Sunteți pe pagina 1din 194

Transformri integrale i

funcii complexe cu aplicaii


n tehnic
Volumul 2
Transformri integrale
Valeriu PREPELI, Monica PRVAN, Antonela TOMA
Gheorghe BARBU, Liliana POPA, Daniela ROU
Cartea a fost elaborata n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768,
Formarea cadrelor didactice universitare si a student ilor n domeniul uti-
lizarii unor instrumente moderne de predare-nvat are-evaluare pentru disci-
plinele matematice, n vederea crearii de competent e performante si practice
pentru piat a muncii.
Finant at din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul
Educat iei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red Point,
Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnica de
Construct ii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Uni-
versitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi,
Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea de Jos din
Galat i, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decembrie
1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivu-
lui general al Programului Operat ional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor
Umane POSDRU si se nscrie n domeniul major de intervent ie 1.2 Calitate
n nvat amantul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor
matematice la cerint ele piet ei muncii si crearea de mecanisme si instrumente
de extindere a oportunitat ilor de nvat are.
Evaluarea nevoilor educat ionale obiective ale cadrelor didactice si student i-
lor legate de utilizarea matematicii nnvat amantul superior, masterate si doc-
torate precum si analizarea ecacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la nivel
de performant a si ecient a, n vederea dezvoltarii de cunostint e si competent e
pentru student ii care nvat a discipline matematice n universitat i, reprezinta
obiective specice de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea
curriculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform exigent elor de
pe piat a muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a
cadrelor didactice si a student ilor interesat i din universitat ile partenere, bazat
pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze de resurse
inovative, moderne si funct ionale pentru predarea-nvat area-evaluarea n dis-
ciplinele matematice pentrunvat amantul universitar sunt obiectivele specice
care au ca raspuns materialul de fat a.
Formarea de competent e cheie de matematica si informatica presupune
crearea de abilitat i de care ecare individ are nevoie pentru dezvoltarea per-
sonala, incluziune sociala si insert ie pe piat a muncii. Se poate constata nsa
ca programele disciplinelor de matematica nu au ntotdeauna n vedere iden-
ticarea si sprijinirea elevilor si student ilor potent ial talentat i la matematica.
Totusi, studiul matematicii a evoluat n exigent e pana a ajunge sa accepte
provocarea de a folosi noile tehnologii n procesul de predare-nvat are-evaluare
pentru a face matematica mai atractiva.

In acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de analiza metode-


lor si instrumentelor folosite pentru identicarea si motivarea student ilor talen-
tat i la matematica ar putea raspunde deopotriva cerint elor de masa, cat si
celor de elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea unor
schimbari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri: infor-
marea unui numar cat mai mare de membri ai societat ii n legatura cu rolul si
locul matematicii n educat ia de baza n instruct ie si n descoperirile stiint ice
menite sa mbunatat easca calitatea viet ii, inclusiv popularizarea unor mari
descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai avansata a ju-
cat un rol hotarator. De asemenea, se urmareste evident ierea a noi motivat ii
solide pentru nvat area si studiul matematicii la nivelele de baza si la nivel de
performant a; stimularea creativitat ii si formarea la viitorii cercetatori matem-
aticieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea aspectelor specice din alte
stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe mixte de cercetare sau a
abordarii unei cercetari inter si multi disciplinare; identicarea unor forme
de pregatire adecvata de matematica pentru viitorii student i ai disciplinelor
matematice, n scopul utilizarii la nivel de performant a a aparatului matematic
n construirea unei cariere profesionale.
Cuprins
1 Preliminarii 5
1.1 Spat ii de funct ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.1 Spat iul Hilbert al funct iilor de patrat integrabil . . . . . 5
1.1.2 Produs de convolut ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Funct ii complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.1 Limite si continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.2 Derivabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.3.3 Funct ii complexe elementare . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.4 Integrarea funct iilor complexe de variabila complexa . . 27
1.3.5 Reprezentarea funct iilor complexe prin serii . . . . . . . 30
1.3.6 Singularitat ile unei funct ii complexe . . . . . . . . . . . 34
1.3.7 Teoria reziduurilor si aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . 37
1.4 Distribut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
1.4.1 Derivarea distribut iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
1.4.2 Convolut ia distribut iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2 Transformarea Fourier 59
2.1 Transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.1.1 Clasa funct iilor rapid descrescatoare S . . . . . . . . . . 66
2.1.2 Transformarile sinus si cosinus . . . . . . . . . . . . . . 71
2.1.3 Aplicat ii ale transformarii Fourier . . . . . . . . . . . . 71
2.2 Transformarea Fourier discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.3 Distribut ii temperate si transformarea Fourier . . . . . . . . . . 79
2.3.1 Rezolvarea unor ecuat ii diferent iale. . . . . . . . . . . . 87
2.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3 Transformarea Laplace 103
3.1 Transformarea Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
3.1.1 Proprietat i ale transformarii Laplace . . . . . . . . . . . 105
3.2 Calculul inversei transformarii Laplace . . . . . . . . . . . . . . 113
CUPRINS
3.2.1 Utilizarea proprietat ii de liniaritate . . . . . . . . . . . . 113
3.2.2 Formula Mellin-Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
3.2.3 Formula lui Heaviside . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
3.3 Aplicat ii ale transformarii Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3.3.1 Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuat ii / sisteme
de ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i . . . . . . 119
3.3.2 Rezolvarea ecuat iilor integrale de tip Volterra . . . . . . 122
3.3.3 Studiul circuitului R.L.C. . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
3.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
4 Transformarea Z 127
4.1 Proprietat ile transformarii Z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
4.2 Transformarea Z inversa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
4.3 Aplicat ii ale transformarii Z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
4.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5 Alte transformari 163
5.1 Transformarea Mellin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
5.2 Transformarea Hankel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
5.3 Transformarea Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.4 Transformarea Z bilaterala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
5.5 Transformarea Walsh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.6 Transformarea Haar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
5.7 Transformarea Laplace bidimensionala hibrida . . . . . . . . . 170
6 Tabele 177
6.1 Transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
6.2 Transformarea Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
6.3 Transformarea Z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Bibliograe
Prefat a
Calculul operat ional si transformarile integrale sunt instrumente deosebit de
utile n rezolvarea multor probleme de analiza matematica, ecuat ii diferent iale,
ecuat ii cu derivate part iale, funct ii speciale, probabilitat i, teoria asteptarii, ter-
modinamica, inginerie electrica, electronica, automatica, mecanica etc. Trans-
formarea Laplace are numeroase aplicat ii n rezolvarea unor probleme Cauchy,
n zica, ingineria electrica etc. Transformarea Fourier se foloseste pe scara
larga n probleme la limita sau n procesarea semnalelor. Transformarile mul-
tidimensionale intervin n studiul sistemelor multidimensionale (2D si nD),
datorita numeroaselor aplicat ii n diferite domenii cum ar procesarea imag-
inilor, tomograa computerizata, geozica, seismologie etc.
Transformarile integrale au fost impuse de existent a unor tipuri de prob-
leme dicil de rezolvat n forma lor originala, dar care devin abordabile printr-o
transformare. Astfel ecuat iile diferent iale sau integro-diferent ialen domeniul
timp devin simple ecuat ii algebrice n domeniul frecvent a prin aplicarea
transformarii Laplace. Apoi transformarea inversa produce solut ia din dome-
niul init ial corespunzatoare solut iei algebrice. Prin aplicarea transformarii
Fourier la ecuat ia caldurii (ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al doilea) se
obt ine o ecuat ie diferent iala simpla. Metodele frecvent iale, bazate pe trans-
formarea Laplace (n cazul continuu) si pe transformarea Z (n cazul discret)
au contribuit decisiv la dezvoltarea teoriei sistemelor si controlului.
Istoria transformarilor integrale si are radacinile n secolul 18. Un precur-
sor a fost Jean le Rond DAlembert, care n 1747 a utilizat suprapunerea unor
funct ii sinus pentru a descrie oscilat iile corzilor de vioara.
Metoda de calcul al coecient ilor care poarta numele lui Fourier a fost de
fapt propusa de Leonhard Euler n 1777 si a fost apoi utilizata n 1807 de
Joseph, baron Fourier pentru studiul ecuat iei caldurii. Seriile Fourier, utile
pentru reprezentarea funct iilor n intervale nite, au fost extinse de el la in-
tervale innite, conducand la integrala si transformarea Fourier.
Gottfried Leibniz a introdus operatori pentru reprezentarea operat iilor de
derivare si integrare. Aceste idei au fost continuate si extinse de L.F.A. Ar-
bogast, M. Servois si de matematicienii englezi Heargrave, Boole, Bownin,
Carmichael, Doukin, Graves, Murphy, Spottiswoode si Sylvester. Astfel, R.
B. Carmichael (1855) si George Boole (1859) au aplicat metodele operatoriale
la ecuat ii diferent iale si ecuat ii cu derivate part iale.
Oliver Heaviside a elaborat metodele calculului operat ional necesare re-
zolvarii unor ecuat ii diferent iale, n special n lucrarile sale asupra teoriei elec-
tricitat ii (1892), electromagnetismului (1899) sau al ecuat iilor zicii matem-
atice (1892-1894). El a utilizat operatorul D =
d
dt
ntr-un mod de calcul
algebric, obt inand rezultate fundamentale n tehnica si n zica, dar si unele
incorecte, neind interesat de condit ii de existent a.
Au fost apoi mai multe ncercari de a justica metodele operat ionale for-
male ale lui Heaviside. La nceputul secolului 20 o serie de matematicieni
printre care Wagner (1916), Carson (1922) si Doetsch (1930) au realizat conex-
iunea calculului operat ional cu transformarea Laplace si au pus metodele lui
Heaviside pe o baza riguroasa, combinand metodele algebrice si cele analitice.
Ei au utilizat doua spat ii, cel al funct iilor original si cel al transformatelor.

In 1954, matematicianul francez Laurent Schwartz a introdus conceptul de


distribut ie, stabilind proprietat ile de baza, operat iile cu distribut ii, extinzand
transformarea Fourier la distribut ii temperate. Matematicianul polonez Jan
Mikusinski a dat n 1960 o alta denit ie a distribut iilor (prin caturi de convolu-
t ii), realizand o revenire radicala la metodele algebrice ntr-o teorie care uti-
lizeaza operatori, fara restrict ii de convergent a a transformarilor integrale.
Tot el a realizat o introducere elementara a transformarii Fourier n teoria
distribut iilor (1966), ca si M.J. Lighthill (1958), J. Arsac (1961) sau H.J. Bre-
mermann si L. Durand (1961). Laurent Schwartz a fost primul cercetator
care a introdus transformarea Laplace a distribut iilor plecand de la transfor-
marea Fourier (1957). Alte metode de denire a transformarii Laplace pen-
tru distribut ii au fost dezvoltate de A. H. Zemanian (1965) (care a extins la
distribut ii si alte transformari), T. Ishihara (1961), Gheorghe Marinescu si
Constantin Tudor (1967).
Scopul acestei cart i este de a-l introduce pe cititor n teoria celor mai
importante transformari care sunt utilizate n cursurile de matematica, zica,
stiint e ingineresti si de a-l familiariza cu metodele de rezolvare cu ajutorul
acestor transformari a ecuat iilor diferent iale, cu derivate part iale, integrale
sau cu diferent e.
Capitolul 1 cont ine preliminarii necesare dezvoltarii teoriei si aplicat iilor
transformarilor integrale. Sunt prezentate spat iile de funct ii integrabile care
admit transformate, seriile Fourier si implicarea lor n istoria denirii trans-
formarii Fourier. Deoarece majoritatea transformatelor sunt funct ii de una
sau mai multe variabile complexe (cu semnicat ia de frecvent a a semnalelor),
un paragraf este destinat celor mai importante not iuni si tehnici din teoria
funct iilor complexe. Elementele de teoria distribut iilor care ncheie capitolul
sunt motivate de important a si extinderea utilizarii transformatelor Fourier si
Laplace ale distribut iilor.
Transformarea Fourier este studiata n Capitolul 2. Sunt expuse prin-
cipalele proprietat i ale transformatelor funct iilor absolut integrabile si apoi
pentru funct iile rapid descrescatoare, inclusiv formula de inversiune. Un para-
graf include aplicat ii ale transformarii Fourier (Teorema de esantionare WKS
si relat ia de incertitudine). Studiul este completat cu transformarea Fourier
discreta si transformarea Fourier a distribut iilor temperate.
Capitolul 3 este dedicat transformarii Laplace. Principalele proprietat i
(liniaritate, asemanare, ntarziere, deplasare, derivarea si integrarea originalu-
lui si a imaginii, convolut ie) sunt expuse mpreuna cu exemple care ilustreaza
act iunea si aplicat iile lor. Urmeaza metode de determinare a originalului
si aplicat ii ale transformarii Laplace la rezolvarea problemei Cauchy pentru
ecuat ii si sisteme de ecuat ii diferent iale, la ecuat ii integrale de tip Volterra sau
n studiul circuitului RLC.
Capitolul 4 prezinta transformarea Z cu proprietat ile corespunzatoare celor
ale transformarii Laplace, completate cu teoremele produsului imaginilor si ale
valorilor init iale si nale. Metodele specice de determinare a originalului si
aplicat ii la ecuat ii cu diferent e si la sistemele comandate discrete sunt urmate
de probleme rezolvate si propuse.
Capitolul 5 are un rol complementar, prezentand succint alte transformari
care nu sunt studiate n cursurile de matematici speciale, dar au aplicat ii n
inginerie (procesarea semnalelor sau a imaginilor etc.). Lista lor cuprinde
transformarile Mellin, Hankel, Hilbert, Z bilaterala, Walsh, Haar, Laplace
bilaterala hibrida. Pentru a facilita rezolvarea problemelor cu instrumentele
calculului operat ional, n anexe sunt date transformatele Fourier, Laplace si Z
ale principalelor funct ii original care apar n aplicat ii.
Textul are un caracter autocont inut realizat prin prezentarea not iunilor
preliminare n primul capitol si prin explicarea si demonstrarea rezultatelor
expuse. Cititorul care det ine cunostint ele de baza ale analizei matematice
poate sa nt eleaga si sa aplice tehnicile transformarilor integrale si discrete,
avand la dispozit ie numeroase exemple, aplicat ii si probleme rezolvate. Cartea
se adreseaza cadrelor didactice si student ilor de la studiile de licent a, masterat
sau doctorat, precum si cercetatorilor din domeniile matematicilor aplicate,
automatica, electronica, inginerie electrica etc.
Autorii
La realizarea materialului a contribuit si conf. dr. ing. Luminit a Scrip-
cariu, prin propunerea unor aplicat ii practice.
Capitolul 1
Preliminarii
1.1 Spat ii de funct ii integrabile
1.1.1 Spat iul Hilbert al funct iilor de patrat integrabil
Fie H un spat iu vectorial peste R sau C. Se numeste produs scalar pe H o
aplicat ie < . , . >: H H C cu proprietat ile:
1. (x, x) 0, (x, x) = 0 x = 0
2. (x +y, z) = (x, z) + (y, z)
3. (x, y) = (x, y)
4. (x, y) = (y, x).
Propozit ia 1.1.1 (inegalitatea lui Schwarz).
|(x, y)| x| y.
Pentru demonstrat ie observam ca rezultatul este evident daca y = 0. Pentru
y = 0 scriem ca
< x +y, x +y > 0.
Alegand =
< x, y >
y
2
se obt ine exact concluzia. Pe baza acestei inegalitat i
rezulta ca aplicat ia
x =

(x, x)
este o norma, adica are proprietat ile:
1. x 0, x = 0 x = 0
2. x = ||x
3. x +y x +y.
5
6 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Tot pe baza inegalitat ii lui Schwarz deducem ca, pentru x = 0 si y = 0 are
loc
| < x, y > |
xy
[1, 1]. Aceasta observat ie permite denirea unghiului a doi
vetori nenuli din H ca unicul [0, ] pentru care:
cos =
| < x, y > |
xy

In particular, vom spune ca vectorii nenuli x, y sunt ortogonali daca < x, y >=
0. Existent a normei permite introducerea urmatoarelor not iuni:
Un sir x
n
H se numeste convergent la x H daca > 0 n

N
astfel ca
x
n
x < , n n

.
Un sir x
n
H se numeste Cauchy sau fundamental, daca > 0 n

N
astfel ca:
x
n
x
n+p
< , n n

, p N.
Se arata imediat ca orice sir convergent este Cauchy. Daca reciproc, orice
sir Cauchy este convergent atunci spat iul se numeste complet. Un spat iu cu
produs scalar complet se numeste Hilbert.
Exemplul 1.1.1. Spat iile R
n
sau C
n
sunt spat ii Hilbert fat a de produsul
scalar:
(x, y) = x
1
y
1
+ +x
n
y
n
.
Exemplul 1.1.2. Spat iul l
2
= {(x
n
), n N, x
n
R sau C,

n=0
|x
n
|
2
< }
este spat iu Hilbert fat a de produsul scalar:
(x, y) =

n=0
x
n
y
n
.
Denit ia este corecta , caci din inegalitatea |x
n
y
n
|
1
2
(|x
n
|
2
+|y
n
|
2
), rezulta
ca seria este absolut convergenta.
Prin mult ime neglijabil a nt elegem ca pentru ecare > 0 mult imea poate
acoperita cu un sir intervale a caror lungime totala este < . De exemplu
o mult ime cel mult numarabila de numere reale este neglijabila.
Fie I R un interval. Vom spune ca doua funct ii (masurabile) f, g : I C
sunt egale aproape peste tot (prescurtat a. p. t.) daca mult imea {x I|f(x) =
g(x)} este neglijabila. f = g a. p. t. este o relat ie de echivalent a. Se noteaza
cu L
p
(I) pentru p [1, +) mult imea claselor de funct ii masurabile pe I, cu
proprietatea:

I
|f(x)|
p
dx < +.
1.1. SPAT II DE FUNCT II INTEGRABILE 7
Pentru p = 2 se obt ine spat iul L
2
(I), care este spat iu Hilbert fat a de produsul
scalar. Funct iile din L
2
(I) se numesc funct ii de patrat integrabil.
(f, g) =

I
f(x)g(x)dx. (1.1)
Inegalitatea Schwarz devine n acest caz:

I
f(x)g(x)dx

I
|f(x)|
2
dx

I
|g(x)|
2
dx.
Convergent a n norma spat iului L
2
(I) se numeste n medie patratica.
Daca n particular H este un spat iu de funct ii, reamintim alte tipuri de
convergent a.
Sirul f
n
converge punctual la f, daca x [a, b], sirul numeric f
n
(x)
converge la f(x), adica:
x [a, b], > 0, n
,x
, astfel ncat |f
n
(x) f(x)| < .
Sirul f
n
converge uniform la f, daca:
> 0, n

, astfel ncat |f
n
(x) f(x)| < , x [a, b].
Sa observam ca daca un sir converge uniform, atunci converge si n medie
patratica. Din convergent a n medie patratica nu rezulta nici convergent a
uniforma nici cea simpla.
Este evident faptul ca mult imea tuturor funct iilor continue pe [a, b], notata
C[a, b], satisface C[a, b] L
2
[a, b]. Spat iul L
2
[a, b] mai cont ine:
funct ii continue pe port iuni, pentru care exista o partit ie a intervalului
[a, b], a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b astfel ca
i. f sa e continua pe (x
k
, x
k+1
)
ii. exista limitele laterale f(x
0
+0), , f(x
k
0), f(x
k
+0), , f(x
n
0)
nite.
funct ii monotone pe port iuni pentru care exista o partit ie a intervalului
[a, b], a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b astfel ca
i. f sa e monotona pe (x
k
, x
k+1
).
ii. f este marginita.
Sa vedem cateva exemple de funct ii din aceste clase. Consideram
f(x) =
_
xsin
1
x
x = 0
0 x = 0
8 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
1
0
0,5
-0,5
0,5
x
1 0
-1
-0,5 -1
0,8
0,4
0,6
0,2
-0,2
x
1 0,5 -0,5 -1
0
0
sin
1
x
xsin
1
x
Figura 1.1:
Funct ia este continua pe [, ], marginita, dar nu este monotona pe port iuni.
Funct ia f(x) =
1
x
este monotona pe port iuni, dar nu este marginita si nu
este din L
2
(I), daca 0 I.
O funct ie masurabila f : R C integrabila pe orice interval marginit
[a, b] R se numeste local integrabila. Notam mult imea claselor de astfel de
funct ii cu L
1
loc
(R).
Evident ca daca f este integrabila pe R, atunci ea este din L
1
loc
(R), dar
exista funct ii local integrabile pe R, care nu sunt integrabile: de exemplu
funct ia constanta 1 este local integrabila dar nu este integrabila pe R.
1.1.2 Produs de convolut ie
Denit ia 1.1.1. Date doua funct ii masurabile f, g : R C, numim produs
de convolut ie funct ia:
(f g)(x) =

f(y)g(x y) dy.
daca integrala exista macar pentru aproape orice x .
Evident, daca facem schimbarea de variabila x y = u, atunci
(f g)(x) =

f(y)g(x y) dy =

f(x u)g(u) du = (g f)(x)


1.1. SPAT II DE FUNCT II INTEGRABILE 9
deci daca exista, produsul de convolut ie este comutativ. Indicam trei situat ii
uzuale n care produsul de convolut ie exista si este o funct ie local integrabila
pe R.
Daca f, g : R C sunt integrabile, atunci f g exista si este o funct ie
integrabila; ntr-adevar,

|f g|(x) dx =
=

f(y)g(x y) dy| dx

|f(y)||g(x y)| dy dx =
=

|f(x)| dx

|g(y x)| dt =

|f(x)| dx

|g(u)| du < .
Daca f, g : R C, f, g L
1
loc
(R) si f(x) = g(x) = 0, x < 0, atunci f g
exista si f g L
1
loc
(R).
Sa observam pentru nceput, ca

f(x)g(x y) dx =

x
0
f(y)g(x y) dy
deci f g exista si (f g)(x) = 0 pentru x < 0. Pentru a arata ca este o
funct ie local integrabila, e A > 0 si sa calculam
|

A
0
(f g)(x) dx|

A
0

t
0
|f(y)||g(x y)| dx dy =
=

A
0
|f(y)| dy

A
y
|g(xy)| dx =

A
0
|f(y)| dy

Ay
0
|g(u)| du < +,
deci f g este local integrabila.
Daca f, g : R C sunt local integrabile si una dintre funct ii are suport
compact, atunci f g L
1
loc
(R).

Intr-adevar, presupunem ca supp f [A


1
, A
1
]; atunci

f(y)g(x y) dy =

A
1
A
1
f(y)g(x y) dy
10 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
exista si deci produsul de convolut ie este bine denit; e acum A > 0;
sa aratam ca produsul este integrabil pe [A, A].
|

A
A

A
1
A
1
f(y)g(x y) dxdy|

A
A

A
1
A
1
|f(y)||g(x y)| dydx =
=

A
1
A
1
|f(y)|dy

A
A
|g(x y)|dx =

A
1
A
1
|f(y)|dy

Ay
Ay
|g(u)| du

A
1
A
1
|f(y)| dy

A+A
1
AA
1
|g(u)| du <
de unde armat ia.
Daca f, g, h se ncadreaza ntr-una din situat iile de mai sus, atunci produsul
de convolut ie exista si este asociativ, adica:
(f g) h = f (g h) (1.2)
ceea ce rezulta prin schimbarea ordinii de integrare.
1.2 Serii Fourier
Aproximarea funct iilor prin suprapunere de armonice este un procedeu larg
utilizat n electronica si conduce la not iunea de transformata Fourier. Fizic,
aceasta reprezinta o trecere de la semnale n timp la spectrele n frecvent a. O
clasa sucient de generala de funct ii, printre care si cele monotone pe port iuni,
poate aproximata cu serii trigonometrice, iar procedeul este datorat lui
Fourier.
Serii Fourier n spat ii Hilbert
Fie H un spat iu Hilbert. Consideram un sistem ortonormat, adica o familie
{e
0
, e
1
, , e
n
} cu proprietat ile
(e
i
, e
j
) =
_
1 i = j
0 i = j
, i, j = 0, . . . , n.
Problema de aproximare. Pentru f H sa determinam c
k
, k =
0, , n, astfel ca daca y =
n

k=0
c
k
e
k
, norma f y sa e minima. Au loc:
f y
2
= (f
n

k=0
c
k
e
k
, f
n

k=0
c
k
e
k
) = (f, f)
n

k=0
c
k
(e
k
, f)
n

k=0
c
k
(f, e
k
)+
1.2. SERII FOURIER 11
+
n

k=0
c
k
c
k
(e
k
, e
k
) = (f, f)+
n

k=0
_
|(f, e
k
)|
2
c
k
(e
k
, f) c
k
(f, e
k
) +

|c
k
|
2
_

k=0
|(f, e
k
)|
2
= (f, f) +
n

k=0
(|(f, e
k
) c
k
|
2
)
n

k=0
|(f, e
k
)|
2
.
Deci
f y
2
= (f, f) +
n

k=0
(|(f, e
k
) c
k
|
2
)
n

k=0
|(f, e
k
)|
2
. (1.3)
Norma este minima daca c
k
= (f, e
k
), iar elementul cautat este:
y =
n

k=0
(f, e
k
)e
k
si reprezinta proiect ia lui f pe subspat iul generat de e
0
, e
1
, . . . , e
n
.
Inegalitatea lui Bessel. Daca n (1.3) nlocuim c
k
= (f, e
k
), avem:
f y
2
= (f, f)
n

k=0
|(f, e
k
)|
2
de unde deducem
f
2

k=0
|(f, e
k
)|
2
. (1.4)
inegalitate care se numeste inegalitatea lui Bessel.
Daca sistemul ortonormat este innit e
0
, e
1
, . . . , e
n
, . . . pentru orice n xat
se obt ine o cea mai buna aproximare de forma s
n
=
n

k=0
(f, e
k
)e
k
. De fapt s
n
este sirul sumelor part iale pentru seria

k=0
(f, e
k
)e
k
. (1.5)
Seria (1.5) se numeste seria Fourier asociata lui f, iar
c
k
= (f, e
k
) (1.6)
se numesc coecient ii Fourier. Spunem ca seria (1.5) converge n H la s daca
sirul sumelor part iale converge n H la s. Notam s =

k=0
(f, e
k
)e
k
.
Ne punem problema sa studiem n ce cazuri seria Fourier a elementului
s are ca suma pe acesta si ce proprietat i suplimentare de convergent a se pot
stabili.
12 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Propozit ia 1.2.1. Daca e
0
, e
1
, . . . , e
n
, . . . este un sistem ortogonal, atunci

n=0
e
n
converge (n H) daca si numai daca

n=0
e
n

2
converge (serie cu ter-
meni pozitivi).
Demonstrat ie. Armat ia rezulta imediat, daca t inem cont de relat ia
e
n+1
+ +e
m

2
= (e
n+1
+ +e
m
, e
n+1
+ +e
m
) = e
n+1

2
+ +e
m

2
,
pentru m n.
Teorema 1.2.1. Seria Fourier (1.5) converge ntotdeauna n H.
Demonstrat ie. Din propozit ia precedenta, seria

k=0
(f, e
k
)e
k
converge daca
si numai daca

k=0
|(f, e
k
)|
2
converge, iar seria numerica din membrul al doilea
este convergenta din inegalitatea lui Bessel.
Teorema 1.2.2. Fie e
1
, e
1
, . . . , e
n
, . . . un sistem ortonormat. Atunci urma-
toarele armat ii sunt echivalente.
1. f =

k=0
(f, e
k
)e
k
2. f
2
=

k=0
|(f, e
k
)|
2
.
Demonstrat ie. Sa demonstram 1 2. Are loc
f
2
= (

k=0
(f, e
k
)e
k
,

k=0
(f, e
k
)e
k
) =

k=0
|(f, e
k
)|
2
deci 2 este adevarata.
Pentru armat ia 2 1, avem
f

k=0
(f, e
k
)e
k
= f
2

k=0
(f, e
k
)|
2
,
de unde deducem
f
2
=

k=0
|(f, e
k
)|
2
. (1.7)
Relat ia (1.7) se numeste egalitatea lui Parseval.
1.2. SERII FOURIER 13
Teorema 1.2.3. Urmatoarele armat ii sunt echivalente
1. Pentru orice f H, are loc:
f =

n=0
(f, e
n
)e
n
.
2. Daca g H are proprietatea (g, e
n
) = 0, n N, atunci g = 0.
Demonstrat ie. Aratam ca 1 2. Fie g H, astfel ca (g, e
n
) = 0. Atunci
seria sa Fourier este 0, deci:
g =

n=0
(g, e
n
)e
n
= 0.
2 1. Daca f H si

n=0
(f, e
n
)e
n
este seria Fourier asociata, atunci:
(f

n=0
(f, e
n
)e
n
, e
n
) = (f, e
n
) (f, e
n
) = 0
deci are loc:
f =

n=0
(f, e
n
)e
n
.
Observat ia 1.2.1. Daca g
0
, g
1
, . . . , g
n
, . . . este un sistem ortogonal iar g
n
= 0,
n, atunci
e
n
=
g
n
g
n

devine un sistem ortonormat. Seria Fourier asociata este

n=0
(f, e
n
)e
n
=

n=0
(f,
g
n
g
n

)
g
n
g
n

n=0
(f, g
n
)
g
n

2
g
n
. (1.8)
Deci coecient ii Fourier n acest caz sunt
(f, g
n
)
g
n

2
. (1.9)
Serii Fourier clasice (trigonometrice)

In spat iul L
2
[, ], sistemul de funct ii 1, cos t, sin t, . . . , sin nt, cos nt, . . .
unde n N, este ortogonal, relativ la produsul scalar:
(f, g) =

f(t)g(t) dt.
14 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Se demonstreaza usor egalitat ile
(cos nt, cos mt) = (sin nt, sin mt) = 0, m = n, m, n N
(sin mt, cos nt) = 0, m, n N
1
2
= 2, cos nt
2
= , sin nt
2
= .

Inlocuind n (1.8), gasim seria Fourier asociata funct iei f


a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx) (1.10)
unde
_

_
a
n
=
1

f(x) cos nx dx, n = 0, 1, 2 . . .


b
n
=
1

f(x) sin nx dx, n = 1, 2 . . .


(1.11)
sunt coecient ii Fourier. Coecient ii formeaza spectrul discret al lui f.
Observat ia 1.2.2. Daca f este o funct ie para, rezulta b
n
= 0, iar daca f este
impara a
n
= 0.
Deorece funct ia din formula (1.10) este denita pe R si periodica se pune
problema egalitat ii seriei din (1.10), cu funct ia init iala pe R.

In acest caz se
prelungeste f prin periodicitate, astfel
f(x) =
_

_

f(x + 2), x (3, )
f() +f()
2
, x =
f(x) x (, )
f() +f()
2
, x =
f(x 2), x (, 3)

Daca f este o funct ie de perioada 2, atunci n formulele (1.11) se poate
face integrarea pe orice interval de lungime 2.
Egalitatea lui Parseval devine, nlocuind n (1.7):

f
2
(x)dx = (
a
2
0
2
+

n=1
(a
2
n
+b
2
n
)). (1.12)
1.2. SERII FOURIER 15
Serie Fourier de cosinusuri
Fie f : [0, ) R si f
p
prelungirea prin paritate, adica:
f
p
(x) =
_
f(x, ) x [0, )
f(x), x (, 0).
Atunci coecient ii Fourier sunt:
_
_
_
a
n
=
1

f
p
(x) cos nx dx =
2


0
f(x) cos nx dx, n = 0, 1, 2, . . .
b
n
= 0.
Serie Fourier de sinusuri
Fie f : [0, ) R si f
i
prelungirea prin imparitate, adica:
f
i
(x) =
_
f(x), x [0, )
f(x), x (, 0).
Atunci coecient ii Fourier sunt:
_
_
_
a
n
= 0
b
n
=
1

f
i
(x) cos nx dx =
2


0
f(x) sin nx dx, n = 1, 2, . . .
Are loc urmatoarea generalizare. Daca f : [l, l) R, l > 0, se considera
sistemul ortogonal
1, cos
x
l
, sin
x
l
, . . . , cos
nx
l
, sin
nx
l
, . . .
caruia i se ataseaza seria Fourier:
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos
nx
l
+b
n
sin
nx
l
) (1.13)
unde coecient ii Fourier sunt dat i de:
_

_
a
n
=
1
l

l
l
f(x) cos
nx
l
dx
b
n
=
1
l

l
l
f(x) sin
nx
l
dx.
(1.14)
Serii Fourier sub forma complexa
Familia
e
i nt
, n Z, i
2
= 1
16 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
formeaza un sistem ortogonal n L
2
[, ]; ntr-adevar:

e
i nt
e
i nt
dt =
e
i (n m)t
n m

= 0
iar norma este:
e
i nt

2
=

|e
i nt
|
2
dt = 2.
Fie f : [, ) C.

Inlocuim n (1.8) si obt inem seria Fourier bilaterala
+

n=
c
n
e
i nt
(1.15)
unde coecient ii c
n
sunt dat i de:
c
n
=
1
2

f(x)e
i nx
dx. (1.16)
Sa stabilim legatura dintre seriile (1.10) si (1.15); daca folosim denit ia
exponent ialei n complex e
i nt
= cos nt + i sin nt, avem imediat c
0
=
a
0
2
si:
c
n
e
i nt
+c
n
e
i nt
= (c
n
+c
n
) cos nt + i(c
n
c
n
) sin nt =
=
1
2

(e
i nx
+e
i nx
)f(x) dxcos nt+
+i
1
2

(e
i nx
e
i nx
)f(x) dxsin nt =
= a
n
cos nt +b
n
sin nt.
Observam ca suma part iala a seriei (1.10) coincide cu suma part iala simetrica
a seriei (1.15). De asemenea seria (1.15) poate simetric convergenta, n
sensul ca exista
lim
n
n

k=n
c
k
e
i kt
dar nu este convergenta, adica nu exista
lim
n,m
n

k=m
c
k
e
i kt
.

In cazul seriilor sub forma complexa, egalitatea lui Parseval devine:

|f(x)|
2
dx = 2

n=
|c
n
|
2
. (1.17)
1.2. SERII FOURIER 17
Sa mai observam ca daca
f(z) =

n=0
a
n
z
n
, z C
este o serie de puteri si calculam acesta serie pe cercul unitate, adica pentru
z = e
in
avem
f(z) =

n=0
(a
n
cos n +b
n
sin n),
deci se obt ine o serie Fourier. Daca raza de convergent a este > 1, atunci seria
Fourier este convergenta.
Convergent a unei serii Fourier ntr-un punct si pe o mult ime
Fie f o funct ie periodica si seria sa Fourier asociata sub forma (1.15).
Evaluam sirul sumelor part iale.
s
m,n
(t) =
n

k=m
c
k
e
ikt
=
1
2
n

k=m

f(x)e
i kx
dxe
i kt
=
=
1
2

f(x)
n

k=m
e
i k(t x)
dx =
=
1
2

f(x)e
i m(t x)
1 e
i (t x)(n +m+ 1)
1 e
i (t x)
dx =
=
1
2

f(x)
e
i m(t x)
e
i (t x)(n + 1)
e
j
2
(t x)
_
_
e

i
2
(t x)
e
i
2
(t x)
_
_
dx =
=
1
2

f(x)
e
i (t x)(m+
1
2
)
e
i (t x)(n +
1
2
)
e

i
2
(t x)
e
i
2
(t x)
dx =
=
1
2

f(t +u)
e
iu(m+
1
2
)
e
iu(n +
1
2
)
e
i
u
2
e
i
u
2
du =
=
1
4i

f(t +u)
e
iu(m+
1
2
)
e
iu(n+
1
2
)
sin
u
2
du.
Daca aplicam calculul precedent funct iei identic 1, gasim:
18 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
1 =
1
4i

e
iu(m+
1
2
)
e
iu(n+
1
2
)
sin
u
2
du
si prin scadere avem:
s
m,n
(t) f(t) =
1
4i

(f(t +u) f(t))


e
iu(m+
1
2
)
e
iu(n+
1
2
)
sin
u
2
du. (1.18)
Daca n (1.18) punem m = n, obt inem:
s
n
(t) f(t) =
1
2

(f(t +u) f(t))


sin
2n+1
2
u
sin
u
2
du. (1.19)

In practica intervin urmatoarele situat ii.


Daca f are n t
0
derivata nita, atunci
lim
m,n
s
m,n
(t
0
) = f(t
0
).
Daca f are n t
0
punct de discontinuitate de spet a I si exista f

(t
0
+
0), f

(t
0
0), sumele part iale simetrice ale seriei Fourier converg si
lim
m,n
s
m,n
(t
0
) =
f(t
0
+ 0) +f(t
0
0)
2
.
Criteriul Dirichlet Daca f : [, ) R este monotona pe port iuni
si este marginita, atunci pentru orice t
0
(, ) are loc:
f(t
0
+ 0) +f(t
0
0)
2
=
a
o
2
+

n=1
(a
n
cos nt
0
+b
n
sin nt
0
).

In particular, daca f este continua n t


0
, atunci suma seriei Fourier coincide
cu valoarea funct iei.
Aplicat ia 1.2.1. Sa dezvoltam n serie de sinusuri funct ia
f(t) =
t
2
, 0 t < .
Prelungirea prin imparitate este
f
i
(t) =
_
_
_
t
2
t (0, ]
0 t = 0

+t
2
t [, 0).
1.2. SERII FOURIER 19
1
0
0,5
-0,5
-1
x
3 2 1 0 -3 -1 -2
Figura 1.2: Fenomenul Gibbs
Evident ca a
n
= 0, iar
b
n
=
2


0
t
2
sin nt dt =
2

(
t
2
cos nt
n
|

0
+
1
2


0
cos nt
n
dt) =
1
n
.
Deci are loc scrierea
f(t) =

n=1
sin nt
n
, t (, ).
Aplicat ia 1.2.2. (fenomenul Gibbs) Sa dezvoltam n serie Fourier
f(x) =
_
_
_
1 < x < 0
0 x = 0
1 0 < x < .
Funct ia este impara, avem deci a
n
= 0 si
b
n
=
2


0
sin nx dx =
2
n
cos nx|

0
=
2
n
(1 (1)
n
).
20 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Deci b
2n
= 0 si b
2n+1
=
4
(2n + 1)
. Rezulta egalitatea
f(x) =
_

n=0
4
(2n + 1)
sin(2n + 1)x x (, ) \ {0}
0 x = 0.
Sa aproximam funct ia cu sirul sumelor part iale. Daca n = 0, avem
f(x)
4

sin x
pentru n = 1
f(x)
4

(sin x +
1
3
sin 3x).
Reprezentam aceste funct ii si obt inem gracul de mai sus. Se poate demonstra
ca limita ordonatei primului maxim, pentru n este aproximativ 1, 17.
Teorema 1.2.4 (Fejer). Daca f : R R este continua si periodica de
perioada 2, atunci sirul mediilor aritmetice ale lui s
k
converge uniform la f,
adica

n
=
s
0
+s
1
+ +s
n
n + 1
f, uniform pe (, +).
Demonstrat ie. Avem:

n
(t) =
1
n + 1
1
2
n

k=0

f(t +u)
sin
2k+1
2
u
sin
u
2
du =
=
1
2(n + 1)

f(t +u)
n

k=0
sin
2k+1
2
usin
u
2
sin
2 u
2
du =
=
1
2(n + 1)

f(t +u)
n

k=0
cos ku cos(k + 1)u
2 sin
2 u
2
du =
=
1
2(n + 1)

f(t +u)
1 cos(n + 1)u
2 sin
2 u
2
du =
=
1
2(n + 1)

f(t +u)
sin
2 2n+1
2
u
2 sin
2 u
2
du.
Evaluam diferent a

n
(t) f(t) =
1
2

f(t +u) f(t)


n + 1
sin
2 2n+1
2
u
2 sin
2 u
2
du.
1.2. SERII FOURIER 21
Notam
t
(u) =
f(t +u) f(t)
n + 1
si K
n
(u) =
sin
2 2n+1
2
u
2 sin
2 u
2
. Aplicam modulul si
majoram, dupa care deducem:
|
n
(t) f(t)|
1

|
t
(u)||K
n
(u)| du.
Din continuitatea lui f, pentru orice > 0, exista (0, ) astfel ca |
t
(u)| <
, u [, ] si desfacem integrala de mai sus pe domeniile |u| si |u| > .
Obt inem
1
2

|u|
|
t
(u)||K
n
(u)| du <

2

|u|
|K
n
(u)| du
care tinde la 0, pentru 0. Iar

|u|>
|
t
(u)||K
n
(u)| du
1
2

|u|>
|
t
(u)|
du
(n + 1) sin
2
2
=
1
n + 1
M
unde M reprezinta valoarea integralei. Urmeaza ca si aceasta tinde la 0, daca
n tinde la innit.
Consecint e ale teoremei lui Fejer
Teorema 1.2.5. Daca f este continua si 2 periodica, atunci seria Fourier
converge n medie patratica la f.
Teorema 1.2.6. Daca f este continua si 2 periodica, iar seria Fourier con-
verge uniform, atunci suma ei este f.
Sa mai observam ca daca seriile

n=1
|a
n
|,

n=1
|b
n
|
sunt convergente, atunci folosind criteriul de majorare Weierstrass, rezulta ca
seria Fourier este uniform convergenta.
Sa ncheiem acest paragraf cu calculul facut de Fourier pentru stabilirea
formala a unei formule de reprezentare, care i poarta numele. Aceasta formula
sta la baza denit iei transformatei Fourier.
Daca f : R R este o funct ie 2l-periodica, continua pe port iuni si cu
derivate laterale nite n ecare punct, atunci are loc o generalizare a situat iei
anterioare
f(t 0) +f(t + 0)
2
=
a
0
2
+

k=1
(a
k
cos
kt
l
+b
k
sin
kt
l
), t R
22 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
unde:
a
k
=
1
l

l
l
f(x) cos
kx
l
dx si b
k
=
1
l

l
l
f(x) sin
kx
l
dx
cu interpretarea ca semnalul f este o suprapunere de oscilat ii armonice de
diverse ordine.
Daca f nu este periodica, restrangem pe f la intervalul [l, l) si prelungim
prin periodicitate la R. Funct ia rezultata o notam cu f
1
. Obt inem:
f
1
(t 0) +f
1
(t + 0)
2
=
1
2l

l
l
f(x) dx+
+

k=1
_
1
l

l
l
f(x) cos
kx
l
dx
_
cos
kt
l
+
_
1
l

l
l
f(x) sin
kx
l
dx
_
sin
kt
l
=
=
1
2l

l
l
f(x) dx +

k=1
_
1
l

l
l
f(x)(cos
kx
l
cos
kt
l
+ sin
kx
l
sin
kt
l
_
dx =
=
1
2l

l
l
f(x) dx +

k=1
1
l

l
l
f(x) cos
k(t x)
l
dx =
=
1
2l

l
l
f(x) dx +

k=1
1
2l

l
l
f(x)
_
e
i
k(tx)
l
+e
i
k(tx)
l
_
dx.
Notam =

l
si rezulta
f
1
(t 0) +f
1
(t + 0)
2
=
1
2l

k=

l
l
f(x)e
ik(t x)
dx =
1
2

k=

l
l
f(x)e
ik(t x)
dx.
Fie
k
= k si = k (k 1) =
k

k1
. Atunci formula precedenta
devine
f
1
(t 0) +f
1
(t + 0)
2
=
1
2

k=

l
l
f(x)e
ik(t x)
(
k

k1
) dx.

