Si cand credeam, ca totul e pierdut Intr-o bezna fara de scapare, Tu mi-ai oferit al tau sarut Scapandu-ma de-acea teroare.

Cand credeam ca aripile-mi frante Nu vor mai zbura nicand spre orizont Tu mi-ai zis cuvintele plapande, Ce m-au ajutat spre cer sa zbor Candva, credeam ca lumea ma zdrobeste Si-mi doream ca sa dispar! Sa trec prapastia orbeste, Dar m-ai oprit nu in zadar. Acum privesc tintit la stele Ca un columb al timpului prezent, Cu ochii fermi, uitand de cele rele Traiesc, descoper, respir cu-acest moment Doar datorita tie.