Fltiplea Fai

Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Facultatea de Informatic a
Departamentul de Inv at am ant la Distant a
Ferucio Laurent iu T iplea
FUNDAMENTELE ALGEBRICE
ALE
INFORMATICII
20052006
Adresa autorului: Universitatea Al. I. Cuza
Facultatea de Informatic a
Str. Berthelot 16
700483 - Iasi, Rom ania
E-mail: fltiplea@mail.dntis.ro
Adresa Web: http://www.infoiasi.ro/fltiplea
Prefat a
Materialul de fat a constituie parte integrant a a cursurilor predate de autor student ilor
Facult at ii de Informatic a a Universit at ii Al.I.Cuza din Iasi, ncep and cu 1996, ind
conceput ca suport de curs.
Accentul cade n principal pe asimilarea conceptelor de baz a necesare nt elegerii
elementelor de informatic a ce implic a not iuni cu caracter matematic, cumar cele de
funct ie, relat ie, induct ie matematic a si structural a, recursie, mult ime part ial ordonat a,
latice etc. Ultimele dou a capitole cont in aplicat ii consistente n informatic a (crip-
tograe si semantica limbajelor de programare). Fiecare capitol cont ine propozit ii si
leme ale c aror demonstrat ii sunt simple exercit ii l asate n seama cititorului.
O extensie complet a a acestui material poate g asit a n [187].
Iasi, 4 Octombrie, 2005
Ferucio Laurent iu T iplea
iv
Cuprins
Prefat a iii
1 Multimi, relatii, functii 1
1.1 Mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.1 Ce este o mult ime? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.2 Operat ii cu mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.3 Numere naturale si induct ie . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.1.4 Recursie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2 Relat ii si funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.2.1 Relat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.2.2 Relat ii de echivalent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.2.3 Funct ii si operat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.2.4 Familii indexate de mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
1.2.5 Relat ii de ordine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2 Inchideri 55
2.1 Inchideri. Induct ie structural a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Inchideri ale unei relat ii binare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.3 Denit ii inductive/recursive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3 Sisteme relationale si algebre universale 65
3.1 Sisteme relat ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.2 Mult imi part ial ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.2.1 Concepte de baz a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.2.2 Dualitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.2.3 Propriet at i de baz a ale supremum si inmum . . . . . . . . 72
3.2.4 Construct ii de mpo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.3 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.3.1 Laticea ca mult ime part ial ordonat a . . . . . . . . . . . . . 81
3.3.2 Laticea ca structur a algebric a . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
3.4 Algebre universale dintr-un punct de vedere elementar . . . . . . . 88
3.4.1 Algebre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
3.4.2 Subalgebre. Ordin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.4.3 Homomorsme si congruent e . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.5 Algebre booleene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
v
vi CUPRINS
4 Elemente de teoria numerelor cu aplicatii n criptograe 103
4.1 Divizibilitate. Numere prime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.2 Cel mai mare divizor comun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
4.3 Congruent e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.4 Funct ia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
4.5 R ad acini primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4.6 Problema logaritmului discret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
4.7 Ecuat ii congruent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
4.8 Teorema chinez a a resturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
4.9 Complexitatea operat iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.9.1 Ordine de m arime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.9.2 Timpul de execut ie al unui algoritm . . . . . . . . . . . . . 136
4.10 Aplicat ii: partajarea secretelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
4.11 Aplicat ii: criptograe cu chei publice . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.11.1 Introducere n criptograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.11.2 Criptosistemul RSA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
4.11.2.1 Descrierea criptosistemului . . . . . . . . . . . . 146
4.11.2.2 Criptanaliz a RSA . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
4.11.3 Semn aturi digitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
4.11.3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
4.11.3.2 Semn atura ElGamal . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4.11.3.3 Semn atura DSS . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
5 Completitudine n teoria multimilor partial ordonate 163
5.1 Completitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
5.2 Teoria de punct x a mult imilor part ial ordonate . . . . . . . . . . . 170
5.2.1 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
5.2.2 Puncte xe si induct ie de punct x . . . . . . . . . . . . . . 178
5.3 Aplicat ii: semantica denotat ional a a programelor . . . . . . . . . . 183
5.3.1 -notat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
5.3.2 Programe recursive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
5.3.3 Semantica denotat ional a a programelor recursive . . . . . . 192
5.3.4 Programe while . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5.3.5 Semantica denotat ional a a programelor while . . . . . . . . 197
Bibliograe 203
Capitolul 1
Mult imi, relat ii, functii
1.1 Mult imi
In aceast a sect iune vom prezenta c ateva concepte de baz a de teoria mult imilor, con-
cepte ce vor utilizate pe parcursul acestei lucr ari. Pentru detalii cititorul este
ndrumat c atre [82, 89, 182].
1.1.1 Ce este o mult ime?
Conceptul Cantorian de multime. Conceptul de mult ime st a la temelia matema-
ticii moderne, ind un concept larg utilizat n orice domeniu. Teoria mult imilor
(studiul abstract al mult imilor) asa cum o utiliz am ast azi a fost init iat a de George
Cantor n ultimul sfert al secolului 19 [23]. Abordarea lui a condus ns a la contradic-
t ii (numite si paradoxuri), remediul aparent al acestora ind abordarea axiomatic a.
Conform denit iei date de Cantor, prin mult ime nt elegem
orice colect ie de obiecte distincte si bine denite ale intuit iei si g andirii
noastre, considerate ca un tot (ntreg, ca o unitate).
Not iunea de mult ime trebuie considerat a ca un concept primitiv, sucient de bine
nt eles intuitiv, care nu este precis denit dar care poate utilizat n denirea altor
concepte particulare. Asadar, motivat i de denit ia lui Cantor, s a consider am c a o
mult ime este o colect ie de obiecte numite elementele mult imii si, s a presupunem
c a exist a m acar o mult ime.
Dac a A este o mult ime si a este un obiect (arbitrar) atunci a poate sau nu n
mult imea A. In primul caz vom folosi exprimarea a este element al mult imii A sau
a apart ine mult imii A sau a este cont inut n A sau A cont ine a si vom nota a A;
vom scrie a , A dac a a nu este element al mult imii A
1
.
Ment ion am explicit c a nu consider am not iunea de obiect ca o not iune primar a a
teoriei mult imilor. Asadar, avem libertatea n a g andi ceea ce este un obiect. De e-
xemplu, putem g andi anumite mult imi ca ind obiecte componente ale altei mult imi.
1
Simbolul a fost folosit pentru prima dat a de matematicianul Giuseppe Peano [143], el ind
de fapt o variat ie grac a a primei litere a cuv antului grecesc ce nseamn a este.
1
2 Mult imi
Fie R mult imea
R = x[x este mult ime si x / x.
Conform denit iei lui Cantor, R este mult ime. Mult imea numerelor naturale este
element al mult imii R. Este mai dicil de g asit un exemplu de mult ime ce nu este
element al mult imii R, dar aceasta nu are nici o important a relativ la statutul de
mult ime a lui R. Ins a, constat am c a are loc
R R dac a si numai dac a R , R,
ceea ce constituie un paradox. Acesta este asa-numitul paradox al lui Russell [194].
Este natural s a ne ntreb am atunci care este cauza ce conduce la acest para-
dox. Analiz and modul de denire a mult imii R constat am c a aceasta este bazat a
pe urm atorul principiu numit si Axioma abstractiei sau a constructiei de multimi,
introdus a de G. Frege n 1893 [58]:
Axioma abstractiei Dat a o proprietate ce poate sau nu ndeplinit a de
obiecte, exist a o mult ime ce const a exact din obiectele ce satisfac aceast a
proprietate.
In cazul mult imii R, proprietatea este
P(x) : x este mult ime si x , x.
Ca urmare, R = x[P(x). La o prim a analiz a nu ar trebuie s a e nimic r au n a con-
strui mult imi printr-o astfel de axiom a. Multe mult imi n matematic a se construiesc
n acest mod. De exemplu, consider and proprietatea
P
t
(x) : x este num ar natural impar mai mic decit 10,
obt inem mult imea A = 1, 3, 5, 7, 9. Diferent a dintre construct iile celor dou a
mult imi const a n aceea c a mult imea A este obt inut a prin selectarea obiectelor dintr-
o mult ime dat a (cea a numerelor naturale) prin intermediul unei propriet at i, ceea ce
nu se nt ampl a n cazul mult imii R.
Descoperirea de paradoxuri n teoria Cantorian a a mult imilor a avut efecte din
cele mai nepl acute pentru mult i matematicieni care si-au bazat studiile si cercet arile
pe o astfel de teorie. De exemplu, Richard Dedekind care ncepuse n 1888 s a publice
din studiile sale asupra teoriei numerelor studii ce utilizau din plin teoria lui Cantor
, a fost nevoit s a opreasc a pentru o perioad a publicarea acestora
2
. Mai tragic a fost
ns a cu lucrarea n dou a volume a lui Gottlob Frege, despre bazele aritmeticii, care
tocmai fusese terminat a [58] si care utiliza Axioma abstract iei. In cel de-al doilea
volum, c and Frege luase deja cunostint a de paradoxul lui Russell, acesta a inserat
o anex a din care prezent am mai jos un fragment (traducerea din original este dup a
[61], pag. 234):
2
In prefat a la a 3-a edit ie a lucr arii [38], sau n [40], pag. 449.
Ce este o mult ime? 3
Hardly anything more unfortunate can befall a scientic writer than to
have one of the foundations of his edice shaken after the work is n-
ished. This was the position I was placed in by a letter of Mr. Bertrand
Russell, just when the printing of this volume was nearing its comple-
tion. It is a matter of my Axiom (V). I have never disguised from myself
its lack of the self-evidence that belongs to the other axioms and that
must be properly be demanded of a logical law ... I should gladly have