In ipoteze suplimentare asupra lui f, daca l tinde la , formal rezulta


formula de reprezentare integrala Fourier, sau integrala Fourier.
f(t 0) +f(t + 0)
2
=
1
2

e
it
d

f(x)e
ix
dx, t R. (1.20)
1.3. FUNCT II COMPLEXE 23
1.3 Funct ii complexe
Fie D un deschis conex (domeniu) D C. Daca se noteaza cu z = x+iy D
variabila funct iei, atunci valoarea funct iei n punctul z va numarul complex
w = f(z) = u(x, y) + iv(x, y), z D C
unde funct iile reale
u(x, y) = Re f(z), v(x, y) = Imf(z)
reprezinta partea reala, respectiv imaginara a funct iei complexe f.
1.3.1 Limite si continuitate
Topologia planului complex ind de fapt topologia spat iului euclidian bidi-
mensional R
2
, not iunile de limita si continuitate se extind cu usurint a si n
complex.
Denit ia 1.3.1. Fie z
0
un punct de acumulare al mult imii D C. Funct ia f :
D C are limita l n punctul z
0
(se scrie lim
zz
0
f(z) = l) daca este ndeplinita
una din urmatoarele armat ii echivalente:
1. pentru orice > 0 exista (, z
0
) astfel ncat z D cu proprietatea
0 < |z z
0
| < avem |f(z) l| < .
2. pentru orice vecinatate V a lui l exista o vecinatate U a lui z
0
astfel
ncat z D U , avem f(z) V .
3. pentru orice sir (z
n
)
nN
D cu lim
n
z
n
= z
0
, sirul (f(z
n
))
nN
este
convergent si lim
n
f(z
n
) = l.
Propozit ia 1.3.1. lim
zz
0
f(z) = l = l
1
+ il
2
daca si numai daca
l
1
= lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) si l
2
= lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
v(x, y).
Denit ia 1.3.2. Fie z
0
D un punct de acumulare al mult imii D. Funct ia
f : D C se numeste continua n z
0
daca () lim
zz
0
f(z) = f(z
0
).
Funct ia f : D C este continua n punctul z
0
daca si numai daca oricare
ar > 0, exista un () > 0 astfel ncat pentru orice z D cu proprietatea
ca |z z
0
| < () sa avem |f(z) f(z
0
)| < .
Propozit ia 1.3.2. Continuitatea funct iei f n z
0
este echivalenta cu continu-
itatea funct iilor u , v n punctul (x
0
, y
0
).
Denit ia 1.3.3. Funct ia f : D C este marginit a pe D daca exista o
constanta 0 < M < astfel ncat |f(z)| M , z D.
24 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
1.3.2 Derivabilitate
Denit ia 1.3.4. Fie z
0
D. Funct ia f : D C este derivabila (monogena)
n z
0
daca:
() lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
not
= f

(z
0
)
(sau () lim
h0
f(z
0
+h) f(z
0
)
h
not
= f

(z
0
)) si este nita.
Denit ia 1.3.5. O funct ie f : D C derivabila n orice punct din D se
numeste olomorfa (analitica) pe D.
Teorema 1.3.1. Fie f, g : D C doua funct ii complexe de variabila com-
plexa. Daca f si g sunt monogene ntr-un punct z
0
D , atunci si funct iile
f g , fg , f/g (g(z
0
) = 0) sunt monogene n acest punct si ntre derivatele
lor exista relat iile :
1.
[f(z)]

z=z
0
= f

(z
0
), C
2.
[f(z) g(z)]

z=z
0
= f

(z
0
) g

(z
0
)
3.
[f(z)g(z)]

z=z
0
= f

(z
0
)g(z
0
) +f(z
0
)g

(z
0
)
4.
_
f(z)
g(z)
_

z=z
0
=
f

(z
0
)g(z
0
) f(z
0
)g

(z
0
)
[g(z
0
)]
2
.
Teorema 1.3.2. Fie D
1
, D
2
C doua domenii si f : D
1
C , g : D
2
C.
Daca f este monogena ntr-un punct z
0
D
1
si g este monogena n punctul
w
0
= f(z
0
) D
2
atunci funct ia compusa h = g f este monogena n z
0
si
avem :
[h(z)]

z=z
0
= g

(f(z
0
))f

(z
0
).
Teorema 1.3.3 (Cauchy-Riemann). Fie f : D C. f este monogena n
z
0
D, daca si numai daca u , v sunt diferent iabile n (x
0
, y
0
) iar derivatele
lor part iale satisfac condit iile:
_

_
u
x
(x
0
, y
0
) =
v
y
(x
0
, y
0
)
u
y
(x
0
, y
0
) =
v
x
(x
0
, y
0
)
(1.21)
1.3. FUNCT II COMPLEXE 25
numite condit iile de monogenitate Cauchy-Riemann.

In acest caz avem:
f

(z
0
) =
u
x
(x
0
, y
0
) + i
v
x
(x
0
, y
0
) =
v
y
(x
0
, y
0
) i
u
x
(x
0
, y
0
). (1.22)
Observat ia 1.3.1. Orice funct ie monogena ntr-un punct este continua n
acel punct. Reciproca nu este adevarata.
Aplicat ia 1.3.1 Funct ia f(z) = z este continua n orice punct z
0
dar nu este
monogena.
Corolarul 1.3.1. Daca o funct ie este olomorfa ntr-un domeniu D si are
derivata nula, atunci ea este constanta n domeniul D.
Observat ia 1.3.2. Ca o consecint a a teoremei Cauchy-Riemann, se poate
determina o funct ie olomorfa pe un domeniu, cand i se cunoaste partea reala
sau partea imaginara.
Aplicat ia 1.3.2. Sa se determine funct ia olomorfa (pe C) f = u + iv stiind
ca
u(x, y) = e
x
cos y si f(0) = 1.
Din prima condit ie a lui Cauchy-Riemann se obt ine
u
x
= e
x
cos y ,
v
y
= e
x
cos y
ceea ce nseamna ca
v(x, y) =

e
x
cos y dy = e
x
sin y +(x).
Din a doua condit ie a lui Cauchy-Riemann se obt ine
u
y
= e
x
sin y ,
v
x
= e
x
sin y +

(x)
de unde rezulta ca ca

(x) = 0 adica (x) = c. Din condit ia f(0) = 1 rezulta


c = 0 si deci expresia funct iei este data de
f(z) = e
x
cos y + ie
x
sin y = e
z
.
1.3.3 Funct ii complexe elementare
Funct iile complexe elementare sunt extensii la mult imea C a funct iilor denite
pe R.
Funct ia putere: f : C C, f(z) = z
n
, n N
f(z) = z
n
= r
n
(cos n + i sin n).
26 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Funct ia polinomiala: f : C C, f(z) = a
n
z
n
+a
n1
z
n1
+ +a
1
z +a
0
,
n N, a
0
, a
1
, , a
n
C, a
n
= 0 este olomorfa pe C, iar derivata sa are
aceeasi forma ca n cazul funct iilor reale.
Funct ia rat ionala: f : {z C|Q(z) = 0} C, f(z) =
P(z)
Q(z)
este olomorfa
pe tot domeniul {z C|Q(z) = 0} , iar derivata sa are aceeasi forma ca n
cazul funct iilor reale.
Funct ia radical de ordin n: f(z) =
n

z, n N , n 2
f(z) =
n

z =
n

r(cos + i sin ) =
n

r
_
cos
+ 2k
n
+ i sin
+ 2k
n
_
k = 0, n 1. Funct ia radical nu este olomorfa pe tot planul C.
Funct ia exponent iala: f : C C, f(z) = e
z
,
f(z) = e
z
= e
x+iy
= e
x
e
iy
= e
x
(cos y + i sin y).
Funct ia exponent iala este olomorfa pe C, iar (e
z
)

= e
z
; n plus, este periodica
de perioada principala 2i.
Funct ia logaritmica: f : C \ {0} C, f(z) = ln z,
f(z) = ln z = ln(re
i(+2k)
) = ln r + ln e
i(+2k)
= ln r + i( + 2k)
unde k Z.
Funct ia putere generalizata: f : C \ {0} C, f(z) = z

, C
f(z) = z

= e
lnz
.
Funct ii circulare (sinus si cosinus):
_

_
sin z =
e
iz
e
iz
2i
cos z =
e
iz
+e
iz
2
(formulele lui Euler). (1.23)
Funct ii hiperbolice:
_

_
sh z =
e
z
e
z
2
ch z =
e
z
+e
z
2
(1.24)
1.3. FUNCT II COMPLEXE 27
1.3.4 Integrarea funct iilor complexe de variabila complexa
Fie f : D Csi o curba de lungime nita D , ale carei ecuat ii parametrice
sunt date de
_
x = x(t)
y = y(t)
t [a, b], neteda sau neteda pe port iuni, iar f continua pe , Luam o diviziune
prin punctele a = t
0
< t
1
< < t
n
= b si notam z
k
= x(t
k
) + iy(t
k
) . Pe
ecare arc ce uneste z
k1
cu z
k
(1 k n) alegem un punct
k
. Formam
sumele :
S
n
(f, , d
n
) =
n

k=1
f(
k
)(z
k
z
k1
).
Notam
d
n
:= max{|z
k
z
k1
|}. Daca
lim

d
n
0
S
n
(f, , d
n
)
exista, indiferent de alegerea punctelor
k
spunem ca funct ia este integrabila
de-a lungul curbei ntre a si b si se noteaza limita cu

f(z)dz. Are loc

f(z)dz =

[u(x, y) dx v(x, y) dy] + i

[u(x, y) dy +v(x, y) dx] .


(1.25)
Aplicat ia 1.3.3. Sa se calculeze I =

z dz de la z = 0 la z = 4 + 2i de-a
lungul curbei data de z = t
2
+ it.
Pentru z = 0 si z = 4 + 2i pe curba avem t = 0 si t = 2.
I =

2
0
(t
2
it) d(t
2
+ it) =

2
0
(2t
3
+t it) dt = 10
8i
3
.
Fie : |z z
0
| = r ; atunci I =

dz
z z
0
= 2i . Se stie ca z z
0
= re
i
,
[0, 2] dz = rie
i
d , deci se obt ine : I =

2
0
id = 2i.
Lungimea drumului de integrare : z = z(t), t [a, b] este data de formula:
L() =

b
a
|z

(t)| dt.
Fie D C, o curba D , neteda sau neteda pe port iuni si f : D C
continua pe . Fie M = sup
z
|f(z)|.

In aceste condit ii avem

f(z)dz

ML().
28 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Teorema 1.3.4 (teorema fundamentala a lui Cauchy). Fie D un dome-
niu simplu conex iar f : D C , f C
1
(D).
Atunci

f(z)dz = 0 , oricare ar curba simpla, nchisa, neteda sau


neteda pe port iuni, situata n ntregime n D.
Denit ia 1.3.6. O mult ime deschisa si conexa a carei frontiera este formata
din mai multe curbe nchise se numeste multiplu conexa.
Observat ia 1.3.3.

In cazul n care domeniul este multiplu conex se utilizeaza
generalizarea teoremei fundamentale a lui Cauchy.
Teorema 1.3.5 (generalizarea teoremei fundamentale a lui Cauchy).
Daca :
a) D este un domeniu multiplu conex delimitat de curba
0
n exterior si
curbele
k
1 k n n interior, netede sau netede pe port iuni, care sunt
frontiere ale unor domenii marginite D
k
;
b) f : D C este olomorfa pe D, atunci:

0
f(z)dz =

1
f(z)dz +

2
f(z)dz + +

n
f(z)dz. (1.26)
Observat ia 1.3.4. Sensul pozitiv de parcurgere al unei curbe nchise este
sensul n care deplasandu-ne de-a lungul curbei, domeniul delimitat de aceasta
ramane n partea stanga (sensul trigonometric).
Teorema 1.3.6 (consecint a teoremei lui Cauchy). Daca :
a) D este un domeniu simplu conex ;
b) L
1
, L
2
D sunt doua arce de curba simple, netede sau netede pe port iuni
care au aceleasi extremitat i z
0
si z si sunt orientate de la z
0
la z ;
c) f : D C , f este olomorfa pe D, atunci:

L
1
f(z)dz =

L
1
f(z)dz.
Teorema 1.3.7 (formula integrala a lui Cauchy). Daca:
a) D este un domeniu simplu conex;
b) f : D C este olomorfa pe D , atunci oricare ar curba situata n
ntregime n D, neteda sau neteda pe port iuni si oricare ar z domeniul
marginit de , are loc formula:
f(z) =
1
2i

f(t)
t z
dt. (1.27)
1.3. FUNCT II COMPLEXE 29
Observat ia 1.3.5. Formula integrala a lui Cauchy este consecint a directa
a teoremei integrale a lui Cauchy, obt inand o relat ie foarte importanta ntre
valorile funct iei pe frontiera domeniului si valorile funct iei n interiorul dome-
niului.
Cu alte cuvinte, daca funct ia este olomorfa pe un domeniu si i se cunosc
valorile pe o curba, formula integrala a lui Cauchy ne permite sa calculam
valorile funct iei n orice punct din interiorul acelei curbe. Aceasta proprietate
este specica funct iilor de variabila complexa.
Aplicat ia 1.3.4. Sa se calculeze integrala :
I =

|z+i|=2
cos z
z(z 3i)
dz.
Se aplica formula integrala a lui Cauchy si se obt ine
I = 2i
_
cos z
z 3i
_
|
z=0
=
2
3
.
Denit ia 1.3.7. Fie f : D C o funct ie continua si D un arc de curba
neted sau neted pe port iuni. Funct ia
F(z) =

f(t)
t z
dt, z C \ (1.28)
se numeste integrala de tip Cauchy.
Teorema 1.3.8. Funct ia F(z) (integrala de tip Cauchy) este olomorfa n C\,
iar derivata sa se obt ine derivand sub semnul de integrare n raport cu z:
F

(z) =

f(t)
(t z)
2
dt, z C \ . (1.29)
Teorema 1.3.9. Daca :
a) D este un domeniu simplu conex :
b) f : D C este olomorfa pe D;
c) este o curba simpla nchisa, neteda sau neted a pe port iuni, situata n
ntregime n D, mpreuna cu domeniul pe care l margineste.
Atunci funct ia f este indenit derivabila (admite derivate de orice ordin)
pe D si avem:
f
(n)
(z) =
n!
2i

f(t)
(t z)
n+1
dt, z . (1.30)
30 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Aplicat ia 1.3.5. Sa se calculeze integrala:
I =

|z1|=3
z
(z 2)
3
(z + 5)
dz.
I =
2i
2!
__
z
z + 5
_

_
|
z=2
=
10i
27
.
Teorema 1.3.10 (Morera). Daca :
a) D este un domeniu simplu conex,
b) f : D C este continua n D,
c) oricare ar curba simpla, nchisa, neteda sau neted a pe port iuni,
situata n ntregime n D are loc

f(z) dz = 0 atunci funct ia f este olomorfa


n D.
Teorema 1.3.11 (Liouville). Fie f : C C o funct ie olomorfa si marginita
n tot planul complex. Atunci f este constanta.
1.3.5 Reprezentarea funct iilor complexe prin serii
Se numeste serie de numere complexe suma

n=1
z
n
= z
1
+z
2
+ +z
n
+ (1.31)
unde z
n
C, n 1 .
Se spune ca o serie numerica este convergenta si are suma S daca sirul
sumelor part iale converge catre S, ceea ce nseamna ca () lim
n
S
n
= S, unde
S
n
= z
1
+ z
2
+ + z
n

n=1
z
n
= S . Altfel, seria se numeste divergenta.
Seria

n=1
z
n
, cu z
n
= x
n
+ iy
n
este convergenta si are suma S = X + iY daca
si numai daca seriile reale

n=1
x
n
si

n=1
y
n
sunt convergente si au suma X,
respectiv Y .
Fie (f
n
)
n1
un sir de funct ii complexe, f
n
: D C C. Se numeste
serie de funct ii complexe suma

n=1
f
n
. O clasa importanta de serii de funct ii
o constituie seriile de puteri numite si serii ntregi.
Denit ia 1.3.8. Se numeste serie de puteri o serie de forma:

n=0
c
n
(z z
0
)
n
= c
0
+c
1
(z z
0
) +c
2
(z z
0
)
2
+ +c
n
(z z
0
)
n
+
1.3. FUNCT II COMPLEXE 31
unde z
0
, z, c
n
C pentru n 0.
Seria Taylor
Fie f : D C o funct ie olomorfa pe D si z
0
D un punct arbitrar. Seria

n=0
c
n
(z z
0
)
n
= c
0
+c
1
(z z
0
) +c
2
(z z
0
)
2
+ +c
n
(z z
0
)
n
+ (1.32)
unde
c
n
=
f
(n)
(z
0
)
n!
se numeste seria Taylor a funct iei f n jurul lui z
0
. Pentru z
0
= 0 seria se
numeste serie MacLaurin.
Teorema 1.3.12. Fie F : D C C o funct ie olomorfa pe D si z
0
D.
Fie (z
0
, r) un disc deschis cu centrul n z
0
si raza r , a carui frontiera o
notam cu .
Daca := D , atunci seria Taylor a funct iei f n jurul punctului
z
0
este convergent a pe si oricare ar z din interiorul acestui disc are loc
egalitatea:
f(z) = f(z
0
) +
z z
0
1!
f

(z
0
) + +
(z z
0
)
n
n!
f
(n)
(z
0
) +

In mod resc se pune ntrebarea daca seria

n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
este convergenta si spre cine converge.
Teorema 1.3.13 (Abel). Pentru orice serie de puteri

n=0
c
n
(z z
0
)
n
exista R [0, ] , numit raza de convergent a , astfel ncat seria converge n
discul |z| < R si diverge n exteriorul sau.

In plus:
R =
1
limsup
n
n

|c
n
|
.
Denit ia 1.3.9. Orice funct ie olomorfa pe C se numeste funct ie ntreaga.
32 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Observat ia 1.3.6. 1. Funct iile polinomiale, exponent iale, hiperbolice si cir-
culare sunt ntregi.
2. Seria Taylor a unei funct ii ntregi n jurul oricarui punct din D are raza
de convergent a R = .
Aplicat ia 1.3.6. Funct ia f : C C, f(z) = e
z
este olomorfa pe C si
deci admite dezvoltare n serie Taylor n jurul oricarui punct din C. Cum
f
(n)
(z) = e
z
, ()n 0 rezulta ca
e
z
= e
z
0
+
z z
0
1!
e
z
0
+ +
(z z
0
)
n
n!
e
z
0
+
Pentru z
0
= 0 se obt ine
e
z
= 1 +
z
1!
+ +
z
n
n!
+ ()z C.
Analog se obt in dezvoltarile n serie MacLaurin ale altor funct ii ntregi:
sin z = z
z
3
3!
+
z
5
5!
+ + (1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
+ , ()z C
cos z = 1
z
2
2!
+
z
4
4!
+ + (1)
n
z
2n
(2n)!
+ , ()z C
sh z = z +
z
3
3!
+
z
5
5!
+ +
z
2n+1
(2n + 1)!
+ , ()z C
ch z = 1 +
z
2
2!
+
z
4
4!
+ +
z
2n
(2n)!
+ , ()z C
Un rol important l au seriile geometrice:
1
1 z
= 1 +z +z
2
+ +z
n
+ , pentru |z| < 1
1
1 +z
= 1 z +z
2
+ (1)
n
z
n
+ , pentru |z| < 1.
Aplicat ia 1.3.7. Dezvoltat i funct ia f : C \ {i, i} C, f(z) =
1
(1 +z
2
)
2
n
serie Mac Laurin.
1
1 +z
2
= 1 z
2
+z
4
+ (1)
n
z
2n
+
Se deriveaza :

2z
(1 +z
2
)
2
= 2z + 4z
3
+ (1)
n
2nz
2n1
+
1.3. FUNCT II COMPLEXE 33
sau
1
(1 +z
2
)
2
= 1 2z
2
+ (1)
n
nz
2n2
+. . .
Serii Laurent
Vom nota (z
0
, r, R) := {z|r < |z z
0
| < R} o coroana circulara. Fie f :
(z
0
, r, R) C olomorfa pe D.
Denit ia 1.3.10. Se numeste serie Laurent a funct iei f centrata n z
0
o serie
de forma:

n=
c
n
(z z
0
)
n
=
= +
c
n
(z z
0
)
n
+ +
c
1
z z
0
+c
0
+c
1
(z z
0
)+ +c
n
(z z
0
)
n
+ (1.33)
unde c
n
=
1
2i

f(t)
(z z
0
)
n+1
dt. (1.34)
Unei serii Laurent i se asociaza doua serii de funct ii :

n=1
c
n
(z z
0
)
n
care se numeste partea principal a si

n=0
c
n
(z z
0
)
n
care se numeste partea tayloriana.
Denit ia 1.3.11. Seria Laurent este convergenta ntr-un punct z din C daca
partea principala si partea tayloriana sunt convergente n punctul z.
Suma unei serii Laurent, convergenta ntr-un punct z este egala cu suma
part ii principale, la care se adauga suma part ii tayloriene. O serie Laurent
este convergenta pe o coroana circulara (z
0
, r, R) si suma sa este olomorfa
pe aceasta coroana circulara.
Teorema 1.3.14. Fie f : D C C o funct ie olomorfa pe D si z
0
D un
punct arbitrar.
Presupunem ca {z C|r |z z
0
| R} D. Atunci funct ia admite o
dezvoltare n serie Laurent, convergenta pe acesta coroana si oricare ar z n
interiorul ei are loc egalitatea :
f(z) =

n=
c
n
(z z
0
)
n
34 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
unde
c
n
=
1
2i

f(t)
(t z
0
)
n+1
dt
ind un cerc cu centrul n z
0
si de raza [r, R].
Aplicat ia 1.3.8. Dezvoltat i funct ia f(z) =
e
z
(z 2)
3
n serie Laurent n jurul
lui z
0
= 2.
Notam u = z 2, ceea ce nseamna ca vom dezvolta n serie funct ia:
f(u) =
e
u+2
u
3
n jurul punctului u
0
= 0.
f(u) = e
2
e
u
u
3
= e
2
1
u
3
_
1 +
u
1!
+ +
u
n
n!
+
_
=
= e
2
_
1
(z 2)
3
+
1
(z 2)
2
1
2(z 2)
+ +
(z 2)
n3
n!
+
_
.
Aplicat ia 1.3.9. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui z funct ia f : C \
{2, 3} C , f(z) =
1
(z 2)(z 3)
n coroana circulara 2 < |z| < 3.
f(z) =
1
z 3

1
z 2
=
1
3(1
z
3
)

1
z(1
2
z
)
=
=
1
3
_
1 +
z
3
+
z
2
3
2
+ +
z
n
3
n
+
_

1
z
_
1 +
2
z
+
2
2
z
2
+ + +
2
n
z
n
+
_
=

n=0
z
n
3
n+1

n=1
2
n1
z
n
.
1.3.6 Singularitat ile unei funct ii complexe
Denit ia 1.3.12. Punctul z
0
C este un punct singular al funct iei f daca
n orice vecinatate (z
0
, r) = {z C, |z z
0
| < r} a lui z
0
se gasesc atat
puncte n care f este monogen a cat si puncte n care f nu este monogena sau
nu este denita.
Denit ia 1.3.13. Punctul z
0
C se numeste punct singular izolat al lui
f daca exista un numar real r > 0 astfel ncat f este olomorfa n coroana
circulara {z C, 0 < |z z
0
| < r} dar nu este denita sau nu este monogena
n z
0
.
Denit ia 1.3.14. Punctul este punct singular izolat pentru funct ia f, care
nu este denita n , daca f este olomorfa pe exteriorul unui disc de raz a
oricat de mare centrat n origine.
1.3. FUNCT II COMPLEXE 35

In ceea ce priveste natura punctelor singulare izolate ale funct iei f, exista
trei posibilitat i:
1) Punctul singular izolat z
0
C se numeste punct singular aparent
(nlaturabil, eliminabil) al lui f daca () lim
zz
0
f(z) = l C.
Aplicat ia 1.3.10. Pentru funct ia f(z) =
sin z
z
punctul z
0
= 0 este punct
singular aparent, pentru ca n acest punct funct ia nu este denita, pe C\ {0}
funct ia este olomorfa, iar lim
z0
f(z) = 1.
2) Punctul singular izolat z
0
C se numeste punct singular esent ial al
funct iei f daca nu exista lim
zz
0
f(z) .
Aplicat ia 1.3.11. Pentru funct ia f(z) = e
1/z
2
punctul z
0
= 0 este punct
singular esent ial pentru ca funct ia nu este denita n punctul z
0
= 0, ind
olomorfa pe C \ {0} si cum pentru z = x R
lim
x0
f(x) =
iar pentru z = iy cu y R avem
lim
y0
f(iy) = 0
rezulta ca lim
z0
f(z) nu exista .
3) Punctul singular izolat z
0
C se numeste pol de ordinul n 1 al
funct iei f daca () lim
zz
0
(z z
0
)
n
f(z) si este din C \ {0} .
Aplicat ia 1.3.12. Pentru funct ia f(z) =
1
z(1 z)
punctele z = 0 si z = 1
sunt poli de ordinul 1 (poli simpli) pentru ca funct ia nu este denita n
aceste puncte, ind olomorfa pe C \ {0, 1} si lim
z0
zf(z) = lim
z0
1
1 z
= 1 ,
lim
z1
(z 1)f(z) = lim
z1
_

1
z
_
= 1 .
Denit ia 1.3.15. O funct ie f se numeste meromorfa ntr-un domeniu, daca
n acel domeniu nu are alte singularitat i decat poli.
Teorema 1.3.15. Daca punctul z
0
C este un punct singular izolat aparent
pentru funct ia f atunci exista o vecinatate (z
0
, r) a lui z
0
n care posed a o
dezvoltare n serie Laurent de tipul
f(z) =

n=0
c
n
(z z
0
)
n
ceea ce nseamn a ca partea principala a seriei Laurent este zero.
36 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Teorema 1.3.16. Punctul z
0
C este pol de ordin m pentru funct ia f daca
si numai daca exista o vecinatate (z
0
, r) a lui z
0
n care
f(z) =

n=m
c
n
(z z
0
)
n
cu c
m
= 0, ceea ce nseamna ca partea principal a a dezvoltarii are numai un
numar nit de termeni nenuli.
Teorema 1.3.17. Punctul z
0
C este un punct singular esent ial pentru
funct ia f daca si numai daca exista o vecinatate (z
0
, r) a lui z
0
n care
f(z) =

n=
c
n
(z z
0
)
n
cu {m N, c
m
= 0} mult ime innita.
Punctul innit

In cazul n care funct ia complexa este denita n planul complex pentru


|z| > R, punctul constituie un punct singular izolat al funct iei date.

In ceea ce priveste natura punctului ca punct singular izolat pentru


o funct ie f, studiul sau se reduce la studiul punctului z = 0 pentru funct ia
f
_
1
z
_
.
Dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f n vecinatatea punctului , se
obt ine din dezvoltarea n serie a funct iei (z) = f
_
1
z
_
n vecinatatea punc-
tului 0, nlocuind pe z cu
1
z
. Se obt ine:
f(z) =

n=1
c
n
z
n
+

n=0
c
n
z
n
, |z| > R.
Aplicat ia 1.3.13. Funct ia f : C\{0} C , f(z) =
z
z
3
+z
are o singularitate
aparenta n z = 0, deoarece lim
z0
f(z) =
1
2
si polii z
1
= i, z
2
= i . Funct ia
(z) = f
_
1
z
_
=
z
2
1 +z
2
este olomorfa n jurul punctului z = 0, deci este singularitate aparenta
pentru funct ia f.
1.3. FUNCT II COMPLEXE 37
1.3.7 Teoria reziduurilor si aplicat ii
Fie f : D C iar z
0
un punct singular izolat al funct iei f , iar :
f(z) =

n=
c
n
(z z
0
)
n
dezvoltarea n serie Laurent.
Denit ia 1.3.16. Se numeste reziduul funct iei fn punctul z
0
si se noteaza
Rez (f, z
0
) numarul denit de relat ia :
Rez (f, z
0
) =
1
2i

f(z) dz (1.35)
unde este un cerc cu centrul n z
0
situat n coroana circulara de raza ,
0 < < r , parcurs n sens pozitiv.
Teorema 1.3.18. Fie f : D C o funct ie olomorfa pe D, cu except ia
punctului singular izolat z
0
, atunci calculul reziduului funct iei f n punctul z
0
se poate face astfel :
1) Rez (f, z
0
) = c
1
unde c
1
este coecientul lui
1
z z
0
din dezvoltarea
n serie Laurent a funct iei f pe 0 < |z z
0
| < r.
2)
Rez (f, z
0
) =
1
(m1)!
lim
zz
0
[(z z
0
)
m
f(z)]
(m1)
daca z
0
este un pol al funct iei f si m este ordinul sau de multiplicitate.
3)
Rez (f, z
0
) =
g(z
0
)
h

(z
0
)
daca z
0
este un pol simplu al funct iei f si f se poate scrie ca un cat de doua
funct ii olomorfe f =
g
h
, h(z
0
) = 0 .

In situat ia punctului , f este olomorfa pe exteriorul unui disc de raza


oricat de mare. Notam cu
R
frontiera discului de raza R, cu centrul n origine,
(0, R) . Orientarea acestei frontiere se face de asa maniera ncat parcurgand-
o, exteriorul discului ramane n stanga, adica invers decat orientarea normala,
motiv pentru care se noteaza cu

R
.
Denit ia 1.3.17. Se numeste reziduul funct iei f n punctul si se noteaza
cu Rez(f, ) coecientul lui z
1
din dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f
n vecinatatea punctului de la innit, luat cu semn schimbat (c
1
).
38 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
O exprimare echivalenta :
Rez(f, ) =
1
2i

R
f(z) dz sau Rez(f, ) =
1
2i

R
f(z) dz.
Transformarea =
1
z
duce exteriorul discului de raza R n interiorul discului
de raza
1
R
, ambele centrate n 0. De asemenea, =
1
z
duce punctul z = 0 n
punctul si punctul n z = 0 .
Teorema 1.3.19. Calculul reziduului n punctul al lui f se reduce la cal-
culul reziduului n punctul = 0 al funct iei g() =
1

2
f
_
1

_
.
Observat ia 1.3.7. T inand seama de faptul ca Rez(f, ) =
1
2i

R
f(z) dz,
rezulta Rez(f, ) = c
1
, unde c
1
este coecientul lui
1

din dezvoltarea lui


g n vecinatatea lui = 0.
Teorema 1.3.20 (teorema reziduurilor). Fie f : D C si o curba
simpla nchisa, neteda sau neteda pe port iuni, inclusa n ntregime n D. Daca
f este olomorfa pe D, cu except ia unui numar nit de puncte singulare izolate
a
1
, a
2
, , a
n
situate n domeniul D , ind delimitat de frontiera
care nu trece prin niciunul din aceste puncte, atunci

f(z) dz = 2i
n

k=1
Rez (f, a
k
). (1.36)
Observat ia 1.3.8. 1. Teorema reziduurilor poate considerata ca o consecint a
a teoremei lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe.
2. Teorema reziduurilor prezinta mare important a deoarece reduce calculul
unor integrale la calculul unor reziduuri, care de cele mai multe ori nu prezinta
dicultat i.
3.

In cazul cand numarul punctelor singulare izolate ale funct iei este foarte
mare, aplicarea teoremei reziduurilor poate conduce la calcule laborioase.

In
aceasta situat ie se poate calcula reziduul funct iei n punctul .
Corolarul 1.3.2. Daca f are n tot planul complex numai un numar nit de
puncte singulare izolate, atunci suma tuturor reziduurilor acestei funct ii este
nula
Rez (f, ) +
n

k=1
Rez (f, a
k
) = 0 (1.37)
1.4. DISTRIBUT II 39
1.4 Distribut ii

Incercarea de a deni concepte ideale cum ar : impulsul unitar, densitatea


unei sarcini etc. conduce la o not iune care generalizeaza conceptul de funct ie.
Sa consideram un exemplu si anume impulsul ideal unitar.
0,4
0,2
0
0,1
x
3 2 1 0 -1 -3 -2
0,5
0,3
2
1
1,5
0
x
1 0 -3 2 -2
0,5
3 -1
= 1 = 1, 0.5, 0.2
Figura 1.3: Impulsul unitar
Impulsul unitar la momentul t = 0 este denit prin
h

(t) =
_
1
2
t [, +]
0 t / [, ].
Observam ca

+

(t) dt = 1.
Ne punem problema sa denim impulsul concentrat n t = 0, luand cat
mai mic, adica trecem la limita pentru 0 si obt inem
lim
0
h

(t) =
_
0, t = 0
+, t = 0.
Valoarea limitei precedente a fost notata cu (t) si considerata pentru prima
data de catre Dirac, in Principiile mecanicii cuantice, n 1930. Acest calcul
reecta faptul ca nu putem masura impulsul ntr-un punct, ci doar impulsurile
medii n vecinatatea punctului considerat. Bazele matematice au fost puse
ulterior de catre Sobolev si Schwarz.
40 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Spat iul funct iilor test
Fie : R C o funct ie; denim suportul prin nchiderea mult imii pentru
care nu se anuleaza, adica
supp = {t R|(t) = 0}.
Se poate demonstra ca suportul este complementara celei mai mari mult imi
deschise pe care se anuleaza.
Aplicat ia 1.4.1. Sa determinam suportul pentru urmatoarele funct ii:
1. h

2. u(t) =
_
1, t 0
0, t < 0.
Observam ca cea mai mare mult ime nchisa n afara careia h

se an-
uleaza este [, +]. Analog, suportul funct iei unitate, sau a lui Heaviside
este [0, +).
Daca funct ia admite derivate de orice ordin, vom spune ca este indenit
derivabila si vom nota C

(R). Introducem urmatoarea clasa de funct ii


D = { C

(R) | supp marginit} .


Prin denit ie suportul este o mult ime nchisa, deci marginirea suportului este
echivalenta cu faptul ca suportul este o mult ime compacta si clasa D se mai
numeste clasa funct iilor indenit derivabile cu suport compact.
Elementele din D se numesc funct ii test. Se constata usor ca D este spat iu
vectorial peste corpul numerelor complexe C; ntr-adevar daca ,
1
,
2
D
si C, atunci C

(R),
1
+
2
C

(R) iar supp = supp , iar


supp (
1
+
2
) supp
1
supp
2
.
Funct iile h

, considerate anterior, au suport marginit, dar nu sunt nici


macar continue pe R. Funct ia e
t
, t R satisface condit ia de a din C

(R),
dar are suportul toata mult imea reala R. Sa dam un exemplu remarcabil de
funct ie test.
Exemplul 1.4.1. Funct ia denita prin

(t) =
_
c

2
t
2

2
, |t| <
0, |t|
unde c

R este astfel ales ncat

(t) dt = 1
este funct ie test si este cunoscuta sub numele de scut a.
1.4. DISTRIBUT II 41
0,35
0,25
0,05
0,3
0,2
0,1
0,15
0
x
2 1 0 -2 -1
1,6
0,8
1,2
0,4
x
2 -2 -1 0
0
1
= 1 = 1, 0.5, 0.2
Figura 1.4:
Vom arata ca
1
este o funct ie din C

(R).

In acest caz funct ia devine

1
(t) =
_
c
1
e
1
t
2
1
, |t| < 1
0, |t| 1.
Se poate vedea usor faptul ca lim
t1

1
= 0. Deci funct ia este continua. Pen-
tru a stabili derivabilitatea n 1, este sucient, din corolarul lui Lagrange,
sa calculam lim
t1

1
(t). La stanga lui 1 derivata este

1
(t) =
2t
(t
2
1)
2
e
1
t
2
1
.
Este sucient sa calculam lim
t1
1
(t 1)
2
e
1
t1
. Facem schimbarea y =
1
t1
si con-
statam ca atunci cand t 1, y si limita revine deci la lim
y
y
2
e
y
.
Aplicand de doua ori regula lui lHospital deducem ca aceasta limita este 0,
deci

1
(0) = 0. Analog n t = 1. Deci
1
este derivabila. Analog se arata
ca derivata este continua; apoi un rat ionament prin induct ie arata ca
1
este
o funct ie din C

(R).
Urmatoarea lema indica un procedeu general de a construi funct ii test cu
suportul pe un deschis oarecare.
Lema 1.4.1. Pentru orice interval (a, b) R si > 0 exista C

(R), cu
urmatoarele proprietat i:
1. 0 1
2. (t) = 1 pentru t (a , b +)
3. (t) = 0, pentru t / (a 3, b + 3).
42 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Convergent a n D
Pe mult imea D introducem denim convergent a sirurilor.
Denit ia 1.4.1. Fie
n
, D, n N, sirul
n
converge n D la si notam
D

n

daca exista A > 0, astfel ca supp
n
, supp [A, A]) si
uniform

(k)
n

(k)
k N, n + ( convergent a este uniforma). Vom mai nota
n
n
D.
Indicam cateva operat ii cu funct ii test, care au ca rezultat tot funct ii test.
Daca f este o funct ie oarecare de clasa C

(R) si o funct ie test, atunci prin


nmult rea lor, se obt ine tot o funct ie test. Daca , funct ie test este compusa
cu at + b, rezultatul este tot o funct ie test. De asemenea, daca derivam o
funct ie test, rezultatul este tot o funct ie test.
Se poate demonstra ca operat iile anterioare sunt continue; sa aratam n
cazul derivarii. Daca
n
n D, sa aratam ca
(m)
n

(m)
n D. Este
sucient sa observam ca suporturile derivatelor de ordinul m raman n acelasi
mult ime si ca
(
(m)
n
)
(k)
=
(m+k)
n

(m+k)
, uniform n .
Not iunea de distribut ie
Denit ia 1.4.2. Funct ionala T : D C se numeste distribut ie daca
1. T este liniara, adica T(
1

1
+
2

2
) =
1
T(
1
) +
2
T(
2
),

1
,
2
C,
2. T este continua (prin siruri), adica
n
D,
n
n D rezulta
T(
n
) T().
Convergent a precedenta are locn spat iul numerelor complexe C, cu topolo-
gia uzuala. Notam cu D

, mult imea tuturor distribut iilor, care se mai numeste


dualul lui D. Vom folosi diferite notat ii
T() = (T, ) = (T(t), (t))
ultima pentru a indica explicit variabila independenta a funct iei test; nu se
poate deni valoarea unei distribut ii ntr-un punct, totusi vom folosi notat ia
pentru a pune n evident a asupra carei variabile se aplica distribut ia.
1.4. DISTRIBUT II 43
Denit ia 1.4.3. Sirul T
n
D

converge slab la T D

daca pentru orice


D, are loc:
(T
n
, ) (T, ).
Se poate demonstra ca D

este complet relativ la convergent a slaba.


