Vitamine

Vitaminele sunt substane organice cu structur complex, relativ stabile, a cror sintez organismul nu o poate face i care n doze infinitezimale sunt factori indispensabili vieii, dezvoltrii i reproducerii . Aceste substane absolut indispensabile unei funcionri normale a organismului se numesc i biocatalizatori, deoarece au rolul de catalizatori n procesele chimice din organismul animal i vegetal, ntocmai ca i catalizatorii din chimie. Vitaminele au rolul de a regla i stimula procesele metabolice. Lipsa total a vitaminelor din organism sau insuficiena lor provoac tulburri grave, putnd duce la boli denumite avitaminoze (scorbut, pelagr, xeroftalmie etc.). Vitaminele sunt foarte rspndite n plante, n care ele se sintetizeaz. Organismul animal nu poate sintetiza vitaminele, ci le primete odat cu alimentaia, fie direct sub forma de vitamine, fie sub form intermediar de provitamine, care se transform n organism n vitamine. Vitaminele se deosebesc ntre ele prin structura lor chimic, prin rolul pe care l ndeplinesc n organism i dup criteriul solubilitii lor n grsimi, n dizolvani organici i n ap.

Vitamine hidrosolubile
n categoria vitaminelor solubile n ap intr vitamina B, vitamina PP i vitamina C. Vitamina B. Vitamina B nu este o substan unitar, ci un amestec cunoscut sub numele de complex B care cuprinde: Vitamina B1, aneurina sau tiamina; Vitamina B2 sau riboflavina; Vitamina B3, B4, B5; Vitamina B6 sau piridoxina (adermina); Vitamina B12, cobalamina sau factorul antianemic; Vitamina PP, nicotinamida sau factorul antipelagros.

Vitamina B1 Vitamina B1 este o vitamina fragila. Este hidrosolubila si de aceea cea mai mare parte se pierde la spalarea legumelor. Este de asemenea si putin rezistenta la temperaturi ridicate atunci cand este gatita in apa sau la caldura. Tiamina este foarte sensibila la caldura si in mediu alcalin, stabila la lumina si la aer, foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Ea este singura vitamina din complexul B care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara de lunga durata producand pierderi de 30 pana ia 70 sau chiar 80%. Conservarea cu sare si congelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este sintetizata de bacterii si de plante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului. Ea are actiune antagonista vitaminei A, de protejare a vitaminei C si favorizanta a depunerii glicogenului in ficat, in corelare cu insulina. Administrarea de supradoze de tiamina poate provoca deficite vitamina B6, precum si pierderi din celelalte vitamine din complexul B, lucru valabil pentru toate vitaminele din acest complex, atunci cand oricare dintre ele este administrata singura si pe o perioada indelungata. Vitamina B1 prezinta importanta indeosebi in metabolismul proteinelor si al glucidelor,

apoi in functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere, a celui periferic, a aparatului digestiv si a glandelor endocrine, in procesul de crestere, in absorbtia intestinala a grasimilor etc. Tiamina (cum mai este numita vitamina B1) favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila in transformarea hidratilor de carbon in lipide si mijlocind astfel obtinerea de surse suplimentare de energie. De asemenea, ea mentine sanatos sistemul nervos in totalitatea lui, imbunatateste tonusul muscular, contribuie la apararea organismului impotriva infectiilor. Tiamina este recomandata in tratarea a numeroase afectiuni, cum ar fi: anorexie, intarzieri in crestere, digestie lenta, tulburari de sarcina si alaptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greata, oboseala generala si convalescenta, ateroscleroza, tulburari de ritm cardiac, arsuri, nevrite si polinevrite ("vitamina antinevritica"), beri-beri ("vitamina antiberi-beri"), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infectioase ale sistemului nervos, insuficienta cardiaca, miocardite ("vitamina inimii"), insuficiente hepatice, hepatite si ciroze, guta, algii reumatismale, dermatoze etc. Trebuie avut in vedere faptul ca tiamina este sinergica cu celelalte vitamine din complexul B (cum sunt si acestea intre ele) si ca, din pacate, nu este stocata in corp, trebuind deci sa fie nlocuit zilnic. Doza zilnica de vitamina B1 pentru un adult este de aproximativ 1,5 mg/zi la o ratie alimentara zilnica de 2400 calorii, fie 0,6 mg/1000 calorii absorbite in fiecare zi. Nevoile cresc in cazul graviditatii si perioadei de lactatie, la sportivi si muncitori, cat si in stari de oboseala cronica. De aceea este important sa ne adaptam doza in functie de acesti factori.