dispensed with this foundation if I had known of any substitute for it.
And even now I do not see how arithmetic can be scientically estab-
lished; how numbers can be apprehended as logical objects, and brought
under review; unless we are permitted at least conditionally to pass
from a concept to its extension. May I always speak of the extension
of a concept speak of a class? And if not, how are the exceptional
cases recognized? ... These are the questions raised by Mr. Russells
communication.
Sistemul axiomatic Zermelo-Fraenkel. Intr-o perioad a s-a crezut c a aparit ia de
paradoxuri n teoria creat a de Cantor o pot distruge dar, asa cum a remarcat David
Hilbert, aceste paradoxuri nu au condus la altceva dec at la refondarea acestei teorii
p astr and paradisul creat de Cantor
3
. Refondarea teoriei a nsemnat asezarea ei
pe baze axiomatice, logistice sau intuit ioniste. Dintre sistemele axiomatice propuse,
sistemul Zermelo-Fraenkel cu Axioma alegerii, abreviat ZFC, este ast azi unul din
cele mai utilizate sisteme. Restul acestei sect iuni va dedicat unei prezent ari extrem
de succinte a acestui sistem. Pentru detalii cititorul este ndrumat c atre [182] sau
[187] (atragem atent ia asupra faptului c a sistemul ZFC asa cum este prezentat n
[182] porneste de la premisa c a universul de discurs al variabilelor poate cont ine
obiecte ce nu sunt mult imi, pe c and abordarea pe care o vom prezenta n cele ce
urmeaz a pleac a de la premisa c a universul de discurs al variabilelor cont ine numai
mult imi. O discut ie detaliat a asupra diferent ei dintre aceste abord ari poate g asit a
n [182]).
Sistemul ZFC se construieste peste logica cu predicate de ordinul nt ai la care se
adaug a dou a predicate noi, predicatul de egalitate si predicatul binar de apartenent a.
Ment in am nc a de la nceput c a apartenent a este un predicat primitiv, care nu se
deneste. Obiectele au proprietatea de a apart ine sau nu mult imilor, proprietate ce
este primitiv a.
Formulele atomice sunt de forma
x y si x = y,
pe baza c arora se construiesc noi formule prin intermediul operatorilor logici clasici
si a cuanticatorilor,
, , , , , (x) si (x).
3
a paradise created by Cantor which nobody shall ever expel us (conform cu [54], p.240).
4 Mult imi
Vom adopta notat ia (x
1
, . . . , x
n
) pentru a specica c a variabilele libere ale formulei
sunt printre variabilele x
1
, . . . , x
n
(l as and posibilitatea ca anumite variabile x
i
s a
nu e libere n sau chiar s a nu apar a n ea).
Un aspect fundamental l constituie stabilirea domeniului obiectelor de studiu,
domeniu din care vor lua valori variabilele, numit si universul de discurs. Din punct
de vedere a teoriei mult imilor, proprietatea fundamental a prin care se poate face
distinct ie ntre obiectele universului de discurs este proprietatea de apartenent a: un
obiect poate cont ine alte obiecte, sau nici unul. Dac a un obiect cont ine obiecte atunci
el va referit ca mult ime; altfel, ca obiect individual. Terminologia de element
va nsemna pentru noi obiect al unei mult imi. Este natural de a presupune c a
ecare obiect al universului de discurs este element al unei mult imi (m acar a mult imii
formate doar din obiectul n cauz a). Intrebarea fundamental a ce se pune acum este
urm atoarea: c ate obiecte individuale, si similar mult imi, consider am n univers?
Trebuie s a admitem c a existent a a cel put in unui obiect este cerut a at at de rat iuni
lozoce c at si practice; ea este necesar a fond arii universului. Pe de alt a parte,
g andind n avans la intersect ie de mult imi, constat am c a am avea nevoie de un obiect
care s a reprezinte rezultatul intersect iei a dou a mult imi f ar a elemente comune. Este
natural ca acest obiect s a e ales f ar a elemente, deci obiect individual, si el s a nu
depind a de mult imile surs a. Din considerente tehnice este important ca si acest obiect
s a e referit ca mult ime; ca urmare, prin mult ime vomnt elege acele obiecte ce cont in
obiecte, sau acest obiect particular bine precizat (uzual, un astfel de obiect individual
este numit mult imea vid a). Vrem ns a s a accentu am c a n timp ce existent a a cel
put in unui obiect individual este cerut a de rat iuni lozoce si practice, referirea la
un obiect individual ca ind mult imea vid a este numai din rat iuni de convenient a si
simplitate. Acum, avem de analizat urm atoarele dou a variante:
(1) universul de discurs cont ine numai mult imi si, n plus, mult imea vid a ca singur
obiect individual [54, 89, 107, 190];
(2) universul de discurs cont ine si alte obiecte individuale pe l ang a cel desemnat a
mult imea vid a [134, 15, 175, 97, 182].
Majoritatea sistemelor ZFC n varianta (1) asigur a fondarea universului de discurs si
existent a mult imii vide
ori prin intermediul unei axiome, uzual numit a Axioma existent ei sau a mult imii
vide, care postuleaz a existent a unei mult imi ce nu cont ine nici un obiect (de e-
xemplu, [82]),
ori presupun and tacit c a universul de discurs cont ine cel put in o mult ime (uni-
versul de discurs al variabilelor logicii de ordinul nt ai trebuie s a cont in a cel
put in un obiect), de la care se deduce, pe baza Axiomei separ arii, existent a
unei mult imi ce nu cont ine nici un obiect (de exemplu, [107, 56]).
Ceea ce a iesit n evident a este c a, pentru scopuri matematice, postularea existent ei
doar a unui singur obiect individual (mult imea vid a) este sucient a
4
. Aceasta este
4
Discut ii asupra acestui aspect pot g asite n [53, 136, 17]. Pe de alt a parte, dac a sistemul ZFC n
varianta (1) este consistent, atunci si sistemul ZFC n varianta (2) este consistent [134, 106, 150].
varianta pe care o vom adopta si noi (adic a, (1)). Atragem atent ia asupra faptului c a
ne vom referi adesea la [182] unde este adoptat a varianta (2) si, ca urmare, trebuie
acordat a atent ie diferent ei care exist a n formularea unora dintre axiome.
Axiomele sistemului ZFC sunt urm atoarele:
1. Axioma extensionalit atii Dou a mult imi A si B sunt egale, si not am A = B,
dac a pentru orice obiect x are loc:
x A dac a si numai dac a x B.
2. Axioma de existent a a multimii vide Exist a mult imi f ar a nici un element.
3. Axioma separ arii Pentru orice formul a (x) si mult ime U exist a o mult ime
ce cont ine toate elementele din U ce satisfac P, si numai pe acestea.
4. Axioma mperecherii Pentru orice dou a obiecte a si b (nu neap arat distincte)
exist a o mult ime ce cont ine obiectele a si b, si numai pe acestea.
5. Axioma reuniunii Pentru orice familie de mult imi
5
/ exist a o mult ime ce
cont ine elementele componente ale mult imilor cont inute de /, si numai pe
acestea.
6. Axioma p artilor Pentru orice mult ime A, exist a o mult ime ce cont ine ca
elemente toate submult imile mult imii A, si numai pe acestea.
7. Axioma regularit atii Pentru orice mult ime nevid a Aexist a x Aastfel nc at
x A = .
Exist a nc a 3 axiome n sistemul ZFC, Axioma innitului, a alegerii si a nlocuirii.
In Sect iunea 1.1.3 vom prezenta Axioma innitului; celelalte dou a dep asesc cadrul
lucr arii si vor omise (pentru detalii indic am [182, 187]).
Vom trece acum la prezentarea c atorva propriet at i fundamentale ce decurg de la
aceste axiome.
In primul r and, egalitatea mult imilor satisface propriet at ile:
A = A; (reexivitate)
dac a A = B atunci B = A; (simetrie)
dac a A = B si B = C atunci A = C. (tranzitivitate)
Denitia 1.1.1.1. Fie A si B dou a mult imi.
(1) Spunem c a A este submult ime a mult imii B, si not am A B, dac a orice
element al mult imii A este element al mult imii B.
5
O familie de mult imi este o mult ime ale c arei elemente sunt mult imi. Cum n abordarea conside-
rat a consider am numai astfel de mult imi, termenul de familie de mult imi va utilizat pentru a atrage
atent ia asupra acestui fapt, si anume, c a elementele familiei (mult imii) considerate sunt mult imi.
6 Mult imi
(2) Spunem c a A este submult ime proprie a mult imii B, si not am A B, dac a
A B si A ,= B.
Dac a A nu este submult ime (submult ime proprie) a mult imii B, atunci vom nota
A , B (A , B). Este clar c a dac a A B atunci A B.
Teorema 1.1.1.1. Fie A, B si C mult imi. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) A A;
(2) dac a A B si B C, atunci A C;
(3) A = B dac a si numai dac a A B si B A;
(4) A B dac a si numai dac a A B sau A = B;
(5) A , A;
(6) dac a A B, atunci B , A;
(7) dac a A B si B C, sau A B si B C, atunci A C.
Demonstratie (1) si (2) urmeaz a direct de la Denit ia 1.1.1.1(1). (3) este o alt a
exprimare, utiliz and incluziunea, a Axiomei extensionalit at ii.
(4) S a presupunem c a A B. Dac a pentru orice b B are loc b A, atunci
B A si, deci, A = B (folosind (3)). Altfel, exist a b B astfel nc at b , A, ceea
ce conduce la A B (conform denit iei).
Reciproc, dac a A B atunci A B (de la denit ie), iar dac a A = B atunci
A B (de la (3)).
(5) Dac a am presupune prin contradict ie c a A A, atunci conform denit iei ar
exista a A astfel nc at a , A; contradict ie.
(6) A B conduce la existent a unui element b n B care nu este n A; ca urmare,
B , A.
(7) S a presupunem c a are loc A B si B C. De la (4) si (2) obt inemA C.
Dac a presupunem c a A = C, atunci ipoteza se rescrie la A B si B A, ceea ce
constituie o contradict ie. In mod similar se discut a si cel alalt caz. 2
Conform Teoremei 1.1.1.1(3), pentru a stabili egalitatea a dou a mult imi A si B
avem de ar atat c a oricare din cele dou a mult imi este inclus a n cealalt a. Aceast a
metod a de demonstrat ie este numit a adesea demonstrat ia prin dubl a incluziune.
In baza Axiomei extensionalit at ii, orice dou a mult imi f ar a nici un element sunt
egale si, deci, exist a o unic a mult ime f ar a nici un element. Aceasta este numit a
mult imea vid a si este notat a prin . Este clar c a este submult ime proprie a oric arei
mult imi diferite de ea ns asi si, nici o mult ime nu este submult ime proprie a ei.
Axioma separ arii exclude paradoxul lui Russell formulat corespunz ator acesteia.
Adic a, dac a consider am o mult ime arbitrar a U si denim
R
U
= x U[x , x,
atunci contradict ia
R
U
R
U
dac a si numai dac a R
U
, R
U
nu mai poate generat a. In adev ar,
dac a R
U
R
U
, atunci urmeaz a R
U
U si R
U
, R
U
; contradict ie;
dac a R
U
, R
U
, atunci R
U
, U sau R
U
R
U
. Rezult a deci R
U
, U.
Am obt inut astfel c a R
U
, U, adic a, indiferent de ce mult ime U s-ar alege, mult imea
R
U
nu este element al ei. Mai mult, are loc:
Teorema 1.1.1.2. Nu exist a nici o mult ime U care s a cont in a ca element orice mul-
t ime.
Demonstratie Pentru orice mult ime U, mult imea R
U
denit a ca mai sus nu este
element al mult imii U. Ca urmare, nu poate exista o mult ime U care s a cont in a orice
mult ime deoarece, atunci, ea ar trebui s a cont in a si R
U
. 2
Teorema 1.1.1.2 conduce la faptul c a nu exist a o mult ime a tuturor mult imilor
sau, altfel spus, clasa
6
tuturor mult imilor este o clas a proprie.
Intersect ia unei familii nevide de mult imi / este denit a prin
/ = a A[(B /)(a B),