Teorema 1.4.1. Daca T
n
este un sir din D

cu proprietatea ca pentru orice


D sirul numeric (T
n
, ) este convergent, atunci funct ionala T denita
prin:
(T, ) = lim
n+
(T
n
, )
este din D

.
Denit ia 1.4.4. Daca T
n
D

, n N atunci spunem ca seria


+

n=1
T
n
este
slab convergenta la T n D

, daca sirul sumelor part iale S


n
= T
1
+ + T
n
este slab convergent la T si notam
+

n=1
T
n
= T.
Exemple de distribut ii
Distribut ii de tip funct ie (regulate) Pentru o funct ie local integrabila
f, denim distribut ia generata prin formula:
T
f
: D C, (T
f
, ) =

f(t)(t) dt, D. (1.38)


Observam ca integrala este bine denita, deoarece f ind local integrabila,
integrala din membrul al doilea este pe un interval compact, dat de suportul
funct iei test. Sa aratam ca formula (1.38) deneste o distribut ie. Mai ntai
liniaritatea.
(T
f
,
1

1
+
2

2
) =

f(t)(
1

1
(t) +
2

2
(t)) dt =
=
1

f(t)
1
(t) dt +
2

f(t)
2
(t) dt =
1
(T
f
,
1
) +
2
(T
f
,
2
).
Apoi, daca
n
, n D, atunci prin trecere la limita sub semnul integralei,
(situat ie posibila datorita convergent ei uniforme), rezulta:
(T
f
,
n
) =

f(t)
n
(t) dx

f(t)(t) dt = (T
f
, ).
44 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Daca de exemplu f = u, funct ia unitate, obt inem distribut ia Heaviside:
(T
u
, ) =

+
0
(t) dt, D. (1.39)
Urmatoarea lema arata ca ntre distribut iile regulate si clasele de funct ii
local integrabile se poate stabili o corespondent a biunivoca.
Lema 1.4.2 (du Bois-Raymond). Fie f o funct ie local integrabila pe R.
Atunci T
f
= 0 daca si numai daca f = 0 aproape peste tot.
Pe baza acestei leme putem considera ca funct iile local integrabile sunt
cazuri particulare de distribut ii, ceea ce justica denumirea de funct ii gener-
alizate.
Observat ia 1.4.1. Daca aplicam aceasta lema, observam ca modicand val-
orile unei funct ii ntr-o mult ime cel mult numarabila, se obt ine aceeasi distri-
but ie generata.
De exemplu sa alegem funct iile
u(t) =
_
1 t 0
0 t < 0
si u
1
(t) =
_

_
1 t > 0
1
2
t = 0
0 t < 0
atunci ele genereaza aceeesi distribut ie si anume Heaviside, adica T
u
= T
u
1
.
Distribut ii singulare.
O distribut ie este singulara daca nu exista nici o funct ie local integrabila
care sa o genereze n sensul formulei (1.38). Denim distribut iile Dirac prin:
: D C (, ) = (0), D (1.40)

a
: D C (
a
, ) = (a), a R, D. (1.41)
Se poate arata ca formulele precedente denesc distribut ii si faptul ca
distribut ia Dirac este singulara. Sa dam cateva aplicat ii legate de distribut ia
Dirac.
Aplicat ia 1.4.2. Sirul distribut iilor generate de h1
n
converge slab la distribut ia
Dirac . Sa aratam ca
lim
n+

R
h1
n
(t) dt = (0)
1.4. DISTRIBUT II 45
pentru orice D. Din continuitatea funct iei test, pentru orice > 0, exista

0
astfel ca daca |t| <
0
, rezulta |(t) (o)| < . Avem atunci
|

R
h1
n
(t)(t) dt (0)| = |

R
h1
n
(t)((t) (0)) dt|

R
h1
n
(t)|(t) (0)| dt <

R
h1
n
(t) dt = ,
de unde rezulta armat ia.
Aplicat ia 1.4.3. Seria
+

n=1

n
este convergenta slab.
E sucient sa remarcam ca pentru orice D, suma
+

n=1
(
n
, ) este o
suma nita.
O distribut ie poate generata de funct ii care nu sunt local integrabile,
astfel se obt in distribut ii valori principale.
Exemplul 1.4.2. Funct ionala notata V p
1
t
si denita prin:
(V p
1
t
, ) = vp

(t)
t
dt = lim
0
_

(t)
t
dt +

(t)
t
dt
_
(1.42)
este o distribut ie.
Funct ia
1
t
nu este integrabila pe nici un interval care cont ine originea. Sa
demonstram ca formula (1.42) deneste o distribut ie. Pentru aceasta aratam
mai ntai ca exista limita din membrul al doilea. Deoarece este nula n afara
unui interval [A, A] si
lim
0
_

A
(t)
t
dt +

(t)
t
dt
_
= 0
limita din denit ie (1.42) exista simultan cu urmatoarea
lim
0
_

(t) (0)
t
dt +

(t) (0)
t
dt
_
.
Ultima integrala exista deoarece
|
(t) (0)
t
| sup
t[A,A]
|

(t)| < +.
46 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Evident corespondent a (V p
1
t
, ) este liniara. Sa mai aratam ca este
si continua prin siruri. Fie
n
0 n D; atunci exista r > 0, astfel ca
supp
n
[r, r], n 1. Ca mai nainte
(V p
1
t
,
n
) = vp

r
r

n
(t)
n
(0)
t
dt.
Dar
|

n
(t)
n
(0)
t
| sup
t[r,r]
|

n
(t)| 0 pentru n +.
Deci |(V p
1
t
,
n
)| 0, daca n 0.
Alte consecint e ale convergent ei slabe sunt date de formulele din exemplul
urmator.
Aplicat ia 1.4.4. Au loc urmatoarele egalitat i:
lim
0

(t)
t + i
dt = i(0) +V p

(t)
t
dt
lim
0

(t)
t i
dt = i(0) +V p

(t)
t
dt.
(1.43)
numite formulele lui Sohotski.
Demonstram prima egalitate. Daca = 0 pentru |x| > A, atunci
lim
0

(t)
t + i
dt = lim
0

A
A
t i
t
2
+
2
(t) dt =
= (0) lim
0

A
A
t i
t
2
+
2
dt + lim
0

A
A
(t i)((t) (0))
t
2
+
2
dt =
= 2i(0) lim
0
arctg
A

A
A
(t) (0)
t
dt =
= i(0) +V p

(t)
t
dt.
Relat ia de mai sus exprima convergent a n D

a sirului
1
t + i
, daca 0;
notam valoarea limitei cu
1
t + i0
. Analog se obt ine si cea de a doua relat ie.
Suportul unei distribut ii
Desi dupa cum am precizat, nu se poate vorbi despre valoarea unei distribut ii
ntr-un punct, se poate deni faptul ca o distribut ie se anuleaza pe o mult ime
deschisa.
1.4. DISTRIBUT II 47
Denit ia 1.4.5. Fie T D

; spunem ca T se anuleaza pe mult imea deschisa


D R, daca D, cu supp D, are loc (T, ) = 0.
Denit ia 1.4.6. Fie T D

; numim suportul distribut iei T complementara


celei mai mari mult imi deschise pe care T se anuleaza. Notam suportul cu
supp T.
Aplicat ia 1.4.5. Sa determinam suportul distribut iilor Dirac si Heaviside.
1 supp
a
= a, deoarece
a
se anuleaza pe R \ {a}.
2. supp T
u
= [0, +), unde reamintim ca T
u
este distribut ia Heaviside.
Distribut ii cu suport compact
Daca notam cu
E = {f : R C, f C

(R)}
denim urmatoarea convergent a a sirurilor:
n
n E, daca
(k)
n

(k)
,
uniform pe orice compact K R.
Notam cu E

mult imea tuturor funct ionalelor T : E C, liniare si con-


tinue, relativ la convergent a de mai sus. Se poate demonstra ca mult imea
distribut iilor cu suport compact coincide cu E

.
Operat ii cu distribut ii
Denit ia 1.4.7. Daca T
1
, T
2
D

, denim suma T
1
+T
2
, ca distribut ia data
de:
(T
1
+T
2
, ) = (T
1
, ) + (T
2
, ), D. (1.44)
Daca C, T D

, denim nmult irea cu scalar prin:


(T, ) = (T, ). (1.45)
Daca f C

(R) si T D

denim nmult irea cu funct ii indenit derivabile


prin:
(f T, ) = (T, f ). (1.46)
Se poate demonstra ca prin formulele precedente sunt denite de ecare
data distribut ii, dar lasam demonstrat ia pe seama cititorului.
Denit ia 1.4.8. Daca T D

, iar u = at +b, a = 0, formula:


(T(at +b), (t)) =
1
|a|
(T(u),
_
u b
a
_
) (1.47)
se numste distribut ia obt inuta prin schimbarea variabilei.
48 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Se poate arata ca T(at + b) este o distribut ie. Daca f L
1
loc
(R), atunci
formula (1.47) reprezinta schimbarea de variabila ntr-o integrala.
Aplicat ia 1.4.6. Sa demonstram ca distribut ia Dirac are proprietat ile:
((at +b), (t)) =
1
|a|
(
b
a
) (1.48)
((at), (t)) =
1
|a|
(0) =
1
|a|
(, ) (1.49)
(t) = (t) (1.50)
(t a) =
a
. (1.51)
Daca aplicam formula (1.47) pentru obt inem (1.48). Pentru b = 0, a =
0 avem (1.49). Din egalitatea precedenta deducem paritatea distribut iei
Dirac, adica (1.50). Daca a = 1, b = a, atunci
((t a), (t)) = ((u), (u +a)) = (a) = (
a
, ),
de unde se obt ine (1.51).
1.4.1 Derivarea distribut iilor
Denit ia 1.4.9. Daca T D

, atunci denim derivata sa de ordin n N


este denita prin:
(T
(n)
, ) = (1)
n
(T,
(n)
) D. (1.52)
Fie f L
1
loc
(R) si presupunem ca derivata exista si este tot din L
1
loc
(R).
Are loc

(t)(t) dt = f(t)(t)|
+

f(t)

(t) dt, D.
Deoarece se anuleaza n afara unui compact, din formula precedenta rezulta
(T
f
, ) = (T
f
,

).
Deci n acest caz derivata distribut iei generate de f coincide cu distribut ia
generata de derivata lui f.
Aplicat ia 1.4.7. Sa calculam derivatele distribut iei Dirac si derivata distri-
but iei Heaviside.
Pentru Dirac, folosind denit ia avem:
(
(n)
, ) = (1)
n

(n)
(0)
1.4. DISTRIBUT II 49
Derivata distribut iei Heaviside este T

u
= .

Intr-adevar
(T

u
, ) =

+
0

(t) dt = (0) = (, ).
Vom dan continuare cateva formule de derivare de mare utilitate practica.
Teorema 1.4.2. Daca f admite derivata de ordin n din L
1
loc
(R) si derivatele
f

, f

, , f
(n)
au n t = 0 punct de discontinuitate de prima spet a atunci:
T
(n)
f
= T
f
(n) +
n1
+ +
0

(n1)
(1.53)
unde
k
= f
(k)
(0 + 0) f
(k)
(0 0) este saltul derivatei de ordin k n t = 0.
Demonstrat ie. Sa demonstram armat ia pentru n = 1, adica
T

f
= T
f
+
0
.
Avem
(T

f
, ) = (T
f
,

) =

+
0
f(t)

(t) dt =
= f(t)(t)|
0

f(t)(t)|
+
0
+

(t)(t)dt = (T
f
, ) +
0
(, ).
Demonstrat ia completa presupune rat ionament prin induct ie, dar trecerea de
la n la n + 1 se face asemanator cu situat ia de mai sus si o lasam n seama
cititorului.
Aplicat ia 1.4.8. Sa calculam derivatele funct iei f(t) = u(t) cos t.
Calculam primele derivate, observand pentru nceput ca n t = 0, funct ia
nu este derivabila. Avem
f

(t) = u(t) sin t


1
= 0
f

(t) = u(t) cos t


2
= 1
f

(t) = u(t) sin t


3
= 0.
Urmeaza
T
(n)
f
= T
u(t) cos
(n)
t
+
[
n+1
2
]

k=1

2(k1)

n(2k1)
unde
2(k1)
= (1)
k1
.
Generalizare.

In ipotezele precedente, daca punctul de discontinuitate
este t = a, atunci saltul funct iilor se ia n t = a, iar distribut iile se nlocuiesc
cu
a
.
T
(n)
f
= T
f
(n) +
n1

a
+ +
0

(n1)
a
(1.54)
unde
k
= f
(k)
(a + 0) f
(k)
(a 0).
50 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Teorema 1.4.3. Daca f C

(R) si T D

, atunci are loc:


(f T)
(n)
= f
(n)
T +C
1
n
f
(n1)
T

+ +f T
(n)
. (1.55)
Demonstrat ie. Formula poate demonstrata prin induct ie; noi vom arata
doar cazul n = 1.
((f T)

, ) = (f T,

) = (T, f

) = (T, (f)

) =
= (T

, f) + (T, f

) = (f T

, ) + (f

T, ).

In egalitat ile precedente s-au folosit formulele de derivare a distribut iilor si


produsul unei distribut ii cu o funct ie de clasa C

(R).
Teorema 1.4.4. Daca f, funct ie local integrabila are pe orice interval margi-
nit un numar nit de puncte t
k
de discontinuitate de prima spet a, iar f este
derivabila pe R \ {t
k
}, atunci are loc
T

f
= T
f
+
+

k=1
(f(t
k
+ 0) f(t
k
0))
t
k
. (1.56)
Demonstrat ia este imediata, daca folosim prima teorema de derivare.
Aplicat ia 1.4.9. Sa determinam derivata distribut iei generate de prelungirea
prin periodicitate a funct iei f : [1, 1) R, f(t) = t pe R.
Prelungim prin periodicitate funct ia f : [1, 1) R, f(t) = t pe R; atunci
ea genereaza o distribut ie a carei derivata dupa formula precedenta este
T

f
= T
f
+

kZ
(f((2k 1) + 0) f((2k 1) 0)))
2k1
si cum f

= 0 pe R \ {2k 1}, avem


T

f
= 2

kZ

2k1
.
Aplicat ia 1.4.10. [formula lui Poisson de nsumare] Pentru orice D
are loc:
+

n=
(n) =
+

n=

()e
in2
d. (1.57)
Fie h : [0, 2) R funct ia denita prin:
h(t) =
t
2

t
2
4
.
1.4. DISTRIBUT II 51
Ea admite dezvoltare n serie Fourier sub forma complexa
h(t) =
+

n=
c
n
e
int
, c
n
=
1
2

2
0
h(t)e
int
dt.
Daca efectuam calculele, obt inem
h(t) =

6

1
2
+

n=,n=0
1
n
2
e
int
.
Seria din membrul al doilea poate derivata n sensul teoriei distribut iilor,
deoarece, din

e
int
n
2

=
1
n
2
, rezulta uniform convergenta. Vom deriva aceasta
serie de doua ori; folosind formula (1.56) si faptul ca prelungirea prin periodic-
itate a lui h este continua, iar prelungirea prin periodicitate a lui h

=
1
2

t
2
,
t (0, 2) este discontinua pe R \ {2n} are loc
T

h
=
1
2
T
1
+
+

n=

2n
(
1
2
+
1
2
).
Egaland aceasta serie cu derivata de doua ori a seriei anterioare, avem

1
2
T
1
+
+

n=

2n
=
1
2
+

n=,n=0
T
e
int .
Alegem t =
2

0
si folosim asemanarea (1.50) si (1.51) distribut iei Dirac, avem
+

n=
( n
0
) =
1

0
+

n=
T
e
i n
2

0
.
Daca particularizam
0
= 1, pentru orice D are loc formula cautata.
1.4.2 Convolut ia distribut iilor
Daca f, g L
1
loc
(R) admit produs de convolut ie din L
1
loc
(R), atunci acesta
genereaza o distribut ie si anume
(T
f
T
g
, ) =

(f g)(t)(t) dt =

f(s)g(t s) ds(t) dt =
52 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
=

f(s) ds

g(t s)(t) dt =

f(s) ds

g(u)(s +u) du.


Daca (s +t) ar apart ine lui D (ceea ce n general nu se ntampla), t inand
cont de denit ia distribut iei de tip funct ie, ultimul membru poate scris
formal (T
f
(s), (T
g
(u), (s+u)), dar n general acest lucru nu este corect denit.
Construct ia ce urmeaza repara acest neajuns, introducand o alta operat ie cu
distribut ii si anume produsul direct. Cu ajutorul acesteia denim ulterior
produsul de convolut ie al distribut iilor.
Produsul direct al distribut iilor
Vom considera clasa funct iilor test pe R
2
, adica
D(R
2
) = { : R
2
C, C

(R
2
), supp compact}.
Fie doua distribut ii (de o variabila), denite pe D(R); pentru orice D(R
2
)
denim funct ionala
(S(s) T(t), (s, t)) = (S(s), (T(t), (s, t))). (1.58)
Aratam ca aceasta relat ie deneste o distribut ie, care se va numi produsul
direct al distribut iilor S, T. Ment ionam o lema, care constituie un instrument
tehnic util.
Lema 1.4.3. Fie T D

si D(R
2
) atunci funct ia
(s) = (T(t), (s, t))
este din D(R) si

(n)
(s) = (T(t),

n
s
n
(s, t)). (1.59)
Revenind la denit ia produsului direct, constatam ca funct ionala denita
de (1.58) este liniara, datorita faptului ca S, T sunt liniare. Sa demonstram
ca funct ionala este si continua. Fie
k
, k + n D(R
2
). Din lema
precedenta, rezulta
(T(t),
k
(s, t)) (T(t), (s, t)), k +
n D(R), iar din continuitatea lui S pe D(R).
(S(s), (T(t),
k
(s, t))) (S(s), (T(t),
k
(s, t))).
Astfel relat ia (1.58) deneste o distribut ie.
1.4. DISTRIBUT II 53
Teorema 1.4.5 (comutativitatea produsului direct). Fie S, T D

(R)
are loc
S(s) T(t) = T(t) S(s).
Teorema 1.4.6 (derivarea produsului direct). Daca S, T sunt doua distri-
but ii, atunci are loc
d
ds
(S(s) T(t)) = S

(s) T(t). (1.60)


Produsul de convolut ie al distribut iilor
Daca D, funct ia (s + t) nu este o funct ie test, neavand suportul
compact. Pentru a corecta acest fapt, o vomnmult i cu funct ii care au suport
compact, iar produsul de convolut ie poate acum denit.
Denit ia 1.4.10. Sirul
k
D(R
2
) tinde la 1 n R
2
, daca
a. pentru orice compact K R
2
exista n
0
, astfel ca
k
(s, t) = 1 pentru
(s, t) K si k n
0
b. funct iile
k
si toate derivatele lor part iale sunt uniform marginite pe
R
2
, adica pentru orice = (
1
,
2
) exista c

astfel ca
|D

k
(s, t)| =

|
1
+
2
|

k
(s, t)

1
s

2
t

, k = 1, 2, . . .
Denit ia 1.4.11. Fie S, T D

astfel ca pentru orice


k
D(R
2
) care tinde
la 1 n R
2
, exista limita sirului numeric
lim
k+
(S(s) T(t),
k
(s, t)(s +t)), D(R). (1.61)
Valoarea acestei limite o numim produs de convolut ie si o notam (S T, ).
Relat ia precedenta deneste o funct ionala; sa demonstram ca este o distri-
but ie. Fie
n
, n n D, atunci:

k
(s, t)
n
(s +t)
k
(s, t)(s +t).
Deoarece produsul direct S T este o funct ionala continua, obt inem:
(S(s) T(t),
k
(s, t)
n
(s +t)) (S(s) T(t),
k
(s, t)(s +t))
deci funct ionala denita de (1.61) este continua. Vom analiza n continuare
cateva situat ii n care exista produsul de convolut ie.
54 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Teorema 1.4.7. Fie T D

, atunci exista T si T si are loc:


T = T = T.
Demonstrat ie. Fie D(R) si
k
un sir de funct ii din D(R
2
) care tinde
la 1 n R
2
. Atunci
k
(s, 0)(s) (s), k n D(R) si
lim
k
(T(s) (t),
k
(s, t)(s +t)) = lim
k
(T(s),
k
(s, 0)(s)) = (T(s), (s))
deci exista T = T. Din comutativitatea produsului direct rezulta si T =
T.
Mai general se poate demonstra urmatoarea teorema.
Teorema 1.4.8. Daca T, S D

si T are suport compact, atunci convolut ia


T S exista si este
(S T, ) = (S(s) T(t), (t)(s +t)), D
unde D si este 1 ntr-o vecinatate a lui supp T.
Demonstrat ie. Presupunem supp S {t| |t| < A} si D(R), = 1
pe o vecinatate a suportului lui S, iar supp S(0, A). Fie D(R) cu
supp S(0, A
1
) si
k
(s, t) D(R
2
) un sir care tinde la 1 n R
2
. Pentru n
sucient de mare
(t)
k
(s, t)(s +t) = (t)(s +t).
Egalitatea precedenta decurge din faptul ca (t)(s +t) D(R
2
).

Intr-adevar
C

(R
2
), iar
supp (t)(s +t) {(s, t)| |s +t| A
1
, |t| < A}
iar aceasta mult ime este marginit a. Deoarece T = T rezulta,
(S T, ) = lim
k
(S(s) T(t),
k
(s, t)(s +t)) =
= lim
k
(S(s) (t)T(t), (t)
k
(s, t)(s +t)) =
= lim
k
(S(s) T(t)
k
(s, t)(s +t)) =
= (S(s) T(t), (t)(s +t)), D.
Se mai pot dovedi armat iile urmatoare:
1. Daca T
n
T n D

atunci T
n
S T S.
1.4. DISTRIBUT II 55
2. Daca S
n
S n D

si S
n
, S au suporturile nchise ntr-o mult ime
marginita, atunci T S
n
R S.
Aplicat ia 1.4.11. Pentru orice a, b R are loc:

a

b
=
a+b
.

Intr-adevar, din teorema precedenta pentru o funct ie egala cu 1 pe o


vecinatate a lui {b}, are loc
(
a

b
, ) = (
a
(s) (b), (s +t)) =
(
a
(s), (
b
(t), (s +t)) = (
a
(s), (s +b)) = (a +b) = (
a+b
, ).
Damn continuare cateva proprietat i ale convolut iei, daca aceasta operat ie
este denita.
Teorema 1.4.9 (liniaritatea produsului de convolut ie). Daca T
1
, T
2
, T
3

D

astfel ca T
1
T
3
, T
2
T
3
sa e denite, atunci pentru orice
1
,
2
R are
loc
(
1
T
1
+
2
T
2
) T
3
=
1
T
1
T
3
+
2
T
2
T
3
.
Observat ia 1.4.2.

In general convolut ia nu este o operat ie continua de la D

la D

, dupa cum rezulta din exemplul urmator.


(t k) 0, k
n D

, deoarece D are loc ((t k), ) = (k) 0, k ; pe de alta


parte
1 (t k) = 1,
care nu tinde la 0.
Din comutativitatea produsului direct, rezulta comutativitatea convolut iei,
dupa cum se arma mai jos.
Teorema 1.4.10 (comutativitatea produsului de convolut ie). Daca ex-
ist a T S, atunci exista si S T si sunt egale.
Teorema 1.4.11 (derivarea produsului de convolut ie)). Daca exista T
S, atunci exista T
(n)
S si T S
(n)
si are loc:
(S T)
(n)
= S
(n)
T = S T
(n)
56 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Corolarul 1.4.1. Daca T D

, atunci are loc


T
(n)
= T
(n)
=
(n)
T. (1.62)
Observat ia 1.4.3. Din existent a convolut iilor T
(n)
S, T S
(n)
, nu rezulta
existent a convolut iei T S, dupa cum deducem din exemplul de mai jos.
T

u
T
1
= T
1
= T
1
T
u
T

1
= T
u
0 = 0.
Teorema 1.4.12 (translat ia convolut iei). Daca exista S T, atunci exista
si S(s +h) T(s) si are loc:
S(s +h) T(s) = S T(s +h), h R
Teorema 1.4.13. Daca S, T D

+
atunci exista S T, apart ine lui D

+
si are
loc
(S T, ) = (S(s) T(t),
1
(s)
2
(t)(s +t)), D,
unde
1
,
2
C

(R) si sunt egale cu 1 ntr-o vecinatate a semiaxei [0, +)


si nule pentru t < 0, sucient de mare n valoare absoluta.
Observat ia 1.4.4.

In general convolut ia distribut iilor nu este o operat ie aso-
ciativa, dupa cum rezulta din exemplul umator.
Aplicat ia 1.4.12. Aratat i ca produsul de convolut ie al distribut iilor T
u
,

si
T
1
nu este asociativ.

Intr-adevar au loc:
(T
u

) T
1
= (T

u
) T
1
= ( ) T
1
= T
1
T
u
(

T
1
) = T
u
( T

1
) = T
u
( T
0
) = T
0
.
Fie D

+
mult imea distribut iilor cu suportul n [0, ). Se poate demonstra ca
n D

+
convolut ia este asociativa.
Teorema 1.4.14. Convolut ia distribut iilor din D

+
este o operat ie asociativa,
adica
T
1
(T
2
T
3
) = (T
1
T
2
) T
3
.
Aplicat ia 1.4.13. Fie S, T D

+
doua distribut ii cunoscute; sa determinam
U D

+
astfel ca
S U = T.
1.4. DISTRIBUT II 57
Daca T = , solut ia U daca exista o vom nota S
1
si o vom numi inversa
distribut iei S. Daca exista inversa S
1
, atunci ecuat ia admite solut ie unica de
forma
U = S
1
T.

Intr-adevar S
1
T este solut ie, deoarece
S (S
1
T) = (S S
1
) T = T = T.
Daca ar exista doua solut ii, U
1
, U
2
, atunci din S U
1
= T, S U
2
= T rezulta
S (U
1
U
2
) = 0, de unde S
1
(S (U
1
U
2
)) = (S
1
S) (U
1
U
2
) =
U
1
U
2
= 0 si deci U
1
= U
2
.
58 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Capitolul 2
Transformarea Fourier
2.1 Transformarea Fourier
Denit ia 2.1.1. Fie f : R C o funct ie din L
1
(R). Funct ia F : R C
denita prin:
F() =

f(x)e
ix
dx, i
2
= 1 (2.1)
se numeste transformata Fourier a funct iei f.
Vom folosi notat iile
F() = F[f(x)]().
iar uneori vom renunt a la argumentele celor doua funct ii, daca acest lucru nu
este esent ial. Uneori transformata se mai noteaza

f(). Sa mai observam ca
are loc
F() = F().
Din acest motiv este sucient sa cunoastem F() pentru valori > 0.
Denit ia 2.1.2. Corespondent a
f(x) = F()
se numeste transformare Fourier.
Observat ia 2.1.1. Transformarea Fourier este liniara.
Interpretare zica Daca (, ) este o mult ime ordonata ale carei ele-
mente se numesc momente, o funct ie f : R se numeste semnal. Daca
R, este un interval, semnalul este continual, iar daca = {0, 1, . . . , N1}
se mai numeste discret.
59
60 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
0,8
0,4
1
0,6
0,2
x
2 1 -1 0 -2
=
1,6
1,2
0,8
2
0,4
x
4 2 0 -4 -2
Semnalul f(x) = e
|x|
Spectrul n frecvent a F()
Figura 2.1: Transformarea Fourier
F() este numit spectrul n frecvent a si ind cu valori complexe admite
reprezentarea F() = A() e
i()
, unde () = argF() reprezinta faza de
frecvent a, iar A() = |F()| este amplitudinea n frecvent a; putem spune ca
F listeaza amplitudinile F() ale oscilat iilor armonice e
it
.
Pe scurt unui semnal i se asociaza transformata sa; daca semnalul se trans-
mite pe un canal de transmisie, zic se citeste de fapt spectrul saun frecvent a
si problema este de a identica semnalul corespunzator.
Teorema 2.1.1 (ntarziere, deplasare, asemanare). Daca f : R C este
din L
1
(R) atunci:
F[f(x a)]() = e
ia
F[f(x)]() (2.2)
F[e
iax
f(x)]() = F[f(x)]( +a) (2.3)
F[f(a x)] =
1
|a|
F[f(x)](

a
), a = 0. (2.4)
Demonstrat ie. Pentru ecare formula vom folosi denit ia transformatei
Fourier si schimbari convenabile de variabila. Prima relat ie rezulta astfel
F[f(x a)]() =

f(x a)e
ix
dx =

f(y)e
i(a +y)
dy =
= e
ia
F[f(x)]().
Pentru a doua formula avem succesiv
F[e
iax
f(x)]() =

e
iax
f(x)e
ix
dx =
=

f(x)e
i( +a)x
dx = F[f(x)]( +a).
2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 61
Analog obt inem ultima formula:
F[f(a x)]() =

f(a x)e
ix
dx =
1
|a|
F[f(x)](

a
).
Aplicat ia 2.1.1. Sa determinam transformatele Fourier pentru urmatoarele
funct ii:
1. funct ia unitate u(x) =
_
1, x 0
0, n rest.
2. funct ia fereastra f(x) =
_
A, x [

2
,

2
]
0, n rest.
1. F[u(x)]() =

+
0
e
i
dx =
e
ix
i

+
0
=
1
i
.
2. Observam ca are loc f(x) = A
_
u(x +

2
) u(x

2
)
_
, iar daca folosim
Teorema 2.1.1 avem F[u(x+

2
)]() = e
i
2
F[u(x)]() =
e
i
2
i
. Analog F[u(x

2
)]() =
e

i
2
i
. Se obt ine
F[f(x)]() =
2A

sin(

2
) = A sa(

2
)
unde sa(x) =
_
sin x
x
, x = 0
1, x = 0
este funct ia denumita sinus atenuat.
Aplicat ia 2.1.2. Se considera un semnal de tip impuls
f(t) =
_
cos
_
t
2T
_
, |t| T
0, n rest.
1. Reprezentat i grac semnalul n domeniul timp.
2. Calculat i transformata Fourier pentru acest semnal.
3. Determinat i frecvent a nulurilor spectrale si reprezentat i grac spectrul
de amplitudine al acestui impuls, n domeniul frecvent elor pozitive, pen-
tru T = 250 s.
Acest semnal este limitat n timp si este reprezentat n gura de mai jos.
Pentru calculul transformatei Fourier, folosind relat ia cos x =
1
2
(e
ix
+ e
ix
),
obt inem
F() =
1
2

T
T
_
e
i(

2T
)t
+e
i(

2T
+)t
_
dt =
62 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
x
2 1 0 -1 -2
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
2
1
1,5
0,5
0
x
-10 20 0 -20 10
Semnalul dreptunghiular Sinusul atenuat
Figura 2.2: Spectrul semnalului dreptunghiular
T
_
sa
_

2
T
_
+ sa
_

2
+T
__
.
Spectrul de amplitudine a semnalului, calculat ca modul al transformatei
Fourier, se anuleaza n acele puncte determinate de condit ia

2
+ T = k,
k Z. Deducem valorile nulurilor spectrale:
k
=
(2k+1)
2T
, k Z. Rezulta
frecvent ele nulurilor spectrale: f
k
=
2k+1
4T
, k Z. Pentru T = 250 s, valorile
acestor frecvent e sunt: 1 kHz, 3 kHz, 5 kHz, etc.
Aplicat ia 2.1.3. Sa determinam transformata Fourier a funct iei f(x) =
e
ax
2
, a > 0.
Pentru nceput stabilim transformata funct iei f(x) = e
x
2
. Avem
F[e
x
2
]() =

e
x
2
e
ix
dx =

e
(x+

2
i)
2

2
4
dx =
= e

2
4

e
(x+

2
i)
2
dx.
Daca notam z = x +

2
i integrala se face pe o dreapta paralela cu axa ox,
iar daca folosim teorema lui Cauchy din teoria funct iilor complexe, rezulta,
alegand drumuri convenabile, ca integrala are aceeasi valoare cu integrala reala

e
x
2
dx =

. Deci F[e
x
2
]() =

e

2
4
. folosim Propozit ia 2.1.1 si,
2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 63
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
x
4 2 0 -2 -4
2,5
0,5
1,5
x
3 2 1 0 -1 -3
3,5
3
2
1
0
-2
Semnalul Gauss Transformarea Fourier
Figura 2.3: Transformarea clopotului lui Gauss
pentru funct ia din enunt , obt inem
F[e
ax
2
]() =
1

a
F(

a
) =

a
e

2
4a
. (2.5)
Aplicat ia 2.1.4. Sa determinam transformarea Fourier pentru funct ii de for-
ma f(x) =
P(x)
Q(x)
unde P, Q sunt polinoame ce satisfac grad Q > 1 +grad P
iar Q nu se anuleaza pe R.
Dupa cum stim din teorema reziduurilor
F() = 2i

Im z
i
>0
Rez
_
P(z)
Q(z)
e
iz
, z
i
_
.
unde termenul sumei reprezinta reziduul funct iei n z
i
.
Observat ia 2.1.2. Transformarea Fourier este injectiva.

Intr-adevar, din
egalitatea F[f(x)] = F[g(x)] deducem ca f = g a.p.t.
Problema de interes este sa punem n evident a o clasa de funct ii pentru
care transformarea Fourier sa e si surjectiva, deci inversabila.
Propozit ia 2.1.1 (Lema lui Riemann). Daca f : R C este din L
1
(R),
atunci pe orice interval [a, b] are loc:
lim

b
a
f(x)e
ix
dx = 0.
64 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Demonstrat ie. Daca folosim formula e
ix
= cos xi sin x, este sucient
sa demonstram ca
lim

b
a
f(x) sin x dx = 0, lim

b
a
f(x) cos x dx = 0.
Pentru prima relat ie observam ca:

b
a
sin x dx

cos b cos a

.
Presupunem mai ntai ca f este integrabila n sens propriu si descompunem
[a, b] n n part i prin a = x
0
< x
1
< . . . < x
i
< x
i+1
< . . . < x
n
= b relativ la
care:

b
a
f(x) sin x dx =
n1

i=0

x
i+1
x
i
f(x) sin x dx.
Fie M
i
, m
i
marginile funct iei (integrabile) f pe [x
i
, x
i+1
], atunci:

b
a
f(x) sin x dx =
n1

i=0

x
i+1
x
i
(f(x) m
i
) sin xdx +
n1

i=0
m
i

x
i+1
x
i
sin x dx

n1

i=0
(M
i
m
i
)(x
i+1
x
i
) +
2

n1

i=0
|m
i
|.
Pentru > 0 alegem diviziunea astfel ca:
n1

i=0
(M
i
m
i
)(x
i+1
x
i
) <

2
lucru posibil datorita integrabilitat ii lui f. Alegem astfel ca:
>
4

n1

i=0
|m
i
|.
Avem:

b
a
f(x) sin x dx

<
de unde deducem armat ia. Daca f este integrabila n sens impropriu si
presupunem ca b este un punct singular, descompunem integrala pe intervalele
[a, b ] si [b , b]. A doua integrala se majoreaza

b
b
f(x)x dx

b
b
|f(x)| dx,
2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 65
iar pentru sucient de mic poate facuta <

2
. Prima integrala poate
si ea facuta <

2
, conform rat ionamentului precedent si pentru sucient de
mare.
Observat ia 2.1.3. Demonstrat ia este mai comoda ntr-un caz particular,
frecvent ntalnit n practica si anume: f este derivabila si cu derivata con-
tinua.

Intr-adevar armat ia rezulta din urmatorul calcul:

A
A
f(x)e
ix
dx = f(x)
e
ix
i

A
A
+

A
A
f

(x)
e
ix
i
dx =
1

G(),
unde G() este o funct ie marginita.
Teorema 2.1.2. Transformata Fourier este o funct ie continua si
lim
||
F() = 0.
Demonstrat ie. Deoarece f este din L
1
(R), integrala

f(x)e
ix
dx
converge uniformn raport cu parametrul , deci F este funct ie continua. Fie
> 0 arbitrar; deorece f este din L
1
(R) exista A

> 0, astfel ca:

|f(x)| dx +

|f(x)| dx <

2
.
Atunci putem scrie:
|F()| =

f(x)e
ix
dx

|f(x)| dx +

f(x)e
ix
dx

|f(x)| dx.
Aplicand Lema lui Riemann,
lim
||

f(x)e
ix
dx = 0,
rezulta ca exista

> 0 astfel ca pentru orice || >

sa avem

f(x)e
ix
dx

<

2
.
Pentru || >

rezulta |F()| < , de unde armat ia.


66 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
2.1.1 Clasa funct iilor rapid descrescatoare S
Pentru a asigura surjectivitatea transformarii Fourier, introducem urmatoarea
clasa de funct ii, numite funct ii rapid descrescatoare:
S = {f : R C|f C

(R), k, q N, C
k,q
, |x
k
f
(q)
(x)| C
k,q
}
unde f
(q)
este derivata de ordin q a funct iei f. Un exemplu de funct ie care
este din aceasta clasa este f(x) = e
x
2
. Mai observam ca funct iile din S sunt
marginite si integrabile pe R, deoarece au loc majorarile
|x
k
f
(q)
(x)|
C
k+2,q
x
2
si
|x
k
f
(q)
(x)| min{C
k,q
,
C
k+2,q
x
2
}
C

k,q
1 +x
2
unde C

k,q
este o constanta convenabil aleasa, iar funct ia din membrul al doilea
este din L
1
(R) .
Pentru demonstrarea unor proprietat i suplimentare ale transformarii Fou-
rier este necesar sa denim not iunea de convergent a pentru sirurile de funct ii
din clasa S.
Denit ia 2.1.3. Spunem ca sirul de funct ii (f
n
)
nN
S este convergent la 0
n S, daca pentru orice k, q N,
(x
k
f
(q)
n
(x))
nN
converge uniform la 0 pe R.
Teorema 2.1.3. [derivarea imaginii] Daca f S atunci
F C

(R) si are loc


i
k
F[f(x)]
(k)
() = F[x
k
f(x)](), k N. (2.6)
Demonstrat ie. Demonstrat ia se face prin induct ie, dar vom face efectiv
doar etapa de vericare, trecerea de la k la k +1 nu ridica probleme deosebite.
Deoarece |f(x)e
ix
| |f(x)| rezulta ca integrala improprie converge uni-
form n raport cu parametrul , iar integrantul este derivabil n raport cu
parametrul. Deci integrala (2.1) poate derivata n raport cu parametrul si
gasim
F

() = i

xf(x)e
ix
dx = iF[xf(x)]().
2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 67
Observat ia 2.1.4. 1) Constatam ca transformata Fourier a unei funct ii din
S este indenit derivabila.
2) Teorema este valabila pentru funct ii din L
1
(R) pentru care x
k
f(x) este
din L
1
(R), deci gradul de netezime pentru transformata Fourier creste daca
se impun condit ii mai tari de descrestere spre innit a funct iei f.
Teorema 2.1.4 (imaginea derivatei). Daca f S are loc
F[f
(k)
]() = (i)
k
F[f(x)](). (2.7)
Demonstrat ie. Aratam egalitatea doar pentru k = 1. Aplicand formula de
integrare prin part i,
F[f

(x)]() =

(x)e
i x
dx =
= f(x)e
ix

+ i

f(x)e
i x
dx = iF[f(x)]().
Observat ia 2.1.5. Indicam doua situat ii mai generale, n care formula prece-
denta este valabila.
1) Daca f este din L
1
(R), continua cu derivata continua pe port iuni din
L
1
(R), atunci are loc
f(x) = f(0) +

x
0
f

(y) dy
de unde
lim
x+
f(x) = 0, lim
x
f(x) = 0
(altfel f nu ar integrabila).

In acest caz rat ionamenul precedent ramane
valabil.
2) Daca f este din L
1
(R), derivabila, cu derivata continua si lim
|x|
f(x) =
0, atunci are loc formula (2.7).
Deci cu cat f are mai multe derivate integrabile, cu atat descresterea la 0
(cand argumentul tinde spre innit) a transformatei Fourier este mai rapida.
Teorema 2.1.5 (liniaritare si continuitate). Transformarea Fourier F :
S S este o aplicat ie liniara si continua.
Demonstrat ie. Sa aratam pentru inceput ca transformata unei funct ii din
S este tot din S. Mai ntai, daca folosim egalitat ile (2.6) si (2.7), avem
F[(x
k
f)
(q)
]() = (i)
q
F[x
k
f]() = i
k
(i)
q
F
(k)
[f]().
68 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Apoi aplicam modulul n membrul al doilea si obt inem
|
q
F
(k)
[f]()| = |F[(x
k
f)
(q)
]()|
iar (din Teorema 2.1.2) al doilea membru se majoreaza cu o constanta ce
depinde de k, q; deci transformata este funct ie din clasa S. Liniaritatea trans-
formarii Fourier este evidenta. Pentru a arata ca aplicat ia este continua, este
sucient sa demonstram ca daca (f
n
)
n
S converge la 0 n S, atunci (F[f
n
])
n
converge la 0 n S. Aceasta rezulta din estimarile
|
k
F
(q)
[f
n
]()| = |F[(x
k
f
n
)
(q)
]()|

|(x
k
f
n
)
(q)
| dt 0
uniform pe R.
Teorema 2.1.6 (inversiune). Daca f S atunci are loc
f(x) =
1
2

F()e
ix
d. (2.8)
Demonstrat ie. Calculam integrala din membrul al doilea

_
+

f(t)e
it
dt
_
e
ix
d.
Deoarece |e
ix
f(x)| |f(x)|, integrandul, ca funct ie de doua variabile (, x),
nu este din L
1
(R
2
), nu putem schimba ordinea de integrare. Pentru a evita
acest neajuns vom proceda astfel: e g S o funct ie arbitrar aleasa. Calculam,
prin schimbarea ordinei de integrare,

F()g()e
ix
d =

g()e
ix
d

f(t)e
it
dt =

f(t) dt

g()e
i(x t)
d =

f(t)F[g](t x) dt =

f(x +y)F[g](y) dy.


Ultima egalitate s-a obt inut prin schimbarea de variabila t x = y. Deducem
astfel egalitatea

F()g()e
ix
d =

f(x +y)F[g](y) dy. (2.9)


Aplicam rat ionamentul precedent funct iei g( ), > 0 si avem

F()g()e
ix
d =

f(x +y)F[g](y) dy.


