preoþii lui Levi erau mijlocitorii acestui
drum de sfinþenie, reamintind poporului
ales suprema poruncã: sã-l iubeºti pe
Domnul Dumnezeul tãu, sã asculþi glasul
lui ºi sã te lipeºti de el (Dt 30,20a).
(Vã invit sã citiþi cu atenþie cartea
Numerilor, cap. 3 ºi cap. 6,22-27, pentru
a aprofunda rolul preoþilor. Gândurile
dumneavoastrã desprinse din texte le
puteþi trimite electronic la adresa
cristinamares100@yahoo.fr sau la
adresa redacþiei).
Sr
Sr.. Cristiana MAREª CJ
18 Universul Familiei
Reformarea cuvintelor (XXI)
Respectul
Conform Ritualului Celebrãrii Cãsãtoriei, înainte de exprimarea
consimþãmântului, preotul li se adreseazã mirilor prin trei întrebãri:
dacã se cãsãtoresc de bunãvoie, dacã se vor respecta reciproc ºi
dacã sunt dispuºi sã primeascã ºi sã-ºi educe copiii în credinþa
creºtinã. În acest episod ne oprim asupra termenului respect respect.
Vorbind despre respect, avem în vedere, pe de o parte obiectul
respectului (în cazul de faþã soþul, respectiv soþia), iar pe de altã parte
modul de a se raporta la persoana celuilalt.
Atitudinea de stimã
Conform DEX-ului, respectul poate fi „atitudinea sau sentimentul de
stimã, de consideraþie sau de preþuire deosebitã faþã de cineva sau
de ceva; deferenþã, veneraþie”. Tot DEX-ul aminteºte douã expresii
legate de termenul respect: „a þine (pe cineva) la (sau în) respect = a þine
pe cineva la distanþã, a nu-l lãsa sã devinã prea familiar”; „a pune (pe
cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasã”. E clar cã
al doilea sens nu cadreazã cu menirea cãsãtoriei. Mirii se cãsãtoresc
pentru a fi una, nu pentru a se þine la distanþã unul pe altul.
În linii mari, respectul este comportamentul derivat din
cunoaºterea valorii pe care o are o persoanã, un lucru, o normã. Prin
valoare nu ne referim la calitatea, la talentul, la performanþele, la
statutul unei persoane sau unui lucru. Respectul, în sens autentic, se
extinde ºi la ceea ce este slab, neputincios, umil, fãrã apãrare.
Cu referinþã la om, e grãitoare expresia „iubeºte-mã aºa cum
sunt!”. Aparþine psihologului francez Hélène Marie Mettieu, ºi e rodul
îndelungatei sale slujiri faþã de persoanele cu nevoi speciale. A iubi
pe cineva aºa cum este înseamnã a-l respectata pentru ceea ce
este, dar ºi a recunoaºte cã fiecare fiinþã umanã, oricât de
neputincioasã ar fi, are o profundã dorinþã ºi nevoie de stimã ºi
iubire, chiar ºi atunci când ele nu pot fi manifestate.
Respectul este, în primul rând, atenþia faþã de aceste nevoi. Nu-i
nicidecum o atitudine pur formalã. Dimpotrivã, e participare afectivã
la viaþa celuilalt. Îl stimez cu mintea, voinþa, sentimentele. În psihologie,
respectul izvorãºte deopotrivã din fricã ºi din iubire. Din frica de a nu-l
lipsi pe celãlalt de ceea ce i se cuvine, mai ales de spaþiul sãu vital, dar
ºi de a nu-i acorda încrederea cuvenitã. Din iubire, deoarece aceasta
este unica forþã capabilã sã ducã persoana umanã la împlinire.
A da atenþie
La baza termenului respect, din limba românã, se aflã latinescul
respectus. Verbul spectare înseamnã a da atenþie, ºi este sinonim cu
respicere, “a privi cu respect”, “a acorda atenþie”. Se dã atenþie unei legi,
unui lucru, unei persoane, unui aspect etc... Totuºi e de remarcat cã
respectul se referã mai ales la ceea ce este lãuntric, interior. Ar fi de
semnalat legãtura dintre respicere ºi specere, “a privi”, “a observa”.
Cuvântul latin speculum, oglindã, e derivat din specere. Tot de aici provin
ºi termenii specie, spectacol, spectru, care se referã, în general, la aspecte
de naturã externã.
Între a respecta ºi a oglindi existã o opoziþie ºi o comple-
mentaritate. Opoziþia vine din a pune în balanþã ceea ce
este lãuntric cu ceea ce apare la exterior, ceea ce este
profund cu ceea ce este de suprafaþã. Complementaritatea
constã în manifestarea (oglindirea) a ceea ce este lãuntric.
Umilinþã
Autorii cunoscutei antologii de spiritualitate Filocalia
reiau, în volumul al VI-lea, câteva dintre învãþãturile lui
Nichita Stithatul. Pentru cãlugãrul atonit respectul
izvorãºte din umilinþã. Cineva dã dovadã de umilinþã în
mai multe feluri: prin vorbirea smeritã, prin starea de
smerenie, prin cugetarea smeritã, prin simþirea smeritã.
Terenul cel mai fertil pentru respect e simþirea smeritã.
Vorbirea sau starea de smerenie pot fi doar o oglindã
exterioarã, o mascã, dacã sunt separate de simþirea
smeritã. ªi cugetarea, dacã e lipsitã de adevãr, poate fi eronatã.
Cuvinte pline de dulcegãrii, umilinþa gheboasã, gândirea pozitivã
– cã tot e la modã – sunt o oglindã falsã. Ascund o simþire egoistã. O
poftã dezordonatã. Simþirea smeritã e dar al lui Dumnezeu.
De la oglindã la icoanã
E surprinzãtoare pedagogia lui Isus din dialogul cu samariteanca.
Acest episod biblic mi se pare o icoanã a respectului. Isus nu pune în
faþa femeii pãcãtoase o oglindã, în care ea sã se poatã privi ca sã
poatã simþi dispreþ, repulsie faþã de sine. Nu-i prezintã o oglindã
acuzatoare: „Vezi cât eºti de mizerabilã… Cât de jalnicã e viaþa
ta…” Îi aratã o icoanã. Icoana a ceea ar putea fi, a unei frumuseþi de
atins. Dã la o parte ceea ce umbreºte chipul sãu autentic.
În faþa unei oglinzi, eu recit rolul lui Narcis, din cunoscutul mit. Mã
opresc la contemplarea sinelui, atât pentru a mã admira, cât ºi pentru a
mã detesta. Isus nu-i întinde samaritencei o oglindã care sã-i permitã sã
fie ºi mai narcisistã. Îi întinde o icoanã, adicã un chip splendid, de unde sã
ia puterea autodepãºirii, chemarea la o metamorfozã nemaiauzitã. Isus
vrea sã trezeascã în fiinþa ei acea stimã sãnãtoasã de sine.
Isus nu restaureazã omul vechi, ci face sã se nascã omul nou.
Pe scurt, respectul e stima pentru ceea ce eºti ºi pentru cum eºti,
iar, pe de altã parte, e icoana (atitudine, comportament) care aratã
simþirea smeritã, adicã compasiunea ºi pasiunea de a da sau reda
aproapelui o reînnoitã frumuseþe.
Pr
Pr.. Fabian MÃRIUÞ
nr
nr.. 9/2009 Universul Familiei 19
S-au scurs 13 ani de la ultima
întâlnire naþionalã a tinerilor catolici la
care am luat parte. Era la Bucureºti
în1996 (dupã ce participasem la toate

Tinerii de la
ediþiile anterioare). Revenirea la
întâlnirea de la Baia Mare m-a ajutat
sã mã întorc cumva în timp, dar ºi sã
înþeleg starea actualã a Bisericii în
rândul tineretului. În cele 3 zile
petrecute printre tinerii din toatã þarã,
Baia Mare
m-am redescoperit apropiat lor, m-
am lãsat purtat de entuziasmul lor ºi,
mai ales, de dorinþa lor de a intra în
focul întâlnirii personale cu Dumnezeu.
Am vii în memorie chipurile
locuitorilor din Baia Mare, ieºiþi la uºi
ºi ferestre (copii, adulþi si vârstnici), ...în drum spre
pentru a privi marea de tineri (cca.
