Dan Barbilian

Portret Ion Barbu

Pseudonim Ion Barbu
Na?tere 18 martie 1895
Campulung-Muscel
Deces 11 august 1961 (66 ani)
Bucure?ti
Profesie poet, matematician
Na?ionalitate Romania -- romana
Parin?i Constantin Barbillian, Smaranda, nascuta ?oiculescu
Casatorit(a) cu cu Helga Barbu
modifica
Literatura romana
Pe categorii
Istoria literaturii romane
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporana
Curente in literatura romana
Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradi?ionalism
Semanatorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism -Postmodernism
Scriitori romani
Lista de autori de limba romana
Scriitori dupa genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poe?i - Esei?ti
Nuveli?ti - Proza scurta
Literatura pentru copii
Portal Romania
Portal Literatura
Proiectul literatura
v d m
Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Campulung-Muscel, d. 11 august 1961
, Bucure?ti) a fost un poet ?i matematician roman. Ca matematician este cunoscut
sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importan?i poe?i romani in
terbelici, reprezentant al modernismului literar romanesc. Dan Barbilian era fiu
l judecatorului Constantin Barbillian (care ?i-a latinizat numele ini?ial Barbu) ?
i al Smarandei, nascuta ?oiculescu.
Cuprins
[ascunde]
* 1 Matematicianul
* 1.1 Pregatirea
* 1.2 Contribu?ii
* 1.3 Scrieri ?tiin?ifice
*
* 2 Poetul
* 3 Scurta prezentare a spa?iilor poeziei lui Ion Barbu
* 3.1 Etapa parnasiana
* 3.2 Etapa baladica-orientala
* 3.3 Etapa ermetica
*
* 4 Opere
* 4.1 Joc secund
*
* 5 Aforisme
* 6 Criticii spun
* 7 Citate
* 8 Fragmente audio
* 9 Bibliografie
* 10 Alte referin?e despre lucrarile lui Dan Barbilian/Ion Barbu
* 11 Legaturi externe
Matematicianul
Pregatirea
Talentul sau matematic se manifesta inca din timpul liceului, elevul Barbilian p
ublica remarcabile contribu?ii in revista Gazeta matematica. Tot in acest timp,
Barbilian i?i dezvolta ?i pasiunea pentru poezie. Intre anii 1914-1921 studiaza
matematica la Facultatea de ?tiin?e din Bucure?ti, studiile fiindu-i intrerupte
de perioada in care i?i satisface serviciul militar in timpul Primului Razboi Mo
ndial.
I-a avut ca profesori pe: Gheorghe ?i?eica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Tr
aian Lalescu ?i Anton Davidoglu.
In perioada 1921 -1924, ?i-a continuat studiile la Gottingen, Tubingen ?i Berlin
. A calatorit prin Niedersachsenland, unde a intalnit pe Gauss, Riemann,Dirichle
t, Hilbert, Klein, Minkowski ?i al?ii. De asemenea, Dan Barbilian a avut ca prie
teni pe matematicienii: Wilhelm Blaschke, Heinrich Grell, Helmut Hasse,Emil Arti
n ?i al?ii.
Cariera matematica continua cu sus?inerea tezei de doctorat in 1929. Mai tarziu
participa la diferite conferin?e interna?ionale de matematica, cum ar fi Congres
ele Interna?ionale de Matematica le Hamburg (1936), Gottingen ?i Viena (1938), O
slo (1936), Praga (1934).
Contribu?ii
In 1942 este numit profesor titular de algebra la Facultatea de ?tiin?e din Bucu
re?ti. Publica diferite articole in reviste matematice. De deosebita importan?a
sunt doua dintre contribu?iile lui: o scurta lucrare de doua pagini aparuta in C
asopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), in care define?te o procedura de metriza
re care va fi numita de Leopold Blumenthal spa?ii Barbilian, ?i doua lucrari in Jb
er. Deutsch. Math. Verein., aparute in 1940 ?i respectiv in 1941, intitulate Zur
Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien, ?i care au inspirat o direc?ie
de cercetare in geometria inelelor, direc?ie asociata azi in literatura de spec
ialitate cu numele sau, al lui Hjelmslev ?i al lui Klingenberg.
Dupa 1933, Barbilian s-a manifestat in domeniul matematicii in special ca geomet
ru, reprezentant al programului de la Erlangen al lui Felix Klein ?i astfel au t
recut la fondarea axiomatica a geometriei algebrice ?i a mecanicii clasice.
