Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia Varstelor
Psihologia Varstelor
INTRODUCERE
IN PSIHOLOGIA VARSTRELOR
BUCURESTI * 2006
CUPRINS
Cuvant inainte......................................................................................................................3
Capitolul 1.Definirea psihologiei varstrelor....................................................................4
1.1. Continutul si importanta studieri in psihologia varstrelor........................4
1.2. Metoda si metodologie in psihologia varstrelor..................................... 5
Capitolul 2. Stadialitatea si evolutia umana.................................................................. 6
2.1. Debutul vieti si fazele intrauterine......................................................... 7
2.2. Nasterea si dezvoltarea timpurie a copilului..........................................12
2.3. Viata ecto-uterina(pana la un an)...........................................................13
Capitolul 3. Perioada anteprescolara(prima copilarie)................................................17
3.1.Caracteristici generale.............................................................................18
3.2. Comunicarea, invatarea spontana si devoltarea emotional-afectiva......18
3.3. Viata ecto-uterina(perioada 1-3 ani)......................................................19
Capitolul 4. Perioada prescolara....................................................................................24
4.1. Dezvoltarea psiho fizica si consolidarea autonomiei.............................25
4.2. Dezvoltarea psihica, conturarea si afirmarea personalitatii...................25
4.3. Jocul si manifestarea personalitati.........................................................27
4.4. Viata ect-outerina(perioada 3-6 ani)......................................................28
Capitolul 5. Perioada scolara mica................................................................................31
5.1.Particularitati la varsta scolara mica........................................................31
5.2.Atentia la copii de varsta scolara mica....................................................35
5.3.Jocul si copiii, integrarea scolara............................................................37
5.4.Dezvoltrea perceptiei copilului...............................................................40
5.5.Viata ecto-uterina(perioada 6-10 ani).....................................................41
Capitolul 6. Perioada pubertatii(10-14 ani).................................................................47
6.1.Dezvoltarea biofizica si psihica..............................................................48
6.2. Comportamentul in grup........................................................................49
Capitolul 7. Perioada adolescentei...............................................................................50
7.1.Dezvoltarea psihica a adolescentului.....................................................51
7.2.Limbajul si dezvoltarea psihica.............................................................52
7.3. Dezvoltarea personalitatii.....................................................................55
7.4.Adolescentul si societatea......................................................................58
7.5. Prima dragoste a adolescentului...........................................................61
Capitolul 8. Perioada tineretii......................................................................................63
8.1. Subetapele tineretii si activitatea de invatare........................................64
8.2. Integrarea socio-profesionala si congruenta personalitati.....................67
8.3. Situatia tanarului de azi.........................................................................69
Capitolul 9. Perioada varstei adulte.............................................................................75
9.1.Identitatea si capacitatile cognitive........................................................76
9.2.Personalitatea la varstele adulte.............................................................77
Capitolul 10. Perioada varstrei a treia..........................................................................78
10.1.Delimitarea si caracterizarea substadiilor..............................................79
10.2 Evolutia proceselor senzoriale si cognitive...........................................80
10.3.Manifestari ale personalitatii.................................................................82
Bibliografie.....................................................................................................................84
2
Cuvant inainte
Aceasta lucrare miniaturala de altfel, de Psihologia varstrelor, incearca sa
calauzeasca atat prin continut cat si prin modul de tratare al problematici adiacente atat studenti
la psihologie, sociologie, psihopedagogiespeciala, pedagogie, asistenta sociala si specialistilor
din domeniu cat si cadrelor didactice si tuturor celor care sunt interesati asupra formari,
dezvoltari, evolutiei fiintei umane cu trecere prin toate palierele vieti psihice si toate atributele
bio-psiho-social-culturale.
Ca fundament al lucrari de fata sta lucrarea Psihologia varstrelor aparuta in premiera
in tara noastra la Editura didactica si pedagogica Bucuresti in 1981 la care siau pus amprenta
vastei lor experiente d-na prof. univ.dr. Ursula Schiopul si d-ul prof. univ.dr.Emil Verza care
datorita valori sale isi demonstreaza viabilitatea si in prezent la care am incercat sa adaug prin
transpunere unele studii aparute in decursul anilor atat ale unor autori romani cat si straini care
si au adus contributia la evidentierea problematici psihologice a traseului parcurs de fiinta
umana de la debutul vieti pana la stadiul terminal prin contextele social, cultural si ocupational
si prin interconditionarea umana care au un rol deosebit in structurarea identitatilor individuale
specifice intregului sistem psihic uman.
In decursul elaborari acestei lucrari nu mi a fost deloc usor pentru ca am descoperit o
multime de resurse in domeniu toate valoroase dar din pacate atat din lipsa de timp cat si de
spatiu n-as fi putut sa le cuprind pe toate am incercat doar sa trec in revista prin caracteristicile
lor mai importante pe cat mai multe dintre cele care mi s-au parut mie mai pline de substanta si
pe intelesul tuturor categoriilor de cititori vizate
In demersurile facute pentru elaborarea acestei lucrari am incercat sa operez cu
departajari relativ precise ale ciclurilor vieti trasate si argumentate de majoritatea celor care sau
ocupat de acest domeniu fascinant al psihologiei varstrelor evidentiind principalele perioade si
subperioade stadii si substadii care ne introduc in etapele varstrelor omului conturate ca un
intreg sub tutela unei discipline viabila denumita generic cu termenul de psigologia varstrelor.
Autorul.
3
Capitolul 1
dezvoltarea si evolutia psihica a omului de la nastere pana la stadiul terminal. Astfel psihologia
varstrelor nu se limiteaza numai la studiul conduitelor de crestere, domeniu al psihologiei copilului
cum afirma J.Piaget si M.Debesse, nici la abordarea generala a activitati psihice si a esentei de
fundamentare a personalitati, domeniul psihologiei generale si nici la caracteristicile de regresie in
evolutia psihica domeniu al psihologiei varstrelor inaintate ci le cuprinde pe toate intr-o tratare unitara
cu relevarea specificului pentru fiecare stadiu de varsta si consemnarea elementelor comune ce unifica
activitatea psihica. Psihologia varstrelor a incercat sa evite ambiguitatile provenite din chiar titulatura ei
si analizeaza caracteristicile psihicului uman in mon unitar cu accentuarea aspectelor legate de evolutie
si dezvoltare dar si pe continuitate si disfunctionalitate de la o varstra la alta. Cunoasterea in psihologia
varstrelor ne ofera posibilitati de elaborare a unor strategii educationale si de dirijare stiintifica viabila a
procesului de pregatire profesionala si de integrare sociala a omului.
Psigologia la modul general nu se limiteaza la studii doar in cazul omului normal chiar daca au o
anumita structura si factura ci si in cazul unor persoane bolnave, handicapate cu unele retarduri insa
aici apare diferntierea unor domenii ca cel al psihopedagogiei care este centrata indeosebi pe aceste
persoane cu probleme iar psihologia varstrelor fiind centrata pe cunoasterea umana in limitele
normalului.
1.2. Metoda si metodologie in psihologia varstrelor.
Activitatea psihica nu poate fi studiata in mod nemijlocit deoarece continutul si forma ei de
manifestare este foarte complexa incat numai concretizarea ei intr-o anumita situatie data poate fi
supusa decelari dar cu ajutorul si prin evolutia unor variabile care exprima unele caracteristici de
personalitate si de conduita umana si prin cunoasterea interpretarilor acestora putem trasa o dimensiune
umana de ansamblu. Aceste variabile pot fi provocate experimental sau pot fi surprinse in diferite tipuri
de activitate umana :de joc, de invatare, de munca, de creatie. Variabilele pot fi directe ce depind direct
de caracteristicile personalitati si independente ce sunt constituite din reactiile psihice provocate iar
lanturile de corelatii care se stabilesc intre ele inlesnesc analiza si apoi sintetizarea datelor in vederea
constituiri de tipologii specifice unui stadiu de varstra si chiar a conditiei umane in general. In urma
acestor demersuri apar modele ale unor functii sau procese psihice (al imaginatiei, al gandirii, al
inteligentei, al afectivitatii, al limbajului) sau ale unor categorii umane (al normalului, al
handicapatului, al anormalului, al dotatului, al supradotatului, etc). Aceste modele sunt raportate unele
la altele prin utilizarea modalitatilor de investigare din care se desprind ;
- metodica genetico-longitudinala ( urmareste dezvoltarea psihica a subiectuluipe o perioada mai
lunga de timp)
- metoda transversala (surprinde caracteristicile psihice intr-un stadiu anumit de varsta)
- metodica mixta genetico-longitudinala-transversala (surprinde evolutia activitatii psihice in
diferite stadii.
Pentru a cerceta diverse aspecte ale activitati psihice prin metodele de mai sus specialistul
adapteaza la varsta subiectilor si la conditiile concrete de activitate metode ca observatia,
experimentul, testul, analiza produselor activitatii, anamneza, dar nu vom insista asupra lor
deoarece sunt comune si altor ramuri din psihologie
In abordarea ciclurilor vietii psihologii au avut in vedere mai cu seama varstrele de crestere si de
dezvolotare vizand pe de o parte natura si educatia subiectului iar pe de alta parte maturizarea si
invatarea considerand ca acestea sunt esentiale pentru dezvoltarea individului cert este ca fiinta umana
cunoaste unele modificari in perioada copilariiei mai cu seama prin dezvoltari pe directiile biologice cu
transformari fizice, morfologice si biochimice, psihologice cu optimizari calitativeproceselor, functiilor
si insusirilor psihice si sociale care duc la coechilibrarea conduitei umane in relatiile cu mediul social.
5
Capitolul 2
Stadialitatea si evolutia umana.
