Electroencefalografia

Electro-encefalografia este o metoda de explorare prin care se inregistreaza sub forma

de unde biocurenti cerebrali culesi prin intermediul unor electrozi de la nivelul scoartei
cerebrale. Pe o encefalograma a unei persoane adulte se disting 4 tipuri de unde notate cu alfa,
beta, theta si delta. Fiecare tip de unda are o anumita frecventa, amplitudine si un anumit loc
pe suprafata paroasa a capului in care predomina.
Ritmul alfa: apare la o persoana relaxata, neatenta, somnolenta, culcata cu ochii
inchisi, izolata de stimuli luminosi, emotivi sau auditivi.
Ritmul beta: apare in momentul deschiderii ochilor, chiar pe intuneric sau cand se
comanda persoanei sa faca un calcul mintal. pare in starea de alerta si undele sunt asincrone.
Ritmul theta: predomina in manifestarile de nemultumire, dezamagire, frustrare si in
fazele de instalare a somnului.
Prezenta ritmului delta la adultul treaz are semnificatie patologica.
Electro-encefalograma sportivilor:
!n timpul efortului si imediat dupa effort electro-encefalograma se poate modifica in
functie de activitatea nervoasa superioara: atentia, concentrarea, starea de alerta si in functie
de intensitatea efortului.
Factori determinanti ai electro-encefalogramei in timpul efortului si dupa effort:
hipertensiunea intracraniana, hiperapneea, hiperlactacidemia si hiper"hipoglicemia.
#-a remarcat cresterea frecventei si amplitudinii ritmului alfa dupa un effort sportiv moderat,
iar dupa un effort extenuant se constata aparitia undelor theta si chiar delta.
Excitabilitatea neuro-musculara:
Excitantul natural care actioneaza in organism asupra muschilor este influxul nervos.
$asurarea excitabilitatii muschiului se face prin evaloarea intensitatii excitantului care
provoaca contractia. !ntensitatea cea mai mica ce provoaca contractia muschiului se numeste
intensitate prag. %aca se foloseste ca excitant curentul electric intensitatea minima de curent
care determina un raspuns din partea unui muschi se numeste reobaza. Reobaza trebuie sa
actioneze intr-un anumit timp numit timp-util pentru a produce excitatia muschiului sau a
nervului. %aca pentru determinarea unui raspuns se foloseste un current cu intensitate de doua
ori mai mare decat reobaza timpul se numeste cronaxie. &ronaxia masoara excitabilitatea
muschiului si a nervului, are valori mai bune la sportivi.
'impul de reactie (latenta reactiei): reprezinta perioada de timp scursa intre momentul
aplicarii unui stimul supra-liminal de intensitate medie si momentul aparitiei raspunsului
motor voluntar adegvat.
$omentele receptionarii si transmiterii influxului nervos:
- durata aparitiei potentialului de receptor
- timpul de conducere retinos sau auriculo-cortical*
- timpul de conducere intra-cerebral spre zona motorie*
- timpul necesar transmiterii comenzii de la cortex la moto-neuronii medulari*
- timpul de conducere prin moto-neuron la efectorul muscular*
+alorile timpului de reactie depind de: varsta, ocupatia persoanei, felul excitantului, starea
de antrenament la sportivi, starea functionala a sistemului nervos central.
'impul de reactie creste o data cu: inaintarea in varsta, in oboseala, in starile de supra-
solicitare, hipoxie, hiperapnee.
'impul de reactie este mai scurt pentru excitantul auditiv de cat pentru cel visual.
daptarea: stimularea constanta a unui receptor timp mai indelungat produce in fibra
nervoasa cu care acesta este conectat o succesiune de potentiale de actiune. !n prima etapa a
stimularii frecventa este mare, apoi ea se reduce la o frecventa stabilizata sau descarcarea
inceteaza. Fenomenul poarta numele de adaptare. Fenomenul de adaptare are o semnificatie
functionala in sensul ca, datorita lui organismul este informat numai de modificari de energie
in mediul incon,urator si mai putin de forme stabile de energie lipsite de valoarea
informationala. daptarea este in raport cu natura receptorilor. #e adapteaza rapid receptorii
tactili, mai lent cei algici. %in marea cantitate de stimuli informationali (-. la puterea -- bi/i
pe secunda) la care e supus organismul, sistemul nervos central inregistreaza doar -0 bi/i pe
secunda in medie. Existenta mecanismelor de selectie si filtrare in vederea pastrarii
homeostaziei informationale care si ea se perfectioneaza prin adaptare. 1boseala este
considerata ca o dereglare a homeostaziei informationala generand sindromul de agresiune
informationala.