Sarbu Maria Cristina, An II,

Grupa Germana-Engleza
UCDC-Facultatea de limbi si literaturi straine,
An universitar 2012-2013

1


GLOBALIZARE SI PETROL

Probabil ca petrolul este una dintre cele mai cautate si dorite resurse de pe glob. Distributia
zacamintelor de petrol si jocurile de putere dintre tarile producatoare si cele importatoare fac
parte dintr-un joc de dominanta foarte bine regizat. Poate ca regizat nu este un termen
metaforic in aceasta ecuatie, poate ca de regizori buni au nevoie statele dezvoltate in a-si
asigura suprematia. Globalizarea ca fenomen complex este influentata in mod direct de distributia
resurselor de energie. Interesant este ca nu tarile cu resurse bogate fac parte din topul tarilor
lumii, de multe ori chiar acestea sunt considerate tari emergente.
Globalizarea, intelegand prin acest concept liberalizarea pietei economice, libera circulatie a
marfurilor si a capitalului, accesul facil la informatie, a fost mult timp asimilata americanizarii
lumii. Dorinta nedisimulata a Statelor Unite pentru liberalizarea cator mai multor institutii statale
ale tarilor in curs de dezvoltare a fost privita ca avand si un substrat de interese proprii ale
colosului economic. O data cu avantul procesului de globalizare s-a ridicat si intrebarea daca prin
aceasta liberalizare a comertului statele mai sarace ar beneficia de un impuls al economiei locale.
Ca in orice fenomen complex, taberele se situeaza antagonic: unii analisti sustin ca globalizarea a
reusit sa reduca procentual numarul saracilor din lume, iar tendinta actuala este una pozitiva, in
sensul ca tarile sarace in marea lor majoritate au un trend ascendent de crestere economica; un alt
esalon de analisti considera ca nu exista o convergenta de crestere economica, si, dimpotriva,
decalajul economic se adanceste intre tarile puternic industrializate si tarile sarace, lasand totusi
si un loc median in aceasta ecuatie economiilor emergente.
Aceste tendinte au fost cercetate in perioada de varf a globalizarii, adica in ultimii 25 de ani.
Statisticile globale, precum si cele ale Bancii Mondiale precizeaza faptul ca in ultimii 20 de ani
numarul saracilor s-a redus cu 400 de milioane, dar la o analiza mai atenta, acest numar de fapt se
refera la populatia chineza care a fost salvata de la o saracie lucie de catre lansarea economica
exponentiala a Chinei. Este greu de apreciat la nivel mondial daca efectele globalizarii sunt
pozitive sau negative, insa daca privim fenomenul dintr-o pozitie mediana, putem considera ca
efectele sunt de ambele parti ale scalei de valori.
Referitor la globalizare ca factor al distribuirii resurselor de petrol si gaze naturale, acest fenomen
are loc mai degraba la nivelul tarilor ce au consum energetic foarte mare, in vederea obtinerii
facile a resurselor, si nu atat intre tarile consumatoare si cele producatoare de titei. Intrebarea se
pune: de ce exista conflict permanent intre Statele Unite si tarile arabe? Raspunsul este unul
simplu si logic: de ce sa import titeiul cand pot sa il produc sub guverne post-razboi-de-
eliberare-de-sub-tiranie, guverne instituite de fortele ocupationale, adica diplomatie americana.
Printre primele tari in topul celor cu cele mai mari depozite de titei sunt: Iranul, Kuweitul si, ca o
Sarbu Maria Cristina, An II,
Grupa Germana-Engleza
UCDC-Facultatea de limbi si literaturi straine,
An universitar 2012-2013

