CINE A MUTAT PIATRA?

De

Frank Morison
Un sceptic analizeaza Invierea lui Iisus Hristos

Prefata autorului
Acest studiu este, n unele aspecte, att de neobinuit i provocator, incat scriitorul crede de cuviinta s afirme aici foarte pe scurt modul n care cartea a ajuns in forma sa actual. De fapt, nici n-ar fi putut fi altfel, pentru c n esen este o mrturisire, povestea interioara a unui om care iniial a pornit pentru a scrie un fel de carte i s-a gsit el nsu i obligat de forta bruta a circumstanelor pentru a scrie o alta. Nu este vorba c faptele n sine s-au modificat, pentru c ele sunt imprimate n monumente i n paginile istoriei umane. Dar interpretarea lor a suferit o schimbare. Cumva perspectiva s-a schimbat nu dintr-o dat, intr-o sclipire de nelegere sau de inspiratie, ci ncet, aproape pe nesimite, prin insasi ncpnarea faptelor n sine. Cartea aa cum a fost planificata iniial a fost abandonata, la fel ca barjele de pe amisa cnd marele fluviu se intalneste cu marea. !criitorul a reali"at intr-o "i nu numai ca nu ar mai putea sa scrie cartea cum a conceput-o initial, dar c n-ar face-o nici daca ar putea. #entru a spune povestea acestei schimbari, precum i pentru a da motivele pentru aceasta, iata scopul principal al urmtoarelor pagini.

Cuprins
Capitolul Capitolul ! Capitolul # Capitolul ' Capitolul * Capitolul , Capitolul Capitolul / Capitolul 0 Capitolul 1 Capitolul Capitolul ! Capitolul # Capitolul ' Capitolul * Capitolul , Cartea care a refuzat sa fie scrisa A"evarata invinuire a"usa "etinutului Ce s$a inta%plat &oi inainte "e %iezul noptii Paralelo(ra%ul psi)olo(ic al fortelor +ituatia "e vineri "upa$a%iaza Treizeci si sase "e ore %ai tarziu Despre co%porta%entul celor "oua surori si al .ar.atului care a fu(it in noapte Intre apus si rasarit Dificultatea istorica a pro.le%ei Dova"a pescarului principal Dova"a fratelui prizonierului Dova"a .ar.atului "in Tars Martorul %arii pietre Cateva fapte "in acea "i%ineata in"epartata +ervitorul preotului Procesul %artorilor Invierii lui Iisus

CARTEA CARE A REFU2AT +A FIE +CRI+A

#resupun c foarte multi scriitori vor mrturisi c au ascuns undeva ntr-un compartiment secret al celui mai privat sertar al lor, primul proiect al unei carti care, pentru un motiv sau altul, nu va vedea niciodata lumina "ilei. De obicei este timpul $ acest batran infractor $ care-i pune amprenta asupra acestei intreprinderi. !chita initiala este reali"ata intr-un moment de vi"iune si entu"iasm% se lucrea"a asupra ei un timp si apoi este lasata deoparte in asteptarea acelui &maine' care de cele mai multe ori nu mai vine niciodata. Apar alte indatoriri mai presante% sarcinile si responsabilitatile se multiplica% iar pretiosul proiect se afunda mai departe si mai adanc in ascun"atoarea sa definitiva. Astfel ca anii trec, pana intr-o "i cand sciitorul se tre"este si reali"ea"a ca, indiferent de alte reali"ari ale sale, aceasta carte nu va fi niciodata scrisa. (n ca"ul de fata lucrurile nu au stat asa. Nu a fost vorba de lipsa inspiratiei, sau ca acea "i de &maine' nu a mai venit. )ai curand, putem spune ca atunci cand inspiratia a venit ea a condus in cu totul alta directie. A fost ca si cum un om, traversand o padure pe o carare bine cunoscuta, ajunge dintr-o data intr-un loc neasteptat. #unctul de plecare a fost acelasi, doar cel de iesire a fost diferit. Dati-mi voie sa e*pun pe scurt ce vreau sa spun. Cand, foarte tanar fiind, am inceput sa studie" in mod serios viata lui +ristos, am facut-o cu sentimentul puternic, daca pot spune asa, ca istoria !a se sprijinea pe o fundatie foarte nesigura. Daca va intoarceti in timp la sfarsitul anilor ,-./, veti gasi in atitudinea intelectuala predominanta a vremii, cheia catre majoritatea ideilor mele. 0ste adevarat ca absurda credinta care nega pana si e*istenta istorica a lui (isus, a incetat a mai fi luata in considerare. Dar lucrarile criticilor mai importanti $ in special criticii germani $ au raspandit cu succes printre cercetatori ideea ca povestea vietii si mortii 1ui a ajuns la noi intr-o forma nedemna de incredere si ca una din cele patru evanghelii nu este altceva decat o lucrare apologetica geniala scrisa multi ani, poate chiar decenii, dupa ce prima generatie a trecut in nefiinta. Asemenea multor tineri profund preocupati de alte probleme, nu aveam mijloacele pentru a verifica sau a-mi forma o parere independenta asupra acestor afirmatii, dar faptul ca aproape fiecare cuvant din 0vanghelii era subiectul unor aprige dispute, a dus la formarea mentalitatii acelor timpuri si banuiesc ca mi-ar fi fost foarte greu sa scap influentei sale. Dar unul dintre aspectele acestei probleme m-a intrigat in mod special. (ncepusem deja sa ma interese" indeaproape de stiintele naturii si nu mi-a trebuit mult pe atunci sa reali"e" ca spiritul stiintific era opus din toate punctele de vedere minunilor din 0vanghelii. 2oarte adesea, cele cateva putine lucruri pe care criticii te*tuali le acceptasera, stiinta actiona spre "druncinarea lor. #ersonal ma interesau mai putin conclu"iile acestor critici decat fundamentala problema a miraculosului. )i se parea ca pura critica documentara poate gresi, dar ca legile universului ar putea fi modificate intro maniera atat de arbitrara si inconsecventa imi parea foarte putin probabil. Nu a declarat chiar +u*le3 insusi intr-o maniera de netagaduit ca 4miracolele nu e*ista', in timp ce )atthe5 Arnold a investit mult timp in evanghelia sa 4Dulce Cumpatare' pentru a elabora si de"volta un crestinism fara miracole6 (n schimb, fata de persoana lui (isus +ristos (nsusi aveam o adanca si respectoasa consideratie. (mi aparea ca o figura legendara de o puritate si barbatie nobila. !a vorbesti despre 0l intr-un mod grosolan, sau sa-( iei numele in deradere, mi se parea de neacceptat. !unt insa perfect constient cat de departe era aceasta atitudine de dogmatica crestinismului. Dar este o afirmatie cinstita despre cum, cel putin un tanar cercetator simtea, in acei timpurii ani de formare a opiniilor, cand lucrurile superficiale intunecau realitatile adanci si permanente e*istente in spatele lor. Cam in aceasta perioada $ mai mult pentru linistea mea sufleteasca decat pentru publicare $ mi-a venit ideea de a scrie o scurta monografie despre ceea ce mi se parea a fi cea mai importanta si critica fa"a din viata lui +ristos $ ultimele sapte "ile $ cu toate ca mai tar"iu mi-am dat seama ca "ilele imediat urmatoare crucificarii au fost la fel de cruciale. itlul pe care l-am ales a fost 4 (isus, ultimele "ile', o reminiscenta constienta a faimosului studiu istoric de 1ord 7oseber3.

