Despre Diabet si tratamentul acestuia prin alimentatie naturala

Diabetul zaharat (DZ) este un sindrom cuprinzand un grup eterogen de tulburari, care pot
avea o cauza diferita, dar care au n comun hiperglicemia (cresterea concentratiei de glucoza
n sange peste limitele normale), asociata cu modificari lipidice si proteice la fel de
importante.
Hiperglicemia si modificarea secundara a celorlalte metabolisme sunt consecinta unei
insuficiente absolute sau relative a secretiei de insulina. De aceea, desi diabetul ar putea fi
inclus printre tulburarile endocrine, manifestarile sale majore snt de ordin metabolic.
Dificultatile n definirea acestei tulburari provin din faptul ca, n afara diabetului clinic
manifest (hiperglicemie asociata cu simptomele clasice), exista etape premergatoare fara
simptome, de durata variabila (de la cteva saptamni la ctiva ani). De aceea, se apreciaza ca
la un diabetic cunoscut mai exista cel putin unul, daca nu doi diabetici nediagnosticati.
Clasificarea DZ. lasele majore de DZ ntalnite n populatia tarii noastre sunt! diabetul
zaharat insulino"depndent (tip ##) si toleranta alterata la glucoza (denumita si diabet chimic).
De mentionat ca, nu toate persoanele prezentand toleranta alterata la glucoza evolueaza la
diabet zaharat clinic manifest.
$lte forme particulare de diabet sunt! diabetul gestational (cel care apare prima data n timpul
sarcinii, dupa aceea putnd disparea sau evolua catre DZ tip # sau ##) si DZ din malnutritie
(apare n tarile tropicale, la persoanele tinere sub %& de ani, cu deficit ponderal marcat, n
cursul unor infectii).
DZ insulino"dependent (tip #) se manifesta la '&"'() din diabeticii din tara noastra. *l se
caracterizeaza printr"o insuficienta absoluta de secretie insulinica, debut relativ abrupt, cu
simptome evidente si tendinta la cetoacidoza (concentratie crescuta n sange a produsilor
metabolici ai aminoacizilor proteici). $ceasta forma poate fi ntalnita la toate vrstele, dar
caracterizeaza mai ales pe cei la care tulburarea debuteaza sub %& de ani. +ub aceasta varsta,
aproape toti pacientii sunt insulino"dependenti.
ntre cele doua tipuri de diabet, mai exista o categorie intermediara (,diabet intermediar, sau
,diabet ' si -,), la care tratamentul insulinic este introdus dupa o perioada mai scurta
(saptamni sau luni) sau mai lunga (ani sau zeci de ani) de tratament oral.
DZ insulino"dependent (tip ##) reprezinta majoritatea pacientilor diabetici din .omania (/()).
0orma tipica este cea care apare dupa varsta de 1& de ani, la persoane cu exces ponderal, cu
perioada prediagnostica lunga (luni sau ani), simptomatologie nezgomotoasa, fara tendinta la
cetoacidoza. el putin initial, capacitatea secretorie beta"pancreatica este buna (uneori
exagerata) raspunzand bine la dieta si tratament. am /&) din diabeticii tip ## au fost sau sunt
obezi n momentul diagnosticarii si doar la 2&) din cazuri excesul ponderal lipseste.
Diagnosticul. $cesta nu este dificil. n anul '3'2, n volumul ### al ,4ratatului de 5edicina
6ancereaux"7aulescu,, editat la 7aris, ultimul descria tulburarea astfel! ,n absenta secretiei
interne a pancreasului, glucoza nemaifiind asimilata, nu mai este nici depozitata sub forma de
glicogen, nici consumata de catre tesuturi. *a se acumuleaza n sange (hiperglicemie), produce
efecte osmotice (deshidratarea tesuturilor, polidipsie"ingestia masiva de apa) si, nemaiputnd
fi utilizata (slabire, azoturie"azot n urina, polifagie"ingestie crescuta de mncare), este
eliminata prin urina (glicozurie), ca o substanta straina.,
6a aceasta descriere fiziopatologica " condensata si completa " nu se poate adauga aproape
nimic. nd simptomele mentionate sunt prezente, glicemia depaseste de regula 2&&mg),
glicozuria este prezenta, astfel ncat diagnosticul poate fi pus la modul evident.