2000) însoþiþi de episcopi, preoþi ºi
persoane consacrate, care
viaþa de FFAMILIE
AMILIE
invadaserã strãzile oraºului. M-au
emoþionat lacrimile unor persoane în
vârstã care nu mai vãzuserã aºa
ceva în viaþa lor. I-am purtat în gând
ºi rugãciune pe strãzile din Baia Mare ºi pe
din România (ACRO) – chiar dacã secþiunea Bisericã e bine sã ºtie cã existã astfel de
tinerii care au contribuit în trecut la reuºita
de adulþi este încã în creºtere ºi consolidare – asociaþii în România, chiar dacã prezenþa
precedentelor întâlniri naþionale ale tinerilor
ºi asociaþia Darul vieþii, din Timiºoara lor, încã timidã, nu e foarte vizibilã. Cred cã
catolici. În fapt, am purtat torþa (sã-i spun
(organizaþie pro-vita). Din strãinãtate am e important ca tinerii sã intre în aceastã
olimpicã?) sufletelor de tineri din diferite
remarcat prezenþa organizaþiei Human Life perspectivã a vieþii de familie, dar ºi în aceea
generaþii, unite de acelaºi Duh Sfânt.
International. Unul dintre reprezentanþii sãi a de a se regãsi, odatã cu cãsãtoria, în proiecte
Am avut totodatã bucuria de a reîntâlni
dat o mãrturie miºcãtoare despre cum comune cu alte familii legate atât de parohie,
persoane dragi, care acum sunt cãsãtorite
organizaþia, prin activitatea sa, a reuºit numai de diecezã, cât ºi de nivelul naþional ºi
ºi care sunt active în parohii. Împreunã, am
în ultimii 3 ani sã salveze de la avort 11 000 de internaþional. Numai aºa se poate realiza
putut constata cã, dacã între 1991–1996
prunci nenãscuþi (ceea ce a fost demonstrat acea profeþie a Papei de fericitã amintire,
existau în Bisericã mai ales asociaþii/
ºi prin datele de identificare, poze ale acestora) Ioan Paul al II-lea, ca Biserica sã fie „o familie
organizaþii de tineri, iar cele de adulþi puteau
ºi sã contribuie la închiderea a 3 clinici pro de familii” ºi „o ºcoalã de comuniune”.
fi numãrate pe degete, acum, în ultimii ani,
avort din Austria. Dacã la Telega am intuit cât de
se constatã creºterea numãrului de asociaþii/
Toþi tinerii implicaþi în diverse activitãþi în importantã este o cale similarã cu cea a
organizaþii de familii catolice la nivel naþional.
La Baia Mare am reprezentat Asociaþia tinerilor pentru familii, la Baia Mare am intuit,
Familiilor Catolice Vladimir Ghika din Bucureºti, ºi sper sã nu greºesc, cã acum a sosit ceasul
în numele cãreia am þinut conferinþa cu titlul ca tinerii ºi familiile din parohii ºi dieceze sã
“Tinerii de azi în focul familiei de mâine”. aibã un plan comun. Asta, atât în ideea de
Amintesc, dintre asociaþiile din þarã, a lucra la unitatea vizibilã a Bisericii, cât ºi
Acþiunea Catolicã pentru a da continuitate între pastoraþia
tineretului ºi cea a familiilor.
Dragi cititori, sunt convins cã printre cei ce
parcurg aceste rânduri sunt familiºti care
doresc sã cunoascã alte familii catolice ca sã
lucreze împreunã în via Domnului. „Tinerii sunt
speranþa Bisericii locale, iar familiile de azi pot
schimba societatea în care trãim” (cum frumos
spunea Monseniorul Vladimir Ghika).

Cornel BÃRBUÞ
20 Arta de a Trãi
Dreptul la viaþã
este un drept fundamental
La începutul lunii august, presa relata un
fapt ce era prezentat ca fiind de o înfiorãtoare
cruzime: opt pui de câine s-au înecat în
smoalã topitã aruncatã de lucrãtorii care
tocmai asfaltaserã un drum. Doar unul dintre
cãþei a putut fi salvat de un grup de turiºti.
Într-adevãr, un lucru înfiorãtor, mai ales cã
s-au difuzat ºi imagini care sã susþinã ºtirea.
Cu tot respectul pentru tânãra care a
renunþat la câteva ore de plajã pentru a
salva vietatea, mi s-a pãrut cã s-a exagerat
gravitatea acelei situaþii. Îmi plac animalele,
dar iubesc oamenii!
Vãzând atenþia care se acordã acestui
fapt, mi-a venit în minte întrebarea: câtã
atenþie i se acordã, ºi nu mã refer doar la
mass-media, unui prunc cãruia îi este
încãlcat dreptul la viaþã? Când se face un
avort, câte persoane încearcã sã salveze
de la moarte puiul de om?
ªi mi-a mai venit în minte o amintire pe
cât de tristã ºi de greu de crezut, pe atât de
realã: cu câþiva ani în urmã, plimbându-mã
cu copilul prin parc, am auzit remarca, cãtre
o prietenã, a unei doamne ce þinea plinã de
mândrie lesa unui câine de rasã: „Ce sã-i
faci, drãguþã? Cine n-are cãþel, îºi plimbã
nepotul!”
Cu douãzeci de ani în urmã, imediat
dupã Revoluþie, prima lege datã în
România, la 26 decembrie 1989,, a fost cea
a legalizãrii avortului. Legea, vãzutã ca un
semn al libertãþii abia câºtigate, a avut
efecte grave. În 1990, la o populaþie de 22
de milioane de locuitori, erau înregistrate,
în mod oficial, peste un milion de avorturi.
Pânã în anul 2000, s-au înregistrat peste
10 milioane de avorturi, iar pânã în 2007,
peste 15 milioane de avorturi declarate.
Numãrul poate fi ºi mai mare, dacã avem
în vedere faptul cã centrele medicale
private nu sunt obligate sã declare numãrul
de avorturi efectuate.
Omul vrea sã fie tot mai mult stãpân pe
viaþa ºi pe moartea sa. ªi nu doar a sa.
Zilnic, mass-media ne bombardeazã cu
informaþii despre cât rãu se face în lume. Ni
se prezintã crime comise din cele mai diferite
motive: gelozie, dorinþa de avere, dispute
politice etc. Toate acestea încalcã flagrant
caracterul sacru al vieþii.
Dar existã un alt delict care nu este
atât de mediatizat, numit, pe un ton neutru,
avort. Televiziunile nu fac din acestea o ºtire.
Nici presa scrisã nu-i acordã spaþii mai
ample. Doar statisticile vorbesc despre
asta. Despre avort se vorbeºte în cifre, de
parcã viaþa unei fiinþe umane ar fi o loterie.
ªi, atunci când se vorbeºte, se au în vedere
doar drepturile
femeii.
Nu este intenþia
noastrã sã exprimãm
o atitudine negativã
faþã de femeile care
fac avort. Fiecare
persoanã este
responsabilã de
faptele sale. Dar nu
putem sã nu ne
exprimãm dezapro-
barea faþã de
distrugerea unei
posibile vieþi umane.
Fiecare dintre noi ar putea sã se întrebe: „Eu
m-aº bucura acum de viaþã, dacã mama
mea ar fi recurs la un astfel de gest?”
Când se vorbeºte despre avort,
drepturile copilului nenãscut sunt eliminate
din discuþie. Se vorbeºte mult despre
respectarea drepturilor omului, dar, oare,
fundamental ºi de primã importanþã nu este
chiar dreptul la viaþã?
ªi parcã pentru a minimaliza gravitatea
actului, cultura avortului a impus termeni
care sã mascheze realitatea ce se ascunde
dincolo de acest cuvânt. De exemplu, se
spune fãt, în loc de copil; în loc de crimã,
se spune întrerupere de sarcinã; instituþia în
care se face avortul este numitã clinicã (loc
în care, în mod normal, viaþa omului este
ocrotitã ºi salvatã) etc.
Trãim într-o societate în care ierarhia
valorilor s-a schimbat. Viaþa copiilor a
devenit „un bun” de care pãrinþii pot dispune
dupã placul lor. Ei decid dacã ºi în ce moment
va veni la viaþã propriul copil. În faþa acestei
situaþii, oare nu trebuie sã luãm atitudine?
Trebuie sã rãmânem liniºtiþi în egoismul
nostru?
Dreptul la viaþã este un drept
fundamental. Dacã acesta nu este
respectat, submineazã ºi pune la îndoialã
toate celelalte drepturi ale omului. Se ºtie
cã atunci când creºtinii au tãcut, cultura
morþii a înregistrat succese rãsunãtoare.
De aceea, Biserica, mergând contra
curentului ºi fãcându-se vocea celor
neajutoraþi, apãrã cu fermitate dreptul la
viaþã al oricãrei fiinþe umane, din momentul
conceperii ºi pânã la moartea sa naturalã.