Am ales ultimele sapte "ile din viata lui (isus pentru trei motive8 ,. Aceasta perioada parea lipsita de elementul miraculous pe care, din punct de vedere stiintific, il consideram suspect. 9. oti evanghelistii au dedicat mult spatiu acestei perioade si, in cea mai mare parte, erau in perfect acord. :. #rocesul si e*ecutia lui (isus a fost un eveniment istoric reverberant, atestat indirect de mii de consecinte politice si de o vasta literatura inspirata din acesta. Credeam ca daca as fi putut afla adevarul despre moartea cruda a acestui om de mana romanilor, cum a privit 0l (nsusi situatia si, in special, cum s-a purtat 0l in aceste imprejurari, as fi fost foarte aproape de adevarata solutie a problemei. Acesta era, pe scurt, scopul cartii pe care o planuisem. Am vrut sa iau aceasta perioada din viata lui (isus, cu intreaga ei drama, ( 5anted to ta;e this last phase of the life of <esus, 5ith all its =uic; >virulent? and pulsating drama, its sharp, clear-cut bac;ground of anti=uit3, and its tremendous ps3chological and human interest -- to strip it of its overgro5th of primitive beliefs and dogmatic suppositions, and to see this supremel3 great #erson as +e reall3 5as. Nu este nevoie sa mai spun cum, "ece ani mai tar"iu, a aparut oca"ia de a studia viata lui +ristos asa cum imi doream de mult sa o fac, sa investighe" originea scrierilor avand cateva marturii la prima mana si sa-mi forme" propria mea judecata asupra ei. @oi spune doar ca a iscat o revolutie in gandirea mea. 2apte ce i"vorau din povestea veche de cand lumea pe care nu le-as fi cre"ut posibile. (ncet dar foarte sigur condamnarea a marit incarcatura dramatica a acelor saptamani de neuitat din istoria umanitatii, intr-un mod mult mai profund decat s-ar fi parut. 0ra chiar ciudatenia multor lucruri care pentru inceput mi-a atras si mentinut interesul. Doar mai tar"iu mi-am dat seama de logica lor ire"istibila. @reau sa incerc, in urmatoarele capitole ale acestei carti, sa e*plic motivul pentru care n-am finali"at niciodata ceea ce incepusem initial, care au fost motivele esuarii si cum am ajuns la un de"nodamant neasteptat.

ADE3ARATA IN3INUIRE ADU+A DETINUTU4UI

(n incercarea de a de"lega ghemul incalcit de patimi, prejudecati si intrigi politice cu care sunt intretesute ultimele "ile din viata lui (isus, mi s-a parut cel mai potrivit sa merg direct in inima misterului, studiind indeaproape acu"atiile aduse impotriva !a. (mi amintesc acest aspect al problemei i"bindu-ma intr-o dimineata cu o forta neasteptata. Am incercat sa-mi imagine" ce s-ar intampla daca peste doua mii de ani s-ar isca o mare disputa cu privire la un proces penal ce a avut loc, sa "icem, in ,.99. #ana in acel moment majoritatea documentelor initiale se vor fi pierdut. A pagina antica si decolorata din "iarul imes sau elegraph, sau poate cateva fragmente "drentuite dintr-un dosar juridic ce descria ca"ul este posibil sa fi supravietuit intr-o colectie de antichitati. oate conclu"iile ar fi trebuit trase din acestea si din alte ramasite. Nu este clar ca oamenii din acele timpuri, dorind sa afle adevarul despre omul in cau"a, ar fi investigat in primul rand motivul pentru care a fost acu"at6 0i ar fi intrebat8 4Care a fost problema6 Ce au adus acu"atorii impotriva lui6' Daca, la fel ca in pre"ent, ar e*ista mai multe invinuiri, ei s-ar fi intrebat care a fost cea reala. De indata ce punem aceasta intrebare in centrul cercetarii noastre, apar cateva chestiuni care arunca o noua si neasteptata lumina asupra problemei. Daca luam in calcul caracterul neobisnuit al procesului in sine, ne va ajuta sa intelegem semnificatia acestor lucruri. Nu numai ca a avut loc la o ora nepotrivita pentru astfel de actiuni, dar pe tot parcursul lui a fost marcat de particularitati de un anume fel. 1uati in considerare in primul rand elementul timp. oti istoricii sunt de acord ca arestarea lui (isus a avut loc in Bradina Bhetsimani la o ora tar"ie in noaptea dinaintea "ilei rastignirii si e*ista o puternica motivatie in a crede ca nu s-ar fi putut intampla mai devreme de ,,8:/. Aceasta estimare se ba"ea"a pe durata de timp necesara desfasurarii evenimentelor care au avut loc intre sfarsitul Cinei celei de aina, probabil intr-o casa in partea superioara a cetatii si sosirea armatei in gradina de la poalele )untelui )aslinilor. !unt trei lucruri care conduc in mod evident la conclu"ia ca era o ora tar"ie8 ,. Ccenicii erau obositi si chiar voinicul pescar #etru, obisnuit cu lungi privegheri, nu a putut sta trea". 9. )atei si )arcu fac referire, amandoi, la trei perioade distincte de motaiala, intrerupta de +ristos care se intorcea periodic de la prelunga rugaciune facuta sub niste copaci alaturati. :. 2aptul ca era intuneric si datorita tortelor +ristos a putut vedea de la o distanta considerabila apropierea gar"ilor >ve"i )arcu ,D8D98 4!culaEi-v s mergem. (at, cel ce )-a vndut s-a apropiat'?. Nimeni nu poate citi acest e*traordinar episod fara sa reali"e"e ca aceasta sedere in gradina a fost diferita de toate celelalte relalate de (oan. Acesti oameni erau tinuti acolo de +ristos mult dupa ce in mod normal ar fi fost in paturile lor in Fetania. 0i asteptau alaturi de 0l ceva ce 0l (nsusi astepta si care dura neacceptat de mult. #resupunand ca cina avusese loc pe la ora noua si jumatate, iar in gradina ajunsesera pe la "ece, arestarea nu ar fi putut avea loc mult mai devreme de ,,8:/. Aceasta ne arata destul de e*act ora procesului initial. 0ste un fapt general acceptat de catre arheologi si cercetatori ai topografiei (erusalimului antic ca o veche alee cu trepte cobora din partea superioara a cetatii catre poarta ce ducea la scaldatoarea !iloam in coltul sud-estic al "idului cetatii. Neemia mentionea"a &scara ce coboara din cetatea lui David' >:8,G?% si inca &1a #oarta ("vorului, n faEa lor, s-au urcat pe treptele scrii de la cetatea lui David, care ducea pe "idul de deasupra casei lui David' >,98:H?. 0rau deci doua rute pe care o puteau lua gar"ile romane. Cna era pe @alea Iidron pana la poalele acestor trepte si de acolo la casa marelui preot. Cealalta era pe drumul principal din Fetania catre cetatea noua si de acolo pe @alea 3ropoeon spre casa marelui preot. Chiar daca traditia nu mentionea"a in mod e*pres acestea, este de inteles ca a-l escorta pe (isus prin cartierul populat al cetatii inferioare nu numai ca ar fi fost inoportun, dar ar fi necesitat un ocol prin care s-ar fi pierdut timp pretios. (ar in aceasta ciudata activitate nocturna timpul era un factor foarte important.

