"Se zice, ca a fost odata, O legenda, de-ai voi Fara regi cu garda ne'nfricata Despre-un muritor - simplu, cum

putea fi." Un prizonier tinut in lanturi Cum nu s-a mai vazut pe-atunci, Insasi Moartea-l invita la dansuri El refuzand - mai sa-i dea porunci... Un "rege" fara de coroana Ce-n palma avea un univers intreg. Ah, de-ar sti cati il blesteama, De-ar sti...ca nu-l mai nteleg. Un om, cum n-am mai intalnit vreodata In secolele de cand existam, O fantoma, cu haina de sange patata O amintire, doar atat eu mai eram. Nu mai era copilul brav Cu vise, ce ardeau neincetat Iar libertatea, ce si-o doreste orice sclav A disparut...s-a spulberat. Acum nu-i vad privirea aprinsa, Nici aripile ce odata straluceau. In schimb, ii simt dorinta-ncinsa Si visele...ce sa arda continuau. Se pare ca n-avea alta scapare Decat sa-nceapa ultimul sau joc A Ingerului Mortii-ntruchipare, Iar el - mizeaza totul pe noroc. Astfel, pasarea libera candva Nu mai zboara sus, spre soare Ea aripile si le-a sfasiat Sa nu mai vada acea oroare. In schimb, a continuat ea sa traiasca In inimile celor ce-i calauzea Astfel, n-a incetat sa ma uimeasca Tinand in viata visul de candva.