FIGURI GRAMATICALE I STILISTICE 225.

. n limba latin, ca i n toate limbile actuale, cuvintele izolate sau gndirile sunt intrebuinate ntr-un chip anumit, cu nelesul lor general cunoscut i obinuit spre a exprima reprezentri cristalizate n forma lor fireasc. Acest neles general cunoscut i obinuit se numete neles propriu. Dac cuvintelor izolate sau gndirilor li se d o ntrebuinare deosebit de cea obinuit i general cunoscut, cu scopul de a nnoi i de a nfrumusea expresiile lingvistice, atunci se spune c sunt ntrebuinate n chip figurat. n propoziia privighetoarea cnt, vorba privighetoarea are nelesul ei obinuit, adic propriu, reprezentnd pasrea cnttoare, general cunoscut sub acest nume; cnd ns zicem bardul pdurii cnt, acelai subiect este exprimat n chip figurat. Aceste ntrebuinri puin obinuite ale cuvintelor sau ale propoziiilor se numes figuri. Figurile sunt de 4 (patru) feluri: A.gramaticale 1.Figuri etimologice 2.Figuri sintactice B.stilistice 3.Figuri de neles sau tropi 4.Figuri de cugetare

Figuri etimologice 226. 1. Afereza este omiterea unei litere sau a unei silabe de la nceputul unui cuvnt. Exemple: sum din esum dup omiterea vocalei e; lis din forma veche stlis dup omiterea consonantelor st, a rmas n limba latin clasci forma lis (proces). 2.Apocopa este omiterea unei litere de la sfritul unui cuvnt: dic (pentru dice = zi), duc (pentru duce = du), fac (pentru face = f), tun (pentru tune = tu oare?), men (pentru mene = pe mine). Men servasse ut essent qui me perderent? (Salvatu-i-am eu oare ca s fie cine s m piard?). 3.Syncopa este omiterea unei litere sau a unei silabe din mijlocul unui cuvnt. Exemple: servasse pentru servavisse (a fi salvat), donarunt pentru donaverunt (au druit), vinclum pentru vinculum (lan), laudasti pentru laudavisti (ai ludat), dixti pentru dixisti (ai zis). 4.Tmeza este desprirea unui cuvnt n prile lui alctuitoare: ante occupatur animus ab iracundia, quam providere ratio potuit ne occuparetur (Sufletul este cuprins de mnie nainte ca judecata s fi putut prevedea ca s nu fie cuprins). (Cic., Ad Quintum fratrem, I, 1, 38). Post diem tertium quam dixerat (A treia zi dup ce spusese).