1) prelevare - procedeu prin care organele, esuturile sau celulele donate devin utile pentru transplant; 2) transplant - activitate

medical cu scop de reconstituire a funciei organismului uman prin transfer echivalent de organe, esuturi i celule de la un donator la un recipient. Transplantul poate fi de la o persoan la alta (alogenic) sau de la sine la sine (autolog); 3) donator - subiectul n via sau decedat de la care se prelev organe, esuturi i/sau celule n scop terapeutic; 4) recipient - subiectul care beneficiaz de transplant de organe i/sau esuturi, i/sau celule umane; 5) banc de esuturi - unitate specializat a unui spital sau instituie care desfoar activiti de prelucrare, conservare, stocare i distribuie a esuturilor i celulelor umane. 6) Eugenia - ameliorarea caracterelor speciei umane, care poate fi obinut fie prin ncurajarea cstoriilor dintre indivizi favorizai genetic - eugenie pozitiv fie prin descurajarea cstoriilor dintre indivizi dezavantajai biologic - eugenie negativ. 7)Consultul genetic- presupune attevaluarea diagnostic a copiilor cu probleme de dezvoltare,efectuarea de teste genetice predictive n afeciuni cu debut tardiv,recomandri terapeutice n cazul sarcinilor cu probleme genetice,managementul persoanelor cu risc pentru boli genetice,precum i decizii privind implicarea tuturor membrilor familiilor n care exist boli genetice. 8)Terapie genic - modificareagenetic a celulelor pacientului prin introducerea n genom a unor construcii genetice sau pentru a corecta unele gene mutante pe care pacientul le motenete de la prini. 9) Procreare asistat medical(PAM)- cuprinde totalitatea gesturilor clinice i biologice ce permit fecundarea in vitro, transferul embrionilor i nsmnarea artificial sau alte tehnici cu efect echivalent, permind procrearea n afara unui proces natural (Frana, Legea nr. 94.654 din 29 iulie 1994, privind Procrearea Asistat Medical). 10) Bioetica (gr. bios - via i ethos obicei, caracter moral) constituie o orientare tiinific interdisciplinar a problemelor etice, filosofice i antropologice ce apar n legtur cu progresul tiinelor biomedicale i implementarea noilor tehnologii n practica social. 11) Screening genetic- o metod de studiu populaional ce identific genotipurile asociate cu o anumit afeciune sau predispoziie la boal sau care pot aduce la

apariia unor boli la descendeni. Scopul screening -ului genetic const n a depista:persoane afectate de boal; 12) Diagnosticul prenatal - este un act medical complex al crui obiectiv este diagnosticarea unui ft cu o afeciune genetic, necesar n cazul sarcinilor cu risc crescut. 13) Experimentul - metod de cunoatere cnd cercettorul acioneaz asupra obiectului, formnd condiii artificiale pentru evidenierea anumitor trsturi, cnd contient se schimb desfirarea proceselor naturale ori cnd obiectul sau procesul se reproduc artificial. 14) Experimentul n medicin - n medicin experimentul nclude n sine intervenia activ asupra omului, care duce la schimbarea proceselor fiziologice i patologice cu scop tiinific ori curativ. 15) Diagnostic genetic preimplantare (DGP)-n timpul fertilizrii in vitro, embrionul poate fi testat pn la implantarea n uterul femeii, astfel nct pot fi separai embrionii neafectai de mutaie.