Epidemiologie. DZ se cunoaste din antichitate. Date epidemiologice propriu"zise exista din
prima parte a secolului 88. n lume, n prezent traiesc, probabil, peste '(& de miliooane de
diabetici, dintre care %& de milioane insulino"dependenti (date ale anului '331). n registrul
,entrului $ntidiabetic, din 9ucuresti, cu date din '312, snt nscrisi :&.&&& de diabetici
(dintre care circa jumatate au decedat). +tudiul evolutiei numarului de cazuri evidentiaza o
crestere continua ('312"'311), exceptnd perioada razboiului cand numarul pacientilor a fost
mult mai mic. Desi aproape toate studiile epidemiologice efectuate n diferite tari subliniaza
cresterea continua a diabetului n ultimile decenii, care a fost paralela cu cresterea
standardului de viata (n +;$, procentul diabeticilor s"a dublat n ultimile decenii), n
.omania ritmul de crestere reala a frecventei bolii a fost mult mai lent decat cel nregistrat n
tarile industrializate.
$naliza a 2&.&&& de cazuri nregistrate consecutiv, indica o distributie caracteristica! pacientii
primar insulino"dependenti reprezinta circa :) din cazuri, distributia lor fiind aproximativ
egala ntre ': si :& de ani. Desi incidenta (cazuri noi<'&&.&&& populatie) acestei forme de
diabet zaharat (tip #) este mai mare dupa varsta de 2& de ani, interesant de notat ca pana la 2&
de ani, practic toate cazurile nregistrate sunt de diabet zaharat tip #, insulino"dependent.
.estul de 3%) de cazuri, se mpart aproape egal ntre diabeticii ce pot fi reechilibrati oral
(medicamentos) si numai prin dieta (prin asocierea medicamentelor naturale si a alimentatiei
naturale rezulta posibilitatea de reechilibrare directa si simpla a tuturor celor 3%) din cazuri).
Distributia acestor cazuri este caracteristica! au reprezentare mica pana la %& de ani, n crestere
evidenta ntre %& si 1& de ani, urmata de o ascensiune rapida ntre 1& si =& de ani, varsta dupa
care frecventa diabetului scade tot asa de abrupt (supravietuire mica a diabeticilor vechi ajunsi
la aceasta grupa de varsta).
ETIOPATOGENIE cauza fizica a tulburarii!. #ntelegerea etiopatogeniei diferitelor forme
de DZ, necesita cunoasterea morfologica (structurala) si fiziologica (functionala) a aparatului
endoctin"pancreatic. n primul rnd, este de remarcat ca pancreasul, ca organ este o structura
glandulara mixta " exocrina si endocrina. *l contine atat celule ce asigura secretia exocrina a
glandei (cu varsarea acesteia n afara sangelui, ,n exterior,, respectiv n tubul digestiv),
reprezentata de sucul pancreatic, dar si o secretie endocrina (n sange) prin hormoni
pancreatici eliberati de celulele insulelor 6angerhans. $cestea sunt n numar de /&&.&&& la
'.(&&.&&& si reprezinta mpreuna numai '"2) din masa pancreatica totala. #nsulele au o forma
globulara (rotunda sau ovalare pe sectiune), fiind alcatuite din mai multe tipuri celulare!
celulele $ care secreta glucagonul (hormon hiperglicemiat, care se opune actiunii insulinei),
celulele numite si 77 (secreta polipeptidul pancreatic " structura proteica) si celulele D (ce
secreta somatostatin, alt hormon). irculatia sangelui n insula este functionala! o artera
patrunde catre centrul acesteia, irignd prin ramurile sale celulele 9, dupa care sangele trece n
venulele ce parcurg periferia unde se afla celelalte tipuri celulare. 7rezenta insulinei n sangele
ce iriga aceste celule constituie unul din semnalele ce regleaza activitatea lor secretorie.