2

surpriza de proportii (sic!), Irakul. De conflictele vechi dintre SUA si ultimele doua tari a auzit
toata lumea, iar acum stim sigur ca Iranul detine arme nucleare, deci trebuie inlaturata
conducerea tiranica. Poate ca aceasta viziune pare usor infantila in termeni de politica externa a
SUA, dar acest lucru nu inseamna ca il face mai putin adevarat.
Daca vrem sa anticipam la nivel de amator viitoarea harta geopolitica, va trebui sa apelam la
harta resurselor si viitorul se va schita singur. Se poate face o analogie interesanta intre perioada
de ascensiune a SUA si perioada actuala de explozie economica a Chinei: Statele Unite, sub
masca democratizarii a cat mai multor tari, cauta surse de energie, in speta de petrol; China nu are
nevoie de masca, ci este propulsata direct de incercarea diplomatica de asigurare a unor surse de
energie permanente (in limitele planetei, dar aceasta este o alta discutie) din zona Africii si a
Asiei Centrale. Cei trei mari importatori de resurse energetice sunt clasicii SUA, Europa si
Japonia. Nevoile lor de petrol sunt in crestere exponentiala, desi economiile lor momentan
stagneaza. Cresterile economice s-au mutat in alte zone geografice, din urma venind puternic
China, India si unele tari din zona Golfului Persic. Ca o statistica ce poate ilustra aceasta
schimbare de zone de influenta economica: intre 2000 si 2007 cererea mondiala de petrol a
crescut cu 9,4 milioane de barili, iar 80% din aceasta crestere a avut loc in pietele emergente.(1)
Tendinta de crestere economica in aceste tari este evidenta, suntem constienti si de faptul ca
cererea de petrol in tarile dezvoltate va creste si ea, in acest caz ce se va intampla cu accesul la
resursele energetice? Aici intervine si globalizarea, sau, mai exact, asa cum spune Paul Dobrescu,
viclenia globalizarii.
O alta statistica ne spune ca 18% din populatia globului consuma 50% din resursele de energie a
globului, iar SUA, ce reprezinta 5% din populatia globului, consuma 26% din productia mondiala
de petrol. Fata de ceilalti doi mari importatori de petrol ai lumii, Europa si Japonia, Statele Unite
sunt insa si producatori de petrol, probabil de aici si avantul economic legendar, fara insa a
absolutiza influenta factorului productie, existand si alte influente. Insa tocmai aceste tari au un
consum anual ce depaseste productia interna, avand nevoie de importuri. Putem trage concluzia
din aceste date ca tarile foarte dezvoltate ale lumii, desi detin putere politico-economico-
tehnologica, sunt in acelasi timp dependente de tarile cu resurse energetice. Face parte din
strategia politica a fiecarei dintre aceste puteri de a stabili contacte cu tarile bogate in resurse, de
a mentine gradul de cooperare economica, si de asemenea de a facilita accesul permanent la
aceste resurse.
Tot statisticile urmaresc si descriu si cursa fantastica in care s-a lansat China in ultimele decenii.
Daca pana in anul 1993 China reusea sa isi asigure nevoia de consum doar din productie proprie,
dupa aceasta perioada consumul a crescut de 5 ori, reusind ca in momentul actual China sa se
situeze pe locul doi in lume ca si consumator de petrol. 40% din cresterea consumului mondial de
petrol din ultimii ani se datoreaza cererii ce vine din partea Chinei. Dar nu numai China este in
plina dezvoltare, ci si India, despre care specialistii preconizeaza ca in maxim 20 de ani India va
deveni a patra putere economica in lume. Din urma vin si tari precum Rusia, Brazilia, Mexicul,
Sarbu Maria Cristina, An II,
Grupa Germana-Engleza
UCDC-Facultatea de limbi si literaturi straine,
An universitar 2012-2013