Daca printr-o minune ne-am fi putut intoarce in timp si am fi putut sta intr-un loc de unde sa avem o buna perspectiva asupra vechiului (erusalim pe la mie"ul noptii sau putin dupa in acea memorabila "i de ,D a lunii lui Nisan, probabil ca am fi va"ut un mic grup de oameni escortand prin intuneric, de-a lungul defileului stancos ce inconjura fata estica abrupta a peretelui templului, pe vechiul drum pietruit din coltul sud-estic al "idului cetatii, spre sediul vechilor !ai dusmani declarati, pe cineva ce nu opunea nici cea mai mica impotrivire. Cum s-a ajuns ca cel mai distins evreu al generatiei !ale sa se gaseasca in aceasta amenintatoare si periculoasa situatie, in mijlocul noptii, in ajunul uneia dintre cele mai solemne sarbatori evreiesti6 Care sa fi fost oare motivele secrete care au grabit arestarea !a6 De ce a fost ales acest moment total inoportun6 !i peste toate acestea, care era gravitatea invinuirii aduse 1ui6 Ar fi nevoie de mult mai mult decat acest capitol pentru a raspunde acestor intrebari, la care intr-adevar intreaga carte nu este decat o foarte incomplete si inadecvata replica. Dar sunt doua chestiuni care ies in evidenta din aceste scrieri si care reclama un studiu mult mai atent. #rima o constituie natura deosebita a singurei acu"atii clare adusa lui (isus. A doua este marturisirea pe care s-a ba"at condamnarea 1ui. #arerea mea este ca facem o greseala regretabila daca presupunem >asa cum au facut-o multi scriitori crestini? ca tot ceea ce au facut preotii in acea noapte a fost total incompetent si ilegal. Fineinteles, sunt aspecte ale problemei care, oricum ai vrea sa le interprete"i, trebuie considerate in total si definitiv de"acord cu legea evreiasca. Acest fapt este, cred eu, acceptat de toti cercetatorii competenti ai legii evreiesti din acele timpuri. A fost ilegal, de e*emplu, ca pa"a templului, fiind oficial in slujba marelui preot, sa opere"e arestarea. Doar o actiune voluntara a martorilor acu"arii a fi fost legala. 0ra ilegal sa incerci condamnarea la moarte in timpul noptii. Doar procese din culpe economice puteau avea loc dupa apusul soarelui. 0ra ilegal ca, dupa ce acu"atiile martorilor au fost respinse, judecatorii sa supuna detinutul unui interogatoriu. Acesta ar fi trebuit achitat, iar daca marturiile impotriva 1ui s-ar fi dovedit false, vinovatii ar fi trebuit condamnati la moartea prin lapidare. hese things lie on the surface of the situation. Dar dincolo de aceste nereguli flagrante din procesul lui (isus, e*ista o puternica ba"a legala $ o respectare meticuloasa a unor aspecte minore ale legii $ lucru de mare insemnatate pentru un cerecetator impartial al istoriei. Acest fapt ne apare i"bitor de clar daca e*aminam modul unic in care motivul real al acu"arii s-a modificat in timpul procesului. Dupa cum vedem din evanghelii, au fost trei acu"atii principale impotriva lui (isus in timpul fa"elor succesive ale procesului. 1e putem re"uma pe scurt dupa cum urmea"a8 ,. A amenintat ca darama templul. 9. A pretins ca este 2iul lui Dumne"eu. :. A intaratat poporul impotriva lui Ce"ar. Din punctul nostru de vedere, a treia invinuire poate fi respinsa pe loc. Nu era motivul real de nemultumire a evreilor. A fost folosita doar din scopuri politice. 1egea romana nu recunostea infractiunile pentru care +ristos fusese condamnat la moarte si totusi, fara #ilat, sentinta nu putea fi dusa la capat. Deci, era absolut necesar sa se gaseasca o invinuire cu fond politic pentru a justifica in fata procuratorului roman pedeapsa e*trema pe care, tacit, deja o luasera. Au ales acu"atia de conspiratie impotriva Ce"arului deoarece era singura ce atarna greu in fata lui #ilat din #ont, sau a oricarui oficial roman. (nsa aproape ca a esuat si ar fi esuat complet daca procuratura ar fi fost pe maini mai puternice. Dar, asa cum am spus mai sus, nu contea"a care a fost pretinsa vina in fata lui #ilat. 1ucrul care ne preocupa in mod profund este invinuirea reala a evreilor impotriva lui +ristos. 2ocusandu-ne in aceasta directie, vom vedea foarte clar ce a fost in spatele acu"arii. rebuie sa reamintesc ca, potrivit unei vechi practici evreiesti, intr-un proces penal martorii erau acu"atorii. Nici o alta forma de urmarire penala nu era legala, iar prima actiune care a fost facuta in noaptea procesului, a fost chemarea martorilor, asa cum o cerea legea. !i )atei si )arcu au fost foarte clari in acest punct. )arcu spune8' C mulEi mrturiseau mincinos mpotriva 1ui' >,D8GJ?. )atei spune8' Kveniser mulEi martori mincinoLi' >9J8J/?. )arcu afirma ca marturiile acestora nu se potriveau, motiv pentru care au fost respinse. #entru cei nefamiliari"ati cu subtilitatile jurisprudentei evreiesti, in special cu orientarea neobisnuita a legii in favoarea detinutului, poate parea curios ca, avand in vedere eforturile

