Cartea Intelepciunii lui Solomon

1 2 3 4 5
6 [7] 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Vechiul Testament << Capitolul 7 >> Noul

Testament

Intelepciunea si foloasele ei. Minunata inaltare a omului prin ea.

1. Sunt si eu om muritor asemenea tuturor si coborand din neamul
celui dintai om zidit din pamant.
2. Si am fost infiripat, cu trupul, in pantecele mamei mele,
inchegandu-ma din sange, vreme de zece luni, din samanta
barbateasca si in ceasul somnului odihnitor.
3. Si dupa ce m-am nascut, am respirat aerul obstesc si pe
pamantul obstestii patimiri am cazut si eu, si glasul meu dintai, la
fel ca la toata lumea, a fost plansul meu.
4. Am fost infasat in scutece si am dat parintilor grija si bataie de
cap.
5. Si nici un rege n-a inceput altfel, cand s-a nascut.
6. Ca toti intra in viata in acelasi fel si ies iarasi la fel.
7. Pentru aceea m-am rugat si mi s-a dat intelepciune, am chemat,
si duhul cuminteniei a coborat in mine.
8. Am tinut la ea mai mult decat la sceptre si decat la tronuri si am
socotit bogatiile desarte fata de ea.
9. N-am pus alaturi cu ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindca tot
aurul din lume pe langa ea nu e decat nisip, iar argintul, inaintea ei,
mi se pare noroi.
10. Am pretuit intelepciunea mai mult decat sanatatea si
frumusetea; am pus-o chiar inaintea luminii, fiindca stralucirea ei nu
se stinge niciodata.
11. Impreuna cu ea mi-au venit toate bunatatile, caci in mainile ei
sunt bogatii nenumarate.
12. Si m-am bucurat de toate acestea, caci intelepciunea le aduce
cu sine. Totusi eu nu stiam ca ea este nascatoarea lor.
13. Am invatat-o fara viclenie, o impartasesc fara parere de rau si
nu ascund comorile ei.
14. Ea este pentru oameni comoara nesfarsita; cei care se folosesc
de ea se fac prietenii lui Dumnezeu, pentru darurile agonisite de
invatatura.
15. Iar mie sa-mi daruiasca Dumnezeu sa graiesc precum gandesc
si sa cuget in chip vrednic despre darurile Sale, caci El este
povatuitorul intelepciunii si indreptatorul inteleptilor.
16. Ca in mana Lui suntem si noi si cuvintele noastre si toata
intelepciunea si stiinta lucrurilor.
17. El mi-a dat cunostinta cea adevarata despre cele ce sunt, ca sa
stiu intocmirea lumii si lucrarea stihiilor.
18. Inceputul si sfarsitul si mijlocul vremurilor, intoarcerile
anotimpurilor si prefacerile vazduhului,
19. Cursurile anilor si randuiala stelelor,
20. Firea dobitoacelor si apucaturile fiarelor, puterea duhurilor si
gandurile oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor si insusirile
radacinilor.
21. Toate cele ascunse si cele aratate le-am cunoscut, fiindca
intelepciunea, lucratoarea tuturor, mi-a dat invatatura.
22. Intr-adevar, in ea se afla un duh de intelegere, sfant, fara
pereche, cu multe laturi, nepamantesc, ager, patrunzator, neintinat,
preaintelept, fara de patima, iubitor de bine, ascutit, neoprit,
binefacator,
23. Iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic,
atotveghetor si razbatand prin toate duhurile istete, curate si oricat
de subtiri.
24. Pentru ca intelepciunea este mai sprintena decat orice miscare,
ea patrunde si isi face loc pretutindeni prin curatia ei.
25. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revarsare a
slavei Celui Atotputernic, astfel ca nimic nu poate s-o manjeasca.
26. Ea este stralucirea luminii celei vesnice si oglinda fara pata a
lucrarii lui Dumnezeu si chipul bunatatii Sale.
27. Fiindca este una, toate le poate, si ramanand una cu sine insasi,
ea toate le innoieste, si raspandindu-se, prin veacuri, in sufletele
sfinte, ea intocmeste din ele prieteni ai lui Dumnezeu si prooroci.
28. Cu adevarat Dumnezeu nimic nu iubeste, fara numai pe cel ce
petrece intru intelepciune.
29. Ea este mai frumoasa decat soarele si decat toata oranduirea
stelelor; daca o pui alaturi cu lumina, intelepciunea o intrece.
30. Fiindca dupa lumina urmeaza noaptea, pe cand intelepciunea
ramane nebiruita in fata rautatii.