SEMIOLOGIE PSIHIATRICA

CURS IV
TULBURARILE AFECTIVITATII
Dispozitia afectiva modul de percepere si reprezentare a lumii ( placut/neplacut ) de catre
subiect.
TULBURARI CANTITATIVE ALE AFECTIVITATII
HIPERTIMIILE
1. Dispozitia - si reactia - euforica, de veselie patologica: se caracterizeaza printr-o stare
de buna dispozitie, bucurie, ( veselie patologica ), anormale prin intensitate si/sau
durata excesiva, debut aparent nemotivat sau inadecvate cu evenimentul declansant. Se
asociaza cu sentimente de optimism, triumf, siguranta absoluta, viziune in roz a lumii.
( in sd. maniacal, in intoxicatia cu substante psihostimulante, in sd. de delirium,
demente ).
2. Dispozitia - si reactia - disforica, patologica: este caracterizata de o stare de proasta
dispozitie, cu iritabilitate, tensiune interioara, nerabdare, nemultumire,
hipersensibilitate la zgomot sau multime, uneori cu tendinta de izolare sociala. Individul
apare morocanos, ursuz, taciturn, carcotas, uneori usor trist ( in neurastenie ).
3. Dispozitia si reactia - iritabila, patologica este caracterizata de o stare anormala de:
hipersensibilitate, iritabilitate, nervozitate, irascibilitate, susceptibilitate exagerata,
intoleranta la stimuli banali, predispozitie pentru reactii anormale de furie, care ,uneori,
imbraca asspectul exploziv al furiei oarbe, violenta fizica ( in stari maniacale in care
dispozitia iritbila o inlocuieste pe cea euforica; in schizofrenie tipul paranoid; tulburari
psihotice acute, tulburari nevrotice ( astenice ); reactii la stress acut posttraumatice;
demente etc ).
4. Dispozitia - si reactia - anxioasa, patologica se caracterizeaza prin anxietate. Anxietatea
este o frica patologica, fara obiect, fara cauza, sau factor declansant care sa fie
cunoscute de catre subiect. Poate fi generalizata sau paroxistica ( atacuri de panica ),
caracterizata prin:
- un aspect de traire subiectiva (manifestari subiective ca: sentimentul unui pericol
iminent, neprecizat, ingrijorare nejustificata fata de circumstante de viata ipotetice,
tensiune psihica, iritabilitate, insomnia de adormire, somn interupt, atentie
hipermobila cu dificultate de concentrare si persistenta care determina hipomnezie
de fixare si scaderea randamentului intelectual ),
- un altul de expresivitate obiectiva ( la acesti pacienti se poate constata starea de
neliniste, miscarea permanenta si investigatoare a ochilor, vorbire precipitata,
mimica care exprima asteptare tensionata, ingrijorare ),
- uneori se manifesta doar prin simptome somatice: - simptome respiratorii ca
senzatie de nod in gat sau aer insuficient, senzatie de constrictie toracica, oftat
frecvent, tahipnee; - simptome cardiovasculare: palpitatii, tahicardie, precordialgii);
- simptome neurologice: vertij, cefalee, senzatie de lesin, parestezii, tremor; -
simptome gastrice si urinare: mictiuni frecvente si imperioase, disfunctii sexuale; -
simptome vegetative: transpiratii, uscaciunea gurii;
Anxietatea este o traire dezagreabila, recunoscuta ca nejustificata, irationala si
patologica; constiinta bolii este prezenta ( in sd. anxios; dar poate fi prezenta, ca
simptom, in toata patologia psihiatrica: organica adica in demente, delirium;
psihotica, nevrotica reactiva sau la unele personalitati patologice, mai ales la cea
anxioasa ).
5. Fobia este o frica patologica "cu obiect", in sensul ca anxietatea fobica e declansata de
anumite "obiecte" numite fobogene, care, insa, nefiind periculoase, nu ar trebui sa
declanseze o reactive anxioasa. Pacientul recunoaste caracterul nejustificat, irational,
patologic al bolii sale ( constiinta bolii este prezenta ), dar cu toate acestea, nu poate
preveni sau inlatura, voluntar, anxietatea sa fobica decat prin conduita de evitare a
acelui obiect sau dezvoltand conduite de asigurare ( solicita sa fie insotiti de o persoana
cunoscuta ). Fobiile se clasifica in: agorafobie, fobii sociale, fobii specifice.