considerabile facute pentru a asigura martori ai acu"arii, curtea ar fi procedat imediat la respingerea dove"ilor. Daca declaratiile martorilor au fost aranjate, n-ar fi trebuit sa fie foarte dificil sa le puna in acord inainte de proces. (nsusi faptul ca judecatorii au respins marturiile, demonstrea"a ca in aceasta chestiune fundamentala a martorilor, pana si Caiafa s-a aflat sub necesitatea respectarii in acest &proces pentru viata', a traditionalului obicei evreiesc. Ce insemna aceasta este aratat foarte detaliat in )ishna >legea evreiasca n.t.?. 0*istau trei tipuri de marturii acceptate de lege8 ,. )arturia inutila. 9. )arturia plau"ibila. :. )arturia adevarata. 0ra o diferenta foarte clara intre aceste trei tipuri de marturii. Cea inutila era clar irelevanta si fara valoare si era imediat recunoscuta ca atare de judecatori. Cea plau"ibila era mult mai probabil sa fie acceptata provi"oriu, pana la proba contrarie. Cea adevarata era cea in care marturiile se potriveau. M he least discordance bet5een the evidence of 5itnesses,M sa3s the distinguished <e5ish 5riter, !alvador, M5as held to destro3 its value.M 0ste clar, deci, ca oricare ar fi fost obiectul marturiilor preliminare la care s-au referit cei doi evanghelisti, acesta nu a trecut de a doua etapa provi"orie. Aceasta nu poate insemna decat ca ori s-a dovedit a fi contrar e*perientei si cunoasterii curtii, ori a fost invalidat pe ba"e tehnice. Afirmatia lui )arcu conform careia marturiile nu se potriveau, indica evident ultima varianta. Dar acum urmea"a un lucru foarte curios. Cand aceste marturii preliminare si nesatisfacatoare au fost respinse, apar doi barbati cu o declaratie e*trem de clara. )arcu spune8 &Ni ridicndu-se unii, au dat mrturie mincinoas mpotriva 1ui, "icnd8 Noi 1-am au"it "icnd8 @oi drma acest templu fcut de mn, Li n trei "ile altul, nefcut de mn, voi cldi' >,D8GH, G-?. )atei, care in acest ca" probabil ca nu il citea"a pe )arcu ci o alta sursa, confirma spunand8 &Acesta a "is8 #ot s drm templul lui Dumne"eu Li n trei "ile s-l cldesc.' >9J8J,?. #rin urmare, indiferent ce altceva s-a intamplat in acea noapte memorabila, un lucru pare sigur si anume ca doi oameni 1-au acu"at pe +ristos in fata ca a spus cuvinte similare cu acestea. Acesta este un lucru foarte important si-l voi ruga pe cititor sa-l retina pentru cateva momente. (n acest moment este foarte important de stiut daca acesti oameni au inventat in mod deliberat acu"atia sau au denaturat in scopuri personale ceva ce +ristos declarase. Chiar daca nu s-ar fi stiut nimic altceva, eu personal as fi e"itat sa cred ca o marturie atat de detaliata a fost o pura inventie. 0ste mult mai eficient sa denature"i ceea ce un om a spus de fata cu altii decat sa invente"i o minciuna despre el. Aceasta va obtine un puternic suport din partea oamenilor deja obositi si furiosi. Doar cei mai nerusinati oameni vor aproba miciuna deliberata si calculata. Dintotdeauna a fost asa si putem fi destul de siguri ca asa era si pe atunci. Acesti oameni 1-au au"it pe +ristos facand aceasta rasunatoare declaratie in curtea templului si nimic mai daunator nu puteau face decat sa ofere o versiune denaturata si inselatoare a acesteia. (nsa, in opinia mea, e*ista un motiv foarte convingator pentru care am putea privi declaratia acestor martori ca fiind o imagine a ceva ce +ristos chiar a spus in public la un moment dat. Cei doi martori au declarat ca-1 au"isera pe detinut folosind anumite cuvinte care, daca s-ar dovedi adevarate, ar implica o dubla infractiune, de vrajitorie si sacrilegiu. #edeapsa pentru vrajitorie era moartea. #edeapsa pentru sacrilegiu era lapidarea urmata de abandonarea trupului. Din punctul de vedere al inamicilor lui (isus, o acu"atie mai fatala nici ca ( se putea aduce. Chiar si asa, marturia a fost respinsa. Dar de ce s-a intamplat aceasta6 rebuie sa e*iste o e*plicatie istorica satisfacatoare pentru ca marturia benevola a acestor doi oameni sa fie considerata o pura inventie% daca ar fi fost o uneltire a lui Caiafa iar martorii ar fi fost invatati ce sa spuna, atunci cu siguranta ca intreaga inscenare n-ar fi dat gres intr-un mod atat de naiv si e*asperant. 1a urma urmelor, martorii au avut de spus doar cateva cuvinte si ar fi fost e*trem de simplu sa se puna in acord. Actiunea impotriva lui +ristos ar fi trebuit sa duca rapid si triumfator la o condamnare. Dar vedem ca lucrurile nu au stat deloc asa. @edem o situatie in care curtea, in ciuda ilegalitatii de a se intruni la o ora atat de tar"ie, a pierdut mult timp pretios intr-o actiune care nu a dus nicaieri. 1a finalul acestei audieri elaborate a martorilor, (isus +ristos era practic nevinovat si cu