2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 69
Deoarece F[f], F[g] S sunt integrabile si marginite putem trece la limita sub
integrala, cand 0 si gasim
g(0)

F[f]e
ix
d = f(x)

F[g](y) dy.
Deoarece g este arbitrar, l alegem g = e

t
2
2
si din (2.5), pentru a =
1
2
avem
F[g] =

2e

2
2
. T inand cont de egalitat ile

y
2
2
dy =

2 si g(0) = 1
obt inem

F[f]e
ix
d = 2f(x).
Corolarul 2.1.1. Daca f S, are loc formula
F[F[f]](x) = 2f(x). (2.10)
Demonstrat ie. Observam ca are loc egalitatea:
F[f]() =

f(x)e
ix
dx =
1
2

2f(x)e
ix
dx
deci primul membru este transformata Fourier pentru 2f(x), de unde de-
ducem relat ia.
Teorema 2.1.7. Daca f, g S, atunci au loc:

F[f](x)g(x) dx =

f(x)F[g](x) dx (2.11)

f(x)g(x) dx =
1
2

F[f](x)F[g](x) dx (2.12)
(Imaginea produsului de convolut ie)
F[(f g)] = F[f]F[g] (2.13)
(Imaginea produsului)
F[f g] =
1
2
F[f] F[g]. (2.14)
70 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Demonstrat ie. Pentru a obt ine (2.11) e sucient sa luam x = 0 n formula
(2.9). Pentru (2.12), consideram funct ia h =
1
2
F[g] si aplicam formula de
inversiune.
g(x) =
1
2

F[g]()e
ix
d =
1
2

F[g]e
ix
d =
=
1
2

F[g]e
ix
d = F[h](t).
Calculam acum al doilea membru al relat iei (2.12), unde nlocuim g = h si
folosim relat ia precedenta
1
2

F[f]F[h](x) dx =
1
2

F[f](x)g(x) dx =
=
1
2

f(x)F[g(x)]dx =

h(x)f(x) dx
de unde armat ia.
Pentru relat ia (2.13) observam mai intai ca funct ia produs de convolu-
t ie (f g)(x) =

f(y)g(x y) dy ind din L


1
(R) admite transformata
Fourier si aceasta este:
F[(f g)]() =

(f g)(x)e
ix
dx =

dx

f(y)g(x y)e
ix
dy =

f(y) dy

g(x y)e
ix
dx =

f(y) dy

g(s)e
i(y +s)
ds = F[f]()F[g]().
Pentru (2.14), aplicam produsului fg formula F[F[f]](x) = 2f(x) si
avem
F[F[fg]](x) = 2f(x)g(x). (2.15)
Apoi din (2.13)
F[(F[f] F[g])] = F[F[f]] F[F[g]] = 2f(x)2g(x) = 2F[F[fg]].

In ultima relat ie s-a folosit formula (2.15).


2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 71
Observat ia 2.1.6. Daca n (2.12) alegem f = g, formula devine

|f(x)|
2
dx =
1
2

|F()|
2
d. (2.16)
Formula (2.16) se numeste formula lui Parseval, care interpretata zic
exprima o lege de conservare a energiei; primul membru reprezinta energia
degajata de circuit, iar al doilea energia spectrala. Formula lui Parseval se
poate extinde la funct ii din L
2
(R).
2.1.2 Transformarile sinus si cosinus
Fie f : [0, +) C.
Denit ia 2.1.4. Numim transformata cosinus funct ia
F
C
[f(t)]() =

+
0
f(x) cos x dx. (2.17)
Din teorema (2.1.6) rezulta formula de inversiune
f(x) =

+
0
F
C
() cos x d. (2.18)
Denit ia 2.1.5. Numim transformata sinus funct ia
F
S
[f(x)]() =

+
0
f(x) sin x dx. (2.19)
Din teorema (2.1.6) rezulta formula de inversiune
f(x) =

+
0
F
S
() sin x d. (2.20)
2.1.3 Aplicat ii ale transformarii Fourier
1. Teorema de esantionare WKS
Aceasta teorema a fost stabilita de catre Whittacker (1915), Kotelnikov
(1933) si Shannon (1948) si este un instrument teoretic larg folosit n elec-
tronica pentru a aproxima un semnal continuu prin cunoasterea doar a unui
numar discret de valori. Introducem doua clase de semnale. Pentru a > 0
notam
T
a
= {f : R R| f L
2
(R), f(t) = 0, |t| a}.
Un semnal din T
a
se numeste semnal de durat a nita concentrat pe [-a, a].
Pentru b > 0, e
F
b
= {f : R R| f L
2
(R), |F[f]()| = 0, || b}.
Un semnal din T
b
se mai numesite semnal cu banda limitata de frecvent a.
72 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Teorema 2.1.8 ( Teorema WKS). Fie b > 0, T =

b
si e f F
b
o funct ie
continua. Atunci pentru orice t R are loc
f(t) =

nZ
f(nT)sa( b(t nT)) (2.21)
unde sa(t) =
_
sin t
t
, t = 0
1, t = 0,
este sinusul atenuat.
Demonstrat ie. Fie f F
b
continua care admite transformata Fourier
F() = F[f(x)]() restransa la [b, b] si prelungita prin periodicitate la R.
F are dezvoltarea n serie Fourier sub forma complexa:
F() =

nZ
c
n
e
i n

b
, || < b,
unde coecient ii c
n
sunt dat i de formulele:
c
n
=
1
2b

b
b
F()e
i n

b
d =
1
2b

F()e
i n

b
d =
=
1
2

b
F()e
i n

b
d =
1
2
F[

b
F[f]](
n
b
) =

b
f(
n
b
).

Inlocuim n expresia transformatei Fourier si avem:


F() =

nZ

b
f(
n
b
)e
i n

b
=

b

nZ
f(
n
b
)e
i n

b
.
Din formula de inversiune obt inem:
f(t) =
1
2

F()e
it
d =
1
2

b
b
F()e
it
d =
=
1
2

b
b

nZ
f(n T)e
i nT
e
i t
d =
1
2b

nZ
f(n T)

b
b

b
e
i(tnT)
d =
=
1
2b

nZ
f(n T)
e
i b(tnT)
e
i b(tnT)
i (t nT)
=
=

nZ
f(n T)
sin(t nT)
b(t nT)
=

nZ
f(n T)sa (b(t nT)).
T se numeste perioada de esantionare.
2.1. TRANSFORMAREA FOURIER 73
Aplicat ia 2.1.5. Sa esantionam semnalul f(t) = u(t)e
t
, cu 10 esantioane
pe secunda (T = 0, 1s).
Deoarece funct ia scade repede la 0, trunchiem f pe un interval, n afara
caruia scade sub 0,01. Din condit ia e
t
= 0, 01 rezulta a = 4, 605, deci inter-
valul pe care l luamn considerare pentru esantionare este [0; 4, 605] si putem
presupune ca f T
a
. Din condit ia nT 4, 605 deducem n 46 si b = 10.
Observam ca transformata Fourier F() are modulul |F()| =
1
1 +
2
de-
scresator la 0 si care poate de asemena trunchiat pe intervalul [10, 10] si
presupus ca apart ine clasei F
b
. Avem f(n

2
) = e

n
2
, 1 n 46 si semnalul
f este aproximat prin formula
f(t)
46

n=1
f(n

2
)sa(10t n).
Aplicat ia 2.1.6. Se considera un semnal sinusoidal cu amplitudinea de 5 V
si frecvent a de 1000 Hz. Sa se calculeze esantioanele acestuia pe o perioada,
stiind ca frecvent a de esantionare este de 8000Hz iar esantionarea ncepe la
momentul t = 62, 5 s. Reprezentat i grac semnalul esantionat pe intervalul
de timp 0 1 ms.
Expresia unui semnal sinusoidal este s(t) = Asin(2f
0
t), unde A este
amplitudinea si f
0
este frecvent a semnalului.

In cazul semnalului considerat
A = 5, f
0
= 1000; prin urmare expresia sa este
s(t) = 5 sin(2000t).
Raportul dintre frecvent a de esantionare si cea a semnalului are valoarea 8,
adica se citesc 8 esantioane ntr-o perioada de semnal. Perioada semnalului
este T = 1/f
0
= 0, 001 s = 1 ms. Momentele de esantionare ncepand cu
T/16 = 62, 5 s sunt urmatoarele:
T
16
,
3T
16
,
5T
16
,
7T
16
,
9T
16
,
11T
16
,
13T
16
,
15T
16
.
Observam ca pe o perioada, semnalul are simetrie impara fat a de mijlocul
perioadei, adica s
_
T
2
+t
_
= s
_
T
2
t
_
. Pe o semiperioada semnalul are o
simetrie para fat a de sfertul de perioada, adica s(
T
4
+ t) = s(
T
4
t). Rezulta
ca
s
_
T
16
_
= s
_
7T
16
_
= s
_
9T
16
_
= s
_
15T
16
_
si
s
_
3T
16
_
= s
_
5T
16
_
= s
_
11T
16
_
= 13s
_
T
16
_
.
74 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Este sucient sa se calculeze valorile primelor doua esantioane ale semnalu-
lui pentru a cunoaste valorile tuturor esantioanelor dintr-o perioada:
s
_
T
16
_
= 5 sin
_
2000
T
16
_
= 5 sin
_

8
_
= 1, 91V,
s
_
3T
16
_
= 5 sin
_
2000
3T
16
_
= 5 sin
_
3
8
_
= 4, 62V.
Secvent a de esantioane ale semnalului, pe o perioada este urm

toarea:
1, 91; 4, 62; 4, 62; 1, 91; 1, 91; 4, 62; 4, 62; 1, 91.
2. Relat ia de incertitudine
Teorema 2.1.9. Presupunem ca semnalul f este de clasa C
1
si ca satisface
ipotezele
i. lim
|t|
tf
2
(t) = 0
ii.

f
2
(t) dt = 1.
Atunci are loc inegalitatea

t
2
f
2
(t) dt

2
|F()|
2
d

2
.
Demonstrat ie. Din formula lui Parseval (2.16) si condit ia ii, deducem ca
1 =

f
2
(t) dt =
1
2

|F()|
2
d.
Sa consideram integrala
I() =

(tf(t) +f

(t))
2
dt.
Au loc
I() =
2

t
2
f
2
(t) dt + 2

tf(t)f

(t) dt +

f
2
(t) dt.
Dar

tf(t)f

(t) dt = tf
2
(t)

(tff

+f
2
) dt = 1

tff

dt
de unde

tff

dt =
1
2
.
2.2. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRET

A 75
Apoi, din formula lui Parseval aplicata derivatei si (2.7) deducem

f
2
(t) dt =
1
2

2
|F()|
2
d.

In concluzie
I() =
2

t
2
f
2
(t) dt +
1
2

2
|F()|
2
d
si acest trinom este pozitiv pentru orice , de unde armat ia.
Interpretare zica. Daca spectrul n frecvent a F() este concentrat, deci
mic n modul cu except ia unui interval mic, semnalul n timp are o durata
mare.
2.2 Transformarea Fourier discreta

In practica integrala din denit ia transformatei Fourier se aproximeaza cu o


suma nita, fapt ce revine la aproximarea semnalului f cu un vector din C
N
.
Fie [x] = (x
n
)
n=0,...,N1
, x
n
C un semnal cu un numar nit de valori pe
care l numim semnal discret.
Denit ia 2.2.1. Numim transformata Fourier discreta a semnalului [x] vec-
torul [f] = (f
k
)
k=0, ,N1
C
N
ale carui componente sunt:
f
k
=
N1

n=0
x
n
e

2
N
ikn
, k = 0, . . . , N 1. (2.22)
Se numeste transformare Fourier discreta, aplicat ia
F : C
N
=C
N
, F[x] = [f]
care se notateaza DFT (Discrete Fourier Transform).
Notam w = e

2
N
i
si (2.22) devine:
f
k
=
N1

n=0
x
n
w
kn
, k = 0, . . . , N 1. (2.23)
Observat ia 2.2.1. Daca x : R R este o funct ie continua ( un semnal
continual), restrangand pe x la un interval marginit si ret inand N esantioane,
se obt ine un semnal discret.
76 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER

In practica N este o putere a lui 2, iar esantioanele sunt:


0,
2
N
,
4
N
, . . . ,
2(N 1)
N
.
Atunci:
F[x]
_
2
N
k
_
=

x(t)e
i
2
N
kt
dt =

x(t)w
kt
dt.
Aproximand integrala cu o suma (Riemann) nita gasim justicarea pentru
formula (2.22). Introducem matricea
W = (w
kn
)
k,n=0,...,N1
=
_
_
_
_
_
_
1 1 1 . . . 1
1 w w
2
. . . w
N1
1 w
2
w
4
. . . w
2(N1)
. . . . . . . . . . . . . . .
1 w
N1
w
2(N1)
. . . w
(N1)(N1)
_
_
_
_
_
_
care este evident simetrica si deoarece |w| = 1, calculand produsul dintre W
si conjugata sa, deducem:
W W = W W = N I
N
.
Deci matricea W este inversabila si are inversa:
W
1
=
1
N
W. (2.24)
Fie X respectiv F matricele:
F =
_
_
_
_
_
f
0
f
1
.
.
.
f
N1
_
_
_
_
_
, X =
_
_
_
_
_
x
0
x
1
.
.
.
x
N1
.
_
_
_
_
_
Atunci (2.23) se poate scrie matriceal:
F = WX. (2.25)
Astfel relat ia de calcul al transformatei F discrete (2.23) poate scrisa si
matriceal ca n formula (2.25).
Propozit ia 2.2.1. Daca k, l Z are loc:
N1

m=0
w
km
w
lm
=
_
N, daca k l divizibil cu N
0, n rest.
2.2. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRET

A 77
Demonstrat ie.
N1

m=0
w
km
w
lm
=
N1

m=0
e

2
N
im(kl)
=
=
_
_
_
N daca k l divizibil cu N
1 e

2
N
i(kl)N
1 e

2
N
i(kl)
= 0 n rest.
Teorema 2.2.1 (inversiune). Transformarea F : C
N
=C
N
este un izomor-
sm liniar. Daca y C
N
, atunci:
F
1
[y] = (x
l
)
l=0,...N1
unde:
x
l
=
1
N
N1

n=0
y
n
w
ln
. (2.26)
Demonstrat ie. Transformarea este evident un operator liniar. Daca ,
C atunci
F[x +y] = F +F.
Ramane de aratat ca au loc FF
1
= 1
C
N si F
1
F = 1
C
N. Vericam a doua
relat ie. Pentru orice [x] = (x
m
)
m=0,...,N1
, e F[x] = [y] unde vectorul [y] are
componentele
y
k
=
N1

m=0
x
m
w
km
.
Atunci
F
1
[y] =
=
_
1
N
N1

k=0
y
k
w
lk
_
l=0,...,N1
=
_
1
N
N1

k=0
_
N1

m=0
x
m
w
km
_
w
lk
_
l=0,...,N1
=
_
1
N
N1

m=0
x
m
N1

k=0
w
(ml)k
_
l=0,...,N1
= (x
l
)
l=0,...,N1
.

In ultima relat ie s-a folosit propozit ia precedenta. Relat ia (2.26) poate scrisa
sub forma
X =
1
N
W F. (2.27)
Interpretarea zica a acestei teoreme este ca orice semnal discret este unic
determinat de transformata sa Fourier discreta.
78 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Teorema 2.2.2. Fie [x] = (x
m
)
m=0,...,N1
, cu x
m
R si N numar par, atunci
au loc
fN
2
+r
=

fN
2
r
, r = 0, . . . ,
N
2
(2.28)
fN
2
R. (2.29)
Demonstrat ie. Relat ia (2.28) revine la
N1

m=0
x
m
w
m(
N
2
+r)
=
N1

m=0
x
m
w
m(
N
2
r)
ceea ce este evident, deoarece w
Nm
= 1. Pentru r = 0 n (2.28) se obt ine
relat ia (2.29).
Important a practica a acestei teoreme este ca reducem la jumatate numarul
coecient ilor care trebuie calculat i si prin urmare si timpul de calcul senjuma-
tat este.
Aplicat ia 2.2.1. Sa determinam transformata Fourier discreta a semnalului
[x] = (1, 1, 1, 0).
Avem N = 4, iar transformata Fourier discreta este
F[x] = (x
0
(i)
0
+x
1
(i)
k
+x
2
(i)
2k
+x
3
(i)
3k
) = (1 + (i)
k
+ (1)
k+1
)
pentru k = 0, 1, 2, 3; adica
F[x] = (1, 2 i, 1, 2 + i).
Observam ca fN
2
= 1 R. Avem w = e
i
2
4
= i, iar matricele W si inversa
sunt
W =
_
_
_
_
1 1 1 1
1 i 1 i
1 1 1 1
1 i 1 i
_
_
_
_
, W
1
=
1
4
_
_
_
_
1 1 1 1
1 i 1 i
1 1 1 1
1 i 1 i
_
_
_
_
.
Denit ia 2.2.2. Consideram doua semnale discrete [x] = (x
m
)
m=0,...,N1
,si
[y] = (y
m
)
m=0,...,N1
. Denim convolut ia prin
[x y] = (x y)
m=0,...,N1
=
_
N1

k=0
x
k
y
mk
_
m=0,...,N1
(2.30)
iar corelat ia prin:
[ z] = ( z)
m
=
_
N1

k=0
x
k
y
m+k
_
m=0,...,N1
. (2.31)
2.3. DISTRIBUT II TEMPERATE SI TRANSFORMAREA FOURIER 79

In relat iile precedente semnalele se prelungesc prin periodicitate. Notam


x y = (x
0
y
0
, x
1
y
1
, . . . , x
N1
y
N1
). Pentru orice [x], [y] C
N
au loc:
F[x y] = F[x] F[y] (2.32)
F
1
[x y] = NF
1
[x] F
1
[y] (2.33)
F[x] F[y] = NF[x y] (2.34)
F[ x y] = F[ x] F[y] (2.35)
F
1
[ x y] = F
1
[ x] F
1
[y] (2.36)

F[x] F[y] = F[x y]. (2.37)


2.3 Distribut ii temperate si transformarea Fourier
Vom extinde not iunea de transformata Fourier pe o clasa convenabila de
distribut ii, numite temperate. Reamintim clasa funct iilor rapid descrescatoare
S = { : R C|f C

(R), C
k,q
, |t
k
f
(q)
(t)| C
k,q
}.
Spunem ca sirul
n
S converge la S daca pentru orice k, q N t
k

(q)
n

t
k

(q)
, uniform pe R. Consideram clasa funct iilor test
D = { C

(R) | supp marginit} .


Are loc incluziunea
D S
si n sens topologic, adica din convergent a sirurilor n D, rezulta si convergent a
n S. Mai observam ca incluziunea este stricta; de exemplu e
t
2
S, dar nu
este din D. Sa mai observam ca pentru orice S exista un sir
n
D astfel
ca
n
n S, cum ar de exemplu
n
(t) = (t)(
t
n
), D astfel ca = 1
pentru |t| < 1. De asemenea derivarea si transformarea liniara at + b, a = 0
sunt operat ii continue pe S.
Denit ia 2.3.1. Numim distribut ie temperata o funct ionala liniara si con-
tinua pe S prin siruri.
Notam mult imea distribut iilor temperate cu S

si observam ca S

.
80 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Exemplul 2.3.1. Daca o funct ie f : R R are o crestere polinomiala, adica
exista doua constante a > 0, A > 0 astfel ca pentru orice t R sa avem
|f(t)| A|t|
a
,
atunci f genereaza o distribut ie temperata prin formula
(T
f
, ) =

f(t)(t) dt < , S.

In particular polinoamele denesc distribut ii temperate.


Spunem ca sirul de distribut ii temperate (T
n
)
nN
converge la T n S

daca
(T
n
, ) (T, ), S.
Aplicat ia 2.3.1. Daca T D

are suport compact, ea admite o prelungire


unica pe S, ca element al lui S

, astfel
(T, ) = (T, ), S, D, = 1
pe o vecinatate a suportului lui . Aceasta funct ionala este continua; daca

k
0, k n S, atunci
k
0 n D. Se poate demonstra ca prelungirea
nu depinde de funct ia auxiliara .
Folosind rezultatele asupra produsului direct si al celui de convolut ie a
doua distribut ii oarecare, se pot demonstra urmatoarele proprietat i:
Teorema 2.3.1. Daca S S

si T D

are suport compact, atunci convolut ia


S T exista n S

si are loc reprezentarea


(S T, ) = (S(s) T(t), (t)(s +t)), S
unde D si este egala cu 1 ntr-o vecinatate a suportului distribut iei T.
Teorema 2.3.2. Daca S, T D

+
S

atunci exista S T, apart ine lui S

+
si
are loc
(S T, ) = (S(s) T(t),
1
(s)
2
(t) (s +t)), S,
unde
1
,
2
C

(R) si sunt egale cu 1 ntr-o vecinatate a semiaxei [0, +)


si nule pentru t < 0, sucient de mare n valoare absoluta.
Reamintim ca daca S atunci admite transformata Fourier data de
F[(t)]() =

(t)e
i t
dt, i
2
= 1 (2.38)
2.3. DISTRIBUT II TEMPERATE SI TRANSFORMAREA FOURIER 81
notata pe scurt F(), iar transformarea Fourier este un izomorsm pe S.
Inversa este data de
(t) =
1
2

F()e
i t
dt =
1
2
F[F()](t). (2.39)
Acest lucru poate scris sub forma
F
1
[F()] =
1
2
F[F()]. (2.40)
Denit ia 2.3.2. Daca T este o distribut ie temperata, numim transformata
Fourier, distribut ia notata F[T] si denita prin
(F[T], ) = (T, F[]), S. (2.41)
Formula de mai sus corespunde urmatoarei situat ii clasice: daca f S
atunci transformata sa Fourier, F, este funct ie local integrabila si genereaza o
distribut ie, data de
(T
F
, ) =

F()() d =

R
2
f(t)e
it
() dt d =
=

f(t) dt

()e
it
d =

f(t)F[](t) dt = (T
f
, F[]).
Teorema 2.3.3. Transformarea Fourier F : S

este un izomorsm bi-


continuu.
Demonstrat ie. Se arata usor ca F[T] este o funct ionala liniara; deoarece
F[] S, membrul al doilea din formula de denit ie (2.41) este bine-denit;
mai mult, daca
n
n S atunci rezulta si convergent a F[
n
] F[] n S.
Deducem continuitatea lui operatorului F. Pentru aceasta , e (T
n
)
n
S

cu
T
n
T n S

. Atunci
(F[T
n
], ) = (T
n
, F[]) (T, F[]) = (F[T], ) S
si deci F este continuu. Daca T S

, denim transformarea
F
1
[T] =
1
2
F[T()]. (2.42)
Aratam ca aceasta este inversa transformarii Fourier, adica are loc egalitatea
F
1
[F[T] ] = F[F
1
[T] ] = T, T S

.
Stabilim pentru nceput egalitat ile:
(F
1
[F[T] ], ) =
1
2
(F[F[T]()], ) =
1
2
(F[T](), F[] ) =
82 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
=
1
2
(F[T], F[]()) = (F[T], F
1
[] ) = (T, F[F
1
[] ) = (T, ).
Deci
F
1
[F[T] ] = T, T S

.
Apoi
(F[F
1
[T] ], ) = (F
1
[T], F[] ) =
1
2
(F[T()], F[] ) =
=
1
2
(T(), F[F[] ) =
1
2
(T, F[F[] ]()) =
= (T, F
1
[F[] ]) = (T, ).
Asadar avem si egalitatea
F[F
1
[T] ] = T, T S

.
Aplicat ia 2.2.2. Sa aratam ca au loc urmatoarele formule:
F[
a
] = T
e
ia. (2.43)
F[] = T
1
(2.44)
2 = F[T
1
] (2.45)

Intr-adevar
(F[
a
], ] = (
a
, F[]) = (
a
,

(t)e
it
dt) =
=

(t)e
ita
dt = (T
e
ita, ), S
si prima formula este dovedita. Pentru a = 0 n (2.43), deducem a doua
formula. Folosind formula de inversiune (2.42) deducem
= F
1
[T
1
] =
1
2
F[T
1
].
Astfel rezulta si ultima armat ie.
Observat ia 2.3.1. Funct ia identic 1 nu are transformata Fourier, n timp ce
distribut ia generata de aceasta funct ie, T
1
admite transformata Fourier.
Enunt am n continuare cateva proprietat i ale transformatei Fourier.
Teorema 2.3.4 (derivarea imaginii). Pentru orice T S

are loc
F[T]
(n)
= F[(i)
n
T]. (2.46)
2.3. DISTRIBUT II TEMPERATE SI TRANSFORMAREA FOURIER 83
Demonstrat ie. Au loc
(F[T]
(n)
, ) = (1)
n
(F[T],
(n)
) = (1)
n
(T, F[
(n)
]) =
(1)
n
(T, (i)
n
(F[]) = ((i)
n
T, F[]) = (F[(i)
n
T], )
pentru orice D.

In particular daca T = T
1
, atunci
F[T
1
]
(n)
= F[T
(i)
n], (2.47)
de unde, daca folosim (2.45), deducem
2i
n

(n)
= F[T

n]. (2.48)
Observat ia 2.3.2. Toate polinoamele admit transformata Fourier n sensul
distribut iilor.
Teorema 2.3.5 (imaginea derivatei). Pentru orice distribut ie temperat a
are loc
F[T
(n)
] = (it)
n
F[T]. (2.49)
Demonstrat ie. Pentru orice S avem
(F[T
(n)
], ) = (T
(n)
, F[]) = (1)
n
(T, F
(n)
[]) =
= (1)
n
(T, (i)
n
F[t
n
]) = i
n
(F[T], t
n
) = ((it)
n
F[T], ).
Corolarul 2.3.1. Daca T = , are loc
F[
(n)
] = T
(it)
n. (2.50)
Teorema 2.3.6 (ntarziere). Pentru orice distribut ie temperata are loc
F[T(t t
0
)] = e
it
0
F[T]. (2.51)
Demonstrat ie.
(F[T(t t
0
)], ) = (T(t t
0
), F[]) = (T(t), F[](t +t
0
)) =
= (T(t), F[e
it
0
]) = (F[T], e
it
0
) = (e
it
0
F[T], ), S.
84 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Teorema 2.3.7 (deplasare). Pentru orice distribut ie temperata are loc
F[T]( +
0
) = F[e
i
0
t
T](). (2.52)
Demonstrat ie.
(F[T]( +
0
), ) = (F[T], (
0
)) = (T, F[(
0
)]) =
= (T, e
i
0
F[]) = (F[e
i
0
t
T], ), S.
Teorema 2.3.8 (imaginea asemanarii). Pentru orice distribut ie temperata
are loc
F[T(at)]() =
1
|a|
F[T](

a
), a = 0. (2.53)
Demonstrat ie. Pentru orice S avem
(F[T(at)](), ) = (T(at), F[()]) =
1
|a|
(T(u),

()e
i
u
a
d),
de unde prin schimbarea de variabia = at, rezulta
(T(u),

(at)e
iut
dt) =
= (T(u), F[(at)]) = (F[T], (at)) = (
1
|a|
F[T](

a
), ).
Se poate demonstra ca daca T este o distribut ie cu suport compact atunci
transformata sa Fourier este o funct ie de clasa C

(R) si admite reprezentarea


F[T]() = (T(t), (t)e
it
) (2.54)
unde D si = 1 pe o vecinatate a suportului lui T.
Teorema 2.3.9 (imaginea convolut iei). Pentru orice distribut ie temperata
T si orice distribut ie cu suport compact S are loc
F[T S] = F[T] F[S]. (2.55)
Demonstrat ie. T S este o distribut ie temperata si poate scrisa relat ia
(T S, ) = (T(t), S(s), (s)(s +t))), S
unde D si = 1 ntr-o vecinatate a lui supp S. Folosind aceasta
reprezentare au loc
(F[T S], ) = (T S, F[]) = (T(t), (S(s), (s)

(u)e
i(s+t)u
du)).
2.3. DISTRIBUT II TEMPERATE SI TRANSFORMAREA FOURIER 85
Folosind comutativitatea produsului direct dintre S si T
1
rezulta
(S(s), (s)

(u)e
i(s+t)u
du) =

(S(s), (u)e
i(s+t)u
(s)) du.
Daca se t ine seama de (2.54) egalitat ile anterioare pot continuate
(T S, ) = (T(t),

(S(s), (u)e
i(s+t)u
(s)) du) =
= (T,

F[S](u)(u)e
iut
du) =
= (T, F[F[S]]) = (F[T], F[S]) = (F[T] F[S], ).
Un tabel al unor transformate Fourier uzuale este dat n anexe. Subliniem
nca o data ca, prin largirea not iunii de funct ie la cea de distribut ie se poate
extinde transformata Fourier renunt and la integrabilitate pe axa reala, cum
trebuia presupus n cazul clasic. Astfel se largeste not iunea de spectru n
frecvent a pentru o clasa mai larga de semnale (cum ar cele care descriu un
salt la innit).
Aplicat ia 2.3.3. Sa determinam transformatele Fourier ale distribut iilor:
1) T
e
it
2 2) T
u
.
1) Pentru prima distribut ie avem, pentru orice S
(F[T
e
it
2 ], ) = (T
e
it
2 , F[]) =

e
it
2
F[](t) dt =
= lim
a,b

b
a

R
R
()e
it
ddt = lim
a,b

R
R
()

b
a
e
it
2
it
dtd =
=

R
R
() lim
a,b

b
a
e
it
2
it
dt d =
=

R
R
() lim
a,b
e
i

2
4
d

b
a
e
i(t

2
)
2
dt =
=

()e
i

4
d.

In ultima relat ie s-au folosit integralele lui Fresnel

sin t
2
dt =

2
,

cos t
2
dt =

2
.
86 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
si exponent iala n complex e
ix
= cos x+i sin x. Deci transformata Fourier este
distribut ia

i(
2
)
4
.
2) Reamintim ca transformata Fourier pentru funct ia u(t)e
at
este
F[e
at
u(t)] =
1
a + i
=
1
i( + ia)
.
Daca trecem la limita pentru a 0, atunci ue
at
u n S

, iar ope-
ratorul F ind continuu deducem n primul membru F[u(t)], iar al doilea
membru tinde la
1
i( + i0)
care, din formulele lui Sohotski (1.43), este

1
i
(i V p
1

) = iV p
1

.
Urmatoarea formula este folosita n teoria ecuat iior eliptice.
Aplicat ia 2.3.4. (formula lui Poisson). Pentru orice t > 0 are loc
+

n=
e
tn
2
=

t
+

n=
e

n
2

2
t
.
La derivarea distribut iilor am stabilit formula Poisson (1.57). Vom relua
din demonstrat ia ei armat ia
+

n=
( n
0
) =
1

0
+

n=
T
e
in
2

0
.
Luam
0
= 2 si formula devine
2
+

n=
( 2n) =
+

n=
T
e
in =
+

n=
F[( n)].
Atunci, pentru orice S, obt inem
2(
+

n=
( 2n), ) = 2
+

n=
(2n) =
= (
+

n=
F[( n)], ) =
+

n=
(( n), F[]) =
+

n=
F[](n).
Deci pentru orice S
2
+

n=
(2n) =
+

n=
F[](n).
2.3. DISTRIBUT II TEMPERATE SI TRANSFORMAREA FOURIER 87
Alegem (x) = e

tx
2
4
2
, transformata sa Fourier este F[] = 2

t
e

2
t
si
obt inem formula cautata.
2.3.1 Rezolvarea unor ecuat ii diferent iale.
Consideram ecuat ia diferent iala de ordinul n N cu forma generala
a
n
(t)U
(n)
+a
n1
(t)U
(n1)
+ +a
0
(t)U = T (2.56)
unde a
i
C

(R), iar T D

. Notam
L = a
n
(t)
d
(n)
ds
n
+a
n1
(t)
d
(n1)
ds
n1
+ +a
0
(t)I
si atunci ecuat ia (2.56) devine
L(U) = T.
Denit ia 2.3.3. Numim solut ie generalizata (n sensul teoriei distribut iilor)
pe intervalul (a, b), orice distribut ie S D

(a, b) care satisface


(a
n
(t)S
(n)
+a
n1
(t)S
(n1)
+ +a
0
(t)S, ) = (T, ), (2.57)
pentru orice D(a, b).
D(a, b) este mult imea tuturor funct iilor , indenit derivabile pe intervalul
(a, b) care au supp (a, b). Relat ia (2.57) este echivalenta cu
(S, (1)
n
a
n

(n)
+ (1)
n1
a
n1

(n1)
+ +a
0
) = (T, ), D(a, b).
Presupunem ca termenul liber este o distribut ie generata de o funct ie, T = T
f
.
Atunci ecuat iei (2.56) i putem asocia o ecuat ie diferent iala ordinara
a
n
(t)y
(n)
+ +a
0
(t)y(t) = f(t). (2.58)
Este evident ca orice solut ie clasica este si solut ie n sensul distribut iilor. Re-
ciproca este data de umatoarea lema.
Lema 2.3.1. Daca T = T
f
cu f C(a, b) si solut ia generalizat a este de forma
S = T
y
unde funct ia y C
n
(a, b), atunci y este si solut ie clasica a ecuat iei
diferent iale (2.58).
Demonstrat ie. Deoarece y C
n
(a, b), atunci derivatele n sensul distri-
but iilor sunt
T
(k)
y
= T
y
(k) , k = 1, . . . , n.
88 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Daca S este solut ie are loc
L(T
y
) T
f
= 0
pe (a, b)n sens distribut ional. Din Lema du Bois-Raymond rezulta ca, aproape
pentru tot i t (a, b) are loc egalitatea
a
n
(t)y
(n)
(t) + +a
0
(t)y(t) = f(t).
Din continuitate rezulta ca relat ia precedenta are loc pentru orice t (a, b)
peste tot; deci y este solut ie clasica.
Consideram ecuat ia cu coecient i constant i
a
n
S
(n)
+a
n1
S
(n1)
+ +a
0
S = T, a
0
, . . . , a
n
C. (2.59)
Denit ia 2.3.4. Numim solut ie fundamentala a ecuat iei (2.59) distribut ia U
care satisface
L(U) = , (2.60)
unde L = a
n
d
(n)
ds
n
+a
n1
d
(n1)
ds
n1
+ +a
0
I.

In general solut ia nu este unica, ci este determinata pana la o solut ie


arbitrara a ecuat iei L(V ) = 0; adica daca U este solut ie fundamentala si V
este o solut ie a ecuat iei L(V ) = 0, atunci U +V este solut ie fundamentala.
Lema 2.3.2. U este o solut ie fundamentala pentru L daca si numai daca
transformata Fourier satisface
n

k=0
a
k
(i)
k
F[U] = 1. (2.61)
Demonstrat ie. Fie U solut ie fundamentala. Aplicam ecuat iei (2.60) trans-
formata Fourier si avem
F[L(U)] = F[].
Dar F[] = 1 iar primul membru devine succesiv
F[L(U)] = F[
n

k=0
a
k
U
(k)
] =
n

k=0
a
k
F[U
(k)
] =
n

k=0
a
k
(i)
k
F[U],
deci are loc (2.61). Reciproc, rezulta facand trecerea inversa pe formulele
precedente.
Aceasta lema reduce rezolvarea ecuat iei liniare cu coecient i constant i la
rezolvarea unor ecuat ii algebrice de forma
P()X = 1
unde P() este un polinom oarecare. Construct ia unei solut ii fundamentale
este data de urmatoarea teorema.
2.3. DISTRIBUT II TEMPERATE SI TRANSFORMAREA FOURIER 89
Teorema 2.3.10. Fie y = y(x) solut ia problemei Cauchy
_
_
_
a
n
y
(n)
(t) +a
n1
y
(n1)
(t) +. . . +a
0
y(t) = 0
y(0) = = y
(n2)
(0) = 0
y
(n1)
(0) = 1.
(2.62)
Atunci distribut ia generata de u(t)y(t) este solut ie fundamentala.
Demonstrat ie. Derivam distribut ia U = T
u(t)y(t)
, folosind condit iile Cauchy.
Avem
U

= T
uy
+ (y(0 + 0) y(0)) = T
uy


U
(n1)
= T
uy
(n1)
U
(n)
= T
uy
(n) + 1.
Folosind ecuat ia (2.62) rezulta evident
a
n
U
(n)
+ +a
0
U + = 0 + = .
Teorema 2.3.11. Fie U D

solut ie fundamentala a operatorului L si T D

astfel ncat sa existe convolut ia U T. Atunci solut ia ecuat iei (2.59) exista n
D

si este de forma
S = U T.
Solut ia este unica n clasa de distribut ii din D

pentru care exista convolut ia


cu U.
Demonstrat ie. Aratam ca U T este solut ie.
L(U T) =
n

k=0
a
k
(U T)
(k)
= (
n

k=0
a
k
U
(k)
) T =
= L(U) T = T = T.
Pentru unicitate aratam ca ecuat ia omogena
a
n
V
(n)
+ +a
0
V = 0
are numai solut ia nulan clasa de distribut ii pentru care convolut ia cu U exista
n D

.

Intr-adevar avem
V = V = V L(U) = L(V ) U = 0 U = 0
90 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Aplicat ia 2.3.5. Sa rezolvam ecuat ia
T

+ 2T

+T = 2 +

.
Pentru solut ia fundamentala asociem problema Cauchy
y

(t) + 2y

(t) +y(t) = 0, y(0) = 0, y

(0) = 1
cu solut ia y(t) = c
1
e
t
+ c
2
te
t
. Condit iile init iale ne conduc la y(t) = e
t
.
Solut ia fundamentala este U = T
u(t)y(t)
, iar a problemei este
T = U (2 +

) = 2U +U

= T
u(t)(t+1)e
t .
Prezentam o a doua metoda de rezolvare. Aplicam transformarea Fourier.
Obt inem
(i)
2
F + 2iF +F = 2 + i,
unde F = F[T] este transformata lui T. Deducem
F =
2 + i
(1 + i)
2
=
1
(1 + i)
2
+
1
1 + i
.
Dar, din cazul clasic
1
1 + i
= F[e
t
u(t)],
iar
1
(1 + i)
2
=
1
i
(
1
1 + i
)

= iF[(it)u(t)e
t
] = F[tu(t)e
t
].
Deducem ca
F = F[(1 +t)e
t
]u(t),
iar prin inversare
T = u(t)(1 +t)e
t
.
Problema Cauchy. Consideram ecuat ia diferent iala cu coecient i con-
stant i
a
n
y
(n)
+a
n1
y
(n1)
+ +a
0
y = f(t), t 0
cu condit iile init iale
y
(k)
= y
k
, k = 0, . . . , n 1.
Admitem ca funct ia f este continua pe [0, +). Prelungim funct iile y si f
cu valoarea 0, pe intervalul (, 0) si notam cu y si

f aceste prelungiri. Din
(1.53) rezulta
T
(k)
y = T
y
(k) +
k

i=1
y
k

(ki)
, k = 1, . . . n.
2.4. PROBLEME 91
Transformand ecuat ia, obt inem
L(T
y
) = T

f
+
n1

k=0
c
k

(k)
,
unde
c
0
= a
n1
y
0
+ +a
1
y
n2
+y
n1
c
n2
= a
1
y
0
+y
1
c
n1
= y
0
.
Astfel problema Cauchy se reduce la rezolvarea unei ecuat ii de tipul (2.59).
2.4 Probleme
Problema 2.4.1. Determinat i transformatele Fourier ale funct iilor f : R C
de mai jos:
1

f(x) = u(x)e
ax
, a > 0;
R: F() =
1
a + i
.
2

f(x) = u(x)e
ax
, a > 0;
R: F() =
1
a i
.
3

f(x) = e
a|x|
, a > 0;
R: f(x) = u(x)e
ax
+u(x)e
ax
si folosind punctele 2

si 3

gasim: F() =
2a
a
2
+
2
.
4

f(x) =
2a
a
2
+x
2
, a > 0;
R: Daca folosim formula de inversiune (2.8) si rezultatul precedent gasim:
F() = 2e
a||
.
5

f(x) = e
ix
2
;
R: F() =

e
ix
2
ix
dx = e

i
2
4

e
i(x

2
)
2
dx, iar pentru ultima
integrala folosim denit ia exponent ialei n complex si integralele lui Fresnel.
Rezulta F() =

e
i
4
(
2
)
.
92 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
6

f(x) = e
ix
2
.
R: Ca la punctul precedent gasim: F() =

i
4
(
2
)
.
Problema 2.4.2. Sa se calculeze transformata Fourier a impulsului de tip
cosinus ridicat denit pe intervalul de timp [T, T],
f(t) = 1 + cos
t
T
.
R: F[f]() = 2() +Tsa( T) +Tsa( +T).
Problema 2.4.3. Aratat i ca daca funct ia f(x) are transformata Fourier F(),
atunci au loc:
F[f(x) sin ax] () =
1
2i
(F( a) F( +a)); (2.63)
F[f(x) cos ax] () =
1
2
(F( a) +F( +a)). (2.64)
R: Se exprima sin ax si cos ax, cu exponent iala n complex si se foloseste
formula (2.3).
Problema 2.4.4. Calculat i transformatele Fourier ale urmatoarelor funct ii:
1

f(x) = u(x)x
3
e
x
;
R: Din Problema 2.4.1, 1

transformata funct iei u(x)e


x
este
1
1 + i
; apoi
folosim Teorema 2.1.3 de derivare a imaginii si obt inem
F
_
u(x)x
3
e
x

() = i
3
_
1
1 + i
_

=
6
(1 + i)
4
.
2

f(x) = e
(x 3)
2
;
R: Transformata funct iei e
x
2
este

e

2
/4
si folosind formula (2.2) gasim
F[e
(x3)
2
]() =

e
3i
e

2
/4
=

2
/4
(cos(3) + i sin(3)).
3

f
1
(x) = e
|x|
cos x si f
2
(x) = e
|x|
sin x.
2.4. PROBLEME 93
R: Putem scrie f
1
(x) = f(x) cos x, f
2
(x) = f(x) sin x, unde f(x) = e
|x|
are
transformata F() =
2
1+
2
; aplicam Problema 2.4.3 si rezulta
f
1
(x) = F
1
() =
1
1 + ( 1)
2
+
1
1 + ( + 1)
2
,
f
2
(x) = F
2
() =
1
i
_
1
1 + ( 1)
2

1
1 + ( + 1)
2
_
.
Problema 2.4.5. Daca f din L
1
(R) este continua si xf(x) este din L
1
(R),
atunci are loc
iF

[f]() = F[xf]().
R: Deoarece |f(x)e
ix
| |f(x)| rezulta ca integrala improprie care de-
neste transformata F() =

f(x)e
ix
dx converge uniformn raport cu
parametrul . Integrantul este derivabil n raport cu parametrul si atunci prin
derivare si amplicare cu i rezulta formula.
Problema 2.4.6. Daca f este derivabila pe R iar f, f

sunt din L
1
(R) si
lim
|x|
f(x) = 0 atunci are loc
F[f

]() = (i)F[f]().
R: Aplicand formula de integrare prin part i avem
F[f

]() =

(x)e
ix
dx =
f(x)e
ix

+ i

f(x)e
ix
dx = iF[f]().
Problema 2.4.7. Daca f(x) are transformata Fourier F() si

f(x) dx = 0, atunci
F
_
x

f(t) dt
_
() =
1
i
F().
R: Folosind formula de integrare prin part i, gasim:
F
_
x

f(t) dt
_
() =

_
x

f(t) dt
_
e
ix
dx =
_
x

f(t) dt
_
e
ix
i

f(x)
e
ix
i
dx =
1
i

f(x)e
ix
dx =
1
i
F[f]().
94 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Problema 2.4.8. Aratat i ca produsul de convolut ie a doua funct ii este co-
mutativ.
R: (f g)(x) =

f(s)g(x s) ds =

f(x y)g(y) dy = (g f)(x).


