Metabolismul

Botezatu Adelina-Andreea
Stiglet Andreea Cosmina
Clasa a XI a D
Prin metabolism se nelege totalitatea
transformrilor biochimice i energetice care
au loc n esuturile organismului viu.
Metabolismul este un proces complex, ce
implic schimburi de materii i energii, i
care include dou procese (simultane) opuse:
- totalitatea proceselor chimice de degradare
a substanelor din organism; se produce n
special ruperea legturilor dintre atomii de
carbon, din moleculele diferitelor substane;
acest tip de reacii este nsoit de eliberare
de energie (reacie exoterm).
- procesele chimice de biosintez a
substanelor ce intr n alctuirea materiei
vii. Reaciile anabolice se caracterizeaz prin
consum de energie i se numesc reacii
endergonice (reacii endoterme).
Metabolism primar sau fundamental, care
este implicat direct, esenial n meninerea
vieii organismelor i plantelor.
Metabolism secundar sau lturalnic, care
este implicat n producerea de substane
"neeseniale" vieii (de ex., pigmeni,
alcaloizi, antibiotici ageni etc.).
Metabolismul ncepe odat cu ingestia
alimentelor i sfrete cu excreia
produilor neutilizabili. El se desfoar
n trei etape: digestiv, celular i
excretorie. Legtura dintre aceste etape o
asigur sngele i circulaia acestuia.
n etapa digestiv, sub aciunea unor
fermeni specifici, are loc fragmentarea
hidrolitic a macromoleculelor organice din
alimente i transformarea lor n molecule
simple, fr specificitate, absorbabile (
glucoz, acizi grai, glicerin, aminoacizi ).
n etapa celular, principiile alimentare
sufer numeroase transformri. Totalitatea
transformrilor biochimice care au loca la
nivel celular reprezint metabolismul
intermediar. Deci, metabolismul intermediar
reprezint schimbul de substane i energie
dintre celul i mediul intern. Reaciile
metabolice din celule sunt de dou feluri:
reacii anabolice, de sintez a unor
constituieni celulari sau de rezerv, i reacii
catabolice, de scindare a substanelor pn la
produi finali neutilizabili (ap, dioxid de
carbon, substane azotate simple).
Glucidele sunt substante organice din C, O si
H. Se mai numesc hidrati de carbon,
deoarece contin oxigen si hidrogen in
aceleasi proportii ca apa. In natura se
intalnesc glucide cu molecula simpla
monozaharidele si dizaharidele sau cu
molecula complexa polizaharidele.
Cea mai mare parte a glucidelor din organism
sunt depozitate sub forma de glicogen, in
ficat si in muschi. Cantiuti mici de glicogen
se gasesc aproape in toate tesuturile.
Glicogenul ficatului si muschiului nu face
parte din structura celulara, ci formeaza
depozite in interiorul ei, care pot di cu
usurinta mobilizate si utilizate de catre
organism.
O alta parte insemnata din glucidele
organismului se gasesc in sange, in lichidele
extracelulare si intracelulare sub forma de
glucoza care este unica forma de transport a
glucidelor. Rezervele hepatice de glicogen
sunt usor mobilizate pentru mentinerea
constanta a glicemiei.
Glucoza este cel mai important glucid din
organism, fiind metabolizata in toate
celulele.
Modul in care este metabolizata depinde de
tipul celulei si de starea fiziologica a
organismului.
Principala utilizare a glucozei este cea de
substrat lipidic. Ea poate fi utilizata direct in
obtinerea de energie sau poate fi stocata sub
forma de glicogen sau lipide pentru ca
energia sa poata fi utilizata ulterior. In
conditii de satisfacere a necesarului
energetic, glucoza mai poate fi utilizata in
procese de sinteza a altor compusi.