#nsulina, ,hormonul antidiabetic, (descoperit n '32' de 7aulescu), este un polipeptid
(proteina mai mica) cu (' de aminoacizi, alcatuit din doua lanturi! lantul $ cu 2' de
aminoacizi si lantul 9 cu %& de aminoacizi, legate ntre ele prin doua punti disulfurice (doi
atomi de sulf)> exista si o a treia legatura disulfurica situata pe lantul $. #nsulinele altor specii
difera de cea umana. Diferenta cea mai mica exista ntre insulina umana si cea de porc, prin
prezenta diferita a unui singur aminoacid. 9iosinteza ei are loc n organitele celulare ale
citoplasmei celulelor 9 (reticulul endoplasmic din ribozomi), sub forma unei molecule mai
mari alcatuita din /= aminoacizi, denumita proinsulina. Din ribozomi, proinsulina este
transportata n aparatul ?olgi (tot din citoplasma celulelor 9 ale insulelor 6angerhans), unde
are loc desfacerea ei n insulina si peptidul . #nsulina, peptidul si cantitati mici de
proinsulina sunt ncorporate n granule secretorii si sunt eliberate mpreuna n circulatia
arteriolara de la nivelul celulelor 9.
*ste interesant ca, insulina nu se poate obtine din sinteza spontana a celor doua lanturi
aminoacidice, ci numai prin descompunerea formei complexe " proinsulina. n acest caz,
prezenta celor trei punti disulfurice " realizate n ribozomii celulelor 9 si care asigura o precisa
conformatie spatiala tridimensionala a moleculei de insulina " este esentiala, rolul lor parand a
fi mult mai complex decat ca simple elemente de legatura fizica. @ conformare poate veni din
informatia legata de degradarea insulinei, proces realizat n ficat sub actiunea unei puternice
enzime, ce are rolul tocmai de a desface legaturile disulfurice. @data lanturile aminoacidice
separate, degradarea rapida, obisnuita a acestora n aminoacizii componenti, nu mai reprezinta
decat o formalitate pentru ficat. De altfel, asemenea enzimelor, aceasta prezentare biochimica
a hormonilor, nu pare a satisface pe deplin, neputand explica foarte clar uriasa putere de
manifestare inteligenta a unor simple molecule, ce pot transforma la propriu corpul fizic
uman.
Daca timpul de njumatatire a insulinei (degradarea, neutralizarea acesteia) este n medie de %
minute, despre sinteza sa n celulele 9 se stie deja ca este un proces continuu n conditii
bazale, dar la un ritm scazut (deci sinteza insulinei se realizeaza printr"un proces caracterizat
de continuitate si ritmicitate). Dupa ingestia unui pranz continand proteine si glucide, secretia
insulinei se face dupa un model precis! dupa primele : minute se nregistreaza un raspuns
precoce care dureaza '& minute, urmat apoi de un raspuns tardiv de %& de minute. 0aza
precoce a raspunsului, este consecinta eliberarii granulelor de insulina deja depozitate in
apropierea membranei interne a celulelor 9. 0aza tardiva, exprima activitatea productiei
suplimentare de insulina pe care o va elibera treptat n circulatie, proportional cu cresterea
glicemica, pe care treptat o readuce la normal. +ecretia insulinica " att cea bazala, dintre
mese, cat si cea stimulata de dupa ingestia alimentara " are n plus caracter pulsator. 7rimele
modificari secretorii din fazele preclinice ale DZ (de dinaintea manifestarii fizice a tulburarii,
sunt reprezentate de disparitia vibratiilor pulsatorii a insulinei, precum si de disparitia fazei
precoce. Aumai ulterior, apar modificari si n faza tardiva a secretiei insulinice.
n cursul unei stimulari fiziologice, insulinemia (concentratia insulinei n sange) creste n
sangele periferic de cinci ori fata de concentratia plasmatica, bazala (de '& micro;<ml plasma
sanguina), n timp ce cresterea insulinemiei n vena porta este de '& ori mai mare fata de
aceeasi concentratie bazala. Bumatate din insulina secretata este folosita si apoi inactivata n
ficat (formarea depozitelor de glicogen), restul fiind folosita de catre celelalte tesuturi
insulino"dependente " muschiul si tesutul adipos (gras).