Dan Barbilian s-a mai ocupat ?i de teoriile algebrei moderne (1946 - 1951), de t
eoria algebrica a numerelor (1951 - 1957), de teoria determinismului ?i de?ine p
rioritatea mondiala in precizarea unei clase largi de func?ii distan?a.
A fost membru al asocia?iei Deutsche Mathematische Vereinigung (Uniunea matemati
ca germana).
[Scrieri ?tiin?ifice
Teoria spa?iilor Barbilian a fost amplu dezvoltata in patru lucrari:
* Asupra unui principiu de metrizare, Stud.Cercet. Mat. 10 (1959), 68-116,
* Fundamentele metricilor abstracte ale lui Poincare ?i Caratheodory ca ap
lica?ie a unui principiu general de metrizare (lucrare prezentata la Institutul
de matematica in data de 4 iunie 1959), aparut in Studii ?i cercetari matematice
, vol. 10 (1959), 273-306;
* J-metricile naturale finsleriene, aparuta in aceea?i revista in vol. 11
(1960), 7-44;
* J-metricile naturale finsleriene ?i func?ia de reprezentare a lui Rieman
n,lucrare scrisa impreuna cu Nicolae Radu ?i aparuta postum, publicata tot in St
udii ?i cercetari matematice, vol. 12 (1962), 21-36.
Ultima lucrare a fost depusa la redac?ie de Nicolae Radu pe 20 octombrie 1961; B
arbilian se stinsese pe 11 august, in acela?i an. Originalitatea ideii matematic
e a lui Barbilian consta in reexaminarea modelului Poincare al geometriei neeucl
idiene a lui Lobacevski. Acest model genereaza in mod natural o distan?a care po
ate fi reprezentata ca oscila?ie logaritmica.
Contribu?ia lui Dan Barbilian a fost de a analiza cat de generala e aceasta proc
edura de a construi o distan?a ?i de a stabili o teorie a spa?iilor metrice dota
te cu aceasta distan?a. In lucrarea din 1934, a definit o metrica in interiorul
unei regiuni planare oarecare, generalizand astfel ideea modelului Poincare, car
e este definit doar in interiorul discului unitate. Cu acea metrica, interiorul
mul?imii devenea un model de geometrie neeuclidiana.
Alte scrieri:
* Curs de matematici generale (1937 - 1940)
* Teoria lui Galois a ecua?iilor in axiomatizarea lui Steinitz
* Axiomatizarea mecanicii clasice (1943)
* Curs de algebra axiomatica (1944, 1947, 1950)
* Teoria aritmetica a idealelor in inelele necomutative (1956)
* Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere ale algebrei) (1960).
Poetul
In anul 1919, Dan Barbillian incepe colaborarea la revista literara Sburatorul,
adoptand la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numel
e bunicului sau, Ion Barbu. In timpul liceului il cunoa?te pe viitorul critic li
terar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi ?i mai frumoa
se prietenii literare.
Debutul sau artistic a fost declan?at de un pariu cu Tudor Vianu. Pleca?i intr-o
excursie la Giurgiu in timpul liceului, Dan Barbilian ii promite lui Tudor Vian
u ca va scrie un caiet de poezii, argumentand ca spiritul artistic se afla in fi
ecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian i?i descopera talentul ?i iubirea fa?a d
e poezie. Dan Barbilian spunea ca poezia ?i geometria sunt complementare in via?
a sa : acolo unde geometria devine rigida, poezia ii ofera orizont spre cunoa?te
re ?i imagina?ie.
Criticul ?i prietenul sau Tudor Vianu ii consacra o monografie, considerata a fi
cea mai completa pana in ziua de azi.[judecata de valoare] Una din cele mai cun
oscute poezii a autorului, Dupa melci, apare in 1921 in revista Via?a Romaneasca
. Tot in acest an pleaca la Gottingen (Germania) pentru a-?i continua studiile.
Dupa trei ani, in care a facut multe calatorii prin Germania, ducand o via?a boe
ma, se intoarce in ?ara.