Omul traverseaza trei ciclurii mari in decursul vietii sale; al copilariei, al tinertii si al adultului iar
din cadrul lor se desprind peroiade si subperioade relativ distincte. Chiar daca aceste perioade, etape
stadii au creat controverse asupra lor ele caracterizand ciclurile umane controversele au provenit din
diferentele conceperii omului concret cu existenta temporara si omului in situatie cu un anumit
potential psihic la statutul de varstra, ele nu au contrazis sinonimia dintre termeni etape' perioade si
stadii' respectiv subperioade si substadii la care se adauga si cel de ciclu. Tratarea de fata apare prin
prisma particularitatilor structurate cu dinamismul ce caracterizeaza evolutia, conceputa in ordine
sistematica pentru a ceea o imagine probabilistica a omului complet (intreg).
a) Primul ciclu cel al copilariei marcat prin crestere si dezvoltare cuprinde subiectul de la nastere
pana la adolescenta inclusiv in care subliniem copilaria, campul de in care se structureaza si se
dezvolta conduitele fundamentale adaptative, insusirile personalitati, ale cognitiei, cele intelectuale, ale
afectivitatii si motivatiei, atitudinilor si sociabilitati
Procesul alfabetizari care in societatea moderna incepe inainte de intrarea copilului la scoala
reprezinta accesul spre cultura prin intermediul ciclului primar se traverseaza o etapa intensa de
elaborare a deprinderilor intelectuale si de formare a motivatiei epistemice iar mai tarziu prin
intermediul ciclului primar se elaboreaza mecanismele intime ale integrari scolare si sociale a copiilor,
a conduitelor complexe legate de debordantul dimorfism sexual si stabilizarea aspiratiilor scolarprofesionale. Transformarile ce au loc in perioada copilariei nu sunt lineare, uniforme ci si cu oscilatii,
dar fara sa afecteze caracterul continu al deveniri umane.
b) In ciclul tinereti apare un intens proces de integrare social- profesionala si constituirea
propriei familii stucturandu-se mai profund subidentitatile profesionale , cele legate de familia
personala si subidentitatile parentale in cadrul ei Aceste dimensiuni pot avea grade de
concordanta sau disonanta rezultate din modul in care tanarul traieste responsabilitatea ce ii
revine si demersurile ce le face pentru indeplinirea ei in acest context aparand orientari
pregnante spre un anumit mod de viata si se stabilizeaza unele atitudini comportamentale.In al
treilea ciclu cel de adult cu maturitatea si batranetea predomina ascensiunile si regresele
caracteristice ce determina antrenarea in roluri si statute in care adeseori crizele de timp duc la
framantari si tensiuni cu explozii ce se pot regreta uneori ulterior. Perioada batranetii se
caracterizeaza printr-o acumulare de oboseala si uzura interna ce modifica functionalitatea
psihica scazandu-i productivitatea prin iesirea din campul munci si plecarea copiilor creeanduse modificari complexe in campul preocuparilor, intereselor, a stilului vietii cand subidentitatea
profesionala si matrimoniala intra in criza sau se estompeaza iar bolile de degenerenta fac din
aceasta perioada fragila o etapa de instrainare cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul
inutilitatii sociale si a abandonului.
In ziua a patra, embrionul numara cca 12-16 celule, fiind denumit morula
(cuvint preluat din latina si care inseamna duda) datorita aranjarii in
ciorchine a celulelor). El este localizat la intrarea dinspre trompa
uterina in uter. Aici a ajuns prin miscarile contractile ale trompei. In
acest stadiu, un lichid secretat de cavitatea tubara se infiltreaza in
spatiile intercelulare ale morulei care fuzioneaza pentru a forma o
cavitate primitiva, blastocelul. Ca urmare, morula devine blastocist sau
blastula. Celulele sale vor forma pe viitor doua grupe: invelisul
periferic(trofoblastul) care va da nastere structurilor nutritive,
inclusiv placentei, si masa interna, centrala (butonul embrionar sau
embrioblastul) care constituie embrionul insusi.
In ziua a cincea embrionul a ajuns deja in cavitatea uterina, si mai
rataceste inca 24 de ore, cautindu-si locul ideal de implantare. Sub
influenta hormonala, endometrul (peretele intern al uterului) se
transforma intr-un adevarat burete imbuibat de elemente nutritive.
Implantarea embrionului/oului se face mai frecvent in mucoasa fundului
uterin deoarece, la acest nivel, tonusul muscular este mai scazut in
saptamina care urmeaza ovulatiei. De indata ce oul se aseaza pe
suprafata
endometrului, strucura care va determina aparitia viitoarei placente adera
la celulele superficiale ale mucoasei uterine.
Saptamina a II a
In aceasta perioada are loc, printr-un proces enzimatic, erodarea
tesutului uterin superficial, cu scopul de a-i deschide oului drum prin
mucoasa uterina.
Pe tot parcursul acestei saptamini oul se afunda progresiv in endometru,
pina cind va fi acoperit total de acesta. Acest proces se numeste nidatie
(cuibarire). In paralel, prelungiri pornite din stratul extern al
embrionului (trofoblast) incep sa patrunda prin endometru, pentru a
se
conecta la vasele de singe ale mamei. Acestea vor forma ulterior
placenta
si cordonul ombilical.
In aceasta perioda are loc contactul propriu-zis intre organismul matern
si embrion, stabilindu-se toleranta imunitara a mamei vis-a-vis de acest
"corp strain".
Embrionul isi semnaleaza prezenta prin substante placentare si hormoni,
oprind menstruatia.
In timpul perioadei anterioare nidatiei are loc fenomenul impropriu
denumit "pierdere". Se estimeaza ca intre 20 si 50-60% dintre ovulele
fertilizate sint date afara din uter. Ele nu reusesc sa se implanteze si
sint "pierdute" (fara ca mama sa stie) datorita unor dezechilibre chimice
in sistemul reproductiv sau datorita unor gene cu defecte, purtate de
embrion.
Saptamina a III a
Dupa ce embrionul se nideaza cu succes, el sufera o restructurare sau
diferentiere a celulelor componente denumita "gastrulatie" sau
"organogeneza". Are loc o rearanjare a celulelor care se dispun in 3
straturi: ectoderm, mezoderm si endoderm embrionar care vor da
nastere
diferitelor parti componenete ale corpului bebelusului.
Tot acum se contureaza si trasatura primitiva sau primitive body axis
care
determina dezvoltarea initiala a sistemului nervos si a coloanei
vertebrale a embrionului.
Se formeaza tubul cardiac primitiv care incepe sa bata in ziua a 18- 21a.
Se dezvolta reteaua vasculara anexa si se instaleaza primele schimburi
sanguine intre circulatia embrionara si singele matern.
Saptamina a IV a
La sfirsitul acestei saptamini embrionul masoara cca. 4,5 mm. El are o
forma puternic arcuita (curba) si un cap foarte dezvoltat in raport cu
restul corpului.
La o luna, embrionul este de 10.000 de ori mai mare decit oul fecundat
originar si se dezvolta rapid.
Inima pompeaza cantitati tot mai mari de singe prin sistemul circulator.
Placenta formeaza o bariera unica ce permite ca singele mamei sa ramina
separat, dar in acelasi timp, permite hranei si oxigenului sa treaca prin
ea. Oul se scalda deja intr-o cavitate amniotica voluminoasa.
Forma umana devine clar vizibila prin achizitia unei structuri
tridimensionale.
Apar primele organe de simt: ochii, urechea interna si gura.
Incep sa se formaze structurile care vor determina dezvoltarea muschilor
si a oaselelor (in mod special vertebrele si coastele), a dermului si a
cordoanelor nefrogene (din care ulterior se vor dezvolta rinichii).
Saptamina a V a
Apar mugurii viitoarelor membre si a celor 5 degete de la miini. Ochii
se
inchid la culoare pe masura ce se produce pigmentarea.
Incep sa se formeze emisferele cerebrale (telencefalul). Apar celulele
olfactive care, infundindu-se in tesutul subiacent, determina formarea
foselor nazale.
Apare intestinul, ficatul si pancreasul care vor continua sa se dezvolte
capatind o forma definitiva la sfirsitul saptaminii a 8 a.
Saptamina a VI a
9
Saptamina a VII a
Embrionul incepe sa se miste spontan iar aceste miscari sint vizibile cu
ajutorul ecografului. La inceput miscarile nu au amplitudine dar, pe
masura dezvoltarii sistemului muscular si osos, el va incepe sa faca
sarituri, sa-si duca minutele la gura sau sa-si prinda piciorusele, sa se
rasuceasca.
Mama va simti primele miscari abia in luna a patra (cele care sint la
prima nastere) sau cel mai devreme la sfirsitul lunii a treia (cele care
au mai nascut). Aceasta sensibilitate tardiva este datorata mai multor
factori: in saptaminile VII XIV embrionul nu este destul de puternic
pentru a efectua miscari ample; miscarile lui sint amortizate de lichidul
amniotic in care se scalda ca un astronaut; datorita dimensiunilor sale
reduse el nu preseaza inca asupra peretelui uterin a carui strat extern
este acoperit cu o membrana senzitiva peritoneala. Stratul intern al
uterului nu este prevazut cu inervatii senzitive.
Se formeaza maxilarele, iar radacinile celor 20 de dinti de lapte apar in
gingii.
Saptamina a VIII a
Incepind cu aceasta saptamina embrionul isi schimba denumirea, fiind numit
pe viitor fat, cuvint care vine din latina si inseamna tinar sau copil.
Ftul masoara cca 2 cm si cintareste aproape un gram.
Memebrele au capatat clar toate cele trei segmente (brat, antebrat, mina,
coapsa, gamba, laba piciorului) iar degetele si articulatiile sint bine
individualizate.
Acum toate organele interne exista. Inima bate de mai bine de o luna,
stomacul produce sucuri gastrice si rinichii incep sa functioneze.
Intestinul s-a diferentiat deja in partile sale succesive: esofag, stomac
si intestin propriu-zis. Abdomenul are deja o forma rotunjita.
Aparatul respirator se dezvolta intens si capata o structura arborescenta,
de o parte si de alta a inimii. Aceasta a ajuns la forma sa externa
definitiva si la compartimentarea in patru cavitati. Totusi circulatia
sanguina va ramine intr-o forma primitiva pina la nastere pentru ca ea nu
cuprinde decit marea circulatie. Mica circulatie, cea pulmonara, va deveni
functionala doar la nastere. Pina atunci oxigenarea singelui se va face
prin placenta si nu prin plamini.
Trupul fatului raspunde la atingere.
Saptamina a IX a
Amprentele sint deja evidente in piele.
Fatul isi va indoi degetele in jurul unui obiect pus in palma lui.
Fizionomia este clar umana: ochii inca foarte laterali si fara pleoape,
10
Saptamina a X a
Uterul se dubleaza in marime.
Fatul se poate uita cu ochii intredeschisi, isi poate misca limba si poate
inghiti, isi poate incrunta fruntea.
Saptamina a XI a
Acum fatul are cam 4 cm. Apare urinarea. Miscarile muschilor devin mai
coordonate. Incep sa functioneze mugurii gustativi.
Saptamina a XII a
Ftul are deja cca. 30 de grame.
Ftul doarme iar cind se trezeste isi exerseaza puternic musculatura: isi
intoarce capul, isi indoaie degetele de la picioare, isi deschide si
inchide gura, face sarituri, incearca sa stea in cap.
11
Capitolul 3.
Perioada anteprescolara (prima copilarie)
In aceasta perioada (1-3 ani) au loc multiple transformari la nivelul intregi activitatii a
copilului si a sistemului de relatii cu cei din jur traind o noua experienta de viata prin integrarea sa in
interrelatiile grupului familial si inceperea sesizari regulilor, interdictiilor, orarul si stilul de viata al
familiei modul de organizare si functionare a ei. In aceasta perioada se consolideaza autonomia, se
perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza intreaga activitate
psihica putanduse aprecia raporturile de diferente dintre copiii marcandu se specificul epoci, a tari, a
regiuni a limbii materne.
3.1. Caracteristici generale
In perioada 1-3 ani unii autorii considera ca fiinta umana achizitioneaza 60% din experienta
fundamentala de viata. Avand in vedere intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot remarca trei
subperioade:
Prima perioada (intre 12-18 luni) se refera la consolidarea mersului si concomitent o omai buna
percepere a mediului inconjurator. Nestatornic si instabil copilul este determinat spre investigarea
tuturor locurilor din casa.