siguranta necondamnat. (ntreaga procedura ameninta sa se impotmoleasca intr-un punct vital al legii evreiesti. Doua lucruri reies din acest neindoielnic fapt istoric. (n primul rand, in mod evident Caiafa nu era atotputernic in acea adunare. 0*istau foarte clar influente puternice in consiliu in favoarea respectarii riguroase a legii, in special a importantei cruciale pe care o aveau martorii. rebuie reamintit ca sentinta acestui tribunal nu era finala. Arice ar fi hotarat in acea noapte, trebuia verificat si aprobat a doua "i in plenul marelui sinedriu. !e pare ca aparuse deja o problema cand Nicodim, un membru al sinedriului, a protestat impotriva condamnarii fara o judecata dreapta. 0i ar fi putut justifica ilegalitatea actiunilor intreprinse in toiul noptii pe motive de inalta implicare politica si imediata apropierea a #astilor. Dar orice eroare grava in procesul de acu"are ar fi putut duce cu usurinta la eliberarea obligatorie a detinutului, in momentul in care multimea mare de oameni ar fi trecut fara indoiala de partea !a. De asemenea, insusi faptul ca marturia era atat de riguros verificata, implica in consecinta o prudenta corespun"atoare din partea martorilor. (n cadrul sistemului legal evreiesc, fara indoiala inclinat spre favori"area acu"atului, era un lucru foarte periculos sa fii martor intr-un proces de condamnare la moarte. #edeapsa pentru marturie falsa era moartea. De aceea numarul de procese de acest gen era mic. Dar conclu"ia cu adevarat impresionanta ce reiese din toate acestea este cu siguranta urmatoarea8 daca marturiile nu au fost prefabricate% daca discordantele dintre ele l-au surprins si e*asperat pe marele preot, este clar ca au fost cel putin de buna credinta si aveau o reala legatura cu faptele. Asadar, chiar daca scriitorul 0vangheliei dupa (oan nu ne-a pastrat versiunea 4oficiala' a ceea ce s-a intamplat in curtea templului, suntem fortati sa credem ca (isus a folosit in anumite oca"ii cuvinte asemanatoare celor cu care a fost invinuit. Ce a spus (isus in realitate de a dat nastere acestor acu"atii6 0*ista trei variante din care putem alege. #otrivit 4martorului' lui )arcu, (isus a amentitat in mod deliberat ca va distruge templul si-l va reconstrui in trei "ile. Cuvintele sunt foarte clare8 4@oi drma acest templu fcut de mn, Li n trei "ile altul, nefcut de mn, voi cldi >,D8G-?. )artorul lui )atei temperea"a si indulceste considerabil acu"atia. 0l spune ca +ristos doar a pretins ca poate darama si reconstrui templul in trei "ile8 4Acesta a "is8 #ot s drm templul lui Dumne"eu Li n trei "ile s-l cldesc' >9J8J,?. #utem noi, in lipsa unei versiuni mai autentice a ceea ce +ristos a spus in realitate, sa acceptam una dintre aceste marturii ca fiind cea adevarata6 Cu siguranta nu putem face aceasta fara sa alteram intreaga imagine sinoptica >generala n.t.? a lui (isus. Considerand ce spun acestea, (isus apare ca un om ce spune ca, prin vointa si puterea sa, 0l poate darama templul lui (rod ca mai apoi sa-l inlocuiasca cu altul. Asemenea afirmatie ar putea fi implinita doar prin e*ercitarea unor puteri paranormale si magice dincolo de orice altceva facuse +ristos si dincolo de cele mai nebunesti vise ale celui mai amagit discipol al vrajitoriei orientale. (ntr-adevar, putem spune ca nici o persoana intreaga la minte, in special una de calibrul spiritual si moral al lui +ristos, n-ar putea pretinde asa ceva. Ne putem imagina un oarecare fanatic, aflat la marginea nebuniei, laudandu-se cu ceva atat de absurd, stiind foarte bine ca nu va fi pus niciodata sa se justifice. Dar acu"atul din acest proces nu se incadrea"a in aceasta categorie. Nici nu poate fi vorba de asa ceva. (n toata viata !a nu e*ista nimic ce ar putea trada o minte instabila. #e de alta parte, sunt multe dove"i ale unei minti e*trem de sanatoase si foarte disciplinate. 0l pare sa fi fost un mare iubitor al adevarului, sinceritatii si smereniei care este cea mai mare revendicare a omului de inrudire cu Dumne"eu. +e seems to have been supremel3 a lover of truth and sincerit3, and the inner humilit3 that is manOs greatest claim to ;inship 5ith Bod% 0l a urat din tot sufletul impostura, ipocri"ia si slava desarta. #rim urmare, declaratiile celor doi martori trebuie considerate cel putin suspecte, pana vom gasi o dovada cat mai categorica care sa le confirme. Dar ceea ce avem ne conduce in cu totul alta directie. #otrivit lui (oan, ceea ce (isus a spus de fapt, a fost8 4DrmaEi templul acesta Li n trei "ile l voi ridica.' (ar scriitorul adauga in parante"a8' (ar 0l vorbea despre templul trupului !u.' >98,.,9,?. Fineinteles, nici un cercetator serios al acestei probleme nu ar nega nici o clipa ca aceasta declaratie este dificila, indiferent de interpretare. Dar daca ar fi sa decidem intre cele trei variante contradictorii, ma simt obligat sa spun ca este un lucru care m-a impresionat profund si anume, ca in