unde A este o mult ime arbitrar a din /. Este clar c a

/ exist a ntotdeauna (cu
cerint a ca / s a e nevid a). Atunci c and / este de forma / = A, B, se noteaz a n
mod frecvent A B n loc de
/.
Dou a mult imi Asi B sunt numite disjuncte dac a AB = . O familie de mult imi
este numit a familie disjunct a de mult imi dac a mult imele componente sunt disjuncte
dou a c ate dou a.
Diferent a a dou a mult imi Asi B, notat a AB, se obt ine cu usurint a de la Axioma
separ arii prin
A B = a A[a , B.
Uneori, diferent a A B mai poart a denumirea si de complementara lui B relativ la
(n raport cu) A.
Fie a si b obiecte. Axioma extensionalit at ii asigur a unicitatea mult imii ce cont ine
obiectele a si b si numai pe acestea; ea va notat a a, b (sau b, a), iar n cazul
a = b vom scrie a n loc de a, a.
Teorema 1.1.1.3. Pentru orice x, y, z, u si v au loc urm atoarele propriet at i:
(1) z x, y dac a si numai dac a z = x sau z = y;
6
Vom folosi terminologia de clas a pentru colect ii de obiecte care pot s a nu e mult imi. O clas a
proprie nu este mult ime.
8 Mult imi
(2) x, y = u, v dac a si numai dac a x = u si y = v, sau x = v si y = u;
(3) x = y dac a si numai dac a x = y;
(4) x = u, v dac a si numai dac a x = u = v.
Demonstratie (1), (2) si (3) sunt imediate de la denit ii si axiomele considerate
p an a acum.
(4) S a presupunem nt ai c a x = u, v. De la Teorema 1.1.1.1(3) urmeaz a
c a x trebuie s a apart in a mult imii u, v. Dac a presupunem c a x = u, atunci, n baza
aceleiasi teoreme deducem c a v x, adic a x = v. Deci, x = u = v.
Reciproc, dac a x = u = v atunci u, v = u = x. 2
O consecint a foarte important a a Axiomei mperecherii const a n aceea c a prin
intermediul ei se poate introduce conceptul de pereche ordonat a a dou a obiecte x si y.
Printr-o astfel de pereche ordonat a se urm areste surprinderea urm atoarelor aspecte:
obiectele x si y sunt considerate ca un nou obiect, notat (x, y);
n cadrul obiectului (x, y), x se consider a primul, iar y al doilea.
O metod a unanim acceptat a de a deni astfel de obiecte n sistemul ZFC este cea
propus a de Kazimierz Kuratowski [95].
Denitia 1.1.1.2. Se numeste perechea ordonat a a obiectelor x si y mult imea notat a
(x, y) si denit a prin (x, y) = x, x, y.
Este clar c a pentru orice dou a obiecte x si y, perechea ordonat a (x, y) exist a si
este unic a (pe baza Axiomelor mperecherii si extensionalit at ii). Faptul c a obiectul x
este considerat primul iar y al doilea, n cadrul perechii ordonate (x, y), este sugerat
de urm atoarea teorem a.
Teorema 1.1.1.4. (x, y) = (u, v) dac a si numai dac a x = u si y = v
7
.
Demonstratie S a presupunemnt ai c a (x, y) = (u, v). Dac a x = y, atunci x =
u, u, v, de unde urmeaz a x = u = v (Teorema 1.1.1.3).
S a presupunem acum c a x ,= y. Deoarece x nu poate coincide cu u, v (altfel
am obt ine x = u = v = y ceea ce ar conduce la contradict ie) urmeaz a c a x = u
si, de aici, se obt ine x = u. Vom avea apoi x, y = u, v care, combinat a cu
egalitatea precedent a, furnizeaz a y = v.
Reciproc, dac a x = y si u = v atunci x = u si x, y = u, v, ceea ce
conduce la (x, y) = (u, v). 2
7
O alt a variant a de a deni perechea ordonat a a dou a obiecte x si y este cea propus a de Norbert
Wiener n 1914 [195], prin care (x, y) = x, 0, y. Se poate ar ata c a si o astfel de denit ie
satisface Teorema 1.1.1.4 dar, spre deosebire de denit ia lui Kuratowski, aceasta implic a un nou
obiect, 0 (acesta va denit mai t arziu).
Exist a variante n care not iunea de pereche ordonat a se consider a ca o not iune primitiv a si, atunci,
enunt ul Teoremei 1.1.1.4 se introduce ca axiom a (a se vedea [17, 136]). Justicarea const a n faptul c a
marea majoritate a aplicat iilor matematice ale acestei not iuni utilizeaz a Teorema 1.1.1.4 si nu denit ia.
Evident, conceptul de pereche ordonat a poate extins. Astfel, putem deni
(x, y, z) ca ind ((x, y), z). Proprietatea din Teorema 1.1.1.4 se p astreaz a si pen-
tru astfel de 3-uple, adic a (x, y, z) = (x
t
, y
t
, z
t
) dac a si numai dac a x = x
t
, y = y
t
si
z = z
t
.
Ceea ce trebuie s a remarc am este c a prin Axioma mperecherii putem construi
mult imi cu cel mult dou a elemente. Trecerea la mult imi cu mai mult de dou a elemen-
te se face prin Axioma reuniunii. Axioma extensionalit at ii asigur a c a, pentru orice
familie de mult imi / exist a exact o mult ime ca cea postulat a de Axioma reuniunii;
aceast a mult ime se numeste reuniunea familiei / si se noteaz a prin

/. Atunci
c and /este de forma / = A, B, se noteaz a n mod frecvent AB n loc de
/.
Urm atoarea teorem a furnizeaz a c ateva propriet at i de baz a ale reuniunii unei fa-
milii de mult imi.
Teorema 1.1.1.5. Fie A, B mult imi si /, B dou a familii de mult imi. Atunci, au loc
urm atoarele propriet at i:
(1)

= ;
(2)

A = A;
(3)