17
A doua subperioada (intre 18- 28 luni) marcata printr-o dezvoltare accentuata a comunicarii
verbale si o adaptare mai complexa la diferitele situatii de viata, deplasarea este mai subordonata
finalizari unor intentii, pronuntiia din ce in ce mai corecta a sunetelor favorizand diferentieri
pozitive intre ele
In subperioada a treia (dupa 2 ani junatate) copilul devine mai sensibil fata de cei din jur
dezvoltandu-se intelegerea fata de cuvintele adultilor. Intensandu-se ritmul cresteri inegale se
modifica infatisarea copilului general fizica el capatand o infatisare generala tot mai proportionala
si placuta. Dezvoltare continua si intensa a sistemului nervos si a creierului care devine asemanator
cu al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective prezinta la un an
aprotimativ 980 gr. iar la 3 ani la circa 1100 gr
3.2. Comunicarea, invatarea spontana si conduita emotional-afectiva
asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in satisfacerea trebuintelor ( alimentare, de caldura,
protectie, siguranta). Pe directia cresteri in complexitate a conduitelor afective se manifesta timiditatea
fata de persoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot mai nuantate. In jurul varstrei de 2
ani tatal este admirat in familie dar pe la 2 ani jumatate opilul devine iarasi impulsiv, instabil si
neintelegator prin tendinte ostile fata de adultii ca urmare a cresteri elementelor de frustratiie care se
manifesta prin tipete, plansete. tarare pe jos, refuz de a primi jucarii etc., dar spre varstra de 3 ani ele se
reduc incepandu se constituirea sigurantei de sine ceea ce duce la o mai independenta si cooperare a
copilului. Cu timpul copilul este din ce in ce mai atent la miscarile mamei sau a persoanei care il
ingrijeste facand adevarate incercarii de atentionare si de castigare a afectiuni prin conduite deja
aprobate traind astfel confortul psihic ca pe o stare de fericire. Prin repetare aceste conduite afectuoase
creaza dragalaseniacopilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata de acea
cele mai multe din actiunile compotramentale ale copilului se invata si se dezvolta pe baza imitatiei.
Capitolul 4
Perioada prescolara (3- 6 ani)
Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o dezvoltare complexa si interesanta cu influiente
asupra evolutiei biopsihice ulterioare, prin expresia existentei sau inexistentei celor 7 ani de acasa
reflectandu-se tocmai importanta constituiri in decursul acestei perioade a bazelor activitatii psihice si
de conturare a trasaturilor de permeabilitate ce isi pun pecetea pe comportamentele viitoare copilul
traversand prin aceasta etape considerata a cunoasteri prin largirea contactului cu mediulsocial si
cultural din care se asimileaza modele de viata ce determina o integrare tot mai activa spre conditia
umana. Mediul solicita copilul nu numai la adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de cerinte
in conditii de tutele, protectie si afectiune, dar creeaza in acelas timp o mai mare sesizare a diversitati
lumi si vieti, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, trairilor interne la situatii
numeroase si inedite concomitent dezvoltandu-se si bazele personalitatii copilului si capacitatile de
cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate
raportate la caracteristicile de varstra si dezvoltare psihofizica.
4.1.Dezvoltarea psihofizica si consolidarea autonomie
Odata cu dezvoltarea capacitatilor senzoriale si perceptive se structureaza noi forme printre care
24
reprezentarile memoriei si imaginatiei dau dimensiuni complexe ale trairilor anticipative si fantastice.
Perceperea realitati este incarcata emotional si alimenteaza imaginatia, comportamentele si strategiile
mintale ce utilizeaza o simbolistica ampla ancorata situational in lealitatea inconjuratoare imprimand
perioadei prescolare acea unicitate si minunatie ce face din ea varsta de aur a copilariei. Pe linia
evolutiei de ansamblu continua dezvoltarea structurala si a diferentierilor fine in antrenarea functionala
a scoartei cerebrale departajarea zonelor vorbiri si fixarea dominatiei asimetrice a uneia din cele doua
emisfere (de obicei stanga) fapt ce imprima caracterul de dreptaci, stangaci sau ambidextru a
manualitatii copilului. In sfarsit, dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexa si impregnata
de hormoni tiroidieni si cei ai timusului ce au efecte majore asupra cresteri.
Inca din perioada prescolara apar o serie de diferente intre fete si baieti . Aceste caracteristici
specifice sexului sunt mai evidente spre sfarsitul perioadei prescolare. Astfel, R.Zazzo se refera la
existenta unei agitatii mai mari la baietii la o cooperare mai dezvoltata le fete insotite de o activitate
verbala mai bogata la o tendinta de izolare a baietilor in activitati de constructii. Interesante sunt micile
colectii ale copiilor. Daca la 3-4 ani buzunarele copilului sunt relativ goale pe la 5 ani acestea incep sa
cuprinda dulciuri anvelope de dulciuri iar spre 6 ani obiecte mici baloane dopuri, pietricele colorate
capse etc. cu privire la igiena alimentara de spalare a mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei,
spalarea, baia, taierea unghiilor, pieptaarea, etc oglindesc gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice
si formarea imagini de sine uni transformand aceste momente de ingrijire chiar in joc iar unele fetite
manifesta chiar de la aceasta varsta forme de cochetarie. Pe acest plan, cei 6-7 ani de acasa sunt
implicatii in adaptarea culturala ulterioara. Programul de gradinita intareste, de cele mai multe ori, o
asemenea adaptare culturale
In jurul varstrei de 4-5 ani copilul trece printro diminuare a poftei de mancare adesea determinata
de lipsa de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Legat de somn in perioada
prescolara , copilul se opune sa mearga la culcare caci il intereseaza spectacolul relationari cu ceilalti,
devine receptiv la ce fac adulti (adultrism) ca si trairea placeri jocului protestand verbal evaziv uneori
incarcat de tot felul de tranzactii ca si de necesitatea de a avea un fetis prezenta unei persoane 9mai ales
mama) a unei surse de lumina cu liniste totala sau cu muzica, etc.
4.2. Dezvoltarea psihica, conturarea si afirmarea personalitatii
Perioada prescolara este una din etapele de intensa dezvoltare psihica ce are loc sub
presiunea structurilor sociale, culturale, prin influentele massmediei si fregventarea institutiilor
prescolare unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de viata.
In multe situatii apar diferente de cerinte intre gradinita si fmilie ceea ce prsupune o varietate de
conduite si aparitia unor contradictii dintre aceste solicitari care pot stimula dezvoltarea exploziva a
comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a formari unor strategii diverse de activitati
intelective dezvoltandu se uneori si negativismul infantil dar si o concepere mai profunda, de fond a
intregii activitati psihice prin asimilarea treptata a ceea ce este permis si a ceea ce este nepermis, a ceea
ce este posibil si a ceeea ce este imposibil, a ceea ce este bun si a ceea ce este rau.
Perioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade:
Cea a prescolarului mic (3-4 ani) care se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si
dorintelor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului iar de la relativul echilibru de la
3 ani are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare
descentrare pe obiecte concrete pe integrarea lor in strategii mai largi de utilizare in care se confera
functii simbolice. Integrarea in gradinita se face cu o oarecare dificultate la aceasta varstra, data
fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de adult. Greutatea este cu atat mai mare cu cat
25
copilul prezinta o instabilitate psihomotorie si greutati in exprimarea clara ori in intelegerea celor ce
i se comunica. Totusi el devine mai sensibil la semnificatiile evenimentelor si adopta conduite mai
adegvate la convenientele sociale pe un fond de fragilitate afectiva cu unele manifestari ale crizelor
de prestigiu.
A prescolarului mijlociu (4-5 ani) cand se fac progrese evidente atat pe linia dezvoltari motricitatii
cat si pe cea a functiilor cognitive si a insusirilor de personalitate cand miscarile devin mai precise
si mai rapide iar mersul mai sigur iar prin miscare si manipularea obiectelor, perceptiv se
imbogateste si alimenteaza materialul intuitiv cu care opereaza gandirea in aprecierea situatiilor
care nu cad nemijlocit sub incidenta cunoasteri. Acum copilul devine mai sensibil la evenimentele
din jurul sau si este capabil sa faca aprecieri, relativ corecte, fata de comportamentul altora iar prin
structurarea unor caracteristici volutionale, copilul se poate antrena in activitati de mai lunga durata
si se straduieste sa-i fie de folos adultului.
Si a prescolarului mare (5-6 ani) in care se manifesta in ansamblu o mai mare opozitie fata de adult,
ce se manifesta spontan dar urmata de dorinte vadite de reconciliere prin adaptarea mai evidenta a
conduitelor fata de diferite persoane ce se poate simti atat in familie cat si la gradinita. Se manifesta
frecvent dorinta copilului de a fii de folos adultului este mai atent si reventios imita si participa la
activitatile adultului devine un mare creator in activitatile cel intereseaza cum ar fii: desenul,
muzica, artizanatul, etc. Capacitatea de invatare devine din ce in ce mai activa in care gradinita prin
programele educative stimuleaza sensibilitate intelectuala.
O dezvoltare spectaculoasa priveste planul senzorio-perceptiv ca exemplu tactul devine un simt
de control si sustinere a vazului si auzului facand ca intregul plan perceptiv sa se subordoneze
actiunilor de decodificare a semnificatiilor ce se constientizeaza tot mai mult.
Copilul prescolar este preocupat de explorarea tuturor spatiilor cu care in tra in contact la
scoala, acasa, pe strada, la magazin, pe timplu vizitelor la diverse persoane, fiind foarte atent la
caracteristicile fiecarui membru al familiei, la identitatea acestora precum si la conditiile de viata in
activitatile profesiunile lor, interesanduse de asemenea de cunoasterea naturi a plantelor si animalelor,
consolidandu-se si generalizari cantitative, logica practica a relatiilor; marimea (lung, lat, inalt),
cantitatea (mult, putin, foarte putin, deloc), spatiale (langa, pe, sub, aproape, departe), etc. Perceptia se
organizeaza si devine operativa si in conceperea spatiului si a timpului. Se dezvolta diferite forme ale
reprezentarilor dintre care cele mai importante sunt ale memoriei si ale imaginatiei. Este activa si se
manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare capatand caracteristici psihice si sociale importante mai
cu seama datorita vorbiri.Apare virulenta memoriei in joc copilul intuind cerinta fixari si pastrari
sarcinilor de joc fiind activa si in invatarea de poiezii si in reproducerea lor dar cu o oarecare rigiditate
ptentru ca in in cazul in care copilul este intrerupt in timpul cand recita poiezia acesta nu mai poate
continua de unde a ramas blocandu-se oarecum pt ca in general copilul prescolar iuta repede deoarece
fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala.
Atentia voluntara este alimentata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza o activitate
iar concentrarea atentiei creste la 5-7 minute la prescolarul mic la 12-14 minute la prescolarul
mijlociusi la 20-25 minute la prescolarul mare. Dupa vastra de 3 ani inteligenta parcurge o etapa de
inventivitate care pregateste gandirea operativa complexa, (6-7 ani).