toate se regasesc cuvintele &in trei "ile'. !unt de parere ca importanta majora a acestui lucru nu a fost pe deplin constienti"ata. (n mod obisnuit, cand suntem confruntati cu mai multe variante ale unei situatii date, e*ista regula de a e*amina in primul rand partile in care relatarile converg. #utem presupune fara sa gresim ca acestea repre"inta cu siguranta realitatea. Aceasta se intampla mai ales in ca"ul cand martorii sunt, ca sa "icem asa, din tabere opuse si intr-un evident de"acord in alte aspecte esentiale ale declaratiilor. Ceea ce este caracteristic fra"ei &in trei "ile', este ca ea apare foarte rar in discursurile lui (isus si doar in situatii care sunt puse sub semnul intrebarii de multi critici in privinta autenticitatii lor. !a luam de e*emplu cele trei ca"uri notabile ce apar in 0vanghelia dupa )arcu8 -8:, &Ni a nceput s-i nveEe c 2iul Amului trebuie s ptimeasc multe Li s fie defimat de btrni, de arhierei Li de crturari Li s fie omort, iar dup trei "ile s nvie"e.' .8:, &Cci nvEa pe ucenicii !i Li le spunea c 2iul Amului se va da n minile oamenilor Li-1 vor ucide, iar dup ce-1 vor ucide, a treia "i va nvia.' ,/8::,:D &C, iat, ne suim la (erusalim Li 2iul Amului va fi predat arhiereilor Li crturarilor% Li-1 vor osndi la moarte Li-1 vor da n mna pgnilor. Ni-1 vor batjocori Li-1 vor scuipa Li-1 vor biciui Li-1 vor omor, dar dup trei "ile va nvia.' Cititorul contemporan, lecturand aceste pasaje cu o instinctiva retinere in acceptarea oricarui lucru ce iese din sfera normalului este inclinat sa spuna8 &#ot intelege ca (isus si-a pre"is propria moarte. 0l trebuie ca a preva"ut the probable outcome of the ever-5idening gap bet5een +imself and the priests >re"ultatul tot mai probabil al prapastiei dintre 0l si preoti? si cred ca nu e neobisnuit ca 0l sa-si fi pregatit ucenicii pentru moartea 1ui. Dar cu siguranta ca aceste referiri directe la invierea !a din morti ar fi putut fi scrise numai dupa moartea 1ui si nu fac parte din discutiile originale.' rebuie sa admitem ca asa pare la prima vedere. otusi, e*aminand mai atent procesul 5ith all its primitive mar;s of authenticit3, cu audierea meticuloasa dar fara success a martorilor ostili, facem surprin"atoarea descoperire ca tocmai aceste cuvinte >4in trei "ile'?, 5hich reason asserts could never have been uttered b3 Christ, sunt e*act cuvintele care potrivit tuturor martorilor au format mie"ul fatalei marturii pe ba"a careia a fost condamnat. Ar fi fost intr-adevar o coincidenta surprin"atoare ca vorbele pe care le-au ales inamicii lui +risots pentru a-( aduce cea mai grava condamnare posibila, sa nu mai fi fost rostite de 0l niciodata in toata propovaduirea de pana atunci. Ce am gasit, deci, pana acum6 @edem detinutul acu"at de facerea unei afirmatii atat de fantastica si absurda incat, chiar daca judecatorii n-ar fi respins marturia, ar fi trebuit s-o privim cu cea mai mare indoiala. !i totusi, from the ver3 te*ture of the circumstances reiese faptul ca 0l probabil a facut o afirmatia inca si mai e*traordinara. 0l a spus de fapt8 'Daca ma ucideti, voi invia a treia "i din mormant.' Nu putem scapa de logica acestei conclu"ii. Am putea sustine ca se insela, ca era victima unei ciudate obsesii care rabufnea peridoc in predicile !ale publice. >sa inlocuiesc in document declaratii, afirmatii, invataturi cu predici, daca merge? (nsa eu cred ca este aproape dincolo de orice indoiala faptul ca 0l a facut aceasta afirmatie. Dar trebuie sa ne aplecam si asupra altui fapt remarcabil al acestui neobisnuit proces. (isus din Na"aret a fost condamnat la moarte, nu pe ba"a marturiilor acu"atorilor !ai, ci pe ba"a unei declaratii smulse de la 0l sub juramant. 0ste clar ca dupa audierea martorilor si respingerea depo"itiilor lor, intreaga ancheta a inceput sa capete o forma ilegala. (legalitatea consta in faptul ca presedintele curtii incerca, prin chestionarea directa a detinutului, sa obtina probele necesare condamnari, pe care martorii insisi nu fusesera in stare sa le aduca. Aceasta era, bineinteles, in opo"itie directa cu spiritul si litera elaboratului cod judiciar prin care legea evreiasca cauta sa proteje"e viata cetatenilor. (ntr-un &proces pentru viata' evreiesc, acu"area apartinea in intregime martorilor. 0ra treba lor sa-l areste"e si sa-l aduca pe invinuit in fata curtii de judecata. 0ra de datoria curtii sa apere interesele acu"atilor cu toate mijloacele posibile, incercand intre timp sa faca o judecata cat mai dreapta si impartiala asupra dove"ilor furni"ate. 2aptul ca in ca"ul de fata detinutul nu a beneficiat de aceasta protectie apare clar chiar la o lecturare superficiala. Aceasta vine in ton cu e*esperarea evidenta cu care marele preot se adresea"a detinutului dupa ce si ultima marturie a fost respinsa8 &Nu rspun"i nimic la tot ce mrturisesc mpotriva a aceLtia6' >)arcu ,D8J/?.