Fãcându-se parcã vocea Bisericii,
Daniel Ange spune: „Neutralitatea faþã de
rãu înseamnã complicitate. Biserica
doreºte mai degrabã sã fie vãzutã, astãzi,
ca fiind reacþionarã, decât sã fie acuzatã,
mâine, de complicitate faþã de genocidul
actual”.
Cristina ªOICAN
nr
nr.. 9/2009
Psihologul rãspunde
“În zilele noastre wrestling-ul este un sport destul de popular ºi multora
le place sã-l urmãreascã, dacã nu chiar sã-l ºi practice. Dupã pãrerea
mea însã este un sport rãu, pentru cã nesocoteºte porunca lui Isus
“Iubeºte-þi aproapele”. În plus, inspirã numai violenþã. Care ar fi cel mai
bun mod de a-i face ºi pe alþii sã înþeleagã acest lucru, renunþând la
“pasiunea” lor?” (Samuel, 13 ani)
ªtiam, în mare, cam ce este wrestling-ul, dar pentru a rãspunde în
cunoºtinþã de cauzã la întrebarea ta, am cãutat mai multe informaþii
despre acest sport ºi am constatat, cu surprindere, cã este într-adevãr
apreciat ºi cã îºi gãseºte foarte mulþi fani. Nu ºtiu în ce mãsurã îl putem
numi sport, cred cã mai potrivit ar fi sã îi spunem scamatorie, circ…
acolo îºi are, de altfel, ºi originea. Sau cum îl numea cineva pe un forum:
„telenovelã” a sportului. Pentru cei care nu ºtiu exact despre ce este
vorba aº spune doar cã wrestling-ul e o luptã ce se duce într-un spaþiu ca
un ring de box, în care oamenii, de cele mai multe ori bãrbaþi, cu mulþi
muºchi intenþionat scoºi în evidenþã, mimeazã o luptã cu unul sau mai
mulþi adversari. Acest “spectacol”, cum îl numesc unii, include însã ºi
elemente care, în mod evident, sunt reale: cãderi de la înãlþime, rãsuciri
forþate, poziþii dificile ºi anormale ale membrelor etc.
Mã bucur cã ai sesizat ºi singur, mai ales cã ai doar 13 ani, pericolul
ce se aflã în spatele acestui “sport”. Chiar dacã, la prima vedere, ar
pãrea un show, un spectacol nevinovat (cum s-ar scuza mulþi fani),
vizionarea ºi implicit simpatizarea cu aceste manifestãri atrage dupã
sine o serie lungã de consecinþe greu de gestionat în timp. Primul ºi cel
mai important l-ai punctat deja: instigarea la violenþã ºi amplificarea
instinctului violenþei în privitor. Desigur cã, în acest context, nu poate fi
vorba de practicarea poruncii iubirii datã de Cristos. Fiind violenþã, instigã
la violenþã ºi determinã violenþã. Chiar ºi numai dacã rãmâne în spaþiul
interior, personal, tot pãcat este prin acele trãiri ce sunt simþite acolo, în
mod voluntar, ºi care ajung, cu timpul, sã fie dorite, puse în praticã.
Nu e uºor sã te faci înþeles acolo unde pasiunea este mare, mai ales
dacã satisface un instinct (în cazul de faþã, pe cel al violenþei). Omul,
datoritã faptului cã are raþiune, este obligat sã valorizeze tot ceea ce îi
este prezentat de mediu sau de sine, în încercarea de a se dezvolta pe
sine. Consider cã aici cel mai eficient ar fi exemplul propriu, susþinut de o
prezentare logicã ºi obiectivã a falsitãþii acestui sport. Dar toate acestea
trebuie sã fie îndreptate spre o minte deschisã, capabilã sã accepte ºi
altceva decât propria pãrere. În cele din urmã, decizia este a fiecãruia ºi
riscurile implicit…
Psiholog, Pr
Pr.. Marius ANTÃLUÞE
Arta de a Trãi 21
Sfatul Medicului
PREGÃTIRI PENTRU ªCOALÃ
PREGÃTIRI
Bogatã în fructe, toamna asigurã o bunã pregãtire pentru
lunile ce vor urma. Copiii încep grãdiniþa, cei mai mãriºori, ºcoala.
Consumul zilnic de fructe ºi legume proaspete întãreºte forþele de
apãrare a organismului, mãreºte rezistenþa la infecþii ºi creºte
capacitatea de muncã fizicã ºi intelectualã.
Un ritm ordonat de viaþã, cu ore fixe de sculare ºi culcare,
obiºnuieºte organismul pentru adaptarea la cerinþele etapei „post
vacanþã, post concediu”. Adaptarea la solicitãrile impuse de specificul
muncii fiecãruia este mai uºoarã în cadrul unei vieþi disciplinate.
Se recomandã, astfel, scularea din pat în momentul trezirii,
puþinã gimnasticã de înviorare, duºul (dacã nu a fost fãcut seara
înainte de culcare), ºi apoi micul dejun. Nu se pleacã din casã „pe
stomacul gol”. Micul dejun asigurã, prin consistenþa sa, capacitatea
de efort reclamatã de muncã. Ca ora de sculare sã nu fie o
corvoadã, se va respecta ora de culcare, nu mai târziu de 22.30.
Oricât de tentante ar fi unele emisiuni TV de la ore târzii, renunþarea
la ele este în favoarea sãnãtãþii: somnul reface organismul dupã
eforturile din timpul zilei. În acest sens, exemplul pãrinþilor joacã un
rol important în educarea ºi formarea personalitãþii copilului.
Curiozitatea copiilor este un fapt pozitiv ºi pãrinþii sunt datori
sã rãspundã întrebãrilor celor mici cu argumente reale; adevãrul
va fi explicat pe mãsura înþelegerii copilului, nu sunt indicate
rãspunsuri evazive sau chiar afirmaþii lipsite de adevãr. Sarcina
pãrinþilor nu este uºoarã.
La început de an ºcolar se cere prezentarea avizului
epidemiologic. Medicul de familie va examina copilul ºi va indica
mãsurile igienico-sanitare în cazul copiilor cu probleme de sãnãtate,
fie oculare, fie auditive, fie cutanate sau legate de antecedentele
patologice recente sau cele cunoscute din anii trecuþi. Se insistã în
mod special asupra poziþiei corecte a copilului la masa de scris,
pentru a evita deformãri ale coloanei vertebrale. Se va atrage
atenþia ca învãþatul ºi lectura sã se efectueze la masã, nu în pat.
Vizionarea emisiunilor TV se va limita la maxim 30 minute
pentru preºcolari ºi o orã pentru ºcolari. Activitãþile extraºcolare
vor fi dozate astfel ca sã îi rãmânã copilului ºi timp de relaxare,
de joacã, de plimbare cu bicicleta sau un alt sport. Copilului nu
trebuie sã i se „fure” copilãria, el are dreptul la ea.
În educaþia copilului se va cultiva spiritul de echipã, de respect
reciproc ºi acceptarea demnã a superioritãþii adversarului, când este
cazul, ca element de stimulare pentru performanþe mai bune în viitor.
Sã nu se treacã cu vederea cã pãrinþii au datoria de supraveghere
permanentã a sãnãtãþii copilului ºi, la cel mai mic semn de boalã, sã
recurgã la ajutorul medicului de familie înainte de a trimite copilul în
colectivitate, mai ales în cazul maladiilor eruptive contagioase.
În situaþia actualã, când încã se semnaleazã noi cazuri de
îmbolnãvire cu virusul gripal A/H1N1, este datoria noastrã, a tuturor,
de a aplica mãsurile preventive, pentru evitarea rãspândirii
virusului, iar la apariþia primelor simptome sã ne prezentãm la
Spitalul de Boli Contagioase.
Dr
Dr.. Beatrix PAL
PAL
22 Istorie si, Spiritualitate
Monseniorul Ghika, din nou la Villejuif
Villejuif este o zonã sudicã
a Parisului, în aºa zisul “banlieu”
parizian. Aici Monseniorul Ghika
a lãsat o parte din inima sa, în
timpul unei activitãþi cu adevãrat
misionare. Aici ºi-a instalat
baraca, pe care o folosea drept
capelã, pentru a le dãrui celor
din împrejurimi dragostea ºi
prezenþa lui Cristos euharistic.
În acest loc i-a întâmpinat cu
inima sa de preot pe sãrmanii
acestui cartier.