Comsimmntul informat
4.3. Acordul informat drept mecanism de realizare a modelului antipaternalist n medicin
Am menionat deja faptul c modelul antipaternalist (nepaternalist) al relaiilor dintre medic i pacient poate fi realizat i prin intermediul consimmntului (acordului) informat care, n conformitate cu modul moral, asigur autonomia bolnavului. Acordul benevol constituie un moment-cheie al mecanismului de adoptare a deciziilor medicale. Caracterul deliberat (neforat) al acordului informat presupune lipsa constrngerii i prohibiiei, ameninrii i nelciunii medicale, adic renunarea medicilor la statutul de tutel n relaiile lor cu pacienii. n aceast ordine de idei e necesar contientizarea fenomenului extinderii sferei utilizrii bioeticii, a oportunitii, aprofundrii aprecierilor i cerinelor morale n raport cu medicina practic. Renunarea la modelul paternalist (la etica paternalist), ce ine de o binefacere neforat, inviolent a doctorului a fost nsoit de o supraapreciere a valorilor i principiilor tradiionale ale medicinei i ndeosebi de o reevaluare a postulatului medicin sfnt. Adevrul pur, orict de crud ar fi el, actualmente cpt prioritate n clinic. Medicul este obligat s fie sincer cu pacienii si. Acest moment al practicii terapeutice se realizeaz prin intermediul acordului informat, care se bazeaz pe dreptul bolnavului de a dispune de informaie complet i veridic privind maladia sa, pentru a lua decizii importante referitoare la ea. Activitatea medical din ultimii ani ne vorbete destul de clar c centrul micrii pentru drepturile pacienilor a devenit spitalul, care simbolizeaz toat medicina contemporan (cu ramificaiile ei), asigurat cu cele mai performante tehnologii, cu vulnerabilitatea avansat a pacientului. Dreptul acestuia la autonomie a fost recunoscut oficial pentru prima oar n SUA. Rolul decisiv n iniierea i desfurarea acestei micri i-a aparinut nu bolnavului, dar administratorilor spitalelor i organizaiei acestora Asociaiei Americane a Spitalelor. n 1969 Comisia Unit de Acreditare a spitalelor, care deja funcio na n SUA, a emis un document unde se indicau problemele pacienilor. Mai apoi Asociaia American a Spitalelor n anul 1972 a aprobat (a adoptat), iar n 1973 a publicat proiectul de lege (bilul) despre drepturile acestora, printre care i participarea pacientului la informaia necesar pentru acordul informat. Faptele nominalizate au marcat un nceput al devenirii unei viziuni noi, neordinare incomparabile cu paternalismul tradiional al lui Hipocrate, deoarece pentru prima oar medicii au fost simitor limitai n dreptul exclusiv de a accepta modul de

tratament al bolnavului. Anume de la nceputul anului 1973 aa-numitul drept la acordul informat se plaseaz n centrul cercetrilor bioetice americane i capt o rspndire larg n practica medical mondial. Acordul informat constituie o paradigm (o doctrin) a bioeticii conform creia pacientul accept benevol cura de tratament sau procedura terapeutic dup oferirea sau punerea la dispoziia lui a informaiei medicale adecvate. Deci acest proces prevede dou componente de baz: acordarea informaiei i acceptarea consimmntului. Conform acestei situaii (cerine) medicul e obligat s informeze pacientul despre caracterul tratamentului indicat, despre riscul ce poate apare n procesul de lecuire i, n fine, despre alternativele terapiei propuse. n paradigma acordului informat, graie postulatelor bioeticii, noiunea de tratament alternativ devine o categorie fundamental. Medicul de pe poziiile medicinei propune bolnavului cea mai accesibil i justificat variant de tratament, ns decizia final, definitiv o ia pacientul, pe baza valorilor sale morale. n aa fel, medicul privete pacientul ca scop, dar nu ca organon (mijloc) pentru atingerea altui obiectiv, fie aceasta chiar nsi sntatea omului. Volumul i calitatea informaiei prestare pacientului ine de soluionarea problemei aa-numitelor norme (standarde) de informare. Fiecare stat, pornind de la tradiiile i obiceiurile poporului, lund n consideraie nivelul de cultur i de dezvoltare a asistenei medicale, e obligat s elaboreze standardele sale de apreciere a relaiilor medic-pacient din punct de vedere al doctrinei acordului informat. n literatura actual se evideniaz trei criterii n ceea ce privete evaluarea cantitii i calitii informaiei oferite pacientului. Este vorba nainte de toate de criteriul profesional (medicul e obligat s ofere pacientului un aa volum de informaie pe care majoritatea colegilor lui l-ar fi propus bolnavului n aceleai condiii), care a fost nlocuit de standardul persoan judicioas (pacientul trebuie s fie asigurat cu ntreaga informaie pentru a lua decizia potrivit, referitoare la tratament). n fine, n ultimul timp o influen sporit a cucerit-o standardul subiectiv, care cere ca medicii pe msura posibilitilor s adapteze informaia la interesele i particularitile concrete ale fiecrui pacient n parte. n viziune bioetic acest criteriu este cel mai acceptabil, deoarece el se bazeaz pe principiul protejrii autonomiei bolnavului, satisface necesitile informaionale i de autonomie ale persoanei n procesul adoptrii deciziilor. O alt problem ce ine de acordul informat o constituie analiza manifestrii lui n diverse ramuri (domenii) ale medicinei practice i teoretice. Dac am ncerca s sintetizm ceea ce este comun de pe poziiile bioeticii n majoritatea tipurilor de activitate medical, apoi am putea constata c obinerea acordului bolnavului pentru diferite intervenii n sfera