H3C N

H N N
+

S OH 2

NO 3

Vitamina B2
O H3C N NH N N OH O

H3C

OH HO OH

Riboflavina este o vitamin din grupa B. Este solubil n ap i n etanol. Aceasta particip activ n procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii. Riboflavina are un rol foarte important i multiplu. Ea intr n constituia unor dehidrogenaze ca FMN i FAD, contribuind la reaciile de oxidoreducere. Stimuleaz creterea organismelor tinere i particip alturi de vitamina A n procesul vederii. Se crede ca riboflavina transform radiaiile cu lungime de unda scurt n radiaii cu lungime de und mare, care devin astfel perceptibile. Vitamina B2 se utilizeaz n:

Ariboflavinoz; Afeciuni ale pielii Anemii Ciroze Unele afeciuni ale ochilor, precum cataract Afeciuni digestive.

Vitamina B6 Cele trei forme principale ale vitaminei B6 sunt piridoxin, piridoxal i piridoxamin, care, n ficat, sunt convertite n piridoxal 5'-fosfat (PLP) - un cofactor n multe reacii ale metabolismului aminoacizilor. PLP este de asemenea necesar pentru reacia enzimatic ce are ca efect eliberarea glucozei din glicogen. Piroluria este o posibil cauz pentru deficeina de vitamina B6. O supradoz de piridoxin poate cauza o blocare temporar a anumitor nervi, precum nervii proprioceptori; aceasta cauzeaz, la rndul ei, sentimentul de lips a anumitor organe, efect normal pentru pierderea propriocepiei. Cel puin un studiu preliminar a presupus c aceast vitamin crete veridicitatea viselor sau abilitatea de amintire a lor[1]. Se crede c acest efect datorit rolului pe care l joac aceast vitamin n conversia triptofanului n serotonin. Un meta-studiu a trei baze de date (MEDLINE, EMBASE i Cochrane Library), incluznd doar double-blind, randomized controlled trials, a gsit c vitamina B6 are un efect important n comparaie cu placebouri n tratarea greurilor de diminea, similare cu cele ale ghimbirului. Doza zilnic recomandat variaz ntre 1,3 mg i 2,0 mg, n funcie de vrst i sex.
OH OH OH

OH

piridoxina Vitamina C Din punct de vedere chimic este acidul ascorbic.Este cea mai raspandita vitamina din natura: citrice, macese, coacaze, catina, nuci necoapte, mere, frunze. Unele animale sintetizeaza vitamina C , omul, insa, nu. Este o substanta cristalina, solubila in apa, usor oxidabila; da reactii specifice glucidelor; formeaza un sistem redox cu acidul dehidroascorbic - acest sistem regleaza transportul neenzimatic al hidrogenului. Vitamina C stimuleaza metabolismul glucidic, lipidic, protidic; are actiune antioxidanta a vitaminelor lipsolubile si a glutationului; este activator general al metabolismului, contribuie la formarea colagenului; stimuleaza sau inhiba unele sisteme enzimatice. Avitaminoza conduce la gingivita, anemie, scorbut.

Acid ascorbic
OH

O HO

HO

OH

Acid dehidroascorbic
OH

O HO

Vitamina B12 Cobalamin sau Cianocobalamina, (vitamina B12), este un compus coordinativ, ce conine cobaltul. Aceasta face parte din grupa de vitamine B. Aceasta joaca rol de coenzim n cadrul unor procese metabolice. Are rol in crestere, hematopoeza si functionarea celulelor nervoase.Din punct de vedere chimic este formata dintr-un nucleu porfirinic cu un atom central de Co, grupri cian, grupri metilice, amidice, riboza, acid fosforic.Este o substanta cristalina, rosie, solubila in apa, etanol, insolubila in acetona, eter.Stimuleaza formarea nucleoproteidelor si este un factor anabolic. Are rol de coenzima. Avitaminoza produce anemie pernicioasa.

