Trecut-au anii este o meditaie pe tema panta rhei i, n acelai timp, o elegie, fiindc mesajul ei este

romantic, afectiv i const n sentimentul de tristee, cauzat de trecerea inexorabil a timpului, de

prefigurarea sfritului tragic: Iar timpul crete-n urma mea m-ntunec!.
Lumina, senintatea, care ddeau farmecul vieii de copil (Ce fruntea-mi de copil o-nseninar), au
trecut, acum se prefigureaz ntunericul etern al morii (Cu-a tale umbre azi n van m-mpresuri, / O,
ceas al tainei, asfinit de sar). Acest gnd al trecerii n ntuneric genereaz sentimentul de tristee.
Insensibilitatea, determinat de paralizanta idee a morii, face ca izvorul poeziei s sece n sufletul
poetului (S fac, o, suflet, ca din nou s tremuri /Cu mna mea n van pe lir lunec). Trecutul s-a
mistuit n zarea tinereii, atunci cnd poetul tria ncntarea i micarea sufletului ce i-o ddeau
povetile, doinele, tradiiile, datinile: Cci nu m-ncnt azi cum m micar /Poveti i doine, ghicitori,
eresuri.
Aceast insensibilitate determin o amuire luntric a spiritului (i mut-i gura dulce-a altor vremuri),
o prefigurare a unui sentiment de durere, care devine dor, aa cum o spune i eroina n Luceafrul (O,
de luceafrul din cer /M-a prins un dor de moarte) i o mrturisete poetul n elegia Mai am un singur
dor, fiindc pentru romanticul autentic moartea este voluptatea suprem.
Tema panta rhei o gsim n primele versuri: Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri /i niciodat n-or s
vie iar. Aceast curgere a timpului nu este doar un fapt exterior, ci un proces interior al dobndirii
contiinei de sine (Abia-nelese, pline de-nelesuri). Aceast continu descoperire este semnul
penetrrii n interiorul Cuvntului, este semnul mprtirii cu harul, ce nsoete drumul spre contiin.
Metafora ceas ai taineiSugereaz c momentul sfririi vieii (asfinit de sar) i va revela marea
tain a eternitii. Metafora i mut-i gura dulce-a altor vremuri este cea mai semnificativ pentru a
exprima conceptul de panta rhei. Ea este urmat de metonimia Iar timpul crete-n urma mea .
Drama poetului este aceast pierdere a luminii interioare, mrturisit n final m-ntunec, ca o
prefigurare a destinului su.