Am fost candva la o vanatoare ciudata.

O vanatoare de ciori la care a venit cineva cu o bufnita

neobisnuit de mare. Spunea ca o are de 6 ani , o tinea inchisa si din cand in cand ii dadea
drumu sa manance soareci . Bufnita avea niste ochi enormi , mai mari decat ai unui om , dar
nu vedea nimic, lumina zilei o orbea intr-atat , incat clipea numai cand ii atingeai ochiul cu
degetul .
Omul a legat bufnita de un par inalt, intr-o poienita inconjurata din trei parti de un desisi de
salcii desfrunzite si tufe de rachita . Apoi, ne-am retras lasand pasarea singura ca o pata
neagra pe albul zapezii. Bufnita auzea diverse zgomote, dar nevazand nimic era agitata .
iua e invatata sa stea ascunsa ne-a lamurit omul care a adus-o . Agitatia pasarii se vedea
din felul in care intorcea mereu capul in toate partile. Avea o mobilitate a gatului
e!traordinara , intorcea capul circular fara sa "si miste corpul. #a un moment dat , a trecut pe
deasupra o cioara. A facut doua sau trei ocoluri , apoi a inceput sa caraie . $n %& minute,
cerul s-a facut negru de ciori .
Bufnita ataca noaptea cuiburile ciorilor si le mananca ouale. 'e aceea intre ciori si ea e o
dusmanie de moarte. iua, cand bufnita nu vede , daca o prind , ciorile o sfasie. Bufnita
auzea croncanitul amenintator al ciorilor care se invarteau sumbru din ce in ce mai jos.
Acum( a zis cineva . Si au tras toti . Alicele nimereau in plin si pe zapada au cazut , moarte,
zeci de ciori, in vreme ce bufnita , terorizata , isi invartea capul continuu de jur " imprejur , iar
ochii ei orbi erau plini de groaza. )ot timpul n-am facut decat sa ma uit la bufnita, gandindu-
ma cat de cruzi putem fi, uneori, fara sa ne dam seama .
*ateodata, ma gandesc si noaptea la asta . +ara sa stiu prea bine de ce . Ba nu, mint. Stiu.