La Villejuif am trãit zile
încãrcate de haruri ºi binecuvântare, în urmã cu doi ani, împreunã cu
pãrintele Ioan Ciobanu, parohul biserici Sacre Coeur din Bucureºti, ºi
Maria Sander, atunci când am pãºit pentru prima datã pragul bisericii
Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Era vorba de o iniþiativã a pãrintelui
Ciobanu, care ne-a invitat sã mergem pe urmele Monseniorului Ghika,
în Franþa, pentru a-i întâlni pe cei care acum continuã munca lui în via
Domnului pentru salvarea sufletelor.
Era într-o duminicã, 29 septembrie 2007, de hramul bisericii Sfânta
Tereza a Pruncului Isus, din Villejuif. În aceastã bisericã i-am întâlnit,
pentru prima oarã, pe pãrintele Boniface Sebogo ºi pe credincioºii
acestei parohii, care ne-au deschis nu doar uºa bisericii, ci însãºi
inima lor, primindu-ne ca pe niºte fraþi iubiþi ºi parcã de mult cunoscuþi.
Acea clipã de har a fost momentul fondator al micului grup, pe
care Preasfinþitul Ioan Robu îl trimitea în misiune pe pãmântul Franþei,
pentru a purta, din nou, prezenþa Monseniorului Ghika prin locurile
unde acesta a desfãºurat cu multã dragoste o activitate rodnicã,
multilateralã, cu un rãsunet impresionant. Grupul era format din
sora Antoneta, Maria Sander ºi eu.
Prima noastrã acþiune a fost în anul 2008, pe 17 mai, în parohia
Sfânta Tereza a Pruncului Isus, cu permisiunea episcopului diecezei
de Creteil - dieceza în care se aflã Villejuif -, Mons. Michel Santier. Ca
orice început ,era greu, aveam nevoie de susþinere ºi încurajare; ºi
le-am avut din plin, din partea tuturor. Pãrintele Boniface a organizat,
împreunã cu noi, cele douã zile de rugãciune ºi adoraþie, iar noi am
prezentat o expoziþie ºi conferinþele referitoare la biografia ºi
spiritualitatea Monseniorului Ghika. Câtã bucurie ne-a adus atunci
prezenþa familiei Monseniorului Ghika! Ne-au arãtat multã bunãvoinþã
ºi cãldurã ºi au dat mãrturie din viaþa familiei, centratã pe amintiri
legate de Monseniorul. Au urmat, apoi, celelalte conferinþe,
pe urma paºilor Monseniorului Ghika: în dieceza de Paris, la
mãnãstirea benedictinã Sainte Marie de Paris, misiunea greco-
catolicã din Paris etc.
Dar începutul a fost aici, la Villejuif, ºi va rãmâne de neuitat pentru
noi. Pãrintele Boniface ºi cei care, ulterior, ne-au devenit prieteni -
Marlene, Marthe, Arlette, Sophie, Dominique, Christian, Michel Prat,
Beatrice Durande (care petrecuse opt ani de misiune în Bucureºti),
Beatrice Hoquemille, diaconul ºi soþia lui, ºi toþi cei din parohie - ne-au
întâmpinat cu zâmbetul ºi afecþiunea lor.
În acest an, parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Villejuif a
împlinit 75 de ani de la fondare. S-au împlinit, totodatã, 55 de ani de
când Monseniorul Ghika a trecut în veºnicie, din sumbra închisoare
Jilava. Pãrintele Boniface, actualul paroh din Villejuif, a pregãtit o
mare sãrbãtoare pentru jubileul parohiei sale, la care l-a invitat pe
pãrintele Ciobanu ºi 30 de credincioºi ai parohiei Sacre Coeur din
Bucureºti.
În cadrul ceremoniei, pãrintele Ciobanu i-a oferit în dar pãrintelui
Sebogo binecuvântarea pe care Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea
i-a acordat-o pãrintelui paroh ºi enoriaºilor sãi, cu ocazia jubileului
parohiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Villejuif. Ulterior a fost
dezvelitã ºi binecuvântatã de cãtre Mons. Santier statuia
Monseniorului Ghika, realizatã de Luana Alexe, profesor de religie
ºi ceramist la Bruxelles.
Momentul descoperirii chipului blând ºi plin de distincþie al
Monseniorului Ghika a fost întâmpinat cu exclamaþii de admiraþie,
bucurie ºi cu aplauze de cãtre cei din biserica arhiplinã. În acest timp,
pãrintele Ciobanu ºi grupul de români au intonat imnul Magnificat:
„... Inima mea tresaltã,
tresaltã de bucurie în
Dumnezeu, mântuitorul
meu”. Atunci am simþit toþi
cã monseniorul Ghika se
întorcea printre cei de la
Villejuif, pe care i-a iubit ºi
i-a slujit cu devotament. Iar
noi am fost martorii plin de
bucurie ºi emoþie ai unui
eveniment minunat.
Mihaela V ASILIU
VASILIU
nr
nr.. 9/2009
Sfântul Ieronim (340-420)
Ipostaze iconice
ale unei personalitãþi complexe
Pãrinte ºi doctor al Bisericii, Sfântul Ieronim
rãmâne în memoria creºtinã drept primul
traducãtor al Bibliei, din limbile greacã ºi
ebraicã, în latinã (Vulgata). Polemist înfocat,
dar ºi penitent exemplar, activ în viaþa Bisericii
ºi-n acelaºi timp nostalgic dupã singurãtatea
eremiticã, la Roma, ca ºi în grota de la Betleem,
Ieronim ne apare ca un creºtin în permanentã
luptã cu pornirile lãuntrice, cu adversarii sãi
teologici, cu spiritul lumii. Caracterul sãu
complex ºi viaþa consumatã asemenea unei
flãcãri incandescente au fãcut, de timpuriu,
din Ieronim un subiect de interes pentru artiºtii
plastici. Prima reprezentare iconograficã
dateazã din secolul al VII-lea („dipticul lui Boezio”,
Brescia). Între secolele al XV-lea ºi al XVII-lea,
Ieronim va fi reprezentat în sute de fresce ºi
tablouri, mai ales în postura de penitent,
preocupat de studierea Bibliei, „cardinal” etc.
Penitentul. Cele mai vechi
reprezentãri artistice ni-l înfãþiºeazã pe Sfântul
Ieronim în postura de penitent. Într-o frescã
de secol XV (Andrea di Niccolò, Crocifissione
e santi, biserica din Petroio, Siena), Ieronim
este plasat la picioarele Crucii, alãturi de
Maica Domnului. Sfântul, în veºmântul
þãranilor toscani, îºi bate pieptul cu o piatrã
þinutã în mâna dreaptã, în timp ce cu cealaltã
mânã deapãnã boabele mãtãniilor (rozariul).
Privirea fixã asupra Rãstignitului pare a trece
dincolo de realitatea morþii rãscumpãrãtoare
a Domnului þintind cãtre propria Judecatã
de apoi ºi viaþã veºnicã, mistere care-i dau
imbold în actul sãu penitenþial. Ulterior, artiºtii
plastici îl vor plasa pe penitentul Ieronim în
austeritatea grotei din Betleem, întins la
pãmânt (Lorenzo Lotto, Sfântul Ieronim în
meditaþie, 1544-1546, Muzeul Naþional de
artã al României), despuiat de orice vanitate
lumeascã, cu un corp mãcinat de post ºi
renunþare. Începând cu pictorii flamanzi de
secol XVI, instrumentarul penitenþial este
îmbogãþit cu prezenþa craniului, simbol al
vanitãþii lucrurilor ºi chemare perpetuã la
meditarea lucrurilor din urmã ale omului
(moartea, judecata, paradisul, infernul). În
Sfântul Lunii în Iconografie 23
Ghirlandaio, San Girolamo nel suo
studio, Biserica Ognisanti, Florenþa
aceeaºi notã de atenþionare asupra fragilitãþii
existenþei, uneori, apare ºi clepsidra, simbol
al timpului care fuge ºi conduce inexorabil
cãtre moarte (memento mori).