/ = dac a si numai dac a / = sau / = ;
(4) dac a / B, atunci
B;
(5) dac a / B, atunci /
B;
(6) dac a X B, pentru orice X /, atunci
/ B.
Posibilitatea colect arii tuturor submult imilor unei mult imi ntr-o mult ime este
asigurat a de Axioma p art ilor care, n conjunct ie cu Axioma extensionalit at ii garan-
teaz a unicitatea acestei mult imi ce poart a denumirea de mult imea p art ilor mult imii
A si se noteaz a prin T(A).
Teorema 1.1.1.6. Fie A si B mult imi. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) T(A);
(2) T() = ;
(3) dac a A B (A B), atunci T(A) T(B) (T(A) T(B)).
Axioma p art ilor permite introducerea conceptului de produs cartezian a dou a
mult imi.
Denitia 1.1.1.3. Fie A si B dou a mult imi. Numim produsul cartezian sau direct al
mult imilor A si B, mult imea notat a A B si denit a prin
AB = (x, y)[x A y B.
10 Mult imi
Existent a produsului cartezian al mult imilor A si B urmeaz a de la Axioma sepa-
r arii aplicate mult imii T(T(A B)),
AB = z T(T(A B))[x A, y B : z = x, x, y,
iar unicitatea lui de la Axioma extensionalit at ii.
Dac a una din mult imile A sau B este vid a, atunci produsul cartezian al lor este
mult imea vid a, si reciproc. Not am c a A B nu este acelasi cu B A, except and
cazul A = B sau cazul n care una din aceste dou a mult imi este mult imea vid a.
Produsul cartezian poate extins, n mod natural, la mai mult de dou a mult imi.
Consider and de exemplu mult imile A, B si C, putem deni
AB C = (a, b, c)[a A, b B, c C.
Construct iile (a, b, c) vor numite 3-uple.
Anticip and conceptul de num ar natural (ceea ce nu va constitui un viciu de fond),
denim A
n
prin:
A
n
= A A
. .
n ori
, dac a n 2;
A
1
= A si A
0
=
8
.
In matematic a, dar nu numai, suntem interesat i n a construi corespondent e (aso-
cieri) ntre diverse tipuri de obiecte. Cel mai frecvent sunt nt alnite corespondent ele
ntre dou a tipuri, nu neap arat distincte, de obiecte. Perechea ordonat a (a, b) poate
o alegere bun a pentru a exprima corespondent a (asocierea) dintre a si b, mai ales
atunci c and dorim s a surprindemsi o anumit a relat ie de precedent a ntre a si b
9
. Ca
urmare, o mult ime de perechi ordonate va modela o corespondent a (asociere) ntre
dou a tipuri de obiecte. Astfel de mult imi vor numite relat ii binare.
Denitia 1.1.1.4. Se numeste relat ie binar a orice mult ime ale c arei elemente sunt
perechi ordonate
10
.
Vom simplica adesea terminologia de relat ie binar a la cea de relat ie, iar
dac a (a, b) este un element al unei relat ii atunci vom mai scrie a b.
Dat a o relat ie vom nota
Dom() = a[(b)(a b)
8
Anticip and c ateva concepte si notat ii care vor prezentate ulterior, dar cu care cititorul este
probabil familiarizat, justic am denit ia A
0
= astfel. Asa cum vom vedea, numerele naturale
vor denite ca mult imi, 0 = , 1 = 0, 2 = 0, 1 etc. Atunci, un n-uplu poate g andit ca o
funct ie de la mult imea n la mult imea A, iar mult imea tuturor acestor funct ii (n-uple) este notat a prin
A
n
(n general, prin A
B
se va nota mult imea tuturor funct iilor de la B la A). In cazul n = 0 = ,
exist a o singur a funct ie de la la A, si anume funct ia vid a. Ca urmare, A
0
= .
9
O alt a posibil a exprimare a asocierii dintre a si b ar putea specicat a prin intermediul mult imii
a, b. In acest caz ns a se pierde ordinea n care sunt considerate obiectele a si b.
10
In limbaj logic, este relat ie binar a dac a (x)(x (y)(z)(x = (y, z))).
si
Cod() = b[(a)(a b).
Acestea sunt mult imi n baza Axiomelor separ arii si reuniunii. In adev ar,
Dom() = a
_
(
_
)[(b
_
(
_
))(a b).
In mod similar putem ar ata c a Cod() este mult ime. Mult imea Dom() se numeste
domeniul relat iei , iar Cod(), codomeniul relat iei .
Putem spune c a este relat ie dac a exist a dou a mult imi A si B astfel nc at
AB. Reciproc, orice submult ime a unui produs cartezian este relat ie. Aceasta face
ca, adesea, relat iile A B s a mai e numite si relat ii de la A la B, iar atunci
c and B = A, relat ii (binare) pe A.
Mult imea vid a este relat ie (de la A la B), numit a relat ia vid a.
Funct iile sunt cazuri particulare de relat ii. Ele vor notate, cu prec adere, prin f,
g, h etc. (eventual indexat).
Denitia 1.1.1.5. O relat ie binar a f este numit a funct ie dac a are loc
(a
1
, b
1
, a
2
, b
2
)((a
1
, b
1
) f (a
2
, b
2
) f a
1
= a
2
b
1
= b
2
).
Relat ia vid a este funct ie, numit a si funct ia vid a.
Pentru funct ii se utilizeaz a n mod frecvent notat ia f(a) = b n loc de (a, b) f,
aceasta ind justicat a prin aceea c a, dat un element a, dac a (a, b) f atunci b este
unicul cu aceast a proprietate.
Funct iile ind relat ii, putemvorbi de domeniul si codomeniul acestora. Domeniul
unei funct ii mai poart a denumirea si de domeniul de denit ie al funct iei. Domeniul
si codomeniul funct iei vide sunt mult imea vid a.
O funct ie f este numit a funct ie de la A la B sau funct ie denit a pe A si cu valori
n B, si not am f : A B, dac a Dom(f) = A si Cod(f) B. Funct ia vid a este
funct ie de la A la B numai dac a A = .
Mult imea tuturor funct iilor de la A la B se noteaz a prin (A B) sau B
A
.
Denitia 1.1.1.6. Fie f o funct ie de la A la B.
(1) f este numit a funct ie injectiv a sau inject ie dac a are loc
(a
1
, b
1
, a
2
, b
2
)((a
1
, b
1
) f (a
2
, b
2
) f b
1
= b
2
a
1
= a
2
).
(2) f este numit a funct ie surjectiv a sau surject ie dac a are loc
(b)(b B (a)(a A f(a) = b)).
(3) f este numit a funct ie bijectiv a sau biject ie dac a este at at funct ie injectiv a c at si
funct ie surjectiv a.
12 Mult imi
Uneori funct iile injective sunt numite funct ii 11, iar cele surjective, pe. Funct ia
vid a de la la B este injectiv a; ea este surjectiv a (deci si bijectiv a) doar dac a B = .
Atunci c and exist a o funct ie bijectiv a de la o mult ime A la o mult ime B vom mai
nota A B si vom spune c a A si B sunt echipotente
11
, iar dac a exist a o funct ie
injectiv a de la A la B vom scrie A _ B. Dac a A _ B dar nu are loc A B, atunci
vom scrie A B.
Analiza paradoxului lui Russell ridic a urm atoarea ntrebare simpl a dar funda-
mental a: exist a mult imi ce sunt elemente ale lor ns asi? Axioma regularit at ii este cea
care evit a astfel de cazuri.
Teorema 1.1.1.7. Nu exist a nici o mult ime A astfel nc at A A.
Demonstratie Presupunem prin contradict ie c a exist a o mult ime A cu proprietatea
A A. Aplic am Axioma regularit at ii mult imii A. Atunci, exist a x A astfel
nc at x A = . Forma particular a a mult imii A conduce la faptul c a x trebuie s a
e A si, atunci, A A = ; contradict ie cu faptul c a A A. 2
Teorema 1.1.1.8. Nu exist a mult imi A si B astfel nc at A B si B A.
Demonstratie S a presupunem c a exist a mult imi A si B astfel nc at A B si
B A. Aplic am Axioma regularit at ii mult imii A, B. Atunci, exist a x A, B
astfel nc at x A, B = . Elementul x poate A sau B. Dac a x = A, atunci
A A, B = ; contradict ie cu faptul c a B A si B A, B. Similar se
rat ioneaz a pentru cazul x = B. 2
Axioma regularit at ii este consistent a cu celelalte axiome ale sistemului ZFC si in-
dependent a de acestea [64, 150]. Este posibil a construi sisteme ale teoriei mult imilor
care s a contrazic a aceast a axiom a. Dou a exemple n acest sens sunt sistemul lui
Lesniewski [104] si cel al lui Quine [147].
Axioma regularit at ii are consecint e foarte naturale, asa cum este cea din teorema
urm atoare (care nu poate demonstrat a pe baza celorlalte axiome).
Teorema 1.1.1.9. Fie A o mult ime. Dac a A AA, atunci A = .
Demonstratie Presupunem, prin contradict ie, c a exist a o mult ime nevid a A astfel
nc at A A A. Atunci, elementele mult imii A A sunt mult imi nevide. Ipoteza
si denit ia produsului cartezian conduc la faptul c a elementele mult imilor A si
A
sunt, de asemenea, mult imi nevide. Fie B = A
A. Axioma regularit at ii asigur a

existent a unei mult imi x B astfel nc at x B = . Avem de analizat urm atoarele
dou a cazuri:
x A. Atunci, x

A si, deoarece x este mult ime nevid a, urmeaz a c a
x
A ,= ; contradict ie cu x B = ;
11
Terminologia de mult imi echipotente, care nseamn a mult imi cu acelasi num ar de elemente,
este justicat a prin aceea c a o funct ie bijectiv a pune n corespondent a unu-la-unu elementele a dou a
mult imi. Echipotent a joac a un rol important n denirea numerelor naturale, a numerelor ordinale si
cardinale.
Operat ii cu mult imi 13
x

A. Conform ipotezei si denit iei produsului cartezian, x este ori de
forma a ori de forma a, b, unde a, b A. Deci, x A ,= ; contradict ie
cu x B = .
Teorema este demonstrat a. 2
1.1.2 Operat ii cu mult imi
Implicit, n sect iunea anterioar a au fost introduse un num ar de operat ii cu mult imi:
intersect ie, diferent a, reuniune si produs cartezian. Vomad auga la acestea nc a c ateva
operat ii si vom prezenta unele propriet at i de baz a ale lor.
Teorema 1.1.2.1. Fie A, B, si C mult imi. Atunci:
(1) A (B C) = (A B) C =
A, B, C; (asociativitate)
(2) A B = B A; (comutativitate)
(3) A A = A; (idempotent a)
(4) A = A;
(5) T(A) T(B) T(A B).
Demonstratie (1) Vom folosi metoda dublei incluziuni. Fie a A (B C).
Conform denit iei reuniunii avem a A sau a B C. Dac a a A, atunci
a A B si, deci, a (A B) C. Dac a a B C, atunci a B sau a C. In
cazul a B obt inema AB si, deci, a (AB)C, iar n cazul a C obt inem
a (AB)C. Deci, a (AB)C ceea ce arat a c a A(BC) (AB)C.
Incluziunea n sens invers se demonstreaz a similar.
(2) Se utilizeaz a denit ia reuniunii si faptul c a A, B = B, A.
(3) Observ and c a A, A = A, ceea ce ne r am ane de demonstrat este c a
A = A, care urmeaz a direct de la denit ia reuniunii.

(4) Un element a este n A dac a si numai dac a a A; ca urmare A = A.
(5) Fie X T(A) T(B). Dac a X T(A) atunci X A si este clar atunci
c a X A B; deci X T(A B). Similar n cazul X T(B). 2
Demonstrat iile urm atoarelor dou a teoreme sunt l asate n seama cititorului.
Teorema 1.1.2.2. Fie A, B, si C mult imi. Atunci:
(1) A (B C) = (A B) C =
A, B, C; (asociativitate)
(2) A B = B A; (comutativitate)
(3) A A = A; (idempotent a)
(4) A = ;
(5) A B A A B;
14 Mult imi
(6) T(A) T(B) = T(A B).
Ca urmare a propriet at ii de asociativitate a reuniunii si intersect iei, putem scrie
A B C (A B C) n loc de A (B C) (A (B C)) sau (A B) C
((A B) C). Evident, aceast a scriere poate extins a la o reuniune (intersect ie)
nit a de mult imi.
Teorema 1.1.2.3. Fie A o mult ime si ( o familie de mult imi. Atunci, au loc urm a-
toarele reguli de distributivitate:
(1) A
( =
A C[C ( =
( A;
(2) A
( =
A C[C ( =
( A, cu condit ia ca ( s a e nevid a.
Interpret am propriet at ile din Teorema 1.1.2.3 prin aceea c a intersect ia este dis-
tributiv a fat a de reuniune at at la st anga c at si la dreapta. In mod similar, reuniunea
este distributiv a fat a de intersect ie la st anga si la dreapta.
Urm atoarea teorem a prezint a c ateva propriet at i de baz a ale diferent ei de mult imi.
Teorema 1.1.2.4. Fie A si B mult imi, iar ( o familie de mult imi. Atunci:
(1) A A = ;
(2) A = ;
(3) A = A;
(4) A B A;
(5) dac a A B = atunci AB = A;
(6) A (B C) = (AB) (A C);
(7) (AB) C = (A C) (B C);
(8) (AB) C = (A C) B = A (C B);
(9) A
( =
AC[C (;
(10) A
( =
AC[C (, cu condit ia ca ( s a e nevid a.