Scurta prezentare a spa?iilor poeziei lui Ion Barbu
Fenomenul artistic barbian s-a nascut in punctul de interferen?a al Poeziei cu M
atematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi ?i Bl
aga, intrucat gradul ei de dificultate e mai mare.[judecata de valoare] Mai exac
t spus, in?elegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproap
e de concep?ia unor poe?i moderni ?i singulari ca Stephane Mallarme sauPaul Vale
ry, decat de concep?ia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu trebuie uitat
ca poetul a fost dublat de un matematician ?i ca modul lui de a gandi in spiritu
l abstract al matematicii s-a impus ?i in planul reprezentarilor poetice. Ion Ba
rbu insu?i afirma: "Ca ?i in geometrie, in?eleg prin poezie o anumita simbolica
pentru reprezentarea formelor posibile de existen?a Pentru mine poezia este o pre
lungire a geometriei, a?a ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul div
in al geometriei."[necesita citare]
Intr-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, crea?ia lui Ion Barbu era i
mpar?ita de acesta in patru etape: parnasiana, antonpanesca, expresionista ?i ?a
radista.[necesita citare] In studiul din 1935, Introducere in poezia lui Ion Bar
bu, Tudor Vianu reducea aceasta clasificare la doar trei etape: parnasiana, bala
dica-orientala ?i ermetica.[necesita citare] Aceasta din urma impar?ire a deveni
t clasica.
Etapa parnasiana
Prima etapa este cea a versurilor publicate intre 1919 - 1920 in revista Sburato
rul, perioada numita conven?ional de unii critici "parnasiana", de?i lirica barb
iana din faza debutului depa?e?te cadrul limitat al parnasianismului, intrunind
caracteristici ale poeziei pure dublate de un nestavilit elan romantic. Dintre e
le amintim: Lava, Mun?ii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Eleusinii, Panteism
,Arca, Pytagora, Raul, Umanizare ?.a.m.d.
Scurte ?i riguroase ca forma - cateva sunt sonete -, poeziile propun un univers
tematic divers. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului ?i al
e florei , evoca zeita?i mitologice sau surprinde procese de con?tiin?a, cum ar
fi solemnul legamant al lepadarii de pacatul contempla?iei abstracte in favoarea
voin?ei de a trai cu frenezie, intr-o totala consonan?a cu ritmurile vii ale na
turii.
Evitand poezia - confesiune, exprimarea directa a nazuin?elor sufletului sau, Io
n Barbu le transfera unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, mun?ii, pam
antul ceea ce indica o tendin?a de a folosi simboluri " obiective". Peisajele ,
pasteluri exotice ?i imaginare, inchid in ele elanuri ?i incorsetari ale fiin?ei
umane, aspira?ii patetice ?i incrancenate refuzuri, ca in aceste solemne strofe
dinCopacul :
"Hipnotizat de - adanca ?i limpedea lumina
A bol?ilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarame zenitul ?i - ncremenit sa bea
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina"
sau din Banchizele:
"Din aspra contopire a gerului polar
Cu verzi ?i statatoare pustieta?i lichide,
Sinteze transparente , de straluciri avide,
Zbucnesc din somnorosul noian originar."
Poezia Umanizare scoate in eviden?a un conflict dramatic al fiin?ei umane, care,
in aspira?ia ei spre absolut, trebuie sa opteze intre doua principii: intelectu
al ?i senzual, intre contempla?ia " apolinica" ?i trairea "dionisiaca". Poezia,
declara Ion Barbu, le impaca pe amandoua intr-un proces unic, intr-o sinteza in
care Gandirea se transfigureaza luand forme concrete de " sunet, linie, culoare
".
Ideea devine "muzica a formei in zbor, Euritmie", deci intui?ie a esen?ei lumii.
Aspira?ia spre cunoa?tere are, in prima perioada, un caracter cam abstract, de
unde ?i, frecvent, raceala versurilor. Incercarea de concretizare se sprijina pe
imprumuturi din mitologie, care lasa de obicei o impresie puternica de livresc.
Recurgerea la elemente mitologice grece?ti ?i preocuparea deosebita pentru expr
esie i-au facut pe unii cercetatori (E. Lovinescu) sa vorbeasca de un parnasiani
sm al inceputurilor literare ale lui Ion Barbu.
Daca poezia parnasiana franceza, reprezentata prin Leconte de Lisle sau Jose Mar
ia de Heredia, era fundamental decorativa ?i antiromantica in con?inut neingadui
nd elanuri suflete?ti, pe cand la Ion Barbu, sub impietrita ?i recea marmura a v
ersului, se rasucesc pasiuni violente, nelini?ti ?i aspira?ii tulburi, ceea ce d
enota o structura romantica . Probabil ca aceasta este ?i cauza pentru care ?i l
e-a refuzat mai tarziu, socotindu-le ca " decurg printr-un principiu poetic elem
entar ". El tinde spre o alta formula poetica, departata de romantism, spre "un
lirism omogen, instruind de lucrurile esen?iale, delectand cu viziuni paradisiac
e ", pe care a realizat-o in urmatoarele etape ale crea?iei sale.