Vitamina B9 Vitamina B9 (acidul folic) se gsete sub form de poliglutamai cu 4-6 resturi glutamil. Acidul folic este transportor de grupe C1, n special al grupelor formil. Molecula sa este redus la acid tetrahidrofolic (coenzima) i sub aceast form leag radicali de tipul CH2-, -CHO, CH2OH, -CH=NH, adic radicali ce conin un singur atom de carbon, de aici i funcia sa de transportor C1. Coenzimele folatului acioneaz ca donori sau acceptori a cte o unitate structurala ce conine un atom de carbon ntr-o serie de reacii care intervin n metabolismul

amino acizilor sau acizilor nucleici. Sinteza ADN-ului este dependent de coenzimele derivate de la acidul folic. Molecula acidului folic se compune din trei pri distincte: un nucleu de pteridin, un rest de p-aminobenzoic i un rest de acid glutamic. Folatul mpreun cu vitamina B12 este necesar n sinteza metioninei.Metionina este utilizat la sinteza Sadenozil-metioninei (SAM), compus care este un donor de grupri metilice ctre ADN sau ARN. Gruprilemetilice pot proteja ADNul mpotriva mutaiilor care pot provoca cancer. Sinteza metioninei din homocistein este important pentru controlul cantitaii de homocistein din snge (care determina apariia bolilor de inim).Folatul din alimente este n mod normal legat de aminoacizii din proteine (forma poliglutamat). Pentru absorbie intestinal, se impune ca folatul s fie legat doar de un singur aminoacid (monoglutamat). Enzimele digestive situate n celulele de pe suprafaa intestinului hidrolizeaz poliglutamatul la monoglutamat. O grupare metil este ataat la acest monoglutamat (coenzima nu-i mai exercit funciile) pentru a permite transportul moleculelor de folat n snge, la ficat sau la diferite celule. Activarea folatului este asistat de vitamina B12care ndeprteaz gruparea metil de la folat. Carena apare din cauza unui aport alimentar sczut, stresului (sarcin),tulburrilor de absorbie, deficitului de enzime implicate n sistemul de transport sau terapiei cu unele medicamente (aspirina, medicamente anticanceroase sau contraceptivele orale). Carena se manifest exclusiv prin perturbarea hematopoiezei, simptomul fiind anemie megaloblastic. Surse de folat: legume (verzi), fructe, cereale integrale. Folatul poate fi distrus la nclzire, sub aciunea luminii sau aerului.

OH NH OH

HO H3C CH3 O O

Acid folic

Vitamina B7 Vitamina B7 (biotina, vitamina H- din greaca bios = via) controleaz diviziunea celular. Este necesar funcionrii normale a pielii (vitamina H, de la cuvntul german Haut= piele). A fost izolat n stare cristalizat de Kgl (1936) din glbenu de ou, apoi din ficat de ctre Vigneaud, care i-a determinat structura. Biotina poate fi sintetizat numai de bacterii (din intestinul gros - peretele intestinului gros este specializat pentru absorbia biotinei), alge, drojdii, ciuperci sau nele plante. Biotina este utilizat de 4 enzime importante carboxilaze. Acetil-CoA carboxilaza este utilizat la sinteza acizilor grai. Piruvat carboxilaza catalizeaz producerea glucozei din grsimi i proteine (glucogeneza). Metil-crotonil-carboxilaza este catalizator n metabolismul leucinei. Propionil-CoA carboxilaza este utilizat n metabolismul colesterolului, aminoacizilor sau a unor

acizi grai. Biotina influeneaz i procesele de transcripie i translaie ale ADNului. S-a constatat o deficien de biotin n cazul consumului de albu de ou crud. Biotina poate lega avidina, o proteina din albuul de ou. La nclzire cele dou molecule nu mai sunt asociate, deci biotina nu mai este legat. Deficienta de biotina poate rezulta i din lipsa genei biotinidazei, care codeaz o enzim care ndeparteaz biotina din proteinele mai mici. Lipsa biotinidazei este o boala genetica rar. De asemenea, femeile nsrcinate pot fi la limita cu nivelele de biotin. Dezvoltarea ftului necesit mai mult biotin dect este necesar la un adult. Mai mult, la dozele mari de acid pantotenic poate aprea o concurena cu biotina pentru absorbia la nivelul intestinului. n plus, antibioticele pot descrete producerea biotinei, deoarece unele dintre acestea ucid bacteriile din colon. Hipovitaminoza B7 se manifest prin tulburri nervoase, dermatit, oboseal muscular, anemie, scderea apetitului. Simptomele includ acumularea de substraturi ale enzimelor biotin dependente, care pot fi detectate n urin, de exemplu: acidul lactic, acidul -hidroxi metilcrotonic, acid -hidroxi-izovalerianic i acidul -hidroxi-propionic.
O