Fie U o mult ime. Complementara unei submult imi A U n raport cu U se
mai numeste si complementara absolut a a lui A relativ la (n raport cu) U sau, mai
simplu, complementara lui A (dar, n acest caz, U trebuie sub ant eleas a din context).
Ea se noteaz a prin A.
Teorema 1.1.2.5. Fie U, A si B mult imi astfel nc at A B U. Atunci:
(1) A = A;
(2) = U;
Operat ii cu mult imi 15
(3) U = ;
(4) A A = U;
(5) A A = ;
(6) AB = A B;
(7) A B dac a si numai dac a B A
(complementara este n raport cu U).
Corolarul 1.1.2.1. (Legile lui De Morgan)
Fie U, A si B mult imi astfel nc at A B U. Atunci, au loc relat iile:
(1) A B = A B;
(2) A B = A B
(complementara este n raport cu U).
Denitia 1.1.2.1. Fie A si B dou a mult imi. Numim diferent a simetric a a mult imilor
A si B mult imea AB = (AB) (B A).
Conform Axiomei reuniunii, exist a o unic a mult ime AB. Ca urmare, Denit ia
1.1.2.1 este consistent a.
Operat iile , , si au fost studiate n mod sistematic pentru prima dat a de
c atre George Boole [14]. Din acest motiv, ele sunt numite ast azi operat ii Booleene.
Ele pot reprezentate grac prin asa numitele diagrame Venn, ca n Figura 1.1.
_
B
A
A B
_
B
A
A B
_
B
A
A B
_
B
A
AB
`
_
U
A
A
Figura 1.1: Reprezentarea operat ilor Booleene cu mult imi prin diagrame Venn
Urm atoarea teorem a ne spune c a produsul cartezian este distributiv la st anga si la
dreapta fat a de reuniune si intersect ie (demonstrat ia este l asat a n seama cititorului).
16 Mult imi
Teorema 1.1.2.6. Fie A, B, C, D mult imi si / o familie de mult imi. Atunci, au loc
(1) A
/ =
AX[X / si
/A =
X A[X /;
(2) A
/ =
AX[X / si
/A =
XA[X /, cu condit ia
ca / s a e nevid a;
(3) A (B C) = (AB) (AC);
(4) (A B) (C D) = (A C) (B D).
1.1.3 Numere naturale si induct ie
Mult imea numerelor naturale este, f ar a doar si poate, primul exemplu de mult ime
innit a la care ne-am g andi dac a am ntrebat i s a d am un exemplu de o astfel de
mult ime. Introducerea ei este, ns a, un proces destul de complex care a stat n atent ia
cercet atorilor multe zeci de ani (pentru detalii indic am [182, 187]). Problema fun-
damental a const a n aceea c a numerele nu pot denite f ac and apel la conceptul
de num ar. De exemplu, nu putem spune c a 2 este proprietatea comun a pe care o
au toate mult imile cu dou a elemente deoarece denit ia aceasta este circular a. Dar,
dac a punemn evident a o mult ime care, intuitiv, are dou a elemente, atunci o putem
folosi pe aceasta pentru a deni 2. Foarte pe scurt, numerele naturale se introduc prin
intermediul mult imilor astfel:
0 = , 1 = = 0, 2 = , = 0, 1 etc.
Dac a pentru o mult ime x not am prin S(x) mult imea S(x) = x x, numit a succe-
soarea mult imii x, atunci mult imea numerelor naturale, notat a prin N, este cea mai
mic a mult ime cu propriet at ile:
cont ine ;
dac a cont ine x atunci cont ine si S(x).
O mult ime cu aceste dou a propriet at i poart a denumirea de mult ime inductiv a. Ca ur-
mare, Neste denit a ca ind cea mai mic a mult ime inductiv a. Singura problem a este
c a nu putemdemonstra existent a unei astfel de mult imi pe baza axiomelor prezentate.
Solut ia const a n adoptarea unei noi axiome, numit a Axioma innitului
Axioma innitului Exist a mult imi inductive
In baza acestei axiome obt inem cu usurint a c a exist a o cea mai mic a mult ime
inductiv a, deci exist a mult imea numerelor naturale (orice mult ime inductiv a trebuie
s a cont ine si orice num ar natural).
Ordinea pe numere naturale se obt ine prin intermediul apartenent ei. Fie < relat ia
binar a pe Ndat a prin:
n < m n m,
Numere naturale si induct ie 17
pentru orice n, m N. Vom ar ata c a < este o ordine total a strict a pe N, dar pentru
aceasta vom avea nevoie mai nt ai de o tehnic a de demonstrat ie, numit a principiul
induct iei matematice.
Teorema 1.1.3.1. (Principiul induct iei matematice)
Fie P(x) o proprietate astfel nc at:
(i) P(0);
(ii) pentru orice k N, P(k) implic a P(S(k)).
Atunci, P este satisf acut a de toate numerele naturale.
Demonstratie (i) si (ii) arat a c a mult imea A = k N[P(k) este inductiv a. Cum
Neste cea mai mic a mult ime inductiv a, N A, ceea ce demonstreaz a teorema. 2
Aplicarea Principiului induct iei n situat ii concrete const a n parcurgerea urm a-
toarelor etape:
se alege (xeaz a) proprietatea P despre care se doreste a se ar ata c a este satis-
f acut a de toate numerele naturale;
se veric a faptul c a P este satisf acut a de 0 (aceast a etap a se numeste baza
induct iei);
se consider a un num ar arbitrar k 0, se presupune c a P este satisf acut a de k
(aceast a presupunere este numit a ipoteza inductiv a), dup a care se veric a dac a
P este satisf acut a de S(k) (aceast a etap a se numeste pasul inductiv).
Dac a at at baza induct iei c at si pasul inductiv au fost parcurse cu succes, atunci, n
baza Principiului induct iei deducem c a proprietatea P este satisf acut a de toate nu-
merele naturale.
Demonstrat iile ce utilizeaz a exclusiv Principiul induct iei sau variante ale aces-
tuia, asa cum vom prezenta n continuare, sunt numite demonstrat ii prin induct ie
(matematic a).
Teorema 1.1.3.2.
(1) Relat ia < pe Neste ordine total a strict a.
(2) Orice submult ime nevid a a mult imii N are cel mai mic element n raport cu
relat ia <.
Demonstratie (1) Conform discut iei de mai sus, ceea ce ne r am ane de ar atat este
c a orice dou a numere naturale n si m sunt comparabile. Demonstrat ia acestui fapt o
vom face prin induct ie matematic a ar at and c a proprietatea
P(n) : n este comparabil cu orice m N
este satisf acut a de orice num ar natural:
18 Mult imi
P(0): vom ar ata, utiliz and iar asi induct ia matematic a, c a 0 este comparabil cu
orice m N:
evident, 0 este comparabil cu 0 (0 = 0);
presupunemc a 0 este comparabil cu m. Ca urmare, ori 0 m, ori 0 = m.
In ambele cazuri avem 0 S(m) = m m si, deci, 0 este comparabil
cu S(m).
Principiul induct iei matematice asigur a atunci c a 0 este comparabil cu orice
num ar natural m;
presupunem c a n este comparabil cu orice m N. Vom ar ata prin induct ie c a
S(n) este comparabil cu orice m N:
evident, S(n) este comparabil cu 0 (0 S(n));
presupunem c a S(n) este comparabil cu m. Ca urmare, ori S(n) m,
ori S(n) = m, ori m S(n). Dac a S(n) m sau S(n) = m, atunci
S(n) mm = S(m). Dac a m S(n), atunci ori m n ori m = n.
In primul caz are loc S(m) S(n), iar n cel de-al doilea S(m) = S(n),
ceea ce arat a c a S(m) si S(n) sunt comparabile.
Conform Principiului induct iei, S(n) este comparabil cu orice m N.
Am obt inut astfel, n baza Principiului induct iei matematice, c a orice dou a numere
naturale sunt comparabile; deci, < este ordine total a strict a.
(2) S a ar at am acum c a orice submult ime nevid a a mult imii Nare un cel mai mic
element n raport cu ordinea <. Fie M Nnevid a si n M. Mult imea S(n) M
este nevid a si, deoarece S(n) este num ar natural, urmeaz a c a S(n) M admite cel
mai mic element. Este usor de v azut c a acest cel mai mic element este de fapt si cel
mai mic element al mult imii M n raport cu ordinea <.
Teorema este demonstrat a. 2
Corolarul 1.1.3.1. Dac a o submult ime de numere naturale are un element maximal,
atunci acesta este unic (el ind, astfel, cel mai mare element al acesteia).
Demonstratie Dac a o submult ime de numere naturale ar avea mai mult de un
element maximal, atunci mult imea acestor elemente maximale ar admite un cel mai