+timularea secretiei de insulina apare dupa ce glicemia creste peste valorile normale (=&"'&&
mg)), atingand maximum la o concentratie de glucoza de %&& mg). n mod normal,
raspunsul secretor 9 " celular este prompt si adecvat cresterii glicemiei, astfel ncat la doua ore
glicemia si insulinemia revin la normal.
Din punct de vedere al actiunilor sale, insulina controleaza procesele fundamentale de stocare
si mobilizare a rezervelor calorice ale organismului, permitand adaptarea metabolica a
organismului la trecerea de la stare de nutritie la starea de post (pauza alimentara). #nsulina are
roluri majore, n special la animalele care se hranesc intermitent, dar este mai putin importanta
pentru animalele care primesc hrana continuu (ierbivore, de exemplu). n perioadele de
alimentare, insulina favorizeaza depunerea excesului caloric sub forma de lipide, glicogen,
proteine. n perioadele de post, aceste rezerve sunt mobilizate prin reactii foarte fin modulate,
astfel ncat utilizarea lor sa se faca fara pierderi.
n afara rolurilor metabolice, insulina exercita actiuni specifice factorilor de crestere,
influenteaza cresterea fetala (a sarcinei gravidei), diferentierea celulara (aspect fundamental,
nca putin nteles), regenerarea celulelor si a tesuturilor.
Au exista anumite tesuturi tinta pentru insiulina, toate tesuturile (cercetate) cuprind recepturul
insulinic si raspund la mesajele transportate de acest hormon. $cesti receptori insulinici
specifici, sunt reprezentati de moleculele glicoproteice alcatuite dintr"un lant alfa extracelular,
de care se leaga insulina si altul beta intracelular, cu functie enzimatica, de care se leaga o
enzima n urma atasarii insulinei de lantul extracelular. $cest complex declanseaza o cascada
de reactii complexe n urma carora se realizeaza efectele fiziologice ale insulinei (transferul
intracelular al glucozei, dar si al unor aminoacizi, sinteza glicogenului n ficat, activarea
lipogenezei etc).
Aumarul de receptori insulinici pe o celula este variabil, de regula de ordinul miilor. @
activitate insulinica maximala se nregistreaza la o ocupare a circa '&"2&) din toti receptorii.
7e masura ocuparii acestor receptori, ceilalti ramasi liberi si diminueaza automat afinitatea
(disponibilitatea) fata de insulina, printr"un proces de ,colaborare negativa, legat de
modificarea conformatiei spatiale tridimensionale a lantului alfa extracelular. Dupa activarea
receptorului de catre insulina, complexul receptor " insulina se invagineaza (endocitoza),
proces numit ,internalizarea receptorului,, cu declansarea de reactii complexe, nca incomplet
elucidate. n final, are loc degradarea concomitenta a insulinei si receptorului, o parte din
componentele rezultate fiind reciclate pentru resinteza receptorului.
Daca insulele 6angerhans ale pancreasului reprezinta ,statia de control, a homeostazei
glicemice (nivelul fiziologic a concentratiei de glucoza n sange), organul care realizeaza
aceasta homeostazie este ficatul. *l absoarbe glucoza si o depoziteaza sub forma de glicogen
n perioada postprandiala (de dupa alimentare), n timp ce ntre mese, cand glicemia scade
datorita consumului continuu, el elibereaza cantitatile necesare sustinerii metabolismuilui
energetic al tesuturilor periferice si n special al creierului, care practic nu utilizeaza alti
carburanti, avand un consum zilnic de circa '&& gr. 7roductia zilnica de glucoza este de cca
2&& gr, 3() din aceasta avand loc n ficat, iar () n tesutul renal. u exceptia creierului,
tesuturile periferice (muschii, n special) si pot asigura necesarul energetic nu doar din
glucoza, ci si din oxidarea acizilor grasi. 7roteinele pot fi si ele utilizate n scop energetic, dar
numai dupa ce au fost n prealabil transformate n glucoza tot la nivel hepatic. Desi hormonii
de contrareglare (glucagon, adrenalina, somatostatin etc) intervin n reglarea metabolica,
insulina este de departe, principalul factor de care depinde att utilizarea, ct si productia
endogena (n interiorul organismului) de glucoza.