#rin ea insasi intrebarea poate ca nu era inacceptabila. Ca orice acu"at +ristos avea fara indoiala dreptul de a pre"enta orice fapte sau e*plicatii in apararea !a. #ana acum 0l ramasese complet tacut. 0ra normal sa fie intrebat daca are ceva de spus in apararea !a. !emnificanta este insa ostilitatea fara perdea fata de detinut care ne averti"ea"a asupra a ce va urma. #entru ca, in momentul imediat urmator, marele preot pare sa fi lasat deoparte orice pretentie de legalitate a preocesului. !tand pe locul sau, in mijlocul tribunalului, Caiafa (i aplica lui +ristos cea mai solemna forma de juramant cunoscuta de constitutia evreiasca, faimosul Aath of the estimon38 4 e jur pe Dumne"eul cel viuK' >)atei 9J8J:?. 1a aceasta, +ristos, ca un evreu evlavios ce respecta legea, nu avea alta alternative decat sa raspunda. Daca Pspune )ishnaQ cineva spune8 te jur pe cel Atotputernic, pe !avaot, pe cel )ilostiv si (ndurator, pe cel (ndelung 7abdator, sau pe oricare din numele date divinitatii, iata, ei sunt obligati sa raspunda. 1asand la o parte toate e*primarile specifice prin care evreii din acele timpuri (l concepeau pe )esia, intrebarea pe care Caiafa, marele preot, i-a adresat-o lui (isus a fost simpla si directa8 40Lti tu +ristosul, 2iul Celui binecuvntat6' >)arcu ,D8J,?. 7aspunsul detinutului a fost la fel de direct. (ata cele trei versiuni8 ,. 0u sunt >)arcu ,D8J9?% 9. u ai "is >)atei 9J8JD?% :. u spui ca 0u sunt >1uca 998H/?. Dupa cum a aratat Dl. Faring-Bould, aceste raspunsuri sunt identice. 2ormularea 4 u ai "is' sau 4 u spui ca 0u sunt', care in urechile omului modern suna eva"iv, pentru evreii de atunci nu avea o asemenea conotatie. 4 u "ici' era forma traditionala cu care un evreu educat raspundea unei intrebari despre ceva grav, serios sau tragic. 0ticheta inter"icea un direct da sau nu. De aceea +ristos a spus acest foarte important lucru, apasat, cu o mare claritate. !atisfactia lui Caiafa la obtinerea dintr-o singura lovitura a acestei e*traordinare si >din punctul de vedere al detinutului? foarte periculoase marturisiri este evidenta. Aproape ca poti au"i sunetul victoriei in vocea lui in timp ce se invartea in mijlocul adunarii de rabini si e*clama8 4Ce ne mai trebuie martori6 (at acum aEi au"it hula 1ui. Ce vi se pare6' >)atei 9J8JG,JJ?. (n acest moment, pentru cercetatorul a carui minte este preocupata de ceea ce as putea numi aspectele mai ascunse ale istorisirii, aceasta e*plo"ie brusca a situatiei pana la apogeul ei dramatic este plina de interes. De ce procesul a luat dintr-o data aceasta pronuntata forma neconstitutionala la o ora relativ tar"ie, dupa ce timp pretios a fost ocupat de declaratiile martorilor6 Daca declaratia, obtinuta prin constangere, a detinutului a fost suficienta pentru a asigura condamnarea, de ce au mai fost audiati martorii6 7aspunsul la aceste intrebari se afla fara indoiala in natura deosebita a problemei tactice si juridice cu care s-a confruntat Caiafa. 2aptul ca puternicul neam al saducheilor din care facea parte marele preot era hotarat sa scape de (isus este evident si doar pedeapsa cu moartea ii putea satisface. Dar, destul de ciudat, chiar si o acu"atie dovedita de blasfemie sau vrajitorie nu era suficienta. Caiafa a trebuit sa priveasca dincolo de puristii din sinedriu si d prevederile legii mo"aice catre un obstacol mult mai mare, puterea si ingaduinta romana. Nimani nu stia mai bine decat Caiafa care erau implicatiile personale si politice ale venirii adevaratului )esia. 2aptul ca ar implica in mod categoric o forma de regalitate, cu (erusalimul si locurile sfinte ca regat, este evident. )ai mult, s-ar naste un imediat si sangeros conflict cu garni"oanele romane pe intreg teritoriul. Ar insemna o mare rascoala a populatiei urmata, cu siguranta, de o campanie represiva din partea romanilor, asemenea celei care D/ de ani a lasat orasul in ruina. oate aceste lucruri se inscriau in liniile generale ale unei situatii atat de inevitabila precum noaptea urmea"a "ilei. Aceste fapte nu puteau scapa privirii agere si patrun"atoare a celor responsabili cu mentinerea privilegiilor greu castigate sub ocupatia romana. Caiafa, in calitate de mare preot, a facut o observatie e*trem de ascutita din domeniul artei guvernarii cand a spus8 4Nici nu gndiEi c ne este mai de folos s moar un om pentru popor, dect s piar tot neamul.' >(oan ,,8G/?. Dar si urmarile asupra lui Caiafa si a familiei sale nu erau cu nimic mai prejos. Noi nu stim ce schimbari in structura sinedriului ar fi avut loc sub un adevarat regim mesianic. #robabil ca ar fi fost

considerabile. (nsa un lucru este sigur8 influenta suprema a marelui preot, as the arbiter of the national fortunes, ar fi fost eclipsata. (ndiferent de aspectele istorice si stravechi pe care constitutia evreiasca le-ar fi pastrat, adevaratul conducator ar fi fost )esia. Ca eliberator al natiunii si repre"entant suprem al Dumne"eului lui (srael, dreptul !au de a impune politica si de a dirija evenimentele ar fi fost definitiv si absolut. #osibilitatea ca amplarul na"arinean sa ajunga pe o asemenea po"itie de putere unica si neegalata trebuie sa fi fost profund ingrijorator pentru anumiti barbati >si femei? care aveau un interes deosebit in mentinerea statu-=uo-ului. #rin urmare, problema era sa se aduca o acu"atie deci"iva care sa nu fie doar dovada impotriva posibilelor critici din partea celor sapte"eci, dar sa dea si motive incontestabile pentru un proces sub legea romana. (n cautarea acestei formule mai multi martori au fost aparent citati si marturiile lor respinse ca insuficiente. Apoi au venit doi martori cu ceea ce parea a fi o proba e*trem de promitatoare. #resupunea doua infractiuni, fiecare atragand pedeapsa cu moartea in legea evreiasca. (nca o data se de"valuie aceeasi slabiciune fatala. Ar putea sa treaca de sinedriu, dar ar putea sa treaca de procuratorul roman6 )ai mult ca sigur nu. Ceva mult mai serios decat aceasta aparent neintemeiata amenintare de a darama si reconstrui templul ar fi fost necesara pentru a asigura acordul lui #ilat pentru o pedeapsa ce a fost eliminata in mod e*pres de Ce"ar din mainile sectarilor. Cand 5hole prosecution era evident pe cale sa esue"e mintea agera a lui Caiafa a conceput un plan pentru a salva situatia. 0ra ilegal, dar era ultima incercare disperata a unui om dus la e*asperare de esecul planurilor sale. 0l a aplicat the Aath of the estimon3, in care pana si tacerea era o insulta de nereiertat. (-a reusit probabil dincolo de asteptari, deoarece in acel neinfricat raspuns, 40u sunt', a gasit mult cautatul temei pentru a-1 putea acu"a in fata procuratorului roman de o fapta ce-( aducea mai mult ca sigur condamnarea la moarte. Ce"ar putea fi indiferent in fata unei declaratii oarecum e*centrice a unui predicator ambulant. Dar nu putea fi indiferent in fata unui pretendent la tron. (n linistea tribunalului, in timp ce cuvintele solemne ale afirmatiei cadeau de pe bu"ele detinutului, alte cuvinte veneau probabil in mintea lui Caiafa8'Daca vei slobo"i pe acest om, tu nu esti prieten al Ce"arului.'