Ca fenomen al vieti de relatie dezvoltarea afectivitatii prinde contur in perioada prescolara prin
raportarea la procesul identificari cere trece prin cateva faze pentru ca la 3 ani acest proces se manifesta
prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, dupa care
manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5 ani identificarea devine mai avansata. Conditia de identificare
parcurge patru cai
prima se realizeaza pe seama perceperi unor similitudini de infatisare cu modele parentale (parul,
ochii)
a doua pe seama perceperi uno similitudini de caracteristici psihice (este tot atat de inteligent ca tata
sau tot atat de frumos ca mama)
26
a treia se realizeaza prin adoptarea de conduite gesturi si atribute din ceea ce spun alti ca seamana
copilul cu modelul dar identificare mai activa este cu parintele de acelas sex
In contextul identificari o importanta deosebita o are triunghiul afectiv, mama-tata-copil in care
baiatul descopera treptat ca mama de care este atat de legat este altfel decat el, iar tatal, la fel cu el este
puternic, viril si iubit de mama iar fetita la randul ei descopera feminitatea sa, pe tatal sau, care joaca un
rol important in familie si simte o puternica iubire fata de el, dar si o frustratie in raport cu afectiunea
tatalui fata de mama iar la copii care frecventeaza gradinita se dezvolta un atasament fata de educatoare
(afectiune admirativa0 rolul ei in educatia copilului fiind foarte mare deoarece constientizeaza reguluile
si incalcarea lor in colectiv
Dezvoltare exprimari verbale face importante progrese daca la 3 ani vocabularul cuprinde
400-1000 cuvinte la 6 ani cuprinde intre 2000- 2500 cuvinte. In psihologia limbajului infantil se
semnaleaza distante de dezvoltare intre semantica, morfologia si sintaxa vorbiri copilului prescolar iar
un loc important il ocupa si particularitatile diferentiale ale limbajului pentru ca ele implica o anumita
desfasurare a proceselor de analiza si sinteza in cadrul stereotipului motor-verbal.
compararea
- absenteaza compunerile tranzitive / reversibile / asociative
Copilul considera gresit ca un vas mai ingust si mai inalt in raport
cu altul mai larg dar mai scund ar fi mai voluminos decat celalalt
recipient in discutie.
Jocul - de cuvinte. Dupa 3 ani fantasticul / realul sunt notiuni
autonome si deci copilul poate institui relatii preferentiale cu
unul din cei 2 termeni ceea ce evident permite apelarea la
disimulari si-n consecinta permite si explica adeseori minciuna.
Atentia fluctuanta - involuntara / voluntara.
Afectivitatea labila - tutorele educogen ca emisar al exigentelor
societatii devine un nou destinatar pentru plasamente afective ale
copilului. Adultrismul / Identificarea la ante-prescolar via
asimilarea de conduite iar la prescolar prin raportarea la modelul
parental.
Apare SuperEgo-ul vazut drept constiinta apartenentei la Eu prin
imaginea de sine.
3 ani - Mea Culpa si pudoarea
4 ani - mandria de sine (vanitatea) si cea de Eu (orgoliul)
5 ani - sindromul Bitterness-Candy (copilul daca nu acuza cel putin
cunoaste disconfort psihic atunci cand este premiat in locul celui
care merita de fapt recompensa). Criza de prestigiu compare in
procesul de constiinta prin disconfortul remis de mustrarea
copilului in public pentru o fapta reprobabila si deja sanctionata.
Simularea / disimularea provoaca si dirijeaza contrabanda de trairi
afective. Stapanirea de sine este ancorata in ierarhia motivelor.
Renta afectiva explica de ce uneori copilul executa actiuni pentru
moment inhedonice.
Allport - Proprium (unicitatea). Baza morala - descoperita
heterocron via restrictii. Aptitudinile speciale vaneaza momentul
oportun in ori din goana timpului.
Varsta Micului Faun - Debesse. Gradinita - comportamentul ludic
cedeaza comportamentului de explorare.
Jocul pedantizat - o institutie implica o cooperare si suscita o
responsabilitate via reguli - prescolarul mic isi ascunde doar capul
atunci cand doreste sa-si camufleze identitatea.
Jocul cu parteneri familiari / de miscare / constructie (5 ani cuburile / 6 ani - castele si tuneluri)
/ creativ (spontan - succede un eveniment marcant) (eroii).
La 4 ani nevoia de celalalt in joc atesta ca instinctul de
rivalitate cedeaza in fine celui de-asociere pentru ca doar astfel
copilul realizeaza adevarata sansa nu a promovarii cat validarii
propriei valori. Functiile jocului - relaxare / adaptare /
umanizare.
Desenul - element important in psihologia proiectiva sfideaza axa
verticala pentru ca discipolul nu cauta sa se afirme ci vrea sa
castige teren propice instaurarii unui indispensabil echilibru
interior.
3 ani - desenul monocrom / confuz
29
Capitolul 5.
apreciata de uni autori ca fiind un fel de sfarsit al copilariei in care domina particularitatile de varstra
asemanatoare cu cele prescolare sau ca etapa de debut primar a pubertati ori chiar ca etapa distincta a
copilariei in care sunt evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptari scolare si ale invatari fara a
se neglija ca unele structuri psihice se dezvolta ca urmare a faptului ca, in copilaria timpurie si in
perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa si atitudinala.
Asada in perioada scolara mica, se dezvolta caracteristici importante si se realizeaza progrese in
activitatea psihica datorita constientizari ca atare a procesului de invatamant invatarea devenind tipul
fundamental de activitate pentru ca acest proces solicita intens intelectul avand loc un proces complex
si gradat de achizitii de cunostinte prevazute in programele scoli si in consecinta, copilului i se vor
organiza si dezvolta strategii de invatare si i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei formandu-si
deprinderi de scris-citit si calcul. Invatarea tinde sa ocupe tot mai mult un loc major in viata de fiecare
zi a copilului modificandui existenta si actionand profund asupra personalitati sale.
lumina continua.
Un al doilea aspect al perceptiei in timp este tocmai aprecierea
duratei. Se poate estima durata unui fenomen continuu, dar putem
evalua si intervalul intre momentele de aparitie a doua evenimente.
Nu apar deosebiri nete intre modul de a aprecia aceste doua feluri
de scurgere a timpului.
Perceptia miscarii constituie o schimbare de pozitie in spatiu a
unui obiect intr-un anumit timp.
Perceptia miscarii intervine in doua situatii :a) cand urmarim cu
ochii obiectul in miscare ; in acest caz , imaginea pe retina e fixa
, dar senzatiile kinestezice provocate de miscarea ochilor ne dau
informatiile corespunzatoare; b) ochii sunt imobili ,dar imaginea
corpului respectiv se deplaseaza pe retina. Miscarile prea incete
ori prea rapide nu sunt sesizate.
elaborat.
Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai
critic si cu rigori de topica exprese, fiind relativ simpla si
plauzibila pana in clasa a III-a cand devine mai activa si
ultrapersonala.
Heterovalent constatam diferente importante privind consistenta
vocabularului, bogatia si varietatea lui, stilul vorbirii,
caracteristicile exprimarii, tezaurul si plenitudinea structurii
gramaticale a propozitiilor, existenta sau absenta fenomenelor
parazitare in vorbire, a repetitiilor, a sincraziilor de pronuntie
etc.
Diacronic fluxul verbal oral creste. Debitul scris eleveaza mult mai
lent, dar se constata o aglomerare a progreselor calitative datorata
contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in
ce priveste exprimarea verbala.
Handicapul prin definitie se valideaza exclusiv prin relatiile
interpersonale.
In cazul inadvertarii limbajului evolutia este obstructionata ori
parata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza
se resimt la nivelul intregii activitati psihice si, ca atare,
modifica vizibil comportamentul subiectului.
Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre
handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de
vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si
senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie sucomba cu
promovarea in etate a persoanei. Este o tulburare de
articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea,
substituirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan este de
parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la
fete si 16% la baieti. La scolarii mici cel mai des intalnite si
prea putin constientizate sunt omisiunile si contorsionarile.
Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire
confuza, disritmica, disfonica si cu o pronuntata rezonanta nazala
in care monotonia vorbirii se apreteaza sub impactul pronuntarii
confuze. Este mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala.
Balbismul constituie o forma a tulburarii limbajului oral. Se
prezinta ca un handicap mai grav comparativ cu dislalia. Deficienta
este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii
de catre cei din jur, ceea ce determina sau edifica antrepozitul ori
complexul de inferioritate. Fenomenul consta in repetarea unor
silabe de regula la inceputul cuvantului contaminat blancofon sau
prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fono-articulator,
fenomen ce atenteaza la nivelul vorbirii ritmice si cursive. Astfel
identificam balbaiala clonica / tonica sau hiatica / hibrid.
Raguseala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii.
Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al
cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si
mai cu seama, rezultatele la invatatura. Creditarea si acreditarea
scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a
45
pagina.
Sarcinile invatamantului cer copilului nu doar validarea inferentei
in conformitate cu sarcina data, ci si capacitatea de a trece sau
culisa - atunci cand este nevoie - de la o problema sau activitate
la altele pe baza atributului de flexibilitate a gandirii. Cu cat
elevii sunt mai mici se constata o anumita inertie a gandirii,
atunci cand trebuie sa treaca de la o sarcina la alta, si mai ales
cand ineditul administreaza oarecare dificultati. Astfel, pusi fiind
sa gaseasca o noua problema, unii elevi nu se pot desprinde de
exemplele date anterior de catre profesor sau un alt elev. Ei
schimba numai cifrele sau obiectele.
Capitolul 6.
Aceasta perioada mai este denumita si ca perioada a scolaritati mijlocii prin faptul ca in
aceasta perioada se parcurge cel de al doilea ciclu elementar, gimnaziul cu ritmul sau alert legat de
solicitarile fata de copii si stilurile diferite ale profesorilor pe materii si cerintelor care presupun
intelegerea si elaborarea de comportamente variate pentru ca daca in perioada scolara mica , tutele
familiara si scolara este accentuata, in pubertate se modifica treptat ca urmare a mai marei autonomii si
responsabilitatii crescute a copilului, dominanta in aceasta perioada fiind maturizarea biologica si
intensa dezvoltare a personalitatii.
Structura personalitatii in perioada pubertatii nu este lineara, ea se dimensioneaza relativ
seismic si dramatic datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti,
cerintele de protectie, anxietate specifica varstrelor mici in fata situatiei mai deosebite si atitudini si
conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse de societate.
ani. Cresterea in inaltimela majoritate baietilor incepe pe la 11-12 ani realizandu-se in pusee
devenind din ce in ce mai impetuoasa cu momente de oboseala, dureri de cap, iritabilitate, agitatie.
Modificandu-se statutul de elev prin antrenarea acestuia in activitatii responsabile si competitionale
cum ar fi concursurile la diferite obiecte care il fac sa si dea seama de valoarea si potentialul de care
dispune.
b) Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14 ani) este dominata de un puseu de crestere acesta este
secondat discret de maturitate sexuala care se intensifica in jurul etapei de maxima crestere prin aparitia
pilozitati, cresterea organelor genitale modificarea voci si chiar functionarea glandelor sexuale.
Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de disconfort
provocate adesea de dureri nusculare si osoase aparitia de acnee, transpiratii abundente si urat
mirositoare, o sensibilitate emotionala a pieli care ceeaza neliniste privind aspectul general care se
doreste a fi camuflat de catre puber.
c) Subperioada postpubertala (de la 14 ani) cand la putin timp dupa atingerea punctului culminant
la baieti apare o modificare in conduite, intrand adeseori in faze de exagerare, impertinenta cu
substrat sexual sau o oarecare agresivitatein conduite si vocabular. Tinerele fete trec prin doua
faze, prima de femeie-copil, plina de conduite timide si exuberante, dar si de afectiune,
simtindu-se adesea impura. Dezvoltarea treptata a feminitatii, intuirea efectelor acesteia, face sa
se treaca in faza a doua, cea de femeie-adolescent, cu o larga disponibilitate sentimentale si
mare curiozitate in care tinara feta devine usor provocatoare, stapana pe sine in care complecsul
de inferioritate dispare.
Preferinta pentru unele obiecte de invatamant se accentuiaza in aceasta perioada astfel fiind
posibila achizitia de cunostinte directionate din care se contureaza si o anumita orientare scolara
si profesionala in care invatarea capata un caracter tot mai organizat cu o mare incarcatura
emotionala, dar si psiho culturala, in care puberul devine tot mai motivat pentru dobandiea unui
statut intelectual si moral pe baza caruia constientizeaza locul aparte ce ii revine in cadrul
colectivului si in determinarea de atitudini diferentiate ale adultilor (parintii, profesori), fata de
el. Cu timpul puberul adopta modalitatii comportamentale specifice in care sunt implicate
strategii ale cognitiei, ale experientei si ale valorizarii actionale veridice.
Evolutia senzorial-perceptiva parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltarii
psihice si al adaptarii la activitate in care maturitatea biologica si senzorialitatea se
restructureaza prin rotizarea functiilor sale. In perioada pubertatii activitatea intelectuala
complexa se realizeaza sub semnul dezvoltari structurilor logico-formale si al extinderii
volumului de concepte utilizate in care spiritul critic prinde contur determinandul pe puber sa
valideze valorile in comparatie cu nonvalorile si sa manifeste atitudini exlicite fata de ignoranta
si incompetenta. Chiar daca fetele sunt mai mature si mai sarguincioase ele nu depasesc
dezvoltare intelectuala a baietilor si sunt mai ingaduitoare fata de unele nerealizari ale colegilor
sau ale adultilor, ele remarcandu-se adeseori la acele materii ce implica exprimari verbale mai
complexe, pe cand baieti sunt mai buni la stiintele exacte si tehnice, deoarece operatiile gandiri
si calitatile acesteia snt in plin proces de consolidare prin alimentarea intelectului cu informatii
cat mai bogate, abstracte si complexe. De asemenea dezvoltarea intelectuala se realizeaza sub
influienta modelelor culturale ale spatiului geografic in care se gaseste puberul.
Spre sfarsitul perioadei se complica trairile emotionale fapt ce se evidentiaza si la lectii si in
receptarea unor fapte in care sunt implicatii eroi ce au actiuni diferentiate si deosebite in care
curiozitatea intelectuala implica planul afectiv cu atitudini complexe, de competitivitate si de
traire a esecului si succesului, care genereaza admiratie, invidie, suspiciune, teama, frustatie.
In planul personalitatii puberului se contureaza tot mai evident stari de acceptanta si respingere,
in raport cu adultii, in care judecata morala si valorica se supune exigentelor interioare si a
atitudinilor negative negative fata de compromisurii. La acestea adcaugandu-se distantele
48
Capitolul 7.
Perioada adolescentei.
50
cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou, original,
si excentricitatea. Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca
nimeni altul, adolescentul isi intrece prietenii in comportamente
sociale si deviante.
Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul isi elaboreaza
instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de
cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca
in aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de
incheiere. Se consolideaza structurile gandirii logico-formale,
capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de
anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul
excesiv pentru rationament, accesul la notiunea de lege, reactivarea
curiozitatii orientala spre explicarea rationala, cauzala a
fenomenelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai
ampla, filozofica a realitatii, la aparitia atitudinilor critice
fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de sistem al
gandirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale
(capacitatea de argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de
elaborare a unor ipoteze etc.).
La aceasta varsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala,
flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se
elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc in
solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri intr-o
conversatie, ca modalitati de incheiere a convorbirilor etc.).
Constientizand valoarea de influentare a cuvantului, vorbirea devine
mai nuantata, plastica, se desfasoara in functie de
particularitatile situatiilor (oficiale sau intime ).
att de nevoile aprute nc n pubertate, care acum sunt convertite n alte forme, ct i de nevoile
aprute la acest nivel de dezvoltare.
M. Zlate, urmrind evoluia trebuinelor, subliniaz c nevoia de a ti a colarului, convertit n
nevoia de creaie a puberului, devine i mai acut la adolescent, lund forma creaiei cu valoare social,
nu doar subiectiv.
Nevoia de a fi afectuos se amplific, lund la nceput forma unui nou egocentrism afectiv,
pentru ca pe parcurs s fie nlocuit cu reciprocitatea afectiv, simte nevoia de a i se mprti
sentimentele.
Nevoia de grupare se destram i e nlocuit cu nevoia prieteniei selective, nevoia unui cerc de
prieteni intimi.
Relaiile dintre sexe sunt romantice i cu ncrctur de reverie, fantezie, de proiectare n viitor
sau cu descrcri furtunoase, uneori dramatice, rvitoare.
Nevoia de distracie din pubertate se menine, dar se intzelectualizeaz; n cadrul acestora
aspectele de ordin cultural, estetic au o pondere.
Nevoia de independen i autodeterminarea puberului se regsete n nevoia de desvrire,
autodepire, autoeducare a adolescentului.
Nevoia de imitaie a colarului mic, convertit n nevoia de a fi personal a puberului, suport n
adolescen noi transformri.
Iniial ia forma nevoii de singularizare, de izolare, cnd adolescentul este aproape n
permanen preocupat de propria persoan pentru ca spre sfritul acestei etape s ia forma nevoii de a
se manifesta ca personalitate n diferite activiti utile, valoroase, recunoscute social.
Adeseori aceast trebuin se manifest prin tendina ctre originalitate, fie prin creaie fie prin
excentricitate.
Pentru satisfacerea acestor trebuine, adolescentul i elaboreaz instrumentarul psihic necesar.
Informaiile verbale nu se codific sub forma textual n memorie, ci ca mesaje. Acestea se
reproduc printr-un proces de prelucrare n care intervine i memoria verbal propriu-zis.
Se vorbete la adolescen de atitudini verbale, stiluri verbale, niveluri verbale etc.
Domeniul verbal este foarte divers i complex n ceea ce privete nvarea.
De altfel, verbalizarea are indici i curbe diferite de dezvoltare ontogenetic pentru doferite
feluri de relatri.
G.A. Miller, care s-a ocupat de descrierea acestui fenomen a denumit verbalizarea, datorit
importanei lui n comunicare, n dezvoltarea psihic, sngele vieii limbajului.
Privind felurile verbalizrii, au fost identificate:
-
54
2.
Evident c la acestea se pot aduga nc multe altele ca cele care verific onoarea i demnitatea,
sau cele de revizuire a contiinei morale care traverseaz cnd momente de ngduin, toleran, cnd
severe, critice i nc multe altele.
mbinate ntre ele i practicate, pot duce fie la intrarea precoce n diferite statute i roluri, fie la
maturizarea nepermis de trzie a diferitelor dimensiuni ale personalitii.
Alturi de funciile de adaptare la mediu, de depire a sinelui menionate de M. Debesse, n
adolescen devine tot mai evident i o a treia funcie, anume aceea de definire a personalitii.
Procesul construirii personalitii ncepe din primele zile ale copilriei i continu toat viaa
omului, producndu-se nu ntotdeauna uniform i continuu ci i cu discontinuiti, cu salturi evidente
dar i cu plafonri descurajante.
Este o evoluie cu perioade inegale de dezvoltare dizarmonic, ale crei resurse sunt nu numai
valorizate pozitiv ci i cu posibile conduite negative i n unele cazuri chiar deviante.
Dei procesul structurrii personalitii are loc de-a lungul ntregii viei a omului, exist totui,
unele perioade, unele vrste, cnd el cunoate o mai mare accentuare implicnd stabilizri pariale.
Analiznd conceptul de personalitate, V. Pavelcu subliniaz c acesta implic o anumit stabilitate a
conduitei, ntr-o perioad de timp i n diferite situaii.
Se apreciaz c dac n precolaritate exist marea majoritate a premiselor personalitii, n
adolescen, personalitatea este n linii mari (deci nu total) constituit. Deoarece n adolescen au loc
numeroase schimbri, se apreciaz c aceasta este un adevrat laborator de plmduire a personalitii.
Adolescentul se afl ntr-o continu cutare de sine, autodescoperire, autoimplicare.
El provoac dialogul, confruntarea cu alii, pentru a se nelege mai bine pe sine dar i pentru a
se verifica, a se autodepi.
Este perioada n care contiina de sine, ca formaiune psihic complex, se cristalizeaz, n
sensul c i d seama ce reprezint pentru alii, pentru sine, renun treptat la mentalitatea de pn
acum, cnd considera a fi alfa i omega.Nu mai preia automat, necritic, modele, ci i elaboreaz
sisteme de reprezentri, idei, concepii, care evident c de pesc egocentrismul copilriei, dar sunt nc
departe de obiectivitatea adultului matur. Conceptul de structur () este uneori identificat cu
configuraie, construct, sistem sau model. Ultimul termen se impune datorit tendinei din ce n ce mai
56
intense i mai generale, din toate tiinele, de a se codifica informaia n cadrul unui sistem logicomatematic, precis i unanim acceptat.De aceea V. Pavelcu pledeaz pentru adaptarea definiiei lui H.
Kendler cu privire la personalitate, interpretat ca o organizare a modelelor de conduit care
caracterizeaz o persoan ca individualitate ntr-o diversitate de situaii.De aici, elaborarea i
practicarea unor comportamente corecte pentru activitatea colar, viaa social, asumarea unor
responsabiliti dar i prezena unor conduite de negativism, de respingere n bloc a unor reacii ale
adulilor.Cele mai multe conduite reprobabile fa de adult sunt din ignoran, inocen, conformitate
redus.Comportarea lor este mai timid i stngace i datorit faptului c adolescentul nc nu cunoate
foarte bine diferenele dintre situaiile protocolare, oficiale i/sau familiale.
n timpul adolescenei crete gradul de complexitate a motivaiei conduitelor, planul
subiectivitii (planul larg al personalitii neantrenate n conduite curente), distana dintre conduite i
planul dialogurilor contiinei.
Variabilele stabile ale personalitii sunt centrale i periferice.
Dintre variabilele stabile centrale menionm:
-
modul de a comunica;
modul de a memora;
efectul de frond se manifest prin rspunsuri obscure, ambigue, negative voit. Dup vrsta de 18
ani numrul acestor efecte de frond scade, n schimb cel al efectului de convenien crete.
efectul de originalitate deliberat domin prin rspunsuri ostentativ originale, nsoite de tendina
de afirmare de sine. Pn n jurul vrstei de 16 ani acest tip de efect este n cretere i are o
evident agresivitate, dup care originalitatea este mai puin urmrit.