DZ este un sindrom care include numeroase tipuri de boala, multiple cauze si mai multe
mecanisme de dereglare a homeostaziei metabolismului glucidic.
*lementul lor comun este reprezentat nu numai de tulburarea metabolismelor glucidic, lipidic
si proteic, dar si de prezenta acelorasi complicatii cronice degenerativeC
Despre realitatea actiunii extrem de nocive a radicalilor de oxigen si multe alte aspecte se
poate studia ,4.$4$4;6 D* A;4.#4#*, din ,Colectia "#,, a *ltei ;niversitate, mai ales
capitolul legat de radicali liberi, de ceea ce reprezinta acestia (de unde provin, ce efecte au),
prin citate din tratate de nutritionism tiparite de clinicile de boli de nutritie din tara (9ucuresti,
?alati etc.) si strainatate.
t despre 0#9.*6* *6;6@Z#* (7$#A*$ A$4;.$6D " $Z#5$ produsa n fabrica"
laborator a *ltei ;niversitate) si actiunea lor terapeutica, surse informative sunt tot mai multe
si mai documentate.
ea mai elocventa imagine a eficientei fibrelor vegetale n general si a taratelor de grau n
special ($Z#5*6*), este oferita de manualul de nutritie al dr. 5incu si dr. 5ogos ,9azele
practice ale nutritiei omului bolnav, (citat n 4ratatul de Autritie)> reda pe larg n continuare!
Dietele bogate n glucide au efecte favorabile asupra controlului metabolic numai daca sunt
asociate unor cantitati crescute de fibre alimentare (%& " 1& g<zi).
@ parte din fibrele vegetale au rol structural si sunt insolubile n apa (celuloze, hemicelulozele
si lignina). *le se gasesc ndeosebi n vegetalele cu fibre dure si n tarate ($Z#5*). $ltele, au
rol reparator asupra zonelor lezate ale plantelor si sunt solubile n apa (pectinele, gumele,
mucilagiile, unele hemiceluloze). *le se gasesc n legume, fructe, radacinoase, vegetale
frunzoase verzi. 7rima categorie a fibrelor alimentare intervine n formarea bolului fecal si
stimularea peristaltismului intestinal. $ doua categorie de fibre, formeaza geluri care
sechestreaza o parte din principiile nutritive si le reduc rata de absorbtie.
4otodata, fibrele solubile prelungesc timpul de golire gastrica, mpiedicand astfel furnizarea
unor cantitati mai mari de glucide lumenului intestinal spre a fi absorbite. +e produce astfel si
pe aceasta cale o reducere a raspunsului glicemic postprandial (de dupa alimentare).
Din acest punct de vedere, cele mai eficiente sunt acele fibre care au o vascozitate ridicata,
care, pe langa ncetinirea evacuarii stomacale, limiteaza difuzarea produsilor de digestie si
prelungesc digestia carbohidratilor complecsi. a mecanisme hipoglicemiante, mai sunt
implicate cresterea sensibilitatii la insulina a organismului si elaborarea, prin fermentatia
colonica a fibrelor alimentare, a unor substante ce scad neoglucogeneza (formarea glucozei
din alte surse). Datorita acestor proprietati, proportia de glucide poate sa fie crescuta n ratia
diabeticului pana la (& " =&), fara perturbari negative ale curbei glicemice.
7rin efectul lor benefic, asupra controlului metabolic al diabetului zaharat, se preconizeaza ca
n dieta celor suferinzi de aceasta boala sa se creasca proportia de fibre alimentare. *xista
chiar studii, care indica o rata mai ridicata a acestei maladii n rndul populatiilor ce consuma
o cantitate redusa de fibre alimentare.
+e recomanda ca n dieta diabeticilor, sa se utilizeze aproximativ 2( g. de fibre la fiecare '&&&
de calorii ingerate.
6a fel de elocvente, sau poate chiar mai mult, sunt citate dintr"un alt manual de nutritie,
elaborat de un colectiv de medici nutritionisti, coordonati de acelasi dr. #ulian 5incu, numit
,@rientari actuale n nutritie,!