Etapa baladica-orientala
Aceasta indica orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum ?i anun?
ase in Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dupa melci, Riga Crypto ?i lap
ona Enigel, Domni?oara Hus, Isarlak,Nastratin Hogea la Isarlak, publicate din a
doua jumatate a lui 1921 pana in 1925, in Via?a romaneasca ?i Contimporanul lui
Ion Vinea. Mai toate sunt lungi, datorita in mare masura pasajelor descriptive,
consecin?a imediata a preocuparii de concret; au un caracter narativ, "baladic"
, pentru ca in ele "se zice" o poveste; in sfar?it evoca o lume pitoreasca, de i
nspira?ie autohtona sau balcanica, asemanatoare cu cea din viziunea lui Anton Pa
nn. Excep?ionala este acum sugestia picturala. Expresia este proaspata ?i pregna
nta dezvaluind in I. Barbu un poet al cuvantului , nu numai al ideii ?i viziunii
, cum il cunoa?tem la inceput. Descrip?ia insa nu exista exclusiv pictural, ci f
ixeaza o atmosfera adecvata. Teoria baladescului avea sa fie reluata in estetica
Cercului literar de la Sibiu de poe?i ai acestui curent cum ar fi Radu Stanca ?
i ?tefan Augustin Doina?.
Isarlak, (inima mea), spre exemplu, este o cetate ideala, "data-n alb ca o raia"
a?ezata "la mijloc de Rau ?i Bun", populata cu oameni care traiesc deopotriva d
eliciile spiritului ?i pe cele ale vie?ii " intr-o slava statatoare": univers fa
bulos in care se echilibreaza totul. De o deosebita for?a de sugestie, sub rapor
tul inven?iei verbale, este Domni?oara Hus a carei valoare sta aproape in intreg
ime in expresie. Poezia vorbe?te despre povestea unei iubiri patima?e candva ?i
nefericite ?i a unei tragicomice eroine, cadana "pezevenche" ce-?i cheama de pe
lumea cealalta, prin descantece, iubitul care a uitat-o.
Dar farmecul ei nu sta in ineditul pitoresc al intamplarii ci in extraordinara i
ncanta?ie a versurilor ?i in sugestia de fantastic a descantecului. Substratul s
imbolic al elementelor narative ?i descriptive din poeziile etapei a doua poate
fi intalnit in Dupa melci, poem lung in care se stilizeaza motive folclorice pen
tru a se povesti o experien?a de ini?iere in tainele naturii, devenita drama a c
unoa?terii sau in Riga Crypto ?i lapona Enigel.
Etapa ermetica
Ultima etapa a poeziei lui Ion Barbu este una de incifrare a semnifica?iilor, nu
mita din aceasta cauza etapa ermetica. Dar mai intai a existat un moment de tran
zi?ie, reprezentat de Oul dogmatic,Ritmuri pentru nun?ile necesare sau Uvedenrod
e, publicate intre 1925 - 1926. In ele se pastreaza inca legatura cu etapa anter
ioara atat prin pasajele descriptive cat ?i prin cele narative, care fac poezia
mai u?or de in?eles ?i descifrat. George Calinescu sus?ine ca de fapt aici exist
a ermetismul autentic al poeziilor lui Ion Barbu, pentru ca se bazeaza pe simbol
uri, cel din Joc secund nefiind decat un ermetism de " dificultate filologica ",
?inand de o sintaxa poetica dificila.
Poeziile amintite se invartesc, metaforic vorbind, pe ideea " nun?ii " in?eleasa
ca patrundere in miracolul crea?iei universale. "Oul dogmatic" este chiar un si
mbol al misterului " nun?ii ", un soi decosmoid, pentru ca in structura lui dual
a se reprezinta lumea dinaintea nuntirii, crea?ia de dinaintea Genezei. Banalul
ou demonstreaza ca "marunte lumi pastreaza dogma", ca macrocosmosul se repeta in
microcosmos. De aceea el este facut sa devina obiect de contempla?ie:
"E dat acestui trist norod ?i oul sterp ca de mancare, Dar viul ou la varf cu pl
od Facut e sa-l privim la soare!"
Vazut in lumina soarelui, oul releva insa?i esen?a universului, imaginea eterna
a increatului.