sntii lui are cteva aspecte. n primul rnd, informaia supus reglementrii bioeticojuridice e necesar s conin date despre maladie, despre importana simptomelor de boal, despre diagnoz i prognoz; n al doilea rnd, argumentele bioetico-juridice ale poziiei medicului trebuie s contribuie la obinerea acordului informat al bolnavului; informaia acordat pacientului trebuie s fie deplin i multilateral, presupunnd rspunsuri pentru toate ntrebrile bolnavului; aplicarea unor metode periculoase de tratament, sau a unor proceduri care pot genera consecine ireversibile, de asemenea experiene clinice benevole necesit garanii suplimentare n ceea ce privete protejarea drepturilor bolnavilor; n al treilea rnd, temeliile poziiei pacientului ar fi urmtoarele: acordul informat este dreptul bolnavului; acordul lui trebuie s fie benevol i contientizat; refuzul procedurii, intervenii medicale nu trebuie s influeneze asupra situaiei bolnavului i asupra relaiilor lui cu personalul medical etc. Actualmente n practica medical sunt atestate dou modele de baz ale acordului informat: static (fragmentar) i procesual (perpetuu). n primul model formularea i acceptarea deciziei reprezint un eveniment cu limite temporale bine stabilite. Dup aprecierea strii pacientului medicul stabilete diagnoza i elaboreaz un plan de lecuire. Concluziile i recomandrile medicului, inclusiv informaia despre risc, despre avantajele tratamentului propus i /sau alternativele eventuale se pun la dispoziia pacientului. Analiznd informaia recepionat, pacientul o cntrete, pornind de la interesele sale i apoi efectueaz opiunea. Acest model, n principiu, corespunde cerinelor de baz ale acordului informat. Accentul se pune pe informarea deplin i precis oferit pacientului n momentul lurii deciziei. ns, n modelul static insuficient se ia n consideraie nelegerea de ctre pacient a informaiei disponibile. Deci posibilitatea de a sintetiza i integra aceast informaie n sistemul de valori al pacientului este minor. Invers modelului examinat, modelul procesual al acordului informat se bazeaz pe ideea c acceptarea deciziei medicale constituie un proces ndelungat, iar schimbul de informaie trebuie s aib loc pe tot parcursul timpului interaciunii medicului cu pacientul. Conform acestui model lecuirea este divizat n cteva stadii: stabilirea relaiilor, determinarea problemei, formularea (conturarea) obiectivelor tratamentului, alegerea planului terapeutic i finalizarea lecuirii. E de menionat faptul c n modelul procesual bolnavul joac un rol mai activ n comparaie cu rolul relativ pasiv din modelul static (fragmentar). Condiiile create de al doilea model sunt mai favorabile pentru realizarea autodeterminrii pacientului. Acest model face

posibil excluderea comportrii formale a medicului fa de bolnav i limitarea substanial a recidivelor paternalismului. Aadar, meditnd asupra celor expuse privind relaiile medic-pacient care s-au modificat radical pe parcursul sec. al XX-lea i nceputul sec. al XXI-lea, conchidem c actualmente exist condiii obiective de manifestare a acordului informat n detrimentul paradigmei paternaliste, deoarece pacientul n conlucrarea sa cu medicul devine tot mai exigent privind adoptarea deciziei vis-a-vis de tratament. Deci, tot mai evident este tendina spre acordul informat care exprim imperativul medicinei epocii contemporane. Orientarea spre aceast doctrin a devenit posibil graie reevalurii concepiei scopurilor medicinei. Se consider n mod tradiional c obiectivul de baz al medicinei l constituie protecia (ocrotirea) sntii i vieii bolnavului. ns deseori atingerea acestui scop se realiza n detrimentul libertii pacientului, deci, i a demnitii lui personale. Pacientul era transformat ntr-un receptor pasiv al bunurilor materiale, ntr-un obiect de manipulare. Respectarea autonomiei individului constituie una din valorile fundamentale ale modului de via civilizat. Fiecare om e interesat s adopte decizii de sine stttoare privind de sntatea lui, deasemenea fa de tipurile de tratament indicate etc. Deci, autodeterminarea pacientului este o valoare fundamental i asistena medical nu trebuie s o neglijeze.