Problema 2.4.9. Determinat i, daca este posibil, produsele de convolut ie ale
urmatoarelor funct ii si transformatele Fourier ale acestora.
1

f(x) = g(x) = e
x
2
, x R;
R: Produsul exista, funct iile ind din L
1
(R).
(f g)(x) =

e
y
2
e
(xy)
2
dy = e
x
2

e
2y
2
2xy
dy =
e

x
2
2

e
2(y+
x
2
)
2
dy =

2
e

x
2
2
.
2

f(x) = g(x) = u(x)e


x
, x R;
R: Funct iile nu sunt integrabile pe R totusi, ind nule pe semiaxa negativa,
exista produsul lor de convolut ie
(f g)(x) =

x
0
e
y
e
xy
dy = u(x)xe
x
;
aceasta funct ie nu admite transformata Fourier.
3

f(x) = g(x) = u(x +


1

)u(
1

x)
1

.
R:
(f g)(x) =
_
_
_
0, x (, ) [, +)
+x

2
, x [, 0)
x

2
, x [0, )
Au loc
F[f g] () = (
2

sin(

2
))
2
.
Problema 2.4.10. Sa se calculeze convolut ia dintre doua impulsuri rectan-
gulare identice, de amplitudine 1 si denite pe intervalul de timp [ 0, T ].
R: Rezultatul convolut iei este un impuls triunghiular de durata 2T
h(t) =
_
t +T, T t < 0
T t, 0 t T.
2.4. PROBLEME 95
Problema 2.4.11. Sa se calculeze convolut ia dintre impulsul rectangular de
amplitudine 1 denit pe intervalul de timp [ 0, T ] si funct ia g(t) = ae
at
.
R: (f g)(t) = e
at
[e
aT
1].
Problema 2.4.12. Rezolvat i ecuat ia integrala

g()e
ix
d = f(x)
unde
a) f(x) =
_

_
|x|, |x| < 1
1
2
, |x| = 1
0, |x| > 1
b) f(x) =
_

_
x
2
, |x| < 1
1
2
, |x| = 1
0, |x| > 1.
R: g() = F[
1
2
f]()
a) g() =
1

1
1
xe
ix
dx =
1

_
1

sin
2

2
sin
2

2
_
;
b) g() =
1

1
1
x
2
e
ix
dx =
1

2
2

3
sin +
2

2
cos
_
.
Problema 2.4.13. Aproximat i semnalul continual f(t) = e
2|t|
pe intervalul
[20, 20], folosind teorema de esantionare cu b = 1000Hz.
R: F()=
4
4 +
2
iar pentru b = 1, rezulta T = ms. Din condit ia 20 <
nT < 20, deducem 6 < n < 6 si rezulta aproximarea prin semnalul discret
f(t) =
n=5

n=5
e
2|n|
sa(t n).
Problema 2.4.14. Sa se calculeze, prin metoda matriceala, transformata
Fourier discreta a vectorului de 6 valori ale unui semnal sinusoidal discret:
[x] =
_
0, 5 1 0, 5 0, 5 1 0, 5
_
.
R: Transformata Fourier discreta a vectorului X = [x]
t
se calculeaza ma-
triceal cu relat ia (2.25) F = WX. Pentru vectorul dat cu N = 6 val-
ori, matricea W are valorile (w
kn
)
k,n=0,1,...,5
= e
ikn/3
, unde w = e
i/3
.

In matricea W apar valorile w


0
= 1, w
1
= e
i/3
= 1/2 i

3/2, w
2
=
e
i2/3
= 1/2 i

3/2, w
3
= e
i3/3
= 1, w
4
= e
i4/3
= 1/2 + i

3/2,
w
5
= e
i5/3
= 1/2 + i

3/2. Atunci transformata ceruta este


F =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1 1 1
1 w
1
w
2
w
3
w
4
w
5
1 w
2
w
4
w
0
w
2
w
4
1 w
3
w
0
w
3
w
0
w
3
1 w
4
w
2
w
0
w
4
w
2
1 w
5
w
4
w
3
w
2
w
1
_
_
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
_
_
0, 5
1
0, 5
0, 5
1
0, 5
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1, 5 2, 5981i
0
0
0
1, 5 + 2, 5981i
_
_
_
_
_
_
_
_
.
96 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Prima componenta a vectorului F are semnicat ia valorii medii a semnalului
care este nula. Si alte componente sunt egale cu zero, ceea ce este normal
pentru semnale pur sinusoidale.
Problema 2.4.15. Determinat i semnalul discret care are spectrul n frecvent a
de forma
_
1, 1 + i, 0, 1 i
_
.
R: Din formula de inversare, (2.27), semnalul [x] este dat de
1
4
_
_
_
_
1 1 1 1
1 i 1 i
1 1 1 1
1 i 1 i
_
_
_
_

_
_
_
_
1
1 + i
0
1 i
_
_
_
_
=
1
4
_
_
_
_
3
1
1
3
_
_
_
_
.
Problema 2.4.16. Calculat i transformatele Fourier sinus si cosinus pentru
funct iile de mai jos:
1

f(x) =
_

_
1, 0 < x < a
1
2
, x = a
0, x > a;
R: F
C
() =

sin a; F
S
() =

(1 cos a).
2

f(x) =
_

_
0, 0 < x < a
1, a < x < b
0, x > b
1
2
, x {a, b};
R: F
C
() =

(sin b sin a);


F
S
() =

(cos a cos b).


3

f(x) = e
ax
, x > 0, a > 0;
R: F
C
()+iF
S
() =

+
0
e
ax
e
ix
dx =

a + i
a
2
+
2
; de unde F
C
() =

a
a
2
+
2
, iar F
S
() =

a
2
+
2
.
Problema 2.4.17. Calculat i transformata cosinus a funct iei
f(x) =
1
(1 +x
2
)
2
. Deducet i

+
0
x
sin x
(1 +x
2
)
2
dx =

4
e

.
2.4. PROBLEME 97
R: F
C
() =

+
0
cos x
(1 +x
2
)
2
dx =

Re
_
+
0
e
ix
(1 +x
2
)
2
dx
_
.
Aceasta se calculeaza cu teorema reziduurilor.

+
0
e
ix
(1 +x
2
)
2
dx = iRez
_
e
iz
(1 +z
2
)
2
; i
_
=

4
( + 1)e

(s-a folosit faptul ca i este pol de ordinul 2 pentru funct ia g(z) =


e
iz
(1 +z
2
)
2
si
reziduul se calculeaza cu formula
1
(n 1)!
lim
zz
0
d
n1
dz
n1
((z z
0
)
n
g(z))). Trans-
formata este F
C
() =
1
4

( + 1). A doua armat ie rezulta daca de-


rivam n raport cu parametrul n relat ia

+
0
cos x
(1 +x
2
)
2
dx =
1
4
e

( + 1).
Problema 2.4.18. Aratat i ca funct iile
1

x
si e

x
2
2
coincid cu transformatele
lor prin cosinus.
R: Se t ine cont de integralele improprii cunoscute

+
0
cos x

x
dx =

2
si

+
0
e
ax
2
cos bxdx =

2
e

b
2
4a
, a > 0.
Problema 2.4.19. Aratat i ca funct iile
1

x
si xe

x
2
2
coincid cu transformatele
lor prin sinus.
R: Se are n vedere ca

+
0
sin x

x
dx =

2
.
Problema 2.4.20. Deducet i formulele lui Parseval:

+
0
F
C
()G
C
() d =

+
0
f(x)g(x) dx

+
0
F
S
()G
S
() d =

+
0
f(x)g(x) dx.
R:

+
0
F
C
()G
C
() d =

+
0
F
C
() d

+
0
g(x) cos xdx =

+
0
g(x) dx

+
0
F
C
() cos xd =

+
0
f(x)g(x) dx.
Analog pentru cea de-a doua relat ie.
98 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Problema 2.4.21. Sa se calculeze transformatele Fourier cosinus si sinus ale
funct iei f(x) =
_
1, 0 < x < a
0, x > a
, a > 0. Folosind formulele Parseval, sa se
deduca apoi relat iile


0
sin axsin bx
x
2
dx =


0
(1 cos ax)(1 cos bx)
x
2
ddx =

2
min{a, b}


0
sin
2
ax
x
2
dx =

2
a, a, b > 0.
R: F
C
() =

a
0
cos x dx =

sin a

F
S
() =

a
0
sin x dx =

1 cos a

.
Fie f(x) =
_
1, 0 < x < a
0, x > a
si g(x) =
_
1, 0 < x < b
0, x > b,
a, b > 0.

Inlocuim
n prima formula a lui Parseval si avem
2


0
sin a sin b

2
d =

min{a,b}
0
dx,
de unde prima egalitate. Din a doua formula Parseval obt inem


0
(1 cos ax)(1 cos bx)
x
2
dx =

2
min{a, b}.
Pentru a = b deducem


0
sin
2
ax
x
2
dx =

2
a.
Problema 2.4.22. Folosind formulele lui Parseval, deducet i:

+
0
x
2
dx
(x
2
+a
2
)(x
2
+b
2
)
=

2(a +b)
,

+
0
dx
(x
2
+a
2
)(x
2
+b
2
)
=

2ab(a +b)
.
R: Se considera funct iile f(x) = e
ax
, x > 0 si g(x) = e
bx
, x > 0 si se
utilizeaza rezultatele obt inute la Problema 2.4.16, 3

.
Problema 2.4.23. Rezolvat i urmatoarele ecuat ii integrale:
1

+
0
g(u) sin ux du = f(x), unde f(x) =
_

2
sin
x
4
, 0 < x < 2

4
, x = 2
0, x > 2;
2.4. PROBLEME 99
R: g(u) =

f(x) sin ux dx =
16u
1 16u
2
cos 2u.
2

+
0
g(u) cos ux du = f(x), unde f(x) =
_

2
cos x, 0 < x <

4
, x =
0, x > ;
R: g(u) =

f(x) cos uxdx =


u
1 u
2
sin u.
3

+
0
g(u) cos uxdu = f(x), unde f(x) =
_
_
_
1 x x [0, 1]
0 x (1, ).
R: g(u) =

f(x) cos uxdx =


2

1 cos u
u
2
.
Problema 2.4.24. Sa determinam solut ia problemei propagarii caldurii ntr-
o bara innita, adica sa determinam funct ia u : R[0, +) R care satisface
ecuat ia

2
u
x
2

u
t
= 0, x R, t 0, (2.65)
si condit ia init iala
u(x, 0) = u
0
(x), (2.66)
n urmatoarele ipoteze
1) u,
u
x
,

2
u
x
2
sunt funct ii din L
1
(R) pentru orice t,
2)
u
t
are pe orice interval [0, T] un majorant integrabil adica,
u
t
(x)
iar

R
(x) dx < .
R: Sa consideram transformata Fourier a funct iei u relativ la variabila x,
pentru orice t 0, adica
U(, t) = F[u(x, t)]() =

u(x, t)e
ix
dx.
Transformatele Fourier ale derivatelor part iale vor
F[

2
u(x, t)
x
2
]() = (i)
2
U(, t), F[
u(x, t)
t
]() =
U(, t)
t
.
100 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
Daca aplicam transformata Fourier ecuat iei (2.65) obt inem ecuat ia
U(, t)
t
=
2
U(, t) (2.67)
care are solut ia
U(, t) = C()e

2
t
.
Condit ia (2.66) se transforma n
U(, 0) = F[u
0
]()
iar aceasta permite determinarea funct iei C; C() = F[u
0
](). Astfel gasim
U(, t) = F[u
0
]()e

2
t
. (2.68)
Daca avem n vedere ca e

2
t
= F[
1
2

t
e

x
2
4t
]() iar un produs de transfor-
mate Fourier este transformata Fourier a unui produs de convolut ie obt inem
solut ia
u(x, t) =
1
2

y
2
4t
u
0
(x y) dy.
Problema 2.4.25. Folosind transformata Fourier prin sinus determinat i func-
t ia u = u(x, t) de clasa C
2
(D) C
1
(D), unde D = (0, +) (0, +), care
satisface ecuat ia
a
2

2
u
x
2

u
t
= (x, t) (2.69)
si condit iile
_

_
u(x, 0) = 0, x 0
u(0, t) = 0, t 0
lim
x+
u(x, t) = 0, t 0
lim
x+
u
x
(x, t) = 0, t 0.
(2.70)
R:
F
s
[
u
t
(x, t)]() =


0
u
t
(x, t) sin x dx =

t
F
s
[u(x, t)]().
F
s
[

2
u
x
2
(x, t)]() =

2
u
x
2
(x, t) sin x dx =

_
u
x
(x, t) sin x


0
u
x
cos x dx
_
=
2.4. PROBLEME 101


_
u(x, t) cos x

0
+


0
u(x, t) sin x dx
_
.
Deci F
s
[

2
u
x
2
(x, t)]() =
2
F
s
[u(x, t)]().
Daca notam U(, t) = F
s
[u(x, t)]() prin aplicarea transformatei sinus n
ecuat ia data rezulta urmatoarea ecuat ie diferent iala liniara cu parametrul
U
t
+a
2

2
U = F
s
[(x, t)]. (2.71)
Solut ia ecuat iei omogene este
U
0
(, t) = C
0
()e
a
2

2
t
.
Solut ia particulara o gasim prin metoda variat iei constantelor. Cautam solut ia
de forma U
p
(, t) = C(, t)e
a
2

2
t
si impunand condit ia, gasim
C
t
= e
a
2

2
t
F
s
[(x, t)](),
de unde C(, t) =

t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)]() du. Solut ia ecuat iei (2.71) este
atunci
U(, t) = U
0
+U
p
=
_
C
0
()

t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)]() du
_
e
a
2

2
t
.
Din U(, 0) = 0 deducem C
0
() = 0 si atunci U(, t) rezulta a de forma
U(, t) = e
a
2

2
t

t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)] du, de unde deducem
u(x, t) =


0
_
t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)] du
_
e
a
2

2
t
sin xd.
Problema 2.4.26. Aplicand transformata Fourier cosinus determinat i solut ia
problemei
_

_
a
2
2
u
x
2
=
u
t
, x 0, t 0
u(x, 0) = 0, x 0
u
x
(0, t) = , R, t 0.
(2.72)
R: Procedand can exercit iul precedent, prin aplicarea transformatei Fourier
prin cosinus se obt ine ecuat ia liniara n U(, t) = F
c
[u(x, t)](),
U
t
=

a
2
a
2

2
U(, t),
102 CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA FOURIER
de unde U(, t) = C()e
a
2

2
t
. Deoarece U(, 0) = 0, rezulta ca solut ia
generala coincide cu cea particulara, determinata de exemplu prin metoda
variat iei constantelor. Obt inem
U(, t) =

2
(1 e
a
2

2
t
).
Aplicand transformarea inversa gasim
u(x, t) =
2


0
1 e
a
2

2
t

2
cos x d.
Problema 2.4.27. Folosind transformarea Fourier, sa se rezolve ecuat ia t
n
T =
0 n clasa S

.
R: Aplicam transformata Fourier si obt inem F
(n)
[T] = 0. Aceasta ecuat ie n
distribut ii are solut ia F[T] = c
0
+c
1
+ +c
n1

n1
, de unde prin inversare
gasim T = c
0
+c
1

+ +c
n1

(n1)
.
Capitolul 3
Transformarea Laplace
3.1 Transformarea Laplace

In zica si n diferite domenii tehnice se foloseste adeseori o corespondent a


ntre doua mult imi de funct ii: o prima mult ime numita clasa originalelor si
o a doua mult ime formata cu imaginile lor obt inute printr-o anumita trans-
formare. Aceasta corespondent a prezinta interes daca este biunivoca si daca
unor operat ii din prima mult ime le corespund n a doua mult ime operat ii mai
simple.
Denit ia 3.1.1. Fie f : R C. Daca are sens integrala improprie cu
parametrul p C
F(p) =


0
f(t)e
pt
dt (3.1)
atunci F se numeste transformata Laplace a funct iei f si se noteaza cu
L[f(t)](p).
Aplicat ia 3.1.1. Pornind de la denit ie, sa se calculeze transformatele Laplace
ale funct iilor
1) f(t) = a C
2) f(t) = t
k
, k > 1.
1. Conform denit iei, avem:
L[a](p) =


0
ae
pt
dt = a


0
e
pt
dt = a
e
pt
p
|

0
=
a
p
. (3.2)
2) L[t
k
](p) =


0
t
k
e
pt
dt, se face schimbarea de variabila x = pt si se
obt ine:
103
104 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE


0
_
x
p
_
k
e
x
dx
p
=
1
p
k+1


0
x
k+11
e
x
dx =
(k + 1)
p
k+1
.
Denit ia 3.1.2. Funct ia f : R C se numeste funct ie original daca satisface
condit iile:
a) f(t) = 0 pentru t<0 (adica marimea zica este studiata pentru t 0,
n rest este nula sau far a interes);
b) f este continua pe port iuni (adica pentru t 0 este continua cu except ia
unei mult imi cel mult numarabile de puncte, n care are discontinuitat i de spet a
ntai);
c) |f(t)e
at
| M, pentru M>0, t>0, unde a, M R (adica f are o
crestere exponent iala, a numindu-se indicele de crestere al funct iei original).
Observat ia 3.1.1. Condit ia de crestere exponent iala (p = + i) se scrie
sub forma :
|


0
f(t)e
pt
dt|


0
|f(t)||e
pt
| dt M


0
e
at
e
t
dt =
= M
e
(a)t
(a )
|

0
=
M
( a)
ultima integrala ind convergenta pentru Re (p) = >a.

In baza criteriului comparat iei pentru integrale improprii, va rezulta conver-


gent a absoluta si uniforma a integralei care deneste pe L[f(t)](p).
Aplicat ia 3.1.2. Cea mai simpla funct ie original este funct ia unitate Heav-
iside f(t) =
_
_
_
0 t < 0
1/2 t = 0
1 t > 0
. Alte exemple de funct ii original: funct ia con-
stanta, funct ia putere, funct ia exponent iala, funct iile circulare si hiperbolice.
Aplicat ia 3.1.3. Funct ia f(t) = e
t
2
nu are crestere exponent iala pentru ca
e
t
2
e
at
este nemarginita pentru t , a, deci nu poate considerata
funct ie original.
Aplicat ia 3.1.4. Funct ia f(t) = e
bt
, cu b C are crestere exponent iala,
deoarece se poate alege a = Re b, M 1 |f(t)e
at
| = e
Re(b)t
e
at
= 1
M, t R.
L[e
bt
](p) =


0
e
bt
e
pt
dt =


0
e
(bp)t
dt =
e
(bp)t
p b
|

0
=
1
p b
(3.3)
ceea ce nseamna ca imaginea funct iei e
bt
este
1
p b
, pentru Re p > Re b.
Cu funct iile original se pot face urmatoarele operat ii:
3.1. TRANSFORMAREA LAPLACE 105
suma a doua funct ii original este tot o funct ie original;
produsul dintre o funct ie original si o constanta complexa este de aseme-
nea o funct ie original;
produsul a doua funct ii original este tot o funct ie original.
Denit ia 3.1.3. Transformata Laplace a unei funct ii original (care exista) se
numeste funct ie imagine.

In acest mod s-a denit o corespondent a ntre doua mult imi: una numita
clasa originalelor si o a doua formata cu imaginile lor obt inute printr-o anumita
transformare, numita transformare Laplace.
3.1.1 Proprietat i ale transformarii Laplace
Teorema 3.1.1 (liniaritatea). Daca f
1
(t), f
2
(t), t R sunt doua funct ii
original, atunci c
1
, c
2
C are loc relat ia:
L[c
1
f
1
(t) +c
2
f
2
(t)](p) = c
1
L[f
1
(t)](p) +c
2
L[f
2
(t)](p). (3.4)
Demonstrat ie.
L[c
1
f
1
(t) +c
2
f
2
(t)](p) =


0
(c
1
f
1
(t) +c
2
f
2
(t))e
pt
dt =
=


0
c
1
f
1
(t)e
pt
dt +


0
c
2
f
2
(t)e
pt
dt = c
1
L[f
1
(t)](p) +c
2
L[f
2
(t)](p).
Aplicat ia 3.1.5. Folosind proprietatea de liniaritate, sa se calculeze trans-
formatele Laplace ale funct iilor
1. f(t) = sh(at), a C
2. f(t) = ch(at), a C
3. f(t) = sin(at), a C
4. f(t) = cos(at), a C.
Transformatele Laplace se calculeaza pornind de la expresiile funct iilor
respective, carora li se aplica proprietatea de liniaritate:
1)
L[sh(at)](p) = L
_
e
at
e
at
2
_
(p) =
1
2
(L[e
at
](p) L[e
at
](p)) =
=
1
2
(
1
p a

1
p +a
) =
a
p
2
a
2
.
106 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
2.
L[ch(at)](p) = L
_
e
at
+e
at
2
_
(p) =
1
2
(L[e
at
](p) +L[e
at
](p)) =
=
1
2
(
1
p a
+
1
p +a
) =
p
p
2
a
2
.
3.
L[sin(at)](p) = L
_
e
iat
e
iat
2
_
(p) =
1
2
(L[e
iat
](p) L[e
iat
](p)) =
=
1
2i
(
1
p ia

1
p + ia
) =
a
p
2
+a
2
.
4.
L[cos(at)](p) = L
_
e
iat
+e
iat
2
_
(p) =
1
2
(L[e
iat
](p) +L[e
iat
](p)) =
=
1
2i
(
1
p ia
+
1
p + ia
) =
p
p
2
+a
2
.
Teorema 3.1.2 (asemanare). Daca f(t), t R este o funct ie original, atunci
oricare ar a R, a>0 are loc relat ia :
L[f(at)](p) =
1
a
L[f(t)](
p
a
). (3.5)
Demonstrat ie.
L[f(at)](p) =


0
f(at)e
pt
dt.
Prin schimbarea de variabila at = u avem
L[f(at)](p) =


0
f(u)e
p
u
a
du
a
=
1
a
L[f(t)](
p
a
).
Aplicat ia 3.1.6. Folosind teorema asemanarii si stiind ca
L[sin t](p) =
1
p
2
+ 1
, L[cos t](p) =
p
p
2
+ 1
sa se calculeze transformatele Laplace ale funct iilor:
1) f(t) = sin 2t
2) f(t) = cos 3t.
1)
L[sin 2t](p) =
1
2
L[sin t]
_
p
2
_
=
1
2
1
p
2
+ 1
_
p
2
_
=
2
p
2
+ 4
.
2)
L[cos 3t](p) =
1
3
L[cos t]
_
p
3
_
=
1
3
p
p
2
+ 1
_
p
3
_
=
p
p
2
+ 9
.
3.1. TRANSFORMAREA LAPLACE 107
Teorema 3.1.3 (ntarziere). Daca f(t), t R este o funct ie original, atunci
oricare ar a R, a>0 are loc relat ia :
L[f(t a)](p) = e
pa
L[f(t)](p). (3.6)
Demonstrat ie. Are loc
L[f(t a)](p) =


0
f(t a)e
pt
dt =


a
f(u)e
p(u+a)
du,
prin schimbarea t a = u. Deoarece f este funct ie original deducem


0
f(u)e
p(u+a)
du = e
pa


0
f(u)e
pu
du = e
pa
L[f(t)](p).
Aplicat ia 3.1.7. Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei:
f(t) = ch(t 2).
L[ch(t 2)](p) = e
2p
L[cht](p) = e
2p
1
2
_
1
p 1
+
1
p + 1
_
=
e
2p
p
2
1
.
Teorema 3.1.4 (deplasare). Daca f(t), t R este o funct ie original, atunci
oricare ar a C are loc relat ia :
L[e
at
f(t)](p) = L[f(t)](p a). (3.7)
Demonstrat ie.
L[e
at
f(t)](p) =


0
e
at
f(t)e
pt
dt =


0
e
(pa)t
f(t) dt = L[f(t)](p a).
Aplicat ia 3.1..8 Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei
f(t) = e
2t
cos 3t +e
3t
sin 2t
L[f(t)] = L[e
2t
cos 3t +e
3t
sin 2t] = L[e
2t
cos 3t] +L[e
3t
sin 2t]
L[f(t)] =
_
p
p
2
+ 9
_
(p 2) +
_
2
p
2
+ 4
_
(p 3) =
=
p 2
(p 2)
2
+ 9
+
2
(p 3)
2
+ 4
=
p 2
p
2
4p + 13
+
2
p
2
6p + 13
.
108 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
Teorema 3.1.5 (derivarea originalului). Daca f(t), t R este o funct ie
original si f

(t) exista si este funct ie original, atunci are loc relat ia :


L[f

(t)](p) = pL[f(t)](p) f(0+). (3.8)


Demonstrat ie.
L[f

(t)](p) =


0
e
pt
f

(t) dt = e
pt
f(t)|


0
(p)e
pt
f(t) dt =
= lim
t
e
pt
f(t) e
0.p
f(0+) +p


0
e
pt
f(t) dt = pL[f(t)](p) f(0+)
deoarece:
|f(t)e
pt
| = |f(t)||e
pt
| Me
t
e
at
= Me
(a)t
iar pentru := Re p>a se obt ine
lim
t
|f(t)e
pt
| = 0 lim
t
f(t)e
pt
= 0.

In general, daca f(t) admite derivate de ordin n si toate sunt funct ii ori-
ginal, atunci:
L[f
(n)
(t)](p) = p
n
L[f(t)](p) p
n1
f(0+) p
n2
f

(0+) f
(n1)
(0+).
Demonstrat ia se face folosind metoda induct iei. Presupunem proprietatea
adevarata pentru n 1 , ceea ce nseamna ca
L[f
(n1)
(t)](p) = p
n1
L[f(t)](p)p
n2
f(0+)p
n3
f

(0+) f
(n2)
(0+).
Dar
L[f
(n)
(t)] = L[(f
(n1)
(t))

] = pL[f
(n1)
(t)] f
(n1)
(0+).

Inlocuim n expresia lui L[f


(n)
(t)] pe L[f
(n1)
(t)] presupusa adevarata si se
obt ine:
L[f
(n1)
(t)](p) = p[p
n1
L[f(t)](p)p
n2
f(0+)p
n3
f

(0+) f
(n2)
(0+)]
f
(n1)
(0+)
sau
L[f
(n)
(t)](p) = p
n
L[f(t)](p) p
n1
f(0+) p
n2
f

(0+) f
(n1)
(0+).
3.1. TRANSFORMAREA LAPLACE 109
Teorema 3.1.6 (derivarea imaginii). Daca f(t), t R este o funct ie orig-
inal, atunci
L[tf(t)](p) = (L[f(t)](p))

. (3.9)

In general
L[t
n
f(t)](p) = (1)
n
(L[f(t)](p))
(n)
(3.10)
pentru orice n 1.
Demonstrat ie.
(L[f(t)](p))


0
(e
pt
f(t))

dt =


0
tf(t)e
pt
dt =
=


0
tf(t)e
pt
dt = L[tf(t)](p)
(L[f(t)](p))


0
(t)
2
e
pt
f(t) dt = (1)
2


0
t
2
e
pt
f(t) dt =
= (1)
2
L[t
2
f(t)](p).
Pentru derivata de ordinul n se obt ine:
(L[f(t)](p))
(n)
= (1)
n


0
t
n
f(t)e
pt
dt =
= (1)
n
L[t
n
f(t)](p).
Aplicat ia 3.1.9. Sa se calculeze transformatele Laplace ale funct iilor:
1) f(t) = t
2
e
5t
2) f(t) = t cos 3t
3) f(t) = t
n
e
at
, a C.
1)
L[f(t)](p) = L[t
2
e
5t
](p) = (1)
2
(L[e
5t
](p))

=
_
1
p 5
_

=
2
(p 5)
3
.
2)
L[f(t)](p) = L[t cos 3t](p) = (L[cos 3t](p))

=
_
p
p
2
+ 9
_

=
p
2
9
(p
2
+ 9)
2
.
3)
L[t
n
e
at
](p) = (1)
n
(L[e
at
](p))
(n)
= (1)
n
_
1
p a
_
(n)
=
n!
(p a)
n+1
.
110 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
Teorema 3.1.7 (integrarea originalului). Daca f(t), t R este o funct ie
original, atunci
L
_
t
0
f(u) du
_
(p) =
1
p
L[f(t)](p) (3.11)
si
L
_
t
0
du
n

u
n
0
du
n1
. . .

u
3
0
du
2

u
2
0
f(u
1
) du
1
_
=
1
p
n
L[f(t)](p). (3.12)
Demonstrat ie. Notam h(t) =

t
0
f(u) du si se observa ca h

(t) = f(t),
h(0) = 0. Aplicand propozit ia 5 se obt ine :
L[f(t)](p) = L[h

(t)](p) = pL[h(t)](p) h(0)


sau
L[h(t)](p) =
1
p
L[f(t)](p)
de unde rezulta ca
L[h(t)](p) = L
_
t
0
f(u) du
_
(p) =
1
p
L[f(t)](p).
Presupunand proprietatea adevarata pentru n 1 si notand
h(u
n
) =

u
n
0
du
n1
. . .

u
3
0
du
2

u
2
0
f(u
1
) du
1
obt inem:
L[h(u
n
)](p) =


0
e
pu
n
h(u
n
) du
n
=
1
p
n1
L[f(t)](p)
si
L
_
h(u
n
)du
n
_
=
L[h(u
n
)](p)
p
=
1
p
n
L[f(t)](p).
Aplicat ia 3.1.10. Sa se calculeze urmatoarele transformate Laplace:
1)
L
_
t
0
sin 3u du
_
=
1
p
L[sin 3t](p) =
3
p(p
2
+ 9)
.
2)
L
_
t
0
u
2
e
3u
du
_
=
1
p
2
L[t
2
e
3t
](p) =
1
p
2
_
1
p + 3
_

=
2
p
2
(p + 3)
3
.
3.1. TRANSFORMAREA LAPLACE 111
Teorema 3.1.8 (integrarea imaginii). Daca f(t), t R este o funct ie
original, atunci daca integrala este convergenta
L
_
f(t)
t
_
(p) =


p
L[f(t)](q) dq. (3.13)

In particular, pentru p = 0 se obt ine


0
L[f(t)](q) dq = L
_
f(t)
t
_
(0) =


0
f(t)
t
dt.
Demonstrat ie. Fie F(p) = L[f(t)](p) si G(p) =


p
F(q) dq atunci
G(p) = lim
r

r
p
F(q) dq = lim
r
H(r) H(p).
De aici rezulta ca G

(p) = F(p) sau G

(p) = F(p). Fie g(t) originalul


funct iei G(p) , ceea ce nseamna ca G(p) = L[g(t)](p). T inand seama ca
L[tg(t)](p) = G

(p), F(p) = L[f(t)](p) si G

(p) = F(p)
rezulta
tg(t) = f(t) sau g(t) =
f(t)
t
si se obt ine
G(p) = L
_
f(t)
t
_
(p).
Aplicat ia 3.1.11. Sa se calculeze transformatele urmatoarelor funct ii:
1) f(t) =
e
2t
e
3t
t
2) f(t) =
cos 2t cos 3t
t
3) f(t) =
sin t
t
.
1)
L
_
e
2t
e
3t
t
_
=


p
L[e
2t
e
3t
](q) dq =


p
_
1
q + 2

1
q + 3
_
dq =
= ln
p + 3
p + 2
.
2)
L
_
cos 2t cos 3t
t
_
(p) =


p
L[cos 2t cos 3t](q)dq =
112 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
=


p
_
q
q
2
+ 4

q
q
2
+ 9
_
dq =
1
2
ln
p
2
+ 9
p
2
+ 4
.
3)
L
_
sin t
t
_
(p) =


p
L[sin t](q) dq =


p
1
q
2
+ 1
dq = arctg q|

p
=

2
arctg p.
Aplicat ia 3.1.12. Sa se calculeze integrala: I =


0
sin t
t
dt.
Aplicam teorema integrarii imaginii pentru cazul p = 0 si avem:


0
sin t
t
dt =


0
L[sin t](p) dp =


0
1
p
2
+ 1
dp = arctg |

0
=

2
.
Teorema 3.1.9 (imaginea produsului de convolut ie). Daca f(t) si g(t),
t R sunt doua funct ii original, atunci
L[(f g)(t)](p) = L[f(t)](p)L[g(t)](p). (3.14)
Demonstrat ie. Notam
F(p) =


0
f(t)e
pt
dt si G(p) =


0
g(t)e
pt
dt
F(p)G(p) =


0
f(t)e
pt
G(p) dt.
Avem
e
pt
G(p) = L[g( t)](p) =


0
g( t)e
p
d.
Prin nlocuire n relat ia de mai sus, se obt ine
F(p)G(p) =


0
f(t) dt


0
g( t)e
p
d.
Se poate schimba ordinea de integrare si avem
F(p)G(p) =


0
e
p
d


0
f(t)g( t) dt.
g(t) ind funct ie original, avem g( t) = 0 pentru <t si se obt ine:


0
f(t)g( t) dt =


0
f(t)g( t) dt = (f g)()
3.2. CALCULUL INVERSEI TRANSFORM

ARII LAPLACE 113


ceea ce nseamna ca


0
e
p
d


0
f(t)g( t) dt =


0
e
p
d


0
f(t)g( t) dt =
=


0
e
p
d


0
f( u)g(u) du =


0
(f g)()e
p
d.
Deci
F(p)G(p) =


0
(f g)()e
p
d.
Aplicat ia 3.1.13. Sa se calculeze:
1) t sin t
2) L[t sin t].
1)
t sin t =

t
0
(t u) sin u du = t

t
0
sin u du

t
0
usin udu = t sin t
2)
L[t sin t](p) = L[t](p)L[sin t](p) =
1
p
2
1
p
2
+ 1
=
1
p
2
(p
2
+ 1)
.
3.2 Calculul inversei transformarii Laplace

In unele situat ii este utila determinarea din formula


F(p) =


0
e
pt
f(t) dt
a funct iei f(t). Pentru aceasta vor prezentate trei metode.
3.2.1 Utilizarea proprietat ii de liniaritate
Fie F(p) = c
1
F
1
(p) + c
2
F
2
(p) unde F
1
(p) si F
2
(p) sunt imaginile (transfor-
matele) unor funct ii f
1
(t) respectiv f
2
(t) , cunoscute.
Funct ia original f(t) se obt ine astfel: f(t) = c
1
f
1
(t) +c
2
f
2
(t) . Deoarece
L[f(t)](p) = L[c
1
f
1
(t) +c
2
f
2
(t)](p) = c
1
L[f
1
(t)](p) +c
2
L[f
2
(t)](p) =
= c
1
F
1
(p) +c
2
F
2
(p) = F(p).
Observat ia 3.2.1. Determinarea funct iei original f(t) cand se cunoaste imag-
inea sa F(p) se poate face prin dezvoltarea expresiei funct iei n fract ii simple
si recunoasterea transformatelor uzuale.
114 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
Aplicat ia 3.2.1. Determinat i funct ia original a imaginii
F(p) =
p
p
2
+ 4
.
Descompunem funct ia F(p) n fract ii simple si se obt ine:
F(p) =
1
2
_
1
p 2i
+
1
p + 2i
_
.
Se observa ca
1
p2i
este imaginea funct iei e
2it
, iar
1
p+2i
este imaginea funct iei
e
2it
. De aici rezulta ca
f(t) =
1
2
(e
2it
+e
2it
) = cos 2t.
3.2.2 Formula Mellin-Fourier

In condit ii destul de generale, relat ia :


F(p) =


0
e
pt
f(t) dt
ca ecuat ie integrala n funct ia necunoscuta f (t) admite o solut ie unica.
Denit ia 3.2.1. Se spune ca funct ia f(t) denita pe un interval [a, b] este
derivabila pe port iuni daca exista o diviziune
a = t
0
<t
1
<. . . <t
i
<t
i+1
<. . . <t
n
= b
astfel ncat f(t) este derivabila n ecare interval (t
i1
, t
i
) si exista limitele
laterale f(t
i
0), f(t
i
+ 0).
Teorema 3.2.1 (inversiune). Daca funct ia f : R Cndeplineste urmatoa-
rele condit ii :
a) f(t) = 0 , t 0
b) f(t) este derivabila pe port iuni;
c) exista s
0
real, s
0
0 astfel ncat |f(t)|e
s
0
t
este marginit a pentru 0
t<
atunci, n punctele n care f(t) este continua, valorile ei sunt date de
formula Mellin-Fourier :
f(t) =
1
2i

a+i
ai
F(p)e
pt
dp, pentru p = + i si a>s
0
(3.15)
unde F(p) este transformarea Laplace a funct iei f(t).
3.2. CALCULUL INVERSEI TRANSFORM

ARII LAPLACE 115


Demonstrat ie. Consideram funct ia: (t) = e
at
f(t) , a R care n
punctele de discontinuitate ale lui f(t) este de forma:
(t) = e
at
f(t + 0) f(t 0)
2
.
Funct ia (t) = e
at
f(t) , a R ndeplineste urmatoarele condit ii:
1) este derivabila pe port iuni;
2) are aceleasi puncte de discontinuitate cu funct ia f(t) ;
3) este integrabila pentru a>s
0
.
De aici rezulta ca sunt ndeplinite condit iile ca (t) sa e reprezentata
printr- o integrala Fourier:
(t) =
1
2i

_

0
f(u)e
au
e
i(tu)
du
_
d.
Se nmult esc ambii membri cu
e
at
si gasim
e
at
(t) =
1
2i

_

0
f(u)e
(a+i)u
du
_
e
(a+i)t
d.
Notam p = a + i si obt inem:
e
at
(t) =
1
2i

a+
a
_

0
f(u)e
pu
du
_
e
pt
dp.
T inand seama ca


0
f(u)e
pu
du = F(p) si f(t) = e
at
(t)
rezulta:
f(t) =
1
2i

a+i
ai
F(p)e
pt
dp
si teorema este demonstrata.
Observat ia 3.2.2. Integrala de mai sus se poate calcula cu ajutorul rezidu-
urilor :
f(t) =

k
Rez[e
pt
F(p), p
k
] (3.16)
unde p
k
sunt singularitat i ale lui F(p) din semiplanul Re p<a.
Aplicat ia 3.2.2. Determinat i funct ia original a imaginii
F(p) =
p
p
2
+ 4
. (3.17)
116 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
Punctele singulare ale funct iei F(p) sunt p
1
= 2i , p
2
= 2i.
f(t) = Rez
_
e
pt
p
p
2
+ 4
, 2i
_
+ Rez
_
e
pt
p
p
2
+ 4
, 2i
_
=
= lim
p2i
(p + 2i)e
pt
p
(p 2i)(p + 2i)
+ lim
p2i
(p 2i)e
pt
p
(p 2i)(p + 2i)
=
=
2ie
2i
4i
+
2ie
2it
4i
=
e
2it
2
+
e
2it
2
= cos 2t.
3.2.3 Formula lui Heaviside
Teorema 3.2.2. Daca F(p) =
P(p)
Q(p)
este o funct ie rat ionala, unde P si Q
sunt doua polinoame care ndeplinesc urmatoarele condit ii:
1) gradP<gradQ ;
2) Q are radacinile simple diferite de zero p
1
, p
2
, . . ., p
n
, atunci F(p)
este imaginea funct iei f(t) data de formula :
f(t) =
n

;=1
P(p
k
)
Q

(p
k
)
e
p
k
t
. (3.18)
Demonstrat ie. F(p) poate descompusa n fract ii simple, astfel:
F(p) =
n

k=1
a
k
p p
k
.
Pentru calculul coecient ilor a
k
unde k = 1, 2, . . . , n se considera cercurile

k
, k = 1, 2, . . . , n cu centrele n punctele p
k
, k = 1, 2, . . . , n, de raze r
k
,
k = 1, 2, . . . , n sucient de mici astfel ncat n ecare disc nchis
k
(p
k
, r
k
)
k = 1, 2, . . . , n sa nu se gaseasca alt pol al funct iei F(p) n afara de p
k
,
k = 1, 2, . . . , n.