HN

NH

S COOH

Biotina

Vitamina B5 Vitamina B5 sau acidul pantotenic este un derivat al -alaninei, ce este larg rspndit n natur (panto = peste tot) i indispensabil creterii drojdiei de bere, a bacteriilor i a animalelor superioare. Absorbia se realizeaz la nivelul intestinului i, imediat, tot n aceste celule, este fosforilat la gruparea de alcool primar, formnd acidul 4'-fosfopantotenic. Formele active ale acidului pantotenic sunt 4'-fosfopantoteina i coenzima A. Acidul pantotenic, sub forma de Coenzima A, este necesar pentru sinteza colesterolui i la sinteza melatoninei (un hormone steroidic). Coenzima A este vital n sinteza acetilcolinei, un neurotransmitor. Hemul, component a hemoglobinei, necesit CoA pentru sintez. Mai mult, ficatul are nevoie de CoA pentru a metaboliza o serie de medicamente i toxine. CoA este necesar pentru sinteza lipidelor utilizate n straturile mielinice din celulele nervoase, i de asemeneapoate participa la sintetiz a fosfolipidelor din membranele celulare. Surse de acid pantotenic: cereale integrale, nuci sau semine, drojdie alimentar,cartofi dulci, legume, ciuperci, roii i brocoli. Acidul pantotenic nu este toxic i este eliminat prin urin. Contraceptivele orale pot crete nevoile de acid pantotenic. Desi suplimentul cel mai stabil este pantotenolul, srurilor de calciu sau sodiu a D-pantotenatului reprezint o alternativ. Lipsa

acestei vitamine provoac dermatite, tulburri de cretere, albirea prului, necroza glandelor suprarenale, hemoragie, etc.
H

OH NH OH

HO H3C CH3 O O

acid pantotenic Vitamina B3 Vitamina B3(niacina, vitamina PP) poate aprea sub dou forme: acidul nicotinic (niacina) i amida acidului nicotinic (niacin amida). Rol metabolic. Nicotinamida acioneaz n reaciile de oxido-reducere din organism sub forma a dou coenzime, NAD+ (nicotinamid-adenin-dinucleotidul) i NADP+ (nicotinamidadenindinucleotid-fosfatul). Reducerea i oxidarea acestor cofactori, NAD+ sau NADP+, utilizai n reaciile catalitice de ctre nele enzimele, sunt procese reversibile. n aceste procese, ele servesc drept purttori de electroni. Moleculele de NAD+ sau NADP+ sunt slab legate de apoenzim i sunt indispensabile pentru aceste enzime. Ambele coenzime, derivai ai piridinei, NAD+ i NADP+, numite i piridin-coenzime sau piridin-nucleotide, au proprieti oxido-reductoare n cadrul unor dehidrogenaze. NAD-ul este implicat n reacii de scindare a carbohidrailor, grsimilor, proteinelor sau alcoolului, reacii n care este eliberata energie. NADP+ intervine mai mult n reaciile de biosintez (a acizilor grai sau a colesterolului). Au fost identificate peste o sut de reacii biochimice dependente de aceste coenzime (NAD+ i NADP+): 1. Sinteza legturilor bogate n energie. 2. Metabolismul acidului piruvic. 3. Metabolismul pentozei. 4. Metabolismul lipidelor. 5. Glicoliza. 6. Metabolismul azotului (dezaminarea oxidativ a aminoacizilor) 7. Fotosinteza. Niacina poate fi sintetizat din triptofan. n momentul n care se instaleaz o deficien de niacin boala se numete pelagra. Pelagra este nsoit de diaree, dermatite, demen sau moarte. Surse de niacin: cerealele, ciupercile, diverse vegetale. Carnea de porc, oaie, pui, peste sau produi derivai sunt bogate n niacin, dar i n colesterol.

Bibliografie

P.L. Selenov, Chimia Farmaceutic, Editura de Stat pentru Literatura tinific , Bucureti, 1952, pag. 412-424 http://www.gradina-online.ro/Vitamina_B1_A3562.html http://www.medicina-naturista.ro/terapii-naturiste/vitaminoterapia/vitamina-b1-siimportantaei.html http://www.tratamente-naturiste.ro/multivitamine-suplimente-naturale/aneurina.htm L.P.Dumitru Lucrri practice de biochimie, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1967, pag.263