0ibrele celulozice au doua proprietati functionale majore! capacitate mare de absorbtie a apei
si proprietatea de legare a diferitelor substante nocive care sunt eliminate odata cu apa
absorbita, prin fecale. apacitatea de hidratare a fibrelor este diferita n functie de produsul
vegetal. $stfel, capacitatea de legare a apei, raportata la '&&g material, este de 11:g la tarata
de grau, %'2g la mango, 2&/g la morcovi, '::g la mere, '=/g la varza, '=(g la faina de ovaz,
=/g la banane si conopida, 1'g la cartofi. apacitatea de hidratare a taratei, care prezinta
nivelul cel mai ridicat, este influentata de gradul de maruntire, putnd varia ntre (&& si %'&).
6ignina prezinta capacitatea de absorbtie a acizilor biliari si a produselor de degradare. Dieta
bogata n fibre prezinta o serie de efecte fiziologice complexe, prin aceasta numarndu"se si
cele legate de influentarea favorabila a eliberarii de hormoni gastro"intestinali si modificarea
functiei secretorii pancreatice si a proceselor digestive intralumenale.
Datorita acestor efecte, fibrele au un rol profilactic important n prevenirea dislipidemiilor, n
cardiopatia ischemica, diabet, litiaza biliara, constipatia cronica, apendicita, cancerul de colon.
+tudiile epidemiologice au stabilit ca populatiile care consuma o alimentatie bogata n fibre,
au o colesterolemie joasa si mortalitatea prin cardiopatie ischemica redusa. EritchevsFG si
colaboratorii considera ca regimul bogat n fibre are actiune protectoare mpotriva
arterosclerozei. +tudii efectuate pe voluntari au demonstrat ca taratele, n special cele cu
granulozitate mica, determina o reducere notabila a colesterolului, trigliceridelor si
fosfolipidelor serice, a concentratiei de colesterol si trigliceride hepatice, n timp ce pierderile
de colesterol, trigliceride si acizi biliari prin fecale cresc.
Diabetul are o incidenta redusa la populatiile care introduc n dieta zilnica o cantitate mare de
fibre. +"a constatat ca fibrele au o actiune mare asupra metabolismului glucidic, deoarece
mbunatateste toleranta la glucoza si micsoreaza necesarul de insulina. *fectul favorabil se
explica prin partiala inactivare a enzimelor, diminuarea absorbtiei n intestin, micsorarea
asimilarii, modificarea reglarii hormonale, etc.
a urmare a evidentierii rolului fibrelor n sanogeneza, se acorda o atentie deosebita taratei de
cereale n vederea obtinerii unor produse farmaceutice de combatere a constipatiei cronice si
de prvenire a bolilor metabolice mentionate.
oncomitent, n mai multe tari, exista orientarea de a se fabrica paine cu un continut sporit de
celuloza, prin adaugarea de celuloza pura, derivatilor de celuloza sau subproduselor de
macinis. n multe cazuri se ajunge la un continut de celuloza de trei ori mai ridicat dect la
painea integrala.
@rientarea moderna este n directia obtinerii unei pini hipocalorice, concomitent cu cresterea
continutului de celuloza. 7aralel cu scaderea proportiei de calorii, cu aproximativ %&), s"a pus
problema mentinerii unei calitati senzoriale corespunzatoare.
+"a cercetat posibilitatea obtinerii painii cu continut ridicat de celuloza prin introducerea
taratei de grau, pleava de ovaz si celuloza comerciala. +"a stabilit ca materialele celulozice
adaugate n proportie de pana la () determina scaderea volumului painii. nd se atinge
nivelul de :), materialele celulozice determina o mai accentuata scadere a volumului painii,
ca urmare a retentiei mai scazute a gazelor.
Diferite surse de celuloza influenteaza diferentiat calitatea texturii pinii. +e considera ca o
paine de buna calitate se obtie din faina de grau cu adaos de :) celuloza microcristalina sau
tarate de grau.
Daca teoria sumara expusa n aceste pagini, alaturi de imaginea extinsa din volumele
,4ratatului de Autritie, nu par prea clare sau convingatoare, atunci sa vedem elementul
practic, al faptelor, prezentand un caz clinic rezolvat, din multe altele, dar care are calitatea de
a fi foarte precis prin analizele efectuate de"a lungul timpului!