# CE +$A INTAMP4AT 56I INAINTE DE MIE2U4 N6PTII

Am sugerat mai devreme ca timpul a jucat un rol aparte i decisiv n determinarea evenimentelor ce au precedat moartea lui +ristos. Daca vrem sa aflam adevarul adevarat despre aceasta chestiune trebuie s-o cercetam cu ochii, ca sa "icem asa, nede"lipiti de ceas. (n special este ca"ul sa facem asta cand ne indreptam atentia asupra a doua elemente foarte importante ale ca"ului8 intelegerile pe care liderii evrei le-au avut cu (uda si mai tar"iu cu #ilat din #ont. Acesti doi oameni au avut un rol ciudat si, la prima vedere, ine*plicabil in evenimentele ultimelor ,9 ore din viata pamanteasca a lui +ristos. !a incepem cu (uda. #rimul lucru greu de inteles in legatura cu (uda este faptul foarte curios ca marele preot Caiafa si prietenii lui au gasit ce este necesar sa-l angaje"e. De ce apare deodata acest om (uda in poveste6 Ce putea el sa le ofere preotilor pe care acestia sa nu le fi avut in virtutea statutului lor oficial6 De ce a trebuit cheltuita suma meschina de bani insangerati pentru serviciile lui6 Aceste intrebari sunt vitale si afectea"a profund interpretarea >lectura6? intregului ca". !a-l privim pe (uda numai ca pe un informator de rand, gata >pentru o recompensa? sa conduca autoritatile la ascun"atoarea secreta a fostului sau prieten si conducator, este absurd. (isus nu se ascundea. Din momentul sosirii 1ui in Fetania vineri dupa-amia"a tar"iu, nu pare sa se fi luat nici o masura de tainuire a deplasarilor !ale. 0l apare s fi participat la un dineu n onoarea lui, la casa lui !imon leprosul, sambata sau marti seara. (n trei "ile consecutive >duminica, luni si marti? 0l a calatorit la vedere la (erusalim, intorcandu-se in Fetania in fiecare seara. 0ste ridicol sa presupunem, cand nu mai devreme de duminica dimineata un mare numar de oameni stia destul de bine pe unde merge 0l astfel incat sa se imbul"easca pe marginea drumului catre (erusalim, ca liderii insisi nu stiau unde se afla 0l. 0ste evident ca stiau foarte bine. (n oricare dintre cele patru nopti ei ar fi putut sa trimita in secret gar"ile sa-1 areste"e. De ce nu au facut asta6 Care a fost motivul pentru care au asteptat, si numai (uda putea sa-i ajute6 !e obisnuieste sa se raspunda acestor intrebari punand accentul pe acea parte a raspunsului care apare in evanghelii8 frica de popor. #are insa a nu se reali"a faptul ca acesta era doar jumatate de adevar si ca cealalta jumatate a fost ascunsa. Nu trebuie uitat faptul ca evangheliile au fost scrise din informatiile adunate in principal de la cei care erau impreuna cu +ristos. (uda a murit fara sa-si de"valuie secretul, iar liderii evrei era foarte putin probabil sa o faca. Dar a sugera ca tot ce a facut (uda a fost sa duca ofiterii sinedriului intr-un loc singuratic si i"olat unde sa-l poata aresta in secret pe (isus, cand ei ar fi putut s-o faca din proprie initiativa in primele ore ale oricarei dimineti in Fetania cand satenii dormeau, sau intr-un loc potrivit pe un drum pe )untele )aslinilor in orice seara e*ceptand-o pe cea de miercuri, sau pe parcursul "ilei de miercuri in live"ile tacute ale acelui mic si linistit catun, inseamna sa nu intelegi deloc subtilitatea factorilor psihologici implicati aici. #entru a elimina orice posibilitate de neintelegere asupra unui punct esential, lasati-ma sa spun aici ca eu as fi ultimul care ar nega ca frica de popor cantarea foarte greu pentru liderii evrei. Nimeni nu stia, nimeni n-ar fi putut sti, care ar fi consecintele politice ale capturarii cu forta a persoanei pe care o mare parte a populatiei o considera )esia din profetii. oata situatia era fara precedent, de o e*trema sensibilitate si delicatete. ot ceea ce au facut acesti oameni a fost facut, ca sa spunem asa, privind pe furis peste umar catre acea incomprehensibila entitate, vointa populara. (nsa numai teama de popor nu e*plica unele dintre cele mai ciudate lucruri intamplate. Ceva ce (uda le-a spus preotilor i-a facut sa grabeasca evenimentele in ultimul moment% sa mearga mai departe cu planul la un moment ce pre"enta ma*imum de dificultati din punct de vedere legal si oficial. (-a determinat sa instrumente"e cea mai ciudata intalnire dintre un om cautat si persecutorii !ai despre care istoria ne da cunostinta. >(t caused them to ;eep the strangest appointment bet5een a 5anted man and +is persecutors of 5hich histor3 gives us an3 cogni"ance.? (-a facut sa trimita la 0l, un om fara aparare aflat intr-o gradina i"olata si pustie la mie"ul noptii, o impunatoare si chiar ridicola forta, completata de masuri de precautie, despre al carei scop nimeni nu se poate insela. >(t led them to

send to +im, an undefended man in a lonel3 and deserted garden at midnight, an imposing and even ridiculous displa3 of force, supplemented b3 precautions, the meaning of 5hich no one can mista;e.? Ce semnifica toate acestea6 #ersonal, sunt convins ca sub aparenta si recunoscuta teama de popor, se afla o alta mai adanca si mai puternica $ o frica ce e*plica toate e"itarile si oscilatiile lor ciudate, pana cand mesajul de bun venit ajunge in urechile lor uimite, frica de +ristos (nsusi. Ca nu cumva aceasta sa para a fi o idee bi"ara si nefamiliara, haideti sa privim faptele. >1est this should seem to be a strange and unfamiliar thought, let us loo; at the facts.? 0ste imposibil sa separi acesti oameni de limitarile si superstitiile epocii lor. Chiar daca cititorul crede ca minunile lui +ristos au e*istat in realitate sau sunt pur si simplu the legendar3 ascriptions ale unor vremuri pline de superstitii si 1est this should seem to be a strange and unfamiliar thought, let us loo; at the facts. (t is impossible to dissociate these men from the mental limitations and superstitions of their age. Rhether the reader believes that the miracles of Christ 5ere actuall3 performed or are merel3 the legendar3 ascriptions of a superstitious and unscientific age, the fact remains that the personal ascendanc3 and repute of <esus during +is o5n lifetime 5as immense. he stories of +is cures of the blind, the paral3tic, and the possessed 5ere 5idespread. he3 came from all parts of the countr3 and 5ere apparentl3 implicitl3 accepted even in high =uarters in <erusalem. he fact that +e possessed certain definite po5ers be3ond the normal does not seem to have been doubted b3 +is contemporaries.