Integrand, se obt ine:

F(p) dp =
n

k=1
a
k

k
dp
p p
k
.
Din proprietat ile integralei complexe se stie ca

k
dp
p p
k
= 2i.
Din teorema reziduurilor pentru un pol simplu rezulta

F(p)dp = 2iRez(F(p), p
k
) = 2i
P(p
k
)
Q

(p
k
)
.
3.2. CALCULUL INVERSEI TRANSFORM

ARII LAPLACE 117


Se observa ca
a
k
=
P(p
k
)
Q

(p
k
)
ceea ce nseamna ca F(p) este de forma
F(p) =
n

k=1
P(p
k
)
Q

(p
k
)
1
p p
k
.
T innd seama de faptul ca L[e
p
k
t
] =
1
p p
k
si de proprietatea de liniaritate a
transformatei Laplace, avem
F(p) =
n

k=1
P(p
k
)
Q

(p
k
)
L[e
p
k
t
] = L
_
n

k=1
P(p
k
)
Q

(p
k
)
e
p
k
it
_
.
De unde rezulta ca
f(t) =
n

k=1
P(p
k
)
Q

(p
k
)
e
p
k
t
.
Aplicat ia 3.2.3. Determinat i funct ia original f(t) a imaginii
F(p) =
p
2
+ 5
(p 1)(p
2
+ 4)
.
Se observa ca
P(p) = p
2
+ 5, Q(p) = (p 1)(p
2
+ 4), Q

(p) = 3p
2
2p + 4.
Radacinile lui Q(p) = 0 sunt p
1
= 1, p
2
= 2i, p
3
= 2i. Conform teoremei
2.2.2 se obt ine:
f(t) =
6e
t
5

e
2it
8 4i

e
2it
8 + 4i
.
Corolarul 3.2.1 (formula lui Heaviside). Daca una din radacinile simple
este nula, adica Q(p) = pC(p) si atunci
Q

(p) = C(p) +pC

(p)
iar
Q

(0) = 0 si Q

(p
k
) = p
k
C

(p
k
), k = 2, 3, . . . , n
de unde rezulta ca
f(t) =
P(0)
C(0)
+
n

k=2
P(p
k
)
p
k
C

(p
k
)
e
p
k
t
. (3.19)
118 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
Aplicat ia 3.2.4. Determinat i funct ia original a imaginii
F(p) =
3p 1
p(p
2
4)
Se observa ca
P(p) = 3p 1, Q(p) = p(p
2
4), C(p) = p
2
4, C

(p) = 2p
Radacinile lui Q(p) = 0 sunt p
1
= 0, p
2
= 2, p
3
= 2. Conform consecint ei,
se obt ine:
f(t) =
1
4
+
7e
2t
4
+
5e
2t
4
.
Teorema 3.2.3. Daca F(p) =
P(p)
Q(p)
este o funct ie rat ionala, unde P si Q
sunt doua polinoame care ndeplinesc urmatoarele condit ii:
1) gradP<gradQ2 ;
2) Q are rad acinile p
1
, p
2
, . . . , p
n
, cu ordinele de multiplicitate k
1
, k
2
, . . . , k
n
atunci originalul funct iei F(p) se poate determina direct cu formula:
f(t) =
n

k=1
Rez(F(p)e
pt
, p
k
). (3.20)
Aplicat ia 3.2.5. Determinat i funct ia original a imaginii F(p) =
p + 1
p
2
(p 2)
3
.
f(t) = Rez
_
p + 1
p
2
(p 2)
3
e
pt
, 0
_
+ Rez
_
p + 1
p
2
(p 2)
3
e
pt
, 2
_
Rez
_
p + 1
p
2
(p 2)
3
e
pt
, 0
_
= lim
p0
_
p
2
p + 1
p
2
(p 2)
3
e
pt
_

=
= lim
p0
_

2p + 5
(p 2)
4
+
p + 1
(p 2)
3
t
_
=
1
8
_
5
2
t
_
Rez
_
p + 1
p
2
(p 2)
3
e
pt
, 2
_
=
1
2!
lim
p2
_
(p 2)
3
p + 1
p
2
(p 2)
3
e
pt
, 2
_

=
=
1
2
lim
p2
_
(
p + 2
p
3

p + 1
p
2
t)e
pt
_

=
=
1
2
lim
p2
_
2p + 6
4

p + 2
p
3
t +
_

p + 2
p
3
+
p + 1
p
2
t
_
te
t
_
=
=
1
2
_
5
8

1
2
t +
3
4
t
2
_
e
2t
f(t) =
1
8
_
5
2
t
_
+
1
4
_
5
4
t +
3
2
t
2
_
e
2t
.
3.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII LAPLACE 119


3.3 Aplicat ii ale transformarii Laplace
3.3.1 Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuat ii / sisteme
de ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i
Fie ecuat ia:
x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n
x = f(t) (3.21)
cu condit iile init iale:
x(0) = x
0
, x

(0) = x
1
, . . . , x
(n1)
(0) = x
n1
. (3.22)
Se cere determinarea funct iei necunoscute x = x(t) , t>0 , de clasa C
n
[0, ] ,
care sa e solut ie a ecuat iei diferent iale si sa satisfaca condit iile init iale.
Problema astfel formulata reprezinta o problema Cauchy pentru ecuat ia
diferent iala de mai sus.

In ipoteza ca ca f(t) este denita pe [0, ) si are imagine, aplicand trans-


formarea Laplace se obt ine :
L[x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n
x](p) = L[f(t)](p)
sau
L[x
(n)
](p) +a
1
L[x
(n1)
](p) + +a
n
L[x](p) = L[f(t)](p).
Aplicand propozit ia 5 se obt ine:
L[x
(n)
](p) = p
n
L[x](p) p
n1
x(0) p
n2
x

(0) . . . x
(n1)
(0)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
L[x
(k)
](p) = p
k
L[x](p) p
k1
x(0) p
k2
x

(0) x
(k1)
(0)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
L[x

](p) = pL[x](p) x(0).


Notand
L[x](p) = X si L[f(t)](p) = F(p)
se obt ine: X(p
n
+a
1
p
n1
+ +a
n
)
x
0
(p
n1
+a
1
p
n2
+ +a
n1
) + +x
n2
(p +a
1
) x
n1
= F(p).
Cu notat iile:
P(p) = p
n
+a
1
p
n1
+ +a
n
Q(p) = x
0
(p
n1
+a
1
p
n2
+ +a
n1
) + +x
n1
120 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
relat ia de mai sus devine:
xP(p) Q(p) = F(p)
de unde
x =
1
P(p)
[F(p) +Q(p)]
Solut ia ecuat iei este
x(t) = L
1
[x](p), x(t) = L
1
_
F(p) +Q(p)
P(p)
_
(p). (3.23)
Aplicat ia 3.3.1. Sa se rezolve ecuat ia :
x

(t) 5x

(t) + 6x(t) = e
t
cu condit iile init iale x(0) = 1 , x

(0) = 1.
Aplicam transformata Laplace ambilor membri si se obt ine
L[x

(t) 5x

(t) + 6x(t)](p) = L[e


t
](p).
Aplicam teorema 2.1.1 privind liniaritatea
L[x

(t)](p) 5L[x

(t)](p) + 6L[x(t)](p) = L[e


t
](p).
Calculam transformatele
L[x

(t)](p) = p
2
L[x(t)](p) px(0) x

(0) = p
2
L[x(t)](p) +p 1.
L[x

(t)](p) = pL[x(t)](p) x(0) = pL[x(t)](p) + 1.


L[e
t
](p) =
1
p 1

Inlocuim transformatele n ecuat ie si se obt ine:


L[x(t)](p)(p
2
5p + 5] = p 6 +
1
p 1
sau
L[x(t)](p) =
p
2
7p + 7
(p 1)(p 2)(p 3)
.
Prin descompunere n fract ii simple, gasim:
L[x(t)](p) =
1
2(p 1)

5
p 2
+
7
2(p 3)
.
3.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII LAPLACE 121


Aplicand proprietatea de liniaritate pentru calculul inversei transformatei La-
place, se obt ine solut ia ecuat iei:
x(t) =
1
2
e
t
5e
2t
+
7
2
e
3t
.
Aplicat ia 3.3.2. Sa se rezolve sistemul :
_
x

(t) x(t) + 2y(t) = 0


x

(t) + 2y

(t) = 2t cos 2t
cu condit iile init iale x(0) = 0, x

(0) = 2 , y(0) = 1.
Se aplica transformarea Laplace ambilor membri ai ecarei ecuat ii:
_
_
_
L[x

(t)](p) L[x(t)](p) + 2L[y(t)](p) = 0


L(x

(t)](p) + 2L[y

(t)](p) = L[2t cos 2t](p)


prin nlocuire, se obt ine:
_

_
pL[x(t)](p) x(0) L[x(t)](p) + 2L[y(t)](p) = 0
p
2
L[x(t)](p) px(0) x

(0) + 2pL[y(t)](p) 2y(0) =


2
p
2

p
p
2
+ 4
care se mai poate scrie
_

_
(p + 1)L[x(t)](p) + 2L[y(t)](p) = 0
p
2
L[x(t)](p) + 2pL[y(t)](p) =
2
p
2

p
p
2
+ 4
.
De aici gasim :
_

_
L[x(t)](p) =
2
p
3
+
1
p
2
+ 4
L[y(t)](p) =
1
p
2
+
1
p
3

p
2(p
2
+ 4)

2
4(p
2
+ 4)
.
Solut iile sistemului sunt :
_
_
_
x(t) = t
2
+
1
2
sin 2t
y(t) = t +
1
2
t
2

1
2
cos 2t
1
4
sin 2t.
122 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
3.3.2 Rezolvarea ecuat iilor integrale de tip Volterra
Denit ia 3.3.1. O ecuat ie n necunoscuta y(t) de forma :
x(t) +

t
0
k(t u)x(u) du = f(t) (3.24)
unde k(t) si f(t) sunt funct ii date, se numeste ecuat ie integral a de tip Volterra.
Notand :
L[x(t)](p) = X(p), L[k(t)](p) = K(p), L[f(t)](p) = F(p)
si aplicand ecuat iei Propozit ia 9, se obt ine :
X(p) +K(p)Y (p) = F(p)
de unde rezulta ca
X(p) =
F(p)
1 +K(p)
ceea ce nseamna ca
x(t) = L
1
(X(p)).
Aplicat ia 3.3.3. Sa se rezolve ecuat ia integrala de tip Volterra :
x(t) +

t
0
e
tu
x(u) du = cos 2t.
Aplicam transformata Laplace ambilor membri :
L[x(t)](p) +L
_
t
0
e
tu
x(u) du
_
(p) = L[cos 2t](p).
Daca notam L[x(t)](p) = X(p) , se obt ine
L
_
t
0
e
tu
x(u) du
_
(p) = L[e
t
](p)L[x(t)](p) =
1
p 1
X(p)
si ecuat ia devine
X(p) +
1
p 1
X(p) =
p
p
2
+ 4
de unde gasim
X(p) =
p 1
p
2
+ 4
=
p
p
2
+ 4

1
p
2
+ 4
.
Aplicand proprietatea de liniaritate pentru calculul inversei transformatei La-
place, se obt ine solut ia ecuat iei:
x(t) = L
1
[X(p)](t) = cos 2t
1
2
sin 2t.
3.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII LAPLACE 123


3.3.3 Studiul circuitului R.L.C.
Consideram un circuit electric care are legate n serie un rezistor ( avand ca
parametru rezistent a R ), o bobina ( cu inductant a L ) si un condensator ( cu
capacitatea C ).
Notam cu q(t) sarcina variabila pozitiva de pe placa condensatorului si cu
E(t) tensiunea cu care se alimenteaza circuitul. Datorita alimentarii n circuit
apare un curent de intensitate variabila i(t) si conform legilor lui Kirchho,
circuitului R.L.C. i corespunde ecuat ia:
E(t) = L
di(t)
dt
+Ri(t) +
q(t)
C
.
T inand seama de faptul ca i(t) =
dq(t)
dt
ecuat ia de mai sus devine:
E(t) = L
di(t)
dt
+Ri(t) +
1
C

t
0
i() d, t>0
care este o ecuat ie integrala n necunoscuta i(t). Aceasta ecuat ie poate
transformata ntr-o ecuat ie diferent iala de ordinul doi n raport cu sarcina
q(t) , astfel:
L
d
2
q(t)
dt
2
+R
dq(t)
dt
+
q(t)
C
= E(t)
cu condit iile init iale: q(0) = q
0
,
dq
dt
|
t=0
= i(0) = i
0
.
Presupunand ca E(t), q(t),
dq
dt
,
d
2
q
dt
2
sunt funct ii original, ecuat ia de mai
sus se poate rezolva aplicand transformarea Laplace:
L
_
L
d
2
q(t)
dt
2
+R
dq(t)
dt
+
q(t)
C
_
(p) = L[E(t)](p).
Notam: L[q(t)](p) = q , L[E(t)](p) = E si se obt ine:
q(Lp
2
+Rp +
1
C
) = E +pLq
0
+Li
0
+q
0
R
sau
q(t) = L
1
_
E +pLq
0
+Li
0
+q
0
R
Lp
2
+Rp +
1
C
_
.
124 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
3.4 Probleme
Problema 3.4.1. Sa se calculeze urmatoarele transformate Laplace:
1

L
_

t
_
R: 3

p
.
2

L[sin t cos t] R:
1
p
2
+ 4
.
3

L
_
e
2t
1
t
sin 3t
_
R: arctg
6
p
2
+p + 9
.
4

Daca f(t) =
_
_
_
3 0 < t < 2
1 2 t < 4
0 4 t
calculat i L[f(t)]
R:
3 4e
2p
+e
4p
p
.
5

L
_

0
cos t
t
dt
_
R: ln
1 +p
2
2p
.
Problema 3.4.2. Sa se determine funct iile original ale urmatoarelor imagini:
1

F(p) =
1
p(p + 1)(p + 2)
R: f(t) =
1
2
e
t
+
1
2
e
2t
.
2

F(p) =
p
(p
2
+ 1)(p
2
+ 4)
R: f(t) =
1
3
(cos t cos 2t) .
3

F(p) =
p
3
+ 1
p
4
8p
R: f(t) =
1
8
+
3
8
e
2t
+
3
4
e
t
cos

3t .
Problema 3.4.3. Sa se rezolve ecuat iile diferent iale:
1

(t) 3x

(t) + 2x(t) = 8te


t
cu condit iile init iale x(0) = x

(0) =
0, x

(0) = 1, R: x(t) = e
2t
+ 2te
t
+ (t 1)e
t
.
2

(t)2x

(t)x

(t)+2x(t) = 5 sin 2t cunoscand condit iile init iale x(0) =


1 , x

(0) = 1 , x

(0) = 1. R: x(t) =
1
3
e
t
+
5
12
e
2t
+
1
4
cos 2t +
1
4
sin 2t
.
Problema 3.4.4. Sa se rezolve sistemele de ecuat ii diferent iale:
1

_
2x

(t) y(t) y

(t) = 4(1 e
t
)
2x

(t) +y(t) = 2(1 +e


2t
)
cu condit iile init iale x(0) = 0 ,
y(0) = 0.
R: x(t) = 3 2e
t
e
2t
, y(t) = 2 4e
t
+ 2e
2t
.
3.4. PROBLEME 125
2

_
_
_
x

(t) +y(t) +z(t) = 0


y

(t) +x(t) +z(t) = 0


z

(t) +x(t) +y(t) = 0


cu condit iile init iale x(0) = 1, y(0) = 0,
z(0) = 1.
R: x(t) = e
t
, y(t) = 0 , z(t) = e
t
.
Problema 3.4.5. Sa se rezolve ecuat iile integrale:
1

x(t) 2

t
0
x(u) du =
1 cos 3t
9
.
R: x(t) =
1
13
_
e
2t
+ cos 3t
2 sin 3t
3
_
.
2

x(t)

t
0
ch 2(t u)x(u) du = 4 4t 8t
2
.
R: x(t) = 4 2t
2
.
3

x(t) = t cos 3t +

t
0
sin 3(t u)x(u) du.
R: x(t) = 2 sin 3t
5 sin

6t

6
.
Problema 3.4.6. Sa se rezolve ecuat ia integro-diferent iala :
x(t) +x

(t) 2

t
0
x(u) sin(t u) du = cos t + sh t
R: x(t) = ch t .
126 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA LAPLACE
Capitolul 4
Transformarea Z
4.1 Proprietat ile transformarii Z
Transformata Laplace a unei funct ii original f : R C este denita de
integrala improprie
L[f(t)] = F(p) =


0
f(t)e
pt
dt.
Prin analogie, pentru o funct ie f : Z
+
C (sau un sir (f(t)
tN
) Z. Tzypkin a
introdus transformata Laplace discreta sau transformata Dirichlet prin seria
D[f(t)] = F(p) =

t=0
f(t)e
pt
.
Se obt ine o formula mai simpla cu ajutorul schimbarii de variabila z = e
p
;
daca notam cu F

(z) suma noii serii, rezulta o alta transformata, introdusa


de W.Hurewicz n 1947:
F

(z) =

t=0
f(t)z
t
,
care se va numi transformata Z a funct iei discrete f. Aceasta justica urmatoa-
rele denit ii:
Denit ia 4.1.1. O funct ie f : Z C se numeste funct ie original daca are
proprietat ile:
i) f(t) = 0 pentru t < 0;
ii) M > 0, R > 0 astfel ncat |f(t)| MR
t
, t = 0, 1, . . . .
Cel mai mic numar R cu aceasta proprietate se noteaza R
f
si se numeste
raza de convergent a a transformatei funct iei f.
127
128 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Funct ia f se mai numeste si semnalul n domeniul timp.
Denit ia 4.1.2. Funct ia F

, denita de egalitatea
Z[f(t)] = F

(z) =

t=0
f(t)z
t
, (4.1)
se numeste transformata Z a funct iei original f. Funct ia F

se mai numeste si
imaginea funct iei f sau semnalul n domeniul frecvent a. Operatorul Z denit
de formula (4.1), f
Z
F

se numeste transformarea Z.
O alternativa (indicata de G. Doetschn 1961) ar denumirea de transfor-
mare Laurent deoarece seria (4.1) este o serie Laurent n vecinatatea punctului
de la innit (care este punct singular aparent al funct iei F

) cu coecient ii
c
t
= f(t), t = 0, 1, 2, . . . . Rezulta ca teoria seriilor Laurent poate aplicata
pentru a obt ine proprietat i si tehnici ale transformarii Z.
Propozit ia 4.1.1. Seria (4.1) este absolut convergenta pentru |z| > R (n
exteriorul discului de raza R centrat n origine), unde R = R
f
.

In orice
regiune nchisa |z| R

> R seria (4.1) este uniform convergenta.


Demonstrat ie. Se utilizeaza seria geometrica

t=0
z
n
=
1
1 z
pentru |z| < 1.
Pentru |z| > R avem
R
|z|
< 1, deci

t=0
|f(t)||z
t
|
ii)

t=0
MR
t
|z
t
| = M

t=0
_
R
|z|
_
t
= M
|z|
|z| R
< .
Pentru |z| R

> R (g. 4.1), se obt ine

f(t)z
t

M
_
R
R

_
t
.
Fig. 4.1
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 129
Deoarece seria geometrica

t=0
_
R
R

_
t
, cu
R
R

< 1, este convergenta si seria


cu termeni pozitivi

t=0
M
_
R
R

_
t
este convergenta deci conform criteriului de
comparat ie al lui Weierstrass seria (4.1) este uniform convergenta.
O consecint a a acestei propozitii este faptul ca funct ia F

(z) este analitica


pe domeniul |z| > R. Singularitat iile funct iei F

(z) se aa n discul |z| R


(si (cu except ia transformatelor funct iilor de forma ai(t), unde a C si i(t)
este funct ia impuls din aplicat ia 4.1.1) exista cel put in un punct singular, n
caz contrar F

(z) ar o constanta.
Aplicat ii:
4.1.1. Consideram funct ia
i(t) =
_
0 daca t = 0
1 daca t = 0
(Fig.4.2).
Fig. 4.2
Aceasta funct ie joaca rolul distribut iei Dirac n cazul sistemelor si sem-
nalelor discrete; de aceea este numita funct ia discreta sau funct ia impuls
discreta. Evident
Z[i(t)] = i(0) +i(1)
1
z
+ +i(t)
1
z
t
+ = 1.
4.1.2. Consideram funct ia treapta unitate discreta
u(t) =
_
0 daca t < 0
1 daca t 0
(Fig.4.3).
Fig. 4.3.
Deoarece |u(t)| = 1, t 0 rezulta ca raza de convergent a este R
u
=
1. Aplicand propozit ia 4.1.1 si seria geometrica, pentru |z| > 1 va rezulta
130 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
transformata Z
U

(z) = Z[u(t)] =

t=0
u(t)z
t
=

t=0
_
1
z
_
t
=
z
z 1
.
4.1.3. Funct ia putere p(t) = u(t)a
t
=
_
0 daca t < 0
a
t
daca t 0
verica egal-
itatea |p(t)| = |a|
t
, deci raza de convergent a este R = |a|. Atunci, pentru
|z| > |a| rezulta

a
z

< 1 si putem utiliza din nou seria geometrica


P

(z) = Z[p(t)] =

t=0
a
t
z
t
=

t=0
_
a
z
_
t
=
z
z a
.

In particular, pentru a = e

, C, rezulta R = |a| = |e

| = e
Re
deci,
pentru |z| > e
Re
se obt ine transformata funct iei exponent iale Z[e
t
] =
z
z e

.
Teoremele care urmeaza permit extinderea listei de transformate pentru
cele mai importante funct ii original.
Teorema 4.1.1 (liniaritate). Daca f si g sunt funct ii original cu raze R
f
respectiv R
g
, atunci, pentru |z| > max(R
f
, R
g
),
Z[f(t) +g(t)] = Z[f(t)] +Z[g(t)], , C. (4.2)
Demonstrat ie. Daca |f(t)| M
1
R
t
f
si |g(t)| M
2
R
t
g
, e R = max(R
f
, R
g
),
obt inem:
|f(t) +g(t)| |||f(t)| +|||g(t)| (||M
1
+||M
2
)R
t
,
deci combinat ia liniara f(t)+g(t) ndeplineste condit ia ii) din denit ia 4.1.1
si este o funct ie original. Pentru |z| > R, cele trei serii din formula (4.2) sunt
absolut convergente si avem
Z[f(t) +g(t)] =

t=0
[f(t) +g(t)]z
t
=

t=0
f(t)z
t
+

t=0
g(t)z
t
= Z[f(t)] +Z[g(t)].
deci operatorul Z este liniar.
Aplicat ia 4.1.4. Consideram funct ia f(t) = cos(t), > 0, deci, conform
denit iei 4.1.1, f(t) = u(t) cos(t) =
_
0 daca t < 0
cos(t) daca t Z
+
.
Utilizand teorema de liniaritate, expresia cosinusului din formulele lui Eu-
ler si transformata exponent ialei din aplicat ia 4.1.3, obt inem, pentru |z| > 1:
Z[cos(t)] = Z
_
e
it
+e
it
2
_
=
1
2
_
Z[e
it
] +Z[e
it
]
_
=
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 131
=
1
2
_
z
z e
i
+
z
z e
i
_
=
1
2
z[2z (e
i
+e
i
)]
z
2
(e
i
+e
i
)z +e
i
e
i
=
=
z(z cos )
z
2
2z cos + 1
.

In mod analog se obt in:


Z[sin(t)] =
z sin
z
2
2z cos + 1
;
Z[ch t] =
z(z ch )
z
2
2zch + 1
;
Z[sh t] =
zsh
z
2
2zch + 1
;
Z[sin(t +)] = cos Z[sin t] + sin Z[cos t] =
z(z sin + sin( ))
z
2
2z cos + 1
.
Teorema 4.1.2 (asemanare). Daca R este raza corespunzatoare funct iei
original f si a C \ {0}, atunci, pentru |z| > |a|R, rezulta
Z[a
t
f(t)] = F

_
z
a
_
. (4.3)
Demonstrat ie. |a
t
f(t)| |a|
t
MR
t
= M(|a|R)
t
, deci raza de convergent a
corespunzatoare funct iei original a
t
f(t) este |a|R. Pentru |z| > |a|R, obt inem
Z[a
t
f(t)] =

t=0
[a
t
f(t)]z
t
=

t=o
f(t)
_
z
a
_
t
= F

_
z
a
_
.
Aplicat ia 4.1.5. Conform teoremei 4.1.2 si aplicat iei 4.1.4, rezulta
Z[a
t
cos t] =
z
a
_
z
a
cos
_
z
2
a
2
2
z
a
cos + 1
=
z(z a cos )
z
2
2az cos +a
2
.

In particular, pentru a = e

,
Z[e
t
cos t] =
z(z e

cos )
z
2
2ze

cos +e
2
.
Teorema 4.1.3 (prima teorema de ntarziere). Pentru n N

,
Z[f(t n)] = z
n
F

(z). (4.4)
132 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Demonstrat ie. Conform denit iei, Z[f(tn)] =

t=0
f(tn)z
t
. Restauram
semnalul f(t) prin schimbarea de indice de nsumare tn = k (deci, t = k+n,
iar limita de jos t = 0 se transforma n k = n). Deoarece f(k) = 0 pentru
k < 0, vom avea
Z[f(t n)] =

k=n
f(k)z
(k+n)
= z
n
_
1

k=n
f(k)z
k
+

k=0
f(k)z
k
_
=
= z
n

k=0
f(k)z
k
= z
n
F

(z).
Aplicat ii.
4.1.6. Z[u(t n)] = z
n
Z[u(t)] = z
n
z
z 1
=
1
z
n1
(z 1)
, n N

(Fig. 4.4).
Fig. 4.4
4.1.7. Z[u(t 4)e
t4
] = z
4
Z[e
t
] = z
4
z
z e
=
1
z
3
(z e)
.
4.1.8. Conform aplicat iei 4.1.3, Z[(1)
t
] =
z
z + 1
. Atunci gasim
Z[u(t 1)(1)
t1
] =
1
z + 1
.
Teorema 4.1.4 (deplasare sau a doua teorema de ntarziere). Pentru
|z| > R
f
Z[f(t +n)] = z
n
_
F

(z)
n1

t=0
f(t)z
t
_
, n N

. (4.5)
Demonstrat ie. Ca n demonstrat ia teoremei 4.1.3, se face schimbarea de
indice de nsumare; avem t +n = k (deci t = 0 implica k = n), apoi se adauga
si se scade suma care lipseste din seria F

(z):
Z[f(t +n)] =

t=0
f(t +n)z
t
=

k=n
f(k)z
(kn)
=
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 133
= z
n
_

k=0
f(k)z
k

n1

k=0
f(k)z
k
_
= z
n
_
F

(z)
n1

t=0
f(t)z
t
_
(n ultima suma am schimbat k cu t) .

In particular, pentru n = 1 se obt ine Z[f(t + 1)] = z(F

(z) f(0)).
Observat ia 4.1.1. Prin f(t + n) s-a notat funct ia

f(t) = u(t + n)f(t + n),
deci

f = f(t + n) pentru t = 0, 1, 2, . . . si

f(t) = 0 pentru t = 1, 2, . . . .
Evident u(t +n)f(t +n) are tot raza de convergent a R
f
.
Aplicat ii:
4.1.9. Z[e
t+3
] = z
3
_
F

(z) e
0
ez
1
e
2
z
2
_
=
z
4
z e
z
3
ez
2
e
2
z.
4.1.10. Funct ii periodice la dreapta. Consideram funct ia f cu propri-
etatea f(t + T) = f(t), t N (deci T N

este perioada). Notam cu F

T
(z)
transformata primei perioade, deci F

T
(z) =
T1

t=0
f(t)z
t
. Folosind periodici-
tatea funct iei f si teorema 4.1.4, obt inem:
F

(z) =

t=0
f(t)z
t
=

t=0
f(t +T)z
t
= z
T
(F

(z) F

T
(z)) ,
deci
F

(z) =
z
T
F

T
(z)
z
T
1
, adica F

(z) =
1
z
T
1
T1

t=0
f(t)z
Tt
.
Se observa ca polii transformatei F

(z) a unei funct ii periodice se aa


printre radacinile z
j
= exp(i
2j
T
), j = 0, 1, . . . T 1 ale polinomului z
T
1, deci
pe cercul unitate. De exemplu, funct ia f(t) =
_
_
_
0 t = 3k
1 t = 3k + 1
2 t = 3k + 2
(Fig.4.5)
are perioada T = 3 si transformata F

(z) =
z
2
+ 2z
z
3
1
.
Fig. 4.5
Invers, daca o funct ie F

(z) are forma F

(z) =
a
o
z
T
+a
1
z
T1
+ +a
T1
z
z
T
1
,
ea este transformata funct iei f periodice de perioada T, care are valorile
134 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
f(kT + i) = a
i
, i = 0, T 1, k N. Pentru funct iile discrete rolul derivatei
este preluat de funct ia diferent a.
Denit ia 4.1.3. Se numeste diferent a funct iei f funct ia f denita prin
f(t) = 0 pentru t < 0 si f(t) = f(t+1)f(t) pentru t = 0, 1, . . . . Diferent a
de ordinul n, notata
n
f, se deneste prin recurent a:
n
f(t) = (
n1
f(t)).
Se poate arata usor ca
n
f(t) =
n

k=0
(1)
nk
C
k
n
f(t +k).
Teorema 4.1.5 (diferent a). Pentru |z| > R
f
, are loc egalitatea
Z[f(t)] = (z 1)F

(z) zf(0). (4.6)


Demonstrat ie. Folosind liniaritatea si deplasarea (formula (4.5) cu n = 1),
rezulta ca f(t) are raza de convergent a R
f
corespunzatoare funct iei original
f si obt inem
Z[f(t)] = Z[f(t + 1) f(t)] = Z[f(t + 1)] Z[f(t)] =
= z (F

(z) f(0)) F

(z) = (z 1)F

(z) zf(0).
Prin induct ie se poate demonstra generalizarea acestei teoreme:
Z[
n
f(t)] = (z 1)
n
F

(z) z
n1

k=0
(z 1)
nk1

k
f(0), (4.7)
unde
0
f(t) = f(t).
Teorema 4.1.6 (derivarea imaginii).
Z[tf(t)] = z (F

(z))

. (4.8)
Demonstrat ie. Deoarece F

(z) este analitica pentru |z| > R


f
si seria Lau-
rent este uniform convergenta pentru |z| R

> R
f
, derivand termen cu
termen se obt ine:
z((F

(z))

= z
_

t=0
f(t)z
t
_

= z
_

t=1
f(t)(t)z
t1
_
=

t=0
(tf(t))z
t
= Z[tf(t)].
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 135
Aplicat ia 4.1.11.
Z[t] = Z[tu(t)] = z
_
z
z 1
_

=
z
(z 1)
2
;
Z[t
2
] = Z[t t] = z
_
z
(z 1)
2
_

=
z(z + 1)
(z 1)
3
;
Z[t
3
] = Z[t t
2
] = z
_
z(z + 1)
(z 1)
3
_

=
z(z
2
+ 4z + 1)
(z 1)
4
.
Funct ia inversa diferent ei si care joaca rolul integralei pentru funct iile discrete
este funct ia suma.
Denit ia 4.1.4. Se numeste suma funct iei f si se noteaza Sf(t) funct ia
Sf(t) =
_

_
0 pentru t 0
t1

k=0
f(k) pentru t = 1, 2, . . . .
(4.9)
Evident Sf(t) = Sf(t + 1) Sf(t) =
t

k=0
f(k)
t1

k=0
f(k) = f(t) si
S (f(t)) =
t1

k=0
f(k) =
t1

k=0
(f(k + 1) f(k)) = f(t) f(0),
deci S (f(t)) = f(t) daca f(0) = 0.
Teorema 4.1.7 (suma). Pentru |z| > max(R
f
, 1),
Z[Sf(t)] =
F

(z)
z 1
. (4.10)
Demonstrat ie. Notam g(t) = Sf(t). Am vazut ca g(t) = f(t), n plus
g(0) =

k
f(k) = 0. Conform teoremei 4.1.5, aplicate funct iei g(t), F

(z) =
Z[f(t)] = Z[g(t)] = (z1)G

(z)zg(0) = (z1)G

(z), deci G

(z) =
F

(z)
z 1
,
egalitate echivalenta cu cea din enunt ul teoremei.
Aplicat ia 4.1.12. Suma funct iei f care are valorile: f(0) = 2, f(1) = 3,
f(2) = 5, f(3) = 0, f(4) = 1, f(t) = 0 pentru t 5 are transformata
G

(z) =
2 + 3z
1
5z
2
z
4
z 1
=
2z
4
+ 3z
3
5z
2
1
z
4
(z 1)
.
Aplicat ia 4.1.13. Funct ia f denita ca suma patratelor primelor t numere
naturale are transformata
F

(z) = Z[St
2
] =
1
z 1
Z[t
2
] =
1
z 1

z(z + 1)
(z 1)
3
=
z(z + 1)
(z 1)
4
.
136 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Teorema 4.1.8 (integrarea imaginii). Daca f(0) = 0,
Z
_
f(t)
t
_
=


z
F

(u)
u
du. (4.11)
Demonstrat ie. Conform propozit iei 4.1.1, seria Laurent care deneste
funct ia analitica F

(z) este uniform convergenta pe orice mult ime nchisa


|z| R

cu R

> R, deci se poate integra termen cu termen. Rezulta (folosind


si f(0) = 0)

b
z
F

(u)
u
du =

b
z
1
u
_

t=0
f(t)u
t
_
du =

t=0
f(t)

b
z
u
t1
du
=

t=1
f(t)
_

1
t
_
u
t

b
z
=

t=0
f(t)
t
_
z
t
b
t
_
.
La limita, b
t
0 pentru b , t 1, deci


z
F

(u)
u
du =

t=1
f(t)
t
z
t
= Z
_
f(t)
t
_
.
Aplicat ia 4.1.14. Utilizand aplicat ia 4.1.8 si teorema 4.1.8, pentru funct ia
f(t) =
_
_
_
0 daca t 0
(1)
t1
t
daca t = 1, 2 . . . ,
se obt ine transformata
Z
_
(1)
t1
t
_
=


z
du
u(u + 1)
= ln
_
u
u + 1
_

z
= ln
_
z
z + 1
_
= ln
_
1 +
1
z
_
.
Pentru funct iile original, produsul de convolut ie s-a denit prin
(f g)(t) =

t
0
f(x)g(t x)dx.
Aceasta justica denirea produsului de convolut ie pentru funct iile (sem-
nalele) discrete cu suma n loc de integrala.
Denit ia 4.1.5. Produsul de convolut ie al funct iilor original f si g este
funct ia f g denita de
(f g)(t) =
_

_
0 pentru t < 0
t

k=0
f(k)g(t k) pentru t = 0, 1, 2, . . .
(4.12)
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 137
Se verica usor ca produsul de convolut ie are urmatoarele proprietat i:f
g = gf (comutativitate), (f g)h = f (gh) (asociativitate), (f
1
+f
2
)g =
f
1
g + f
2
g (distributivitate fat a de adunare), f i = f (funct ia impuls i
din aplicat ia 4.1.1 este elementul neutru pentru produsul de convolut ie).
Teorema 4.1.9 (produsul de convolut ie). Pentru |z| > max(R
f
, R
g
),
Z[(f g)(t)] = F

(z)G

(z). (4.13)
Demonstrat ie. Fie r = max(R
f
, R
g
). Atunci, conform denit iei 4.1.1 se
obt ine (pentru R
f
= R
g
): |(f g)(t)|
t

k=0
|f(t)||g(t k)|
t

k=0
M
f
R
k
f
M
g
R
tk
g
= M
f
M
g
R
t+1
f
R
t+1
g
R
f
R
g
<
M
f
M
g
r
|R
f
R
g
|
r
t
, t = 0, 1, 2, . . . , deci R
fg
exista si R
fg
r.
Pentru |z| > R
fg
se obt ine:
F

(z)G

(z) =
_

k=0
f(k)z
t
__

=0
g()z

_
=tk
=

t=0
_
t

k=0
f(k)g(t k)
_
z
t
=

t=0
(f g)(t)z
t
= Z[(f g)(t)].
Teorema 4.1.10 (produsul originalelor). Daca r verica R
f
< r <
|z|
R
g
atunci
Z[f(t)g(t)] =
1
2i

||=r
F

()G

_
z

_
d

. (4.14)
Demonstrat ie.
1
2i

||=r
F

()G

_
z

_
d

=
1
2i

||=r
_

t=0
f(t)
t
__

k=0
g(k)
_
z

_
k
_
d

t=0

k=0
f(t)g(t)z
k

1
2i

||=r

kt1
d.
(am integrat termen cu termen produsul celor doua serii uniform convergente).
Cum

||=r

kt1
d =
_
0 pentru k t 1 = 1 (adica pentru k = t)
2i pentru k t 1 = 1 (adica pentru k = t),
138 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
2i se simplica iar seria dubla din ultimul termen se reduce la

t=0
f(t)g(t)z
t
=
Z[f(t)g(t)].
Corolarul 4.1.1. Daca funct ia
F

()

are polii a
1
, . . . , a
n
, atunci
Z[f(t)g(t)] =
n

j=1
Rez
_
F

()G

_
z

_
1

, a
j
_
(4.15).
Demonstrat ie. Deoarece funct ia G

_
z

_
este analitica pentru

> R
g
si r <
|z|
R
g
rezulta ca G

_
z

_
este analitica pe discul || r, deci funct ia
F

()G

_
z

_
1

are polii a
1
, . . . , a
n
si (4.15) se obt ine din (4.14) aplicand teo-
rema reziduurilor.
Aplicat ia 4.1.15 T inand seama de aplicat iile 4.1.3 si 4.1.11, pentru
1 < r <
|z|
e
Re
, obt inem
Z
_
te
t

=
1
2i
_
||=r

( 1)
2

z

_
z

_
d

=
1
2i
_
||=r
z
( 1)
2
(z e

)
d
= Rez
_
z
( 1)
2
(z e

)
; 1
_
= z lim
1
_
1
z e

= z lim
1
e

(z e

)
2
=
ze

(z e

)
2
.
Acelasi rezultat se obt ine cu teorema 4.1.2 (asemanare):
Z
_
e
t
t

= Z
_
(e

)
t
t

=
z
e

_
z
e

1
_
2
=
ze

_
z e

_
2
.
Se poate utiliza si teorema 4.1.6 (derivarea imaginii):
Z
_
te
t

= z
_
z
z e

= z
z e

z
(z e

)
2
=
ze

(z e

)
2
.
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 139
Teorema 4.1.11 (valoare init iala).
f(0) = lim
z
F

(z). (4.16)
Demonstrat ie. Funct ia F

(z) = f(0) +f(1)


1
z
+f(2)
1
z
2
+ +f(t)
1
z
t
+
poate scrisa sub forma F

(z) = f(0)+
G(z)
z
, unde G(z) = f(1)+f(2)
1
z
+ .
G(z) este analitica pe |z| > R deoarece F

(z) are aceasta proprietate, deci


lim
z
G(z) exista si este nita si lim
z
G(z)
z
= 0. Atunci,
lim
z
F

(z) = f(0) + lim


z
G(z)
z
= f(0).
Observat ia 4.1.2.

In acelasi mod pot demonstrate urmatoarele formule,
care mpreuna cu (4.16) pot utilizate pentru determinarea funct iei original
f(t) cand se cunoaste transformata ei F

(z):
f(1) = lim
z
z (F

(z) f(0)) ,
f(2) = lim
z
z
2
_
F

(z) f(0) f(1)z


1
_
,

f(t) = lim
z
z
t
_
F

(z)
t1

k=0
f(k)z
k
_
, t = 1, 2, . . . .
(4.17)
Teorema 4.1.12 (valoare nala). Daca lim
t
f(t) exista, atunci
lim
t
f(t) = lim
z1
+
Imz=0
(z 1)F

(z). (4.18)
Demonstrat ie. Se aplica teorema a doua a lui Abel: daca seria de puteri

t=0
f(t) are raza de convergent a R si c este un punct de convergent a al seriei
cu |c| = R, atunci seria este uniform convergenta pe orice mult ime compacta
K {z C| |z| < R} {c} care are proprietatea ca funct ia z
|cz|
|c||z|
este
marginita pe K\{c}, n particular pe segmentul K = [0, c]. Se considera seria
f(0) +

t=0
f(t) = f(0) +

t=0
(f(t + 1) f(t)). Suma ei este egala cu limita
sirului (S
t
)
tN
al sumelor part iale
lim
t
[f(0)+(f(1)f(0))+(f(2)f(1))+ +(f(t)f(t 1))] = lim
t
f(t).
140 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Din teorema 5 (a diferent ei) Z[f(t)] = (z 1)F

(z) zf(0); rezulta


(z 1)F

(z) = zf(0) +Z[f(t)] = zf(0) +

t=0
(f(t + 1) f(t))z
t
.
Conform teoremei lui Abel, deoarece seria din membrul drept este conver-
genta n z
1
= 1, ea este uniform convergenta pe K = [0, 1] si suma ei este
continua pe [0,1].