Agorafobia este teama de a se afla in spatii aglomerate ( magazine, piete,
cinematografe etc ), de a calatori cu mijloace de transport in comun, de a se afla
departe de casa. Simptomele implica teama de a se afla in situatii de unde subiectului ii
este dificil sa iasa sau de unde nu poate primi ajutor in caz de urgenta. Pacientii cu
agorafobie se simt in siguranta acasa; de asemenea ei traiesc stari de panica si teama ca
isi vor pierde autocontrolul si ca vor lesina in acele locuri de unde li se pare ca nu pot
iesi. Unii pacienti sunt mai putin anxiosi daca sunt insotiti de o persoana in care au
incredere sau poarta asupra lor anumite obiecte ( un medicament, o umbrela, o sticla cu
ceai etc.).
Fobia sociala - subiectul se teme de lucruri inobservabile, cum ar fi evaluarile negative,
critica sau teama de a fi respins. Fobiile sociale se pot centra si pe unele aspect
concrete, cum ar fi teama de a vorbi in public, de a manca in public. In aceste situatii,
evitarea situatiei anxiogene este mai dificil de evitat decat in cazul fobiei specifice.
Fobiile specifice ( de inaltime, avion, boala, sange, interventii stomatologice, insecte,
animale, fenomene ale naturii ( sd. fobic; ca simptom se intalneste in tulburarea de
stres, unele psihoze ).
6. Dispozitia si reactia depresiva este o stare de tristete patologica anormala prin
intensitatea si/sau durata ei excesiva, prin aparitia ei nemotivata; se poate asocial cu o
prosta dispozitie, chinuitoare, deprimanta ( in sd. depresiv; dar ca simptom se intalneste
in intreaga patologie psihiatrica : organica demente, delirium; psihotica, nevrotica,
reactiva ).
La copii simptomele depresiei sunt variate, in functie de varsta cronologica si se pot
manifesta diferit fata de adult:
- La sugar si copil mic : plans, tipat, agitatie psihomotorie, crize de afect
- Prescolar si scolar mic: nesiguranta, dependent de persoane mature, neliniste
psihomotorie, crize de nervozitate
- Scolar: scaderea concentrarii atentiei, scaderea randamentului scolar, indispozitie,
agresivitate
- Adolescent: ca la adult
7. Hiperemotivitatea se caracterizeaza prin o sensibilitate ( impresionabilitate ) si o
hiperreactivitate emotiva, cu aparitia brusca de reactii afective atat in planul trairilor
interioare, cat si in cel expresiv ( verbal, mimico-gestual sau comportamental ) al
psihismului ( in manie ( autentica; neautentica, teatrala la persoanele histerice ).
8. Afectul patologic reactie emotionala exagerata, cu lipsa de cenzura a subiectului in
raport cu trairea emotionala. Poate fi: - acut, situational, postconflictual ( explozii de ura
sau de furie ) sau - starile pasionale, durabile ( de dragoste sau ura, de intensitate
excesiva, cu comportament irational ) sunt exacerbari ale unor sentimente, mai ales
negative si mai ales fata de persoane foarte semnificative pentru subiect. Starile
pasionale pot apartine delirelor pasionale ( erotic, de gelozie, in paranoia ).
9. Starile - de extaz, beatitudine, stari de extrema fericire, incantare, exaltare, de scurta
durata, ce pot insoti unele delire mistice,
- de disperare
10. Emotia neadecvata, paradoxala neconcordanta intre exprimarea emotiilor si
semnificatia subiectiva a acestora,ex. pacientul simte tristete si exprima veselie , unori
voluntar ( depresie mascata ).
HIPOTIMIILE si ATIMIILE
1. Apatia, scaderea marcata a dispozitiei afective de orice fel, absenta oricaror trairi
afective spontane, areactivitate afectiva ( "anestezia"psihica, incapacitate de rezonanta
afectiva ), insensibilitate resimtita uneori dureros ca un gol afectiv, ca o pustiire de
sentimente, ca o detasare, dezinteres, indiferenta fata de orice ( inclusiv fata de
succese) si fata de oricine ( inclusiv fata de sine ). Se poate insoti de un tablou
amotivational ( cu anergie, abulie, inertie, pasivitate ), absenta pulsiunilor instinctive, a
dorintelor afective. (poate apare in demente, delirium sever, schizofrenie, in unele
forme severe de depresie ).
2. Aplatizarea afectiva caracterizata prin limitare severa a trairilor afective, expresivitate
afectiva aproape absenta ( facies imobil, hipomimie areactiva, slab contact al privirii,
voce monotona, saraca expresivitate corporala ) ( in schizofrenie, demente ).
3. Tocirea afectiva reducerea semnificativa a intensitatii trairii si expresivitatii afective, cu
aprope o lipsa a sensibilitatii si a rezonantei afective. ( in unele demente, schizofrenie,
tulburarea de stres posttraumatic ).