Omul a fost creat pentru a convietui ntr-o comunitate, alturi de alti oameni si n acest scop el
este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc ntre cei deopotriv cu el. Socieatea n care
acesta si desfsoar activitatea i ofer sau mai bine zis trebuie s-i ofere cadrul propice de manifestare
a personalittii ct si aprecierea muncii pe care o face, binenteles, ntr-un scop benefic. Lumea n care
trim este important nu numai n ideea c este spatiul n care vietuim, ea trebuie s exprime dorinta
noastr de a progresa si de a urca pe scara umanittii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea
efortului si a gndirii umane sunt adolescenti de azi, oamenii de mine.
Adolescentul este copilul-adult ce caut senzatii si emotii puternice. El ncearc s depseasc
limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, cci ideea e s
triesti ct mai diferit si mai presus de ceilalti.
Experienta propie este dovada ceea mai puternic si mai convingtoare, care tine loc de
ntrebrile fr rspuns la care adulti, n general, nu se sinchisesc s caute solutii. Tnrul adolescent
simte ns si dorinta de-a se retrage n sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voint.
Aceste momente sunt mai intense dect escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta ntre
diferitele emotii ce-l ncearc, momemte de rscruce n conturarea modului de a gndi si de a actiona.
Relatiile cu cei din jurul su sunt n mare parte rezultate ale educatiei nsusite n copilrie si nu
depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept c tineri sunt impulsivi si
usor influentabili, dar valoarea lor const n puterea de a diferentia binele de ru si de a se corecta
atunci cnd au gresit; acest lucru este posibil doar n contextul unei bune educatii morale insuflate de
familie. Printii se dovedesc de multe ori a fi fr rbdare si refuz s-i asculte si ce-i mai important si nteleag. Frica de a comunica cu cei crora le datoreaz viata poate fi n egal msur atribuit si
tinerilor. La prima confruntare de opinii legturile
Adolescenta este o perioada dificila atat pentru copii cat si pentru
parinti. Dupa ce se trece de 14 ani , are loc resimtirea de catre adolescenti
a propriilor forte . Unele realizari , stimuleaza impulsuri de
tatonare a gradelor de permisivitate a conduitei nonconformiste . In
acest sens , unii tineri organizeaza scenarii comice in mod
deliberat , demonstratii de solideritate pe probleme minore pentru a
sacai unii profesori .Toate acestea sunt generate de necesitati
58
Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta
adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele
relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se
indeparteaza tot mai mult de acestia.
Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa
fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or
fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis
copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din
partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la
varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi
gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine
confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece
timpul un adolescent:
Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii
dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt
preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta
61
Capitolul 8
Perioada tineretii
stabilirea identitii eu-lui, printr-o angajare serioas n rolurile sociale, de exemplu n rolul
ocupaional. Acest lucru ajut individul s se defineasc, s pstreze o preocupare pentru un eu
stabil i de calitate. Dezvolt o opinie stabil despre el;
independena relaiilor personale dezvolt relaii intense cu cilali, ceea ce-i va face s fie mai
ateni la trebuinele lor;
umanizarea valorilor stabilesc legturi ntre norme, cerine morale i evenimentele de via.
Contientizeaz suportul uman al valorilor i modul cum acestea sunt aplicate n societate;
extinderea ocrotirii devin mai interesai de sprijinirea celor cunoscui sau a celor deprivai, care
sufer.
8.1. Subetapele tinereii si activitatea de invatare
ntre 24-28 ani este o perioad de identificare profesional primar, n care tnrul este pe poziia
de stagiar, ncercnd s cunoasc i s se adapteze la programul de activitate, la cerine
organizatorice, la ritm, modaliti, stil. Se contureaz rolul profesional propriu i rolul de so,
statutul de printe. Apar dificulti de surprindere a nuanelor profesionale, de acoperire a unor
ndatoriri extraprofesionale, stabilirea unui orar care s rspund i vieii de familie.
32-35 ani statutul social-profesional este n progres, contribuia activ este la apogeu, apar noi
ndatoriri de coordonare, organizare. Se extind relaiile oficiale pe vertical. Aspiraiile pentru
confortul familial progreseaz, programul angajeaz insistent soii n educarea copiilor. Se
elaboreaz stiluri de activitate educaional specifice fiecrei familii de cerine, control dar i de
participare la jocul, la distraciile copiilor.
Tipologii auditive se formeaz prin profesiile muzicale, sportive, miniere, la cei ce lucreaz cu
diferite motoare, iar cele tactile sunt exersate prin: gastronomie, marin, aviaie, construcii de drumuri
i poduri.
Pragul diferenial spre sfritul tinereii devine mai puin dezvoltat dar capacitatea de receptare
a informaiilor senzoriale specializate activeaz la maximum.
64
nivel de colaritate;
Procesele de stocare, depozitare n memorie continu i devin mai active cel puin din 2 motive:
satisfacerea unor trebuine de cunoatere i construirea unor competene profesionale, ceea ce dezvolt
memoria profesional.
Crete selectivitatea memoriei iar memorarea logic, memorarea voluntar dein poziii
privilegiate.
n planul nelegerii, tinerii dovedesc preocupri pentru surprinderea relaiilor, cauzelor, pentru
explicarea unor mecanisme de funcionare adeseori cu riscul unui consum mare de timp.
Intensitatea cu care se manifest afectivitatea, este mai puternic dect la adult dar mai selectiv dect
n adolescen. Investiiile afective sunt puternice, bine direcionate i stabile. Tinerii sunt capabili de
druire profund, motiv pentru care se consider c pot iubi sau ur fr limit.
Caracteristicile subidentitii sociale pun n eviden prezena la tineri a unor disponibiliti
afective cu ncrctur social: adeziune fa de micri, organizaii, fundaii, concepii politice, sau
atitudine refractar, de respingere a ornduirii, a sistemului. Uneori pot ajunge pn la fanatism sau i
risc viaa neglijnd pericolele, consecinele (hippy, reaciile studenilor din Frana, China etc.).
Se implic afectiv i n activitatea profesional: familiarizarea cu locul de munc produce
emoii, tensiuni, ncercri suplimentare de control afectiv pentru instituirea unor relaii pe orizontal i
vertical.
Confruntarea dintre realitate i proiecte, idealuri, produce ocul realitii trit sub nenumrate
stri: decepie, disperare, ndoial fa de propria persoan, teama de eec, de nemplinire.
Un alt compartiment al afectivitii l ntlnim la nivelul vieii de familie. Sentimentul de
dragoste, de iubire, preuire a celuilalt ajung la maturitate, stau la baza constituirii familiei. n cadrul
acesteia se traverseaz o perioad de acomodare relaional-afectiv ntre parteneri, de cele mai multe
ori cu o ncrctur afectogen mai nuanat dect pn la cstorie. Pot apare reacii necunoscute pn
atunci, care nu au numai tonalitate pozitiv. Se consolideaz o serie de sentimente specifice vieii
familiale: prietenie, ataament, respectul de sine i de cellalt.
n acest stadiu, majoritatea tinerilor ajung la statutul de printe care declaneaz emoii,
sentimente total inedite, legate de venirea pe lume a copiilor, de rspunderile parentale.
65
Se consemneaz situaii n care acea fragilitate afectiv determinat de iminena unor situaii
critice care ridic gradul de sensibilitate, provoac anxietate, conflict, trire accentuat a frustraiilor, ce
pot deteriora sntatea organic i psihic.
Tinerii continu s aib nevoie de asistena afectiv permanent a familiei de provenien.
Cazurile dificile necesit chiar terapii n privina vieii de cuplu conjugal.
Motivaia este dominat de trebuinele de autorealizare i autoformare, activat de interesele
cognitive, interesele profesionale care se amplific i se consolideaz mai ales dac tnrul triete
satisfacia concordanei dintre proiecte, preferine i preocupri la locul de munc.
Exist numeroase surse de motivaie pozitiv profesional: promovri, burse, cursuri de
perfecionare, titluri onorifice. Vocaia, odat descoperit, este un instrument, factor motivaional.
La nivelul vieii de familie, motivele principale vizeaz cooperarea, comunicarea, starea de
sntate dar i de confort, apar unele interese pragmatice (locuin, mobilier, main).
Sunt active i interesele tiinifice, culturale, n funcie de statutul profesional, de aspiraii, de
competen, de resurse. Cele mai multe se satisfac prin reeaua informal i cu efort individual.
Apare ca o necesitate impus n primul rnd de modificrile care intervin n universul
profesional:
-
motivaia profesional care are i o anume ncrctur negativ (teama de a nu pierde locul de
munc);
Un fenomen care a atras atenia psihologilor este oboseala care condiioneaz randamentul
muncii productive i implicit al nvrii ocupaionale.
Activitatea respectiv, stereotip, viteza de execuie a operaiilor, solicitarea ateniei, mediul
66
ambiant uneori insuficient iluminat, oxigenat sunt numai cteva din cauzele care se repercuteaz
negativ asupra strii de sntate i induc o diminuare a capacitilor neuropsihice.
Termenul de oboseal are un grad mai mare de generalitate ntruct vizeaz aspecte
numeroase iar unele dintre ele sunt doar trite subiectiv dar nu i identificate.
Sunt suficiente persoane care nu triesc starea subiectiv de oboseal cu toate c din punct de
vedere comportamental sunt epuizate.
Programarea i coninutul nvrii trebuie s in cont de indicatorii oboselii, dintre care
evideni sunt:
-
Ideal este ca nvarea ocupaional s fie gndit ca o modalitate de odihn activ care va
solicita legturile nervoase ale zonelor de inducie i astfel energia nervoas funcional se va reactiva,
ceea ce va diminua oboseala. Din factor provocator al oboselii, nvarea poate deveni un factor care
diminueaz oboseala.
8.2. Integrarea socio-profesional si congruena personalitii
Perioada de tranziie prelungit din ara noastr, are un impact puternic asupra consolidrii
statutului i rolului profesional, aflate la dispoziia oportunitilor sociale, ct i a relaiilor. Apare un
fenomen specific social provizoratul cu cea mai semnificativ inciden la nivelul tineretului care
trebuie s-i adapteze proiectele privind pregtirea i exersarea profesiei, organizarea unui confort
familial, la imprevizibil.
Dac adolescena este apreciat ca o perioad de trecere spre statutul biologic potenial de adult,
primii ani ai tinereii, iar dup alii chiar perioada cuprins ntre 20-25 ani, reprezint trecerea spre
statutul social potenial de adult, statut care nseamn dobndirea unei autonomii economice
(remunerare salariu, venit legalizat) i implicit o independen psihica.
Integrarea social se realizeaz n mai multe planuri. Cel mai important este planul integrrii
profesionale.