Cardinal”
„Cardinal” ºi studios al
Sfintelor Scripturi. Sfântul Ieronim nu a
fost cardinal. De altfel, în vremea în care a trãit
el, nici nu exista aceastã demnitate biseri-
ceascã. Pãlãria roºie ºi veºmântul de culoare
purpurie i-au fost atribuite ca simboluri iconice,
datoritã misiunilor îndeplinite de Ieronim pentru
Bisericã, din încredinþarea Papei Damasus. Lorenzo Lotto, Sf. Ieronim în meditaþie, 1544-
Biblia, în schimb, este simbolul apropriat al 1546, Muzeul Naþional de artã al României
Sfântului Ieronim. În faimosul tablou al lui
Ghirlandaio (San Girolamo nel suo studio, 1480,
biserica „Ognissanti”, Florenþa), sfântul, în
veºminte de cardinal, este înfãþiºat în camera
sa de lucru. Mulþimea obiectelor înconjurãtoare,
mai mult decât o simplã frescã a timpului, ne
sugereazã seriozitatea ºi acurateþea muncii
depuse de Ieronim în elaborarea Vulgatei,
versiune a Scripturii accesibilã contemporanilor.
Din abundenþa obiectelor de birou, lumânarea
aºezatã în sfeºnic, arsã pe jumãtate, sugereazã
cã trebuie lucrat atâta timp cât mai este vreme.
Tot astfel ºi linia (rigla) din prim plan este o
avertizare la adresa traducãtorului de a
rãmâne fidel textului original, iar interpretului
de a se conforma regulilor tradiþiei.
Dupã o veche legendã, Ieronim a scos
un spin din laba unui leu pripãºit în
apropierea grotei sale, domesticindu-l astfel
pe regele animalelor. Ca urmare, leul a
devenit un simbol aproape nelipsit din
iconografia ieronimianã. Leul este un simbol
al forþei oarbe, ucigaºe, domolitã prin
exerciþiile de pietate creºtinã.
Când privesc trupul consumat
al Sfântului Ieronim
Ieronim, îmi vin în minte
imaginile angelice ale copiilor din fotografiile
Andrea di Niccolo, Crocifissione e santi,
de la Prima Sfântã Împãrtãºanie. Într-adevãr,
sec. XV, Chiesa di S. Andrea, Petroio (SI, Italia)
toate trec! Sfântul Ieronim ne spune cã
important este cum trec cele ale lumii acesteia,
ºi de o ºi mai mare importanþã este ceea ce
rãmâne dupã... Pr
Pr.. Ieronim IACOB
24 Micul Print,
Grest 2009, la Ploieºti
An de an, indiferent de condiþiile
meteorologice, ne reunim cu toþii, cu mare
drag, sã luãm parte la ceea ce, de foarte
mulþi ani, numim simplu: Grest.
Tabãra de varã a copiilor începe în fiecare
an, în curtea parohiei Cristos Rege din Ploieºti.
Anul aceasta a început pe 28 iulie ºi s-a sfârºit
pe 5 august, fiind în acelaºi timp un prilej de
creºtere în credinþã, de relaxare, dar ºi de
educare. Copiii au învãþat sã se accepte unul
pe celãlalt ºi s-au strãduit sã-ºi uneascã forþele
în scopul câºtigãrii trofeului. În final, o singurã
echipã avea sã câºtige acest trofeu al Grestului.
Anul acesta echipa câºtigãtoare a fost echipa
verde, cea a “Marþienilor jucãuºi“ (printre
animatorii acestei echipe se numãrã Alexandru
Guþoiu, Alina Laslãu, Cãtãlina Persello, Oana
Anastasescu , Simona Ivan ), pe locul al 2-lea
situându-se echipa portocalie a Soarelui
În acest an, Grestul a fost special,
deoarece s-a organizat un program deosebit
ºi pentru ziua de sâmbãtã, 2 august, când
toate activitãþile s-au desfãºurat la Sala
învingãtor ( printre animatorii acestei echipe se
Sporturilor Olimpia din Ploieºti. La aceasta se
numãrã Loredana Moraru, Claudia Hranici,
adaugã ºi o mai mare implicare a tinerilor în
Vlad Butnariu, Ana Persello, Sorina
organizarea activitãþilor, responsabilele din
Constantinescu), iar pe locul al 3-lea s-a clasat
acest an fiind Neagu Lidia ºi ªugaru Carmen.
echipa roºie “Steluþele câºtigãtoare” ( animatori
În ultima zi a Grestului ne-am adunat,
la aceastã echipã au fost Ana Maria Marinescu,
împreunã în jurul altarului la Sfânta Liturghie,
Andreea Costache, Oana Bãlan, Ana-Maria
pentru a cere iertare pentru greºeli ºi pentru
Dobrotã , Ciprian Cãlin, Mihai Ciorobea ). Tema
a-i oferi lui Dumnezeu toate activitãþile.
Grestului de anul acesta a fost “Cerul” ºi toate
Serbarea de final a Grestului a fost un prilej
activitãþile au reflectat aceastã temã. Pe
de a le demonstra pãrinþilor cã timpul investit în
parcursul unei zile au avut loc mai multe
aceste 10 zile nu a fost zadarnic, astfel cã toate
activitãþi, printre care se pot numãra diverse
echipele au avut ocazia sã-ºi prezinte imnul ºi
jocuri, activitãþi manuale. Un moment important
steagul, iar pãrinþii au putut viziona întreaga
al zilei a fost lecþia de catehezã, în care copiii au
poveste rezumatã ( în fiecare zi copiilor le-a fost
fost mai aproape de Dumnezeu prin
prezentat un fragment al poveºtii). Copiii au
intermediul scrierilor sfinte ºi al catehezei þinute
dansat cele 3 dansuri, repetate de-a lungul
de pãrintele vicar, Iosif Balint.
acestor zile, a urmat apoi dansul animatorilor
Fiecare zi a început cu o scurtã
ºi un ultim joc ce a desemnat ºi echipa
rugãciune, dupã care urmau dansurile,
câºtigãtoare. Cu acesta, Grestul a luat sfârºit.
jocuri, prânzul, momentul de catehezã,
Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru aceste
povestea (povestea de anul acesta a fost
zile frumoase ºi tuturor celor care ne-au
“Micul prinþ”), activitãþile manuale ºi
ajutat: pãrintelui paroh Iosif Imbriºcã, lui
bineînþeles gustarea.
don Simone, pãrintelui vicar Iosif Balint, sorei
Cristina din Congregaþia Micilor Slujitoare
ale Inimii lui Isus, tuturor animatorilor ºi, nu
în ultimul rând, copiilor ºi pãrinþilor. Sperãm
sã ne vedem ºi la anul la fel de veseli ºi cu
ºi mai multã energie!

Alina LASLÃU

Copiii, prieteni ai Bibliei

Peste 30 de copii din parohia bucureºteanã Adormirea Maicii „Ca animator – ne-a mãrturisit Claudia Anghel –, am înþeles,
Domnului (cartierul Drumul Taberei) au petrecut împreunã, în perioada încã o datã, cât de frumoasã este compania copiilor, care reuºesc
17-20 august, câteva zile de cunoaºtere ºi formare, sub egida „Copiii, sã ne umple de bucurie prin puritatea, inocenþa ºi bucuria lor.
prieteni ai Bibliei”. Participanþii – copiii care au primit anul acesta Prima Mi-a plãcut în mod deosebit cã, în aceste zile petrecute împreunã,
Sfântã Împãrtãºanie ºi cei care se implicã în mod constant în activitãþile departe de preo-
parohiei – au fost gãzduiþi la Casa de odihnã de la Sinaia. Sub îndrumarea cupãrile ºi zarva vieþii
pãrintelui paroh Dominic Hîrjã, cei mici au aprofundat cunoºtinþele biblice de zi cu zi, ne-am
dobândite la pregãtirile pentru Sfânta Împãrtãºanie ºi la orele de religie. reunit zilnic în jurul
Programul a fost antrenant ºi captivant: concursuri pe echipe, cu altarul la celebrarea
întrebãri din Vechiul ºi Noul Testament; prezentarea unor scene biblice Sfintei Liturghii, care
prin mimicã, misiunea copiilor fiind aceea de a recunoaºte exact a fost animatã chiar
descrierile prezentate. Pe lângã aceasta, în cadrul atelierului manual, de cãtre copiii parti-
cei mici au creat o imagine din Biblie folosindu-se doar de elemente cipanþi”.
din naturã (frunze, lemne, apã, pãmânt etc.): o echipã a realizat
scena rãstignirii lui Isus, o alta l-a înfãþiºat pe Moise ºi cele 10 porunci,
iar cea de a treia a ales sã îi reprezinte pe Adam ºi Eva. A.C.
nr
nr.. 9/2009 Suflet Tânãr 25
Tinerii, uniþi de credinþã, formeazã o coroanã marianã
Gândul meu pentru tine/ri

Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid (2011) Adevãrul este înþelepciune.

Cine ºtie sã fie înþelept în lumea aceasta
are deja un logo oficial
deþine Adevãrul!