Principalul glucid metabolizat in organism este
glucoza. Dupa absorbtie, acesta ajunge, prin
circulatia portala, in ficat, iar de aici trece in
circulatia generala, de unde este preluata de toate
celulele corpului. Concentratia glucozei in sange
(glicemia) are valoare constanta intre 100 mg la 100
ml de plasma. Dupa mese, aceasta concentratie
creste putin (hiperglicemie postprandiala)
Glucoza este utilizata, in primul rand, ca material
energetic. Glucidele reprezinta o sursa energetica
foarte convenabila pentru organism, deoarece ele
sunt catabolizate integral pana la dioxid de carbon
si apa, substante netoxice, pe care organismul le
poate elimina usor.
Are loc in doua etape:
glicoliza anaeroba: deoarece poate avea loc si
in absenta oxigenului. Ea corespunde etapei
metabolizarii incomplete a glucozei.
glicoliza aeroba: corespunde fazei
metabolizarii complete a glucozei si nu se poate
desfasura in absenta oxigenului.
Prezinta o mare importanta pentru organism, in
special pentru tesutul nervos care este mare
consumator de glucoza. In lipsa glucidelor
alimentare sau in stari de inanitie, organismul
produce glucoza din cetoacizi si din glicerolul
lipidelor.
Principalele organe in care are loc
gluconeogeneza sunt ficatul si rinichiul. Acest
proces este stimulat de hormonii glucocorticozi,
tiroidieni si de glucagon, fiind inhibat de
insulina.
Toate celulele corpului pot sintetiza
glicogen, prin polimerizarea glucozei.
Organele specializate in acest proces sunt
ficatul si muschiul. Ficatul contine 150g
glicogen, iar muschii 350g. Aceasta este
forma de depozit a glucozei.
Cand glicemia creste, procesul de
glicogenogeneza se intensifica, iar cand
glicemia scade, glicogenogeneza inceteaza si
de produce depolimerizarea glicogenului.
Prin glicogenoliza fiecare celula poate folosi
propriile ei rezerve glucidice.
Glucidele pot fi convertite in grasimi si
depuse astfel sub forma de rezerve lipidice
in tesuturi. Cand aportul de glucide este
excesiv, capacitatea celulelor de a se incarca
cu glicogen este depasita, iar surplusul de
glucoza este transformat in lipide, putand
duce la aparitia obezitatii.
Se produce sub actiunea insulinei, epifizei si
parasimpaticului. Efect hipoglicemiant au
efortul fizic si reducerea aportului alimentar
de hidrati de carbon
Este produsa de glucagon, adrenalina,
glucocorticoizi, hormonul somatotrop,
tiroxina si sistemul nervos simpatic.
Alimentatia exagerata cu glucide are efect
similar.
Rol important are ficatul, in caz de
hiperglicemie, capteaza glucoza si o fixeaza
sub forma de glicogen sau lipide, iar in caz
de hipoglicemie alimenteaza mediul intern
cu glucoza prin glicogenoliza si
gluconeogeneza.
Utilizarea glucozei la nivel celular
depinde de insulina. Diminuarea sau
absenta secretiei insulinice provoaca
boala diabet zaharat, caracterizata prin
scaderea depozitelor celulare de glicogen
si lipide, hiperglicemie si glucozurie.
Hipersecretia de insulina provoaca o
exagerare a depozitarii glucidelor in
rezerve, o intensificare a glicolizei,
insotita de scaderea marcata a
concentratiei glucozei sangvine
(hipoglicemie).
Deoarece tesutul nervos utilizeaza preferential
glucoza drept combustibil, iar neuronii nu au
rezerve mari de glicogen. Hipoglicemia
afecteaza, in special, functiile sistemului
nervos, provocand severe tulburari vegetative si
de reglare a functiilor (transpiratii,
hipotensiune arteriala) precum si de constienta
(lesin, coma hipoglicemica).
Anatomia si fizilogia omului-compediu editura
corint
http://www.scribd.com/doc/69323993/72/Metaboli
smul-intermediar-al-glucidelor
www.wikipedia.com
http://anatomie.romedic.ro