Inlocuind z
1
cu z, intervalul [0,1] se transforma n [1, ]
si z
1
1

, Imz = 0 implica z 1
+
. La limita se obt ine lim
z1
+
Imz=0
(z1)F

(z) =
lim
z1
+
Imz=0
(zf(0) +Z[f(t)]) = lim
z1
+
Imz=0
_
zf(0) +

t=0
(f(t + 1) f(t))z
t
_
=f(0)+

t=0
(f(t + 1) f(t)) = lim
t
f(t).
Aplicat ia 4.1.16. Pentru transformata F

(z) =
z
z 1
,
lim
z1
|z|>1
((z 1)F

(z)) = lim
z1
|z|>1
z = 1;
ntr-adevar, F

(z) este transformata funct iei unitate u(t) (vezi aplicat ia 4.1.2),
pentru care lim
t
u(t) = 1.
Aplicat ia 4.1.17. Fie funct ia suma g(t) = Sf(t) din aplicat ia 4.1.12. Evident,
g(t) = 1 pentru t 4, deci lim
t
g(t) = 1. Pe de alta parte,
lim
z1
|z|>1
(z 1)G

(z) = lim
z1
|z|>1
(z 1)
2z
4
+ 3z
3
5z
2
1
z
4
(z 1)
= 1.
Deoarece seria F

(z) =

t=0
f(t)z
t
este uniform convergenta pentru |z|
R

> R, teoremele de derivare si de integrare a seriilor uniform convergente


pot aplicate si se obt in urmatoarele doua teoreme.
Teorema 4.1.13 (derivarea imaginii n raport cu un parametru). Fie
funct ia f : Z[a, b] C derivabila pe [a, b] R cu derivata
d
dx
f(t, x) continua
pe [a, b] t Z
+
. Daca seria

t=0
f(t, x)z
t
este convergenta cel put in ntr-un
punct x [a, b], iar seria derivatelor

t=0
d
dx
f(t, x)z
t
este uniform convergenta
4.1. PROPRIET

AT ILE TRANSFORM

ARII Z 141
pe [a, b], atunci seria

t=0
f(t, x)z
t
este uniform convergenta pe [a, b], suma ei
F

(z, x) este derivabila n raport cu x pe [a, b] si

x
F

(z, x) = Z
_
d
dx
f(t, x)
_
=

t=0
d
dx
f(t, x)z
t
. (4.19)
Aplicat ia 4.1.18. Sa se determine Z[(t + 1)]x
t
, x [0, b], b < .
Funct ia f(t, x) = x
t+1
, t Z
+
, x [0, b] ndeplineste condit iile teoremei
4.1.13 deoarece |x
t+1
| b b
t
t Z
+
.

In plus Z[x
t+1
] = xZ[x
t
] =
xz
z x
conform aplicat iei 4.1.3. Rezulta Z[(t +1)x
t
] = Z
_
d
dx
x
t+1
_
=

x
_
xz
z x
_
=
z
2
(z x)
2
.
Teorema 4.1.14 (integrarea imaginii n raport cu un parametru).
Daca funct ia f : Z [a, b] C este integrabila (Riemann sau Lebesgue)
pe [a, b] R, t Z
+
iar seria

t=0
f(t, x)z
t
este uniform convergent a pe
[a, b], atunci F

(z, x) este integrabila pe [a, b], seria

t=0
_
x
a
f(t, )d
_
z
t
este uniform convergenta pe [a, b] si

x
a
F

(z, ) = Z
_
x
a
f(t, )d
_
=

t=0
_
x
a
f(t, )d
_
z
t
, x (a, b].
(4.20)
Aplicat ia 4.1.19. Sa se determine Z
_
x
t+1
t + 1
_
, x [0, b], b < .
Se considera funct ia f(t, x) = x
t
. Seria

t=0
f(t, x)z
t
=

t=0
x
t
z
t
este uniform
convergenta n raport cu x pe [a, b] pentru |z| > b, conform criteriului lui
Weierstrass, deoarece |x
t
z
=t
|
_
b
|z|
_
t
si Z[x
t
] =
z
z x
pentru |z| > |x|
(vezi Aplicat ia 4.1.3). Rezulta Z
_
x
t+1
t + 1
_
= Z
_
x
0

t
d

x
0
Z
_

d =

x
0
z
z
d = z ln(z ) |
x
0
= z ln
z
z x
.
Teorema 4.1.15 (suma valorilor funct iei original). Daca seria

t=0
f(t)
este convergenta, atunci
142 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
lim
z1
+
Imz=0
F

(z) =

t=0
f(t). (4.21)
Demonstrat ie. Din ipoteza z = 1 este punct de convergent a pentru seria
Z[f(t)] =

t=0
f(t)z
t
. Se aplica teorema a doua a lui Abel (vezi teorema
4.1.12). Rezulta ca F

(z) este continua pe [1, ] si la limita se obt ine (4.21).


Aplicat ia 4.1.20. Sa se calculeze suma seriei

t=1
(1)
t1
t
(serie convergenta
dar care nu este absolut convergenta). Conform aplicat iei 4.1.14, Z
_
(1)
t1
t
_
=

t=1
(1)
t1
t
z
t
= ln
_
1 +
1
z
_
. Din (4.21) rezulta

t=1
(1)
t1
t
= lim
z1
+
Imz=0
ln
_
1 +
1
z
_
= ln 2.
Aplicat ia 4.1.21. Sa se calculeze suma seriei

t=0
x
t+1
t + 1
.
Utilizam teorema 4.1.15 si aplicat ia 4.1.19 si obt inem:

t=0
x
t+1
t + 1
= lim
z1
+
Imz=0

t=0
x
t+1
t + 1
z
t
= lim
z1
+
Imz=0
z ln
z
z x
= ln
1
1 x
.
4.2 Transformarea Z inversa
Teoremele din paragraful precedent au permis calculul unor transformate
pentru diferite funct ii original. Consideram acum problema inversa, deter-
minarea funct iei original f(t) pentru o funct ie analitica data F

(z), care are


partea principala a seriei ei Laurent ntr-o vecinatate a punctului de la innit
constanta.
Se utilizeaza notat ia f(t) = Z
1
[F

(z)] iar operatorul Z


1
se numeste
transformarea Z inversa.
Metoda I este data de
4.2. TRANSFORMAREA Z INVERS

A 143
Teorema 4.2.1. Daca F

(z) este o funct ie analitica pe domeniul |z| > R si


lim
z
F

(z)=const., atunci funct ia ei original exista, este unica si este data de


formula
f(t) =
_
_
_
0 pentru t < 0
1
2i

|z|=r
r>R
F

(z)z
t1
dz pentru t = 0, 1, . . . .
(4.22)
Demonstrat ie. Formula coecient ilor seriei Laurent F(z) =

n=
c
n
(z
a)
n
a unei funct ii F n jurul unui punct singular a este c
n
=
1
2i

F(z)
(z a)
n+1
dz,
unde este o curba neteda nchisa cu proprietatea: a este unicul punct singu-
lar al funct iei F din domeniul marginit de . Deoarece F

(z) =

t=0
f(t)z
t
,
rezulta ca f(t) este coecientul seriei Laurent pentru n = t, a = 0, f(t) = c
t
,
deci nlocuind F(z) cu F

(z) si cu cercul de raza r centrat n 0 se obt ine


funct ia f(t) data de formula (4.22).
Fie a
1
, . . . , a
j
, . . . , a
n
punctele singulare ale funct iei F

(z); deoarece F

(z)
este analitica pe domeniul |z| > R (Fig. 4.6), ele apart in discului |z| R.
Fig. 4.6
Conform teoremei reziduurilor,

|z|=r
F

(z)z
t1
dz = 2i
n

j=1
Rez
_
F

(z)z
t1
, a
j
_
.
Din (4.22) obt inem formula
f(t) =
n

j=1
Rez
_
F

(z)z
t1
, a
j
_
, t = 0, 1, . . . . (4.23)
144 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Observat ia 4.2.1. Daca z = 0 nu este un zero al func

tiei F

(z) (n foarte
put ine cazuri), atunci pentru t = 0 formula (4.23) se modica astfel:
f(0) =
n

j=1
Rez
_
F

(z)z
1
, a
j
_
+ Rez
_
F

(z)z
1
, 0
_
.
Este preferabil sa se calculeze f(0) cu teorema valorii init iale, formula (4.16).
f(0) = lim
z
F

(z).
Aplicat ia 4.2.1. Funct ia F

(z) =
z
z
2
1
este analitica pe domeniul |z| > 1.
Originalul ei este, conform formulelor (4.22) si (4.23),
f(t) =
1
2i

|z|=r
r>1
z
z
2
1
z
t1
dz = Rez
_
z
t
z
2
1
, 1
_
+ Rez
_
z
t
z
2
1
, 1
_
=
z
t
2z

z=1
+
z
t
2z

z=1
=
1
2
_
1 + (1)
t1
_
.
Metoda a II-a. Se bazeaza pe
Teorema 4.2.2. Daca F

(z) este analitica pe domeniul |z| > R, funct ia ei


original este data de formula
f(t) =
_

_
0 pentru t < 0
1
t!
_
F

_
1
z
__
(t)

z=0
pentru t = 0, 1, . . . .
(4.24)
Demonstrat ie. Daca nlocuim z cu
1
z
n seria Laurent F

(z) =

t=0
f(t)z
t
,
se obt ine seria Taylor F

_
1
z
_
=

t=0
f(t)z
t
, deci f(t), t = 0, 1, . . ., sunt
coecient ii seriei Taylor ai funct iei F

_
1
z
_
(care este analitica pe discul
|z| <
1
R
). Daca funct ia g(z) este analitica pe un disc centrat n a, ea are
seria Taylor
g(z) =

n=0
c
n
(z a)
n
, unde c
n
=
g
(n)
(a)
n!
.

Inlocuind a = 0, g(z) = F

_
1
z
_
, n = t si f(t) = c
t
, obt inem formula (4.24).
4.2. TRANSFORMAREA Z INVERS

A 145
Aplicat ia 4.2.2. Fie F

(z) = Ln
_
z
z 1
_
. Atunci F

_
1
z
_
= Ln
_
1
1 z
_
=
Ln(1 z), F

_
1
z
_

z=0
= 0,
_
F

_
1
z
__

=
1
1 z
, . . .,
_
F

_
1
z
__
(t)
=
(t 1)!
(1 z)
t
, deci originalul f este dat de f(t) = 0 pentru t 0 si f(t) =
1
t!
(t 1)!
(1 z)
t

z=0
=
1
t
pentru t = 1, 2, . . ..
Metoda a III-a. Originalul f(t) se poate determina cu formulele (4.16)
si (4.17) (vezi observat ia 4.1.2).
Metoda a IV-a Calculul prin recurent a al originalului.
Teorema 4.2.3. Daca F

(z) este o funct ie rat ionala


F

(z) =
P(z)
Q(z)
=
a
n
z
n
+a
n1
z
n1
+ +a
1
z +a
0
z
n
+b
n1
z
n1
+ +b
1
z +b
0
atunci originalul f(t) este
f(t) =
_

_
0 pentru t < 0
a
n
pentru t = 0
a
nt

t1

j=0
b
nt+j
f(j) pentru t = 1, n

t1

j=tn
b
n+jt
f(j) pentru t n + 1.
(4.25)
Demonstrat ie. Notamf(t) = c
t
si obt inem seria Laurent F

(z) =

t=0
c
t
z
t
.
Atunci, P(z) = Q(z)

t=0
c
t
z
t
, adica
a
n
z
n
+a
n1
z
n1
+ +a
1
z +a
0
= (z
n
+b
n1
z
n1
+ +b
1
z +b
0
)

_
c
0
+c
1
1
z
+c
2
1
z
2
+ +c
t
1
z
t
+
_
.
Se obt in doua serii Laurent egale, deci coecient ii acelorasi puteri ale lui z
146 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
sunt egali. Rezulta
z
n
: a
n
= c
0
,
z
n1
: a
n1
= c
1
+b
n1
c
0
,

z
nt
: a
nt
= c
t
+b
n1
c
t1
+ +b
nt
c
0
daca 1 < t < n,

z
0
: a
o
= c
n
+b
n1
c
n1
+ +b
0
c
0
,

z
t
: 0 = c
t+n
+b
n1
c
t+n1
+ +b
0
c
t
, daca t > 0,
deci sirul c
t
se poate calcula prin recurent a cu formulele:
c
0
= a
n
,
c
t
= a
nt

t1

j=0
b
nt+j
c
j
, 1 t n,
c
t+n
=
t+n1

j=t
b
jt
c
j
, t > 0.

In ultima egalitate facem o schimbare de indice de nsumare nlocuind t + n


cu t si obt inem
c
t
=
t1

j=tn
b
n+jt
c
j
, t > n
si (4.25) rezulta nlocuind c
t
cu f(t).
Metoda a V-a. Daca funct ia F

(z) este rat ionala proprie, atunci ea se


descompune n fract ii simple care se dezvolta n serie Laurent n jurul punc-
tului de la innit (deci pentru |z| > R, R convenabil ales), utilizand seria
geometrica. Pentru alte funct ii F

(z) pot utilizate seria exponent iala, seria


binomiala etc.
Aplicat ia 4.2.3. Funct ia F

(z) =
z
2
+ 1
z
2
(z
2
3z + 2)
analitica pe domeniul |z| >
2 are descompunerea n fract ii simple F

(z) =
3
4
1
z
+
1
2
1
z
2
2
1
z 1
+
5
4
1
z 2
.
Pentru |z| > 2
1
z 2
=
1
z
1
1
2
z
=
1
z

t=0
_
2
z
_
t
=

t=0
2
t
z
t+1
=

t=1
2
t1
z
t
.
Analog,
1
z 1
=

t=0
z
t
. Se obt ine dezvoltarea n serie Laurent
F

(z) =
1
z
2
+

t=3
(5 2
t3
2)z
t
4.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII Z 147
deci funct ia original este f(t) = 0, t 1; f(2) = 1; f(t) = 5 2
t3
2, t 3.
Aplicat ia 4.2.4. Sa se determine originalul funct iei
F

(z) = exp
_
2
z
_
+

z
z + 1
,
Se utilizeaza seria exponent iala exp z =

n=0
z
n
n!
si seria binomiala
(1 +z)

n=0
_

t
_
z
t
, |z| < 1
unde
_

t
_
=
( 1) ( t + 1)
t!
, t = 0, 1 . . . , R. Rezulta,
nlocuind z cu
1
z
, |z| > 1 si =
1
2
: F

(z) =

t=0
2
t
z
t
t!
+

t=0
_

1
2
t
_
z
t
,
deci prin identicare se obt ine originalul f(t) =
2
t
t!
+ (1)
t
(2t)!
2
2t
(t!)
2
deoarece
_

1
2
t
_
=

1
2
(
1
2
1) (
1
2
t + 1)
t!
=(1)
t
1 3 5 (2t1)
2
t
t!
= (1)
t
(2t)!
2
2t
(t!)
2
.
Metoda a VI-a. Daca funct ia analitica F

admite factorizarea F

=
G

cu G

si H

funct ii analitice, atunci conform teoremei produsului de


convolut ie 4.1.9 originalul ei este f = g h. Se determina g(t) = Z
1
[G

(z)]
si h(t) = Z
1
[H

(z)] si apoi se calculeaza f = g h.


Aplicat ia 4.2.5.. Sa se determine originalul funct iei F

(z) =
z
2
(z a)(z b)
.
Se aplica aplicat ia 4.1.3, Z[a
t
] =
z
z a
, deci F

(z) =
z
z a

z
z b
= Z[a
t
b
t
].
Rezulta f(t) = a
t
b
t
=
t

k=0
a
k
b
tk
deci pentru a = b originalul este f(t) =
a
t+1
b
t+1
a b
si pentru a = b, f(t) = a
t
a
t
=
t

k=0
a
k
a
tk
=
t

k=0
a
t
= (t + 1)a
t
.
Vericare: Z[ta
t
] +Z[a
t
] =
az
(z a)
2
+
z
z a
=
z
2
(z a)
2
.
4.3 Aplicat ii ale transformarii Z
A. Ecuat ii cu diferent e. Analogul discret al ecuat iilor diferent iale este
reprezentat de ecuat iile cu diferent e. Consideram ecuat ia liniara cu coecient i
constant i
148 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
a
n

n
y(t) +a
n1

n1
y(t) + +a
2

2
y(t) +a
1
y(t) +a
0
y(t) = f(t), (4.26)
unde a
i
R, a
n
= 0, iar membrul drept f(t) si funct ia necunoscuta y(t) sunt
funct ii original. Se dau si condit ii init iale:
y(0) = y
0
, y(0) = y
1
, . . . ,
n1
y(0) = y
n1
. (4.27)
Conform teoremei diferent ei (teorema 4.1.5),
Z[y(t)] = (z 1)Y

(z) zy(0) = (z 1)Y

(z) zy
0
,
Z[
2
y(t)] = (z 1)
2
Y

(z) z[(z 1)y


0
+ y(0)]
= (z 1)
2
Y

(z) z[(z 1)y


0
+y
1
],
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Z[
n
y(t)] = (z 1)
n
Y

(z) z
n1

i=0
(z 1)
ni1

i
y(0)
= (z 1)
n
Y

(z) z
n1

i=0
(z 1)
ni1
y
i
.
(4.28)
Aplicam ecuat iei (4.26) transformarea Z si nlocuim imaginile cu cele date
de (4.28). Ecuat ia cu diferent e (4.26) devine ecuat ia algebrica
a
n
_
(z 1)
n
Y

(z) z
n1

i=0
(z 1)
ni1
y
i
_
+a
n1
_
(z 1)
n1
Y

(z)
z
n2

i=0
(z 1)
ni2
y
i
_
+ +a
2
_
(z 1)
2
Y

(z) z ((z 1)y


0
+y
1
)

+a
1
[(z 1)Y

(z) zy
0
] +a
0
Y

(z) = F

(z).
Aceasta ecuat ie se scrie sub forma
C(z)Y

(z) G(z) = F

(Z), (4.29)
unde am notat cu C(z) polinomul
C(z) = a
n
(z 1)
n
+a
n1
(z 1)
n1
+ +a
2
(z 1)
2
+a
1
(z 1) +a
0
(care poate considerat polinomul caracteristic al ecuat iei (4.26)) si cu G(z)
polinomul G(z) =
= z
_
a
n
n1

i=0
(z1)
ni1
y
i
+a
n1
n2

i=0
(z1)
ni2
y
i
+ +a
2
((z1)y
0
+y
1
)+a
1
y
0
_
.
4.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII Z 149
Solut ia ecuat iei (4.29) este
Y

(z) =
F

(z) +G(z)
C(z)
,
iar originalul acestei solut ii y(t) = Z
1
[Y

(z)] este solut ia problemei Cauchy


(4.26), (4.27).
A doua metoda de rezolvare a problemei Cauchy reprezentate de ecuat ia
cu diferent e (4.26) cu condit iile init iale (4.27) se bazeaza pe teorema a doua a
ntarzierii (teorema 4.1.4). Conform denit iei diferent elor de ordinul 1, 2, . . . , n,
avem
y(t) = y(t + 1) y(t),

2
y(t) = y(t + 2) 2y(t + 1) +y(t),

3
y(t) = y(t + 3) 3y(t + 2) + 3y(t + 1) y(t),

n
y(t) =
y(t +n) C
1
n
y(t +n 1) +C
2
n
y(t +n 2) + + (1)
k
C
k
n
y(t +k)
+ + (1)
n1
C
n1
n
y(t + 1) + (1)
n
C
n
n
y(t).
(4.30)

Inlocuind aceste diferent e n ecuat ia (4.26), obt inem ecuat ia


b
n
y(t+n)+b
n1
y(t+n1)+ +b
2
y(t+2)+b
1
y(t+1)+b
0
y(t) = f(t), (4.31)
unde
b
n
= a
n
,
b
n1
= a
n1
C
1
n
a
n
,

b
2
= a
2
C
1
3
a
3
+ + (1)
n2
C
n2
n
a
n
,
b
1
= a
1
C
1
2
a
2
+ + (1)
n1
C
n1
n
a
n
,
b
0
= a
0
C
1
1
a
1
+ + (1)
n
C
n
n
a
n
.
Conform teoremei 4.1,4,
Z[y(t + 1)] = z[Y

(z) y(0)],
Z[y(t + 2)] = z
2
[Y

(z) y(0) y(1)z


1
],

Z[y(t +n)] = z
n
[Y

(z) y(0) y(1)z


1
y(n 1)z
n+1
].
150 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Aplicand transformarea Z ecuat iei (4.31) t inand seama de condit iile init iale
(4.27) transformam ecuat ia (4.31) n ecuat ia algebrica
b
n
z
n
_
Y

(z) y(0) y(1)z


1
y(n 1)z
n+1

+b
n1
z
n1
_
Y

(z) y(0) y(1)z


1
y(n 2)z
n+2

+ +b
2
z
2
[Y

(z) y(0) y(1)z


1
] +b
1
z[Y

(z) y(0)] +b
0
Y

(z)
= F

(z).
(4.32)
Notam cu C

(z) polinomul caracteristic al ecuat iei (4.26),


C

(z) = b
n
z
n
+b
n1
z
n1
+ +b
2
z
2
+b
1
z +b
0
si cu H(z) polinomul H(z) =
y
0
(b
n
z
n
+b
n1
z
n1
+ +b
2
z
2
+b
1
z) +y
1
(b
n
z
n1
+b
n1
z
n2
+ +b
2
z)+
+ +y
n2
(b
n
z
2
+b
1
z) +y
n1
b
n
z.
Ecuat ia (4.32) devine
C

(z)Y

(z) H(z) = F

(z)
cu solut ia
Y

(z) =
F

(z) +H(z)
C

(z)
si solut ia problemei Cauchy (4.31), (4.27) este
y(t) = Z
1
_
F

(z) +H(z)
C

(z)
_
.
Aplicat ia 4.3.1. Sa se rezolve problema Cauchy

2
y(t) 5y(t) + 6y(t) = 0, y(0) = 1, y(1) = 3.
Conform formulelor (4.30), ecuat ia se scrie
y(t + 2) 2y(t + 1) +y(t) 5y(t + 1) + 5y(t) + 6y(t) = 0,
deci
y(t + 2) 7y(t + 1) + 12y(t) = 0.
Aplicam transformarea Z (si teorema 4.1.4) si obt inem ecuat ia algebrica
z
2
_
Y

(z) y(0) y(1)z


1
_
7z (Y

(z) y(0)) + 12Y

(z) = 0,
adica
z
2
_
Y

(z) 1 3z
1
_
7z (Y

(z) 1)) + 12Y

(z) = 0,
4.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII Z 151
care se scrie
Y

(z)(z
2
7z + 12) = z
2
4z sau Y

(z)(z 3)(z 4) = z(z 4),


care are solut ia Y

(z) =
z
z 3
.
Aplicand seria geometrica, obt inem pentru |z| > 3, adica

3
z

< 1:
Y

(z) =
1
1
3
z
=

t=0
3
t
z
t
,
deci solut ia problemei Cauchy date este
y(t) =
_
0 pentru t < 0
3
t
pentru t = 0, 1, . . . .
B. Sisteme de comanda discrete. Un sistem de comanda are un
numar nit de terminale de intrare, un numar nit de terminale de iesire si
un numar nit de componente primitive. El poate reprezentat printr-o cutie
neagra (Fig. 4.7).
Fig. 4.7
Mult imea timp este T = Z, deci t Z. Marimile u
j
(t), j = 1, n si
y
i
(t), i = 1, p, numite variabile de intrare respectiv variabile de iesire, apart in
unui corp comutativ K. De obicei, K este unul dintre corpurile R, C sau
GF(p), unde corpul Galois de caracteristica p, cu p N numar prim, este
corpul GF(p)={0,1,. . . ,p-1} cu adunarea si nmult irea modulo p. Sistemul
se numeste liniar daca are componentele primitive liniare; aceste componente
sunt:
1

sumatori. Un sumator are m intrari si o iesire (Fig. 4.8).


Fig. 4.8
152 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Fig. 4.9
Fig. 4.10
iar variabilele respective verica relat ia y(t) = u
1
(t) +u
2
(t) + +u
m
(t).
2

amplicatori sau scalari. Un amplicator, reprezentat n gura


4.9, are o intrare si o iesire si funct ioneaza conform relat iei y(t) = a(t)u(t).
Marimea a(t) K se numeste factor de amplicare. Sistemul se numeste
stat ionar daca tot i factorii de amplicare sunt constant i: a(t) = a K, t Z.
3

elemente de ntarziere, reprezentate n gura 4.10, tot cu o intrare


si o iesire. Aplicat ia intrare-iesire este y(t + 1) = u(t). Daca sistemul are n
elemente de ntarziere, lui i se asociaza n variabile de stare x
i
(t), unde x
i
(t)
este valoarea variabilei de iesire a elementului de ntarziere i la momentul t.
Notam cu a
ij
(t), b
ij
(t), c
ij
(t), d
ij
(t) factorii de amplicare pe urmatoarele
conexiuni: a
ij
(t)-pe conexiunea dintre elementele de ntarziere j respectiv i,
i, j = 1, n; b
ij
(t)-ntre intrarea j si elementul de ntarziere i, j = 1, m, i = 1, n;
c
ij
(t)-ntre elementul de ntarziere j si iesirea i, j = 1, n, i = 1, p; d
ij
(t)-ntre
intrarea j si iesirea i, j = 1, m, i = 1, p. Schema unui sistem liniar este
reprezentat n gura 4.11.
Fig. 4.11
La momentul t, semnalul de la iesirea sumatorului ce precede elementul
de ntarziere i este x
i
(t + 1) (semnalul ce se va aa la iesirea elementului de
ntarziere i la momentul t + 1); el este egal cu suma semnalelor care intra n
sumator de la intrarile j si de la elementele de ntarziere j; se obt in ecuat iile
de stare ale sistemului :
x
i
(t + 1) =
n

j=1
a
ij
(t)x
j
(t) +
m

j=1
b
ij
(t)u
j
(t), i = 1, n. (4.33)

In mod analog, analizand semnalele de intrare si de iesire de la sumatorul


4.3. APLICAT II ALE TRANSFORM

ARII Z 153
iesirii i, obt inem ecuat iile de iesire ale sistemului :
y
i
(t) =
n

j=1
c
ij
(t)x
j
(t) +
m

j=1
d
ij
(t)u
j
(t), i = 1, p. (4.34)
Vom numi vectorii x(t) = (x
1
(t), . . . , x
n
(t))
T
, u(t) = (u
1
(t), . . . , u
m
(t))
T
,
y(t) = (y
1
(t), . . . , y
p
(t))
T
starea, intrarea (sau comanda) respectiv iesirea sis-
temului la momentul t. Notam cu A(t), B(t), C(t), D(t) matricele n n,
n m, p n, p m, avand elementele a
ij
(t), b
ij
(t), c
ij
(t) respectiv d
ij
(t).
Ecuat iile (4.33) si (3.34) se pot scrie sub forma

_
x(t + 1) = A(t)x(t) +B(t)u(t),
y(t) = C(t)x(t) +D(t)u(t).
(4.35)
(4.36)
Ecuat iile (4.35) si (4.36) formeaza reprezentarea de stare a sistemului dis-
cret . Astfel de sisteme discrete apar si prin discretizarea sistemelor con-
tinue, care au ecuat ia de stare x(t) = A(t)x(t) + B(t)u(t). Ele au numeroase
aplicat ii n tehnica (analiza si procesarea semnalelor, teoria codurilor etc.), n
economie, ecologie dar si n discipline umaniste. Consideram acum sistemele
stat ionare, adica cele cu tot i factorii de amplicare constant i, notate n lit-
eratura LTI (Linear Time Invariant).

In acest caz, matricele A, B, C si D
sunt matrice constante (cu elemente din corpul comutativ K), iar momentul
init ial se considera t = 0. Transformata Z a unui vector se deneste n mod
natural ca vectorul transformatelor Z ale componentelor, daca acestea sunt
funct ii original:
Z[x(t)] = (Z[x
1
(t)], . . . , Z[x
n
(t)])
T
.
Notand
X

(z) = Z[x(t)], U

(z) = Z[u(t)], Y

(z) = Z[y(t)]
si t inand seama de teorema 4.1.1 (de liniaritate) si teorema 4.1.4 (a doua teo-
rema a ntarzierii), prin aplicarea transformarii Z la ecuat iile (4.35) si (4.36),
obt inem
_
z(X

(z) x(0)) = AX

(z) +BU

(z),
Y

(z) = CX

(z) +DU

(z).
(4.37)
(4.38)
Ecuat ia (4.37) se poate scrie (zIA)X

(z) = BU

(z) +zx(0) si nmult ind


la stanga cu (zI A)
1
pentru z C\ (A), obt inem
X

(z) = (zI A)
1
BU

(z) +z(zI A)
1
x(0).
154 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z

Inlocuind n (4.38) pe X

(z) se obt ine aplicat ia intrare-iesire a sistemului


:
Y

(z) =
_
C(zI A)
1
B +D

(z) +zC(zI A)
1
x(0).
Pentru starea init iala x(0) = 0, aceasta relat ie are forma
Y

(z) = T(z)U

(z), unde T(z) = C(zI A)


1
B +D.
Matricea T(z) se numeste matricea de transfer a sistemului () si are un rol
foarte important n studiul sistemelor liniare stat ionare (LTI).
4.4 Probleme
Sa se determine imaginile funct iilor original:
1

u(t) =
_
0 daca t < 0,
1 daca t = 0, 1, . . . .
Z(u(t))(z) =

t=0
u(t)z
t
=

t=0
1
z
t
=
1
1
1
z
=
z
z 1
, |z| > 1.
2

f(t) = a
t
, t Z
+
.
Z(f(t))(z) =

t=0
a
t
z
t
=

t=0
_
a
z
_
t
=
1
1
a
z
=
z
z a
, |z| > |a|.
3

f(t) = e
t
, t Z
+
.
R: din 2

, pentru a = e

Z[e
t
] =
z
z e

, |z| > e
Re
.
4

f(t) =
_

t
_
=
_
_
_
0 daca t < 0
( 1) ( t + 1)
t!
daca t = 0, 1 . . . , R.
R: Z
__

t
__
=

t=0
( 1) ( t + 1)
t!
z
t
=
_
1 +
1
z
_

(seria
binomiala).
5

f(t) = sin t, t Z
+
.
R : Z[sin t] = Z
_
e
it
e
it
2i
_
=
1
2i
_
z
z e
i

z
z e
i
_
=
z sin
z
2
2z cos + 1
.
6

f(t) = cos t, t Z
+
.
4.4. PROBLEME 155
R: Z[cos t] = Z
_
e
it
+e
it
2
_
=
z(z cos )
z
2
2z cos + 1
.
7

f(t) = T
t
= cos(t arccos x), t Z
+
(polinoamele Cebasev);
R: Z[T
t
] =
z(z x)
z
2
2xz + 1
.
Se utilizeaza problema 6

, cu = arccos x, deci cos = cos(arccos x) =


x.
8

f(t) = a
n
T
t
(x), t Z
+
R: Z[f(t)] =
z(zax)
z
2
2axz+a
2
.
9

f(t) = sh t, t Z
+
; R: Z[sh t] =
zsh
z
2
2zch + 1
.
10

f(t) = ch t, t Z
+
; R: Z[ch t] =
z(z ch )
z
2
2zch + 1
.
11

f(t) = cos
2
t, t Z
+
.
Z[cos
2
t] = Z
_
1 + cos 2t
2
_
=
1
2
(Z[u(t)] +Z[cos 2t]), apoi se folosesc rezul-
tatele de la 1

si 6

.
12

f(t) = sin
3
t, t Z
+
.
Se t ine seama de formula sin
3
t =
1
4
(3 sin t sin 3t).
13

f(t) = 1 e
t
, t Z
+
, R:
z
z 1

z
z e

;
14

f(t) = e
t
2e
t
2
, t Z
+
, R:
z
z e

2z
z

e
;
15

f(t) = t, t Z
+
, R: Z[f(t)] =
z
(z 1)
2
.
Se aplica teorema de derivare a imaginii: Z[t f(t)] = z [F

(z)]

, unde
F

[z] = Z[f(t)]. Rezulta Z[t] = Z[tu(t)] = z


_
z
z 1
_

=
z
(z 1)
2
.
16

f(t) = t
2
, t Z
+
, R: Z[f(t)] =
z(z + 1)
(z 1)
3
.
Can problema precedenta, rezulta Z[t
2
] = Z[tt] = z
_
z
(z 1)
2
_

.
17

f(t) = t
3
, t Z
+
, R: Z[f(t)] =
z(z
2
+ 4z + 1)
(z 1)
4
.
Rezulta Z[t
3
] = Z[t t
2
] = z
_
z(z + 1)
(z 1)
3
_

.
156 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
18

f(t) =
_
t
2
_
=
t(t1)
2!
, t Z

+
R: Z[f(t)] =
z
(z1)
3
.
19

f(t) =
_
t +k
m
_
, t Z

+
, k t R: Z[f(t)] =
z
k+1
(z + 1)
m+1
.
20

f(t) =
_
t
m
_
a
t
, t Z

+
R: Z[f(t)] =
a
m
z
(za)
m+1
.
21

f(t) = ta
t 1
u(t 1), t Z
+
, R: Z[f(t)] =
z
(z a)
2
.
Din prima teorema antarzierii 4.1.3: Z[a
t1
] = z
1
Z[a
t
], rezulta Z[a
t1
] =
1
z

z
z a
Z[t a
t1
] = z
_
1
z a
_

=
z
(z a)
2
.
22

f(t) = te
t
, t Z
+
, R: Z[f(t)] =
ze

(z e

)
2
;
23

f(t) = t
2
e
t
, t Z
+
, R: Z[f(t)] =
z(z +e

)e

(z e

)
3
;
24

f(t) = t sin t, t Z
+
, R:
z(z
2
1) sin
(z
2
2z cos + 1)
2
;
25

f(t) = t cos t, t Z
+
, R:
z[(z
2
+ 1) cos 2z]
(z
2
2z cos + 1)
2
;
26

f(t) = (1)
t
t, t Z
+
, R: Z[f(t)] =
z
(z + 1)
2
.
Avem succesiv: Z[(1)
t
] =

t=0
(1)
t
z
t
=
z
z + 1
, Z[(1)
t
t] =
= z
_
z
z + 1
_

=
z
(z + 1)
2
.
27

f(t) = (t + 2)ch t, t Z
+
.
Z[f(t)] = Z[t ch t]+2Z[cht] = z
_
z(z ch)
z
2
2zch + 1
_

+2
z(z ch)
z
2
2zch + 1
.
28

f(t) = 1
3
+ 2
3
+ +t
3
, t Z
+
.
Se foloseste teorema 4.1.7 si aplicat ia 4.1.11; vezi aplicat ia 4.1.13.
29

f(t) =
1
ab
(a
t+1
b
t+1
), t Z
+
R: Z[f(t)] =
z
2
(za)(zb)
.
30

Sa se determine transformata Z[f(t)], daca f este funct ie periodica


4.4. PROBLEME 157
de perioada T, T N.
Z[f(t)] =

t=0
f(t)z
t
= f(0) +
f(1)
z
+ +
f(T 1)
z
T1
+
f(0)
z
T
+
f(1)
z
T+1
+ +
f(T 1)
z
2T+1
+ +
f(0)
z
kT
+
f(1)
z
kT+1
+ +
f(T 1)
z
2kT+T1
+
=
_
f(0) +
f(1)
z
+ +
f(T 1)
z
T1
__
1 +
1
z
T
+
1
z
2T
+ +
1
z
kT
+
_
=
_
f(0) +
f(1)
z
+ +
f(T 1)
z
T1
_
z
T
z
T
1
(vezi si aplicat ia 4.1.10).
31

f(t) =
_
1, t = 2k
1, t = 2k + 1,
k Z
+
, R:
_
f este periodica cu T = 2,
Z[f(t)] =
z
z + 1
.
32

f(t) =
_
_
_
2, t = 3k
0, t = 3k + 1
1, t = 3k + 2,
k Z
+
, R: T = 3, Z[f(t)] =
2z
3
z
z
3
1
.
Sa se determine originalele transformatelor Z F

(z), f(t) = Z
1
[F

(z)]:
33

(z) =
2z
z
2
1
.
f(t) =
1
2i
_
|z|=r>1
F

(z)z
t1
dz =
1
2i
_
|z|=r>1
2z
t
z
2
1
dz
=
1
2i
2i
_
Rez
_
2z
t
z
2
1
; 1
_
+ Rez
_
2z
t
z
2
1
; 1
__
= 1 (1)
t
=
_
0, t = 2k
2, t = 2k + 1,
k Z
+
.
34

(z) =
z
2
+ 2z
z
3
1
, R: f(t) =
_
_
_
0, t = 3k
1, t = 3k + 1
2, t = 3k + 2.
k Z
+
.
Se dezvolta F

(z) dupa puterile lui


1
z
utilizand seria geometrica, sau se
foloseste rezultatul de la funct ii periodice, problema 30

.
158 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
35

(z) =
z
3
z
2
+ 2z
z
3
1
, R: f(t) =
_

_
1, t = 3k
1, t = 3k + 1
2, t = 3k + 2,
k Z
+
;
36

(z) =
z
2
z
4
1
, R: f(t) =
_

_
0, t = 4k
0, t = 4k + 1
1, t = 4k + 2
0, t = 3k + 3,
k Z
+
;
37

(z) =
z
(z 1)(z e)
; 38

(z) =
z
(z 1)
2
(z e)
;
39

(z) =
z
2
(z 1)(z e
2
)
; 40

(z) =
z
(z 3)
2
;
41

(z) =
z(z + 1)
(z 1)
3
;
42

(z) =
1
1

2z
1
+z
2
;
43

(z) = e
a
z
, R: f(t) =
a
t
t!
;
44

(z) = Ln
_
z
z 1
_
;
R: F

(z) =

t=0
f(t)z
t
F

_
1
z
_
=

t=0
f(t)z
t
serie Laurent f(t) =
a
t
=
_
F

_
1
z
__
(t)
z=0
t!
. Deci, F

_
1
z
_
= Ln (1 z);
_
F

_
1
z
__

=
1
1 z

_
F

_
1
z
__
(t)
=
(t 1)!
(1 z)
t
f(t) =
_
_
_
0, t = 0
(t 1)!
t!
=
1
t
, t N

.
45

(z) = Ln
_
z + 1
z
_
, R: f(t) =
_
_
_
0, t = 0
(1)
t1
t
, t N

;
46

(z) = Ln
_
z + 1
z 1
_
, R: f(t) =
_
_
_
0, t = 2k
2
2k + 1
, t = 2k + 1, t Z
+
.
Sa se rezolve ecuat iile cu diferent e:
47


2
y(t) 4y(t) = 0, y(0) = 1, y(1) = 3, R: y(t) = 3
t
.
4.4. PROBLEME 159
Ecuat ia se scrie y(t +2) 2y(t +1) +y(t) 4y(t) = 0 (a doua teorema
a ntarzierii 4.1.4 Z[f(t +n)] = z
n
_
Y

(z)
n1

t=0
f(t)z
t
_
) z
2
[Y

(z)y(0)
y(1)z
1
] 2z[Y

(z) y(0)] 3Y

(z) = 0 Y

(z) =
z
z 3
.
48


2
y(t) + y(t) 2y(t) = 0, y(0) = 1, y(1) = 2, R: y(t) = 2
t
;
49


2
y(t) 3y(t) 4y(t) = 0, y(0) = 1, y(1) = 5, R: y(t) = 5
t
.
50


2
y(t) + y(t) 2y(t) = 5
t
, y(0) = 1, y(1) = 1, R: y(t)=
5
t
+52
t+1
+7(1)
t
18
.
51


3
y(t) + 3
2
y(t) 2y(t) = 0, y(0) = 0, y(1) = 1, y(2) = 2.
R:Ecuat ia se scrie y(t +3) y(t +1) = 0 (a doua teorema a ntarzierii
4.1.4) Z[f(t +n)] = z
n
_
Y

(z)
n1

t=0
f(t)z
t
_
) z
3
[Y

(z) y(0) y(1)z


1

y(2)z
2
] z[Y

(z) y(0)] = 0 Y

(z) =
z + 2
z
2
1
. Atunci y(t) =
3+(1)
t
2
daca
t 1 si y(0) = 0.
52


3
y(t) + y(t) 10y(t) = t, y(0) = 0, y(1) = 0, y(2) = 1.
R:Ecuat ia se scrie y(t + 3) 3y(t + 2) + 4y(t + 1) 12y(t) = 0
z
3
[Y

(z) + z
2
] 3z
2
Y

(z) + 4zY

(z) 12Y

(z) =
z
(z 1)
2
Y

(z) =
z
2
(z 2)
(z 3)(z
2
+ 4)(z 1)
2
.
53

Sa se determine matricea de transfer a sistemului (), Fig. 4.12.