Logoul oficial al urmãtoarei Zile Mondiale a Tineretului (ZMT), care Adevãrul este în înþelegere.
va avea loc la Madrid, între 16-21 august 2011, a fost prezentat de Cine ºtie sã înþeleagã lumea aceasta
curând în mod oficial, ºi este realizat de graficianul spaniol José Gil- deþine Adevãrul!
Nogués. Desenul – aºa cum a explicat graficianul – îi simbolizeazã pe Adevãrul este în tãrie.
“tinerii din toatã lumea care se unesc pentru a celebra propria credinþã Cine ºtie sã fie tare în lumea aceasta
alãturi de Papa, la picioarele crucii, ºi formeazã coroana sfintei Fecioare deþine Adevãrul!
de Almudena, patroana Madridului”. Adevãrul este în ºtiinþã.
În coroanã, graficianul a adãugat litera “M” de la Maria, care Cine se bucurã de ºtiinþã în lumea aceasta
este, de altfel, ºi iniþiala capitalei Spaniei, Madrid, locul unde va avea loc ZMT din 2011. deþine Adevãrul!
Crucea prezideazã întâlnirea Papei cu tinerii, care fac vizibilã, prin mãrturia lor, tema Adevãrul este în „sfat”.
întâlnirii de la Madrid: “Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã (Col 2,7)”. Cine ºtie sã accepte „sfat” ºi sã dea „sfat”
Mesajul pe care vrea sã-l transmitã logoul este “o catehezã, o oportunitate de în lumea aceasta deþine Adevãrul!
evanghelizare”: „calea rapidã ºi sigurã pentru a ajunge la Cristos este Fecioara Maria, Adevãrul este în evlavie.
Mama lui Dumnezeu ºi a oamenilor. În credinþa Mariei, tinerii au un exemplu ºi un Cine ºtie sã fie evlavios în lumea aceasta
model pentru a ajunge la Cristos ºi a înfãptui scopul primar al ZMT, acela de a face deþine Adevãrul!
cunoscut lumii mesajul Lui”, a adãugat José Gil-Nogués. Adevãrul este în „frica de Dumnezeu”!
Logoul a fost ales printr-un concurs destinat graficienilor profesioniºti. José Gil- Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Nogués (Valencia, 1971) este ziarist ºi grafician, iar de-a lungul carierei sale a primit
numeroase premii, lucrãrile lui fiind expuse în întreaga lume.

Tinerii dupã vacanþã

Ce micã e vacanþa mare!... spuneam când
eram ºcolar. Sunt douã versuri dintr-un cântec
fredonat cel mai adesea de copii. La fel de
mult cred cã împãrtãºesc ºi tinerii aceastã idee.
Vacanþa... un cuvânt care rar nu trezeºte
în cel care-l aude o reacþie ori o amintire. Iubim
atât de mult vacanþa pentru cã ea înseamnã
STOP! ºi, în acelaºi timp, pãstrând paralela,
STOP ªcoala ºi, dupã caz, Munca! Stop teme
peste teme/ Sarcini nesfârºite! Stop Griji! Stop
Programului fix! Stop Deºteptãrii-dis-de-
dimineaþã! Stop Distracþiei doar de weekend -
acum avem tot timpul din lume!
Spunem “stop” multor lucruri care ne
obosesc, ne plictisesc sau ne streseazã în
timpul anului, pentru a da startul la
distracþie.
Pentru noi, tineri creºtini, se contureazã
o altã întrebare: mai încape Dumnezeu în
cuvântul “distracþie”? Sau, pe timp de
vacanþã, îi spunem “stop” ºi lui Dumnezeu?
ªi dacã existã întrebãri, trebuie sã
existe ºi niºte rãspunsuri. Andreea ºi Viorel,
doi tineri dintre noi, au încercat sã le
gãseascã:
În vacanþã îmi place sã ies cu prietenii, sã
ies cu bicicleta, sã merg la mare sau la munte.
Trebuie sã recunosc cã, poate, nu îi mai dedic
la fel de mult timp lui Dumnezeu ca în timpul
anului. Mã refer mai ales la duminicile când
nu sunt în Bucureºti sau într-un alt loc unde sã
pot participa la o Sfântã Liturghie. Totuºi, îmi
fac timp pentru a mã ruga câtuºi de puþin.
Cred cã tinerii, în timpul vacanþei, se
distreazã la maxim, uneori chiar excesiv. E
important ca ei sã-ºi pãstreze identitatea ºi
sã nu se lase influenþaþi de cei din jur ca sã
nu comitã acte necugetate. (Andreea,18 ani)
Pe timpul vacanþei, noi, tinerii, cãutãm
distracþie ºi relaxare. Vrem sã ne
distanþãm de monotonie, sã nu mai
depindem de un program fix, sã facem
tot ce simþim. Trebuie, totuºi, sã nu ne
luãm vacanþã ºi de la Dumnezeu, sã
mergem la bisericã ºi sã continuãm sã ne
rugãm dimineaþa ºi seara. Sã nu uitãm
sã pãstrãm un permanent dialog cu
Domnul! (Viorel, 22 ani)
Sigur cã fiecare dintre noi are un rãspuns
propriu la aceste întrebãri. Acesta este, de
fapt, ºi scopul acestor rânduri. Sã ne facã
sã ne gândim sincer: Mai am timp în
vacanþã pentru Dumnezeu?
Dacã rãspunsul nostru
neprefãcut nu ne face sã roºim,
suntem niºte tineri responsabili, cu
dragoste autenticã faþã de Dumnezeu
ºi, mai ales, niºte tineri fericiþi...
Bianca DÂSCÃ
26 Lecturi
Anselm Grün
Dezbinãri
Serafica, Roman 2009, 152 pag.
Subtitlul cãrþii lui Anselm Grün (tradusã
de sora Bernadeta Ciobanu dupã versiunea
italianã Lacerazioni, Ed. Messaggero di
Sant’Antonio, Padova 2003), este „Drumul
spre unitatea personalã”. O temã care se
situeazã clar în aceeaºi zonã de preocupãri
ca ºi cartea prezentatã în numãrul anterior,
Întrebãrile potrivite, de Debbie
Ford, al cãrei subtitlu era: „Zece întrebãri
esenþiale care vã conduc cãtre o viaþã
extraordinarã”. Ambele titluri implicã ideea
de drum, înþeles ca evoluþie, dezvoltare ºi,
implicit, de destinaþie, aceasta din urmã fiind
echivalentã cu unitatea, plinãtatea.
Mult timp dependentã de droguri,
Debbie Ford a decis, în cele din urmã, cã
trebuie sã-ºi schimbe viaþa. Ani de zile a tot
mers pe la seminarii ºi ºedinþe de consiliere,
încercând sã corecteze sau sã elimine acele
pãrþi ale personalitãþii ei care i se pãreau
rele. Apoi a înþeles cã, de fapt, ceea ce avea
de fãcut era sã se împace cu toate calitãþile
ºi defectele primite ºi sã înveþe sã scoatã
ceva bun din ele. Acelaºi lucru trebuia fãcut
ºi cu împrejurãrile exterioare ale vieþii ºi, în
acest scop, autoarea elaboreazã ºi propune
tocmai cele „zece întrebãri esenþiale” descrise
în cartea cu acelaºi titlu.
Cu aproximativ un secol mai înainte,
Sfânta Tereza de Lisieux scria în
autobiografia ei cã întotdeauna a fost
recunoscãtoare pentru tot ce Bunul
Dumnezeu a binevoit sã-i dea, chiar ºi pentru
acele trãsãturi care i se pãreau mai puþin
plãcute. În acest sens mai amintea ºi o
întâmplare din copilãrie, care îi dãduse apoi
mult de gândit. Într-o zi, una din surorile ei,
considerând cã se fãcuse prea mare ca sã
se mai joace cu jucãrii, a hotãrât sã le
împartã pe toate surorilor mai mici ºi le-a
invitat pe fiecare sã aleagã câte ceva din
coºul în care îºi pusese jucãriile. Când a venit
rândul Terezei, ea a apucat hotãrâtã de coº
ºi a spus: „Aleg totul!” De-a lungul anilor, în
diferitele împrejurãri ale vieþii, aceasta a fost
o hotãrâre constantã, care a definit-o ca
persoanã: intratã în Carmel, avea sã-I
promitã Mirelui ei, Cristos, cã alege sã
primeascã tot ceea ce El va voi sã-i trimitã.
Nu s-a dezis niciodatã, deºi încercãrile – o
ºtim bine – au fost grele.