Bioetica n Republica Moldova

Moldova n anii 80 ai secolului trecut. ns doar dup dou deceniidezvoltarea i propagarea ideilor din domeniul dat de cunotinea nceput s poarte un caracter sistemic. Catedra de filosofie a Universitii de Stat de Medicin iFarmacologie N.Testemieanu din Republica Moldova, condusde prof. Teodor rdea, devine centrul de dezvoltare a cunotinelordin domeniul bioeticii n republica noastr. n a.1999 catedra dat afost reorganizat n Catedra de filosofie i bioetic, ceea ce a servitdrept un moment de cotitur n propagarea cunotinelor bioeticii.Activitatea prodigioas a colaboratorilor ei a permis de a crea o bazreal pentru implementarea lor n diverse domenii de activitate, nprimul rind, n cel al tiinei i nvmntului.O mare influen n familiarizarea populaiei Republicii Moldova cubazele bioeticii a avut activitatea profesorului italian Pietro Kavasinicare pe parcursul mai multor ani a venit n ara noastr, pentru a ine prelegeri, a participat la diverse conferine naionale i internaionale,organizate de catedr. Cu ncepere din a.1995 au fost organizate mai bine de zece conferine tiinifice internaionale lacare au fost discutate att probleme propriu-zise de bioetic, ct idiverse chestiuni de ordin teoretic i filosofic cu referin la cunotineledin bioetic.O importan mare a avut-o elaborarea cursului Filosofia i bioeticala catedra menionat mai sus a U.S.M.F. Variate aspecte alebioeticii snt incluse i n alte discipline care snt susinute de specialitiicatedrei: Istoria i filosofia culturii, Cultura comunicrii,Doctrinele integrrii europene. n afar de aceasta, ncepnd cua.1999 prof. Teodor rdea ine un curs de lecii de bioetic i lafacultatea de filosofie a Universitii de Stat din Moldova, precum ila Institutul de tiine Reale al R.M. n paralel, se efectueaz lrgireacolaborrii internaionale n domeniul dat, se organizeaz conferine i mese rotunde.Etapele semnificative ale acestei activiti prodigioase au fost urmtoarele: -organizarea instruirii postuniversitare n domeniul bioeticii(magistratur cu specialitateabioetic) la Catedra de filosofiei bioetic (1999); -nfiinarea doctoranturii la catedra dat (2003); -fondarea Asociaiei de Bioetic a Republicii Moldova (2001); -crearea Comisiei naionale de etic pentru examinarea clinica medicamentelor de pe lng Ministerul ocrotirii sntii alR.M. (2002); -organizarea de ctre Comisia Naional a Republicii Moldovapentru UNESCO a Centrului Naional de bioetic din RepublicaMoldova (2005); -editarea primului manual n Republica Moldova Filosofia ibioetica: istorie, personaliti, paradigme, Chiinu, 2000 (nlimba romn);publicarea primului manual de acest fel n limba rus Filosofia(cu un curs de lecii la bioetic), Chiinu, 2002; editarea Dicionarului de filosofie i bioetic, Chiinu, 2004(n limba romn). n procesul de formare a colii de bioetic n Republica Moldovasnt soluionate urmtoarele probleme: -elaborarea cercetrilor complexe n domeniul bioeticii; -aprofundarea cercetrilor n domeniul bioeticii teoretice; -studierea problemelor de bioetic din medicina clinic; -determinarea unui ir de probleme ale disciplinelor limitrofe,pentru care dezvoltarea bioeticii se prezint ca un catalizatorpentru apariia lor etc.O etap important pentru dezvoltarea cunotinelor n domeniulbioeticii este fondarea Comitetului Naional de Etic de pe lng Ministerul ocrotirii sntii al Republicii Moldova (2005), al cruipreedinte este prof. V.Ghicavi, eful Catedrei de farmacologie aU.S.M.F.Un rol important n propagarea cunotinelor din domeniulbioeticii n republica noastr l are Comisia Naional a Republicii Moldova pentru UNESCO care a iniiat i a sprijinit numeroase aciunin domeniul dat.

I.

II.