Fig. 4.12
R: Reprezentarea de stare a sistemului este
()
_
x(t + 1) = Ax(t) +Bu(t)
y(t) = Cx(t) +Du(t),
160 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
unde
x(t) =
_
_
x
1
(t)
x
2
(t)
x
3
(t)
_
_
, u(t) =
_
u
1
(t)
u
2
(t)
_
, y(t) =
_
y
1
(t)
y
2
(t)
_
;
A =
_
_
4 1 2
2 1 2
1 1 1
_
_
, B =
_
_
1 1
1 2
0 3
_
_
, C =
_
1 1 1
2 0 1
_
,
D =
_
12 30
6 13
_
; det(sI A) = s
3
6s
2
+ 11s 6,
(sI A)

=
_
_
s
2
2s 1 s 3 2s + 4
2s 4 s
2
5s + 6 2s + 4
s 3 s + 3 s
2
5s + 6
_
_
.
Se obt ine matricea de transfer
T(s) = C(sIA)
1
B+D =
_
8s 2 4s
2
42s + 32
3s
2
4s + 4 5s
2
+ 6s
_

1
s
3
6s
2
+ 11s 6
.
54

Sa se determine sirul (x
n
)
n
, daca x
n
= x
n1
+ 5
n
, n 1, x
0
= 4.
Fie x(n) = x
n
, n 0 si 0, pentru n < 0. Fie
y(n) = x(n) x(n 1) =
_
5
n
, n 1
4, n = 0
Atunci, pe de o parte, Z[y(n)] = Z[x(n)] Z[x(n 1)] = Z[x(n)]
z
1
Z[x(n)] =
z1
z
Z[x(n)], iar pe de alta parte,
Z[y(n)] =

n=0
y(n)z
n
= 4 +

n=1
5
n
z
n
= 4 +
z
z 5
1 =
4z 15
z 5
.
Obt inem astfel Z[x(n)] =
z(4z15)
(z1)(z5)
, de unde x(n) = x
n
=
11+5
n+1
4
, n 0.
55

Sa se determine sirul (x
n
)
n
, daca x
n
= x
n1
+2x
n2
, n 2, x
0
= 3,
x(1) = 2.
Analog exercit iului precedent, pentru
y(n) = x(n) x(n 1) 2x(n 2) =
_
_
_
0, n 2
1, n = 1
3, n = 0

56

Sa se determine sirul (x
n
)
n
, daca x
n
5x
n1
+ 6x
n2
= n, n 2,
x
0
= 1, x(1) = 2.
Sa se determine solut iile ecuat iilor
4.4. PROBLEME 161
57

(t) +
t

k=0
(k)e
tk
= e
t
R: Aplicand ecuat iei transformarea Z , obt inem Z[(t)] + Z[(t) e
t
] =
Z[e
t
] Z[(t)] + Z[(t)]
z
ze
=
z
ze
, de unde Z[(t)] =
z
2ze
si (t) =
e
t
2
t+1
,
t Z
+
.
58

(t) + 2
t

k=0
(k)(t k) = t
2
R:Analog problemei precedenta, Z[(t)] =
z(z+1)
(z1)(z
2
+1)
si (t) = Rez(
z
t
(z+1)
z1)(z
2
+1)
, 1)+
Rez(
z
t
(z+1)
z1)(z
2
+1)
, i) + Rez(
z
t
(z+1)
z1)(z
2
+1)
, i), t Z
+
si cum 1, i sunt poli de or-
dinul 1, obt inem (t) =
_

_
1, t = 4k
1 + i, t = 4k + 1
0, t = 4k + 2
1 i, t = 4k + 3
, unde k Z
+
.
Sa se rezolve ecuat iile cu diferent e:
59


2
y(t) y(t) = 4
t

k=0
y(k)5
tk
, y(0) = 1, y(1) = 3.
Ecuat ia se scrie y(t + 2) 2y(t + 1) = 4y(t) 5
t
, z
2
[Y

(z) 1
3z
1
] 2z[Y

(z)1] = 4Y

(z)
z
z5
Y

(z) =
(z + 1)(z 5)
(z 6)(z 1)
. Obt inem y(t) =
8+76
t1
5
, t 1
60

y(t) 4
t

k=0
y(k)9
tk
= 0, y(0) = 1.
Ecuat ia se scrie y(t + 1) y(t) = 4y(t) 9
t
, z[Y

(z) 1] Y

(z) =
4Y

(z)
z
z9
Y

(z) =
z(z 9)
(z 3)
2
. Obt inem y(t) = 3
t
(1 2t), t 0
61

Fie x = x(t), t Z
+
si y = y(t), t Z
+
astfel ncat y(t) = x(0) +
x(1) +... +x(t). Determinat i funct ia de transfer
Y

(z)
X

(z)
.
Fie
k
(t) =
_
1, t = k
0, t = k
. Atunci (x
k
)(t) = x(t k), de unde
rezulta ca y = x
n
+ x
n1
+ ... + x
1
+ x. Cum Z[
k
] =
1
z
k
(con-
form teoremei 4.1.3) si folosind rezultatul teoremei 4.1.9, obt inem Y

(z) =
n

k=0
X

(z)
1
z
k
= X

(z)
1
1
z
n+1
1
1
z
, de unde rezulta funct ia de transfer T(z) =
Y

(z)
X

(z)
=
z
n+1
1
z
n1
(z 1)
.
162 CAPITOLUL 4. TRANSFORMAREA Z
Capitolul 5
Alte transformari
5.1 Transformarea Mellin
Daca n formulele directa si de inversare ale transformarii Fourier se aplica
schimbarile de variabile si de funct ii
p = i, x = e
t
, f(ln x) f(x),

f
_
p
i
_
= F(p)
se obt in: denit ia transformatei Mellin a unei funct ii original f
M[f(x)] = F(p) =

0
f(x)x
p1
dx, < Re p <
si formula de inversare
f(x) =
1
2i
a+i

ai
F(p)x
p
dp.
Proprietat i
1. Liniaritate.
M[f(x) +g(x)] = M[f(x)] +M[g(x)], , C.
2. Asemanare.
M[f(ax)] =
1
a
p
M[f(x)], a > 0.
3. Derivarea originalului.
M[f

(x)] = (p 1)F(p 1), < Im(p 1) < ,


163
164 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
M
__
x
d
dx
_
(n)
f(x)
_
= (1)
n
p
n
F(p).
4. Derivarea imaginii.
M[f(x) ln x] = F

(p).
5. Integrarea originalului.
M
_
x

0
f(t)dt
_
=
F(p + 1)
p
.
6. Produsul de convolut ie.
M
_

0
t
c
f(xt)g(t)dt
_
= F(p)G(c p + 1), c > 0.
7. Produsul originalelor.
M[f(x)g(x)] =
1
2i
a+i

ai
F(s)G(p s)ds.
Exemple
1. M[e
ax
] =
(p)
a
p
, Re p > 0.
2. M[e
a
2
x
2
] =
1
2a
p

_
p + 1
2
_
.
3. M
_
1
1 +x
_
=

sin(p)
.
4. M[e
iax
] =
(p)
a
p
e
ip/2
, 0 <Re p < 1.
5. M[cos(x)] =
(p)

p
cos
p
2
, 0 <Re p < 1.
6. M[sin(x)] =
(p)

p
sin
p
2
.
7. M[J

(x)] =
2
p1

_
+p
2
_

_
p
2
+ 1
_ , <Re p < + 2.
5.2. TRANSFORMAREA HANKEL 165
5.2 Transformarea Hankel
Fie f :]0, [ R o funct ie care satisface condit iile lui Dirichlet: n orice
interval nit [a, b], 0 < a < b, f are cel mult un numar nit de puncte de
extrem si de puncte de discontinuitate de spet a ntai.
Transformarea Hankel de ordinul a funct iei f este funct ia
H

[f(x)] = F

(s) =

0
xf(x)J

(sx)dx, s (0, ), R
+
unde J

este funct ia Bessel de ordinul (0, ),


J

(x) =
+

n=0
(1)
n
n!( +n + 1)
_
x
2
_
2n+
.
Operatorul H

se numeste transformarea Hankel de ordinul .


Formula de inversare este
f(x) =

0
sF

(s)J

(sx)ds.
Proprietat i
1. Liniaritate.
H

[f(x) +g(x)] = H

[f(x)] +H

[g(x)], , R.
2. Asemanare
H

[f(ax)] =
1
a
2
F

_
s
a
_
.
3. Derivarea originalului.
H

[f

(x)] = s
_
+ 1

F
1
(s)
1
2
F
+1
(s)
_
,
H

[x
1
_
x
1
f(x)
_

] = sF
1
(s),
H

[x
1
_
x
1+
f(x)
_

] = sF
+1
(s).
4. H

[e
sx
f(x)] = L[xf(x)J

(sx)].
5. Ecuat ia lui Bessel.
H

_
f

(x) +
1
x
f

(x)

2
x
2
f(x)
_
= s
2
F

(s).
166 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
6. Relat ia lui Parseval.

0
sF

(s)G

(s)ds =

0
xf(x)g(x)dx.
Exemple.
1. H

[x
1
e
px
] =
2

_
+
1
2
_
s

_
p
2
+s
2
_
+
1
2
2. H

[x
p1
] =
2
p

_
1
2

+
1
2
p
+
1
2
_
s
p+1

_
1
2


1
2
p
+
1
2
_.
Aplicat ie. Propagarea caldurii ntr-un disc de raza R pentru o rata de
intrare constanta q are ca model ecuat ia caldurii n coordonate polare pentru
u(r, z)

2
u
r
2
+
1
r
u
r
+

2
u
z
2
= 0
cu condit ia
u
z
(r, 0) =
_

q
cR
2
, r < R,
0, r > R.
Aplicand transformarea Hankel H
0
n raport cu r se obt ine problema

2
U
z
2
(s, z) s
2
U(s, z) = 0,
U
z
(s, 0) =
q
csR
J
1
(sR)
unde U(s, z) = H
0
[u(r, z)].
Solut ia marginita a acestei ecuat ii este U(s, z) =
q
csR
J
1
(sR)e
sz
de unde
rezulta temperatura n disc
u(r, z) =
q
sR
+

0
J
0
(sr)J
1
(sR)s
1
e
sz
ds.
5.3 Transformarea Hilbert
Transformata Hilbert a unei funct ii f L
2
este funct ia

f = H[f] L
2
denita de
H[f(x)] =

f(t) =
1

v.p.

f(x)
t x
dx =
1

v.p.

f(t x)
x
dx.
5.4. TRANSFORMAREA Z BILATERAL

A 167
Operatorul H : L
2
L
2
se numeste transformarea Hilbert. Formula de
inversare este
f(x) = H
1
[

f(t)] =
1

v.p.

f(t)
x t
dt.
Proprietat i.
1. H
1
= H, H
2
= id, H
4
= id.
2. F[

f(t)] = i sgn F[f(x)]().


Transformari discrete
5.4 Transformarea Z bilaterala
Fie f : Z C cu proprietatea: M > 0, R

> R
+
0 astfel ncat
|f(t)| MR
t

pentru t = 1, 2, ...si |f(t)| MR


t
+
pentru t = 0, 1, 2, ...
Transformata Z bilaterala a funct iei f este denita de
F

II
(z) = Z
II
[f(t)] =

t=
f(t)z
t
, R
f
+
< |z| < R
f

unde R
f

si R
f
+
sunt cel mai mare R

, respectiv cel mai mic R


+
cu proprietatea
de mai sus.
Transformata Z bilaterala se poate descompune n suma a doua transfor-
mate unilaterale:
F

II
(z) = F
+
(z) +F

(z),
F
+
(z) =

t=0
f(t)z
t
, |z| > R
f
+
,
F

(z) =
1

t=
f(t)z
t
, |z| < R
f

.
Formule de inversare:
i). f(t) =
1
2i
_
|z|=r
F
II
(z)z
t1
dz, t Z, R
f

< r < R
f
+
.
ii). f(t) =
_

_
1
t!
F
+
_
1
z
_
(t)

z=0
, t = 0, 1, 2, ...
1
(t)!
F

(z)
(t)

z=0
, t = 1, 2, ....,
168 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
unde F

II
(z) = F
+
(z) + F

(z), F
+
si F

sunt funct ii olomorfe pe domeniile


|z| > R
f
+
, respectiv |z| < R
f

.
Exemplu. Pentru f(t) =
_
1, t = 0, 1, 2, ...,
a
t
, t = 1, 2, ...
a C, |a| > 1, rezulta
R
f
+
= 1 si R
f

= |a|.
Atunci, n coroana circulara 1 < |z| < |a| se obt in, utilizand seria geomet-
rica:
F
+
(z)=

t=0
z
t
=
z
z 1
, F

(z)=
1

t=
a
t
z
t
=

t=0
a
t
z
t
1=
a
a z
1 =
z
a z
,
deci
F
II
(z) =
z
z 1
+
z
a z
=
z(1 a)
(z 1)(z a)
.
5.5 Transformarea Walsh
Se considera numerele q, n N, q 2, n 1, N = q
n
si mult imea
N = {0, 1, ..., N 1}. Pentru k N se noteaza cu k
i
coecientul lui q
i
din
scrierea q-adica a lui k: k = k
n1
q
n1
+ k
n2
q
n2
+ + k
1
q + k
0
si se
considera numerele

i
(k) =
_
k
i
+k
i1
(mod q) 1 i n 1,
k
n1
, i = n.
Se numesc funct ii Walsh (n baza q) funct iile constante pe port iuni denite
de relat ia
wal(k, t) =
n

i=1
r
i
(t)

i
(k)
unde r
i
(t) = sgn(sin q
i
t) sunt funct iile lui Rademacher.
Funct iile Walsh sunt ortogonale pe [0, 1], adica

wal(k, ), wal(l, )

=
1

0
wal(k, t)wal(l, t)dt = 0, pentru k = l.
Transformata Walsh discreta (TWD) a unei funct ii x : N R, x =
(x
k
)
kN
este funct ia X = (X
m
)
mN
,
X
m
=
1
N
N1

t=0
x
t
wal(m, t), m N.
5.6. TRANSFORMAREA HAAR 169
Transformata Walsh discreta inversa a funct iei X = (X
m
)
mN
este
x = (x
t
)
tN
x
t
=
N1

m=0
X
m
wal(m, t), t N.
Se considera matricea W = [w
ij
]
0i,jN1
, unde w
ij
= wal(i, j) si vectorii
coloana x = [x
0
, x
1
, ..., x
N1
]
T
,

X = [X
0
, X
1
, ..., X
N1
]
T
. Matricea W este
simetrica. Atunci aceste relat ii se pot scrie sub forma

X =
1
N
W x, x = W

X.
5.6 Transformarea Haar
Se considera N = 2
q
, q N. Se numesc funct ii Haar funct iile har(k, t) :
[0, 1] R denite de relat ia
har(2
q
+m, t) =
_

2
q
,
m
2
q
t <
m+
1
2
2
q
,

2
q
,
m+
1
2
2
q
t <
m+ 1
2
q
,
0, n rest.
Funct iile Haar sunt ortogonale pe [0,1].
Transformata Haar discreta (THD) a unei funct ii x : N R, x =
(x
k
)
kN
este funct ia
X
m
=
1
N
N1

t=0
x
t
har(m, t), m N.
Transformata Haar discreta inversa a funct iei X = (X
m
)
mN
este
x = (x
t
)
tN
x
t
=
N1

m=0
X
m
har(m, t), t N.
Se considera matricea H = [h
ij
]
0i,jN1
, unde h
ij
= har(i, j) si vectorii
coloana x = [x
0
, x
1
, ..., x
N1
]
T
,

X = [X
0
, X
1
, ..., X
N1
]
T
. Relat iile de mai sus
se pot scrie sub forma

X =
1
N
H x, x = H
T

X.
170 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
5.7 Transformarea Laplace bidimensionala hibrida
Funct ia f : R Z C se numeste funct ie original daca are proprietat ile
urmatoare:
i) f(t, k) = 0 daca t < 0 sau k < 0;
ii) f(, k) este continua pe port iuni n R, (k) Z
+
;
iii) M
f
> 0,
f
> 0, R
f
> 0 astfel ncat |f(t, k)| M
f
e

f
t
R
k
f
, (t, k)
R
+
Z
+
.
Pentru orice original f, funct ia
L
1,1
[f(t, k)] = F(s, z) =

k=0
f(t, k)e
st
z
k
dt, s, z C.
se numeste transformata Laplace bidimensionala hibrida (2D) a funct iei f.
Operatorul L
1,1
se numeste transformarea Laplace bidimensionala hibrida.
Integrala improprie este absolut convergenta n domeniul
D(f) =
_
s C| Re s >
f
_

_
z C| |z| > R
f
_
si uniform convergenta n orice domeniu
D

(f) =
_
s C| Re s

_
z C| |z| R

_
, unde

>
f
si R

> R
f
.
Proprietat i.
1. Liniaritate. Pentru orice funct ii original f si g si orice , C
L
1,1
[f(t, k) +g(t, k)] = L
1,1
[f(t, k)] +L
1,1
[g(t, k)].
2. Asemanare. Daca f(t, k) = 0 pentru k = nl, l = 0, 1, ...., n N

, atunci
a > 0, s, z C, Re s > a
f
, |z| > R
n
f
,
L
1,1
[f(at, nk)] =
1
a
F
_
s
a
, z
1/n
_
.
3. Prima teorema de ntarziere.
a R
+
, n N, L
1,1
[f(t a, k n)] = e
sa
z
n
F(s, z).
4. A doua teorema de ntarziere. a R
+
, n N
L
1,1
[f(t +a, k +n)] = e
sa
x
n
_
F(s, z)
a

0
e
st
Z[f(t, k)]dt
5.7. TRANSFORMAREA LAPLACE BIDIMENSIONAL

A HIBRID

A 171

n1

k=0
z
k
L[f(t, k)] +
a

0
n1

k=0
f(t, k)e
st
z
k
dt
_
,
unde L si Z reprezinta transformarea Laplace (1D) si transformarea Z.
5. Deplasare. Daca a C, b C

, atunci
L
1,1
[e
at
b
k
f(t, k)] = F
_
s a,
z
b
_
, s, z C, Re s > Re a +
f
, |z| > |b|R
f
.
6. Derivare si ntarziere. Daca f
(n)
=

n
f
t
n
este funct ie original, atunci
L
1,1
[

f(t, k + 1)] = szF(s, z) szL[f(t, 0)] zZ[f(0+, k)] +zf(0+, 0),
L
1,1
[

f(t, k)] = sF(s, z) Z[f(0+, k)],
L
1,1
[f(t, k + 1)] = z
_
F(s, z) L[f(t, 0)]
_
,
L
1,1
[f
(n)
(t, k)] = s
n
F(s, z)
n1

i=0
s
ni1
Z[f
(i)
(0+, k)],
L
1,1
[f(t, k +m)] = z
m
_
F(s, z)
m1

j=0
L[f(t, j)]z
j
_
,
L
1,1
[f
(n)
(t, k +m)] = s
n
x
m
F(s, z) s
n
m1

j=0
L[f(t, j)]z
mj

z
m
n1

i=0
Z[f
(i)
(0+, k)]s
ni1
+
n1

i=0
m1

j=0
f
(i)
(0+, j)s
ni1
z
mj
, m, n N

.
7. Derivare si diferent a. Diferent a funct iei original f(t, k) este funct ia
f(t, k) =
_
0, k < 0,
f(t, k + 1) f(t, k), k 0.
Daca

f este funct ie original, atunci
L
1,1
[

f(t, k)] = s(z 1)F(s, z) szL[f(t, 0)] (z 1)Z[f(0+, k)] +zf(0+, 0).
8. Derivarea imaginii. Pentru orice q, r N,
L
1,1
[(1)
q+r
t
q
k(k + 1) (k +r 1)f(t, k)] = z
r

q+r
F
s
q
z
r
(s, z).
172 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
9. Suma si integrarea originalului. Suma funct iei original f(t, k) este funt ia
Sf(, k) =
_

_
0, k 0,
k1

l=0
f(t, l), k 1.
Atunci
L
1,1
_
t

0
Sf(, k)d
_
=
F(s, z)
s(z 1)
.
10. Integrarea imaginii.
L
1,1
_
f(t, k)
tk
_
=

0
F(, )

dd
daca integrala improprie este convergenta.
11. Convolut ie. Produsul de convolut ie 2D continuu-discret al funct iilor
original f(t, k) si g(t, k) este operatorul
2
denit de
_
f
2
g
_
(t, k) =
_

_
0, pentru t < 0 sau k < 0,
t

0
k

l=0
f(, l)f(t , k l)d, pentru t 0 si k 0.
Atunci
L
1,1
[
_
f
2
g
_
(t, k) = F(s, z)G(s, z).
12. Produsul originalelor. Pentru
f
< a < Re s
g
, R
f
< r <
|z|
R
g
.
L
1,1
[f(t, k) g(t, k)] =
1
4
2
a+i

ai
_ _
|z|=r
F(q, )G
_
s q,
z

_
d

_
dq.
13. Valoarea init iala.
Daca lim
t0
t>0
f(t, , 0) = f(0+, 0) exista, atunci
f(0+, 0) = lim
s
lim
z
sF(s, z).
5.7. TRANSFORMAREA LAPLACE BIDIMENSIONAL

A HIBRID

A 173
14. Valoarea nala.
lim
t
lim
k
f(t, k) = lim
s0
lim
z1+
s(z 1)F(s, z)
daca limitele exista.
15. Formule de inversare.
i) f(t, k) =
1
4
2
a+i

ai
_
_
|z|=r
F(s, z)z
k1
dz
_
e
st
ds, a >
f
, r > R
f
,
ii) f(t, k) =
1
2ik!
a+i

ai

k
F(s, z
1
z
k

z=0
e
st
ds,
iii) f(t, k) =
1
k!
n

j=1
Rez
_

k
F(s, z
1
)
z
k
e
st
, s
j
_
,
unde s = s
j
, j {1, ..., n} sunt punctele singulare ale funct iei

k
F(s, z
1
)
z
k
.
iv) f(t, k) =
r
k
4
2
i
a+i

ai
_

F(s, re
i
)e
ik
d
_
e
st
ds, a >
f
, r > R
f
.
v) Daca F(s, z) are dezvoltarea n serie Laurent
F(s, z) =

n=1

m=0
a
mn
s
n
z
m
,
atunci funct ia original are dezvoltarea n serie Taylor
f(t, k) =

n=1

m=0
a
mn
(n 1)!
t
n1
(k m),
unde este funct ia impuls discreta (k) =
_
1, daca k = 0,
0, daca k = 0.
Aplicat ii.
1. Ecuat ii diferent iale si cu diferent e
Se considera ecuat ii de forma
a
0
x(t, k) +a
1
x(t, k) +a
2
x(t, k) +a
3
x(t, k) = f(t, k)
cu condit iile la frontiera
x(0, 0) = x
0
; x(t, 0) = g(t), t R
+
; x(0, k) = h(k), k Z
+
174 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
unde x(t, k), f(t, k), x(t, k) =
x(t, k + 1)
t

x(t, k)
t
sunt funct ii original,
g(t) si h(t) sunt funct ii original 1D continua, respectiv discreta si g(0) = h(0) =
x
0
, a R, i = 0, 3, x
0
R.
Se aplica transformarea Laplace bidimensionala hibrida 2D. Cu notat iile:
X(s, z) = L
1,1
[x(t, k)], G(s) = L[g(t)], H(z) = Z[h(k)]
si t inand seama de proprietat ile 1 si 7 se obt ine ecuat ia algebrica
a
0
_
s(z 1)X(s, z) (z 1)H(z) szG(s) +zx
0

+a
1
_
sX(s, z) H(z)

+
+a
2
_
(z 1)X(s, z) zG(s)

+a
3
X(s, z) = F(s, z)
cu solut ia
H(s, z) =
F(s, z) +
_
a
0
(z 1) +a
1

H(z) +z
_
a
0
s +a
2
_
G(s) a
0
zx
0
a
0
s(z 1) +a
1
s +a
2
(z 1) +a
3
.

In mod analog se rezolva problema Cauchy pentru ecuat ii diferent iale si


cu diferent e de forma
N

n=0
l
n

l=0
a
nl

n
_

l
x(t, k)
_
t
n
= f(t, k), N, l
n
N, a
nl
R.
2. Matricele de transfer ale sistemelor liniare 2D continue-discrete
Sistemele 2D continue-discrete de tip Roesser au reprezentarea de stare
_
x
h
(t, k)
x
v
(t, k + 1)
_
=
_
A
11
A
12
A
21
A
22
_ _
x
h
(t, k)
x
v
(t, k)
_
+
_
B
1
B
2
_
u(t, k),
y(t, k) =
_
C
1
C
2

_
x
h
(t, k)
x
v
(t, k)
_
+Du(t, k)
unde t R
+
, k Z
+
, x
h
(t, k) =
x
h
(t, k)
t
; x
h
(t, k) R
n
1
si x
v
(t, k) R
n
2
sunt respectiv starea orizontala si starea verticala, u(t, k) R
m
este intrarea
(comanda) si y(t, k) R
p
este iesirea; A
11
, A
12
, A
21
, A
22
, B
1
, B
2
, C
1
, C
2
si
D sunt matrice de dimensiuni corespunzatoare.
Se aplica transformarea Laplace bidimensionala hibrida 2D si cu condit iile
la limita x(0, k) = x(t, 0) = 0, t R
+
, k Z
+
, se obt ine aplicat ia intrare-
iesire Y (s, z) = H(s, z)U(s, z) unde H(s, z) este matricea de transfer
H(s, z) =
_
C
1
C
2

_
sI
n
1
A
11
A
12
A
21
zI
n
2
A
22
_
1
_
B
1
B
2
_
+D.
5.7. TRANSFORMAREA LAPLACE BIDIMENSIONAL

A HIBRID

A 175

In mod analog, pentru sistemele 2D continue-discrete de tip Fornasini-


Marchesini
x(t, k +1) = A
0
x(t, k) +A
1
x(t, k) +A
2
x(t, k +1) +B
0
u(t, k) +B
1
u(t, k) +
B
2
u(t, k + 1),
y(t, k) = Cx(t, k) +Du(t, k)
se obt ine matricea de transfer
H(s, z) = C
_
szI A
0
sA
1
zA
2
_
1
_
B
0
+sB
1
+zB
2
_
+D.
176 CAPITOLUL 5. ALTE TRANSFORM

ARI
Capitolul 6
Tabele
6.1 Transformarea Fourier
f(x)

f() =

R
f(x)e
ix
dx
1.

f(x) 2f()
2.
f(x)

f()
3.
af(x) +bg(x) a

f() +b g()
4.
f(x a) e
ia

f()
5.
f(ax), a = 0
1
|a|

f(

a
)
6.
e
iax
f(x), a > 0

f( +a)
7.
f(ax) cos(bx), a = 0
1
2|a|
_

f
_
b
a
_
+

f
_
+b
a
__
8.
f(ax) sin(bx), a = 0
1
2|a|i
_

f
_
b
a
_


f
_
+b
a
__
177
178 CAPITOLUL 6. TABELE
9.
x
n
f(x), n N (i)
n

f
(n)
()
10.
f
(n)
(x), n N (i)
n

f()
11.
(f g)(x)

f g
12.
f(x)g(x)
1
2

f g
13.
e
ax
, a > 0
1
a + i
14.
e
ax
2
, a > 0

a
e

2
/4a
15.
e
a|x|
a > 0
2a
a
2
+
2
16.
A u(

2
|t|) =
_
A, t [

2
,

2
]
0, n rest
2A

sin(

2
)
17.
f(t) =
_
_
_
1 +t, t [1, 0]
1 t, t (0, 1]
0, t / [1, 1]
2(1 cos )

2
6.1. TRANSFORMAREA FOURIER 179
T

T
1.

a
e
ia
2.
1
3.
1
2
4.
t
n
2i
n

(n)
5.
u(t)
i
1

6.
e
it
2
e

i(
2
+)
4
7.

(n)
(i)
n
1
8.
sgn t
12i V p
1

9.
V p
1
t
i sgn
10.
1
t i0
i +V p
1

11.
1
t + i0
i +V p
1

12.
|t|
2V p
1

180 CAPITOLUL 6. TABELE


6.2 Transformarea Laplace
Nr f F(p)
1.
H(t)
1
p
2.
e
at
, a C
1
p a
, Re p > Re a
3.
sin(t), a C

p
2
+
2
4.
e cos(t), a C
p
p
2
+
2
5.
sh (t), a C

p
2

2
6.
ch(t), a C
p
p
2

2
7.
t

, > 1
( + 1)
p
+1
, Re p > 0
8.
t
n
, n N
n!
p
n+1
9.
t
n
e
at
, n N

, a C
n!
(p a)
n+1
, Re p > Re a
10.
t sin(t), a C
2p
(p
2
+
2
)
2
, Re p > |Im|
11.
t cos(t), a C
p
2

2
(p
2
+
2
)
2
, Re p > |Im|
12.
e
at
sin(t), a C

(p a)
2
+
2
, Re p > Re a +|Im|
13.
e
at
cos(t), a C
p a
(p a)
2
+
2
, Re p > Re a +|Im|
6.2. TRANSFORMAREA LAPLACE 181
Nr f F(p)
14.
J
n
(t), n N
_
p
2
+ 1 p
_
n

p
2
+ 1
15.
L
n
(t) =
1
n!
e
t
[e
t
t
n
]
(n)
, n N
(p 1)
n
p
n+1
16.
1

t
1

p
17.
sin(t)
t

2
arctg
p

, Re p > |Im|
18.
e
at
e
bt
t
ln
p b
p a
19.
2
t
_
cos(at) cos(bt)
_
ln
p
2
+b
2
p
2
+a
2
20.
H(t a), a > 0
e
ap
p
21.
A
_
H(t a) H(t b)
_
, a > 0 < b
A
e
ap
e
bp
p
22.
f(t +T) = f(t), t 0, T > 0.
(f periodica de perioada T)
1
1 e
Tp
T

0
f(t)e
pt
dt
23.
| sin(t)|

p
2
+
2

1 +e

p
1 e

In tabelul de mai sus f este notat ia pentru funct ia Hf, unde H este funct ia
treapta a lui Heaviside
H(t) =
_

_
1, t < 0,
1
2
, t = 0,
1, t > 1.
.
De exemplu, prin e
at
este desemnata funct ia H(t)e
at
=
_

_
1, t < 0,
1
2
, t = 0,
e
at
, t > 0.
182 CAPITOLUL 6. TABELE
6.3 Transformarea Z
Nr f F

(z)
1.
(t) =
{
1, t = 0,
0, t = 0.
1
2.
(t n) =
{
1, t = n,
0, t = n.
z
n
3.
f(t) = 1, t = 0, 1, 2, ...
z
z 1
4.
a
t
, a C
z
z a
5.
e
t
z
z e

6.
sin(t)
z sin
z
2
2xcos + 1
7.
cos(t)
z(z cos )
z
2
2z cos + 1
8.
sh (t)
zsh
z
2
2zch + 1
9.
ch(t)
z(z ch )
z
2
2zch + 1
10.
a
t
sin(t)
za sin
z
2
2az cos + a
2
11.
a
t
cos(t)
z(z a cos )
z
2
2az cos + a
2
12.
t
z
(z 1)
2
13.
t
2 z(z + 1)
(z 1)
2
14.
t
3 z(z
2
+ 4z + 1)
(z 1)
4
15.
(

t
)
=
=
( 1)...( t + 1)
t!
, C
(
1 +
1
z
)

6.3. TRANSFORMAREA Z 183


Nr f F

(z)
16.
ta
t
az
(z a)
2
17.
t sin(t)
z
(
(z
2
1) sin
)
(z
2
2z cos + 1)
2
18.
t cos(t)
z
(
(z
2
+ 1) cos 2z
)
(z
2
2z cos + 1)
2
19.
T
n
(t) = cos(t cos x)
z(z x)
z
2
2zx + 1
20.
1
t
, t = 1, 2, ...
ln
z
z 1
21.
(1)
t1
t
, t = 1, 2, ...
ln
(
1 +
1
z
)
22.
a
t1
t
, a C, t = 1, 2, ...
1
a
ln
z
z a
23.
sin(t)
t
, t = 1, 2, ...t
3
, arctg
sin
z cos
24.
a
t
t!
, a C
e
a
z
25.
t + 1
t!
a
t
, a C
(
1 +
a
z
)
e
a
z
26.
(a)
t
(2t + 1)!

z
a
sin

a
z
27.
(a)
t
(2t)!
cos

a
z
28.
a
t
(2t + 1)!

z
a
sh

a
z
29.
a
t
(2t)!
ch

a
z
30.
f(t) =
{
0, t = 2k,
2, t = 2k + 1,
k N
2z
z
2
1
Index
ntarziere (Fourier), 60, 83
ntarziere (Laplace), 107
sir Cauchy, 6
asemanare (Fourier), 84
Parseval (Fourier), 71
a doua teorema de ntarziere(Z), 132
a doua teorema de ntarziere (Laplace
2D), 171
asemanare (Mellin), 163
asemanare (Z), 131
asemanare (Fourier), 60
asemanare (Laplace 2D), 170
asemanare (Laplace), 106
asemanare (Hankel), 165
coecient i Fourier, 11
comutativitatea produsului direct, 52
condit iile Cauchy-Riemann, 24
convergent a n medie patratica, 7
convergent a punctuala, 7
convergent a uniforma, 7
convergent a n S, 66
convergent a n D, 42
convergent a slaba, 43
convolut ia semnalelor (TFD), 78
corelat ia semnalelor (TFD), 78
criteriul lui Dirichlet, 18
deplasare (Fourier), 60, 83
deplasare (Laplace), 107
deplasare(Laplace 2D), 171
derivare si ntrziere (Laplace 2D), 171
derivare si diferent a(Laplace 2D), 171
derivarea imaginii (Fourier), 66
derivarea imaginii (Laplace 2D), 172
derivarea imaginii (Laplace), 108
derivarea imaginii (Mellin), 164
derivarea imaginii n raport cu un parametru
(Z), 140
derivarea imaginii unei distribut ii (Fourier),
82
derivarea imaginii(Z), 134
derivarea originalului (Hankel), 165
derivarea originalului (Laplace), 107
derivarea originalului (Mellin), 164
derivarea produsului de convolut ie (distribut ii),
55
derivarea produsului direct, 53
diferent a (Z), 134
diferent a funct iei f, 134
distribut ia Dirac, 44
distribut ia Heaviside, 44
distribut ie, 42
distribut ie cu suport compact, 47
distribut ie regulata, 43
distribut ie singulara, 44
distribut ie temperata, 79
distribut ie valoare principala, 45
ecuat ia lui Bessel (Hankel), 166
ecuat ii cu diferent e, 147
egalitatea lui Parseval, 12
fenomenul Gibbs, 19
formula lui Heaviside, 117
formula lui Poisson de nsumare, 50,
86
184
INDEX 185
formule de inversare (Laplace 2D), 173
formulele lui Sohotski, 46
funct ie continue pe port iuni, 7
funct ie local integrabila, 8
funct ie monotona pe port iuni, 7
funct ie olomorfa, 24
funct ie original(Z), 127
funct ie original(Laplace 2D), 170
funct ie test, 40
funct ii de patrat integrabil, 7
funct ii egale a.p.t, 6
funct ii Haar, 169
funct ii periodice la dreapta, 133
funct ii rapid descrescatoare, 66
funct ii Walsh, 168
funct ie imagine, 105
funct ie original, 104
imaginea convolut iei distribut iilor
temperate (Fourier), 84
imaginea derivatei (Fourier) , 83
imaginea produsului de
convolut ie (Laplace), 112
imaginea convolut iei (TFD), 79
imaginea derivatei (Fourier), 67
imaginea produsului (Fourier), 69
imaginea produsului (Mellin), 164
imaginea produsului de convolut ie
(Fourier), 69
imaginea produsului originalelor
(Laplace 2D), 172
inegalitatea lui Bessel, 11
inegalitatea lui Schwarz, 5
integrala de tip Cauchy, 29
integrala Fourier, 22
integrarea imaginii (Z), 136
integrarea imaginii (Laplace), 110
integrarea imaginii (Mellin), 164
integrarea imaginii n raport cu un
parametru (Z), 141
integrarea imaginii(Laplace 2D), 172
integrarea originalului (Laplace), 109
inversa unei distribut ii, 57
inversiune (Fourier), 68
inversiune (Laplace), 114
inversiune (TFD), 77
lema lui Riemann, 63
liniaritare si continuitate (Fourier), 67
liniaritatea transformarii Z, 130
liniaritatea(Laplace), 105
mult ime neglijabila, 6
pol de ordin n, 35
prima teorema de ntarziere (Z), 131
prima teorema de ntarziere (Laplace
2D), 170
problema Cauchy, 90
produs de convolut ie, 8
produs de convolut ie (Z), 137
produsul de convolut ie (distribut ii), 53
produsul de convolut ie (Laplace 2D),
172
produsul de convolut ie (Mellin), 164
produsul direct (distribut ii), 52
produsul originalelor (Z), 137
punct singular, 34
raza de convergent a a tranformatei func-
tiei (Z), 127
relat ia de incertitudine, 74
relat ia lui Parseval(Hankel), 166
reziduul unei funct ii, 37
schimbarea variabilei unei distribut ii,
47
scut a, 41
serie Fourie n spat iu Hilbert, 11
serie Fourier de cosinusuri, 15
serie Fourier de sinusuri, 15
serie Fourier sub forma complexa, 15
serie Laurent, 33
serii Fourier trigonometrice, 13
sinus atenuat, 61
186 INDEX
sisteme de comanda discrete, 151
solut ie fundamentala, 88
solut ie generalizata, 87
spat iu Hilbert, 6
spectrul n frecvent a, 60
suma si integrarea originalului (Laplace
2D), 172
suma (Z), 135
suma unei funct ii, 135
suma valorilor funct iei original (Z), 142
suportul unei distribut ii, 47
suportul unei funct ii, 40
teorema de esantionare, 71
teorema lui Fejer, 20
teorema reziduurilor, 38
transformare Laplace, 105
transformarea Z, 128
transformarea Z inversa, 142
transformarea Fourier, 59
transformata Z, 128
transformata Z bilaterala, 167
transformata cosinus, 71
transformata Fourier, 59
transformata Fourier a unei distribut ii
temperate, 81
transformata Fourier discreta, 75
transformata Haar discreta, 169
transformata Haar discreta inversa, 169
transformata Hankel, 165
transformata Hilbert, 167
transformata Laplace, 103
transformata Laplace bidimensionala
hibrida (2D), 170
transformata Mellin, 163
transformata sinus, 71
transformata Walsh discreta, 169
transformata Walsh discreta inversa,
169
valoare nala (Z), 139
valoare init iala (Z), 138
valoarea nala (Laplace 2D), 173
valoarea init iala (Laplace 2D), 172
Bibliograe
[1] J. Arsac: Transformation de Fourier et theorie des distributions, Dunod,
Paris, 1961
[2] M.Ya. Antimirov, A.A. Kolyshkin, Remi Vaillancourt: Applied Integral
Transforms, American Mathematical Soc., 2007
[3] Gh. Barbu, A. Barbu, C. Gheldiu: Probleme de matematici speciale, Ti-
pograa Universitatii din Pitesti, 1993.
[4] V. Branzanescu, O. Stanasila: Matematici speciale; teorie, exemple,
aplicat ii, Ed. All, 1998
[5] I. Coltescu, M.A. Din: Matematici superioare, Editura Muntenia, Con-
stanta,1994.
[6] A. Corduneanu, A.L. Pletea: Not iuni de teoria ecuat iilor diferent iale, Ed.
Matrix. Rom., Bucuresti, 1999
[7] A. Corduneanu: Ecuat ii diferent iale cu aplicat ii n electrotehnica, Ed.
Facla Timisoara, 1981
[8] B. Davies: Integral Transforms and Their Applications, (Third ed.),
Springer-Verlag, New York, 2002
[9] V.A. Ditkin, A.P. Prudnikov: Integralnae preobrazovania i operat ionnoe
iscislenie, Nauka, 1972
[10] G. Doetsch: Anleitung zum praktischen gebrauch der Laplace-
Transformation und der Z-Transformation, Oldenbourg, M unchen, 1967
[11] L. Goras: Semnale, circuite si sisteme, Ed. Gh. Asachi, Iasi 1994
[12] D. Homentcovschi: Functii complexe cu aplicatii n stiinta si tehnica, Ed-
itura Tehnica, Bucuresti, 1086.
[13] W. Keks: Complemente de matematici cu aplicatii n tehnica, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1981.
187
188 BIBLIOGRAFIE
[14] L. Livovschi, G. Mihnea: Matematici speciale. Note de curs, Tipograa
Universitatii Bucuresti, 1982.
[15] G. Marinescu, C. Tudor: Sur la transformation de Laplace des distribu-
tions, Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 12 (1967), 1323-1327
[16] Adelaida Mateescu: Semnale, circuite si sisteme, Ed. Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1984
[17] J. Mikusinski: Operational Calculus, Pergamon, Paris, 1954
[18] V.Olariu, V. Prepelit a: Matematici speciale, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1985
[19] V.Olariu, V. Prepelit a: Teoria distribut iilor, funct ii complexe si aplicat ii,
Ed. Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986
[20] V.Olariu, V. Prepelit a, C. Dragusin, C. Radu: Transform ari integrale
continue, discrete si hibride, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2011
[21] L.Popa, D. Rosu: Matematici speciale:culegere de probleme Ed. Dosoftei,
Iasi 2003
[22] L.Popa: Matematici speciale, Editura Cermi, Iasi 2004
[23] M. N. Popescu: Matematici speciale, Editura Universitatii din Pitesti,
2002
[24] V. Prepelit a: 2D Continuous - Discrete Laplace Transformation and Ap-
plications to 2D Systems, Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 49 (2004),
pp. 355-376
[25] V. Prepelit a: Multiple (n,m)-hybrid Laplace transformation and appli-
cations to multidimensional hybrid systems. Part I, Scientic Bulletin,
Series A: Applied Mathematics and Physics, 72(2010), pp. 105-120.
[26] V. Rudner, C. Nicolescu :Probleme de matematici speciale, Editura Di-
dactica si Pedagogica, 1982.
[27] L. Schwartz: Theorie des distributions, Ed. Hermann, paris, 1966
[28] D. Stanomir: Semnale analogice si transformarile lor, Ed. Athena, 1995
[29] O. Stanasila: Analiza matematica. Ed. Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1981
[30] T. Stanasila: Analiza complexa si calcul operational, Editura Universitatii
Politehnice din Bucuresti, 1985.
BIBLIOGRAFIE 189
[31] O. Stanasila : Analiza matematica a semnalelor si undinelor, Matrix
Rom, Bucuresti, 1997
[32] Gh. Sabac: Matematici speciale Vol I si II . Ed Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1984
[33] G. Tataru: Elemente de teoria distribut iilor cu aplicat ii n mecanica, Ed.
Academiei Romane, Bucuresti, 1990
[34] C. Tudor: Transformarea Laplace a distribut iilor, Stud. Cerc. Mat. 19
(1967), 1521-1536
[35] V. S. Vladimirov: Ecuat iile zicii matematice, Ed. Stiint ica si Enciclo-
pedica, Bucuresti, 1980
[36] V. S. Vladimirov: Culegere de probleme de ecuat iile zicii matematice,
Ed. Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981