mic element care ar contrazice statutul de element maximal al acestuia. 2
Faptul c a orice submult ime nevid a a lui (N; <) are un cel mai mic element per-
mite stabilirea unor noi variante ale Principiului induct iei. Prezent am nt ai c ateva
usoare generaliz ari.
Principiul induct iei poate aplicat pe submult imi nevide (bine precizate) ale lui
N. De exemplu, dac a dorim s a demonstr am c a o proprietate P este satisf acut a de
toate numerele naturale mai mici sau egale cu un num ar xat n, atunci avem de
vericat urm atoarele:
(a) P(0);
Numere naturale si induct ie 19
(b) P(k) implic a P(S(k)), pentru orice k < n.
In adev ar, dac a consider am proprietatea Q dat a prin Q(k) = P(k), pentru k n, si
Q(k) satisf acut a pentru orice k > n, atunci (a) si (b) conduc la:
(c) Q(0);
(d) Q(k) implic a Q(S(k)), pentru orice k N,
care n baza Principiului induct iei asigur a faptul c a Q este satisf acut a de toate nu-
merele naturale, adic a N k N[Q(k). Atunci,
k N[P(k) = k N[Q(k) k N[k n
N k N[k n
= k N[k n,
ceea ce ne arat a c a P este satisf acut a de toate numerele naturale mai mici sau egale cu
n. Aceast a variant a a Principiului induct iei poart a denumirea de Principiul induct iei
nitare (terminologia de nitar provine de la faptul c a mult imea pe care se cere
vericarea propriet at ii P este nit a).
Evident, se pot imagina si alte tipuri de submult imi pe care se poate aplica o
tehnic a similar a. Destul de des sunt nt alnite variante de forma:
(a) P(n
0
) (n
0
ind xat a priori);
(b) P(k) implic a P(S(k)), pentru orice k n
0
,
care conduc la k N[k n
0
k N[P(k) (cititorul este invitat s a argu-
menteze aceast a variant a a Principiului induct iei).
Pentru variantele pe care le vom prezenta n continuare vom utiliza din plin Teo-
rema 1.1.3.2(2). Dac a A este o mult ime nevid a de numere naturale, atunci cel mai
mic element al ei va notat prin
A
. Orice element k A care nu este maximal are
un succesor imediat k
t
A. In adev ar, mult imea a A[k < a este nevid a si are
cel mai mic element, care este succesorul imediat al lui k.
Propozitia 1.1.3.1. Fie P(x) o proprietate astfel nc at:
(i) P(0);
(ii) pentru orice k N, ((j k)(P(j)) P(S(k))).
Atunci, P este satisf acut a de toate numerele naturale n N.
Demonstratie Presupunem prin contradict ie c a exist a un num ar natural n ce nu
satisface P. Fie A mult imea tuturor acestor numere. A este nevid a dar nu cont ine
0 (deoarece are loc (i)). Proprietatea P este satisf acut a de toate numerele naturale
mai mici dec at
A
si, atunci, (ii) conduce la faptul c a P este satisf acut a de
A
;
contradict ie cu
A
A. 2
20 Mult imi
Propozitia 1.1.3.2. Fie A Nsi P(x) o proprietate astfel nc at:
(i) P(
A
);
(ii) pentru orice k A ce nu este cel mai mare element al mult imii A,
P(k) P(k
t
),
unde k
t
este succesorul imediat al lui k n A.
Atunci, P este satisf acut a de toate numerele naturale n A.
Demonstratie Consider am proprietatea Q(x) dat a prin:
(1) pentru orice x A, Q este satisf acut a de x dac a si numai dac a P este satisf a-
cut a de x;
(2) Q este satisf acut a de orice x NA.
Utiliz and Propozit ia 1.1.3.1 ar at am c a proprietatea Q satisface ipotezele Principiului
induct iei:
dac a 0 =
A
, atunci Q este satisf acut a de 0 pe baza lui (1); altfel, Q este
satisf acut a de 0 pe baza lui (2);
consider am k N ce nu este maximal si presupunem c a are loc Q(j), pentru
orice j k. Dac a S(k) N A, atunci Q este satisf acut a de S(k) (pe baza
lui (2)). Altfel, avem de luat n considerare urm atoarele dou a cazuri:
(a) k A. Atunci, S(k) este succesorul imediat al lui k n A, iar (1) si
ipoteza propozit iei conduc la faptul c a S(k) satisface Q;
(b) k , A. Dac a S(k) =
A
, atunci Q este satisf acut a de S(k) ca urmare a
lui (1). Altfel, exist a un element m A astfel nc at S(k) este succesorul
direct al lui m n A. Num arul m satisface m k si, atunci, pe baza
ipotezei inductive urmeaz a c a m satisface Q. Ipoteza propozit iei si (1)
conduc la faptul c a S(k) satisface Q.
Principiul induct iei aplicat propriet at ii Q ne arat a c a N k N[Q(k). Deci,
A = N A k N[Q(k) A = k N[P(k),
ceea ce demonstreaz a propozit ia. 2
Pentru Principiul din Propozit ia 1.1.3.2 se poate da o variant a ca n Propozit ia
1.1.3.1. Demonstrat ia acesteia o l as am n seama cititorului.
Propozitia 1.1.3.3. Fie A Nsi P(x) o proprietate astfel nc at:
(i) P(
A
);
Recursie 21
(ii) pentru orice k A ce nu este cel mai mare element al mult imii A,
(j k)(j A P(j)) P(k
t
),
unde k
t
este succesorul imediat al lui k n A.
Atunci, P este satisf acut a de toate numerele naturale n A.
Denitia 1.1.3.1. O mult ime A este numit a nit a dac a exist a un num ar natural n
astfel nc at A si n sunt echipotente. Vom mai spune n acest caz c a A are n elemente
si vom nota [A[ = n. Dac a A nu este nit a vom spune c a ea este innit a.
Secvent ele sunt nsiruiri nite sau innite de elemente; ele apar frecvent n
considerat ii matematice. In analiza matematic a secvent ele innite sunt uzual numite
siruri.
Denitia 1.1.3.2. Se numeste secvent a de elemente peste Aorice funct ie f cu dome-
niul un num ar natural sau Nsi cu valori n A. Dac a domeniul este un num ar natural
n, atunci secvent a este numit a nit a sau de lungime n; altfel, ea este numit a innit a.
Secvent ele sunt funct ii si, ca urmare, putem vorbi despre domeniul si codomeniul
unei secvent e. Domeniul va ntotdeauna un num ar natural sau N. Exist a o unic a
secvent a de lungime 0 si anume, funct ia vid a; ea va numit a secvent a vid a.
Uzual, secvent ele innite sunt notate prin
a
i
[i N) sau a
i
[i 0) sau a
i
)
iN
sau a
i
)
i0
,
iar cele nite de lungime n prin
a
i
[i < n) sau a
i
[i = 0, . . . , n 1) sau a
0
, . . . , a
n1
) sau a
i
)
n1
i=0
,
unde a
i
= f(i), f ind secvent a n cauz a. Uneori, crosetele si ) sunt nlocuite
prin paranteze rotunde sau acolade, iar n cazul secvent elor nite ele sunt eliminate
cu prec adere
12
.
1.1.4 Recursie
Denirea operat iilor de baz a pe mult imea numerelor naturale, cum ar adunarea si
nmult irea, constituie un alt obstacol pe care trebuie s a l trecem. Ment ion am nt ai
c a o operat ie binar a pe o mult ime A nu este altceva dec at o funct ie de la A A cu
valori n A.
Caracterul inductiv al mult imii numerelor naturale face loc ideii denirii induc-
tive de funct ii al c aror domeniu este aceast a mult ime, dar nu numai. De exemplu,
adunarea poate denit a prin
12
Atunci c and sunt utilizate parantezele rotunde, distinct ia dintre secvent e si familii indexate de
mult imi (ce vor introduse n Sect iunea 1.2.4), urmeaz a a dedus a din context. De fapt, trebuie s a
remarc am c a n cazul n care A este o familie de mult imi, secvent ele peste A sunt cazuri particulare
de familii indexate de mult imi (mult imea de index este un num ar natural sau mult imea N).
22 Mult imi
n + 0 = n, pentru orice n N;
n +S(m) = S(n +m), pentru orice n, m N.
In cazul funct iilor, astfel de proceduri (metodologii, scheme de denit ie) sunt numite
denit ii recursive/recurente sau scheme de recursie/recurent a. In general, ele constau
n:
se deneste funct ia pentru 0;
dac a funct ia a fost denit a pentru n N, atunci se arat a cum se deneste
pentru S(n).
Vom spune c a dou a funct ii f si g sunt compatibile dac a Dom(f) Dom(g) si
f(x) = g(x), pentru orice x Dom(f). O mult ime A de funct ii compatibile are
proprietatea c a orice dou a funct ii ale ei sunt compatibile. Dac a A este o astfel de