3

tari ce vor avea la randul lor de un import masiv de petrol si gaze naturale. Dupa cum se observa
din statistici, cererea creste de la an la an, avand ca efect viitor cresterea pretului petrolului, unii
speculand chiar ca barilul de petrol va ajunge la astronomica suma de 300 de dolari.
Referitor la tendinta de crestere a pretului petrolului sunt si comentatori economici care,
paradoxal, sustin ca aceasta scumpire mentinuta pe un termen lung va aduce beneficii. In ce sens?
In sensul ca numai astfel se vor face investitii in tehnologii mult mai eficiente de extragere a
petrolului, investitii care nu s-au mai facut la nivel concurential de 20 de ani. De asemenea, sunt
necesare investitii masive in tehnologiile de rafinare, unde momentan exista pierderi ce pot fi
evitate. Astfel, prin pretul mare al petrolului, pe fondul crizei iminente de epuizare a resurselor
subterane, guvernele tarilor vor adopta politici de evitare a risipei, incurajarea construirii de
autovehicule cu consum redus si investirea in studiul intensiv al resurselor regenerabile de
energie. Prin cooperarea statelor, facilitata de fenomenul globalizarii, omenirea va gasi solutii la
orice criza pana nu va fi prea tarziu. O criza financiara produsa de pretul mare al petrolului ar
stimula cooperarea globala.
Privind din perspectivele globalizarii si ale distributiei atat a resurselor de energie cat si a
distributiei marilor consumatori de energie, putem spune ca situatia existenta la nivel mondial se
concentreaza pe anumite zone strategice geopolitice. Desi poate suna paradoxal, se deosebeste o
globalizare la scara mai mica, formata din, asa cum le numeste Paul Dobrescu, marile cupluri
energetice. Unul dintre aceste cupluri este reprezentat de Europa si Rusia. Peste 25% din nevoile
energetice ale Europei sunt asigurate de Rusia, aceasta din urma livrand atat gaze naturale cat si
petrol. Restul necesarului, Uniunea Europeana si-l asigura atat din resurse proprii (Norvegia), cat
si din importuri din Orientul Mijlociu si Africa. Proximitatea Rusiei, insa, ii va consolida pozitia
strategica de furnizor de resurse energetice fosile. In acest schimb de resurse energetice si capital
este importanta si pozitia geografica, in acest fel scazand costurile transportului. Acestea sunt
datele la nivelul Uniunii Europene, insa la nivel de tara situatia este diferita, in sensul ca pretul
energiei nu este unitar pentru toata Europa, fiecare tara in parte isi negociaza preturile si
cantitatile cu Rusia. Din aceasta cauza, desi Uniunea Europeana este in principiu o unitate
economica, din punct de vedere energetic, acest lucru nu se mai intampla. Se simte nevoia unor
strategii convergente si unitare ale tarilor Europei pentru a-si asigura pe termen lung resursele
energetice. De mentionat si vesnica instabilitate a dorintei de cooperare a tarilor din Europa de
Est: aceste tari, printre care si Romania, se situeaza intre influenta Rusiei si dorinta de cooperare
cu Occidentul. Pe acest fond de interdependenta intre Europa si Rusia se prefigureaza un nou
cuplu: Rusia si China. Rusia este atrasa de mirajul economiei emergente a Chinei, dar si de
avantajul geopolitic. Un alt cuplu traditional este format din SUA si Arabia Saudita, desi in
ultimii ani si Arabia Saudita si-a indreptat interesele economice catre China.
Din aceste informatii si opinii putem observa cum functioneza globalizarea din punctul de vedere
al distributiei resurselor de energie, dar si a distributiei zonelor de maxim consum. Pornind de la
conceptul feeric si usor utopic de cooperare economica mondiala si de la existenta politicilor de
Sarbu Maria Cristina, An II,
Grupa Germana-Engleza
UCDC-Facultatea de limbi si literaturi straine,
An universitar 2012-2013

4

eradicare a saraciei, nu ajungem la niste concluzii optimiste: tarile dezvoltate isi consolideaza in
continuare pozitia in varf, iar cele extrem de sarace par sa se invarta intr-un cerc vicios al lipsei
de resurse, prin urmare si a lipsei de interes al tarilor bogate ce ar putea sa le scoata usor-usor din
criza. Insa scopul acestui mic eseu nu este de a oferi solutii, sau cel putin de a cita solutii la criza
mondiala si la saracia globala, ci doar de a oferi un mic tablou al unor cercuri de interese
geopolitice.





















Sarbu Maria Cristina, An II,
Grupa Germana-Engleza
UCDC-Facultatea de limbi si literaturi straine,
An universitar 2012-2013

5

BIBLIOGRAFIE SI WEBOGRAFIE
1. Viclenia Globalizarii; Asaltul asupra Puterii Americane, Paul Dobrescu, Institutul
European, 2010, pg. 221-250
2. Unballanced Globalization in the oil Exporting States, Michael Ross, Professor,
Department of Political science, UCLA.
http://www.sscnet.ucla.edu/polisci/faculty/ross/Oil%20&%20Unbalanced%20Globalizati
on%20APSA%20final2.pdf