In Ritmuri pentru nun?ile necesare sunt evocate trei cai de cunoa?tere: prin ero
s ( sau senzuala), reprezentata astral prin Venus, prin ra?iune, avand simbol pe
Mercur, ?i prin contempla?ie poetica, care e tutelata de Soare. Fiecare experie
n?a este o "nunta", adica o comuniune cu esen?a lumii, dar prin primele doua con
topirea nu este perfecta. Senza?iile permit numai un contact fulgerant , iar int
electul ignora, pentru a face opera?iile proprii cunoa?terii logice, condi?ia fu
ndamentala a universului, care este devenire continua.
Aspira?ia spre absolut se impline?te doar prin atingerea contempla?iei poetice,
prin viziunea directa a principiului universal cand: "intram Sa ospatam In camar
a Soarelui Marelui Nun ?i stea, Aburi verde sa ne dea, Din caldari de mari lacte
e, La surpari de curcubee, In Firida ce scantee / Etern" In termeni mai simpli p
oezia pune problema raportului dintre cunoa?terea logica ?i cea metaforica a?a c
um o pusese ?i Blaga in Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.
In Uvedenrode pe aceea?i tema a nun?ii e reluata intr-un material poetic, ideea
erosului ca incercare e?uata de cunoa?tere. Titlul, inventat de poet, define?te
un spa?iu de co?mar, "o rapa a gasteropodelor ", reprezentare a purei vie?i vege
tative. Faza de tranzi?ie este de o puternica originalitate, derutanta pentru ci
titor, caruia i se solicita un efort mult mai mare decat de obicei pentru sesiza
rea semnifica?iilor, a viziunii ample inchise in imaginile concrete ale poemului
. Limbajul este dens, termenii neobi?nui?i, mul?i neologistici sau rari. Este un
ultim pas pana la concentrarea extrema a expresiei din ciclul Joc secund.
Opere
* Dupa melci, Editura Luceafarul, 1921
* Joc secund, Editura Cultura Na?ionala, 1930
Joc secund
Opera cea mai importanta a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund, publi
cat in anul 1930. Se pare ca a publicat acest volum in urma unui pariu cu Tudor
Vianu ca poate scrie poezie (alte surse povestesc despre o in?elegere: daca Barb
u reu?ea sa publice poezii, Vianu trebuia sa ii analizeze critic crea?ia). Poezi
ile sunt dificil de in?eles, e o lirica ermetica cu limbaj abstract, inspirata d
e poemele lui Stephane Mallarme. In unele poezii, autorul foloseste concep?ii ma
tematice, spre exemplu utilizeaza no?iunea de grup (o mul?ime cu structura matem
atica, ale caror elemente se pot insuma conform unor legi specifice).
Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglinda in mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
In grupurile apei, un joc secund mai pur.
In concep?ia lui Ion Barbu poezia are mult in comun cu geometria: exista undeva,
in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se intalne?te cu p
oezia. [..] Ca ?i in geometrie in?eleg prin poezie o anumita simbolica pentru re
prezentarea formelor posibile de existen?a.Aceasta poezie ini?iatica este un elo
giu adus inteligen?ei ca valoare universala suprema. Proiec?iile astrale, calato
riile in timp, viziunile celeste ?i criptografia ermetica sunt cateva dintre teh
nicile folosite cu pricepere ?i har de poet. Abilita?ile profetice ale poetului
sunt certificate de obiectivarea subtilelor concepte mentale utilizate. Ciclul J
oc secund a fost tradus in franceza ?i in maghiara. Exista ?i traduceri ale unor
poezii in limba germana.
In seria de poezii din Joc secund, orientarile fundamentale raman cele doua, mai
mult intalnite spre prinderea sensului lumii ascuns de aparen?e, de fenomene sa
u dimpotriva, spre fenomenalitatea imediata in care se intuie?te esen?a lumii. D
in aceasta perspectiva ciclul are doua texte care pot fi socotite arte poetice:
cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) ?i Timbru.
Jocul secund impresioneaza mai intai printr-o sonoritate impecabila, adevarata "
muzica a formelor in zbor ", dar nu - ?i dezvaluie sensul de la prima lectura. D
upa insa?i marturisirea poetului "poezia este lumea purificata in oglinda( deci
reflectare a figurii spiritului nostru) act clar de narcisism (de autoiubire dec
i de autocunoa?tere), semn al min?ii (deci act intelectual, un sentiment, afecti
vitate lirica) " George Calinescu sintetizeaza excelent interpretarea poemului:
"Poezia ("adancul acestei calme creste") este o ie?ire ("dedus") din contigent("
din ceas") in pura gratuitate, mantuit azur, joc secund, ca imaginea cirezii ras
firata in apa".