mult ime, atunci
A este funct ie cu domeniul
fA
Dom(f).
Teorema 1.1.4.1. (Teorema recursiei)
Fie A o mult ime, a A si h : NA A o funct ie. Atunci, exist a o unic a funct ie
f : N A astfel nc at:
(i) f(0) = a;
(ii) f(S(n)) = h(n, f(n)), pentru orice n N.
Demonstratie Fie F mult imea tuturor funct iilor g al c aror domeniu este un num ar
natural diferit de 0, cu valori n A, ce veric a:
()
_
g(0) = a,
g(S(x)) = h(x, g(x)), pentru orice x cu S(x) Dom(g).
Este usor de v azut c a F este mult ime nevid a (F cont ine funct ia g : 0 A dat a
prin g(0) = a).
Ar at am c a orice dou a funct ii g, g
t
F sunt compatibile. Fie g, g
t
F. Exist a
numerele naturale k, m N 0 astfel nc at Dom(g) = k si Dom(g
t
) = m.
Presupunem c a k m. Prin induct ie nitar a ar at am c a pentru orice 0 x k are
loc g(x) = g
t
(x):
g(0) = a = g
t
(0);
dac a presupunem c a g(x) = g
t
(x) pentru x < k, atunci
g(S(x)) = h(x, g(x)) = h(x, g
t
(x)) = g
t
(S(x)).
In baza Principiului induct iei nitare obt inem c a g si g
t
sunt compatibile. Ca urmare,
F este mult ime de funct ii compatibile, ceea ce conduce la faptul c a exist a funct ia
f =
F cu domeniul
gF
Dom(g).
Ar at am c a Dom(f) = N. Domeniul funct iei f este submult ime a mult imii N.
Dac a presupunem c a N Dom(f) este nevid a, atunci ea va avea un cel mai mic
Recursie 23
element, e acesta x. Este clar c a x > 0 si, deci, exist a y astfel nc at x = S(y).
Num arul y este n domeniul funct iei f si, deci, exist a g F astfel nc at y Dom(g).
Mai mult, nu exist a z x astfel nc at z Dom(g). Adic a, Dom(g) = x. Vom ar ata
c a exist a o funct ie g
t
F al c arei domeniu cont ine x.
Fie g
t
= g (x, h(y, g(y))). Este clar c a g
t
este funct ie cu domeniul
Dom(g
t
) = Dom(g) x = S(x).
Ar at am c a g
t
satisface ():
g
t
(0) = g(0) = a;
e z astfel nc at S(z) Dom(g
t
). Dac a S(z) Dom(g), atunci
g
t
(S(z)) = g(S(z)) = h(z, g(z)) = h(z, g
t
(z)).
Dac a S(z) = x, atunci z = y, iar de la denit ia funct iei g
t
urmeaz a c a
g
t
(S(y)) = g
t
(x) = h(y, g(y)) = h(y, g
t
(y)).
Ca urmare g
t
satisface () si, deci, g
t
F. Aceasta contrazice presupunerea conform
c areia x , Dom(f) si, deci, Dom(f) = N.
Ar at am c a funct ia f satisface (i) si (ii) ale teoremei. Conform denit iei ei,
f(0) = g(0) = a,
pentru orice g F si, deci, f satisface (i).
Fie x Dom(f). Atunci, exist a g F astfel nc at S(x) Dom(g). Deoarece
F este mult ime de funct ii compatibile urmeaz a c a
f(S(x)) = g(S(x)) = h(x, g(x)) = h(x, f(x)),
ceea ce ne arat a c a f satisface (ii).
Unicitatea funct iei f se obt ine astfel. Dac a ar exista o alt a funct ie g ce satisface
(i) si (ii), atunci prin induct ie dup a n Nar at am c a f(n) = g(n), ceea ce va conduce
la f = g. In adev ar, f(0) = a = g(0) si, dac a presupunem c a f(n) = g(n), atunci
f(S(n)) = h(n, f(n)) = h(n, g(n)) = g(S(n)).
Ca urmare, f(n) = g(n) pentru orice n N, ceea ce arat a c a f = g. 2
Funct iile cu domeniul N sunt secvent e innite si reciproc. Ca urmare, Teorema
recursiei poate reformulat a n termeni de secvent e astfel
13
:
dat a o mult ime A, a A si o funct ie h : NA A, exist a o unic a secvent a
innit a a
i
[i 0) astfel nc at:
13
S i celelalte variante de recursie, ce vor prezentate pe parcursul acestui capitol, pot reformulate
n termeni de secvent e.
24 Mult imi
a
0
= a;
a
n+1
= h(n, a
n
), pentru orice n N.
Deci, a deni recursiv o funct ie cu domeniul N revine la a deni o secvent a innit a
n care orice element al ei, except and primul, este construit pe baza elementului
anterior:
f(0) = a, f(1) = h(0, f(0)), f(2) = h(1, f(1)), . . .
Uneori, este bine de g andit aceast a denit ie si n modul urm ator: init ial (la pasul
0) funct ia f este denit a prin a, la pasul 1 funct ia f este denit a prin h(0, f(0)), la
pasul 2 funct ia f este denit a prin h(1, f(1)) etc.
Operat iile binare, cum ar de exemplu adunarea, nmult irea etc., sunt funct ii
de dou a variabile (denite pe produsul cartezian a dou a mult imi). Teorema recursiei
poate utilizat a si pentru a deni astfel de funct ii, pornind de la urm atoarea remarc a.
Fie f : AB C o funct ie. Dac a x am unul din argumente iar cel alalt l p astr am
variabil, de exemplu al doilea x si primul variabil, atunci pentru ecare valoare
b B dat a celui de-al doilea argument obt inem o funct ie cu un singur argument,
f
b
: A C, cu proprietatea f
b
(a) = f(a, b), pentru orice a A. Atunci, a
deni funct ia f revine la a deni funct iile f
b
, pentru orice b B. Dac a B este
mult imea numerelor naturale, atunci putem utiliza Teorema recursiei pentru a deni
o funct ie F : N C
A
astfel nc at F(b) = f
b
pentru orice b B = N; adic a, F va
deni funct iile f
b
pentru orice b B. Aceasta va de fapt ideea de demonstrat ie a
urm atoarei teoreme.
Teorema 1.1.4.2. (Varianta parametric a a Teoremei recursiei)
Fie A si P mult imi, iar g : P A si h : P NA A funct ii. Atunci, exist a o
unic a funct ie f : P N A astfel nc at:
(i) f(p, 0) = g(p), pentru orice p P;
(ii) f(p, S(n)) = h(p, n, f(p, n)), pentru orice p P si n N.
Demonstratie Fie f
0
: P A dat a prin f
0
(p) = g(p) pentru orice p P, si
H : N A
P
A
P
dat a prin H(n, )(p) = h(p, n, (p)) (este usor de v azut c a
aceste funct ii exist a). Teorema recursiei va conduce la existent a unei unice funct ii
F : N A
P
astfel nc at:
F(0) = f
0
;
F(S(n)) = H(n, F(n)), pentru orice n N.
Denim atunci f : P N A prin f(p, n) = F(n)(p), pentru orice p P si
n N. f este funct ie si ar at am c a ea satisface teorema:
f(p, 0) = F(0)(p) = f
0
(p) = g(p), pentru orice p P;
Recursie 25
f(p, S(n)) = F(S(n))(p) = H(n, F(n))(p)
= h(p, n, F(n)(p))
= h(p, n, f(p, n)),
pentru orice p P si n N.
Unicitatea funct iei f se stabileste ca n Teorema 1.1.4.1. 2
Demonstrat ia Teoremei 1.1.4.2 ne arat a clar c a a deni n manier a recursiv a o
funct ie f : P N Anseamn a a deni o secvent a innit a de funct ii de la P la A,
f
0
, f
1
, f
2
, . . .
Funct ia f va atunci dat a prin f(p, n) = f
n
(p), pentru orice p P si n N. Altfel
spus, funct ia f condenseaz a secvent a innit a de mai sus. Diferent a dintre Teo-
rema 1.1.4.1 si Teorema 1.1.4.2 este dat a de natura elementelor secvent ei innite
denite.
Prezent am o nou a demonstrat ie a Teoremei 1.1.4.2, bazat a pe xarea primului
argument al funct iei f.
Pentru orice p P, Teorema recursiei asigur a existent a unei unice funct ii f
p
:
N A astfel nc at:
(i) f
p
(0) = g(p);
(ii) f
p
(S(n)) = h
p
(n, f
p
(n)), pentru orice n N,
unde h
p
este funct ia h
p
(n, x) = h(p, n, x), pentru orice n, x N.
Funct ia f =
pP
f
p
veric a teorema.
Teorema recursiei si varianta ei parametric a au important a major a n denirea de
funct ii si operat ii pe numere naturale, n mod recursiv. Vom ilustra aceasta ar at and
cum pot denite riguros operat iile de baz a cu numere naturale.
Teorema 1.1.4.3.
(1) Exist a o unic a operat ie + : NN Nastfel nc at:
(a) +(m, 0) = m, pentru orice m N;
(b) +(m, S(n)) = S(+(m, n)), pentru orice m, n N.
(2) Exist a o unic a operat ie : NN Nastfel nc at:
(a) (m, 0) = 0, pentru orice m N;
(b) (m, S(n)) = +((m, n), m), pentru orice m, n N.
(3) Exist a o unic a operat ie: NN Nastfel nc at:
(a) (m, 0) = 1, pentru orice m N;
(b) (m, S(n)) = ((m, n), m), pentru orice m, n N.
26 Mult imi
(4) Exist a o unic a operat ie S
t
: N Nastfel nc at:
(a) S
t
(0) = 0;
(b) S
t
(S(n)) = n, pentru orice n N.
(5) Exist a o unic a operat ie
: NN Nastfel nc at:
(a)
(m, 0) = m, pentru orice m N;