4. Anhedonia pierderea capacitatii de a mai resimti placere, de a se mai bucura de unele
activitati cotidiene, care inainte ii induceau trairi afective pozitive ( in depresie,
neurastenie severa, tulburarea de stres postraumatica ).
5. Reticenta ( rezerva ) este incapacitatea de a realize legaturi afective pozitive cu alte
persoane.
6. Alexitimia dificultatea de a-si recunoaste si mai ales de a-si descrie in cuvinte proprii
trairile, emotiile afective ( in tulburarea de stres posttraumatic, depresie ).
7. Astenia psihica este o tulburare a "afectivitatii corporale". Se caracterizeaza prin o
"dispozitie astenica", cu oboseala si fatigabilitate mintala si fizica, patologica,
permanenta, cu agravare matinala si ameliorare vesperala ( spre seara ). Pacientul
resimte o stare de slabiciune, de lipsa de vigoare, forta, energie, uneori o senzatie de
epuizare. Se simte incapabil sa inceapa o activitate, o poate incepe si finaliza doar
printr-un efort de vointa. Oboseste usor si repede la eforturi mici. Astenia nu are o
cauza somatica si nu se amelioreza la repaus. Induce insomnia de adormire, scaderea
randamentului intelectual, centrarea atentiei asupra corpului, cu aparitia de
cenestopatii. Se intalneste ca simptom in toata patologia psihiatrica: organica, psihotica,
nevrotica, reactiva, in depresie; ca sindrom centreaza nevroza astenica ( neurastenia ).

ALTE TULBURARI ALE AFECTIVITATII ( PARATIMIILE )
1. Labilitatea ( instabilitatea afectiva) se caracterizeaza printr-o instabilitate a tonusului
trairilor afective ( alternanta dispozitiei intre euforie si depresie ) si a expresivitatii
lor emotionale. Acestea se modifica brusc, rapid, la stimuli ambientali minori sau in
absenta acestora, in contextual unui slab control voluntar ( se intalneste in demente
vasculare, sd. postcontuzional ).
2. Schimbarile dispozitionale capricioase se defines prin oscilatii bruste, insufficient
motivate, extreme, intre stari euforice, disforice, depressive sau anxioase ( in tulb.
psihotice acute, schizofrenie ).
3. Incontinenta afectiva se caracterizeaza printr-o hipermobilitate emotionala, cu
caracter persistent, durabil, in contextual absentei oricarui control voluntar al
emotiilor. Stimuli minori declanseaza mari oscilatii expresiv-emotionale, cu episoade
de durata scurta, dar cu repetare frecventa, eventual cu inversiuni ale acestor stari
(ras si plans spasmodic) ( apare in demente, leziuni neurologice ).
4. Ambivalenta afectiva se defineste prin coexistent, constientizata, a doua trairi
afective, diametral opuse ( iubire si ura ), fata de aceeasi persoana, prezente
simultan ( apare in schizofrenie ).
5. Inversiunea afectiva este o ura patologica, nejustificata, aparuta brusc, fata de
persoane familiar ( rude de sange ), fata de care subiectul a prezentat anterior
sentimente firesti, de dragoste ( se intalneste in schizofrenie ).
6. Raceala afectiva consta in incapacitatea, patologica, de a resimti sentimente firesti
de mila, compasiune fata de o persoana in suferinta. In fata suferintei umane
subiectul manifesta o inumana insensibilitate, indiferenta ( permanenta, la
personalitatea paranoida; sau episodica la pacienti cu schizofrenie ).
7. Malignitatea, proprie personalitatii patologice dissociale ( amorale ), este resimtirea
unui sentiment de placer, voluptate, in fata suferintei unui individ uman, suferinta
care este doar contemplate sau chiar provocata de catre subiect.
8. Suspiciozitatea ( Banuiala patologica ) este un sentiment de neincredere, permanent
fata de orice alta persoana, nejustificat, existent si in cazul unor manifestari evident
binevoitoare fata de pacient ( se intalneste la personalitatea patologica paranoiaca;
in schimbarea durabila a personalitati dupa trairi catastrofice ).
9. Ostilitatea, insotita uneori de agresivitate verbal fata de alte persoane ( in
schizofrenia paranoida sau in schimbarea durabila a personalitatii dupa trairi
catastrofice ).
Bibliografie : Prof.Dr.Mircea Lazarescu, Curs de psihiatrie generala, UMF, Timisoara
Kaplan & Sadock, Manual de buzunar de psihiatrie clinica, Editura Medicala, 2001