Integrarea socio-profesional pentru tineret reprezint un factor esenial de meninere, de
asigurare a sntii fizice i mentale, de construire i dezvoltare a personalitii.
n procesul integrrii profesionale pot apare unele dificulti, unele obiective ca: organizarea
locului de munc, dificultile ntmpinate pentru realizarea sarcinilor revenite, uzura dotrii,
inegalitile de pregtire profesional ntre colegi; altele, subiective: lipsa de rezisten, distana dintre
nivelul colar de pregtire i execuie, dintre realitate i aspiraii.
67
Atitudinile tinerilor sunt diferite i vor depinde de tipul de personalitate i chiar de sex.
Unele studii au constatat c persoanele de sex feminin sunt mai anxioase i mult mai marcate de
insucces n privina integrrii profesionale.
De asemenea, structurile de personalitate labile, irascibile, anxioase, neechilibrate, lipsite de
capacitate de efort, dramatizeaz obstacolele, realizeaz relaii de comunicare din necesitate, sunt
dezinteresai fa de problemele colectivului.
Inadaptrile profesionale sau familiale se menin la un nivel destul de ridicat n tineree.
Dereglrile personalitii pot fi:
-
grave, cu o simptomatologie complex. Evoluia lor este de la simplu la complex: iniial tinerii sunt
egoiti, vocifereaz, i impun punctul de vedere, apoi devin violeni, indifereni fa de viaa
social, de dificultile profesionale create, apoi recurg la fuga de acas, neltorie, prostituie.
Spre sfritul tinereii, fenomenul se tempereaz, iar cei mai muli se linitesc, ncearc s-i
impun un mod de via activ, nscris ntr-un regim de activitate normal.
Atragerea nc din perioada pubertii a tnrului n activiti responsabile, reprezint un
exerciiu cu valene pozitive pentru uurarea procesului de adaptare.
Integrarea trece prin cteva stadii, fiecare reprezentnd un moment ce nu poate fi eludat:
acomodarea, adaptarea, participarea i integrarea propriu-zis. Pe msur ce tnrul trece de la unul la
altul, are loc i o modificare a motivaiei de rol. Evoluia va fi de la subordonare la ascultare cnd
acestea sunt susinute de o motivaie de recompens i de comportamente reglate din exterior la
motivaia de autorealizare din ultimul stadiu, exprimat n comportamente motivate intern, autoreglate.
Integrarea n profesie contribuie la dobndirea:
-
identitatea socio-cultural prin adoptarea normelor, prin integrri extraprofesionale, prin roluri n
conducerea unor organizaii sociale, politice.
energie i dinamism;
aspiraii nalte;
curaj i temeritate;
Negative:
-
narcisism i egocentrism;
intreb: sa fie doar virsta sau revine moda? Nu sint un sociolog bun
si nici un psiholog perspicace, dar inclin catre prima varianta:
adolescentele minti in formare sint foarte usor de influentat si cum
ideile eretice (cum le spune biserica) se gasesc pe toate drumurile,
tentatia e mare. Tinerii vad razvratirea fata de biserica sub care
au crescut ca o emancipare, o indrazneala pentru care ar trebui sa
fie felicitati, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la
dorinta de a fi admirati. Adesea problemele palpabile, erotice,
familiale, scolare sau de orice alta natura se transpun in plan
metafizic pentru ca ei se simt neglijati, neprotejati de catre
Dumnezeul lor expresie a recent uitatei esente parentale. Ceea ce
adauga un plus de nemultumire este ca nici unul dintre adultii din
jurul lor nu pare a le lua in serios suferinta, nici parintii,
carora de cele mai multe ori le vine si mai greu decit copiilor lor
sa comunice, si nici consilierii, psihologii, doctorii, duhovnicii,
etc - oameni la care niciodata nu vor apela de buna voie.
In realitate preotii (caci despre ei vorbim aici), mai ales cei
trecuti de o virsta, se intereseaza mai mult de-o gramada de soarta
tinerelor oi ratacite si nici nu dau o covirsitoare importanta
nerusinatelor opinii pe care acestea le exprima. Lucrul este in
schimb scuzabil, iar preotii isi vad de acatistele lor asemenea
caravanei latrate de ciini, pentru ca marii majoritati a acestor
revolutionari le va veni mintea la cap. Interesanta este insa
deductia ce se desprinde din acest rationament. Cum ramine cu cei
care se simt in continuare revoltati si contestatari, desi de mult
au inceput sa se barbiereasca in fiecare dimineata? Inseamna ca inca
nu si-au incheiat socotelile cu adolescenta si ca undeva, intr-un
cotlon prafuit, inchis pentru renovare, ascunsa, dar inca in viata o
problema se afla in stand-by. Asa sa fie oare? "Tinerii din ziua de
azi, nu mai au pic de bun simt!...", zice adolescentul imitandu-i in
batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar cu un cliseu
ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale
melodiei "Ani de liceu" din filmul "Liceenii" aparut prin anii 80.
Prima este versiunea originala din film, ia a doua este o creatie
recenta, a unui grup tip "ciuperca muzicala postrevolutionara".
Diferentele sunt edificatoare. Pentru noul tineret, "emotiile la
romana" si "greul de la mate" au fost inlocuite de "cercelul din
buric" si "telefonul care suna in ore". Copii razgaiati si
hedonisti, produse ale culturii fast-food si big-brother, crescuti
cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu mai au
timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia
lor, dar sunt "exact cum si-au dorit".Dar totusi nu ar fi ceva
normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii din
ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu
numai de parintii si chiar bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.Nu
toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie
prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost
educat de parintii intr-un mod unicat apropiat de valorile morale
ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii
72
Capitolul 9.
74
afl n plin proces de denucleanizare. Are loc apoi diminuarea anulativ a subidentitii profesionale,
rmne activ subidentitatea marital familial, dominant marital i aceea de activiti social-culturale.
9.1. Identitatea si capacitile cognitive
Subidentitile profesionale constituie aspectul ce reprezint eprsoana n perioadele adulte.
Perioada de la 35 la 45 de ani se mparte i ea n dou subperioade: de la 35 la 40 i de la 40 la 45
de ani. n ierarhia profesional, persoanele de 35-40 de ani sesizeaz deiferena fa de genereia ce
intr n producie. Faptul ca atare se contientizeaz ca un plus de experien practic i o cerin de
reciclare sau de prefecionare teoretic. Angajarea mai profund n munc creeaz un echilibru al
personalitii.
ntre 40 i 45 de ani experiena profesional devine mai bogat la multe persoane. Omul se simte
n mijlocul vieii. Capacitatea de munc i randamentul se afl pe primul plan. este o perioad de
expansiune social i profesional. n familie se reinstaleaz echilibrul i un stil adecvat de interrelaii.
n perioada adult de stabilizare II ( de la 45 la 55 de ani) se instaleaz uor ncrcarea cu
intimitate a subidentitii parentale i maritale, dar cresc i responsabilitile pe aceste planuri. Rolul de
so sau soie se cunoate foarte bine. De la 45 la 50 de ani se perpetueaz structurile relaiei complexe
ale etapei anterioare. dup 50-55 de ani se exprim din nou trecerea printr-o criz de
interiorizaremprovocat de menopauz la femei. Aceast criz biologic este nspit de disconfort fizic
i are loc mai devreme sau mai trziu. n familie ncepe procesul de denucleanizare. Diminuarea forei
fizice se organizeaz n jurul ideii de valoare a propriei persoane.
n perioada sau vrsta adult prelungit (de la 55 la 65 de ani) subidentitatea profesional ncepe
s se distaneze ca i subidentitatea socio-cultural, care sunt mai puin ncrcate de sarcini.
Subidentitatea parental i marital se rencarc de intimitate prin apariia nepoilor, ntr-un context
nou. Viaa de familie se simplific ntr-un fel. Distraciile devin mai puin improvizate. Exist o
oarecare rutin reconfortant a vieii din familie.
Amprenta profesional se instituie asupra structurilor operative psihice. nsi capacitatile
senziriale se dezvolt n anumite direcii sub influena profesionalizrii i se deterioreaz sub influene
convergente biologice i de suprasolicitare.
ntre 20 i 60 de ani are loc o micorare continu a cantitii de lumin ce ptrunde n pupil i o
scdere a capacitii de acomodare a cristalinului, ceea ce contribuie la reducerea vitezei de excitaie
vizual. Aceasta va face s scad treptat capacitatea de citire i muli oameni vor utiliza ochelari,
corecia vizual permind s-i exercite mai departe sensibilitatea vizual profesional dobndit.
Are loc o scdere evident a acuitii auditive dup 40 de ani, ca i sensibilitatea tactil, ce are o
curb lent de descretere dup 45 de ani. Tactul este simul de maxim erotizare.
Dezvoltarea senzorial se realizeaz n vrstele adulte sub dubla influen a antrenrii a
caracteristicilor discriminative. Efectele se repercuteaz mai ales n creterea caracteristicilor
discriminative i de identificare ale capacitilor senzoriale antrenate i scderea relativ a pragului
absolut minimal.
n perioada adultului tnr personalitatea este antrenat n triri afective intense, aspiraii
puternice, nu totdeauna clare i sortate la posibilitile corelate personale de activitate. Se manifest
conflicte de rol i statut, deoarece adultul tnr este nc preparat teoretic i practic multilateral, are
preocupri diverse. O mare parte din disponibiliti nu se utilizeaz social, ceea ce creeaz nesiguran
i derut latent.
Experiena i subidentitatea parental i marital trec prin faze relativ distincte n perioadele
adulte din punctul de vedere al structurrii personalitii. n fazele de adult tnr, csnicia este n plin
consolidare, procesul de adaptare activ, intimitate, are caracter arztor, libidoul este activ cu etape de
cretere, familia este dominat de expansiunea dorinei de ntreinere a confortului afectiv. Partenerii i
descoper treptat nsuirile de profunzime i ncearc s se adapteze. ntre 34 i 45 de ani rolul parental
devine mai ncrcat. Rolurile profesionale fiind absorbante i cele parentale mai complicate, se creeaz
o erodare a caracterului arztor al intimitii. n etapa dintre 45 i 55 de ani, viaa de familie se ncarc
de oarecare tensiune dinspre direcia rolului parental, dat fiind creterea instigaiilor copiilor la
nclcarea regulilor. n etapa de adult III, rolul parental devine mai complex i situativ nou. Se intr n
criza identitii profesionale datorit dezangajrii profsionale. Legtura matrimonial devine de
securizare i acro. Apariia nepoilor reface cercul vieii, al relaiilor, al dorinelor, restabilind nc o
dat proiecia n viitor a omului.
Existena de preocupri sociale, culturale, extraprofesionale i extrafamiliale, cercul de prieteni i
de loisiruri creeaz n perioadele adulte resurse importante de exhilibrare i de exprimare a
personalitii.
Capitolul 10.
77
sperana de via n secolul al XX-lea a crescut (n rile cu nivel de via dezvoltat, durata medie a
vieii pentru brbai este de 70 ani iar pentru femei de 75 ani). Expectana de vrst a oamenilor din
diferite profesii a crescut: medicii triesc mai mult dect stomatologii.
modificrile psihosomatice sunt foarte strns legate iar cele psihologice influeneaz ritmul,
dinamica i chiar complexitatea celor organice.
experiena profesional, social a vrstelor btrneii poate fi utilizat n folosul nu numai personal,
familial ci i al comunitii.