CAZ C$INIC% &'(') #* ani'
Diagnostic! Diabet zaharat tip ##.
'3=/ " se depisteaza diabetul (dozare glicemie). ompensarea s"a realizat un an de zile prin
regim alimentar obisnuit.
'3=3 " pe fond de stress familial (deces n familie) se produce decompensarea> administrare de
4olbutamid timp de / ani.
'3:: " 4reptat glicemia creste (efort sustinut la servici)> schimbarea tratamentului prin
administrarea de 5eguan. 4ot atunci se interneaza la spitalul antacuzino> se compenseaza
din nou (creste ratia de glucide).
'3/2 " pensionarea, la scurt timp creste iar glicemia (5eguanul nu are efect)> glicozurie> se
administreaza 5animil. ?licemia continua sa creasca (n % " 1 ani depaseste 2&& mg ).).
'33& " glicemieH '3&mg)> glicozuria H (mg)> (tratament cu 5animil).
'331, octombrie " (glicemia 2&3mg))> se interneaza la +pitalul 0undeni pentru al ###"lea
infarct miocardic (ntre timp, din '3=/ apar succesiv alte boli manifestate)> la externare se
recomanda tratament cu 5aGcor, ordoram, 0urosemid, 5iofilin, 6anatozid.
'33(, mai " afla de la televizor de alternativa tratamentului naturist> hrana naturala (legume si
fructe) timp de trei saptamni. Dimineata zarzavaturi de deasupra pamntului, la pranz
radacinoase, seara fructe> ntre care luni, miercuri, vineri, pauza alimentara cu ceaiuri.
" a urmat timp de '1 zile o cura de 1(& g. sucuri plus ceaiuri> de atunci alimentatie naturala
(legume, fructe crude) la care se adauga lapte crud, brnza proaspata.
'33( (%& iunie) " (la nceputul tratamentului naturist)> glicemie 2&(mg), glicozurie '&mg) n
conditiile tratamentului cu 5animil (% comprimate pe zi)
'33(, = iulie " renunta definitiv latoate medicamentele.
'33(, 2& iulie " glicemie '11mg), glicozurieH&mg) (fara nici un medicament)
" n aceasta perioada dispar complet si durerile reumatismale (atroce nainte de tratament),
precum si ,crampa scriitorului,, manifestare permanenta nainte de tratament din care cauza
nu putea scrie.
'33=, '2 iunie " glicemie '%/mg), fara medicamente.
'33/, noiembrie " glicemie '%%mg), glicozurie absenta.
'333, iunie " glicemie '%%mg) (fara medicamente), glicozurie si cetonurie absente. elelalte
analize normale. 4oate celelalte boli ,uitate,.
Terapie Alimentara
Alimente recomandate:
Produse animale%
@ua crude, proaspete.
$actate% lapte batut, smantana, unt, brnza dulce, telemea.
5iere (2"% lingurite zilnic, n preparate naturale).
Produse +egetale%
,adacinoase% morcovi, telina, pastarnac, patrunjel, cartof crud, ridichi.
-runzoase% varza alba si rosie, conopida, urzici, salata verde, spanac, stevie, sparanghel.
$eguminoase% rosii, castraveti, ardei gras, dovlecei, ciuperci, vinete.
Cereale% grau (sub forma de $Z#5$ " 7aine A$4;.$6D), hrisca, etc.
-ructe% mere, grape"fruit, nuci, FiIi, portocale (cele dulci doar cu masura, mai rar la
nceput).
Condimente% usturoi, ceapa, praz, patrunjel, leustean, marar, condimente aromate
(chimen, ienibahar, coriandru, piper).
$ichide% ceaiuri naturale (macerate), bere, vin.
;lei presat la rece.
Alimente nerecomandate:
arne de orice fel, mezeluri, peste
ascaval, brnza topita, branzeturi fermentate, urda
artofi fierti, prajiti, fasole, mazare.
;lei rafinat, zahar, sare
$lcool distilat (votca, coniac, etc)
Dintre alimentele naturale% miere ./0 glucide! 1n e2ces) stafide #"0!) smochine
3.0!) +inul dulce) mustul) cola etc'