STATUTUL ASOCIATIEI DE BIOETICA DIN REPUBLICA MOLDOVA Dispozitii generale 1.1 Asociatia de Bioetica din Moldova (in continuare Asociatia) este constituita, organizatorico-juridic, ca organizatie obsteasca. Asociatia este o organizatie obsteasca benevola, nonprofit, neguvernamentala, apolitica, desinestatatoare, autogestionara, constituita prin libera manifestare a vointei persoanelor asociate, in vederea participarii la viata societatii, la cea a Statutului si la cea internationala, a realizarii in comun a drepturilor civile, economice, sociale si culturale, colaborarii cu asociatiile obstesti, institutiile sociale nationale si internationale, institutiile de Stat ale Republicii Moldova si ale altor tari. 1.2 Asociatia este creata si isi desfasoara activitatea in conformitate cu Constitutia Republicii Moldova, cu Legea Republicii Moldova cu privire la asociatiile obstesti Nr. 837-XII din 17 mai 1996, acordurile internationale la care Republica Moldova este parte si a prezentului Statut. 1.3 Asociatia se constituie si isi desfasoara activitatea pe principiile liberului consimtamint, autonomiei, autogestiunii si egalitatii in drepturi a tuturor membrilor Asociatiei. 1.4 Asociatia este o asociatie republicana si isi desfasoara activitatea pe intreg teritoriul Republicii Moldova, cu drept de a deschide filiale in republica si peste hotare. Durata activitatii Asociatiei este nelimitata, cu incepere din data inregistrarii Statutului. 1.5 Asociatia urmareste beneficiul public. 1.6 Sediul Asociatiei si a organelor permanente de conducere si control ale Asociatiei se afla pe adresa: Republica Moldova, mun. Chisinau, bul. Stefan cel Mare 194, blocul 4, etajul 3. 1.7 Asociatia functioneaza cu personal voluntar si cu personal retribuit. Scopurile si obiectivele Asociatiei, metodele lor de realizare 2.1 Scopul si obiectivele fundamentale ale Asociatiei constau in propagarea si popularizarea cunostintelor bioetice si in a implementa practicile bioetice, atit in domeniile economiei nationale, in special in medicina, cit si in toate domeniile de interes public, precum si vegherea la respectarea corectitudinii morale a actiunilor, deciziilor, strategiilor publice, care atenteaza, incalca, sau devalorizeaza viata omului si a viului (biologicului) in genere, sub toate aspectele lui. 2.2 Metodele de realizare a obiectivelor Asociatiei sint urmatoarele: Monitorizarea si supravegherea, actionarea si contribuirea pe toate caile legale, la apararea tuturor drepturilor organismelor biologice. Elaborarea unor proiecte care ar contribui la cresterea nivelului de trai a populatiei. Monitorizarea si contribuirea activa la prezervarea si imbunatatirea calitatii mediului ambiant. Instruirea si pregatirea tineretului studios in cadrul unor de lectii incluse in programul de studii a institutiilor superioare (medicina, agrara, filosofie, biologie, ecologie, jurnalistica, pedagogie etc.), citite in cadrul liceelor si colegiilor cit si in organizatii, personalul carora are ca sarcini, in virtutea muncii prestate, de a lua anumite decizii care pot avea rezultate, repercursiuni morale sau se pot rasfringe asupra unui grup social, societatii intregi, starii mediului ambiant, asupra biodiversitatii florei si faunei, etc. Monitorizarea, studierea si analizarea consecintelor comportamentului social, a

III.

deciziilor publice ale oamenilor de rind si a factorilor de decizii asupra starii mediului ambiant, calitatii traiului individului uman, precum si asupra conditiilor de viata in genere. Elaborarea si promovarea unor strategii, proiecte stiintifico-practice de supravietuire si dezvoltare durabila a unor grupuri sociale distincte si a societatii intregi din Republica Moldova prin adaptarea ei la noile conditii biologice, economice si sociale recunoscute de comunitatea internationala. Membrii Asociatiei, drepturile si obligatiile lor 3.1. Membru al Asociatiei poate fi orice persoana fizica cu drepturi civile si orice organizatie obsteasca, interesata de participare la activitatea Asociatiei, care recunosc si sustin scopurile si sarcinile Asociatiei, prevazute in prezentul Statut. In acest scop se adreseaza o cerere in forma scrisa catre Comitetul de Administratie al Asociatiei, care, la rindul sau, este in drept sa refuze o admitere fara a indica motivele. 3.2. Obligatiunile membrilor: de a respecta prezentul Statut; de a beneficia de serviciile si proprietatea Asociatia in masura stabilita de Adunarea Generala; de a participa efectiv, in masura posibilitatilor, la realizarea obiectivelor Asociatiei; de a pastra si de a utiliza proprietatea Asociatiei in ordinea stabilita de Adunarea Generala. 3.3. Drepturile membrilor: de a poseda orice informatie referitoare la activitatile Asociatiei; de a alege si a fi ales in organele elective ale Asociatiei; de a iesi benevol din rindurile Asociatiei, prezentind o cerere in acest sens, in forma scrisa, cu un preaviz de trei luni, catre Comitetul de Administratie al Asociatiei; de a primi de la Asociatie informatii cu privire la activitatea sa, proiectele si planurile de activitate, precum si sa se pronunte asupra tuturor problemelor legate de activitatea Asociatiei.