Gerontologia reprezint studiul tiinific al btrneii umane, iar geriatria studiaz problematica
medical i de ngrijire a persoanelor n vrst.
Dintre reprezentanii vieii medicale geriatrice menionm:
Gheorghe Marinescu n lucrarea Problematica btrneii i a morii naturale a abrordat
degradarea sistemului nervos.
C.I. Parhon (1874-1969) n lucrri ca: Btrneea i tratamentul ei (1948), Biologia
vrstelor 1955 a abordat sistemul
endocrin n mbtrnire i diferite caracteristici psihice ale acestei vrste.
Ana Aslan, n 1952 a condus i organizat primul institut de geriatrie din ar, a subliniat rolul
vitaminelor, al activitilor organizate i a propus tratamentul complex aslavital (gerovital).
Unii teoreticieni susin c btrneea trebuie privit ca o perioad de dezvoltare psihologic, ale
crei sarcini de referin sunt:
-
reprezentri pozitive care leag btrneea de nelepciune, de experiena nelegerii, abordri vieii;
78
Ursula chiopu i Emil Verza identific 3 substadii. Delimitarea se face n baza criteriilor
anunate. Tipul fundamental de activitate la btrnee este adaptarea la un nou orar de activitate
(familiale i sociale), la unele consilieri profesionale, la participri politice.
Tipul de relaii se modific, cele din sfera profesional, din activitile sociale se restrng. Apar
relaii susinute de deschiderea spre persoane de aceeai vrst i organizarea timpului liber, a unor
preocupri i griji cotidiene.
-
Starea de sntate se menine la parametri relativ normali, dar devin mai fragili, mai puin
rezisteni la diferii ageni patogeni. La femei apar mai ales tulburri afective.
-
n perioada btrneii propriu-zise 75-85 ani se restrng subidentitile parentale (nepoii deja au
crescut), sociale, preocuprile sunt mai ales de ntreinere, de pstrare a sntii mentale, fizice.
Bolile degenerescente limiteaz capacitatea i dorina de deplasare.
n perioada marii btrnei, peste 85 ani se diminueaz substanal toate tipurile de subidentitate:
profesional social, marital, parental.
Modificri biologice
Se modific regimul de via: scade apetitul alimentar, crete nevoia de vitamine deoarece
organismul este supus unei demineralizri serioase. Se micoreaz nevoia de somn, apar tulburri sub
forma insomniilor, n vis se anuleaz diferenele dintre realitate i tririle subiective, apar confuzii.
Proliferarea celulelor ncetinete, volumul lor se micoreaz, la nivelul sistemului nervos
central, distrugerea lor este lent dar irecuperabil, crete esutul adipos din organe (inim, ficat), au loc
modificri metabolice, degenerri, atrofii ale esuturilor.
n exterior se modific aspectul pielii care i pierde elasticitatea i devine mai palid, mai
ridat.
Se nregistreaz o scdere a capacitii de efort, a mobilitii articulaiilor i micrilor.
Datorit schimbrilor biochimice n compoziia proteic i n fibre, muchii se scurteaz.
Crete fragilitatea oaselor, apar osteoparezele datorit pierderilor de calciu i magneziu, dureri
de coloan, reumatismele, discopatii.
La nivelul cordului pot apare: leziuni arteriale datorit osteosclerozei, hemoragii datorit
ngustrii sau blocrii pereilor vaselor sanguine, infarctul miocardic.
Respiraia devine mai anevoioas, se micoreaz posibilitatea de oxigenare a sngelui, a
esuturilor, a organelor, ceea ce influeneaz negativ coordonarea senzorio-motorie, capacitile
intelectuale.
n privina aparatului digestiv are loc o reducere a enzimelor, fermenilor, care asigur sucul
gastric, pancreasul activeaz mai lent din care cauz grsimile sunt utilizate necorespunztor.
La nivel hormonal, n special tiroida se micoreaz iar creterea corticosuprarenalelor este
79
are loc o cretere a pragurilor din care cauz sensibilitatea auditiv devine mai grosier;
pot apare i fenomene de surditate psihic, cnd persoana aude dar nu nelege, din cauza afectrii
celulelor din zona central a sistemului nervos;
apar i fenomene de idiosincrasii sonore prin creterea intoleranei fa de anumite surse (ritm,
timbru) sonor.
Motricitatea
Regresii se constat i n viteza, coordonarea micrilor, a timpului de reacie. n faa unor
situaii complexe, solicitante, apar micri haotice, inutile, se atenueaz capacitatea de organizare i de
ierarhizare a reaciilor.
Se modific viteza i forma scrierii.
Sensibilitatea la cald, la rece, la durere, nregistreaz valori mai sczute.
Memoria
Memoria de scurt durat sufer deteriorri ca i memoria faptelor vii, cotidiene, care sunt
acoperite de uitare, confuzii, neatenie, stereotipii. Memoria de lung durat este mai rezistent dei
apar eforturi de amintire a informaiei, reactualizarea suferind adeseori de lapsusuri, confuzii i chiar
substituiri voite n cadrul asociaiilor reclamate de context.
80
La vrste naintate apar hipomnezii, mai ales dac persoanele sufer de nevroze sau psihoze.
Cel mai frecvent fenomen este aa numita amnezie infantil de origine afectiv.
De asemenea, fenomenul de perseverare se instaleaz progresiv, cnd autorul repet aceeai
prezentare la intervale relativ scurte din cadrul aceleiai conversaii sau n situaii diferite.
Fenomenul cel mai probant al uitrii este trirea n trecut, ceea ce evideniaz situaia precar a
aspiraiilor, a proiectelor, trebuina de identificare fcut cu ajutorul evenimentelor de rezisten ale
trecutului.
Coeficientul de inteligen scade treptat, apare o anume fixitate, viscozitate n soluionarea
itemilor, dei se pstreaz n limite de normalitate operativitatea general a gndirii. Se pierd strategiile
algoritmice, euristice, abund fenomenele repetitive. n situaiile de declin avansat se poate instala i
fenomenul de vid mintal. Este excesiv uzitat raionamentul dihotomic (bun-ru, adevrat-fals).
Limbajul
Discursul verbal i va restrnge sfera iar ritmul este inconsecvent, cnd agitat, surescitat, cnd
lent, chiar inexpresiv.
Apare tendina de evitare a angajrii n discurs verbal. Atunci cnd acesta este impus de situaii
oficiale, cel n cauz simte nevoia reaciei celorlali care nu de puine ori este solicitat direct (cum a
fost? etc.).
Evaluarea cronologic privind ritmurile biologice se face corect (programul de mas, de somn)
dar apar confuzii privind aprecierea datei, zilei, a unor evenimente importante.
Determinarea intelectual este studiat cu ajutorul scrii Wechsler, cu matricele progresive
Raven, teste abstracte care vehiculeaz raionamente, proverbe.
n urma aplicrii testului WAIS s-a constatat o scdere a eficieni gndirii de 0,5% dup 31 ani
i de 0,18% dup 60 ani.
Afectivitatea
Tulburrile afective sunt dominante i influeneaz toate manifestrile.
Schimbrile sunt spectaculoase.
Emoiile au exprimare mai primitiv iar ntreinerea lor este legat de statutul marital i
profesional. Intensitatea nu este adaptat la situaii, din care cauz apar ndeosebi stri de irascibilitate
nemotivate.
Se instaleaz dispoziii negative, stri depresive legate de sntate, de sfritul vieii, de
posibilitile afective limitate.
Depresia care are la baz deteriorri somatice exprim i apariia unei noi crize de identitate.
Atunci cnd se agraveaz poate s apar sindromul de depersonalizare, cnd persoana i pierde
identitatea i refuz s vorbeasc, nu vibreaz afectiv, se comport ca i cum nu este el.
Literatura de specialitate consemneaz existena a dou categorii de depresivi: agitaii, care
prezint sentimente de cefalee, insomnii, neliniti, frustrare, culpabilitate i retardaii, care au vorbire
lent, micri ncetinite, stri de delsare, indiferen, apatie, inapeten.
O alt tulburare a afectivitii este hipertrofierea eu-lui, raportarea majoritii faptelor,
fenomenelor la propriul eu, apare criza de prestigiu.
81
adaptarea personalitii la apropierea sfritului inevitabil, moartea, ceea ce poate fi pregtit prin
raportarea propriei existene la ceea ce a lsat drept continuare a vieii: copii, preocupri
profesionale, sociale.
Teoria lui Peck este foarte apropiat de teoria lui Erikson, centrat pe necesitatea asigurrii
integritii eu-lui.
Erikson apreciaz c acest lucru este ajutat de revederea a ceea ce ai fcut. Pot apare 2 situaii:
de mulumire, de satisfacie, de mplinire, pentru unii de regret, dezamgire, chiar disperare. Pentru cei
din urm trebuie susinere special din partea celorlali.
Caracteristici:
-
proiectele de via se diminueaz, devin mai puin ambiioase, aspiraiile se centreaz asupra eu-lui
dar nu dominate profesional (ceea ce nc se menine la oamenii de creaie) ci n direcia unor
interese i activiti preferate, posibile sau n cele de conservare organic i psihologic.
procesul de pensionare ngusteaz cmpul rspunderii profesionale i sociale dar ofer surse mai
mari de autoprogramare a regimului de via, de preferine. Potrivit lui Atchley (1982, 1991)
procesul pensionrii se deruleaz de-a lungul a apte faze, fr a fi obligatorii pentru toi oamenii.
faza de distanare apare n faza adult mijlocie. Oamenii se gndesc doar ca la ceva posibil sau nu
sunt deloc preocupai de acest fapt;
faza de apropiere de pre-pensionare apar planuri de pensionare, ncep unele diminuri voite ale
rspunsurilor la diferite rspunderi profesionale<
faza lunii de miere de anticipare , de ateptare, plcere. Se ntreprind unele aciuni dorite de mai
demult;
faza reorientrii se gndete la ceea ce urmeaz adoptnd o poziie foarte realist, incearc s fac
fa situaiei<
faza terminal sfritul pensionrii, se pot mbolnvi sau pot deveni dependeni de alte persoane.
Primele 2 faze sunt de prepensionare iar ultimele de postpensionare.
O alt caracteristic este regsit n toate tipurile de rspunsuri care poart amprenta fenomenului
numit vagopsihotonie, din care cauz persoanele aflate n preajm trebuie s manifeste calm, rbdare;
Unii vrstnici prezint oboseal, o stare general de epuizare, de sfreal; comunicarea devine
dificil ca i pronunia, coerena ideilor, din care cauz unii devin nchii, introvertii.
82
Pot apare i deteriorri foarte grave ca: demena senil, vagabondaj, abandonul necontientizat,
delir, alcoolism.
ntre deteriorrile fizice i cele psihice pot exista decalaje. Dac apar doar primele, bolnavul
necesit asistena celor din jur sau social.
Situaia invers este mult mai grav pentru cel n cauz, se pstreaz posibilitatea de deplasare
dar apar conduitele aberante.
Btrneea constituie o problem individual dar i social ce trebuie pregtit, anticipat, sprijinit
material i uman
BIBLIOGRAFIE
83
84