Ideea fundamentala din acesta poezie este ca arta e un joc secund, mai pur, real
itate sublimata, care porne?te din via?a, dintr-o traire, dar nu se confunda cu
via?a, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers se ridica pe
anularea, pe "inecarea" celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are
un sens propriu, intern, care - l justifica. Daca lumea reala exista sub zenit,
in obiectivitate, poezia traie?te sub semnul nadirului, in reflectare. Poetul t
ranspune oglindirea din con?tiin?a sa in melodia cuvintelor, ascunzand in ele ca
ntecul lui - crea?ia, asemenea marii care i?i ascunde cantecul ei sub clopotele
verzi ale meduzelor.
In poezia Timbru, privirea poetului e fixata pe suprafa?a lumii, nu dincolo de e
a fascinat intr-atat de lucruri (de piatra, de huma, de unda marii), incat le at
ribuie o via?a sufleteasca. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui
sa le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicare simpatetica cu ele,
identificarea (atitudinea e diametral opusa aceleia din Joc secund).
Poezia creata acum nu mai e concentrare de esen?e ci "un cantec incapator", capa
bil sa cuprinda diversitatea infinita a lucrurilor, un imn de lauda a crea?iei c
osmice asemanator aceluia pe care conform tradi?iei biblice, l-ar fi intonat in
paradis ingerii, cand Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Celelalte p
oezii din ciclu se a?aza sub una sau alta din cele doua poetici, toate sunt in f
ond ni?te descrieri diferen?iate enorm de altele in limbaj.
Din cuprinsul volumului:
* Valea
* Mun?ii
* Copacul
* Banchizele
* Pentru Marile Elensenii
* Panteism
* Arca
* Pytagora
* Raul
* Umanizare
* Riga Crypto ?i lapona Enigel
* Domni?oara Hus
* Nastratin Hogea la Isarlak
* Joc Secund
* Uvedenrode
* Isarlak
[Aforisme
* Operele matematice robesc ?i incanta tocmai ca operele pasiunii ?i imagi
na?iei
* Desenul corupe ra?ionamentul
* In redactare nu are atata pre? poleirea frazelor, cat organizarea ideiCr
iticii spun
Tudor Vianu spunea despre opera lui Ion Barbu astfel: Cititorul care strabate pag
inile volumului Joc secund, nu trebuie sa uite niciodata ca se gase?te in fa?a u
nui poet matematician. Chiar o simpla inventariere a vocabularului sau arata cat
datore?te Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. () Viziunea matematic
ianului este atat de pu?in conexata cu activitatea sim?urilor, atat de libera de
contingen?ele care intinereaza func?iunea lor, incat lumea care i se releveaza
este resim?ita de el ca pura. Pe de alta parte, fa?a de lumea experien?ei, aceea
a matematicei este a doua lume, o suprastructura ideala. Intr-un asemenea unive
rs ideal dore?te sa se situeze viziunea lui Ion Barbu ?i acesta este in?elesul e
xpresiei joc secund, care intituleaza volumul sau.?erban Cioculescu spune despre
el ca Ermetismul sau i-a ucis orice spontaneitate ?i i-a secat vana. De voca?ie m
atematician, Ion Barbu s-a folosit pentru ermetizarea primelor redactari de proc
esul matematic al substituirii. Se ?tie ca in algebra, cifra cantitativa e inloc
uita cu un simbol calitativ. Cuvantul obscur la Ion Barbu este necunoascuta alge
brica, prin care se substituie sensul clar, misterul.[necesita citare]
In Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, G. Calinescu spunea
: Din aceste experien?e care irita curiozitatea ca ni?te ghicitori, facand mai ac
ut procesul ra?ional, se desprinde insa o suava poezie, remarcabila pentru trist
e?ea evenimentelor ce vor sa se exprime, enun?ate prin simple intrebari ?i evalu
ari, de calitate pur emotiva, deci inefabila.[Basarab Nicolescuzicea in opera sa
Ion Barbu. Cosmologia Joc secund ca Prin asocierea unui concept originar matemati
c cu un cuvant afectiv, Ion Barbu declan?eaza o mul?ime de sugestii ce se adrese
aza atat intelectului, cat ?i sensibilita?ii.[
Citate
Matematicile pun in joc puteri suflete?ti care nu sunt cu mult diferite de cele
solicitate de poezie ?i arte.