Tereza de Lisieux mai este numitã ºi
„Tereza cea Micã” (pentru a nu fi confundatã
cu Tereza de Ávila, „Tereza cea Mare”). Ca
maestrã a spiritului însã, Tereza cea Micã a
exercitat asupra lumii moderne o influenþã
covârºitoare, fiind admiratã de numeroase
personalitãþi ale secolului XX, credincioºi sau
nu, ºi cauzã a multor convertiri celebre.
Doctrina ei a jucat un rol cu totul aparte în
cadrul Conciliului Vatican II, ºi Tereza este sfânta
cel mai des citatã în noul Catehism al Bisericii
Catolice. Întâmplarea din copilãria Terezei,
menþionatã mai sus, a inspirat chiar titlul unui
important document al Conciliului, Optatam
totius (Decret asupra formãrii preoþeºti).
Ce legãturã au toate acestea cu cartea
lui Anselm Grün, despre care ar trebui sã
vorbim în aceastã paginã? Ei bine, Grün –
cãlugãr benedictin ºi unul dintre cei mai
apreciaþi maeºtri spirituali din zilele noastre
– propune ca drum de unitate ºi desãvârºire
interioarã tocmai aceastã „alegere” tipic
terezianã care presupune acceptarea
a tot ceea ce Dumnezeu ne dã – plãcut
sau neplãcut – ºi abandonarea plinã de
încredere în mâinile Sale. Multe persoane ºi
chiar comunitãþi întregi – aratã autorul –,
trãiesc experienþa unei profunde dezbinãri
interioare, fie din cauza unor porniri
dezordonate, fie pentru cã trebuie sã joace
un rol care nu li se potriveºte, fie pentru cã –
în sfârºit – nu se cunosc pe sine ºi nu-ºi înþeleg
aºteptãrile. Bazându-se deopotrivã pe
tradiþia Pãrinþilor deºertului ºi pe intuiþiile
psihologiei moderne, mai ales de sorginte
junghianã, Anselm Grün recomandã ca
remediu „punerea în dialog a eu-lui bun ºi a
eu-lui rãu ºi încredinþarea acestui dialog lui
Cristos ºi harului Sãu”. Lucrul cel mai bun pe
care-l putem face, la nivel personal ºi
comunitar, este sã conºtientizãm bagajul
de lucruri negative pe care îl purtãm în noi
(„umbra”, cum îl numeºte, pentru prima
oarã, Jung), ºi sã gãsim suficientã iubire în
noi pentru a ni-l putea asuma ºi vindeca.
Numai iubirea, prin harul lui Cristos, vindecã
ºi, dacã oamenii de azi suferã de dezbinare,
înãuntru ºi în afarã, aceasta se întâmplã
pentru cã mulþi, prea mulþi, „refuzã sã intre
într-o relaþie de prietenie cu
realitatea
realitatea”. Porunca lui Cristos „iubeºte-
þi aproapele ca pe tine însuþi” pune aici
accentul pe un element mai puþin luat în
atenþie, acela al necesitãþii unei sãnãtoase
iubiri de sine, fãrã de care nu se poate face
nimic. În tot acest proces de vindecare
interioarã, Grün identificã patru etape:
- privirea în faþã a laturii noastre
negative, cu Cristos
Cristos, al cãrui har ne va
ajuta sã o ºi iubim;
- relativizarea acestei laturi (numai Cristos
este absolutul);
- acceptarea pãrþii de mister cuprins în
latura negativã, mister pe care nu-l pot
înþelege ºi relativiza („Cristos este Domnul, El
ºtie de ce a hotãrât sã fie aºa, iar eu am
încredere în Cristos, chiar dacã pentru
moment nu înþeleg”);
- sfinþenia, care înseamnã „menþinerea
constantã în lumina lui Cristos a tot ce existã
în mine”.
La capãtul acestui drum, „când în moarte
vom fi pãtrunºi de Dumnezeu, vom fi pentru
totdeauna un singur lucru, compleþi, integri,
un singur lucru cu Dumnezeu ºi în Dumnezeu,
în unire cu tot ceea ce existã.”
Liana GEHL
nr
nr.. 9/2009
De ce nu mai mergem la cinema?
Obiceiul de a-þi scoate prietena sau soþia la un film ºi la o
prãjiturã pare apus de multã vreme. Se vede limpede cum
cinematograful a pierdut ºi continuã sã piardã teren în faþa noilor
mijloace de divertisment, mai ales în faþa televiziunii ºi a internetului
care, este adevãrat, oferã cea mai comodã ºi necostisitoare metodã
de a viziona un film acasã. Costul biletului de Cinema (destul de
mare, îndeosebi cel de la cinematograful din Mall) ºi faptul cã
trebuie sã ieºi din casã, sã mai foloseºti ºi un mijloc de transport în
comun pânã la cinematograf, te determinã sã te laºi pãgubaº.
Apoi, Televiziunea, ºi mai ales Internetul, care îþi oferã posibilitatea
de a viziona, la puþine luni, sãptãmâni sau chiar zile de la apariþie,
ultimele filme prezentate la cinematograf, te fac insensibil la tot ce
înseamnã premierã în materie de film.
De ce ne uitãm la un film?
Unii ar rãspunde simplu: din plictisealã. Însã, adevãratul motiv
este cã vrem sã evadãm, timp de aproximativ douã ore, într-o
para-realitate pe care ne-o oferã filmul. În film cãutãm viaþa într-o
formã cât mai aproape de perfecþiune, iar aceastã idealizare a vieþii
ne intereseazã ºi ne capteazã atenþia pe durata filmului. Putem
vorbi de o aventurã în lumea filmului care ne seduce, ne emoþioneazã
ºi, uneori, chiar ne hipnotizeazã.
Cinematograful ne ajutã sã evadãm
din realitate ºi sã socializãm
O ieºire la cinematograf cu prietena, soþia sau copiii ar trebui sã
fie similarã cu mersul la teatru, ar trebui sã fie un eveniment. Mersul
la cinema este un act de evadare din realitate ºi un moment de
socializare deoarece, în acea salã, întâlneºti ºi alte persoane care îþi
împãrtãºesc gustul estetic.
Vizionarea unui film într-o adevãratã salã de cinema este, cum
bine ºtim, o experienþã deosebitã ºi la aceasta contribuie întunericul
din salã, marele ecran, sunetul, zecile de spectatori etc.
Când a apãrut televiziunea prin cablu, cinematograful pãrea
cã-ºi pierde ºi ultima
speranþã de a mai rãmâne
printre preferinþele
spectatorilor, dar nu s-a lãsat
învins, ci ºi-a îmbunãtãþit
spectacolul din salã. Aºa a
apãrut ºi s-a dezvoltat
redarea sunetului în sistem
Dolby (redarea stereofonicã
a sunetului în sala de
cinematograf, dupã o
înregistrare fonograficã pe
peliculã), s-a reamenajat
ambientul cu fotolii comode,
s-a instalat aer condiþionat,
Educatie
, Media 27
iar condiþiile de vizibilitate au fost îmbunãtãþite prin reamplasarea
fotoliilor.
Cinematograful, având ca scop ieºirea în întâmpinarea
potenþialului spectator care, dupã efectuarea cumpãrãturilor opteazã
pentru o destindere altfel decât cea domesticã, s-a mutat din marile
bulevarde ale oraºelor mai aproape de marile supermarketuri sau
în interiorul lor (exemplul Mall-ului).
Experienþa de a merge la cinema s-a schimbat radical în ultimii ani,
odatã cu apariþia multiplexurilor care au adus, ºi în România, ultima
tehnologie. Vorbim acum de filme 3D, sau chiar 6D, care oferã senzaþii de
miºcare în timpul rulãrii filmului prin balansarea scaunului sau senzaþii
olfactive ºi tactile, încât îþi creeazã impresia cã faci parte din film.
Filme recomandate?
Cinematograful pare cã revine la forma sa iniþialã, adicã un loc
unde putem sã mergem ºi sã visãm pentru douã ore. Important este
sã ºtim ºi ce film sã alegem. Avem nevoie de puþinã educaþie
cinematograficã; ea ar putea începe cu citirea recenziilor.
Anul trecut, cele mai vãzute filme – care nu sunt nicidecum cele
mai bune – au fost Cãlãtorie spre centrul Pãmântului, Hancock,
Madagascar, Bolt, toate producþii de box-office, deci cu audienþã
numeroasã. Mall-urile încurajeazã filmele comerciale ºi oferã servicii
conexe, cum ar fi posibilitatea de a-þi lua popcorn, suc, chipsuri.
„La un film cum este 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile, în regia lui Cristian
Mungiu, nu poþi sã intri cu popcorn ºi suc pentru cã îþi stau în gât”,
spunea într-un interviu criticul de film Iulia Blaga.
Conferinþa Episcopalã din România a primit cu entuziasm iniþiativa
prezentatã de un grup de familii romano-catolice ºi greco-catolice
de realizare a unui website (www.profamilia.ro) cu privire la familie ºi
viaþã. Acesta se doreºte a fi un material util atât pentru familiile
catolice cât ºi pentru tinerii catolici care vor sã se pregãteascã cât
mai bine pentru primirea sacramentului cãsãtoriei. Pe acest website
se gãseºte ºi secþiunea: „Filme recomandate?” Este cu semnul întrebãrii
tocmai pentru cã, atenþie, includerea filmelor în paginile acestui website
nu înseamnã recomandarea lor.
La fiecare film administratorii
acestui website includ câte o
recenzie bazatã pe surse catolice,
text ce vã poate orienta în a alege
sau nu respectivul film. Selecþia lor
include filme recente ce ruleazã
la cinematografe sau pot fi
închiriate pe casete video, în
general filme de box-office.
Recenziile sunt bazate pe cele
scrise de Conferinþele Episcopale
din SUA ºi Australia.
Pr
Pr.. Liviu BÃLêCUÞI
28 Din Istoria Bisericii
GIROLAMO SAVONAROLA
SAVONAROLA
Viaþa lui Ieronim în
contextul sec. al XV
XV-lea
-lea
Nãscut la 21 septembrie 1452, Girolamo
se trãgea, dupã tatãl Niccolò Savonarola, din
mica nobilime a oraºului Ferrara, Italia. Mama
sa, Elena Bonaccorsi, originarã din Mantova,
i-a dat o educaþie aleasã fiului ei.
Girolamo a studiat, în Ferrara, filosofie,
muzicã, medicinã ºi desen. La vârsta de 20
de ani, a publicat prima sa lucrare, „De ruina
mundi”, în care criticã corupþia ºi decadenþa
moravurilor societãþii din vremea sa. În 1474,
dupã ce a ascultat predica unui cãlugãr, a
plecat la Bologna, sã intre într-o mãnãstire a
Ordinului Dominicanilor, fãrã ºtirea pãrinþilor.
Aici a scris a doua lucrare criticã la adresa
neregulilor din Bisericã, intitulatã „De ruina
ecclesiae”, în care susþine cã aceasta a pierdut
rolul de mediatoare între Dumnezeu ºi oameni,
dar ºi necesitatea unei exigente regenerãri a
clerului. A cãlãtorit prin oraºele din nordul Italiei
ºi, în predicile sale, a denunþat putreziciunea
societãþii prevestind venirea apropiatã a
“Judecãþii de pe urmã”.
În 1482, Lorenzo de Medici „Magnificul” – la
îndemnul lui Pico della Mirandola - îl cheamã
la Florenþa, unde devine prior (superior) al
mãnãstirii San Marco. În acest oraº îºi va gãsi
sfârºitul în ziua de 23 mai 1498 fiind spânzurat
ºi apoi ars pe rug dupã ce, convins cã misiunea
de a schimba întreaga societate florentinã este
primitã de la Dumnezeu, într-o disputã îi
propune unui cãlugãr franciscan proba focului
(trebuiau sã stea în mijlocul unui rug de foc ºi sã
nu ardã), iar apoi se eschiveazã trimiþând pe
altcineva în loc, lucru ce a stârnit nemulþumirea
poporului.
Lumea nouã instituitã de
Savonarola în Florenþa
Instituirea „Republicii Fiorentina“, dupã
ocupaþia Florenþei de trupele regelui Carol al
Pr.. Emanuel DUMITRU
VIII-lea al Franþei ºi alungarea de la putere a
Medicilor, a creat un regim nou, „democratic”
în care Savonarola deþinea puterea absolutã,
fiind conducãtorul guvernului florentin timp de
patru ani (1494-1498). Cu ajutorul acestei noi
funcþii, ia o serie de mãsuri: abolirea luxului, a
cãmãtãriei ºi perceperea impozitelor pe
avere. A luptat nu numai împotriva desfrâului,
Pr
ci ºi împotriva cultului pãgân antic ºi a artei
insuficient pãtrunse de spiritualitatea
creºtinã. E de notorietate faptul cã talentul
sãu oratoric l-a convins ºi pe pictorul
Sandro Botticelli sã îºi arunce în foc propriile
tablouri pe teme mitologice.
Aceste mãsuri au dus la un mare aflux de
vocaþii ºi la o extindere a mãnãstirilor feminine.
A fãcut din Florenþa, oraºul plãcerilor ºi al
petrecerilor de pânã atunci, un oraº în care
predomina spiritul Evangheliei. Serbãrile ºi
petrecerile au încetat; în locul cântecelor lumeºti,
erau numai cântãri bisericeºti. Averile câºtigate
pe nedrept au fost restituite, duºmanii de
moarte s-au împãcat. Bisericile au devenit
neîncãpãtoare pentru mulþimea credincioºilor.
Idealuri de reformã
religioasã ºi civilã
Absolutist în viaþa asceticã, a aprobat
noi legi ºi dispoziþii drastice (spre exemplu,
celui ce blestema i se fãcea o gaurã în limbã).
Susþinea cã „nu existã o reformã civilã
fãrã una moralã, nu existã reformã moralã
fãrã Evanghelie ºi fãrã viaþã creºtinã trãitã
în mod autentic”. „Guvernanþii sunt
responsabili pentru moralitatea supuºilor;
ca atare, trebuie sã-i determine pe aceºtia
sã trãiascã creºtineºte. O astfel de reformã
nu se putea aplica fãrã o guvernare care
sã accepte, în totalitate, programul sãu de
reformã destinat formãrii unui oraº creºtin
sau unei societãþi de creºtini. Una din
condiþii era aceea de a asigura o viaþã
liniºtitã pentru supuºi, promovând binele
comun, pentru ca astfel, ei sã se exercite în
practicarea virtuþilor creºtine prin care sã
ajungã la fericirea veºnicã.
Savonarola, sfânt?
Pãrerile sunt împãrþite cu privire la înfocatul
predicator. Din perspectiva faptului cã nu a
ascultat de Papa Alexandru al VI-lea ºi a
sfârºitului dramatic al vieþii sale, sunt unii care
îl blameazã; sfântul Filip Neri (1515-1595, cel
care a înfiinþat Congregaþia Oratoriului, o
asociaþie de preoþi care se ocupa în chip
deosebit cu educaþia tineretului) îl va onora pe
Savonarola ca pe un sfânt, iar cardinalul John
Henry Newman (1801-1890) nu s-a interesat
niciodatã de Savonarola, deºi avea o
veneraþie profundã pentru sfântul Filip Neri.
Perspectiva abordãrii unei poziþii pro sau
contra este prezentã ºi astãzi. ªi astãzi unii
ar vrea o societate bazatã pe valorile
creºtine ºi actualizeazã discursurile lui
Girolamo Savonarola; dimpotrivã, alþii sunt
încântaþi de varianta opusã, în care luxul ºi
plãcerea întruchipeazã adevãratele valori.
Condiderãm, însã, cã atitudinea
cardinalului Newman care, tot în timpuri de
crizã, cu o umilinþã genuin catolicã, a înþeles
sã nu se poziþioneze la extreme ci a integrat
veneraþia faþã de un sfânt ca Filip Neri ºi
lipsa de interes pentru ceva ce era
„senzaþional”, teocraþia lui Savonarola.
Savonarola
de Nichita STÃNESCU
Mi se-arãtã Savonarola care-mi zise:
Sã ardem copacii pe rugul vanitãþilor,
sã ardem iarba, grâul, porumbul,
ca sã fie totul mai simplu !
Sã sfãrâmãm pietrele, sã smulgem
râurile din albie, ca sã fie totul
mai simplu, cu mult mai simplu !
Sã renunþãm la picioare,
pentru cã mersul e-o vanitate.
Sã renunþãm la privire,
pentru cã ochiul e-o vanitate.
Sã renunþãm la auz pentru cã urechea
e-o vanitate.
Sã renunþãm la mâini,
ca sã fie totul mai simplu, cu mult
mai simplu !
Mi se-arãtã Savonarola în vis,
ca o ranã veche a creierului lumii.
Mi se-arãtã în vis
ºi m-am trezit urlând ºi strigând.