(b)
(m, S(n)) = S
t
(
(m, n)), pentru orice m, n N.

Demonstratie In Teorem 1.1.4.2 consider am A = P = Nsi:
g(p) = p si h(p, n, x) = S(x), pentru orice p, n, x N
(pentru operat ia +);
g(p) = 0 si h(p, n, x) = +(x, p), pentru orice p, n, x N
(pentru operat ia );
g(p) = 1 si h(p, n, x) = (x, p), pentru orice p, n, x N
(pentru operat ia);
g(p) = 0 si h(p, n, x) = n, pentru orice p, n, x N
(pentru operat ia S
t
);
g(p) = p si h(p, n, x) = S
t
(x), pentru orice p, n, x N
(pentru operat ia
).
Unica funct ie a c arei existent a este asigurat a de aceast a teorem a este ntocmai + sau,
respectiv, , , S
t
,
. 2
Operat ia +(,,
) este numit a operat ia de adunare (nmult ire, ridicare la putere,

diferent a, sc adere aritmetic a) pe N; uzual vom folosi notat ia inx pentru ele, adic a
vom scrie m+n (m n, mn, m
n) n loc de +(m, n) ((m, n), (m, n),
(m, n)).
Semnele operat iilor de nmult ire si ridicare la putere se omit cu prec adere, utiliz andu-
se mn si m
n
pentru m n si, respectiv, mn. De la Teorema 1.1.4.3 rezult a c a are
loc
S(m) = S(+(m, 0)) = +(m, S(0)) = +(m, 1) = m+ 1,
ceea ce permite utilizarea notat iei m+1 pentru S(m), care este mult mai intuitiv a si
usor de manipulat. (a1), (a2), (i1), (i2), (p1), (p2), (d1) si (d2) din Teorema 1.1.4.3
pot reformulate astfel:
(a1) m + 0 = m;
(a2) m + (n + 1) = (m+n) + 1;
(i1) m 0 = 0;
(i2) m (n + 1) = (m n) +m;
Relat ii si funct ii 27
(p1) m
0
= 1;
(p2) m
n+1
= m
n
m;
(d1) m
0 = m;
(d2) m
(n + 1) = S
t
(m
n),
pentru orice m, n N.
Introducerea mult imii numerelor naturale, mpreun a cu operat iile de baz a pe
acestea, constituie un obiectiv major pe care consider am c a l-am dus la bun sf arsit.
Din acest punct mai departe vom presupune c a cititorul este familiarizat cu pro-
priet at ile de baz a ale numerelor naturale si operat iile cu acestea. De asemenea, pre-
supunemc a este cunoscut modul de introducere a celorlate sisteme de numere, ntregi
(Z), rat ionale (Q), reale (R) si complexe (C), precumsi a operat iilor de baz a pe aces-
tea (pentru detalii, indic am [182]). Z
denot a Z 0, Z
+
denot a x Z[x 0,
iar Z
+
denot a x Z[x > 0. Aceste notat ii sunt extinse si la Q si R, iar notat ia
si la C.
1.2 Relat ii si funct ii
In Sect iunea 1.1 s-a introdus, n manier a axiomatic a, conceptul de mult ime si, bazat
pe acesta, concepetele de pereche ordonat a, relat ie, funct ie si num ar natural. Toate
acestea sunt fundamentale n matematic a, ele constituind baza tuturor celorlalte con-
cepte matematice.
In aceast a sect iune vom aprofunda studiul acestor concepte de baz a.
1.2.1 Relat ii
Relat iile binare (Sect iunea 1.1.1) sunt mult imi de perechi ordonate. Mult imea vid a
este relat ie, numit a relat ia vid a. Notat ia a b este utilizat a frecvent pentru a specica
faptul c a (a, b) este element al relat ie .
Deoarece relat iile sunt mult imi, putem construi reuniunea, intersect ia, diferent a
si complementara lor, care sunt relat ii; egalitatea relat iilor este egalitate de mult imi.
Dom() si Cod() desemneaz a domeniul si, respectiv, codomeniul relat ie .
Exemplul 1.2.1.1. Fie A si B mult imi.
(1) Relat ia =
A
AA dat a prin
=
A
= (a, a)[a A
este numit a relat ia de egalitate pe A sau identitatea pe A sau diagonala lui
AA (frecvent notat a si prin
A
14
).
14
Notat ia
A
este de preferat notat iei =
A
care poate reduce lizibilitatea textului cumar de exemplu
n scrieri de forma ==
A
.
28 Relat ii si funct ii
(2) Relat ia
A
AA dat a prin
A
= (a, b)[a, b A, a b
este numit a relat ia de apartenent a pe A.
(3) Relat ia
A
AA dat a prin
A
= (a, b)[a, b A, a b
este numit a relat ia de incluziune pe A. Inlocuind prin , obt inem relat ia de
incluziune strict a pe A, notat a prin
A
.
(4) Relat ia
A,B
AB dat a prin
A,B
= (a, b)[a A, b B = AB
este numit a relat ia complet a de la A la B. In cazul A = B, notat ia
A,B
va
simplicat a la
A
, care este numit a relat ia complet a pe A.
Atunci c and mult imea A este subnt eleas a din context, notat ia =
A
(
A
,
A
,
A
,
A
,
A
) va simplicat a la = (, , , , ).
Denitia 1.2.1.1. Fie o relat ie binar a si A o mult ime. Restrict ia relat iei la A este
relat ia binar a notat a [
A
si dat a prin
[
A
= (AA).
Relat ia [
A
este intersect ia a dou a relat ii, [
A
=
A
. Acest fapt permite dez-
voltarea unor propriet at i ale relat iei [
A
uz and de diverse propriet at i ale intersect iei
de relat ii.
Evident, restrict ia unei relat ii binare se poate face restr ang and doar domeniul sau
doar codomeniul acesteia, sau restr ang andu-le pe ambele dar n mod diferit. In cazul
Denit iei 1.2.1.1, at at domeniul c at si codomeniul sunt restrict ionate prin intermediul
aceleiasi mult imi A.
Este adesea util a reprezenta grac relat iile binare. Reprezentarea grac a a unei
relat ii se face printr-un graf orientat ale c arui noduri sunt etichetate cu elementele
mult imii Dom()Cod(). Pentru ecare pereche (a, b) se traseaz a un arc de la
nodul cu eticheta a la nodul cu eticheta b. In mod frecvent nodurile sunt identicate
prin etichetele lor (distinct ia nod-etichet a ind esent ial a atunci c and noduri diferite
sunt etichetate cu aceeasi etichet a). In Figura 1.2 este reprezentat a grac relat ia
= (a, a), (a, b), (b, c), (a, c), (a, d),
pun and n evident a at at reprezentarea cu noduri etichetate c at si cea n care nodurile
sunt identicate cu etichetele lor.
Urm atoarea propozit ie prezint a c ateva propriet at i elementare ale domeniului si
codomeniului unei relat ii.
Relat ii 29
a
b
c
d
a)
a
b
c
d
b)
Figura 1.2: Reprezent ari grace ale aceleiasi relat ii binare
Propozitia 1.2.1.1. Fie si dou a relat ii binare. Atunci, au loc urm atoarele propri-
et at i:
(1) Dom( ) = Dom() Dom();
(2) Cod( ) = Cod() Cod();
(3) Dom( ) Dom() Dom();
(4) Cod( ) Cod() Cod();
(5) Dom() Dom() Dom( );
(6) Cod() Cod() = Cod( );
(7) dac a , atunci Dom() Dom() si Cod() Cod().
Atragem atent ia asupra incluziunilor din Propozit ia 1.2.1.1(1)(2)(3)(4). Ele pot
stricte. De exemplu, dac a = (a, b) si = (a, c), unde b ,= c, atunci
Dom( ) = dar Dom() Dom() = a.
Produsul si inversa relat iilor binare sunt operat ii specice de mare important a
n studiul acestora.
Denitia 1.2.1.2. Fie si dou a relat ii binare. Relat ia binar a notat a si dat a
prin
= (a, c)[(b)((a, b) (b, c) )
este numit a produsul relat iilor si .
Este clar c a pentru orice dou a relat ii si , produsul lor este relat ie binar a (deci,
Denit ia 1.2.1.3 este consistent a). Dac a este relat ie de la A la B, iar de la C la
D, atunci este relat ie de la A la D. In plus, dac a Cod() Dom() = , atunci
= .
Urm atoarea propozit ie prezint a c ateva propriet at ile de baz a ale produsului de
relat ii.
Propozitia 1.2.1.2. Fie , si relat ii binare, iar A si B mult imi. Atunci, au loc
(1) Dom( ) Dom();
(2) Cod( ) Cod();
(3) ( ) = ( ) ;
(4) ( ) = ( ) ( );
(5) ( ) = ( ) ( );
(6) ( ) ( ) ( );
(7) ( ) ( ) ( );
(8) ( );
(9) dac a , atunci si ;
(10)
A
si
B
. In plus,
A
= dac a si numai dac a Dom() A
si,
B
= dac a si numai dac a Cod() B.
Demonstratie Vom demonstra doar (10). Fie (a, b)
A
. Atunci, exist a c astfel
nc at (a, c)
A
si (c, b) . Conform denit iei relat iei
A
, urmeaz a a = c si, deci,
(a, b) . Am obt inut astfel incluziunea
A
; incluziunea
B
se
demonstreaz a similar acesteia.
S a presupunem acum c a
A
= si s a ar at am c a Dom() A. Fie a
Dom(). Atunci, exist a b astfel nc at (a, b) . Deoarece =
A
, obt inem
(a, b)
A
si, deci, va exista c astfel nc at (a, c)
A
si (c, b) . Conform
denit iei relat iei
A
avem c = a si, deci, a A. Am obt inut astfel Dom() A.
Reciproc, s a presupunem c a Dom() A. Conform cu ceea ce am demonstrat
anterior (
A
), ne r am ane de ar atat c a
A
. Fie deci (a, b) . Cum
Dom() A urmeaz a c a a A si, atunci, putem scrie (a, b)
A
. Am obt inut
astfel =
A
.
Echivalent a
B
= dac a si numai dac a Cod() B se demonstreaz a
similar celei precedente. 2
Atragem atent ia asupra incluziunilor din Propozit ia 1.2.1.2(1)(2). Dac a, de e-
xemplu, exist a a Dom() astfel nc at
b[(a, b) Dom() = ,
atunci Dom( ) Dom(). Similar, dac a exist a c Cod() astfel nc at
Cod() b[(b, c) = ,
atunci Cod( ) Cod().
Relat ii 31
Asociativitatea produsului de relat ii ne permite s a scriem n loc de
( ) sau ( ). Astfel, dac a (a, d) , atunci exist a b si c astfel
nc at (a, b) , (b, c) si (c, d) .
Atunci c and nu exist a pericol de confuzie semnul operat iei de compunere, ,
va omis. Astfel, n loc de vom scrie .
Denitia 1.2.1.3. Fie o relat ie binar a. Inversa relat iei este relat ia notat a
1
si
dat a prin
1
= (b, a)[(a, b) .
Inversa unei relat ii exist a ntotdeauna, iar dac a este relat ie de la Ala B, atunci
1
este relat ie de la B la A. Pentru anumite relat ii inversa are o notat ie consacrat a.
Urm atorul tabel prezint a c ateva dintre aceste notat ii (A este o mult ime arbitrar a):
<
A

A
1
>
A

A
Propozitia 1.2.1.3. Fie si relat ii binare. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) Dom(
1
) = Cod();
(2) Cod(
1
) = Dom();
(3) (
1
)
1
= ;
(4) dac a , atunci
1

1
;
(5) ( )
1
=
1

1
;
(6) ( )
1
=
1

1
;
(7) ( )
1
=
1
1
;
(8) ( )
1
=
1

1
.
Demonstratie Vom demonstra doar (8). Fie (a, b) ( )
1
. Atunci, (b, a)
si exist a c astfel nc at (b, c) si (c, a) . Ca urmare, (c, b)
1
si
(a, c)
1
, ceea ce arat a c a (a, b)
1

1
. Am obt inut astfel incluziunea
( )
1

1

1
; incluziunea n sens invers se arat a n mod similar. 2
Denitia 1.2.1.4. Fie o relat ie binar a, iar A si B mult imi.
(1) Imaginea mult imii A prin , notat a (A), este mult imea
(A) = b[(a A)(a b).
(2) Imaginea invers a a mult imii B prin , notat a
1
(B), este mult imea
1
(B) = a[(b B)(a b).
Este clar c a (A) si
1
(B) exist a (
1
(B) este de fapt imaginea mult imii B prin
relat ia binar a
1
). Atunci c and A este de forma a vom nota (a) n loc de (a).
Propozitia 1.2.1.4. Fie si relat ii binare, iar A si B mult imi. Atunci, au loc
urm atoarele propriet at ile:
(1) (A B) = (A) (B);
(2) dac a A B, atunci (A) (B);
(3) (A B) (A) (B);
(4) (A) (B) (AB);
(5) (A) = dac a si numai dac a Dom() A = ;
(6) Dom() A
1
((A)) si Cod() B (
1
(B));
(7) ( )(A) = ((A)).
Demonstratie (1) Armat ia se obt ine pe baza echivalent elor:
b (A) (B) b (A) b (B)
(a A : a b) (a B : a b)
a A B : a b
b (A B),
pentru orice b.
(2) Dac a A B atunci B = A B. Utiliz and (1) obt inem
(A) (B) = (B),
ceea ce arat a c a (A) (B).
(3) Deoarece A B A si A B B, de la (2) urmeaz a
(A B) (A) si (A B) (B).
Atunci, (A B) (A) (B).
(4) Dac a c (A) (B), atunci exist a a A astfel nc at a c si, pentru orice
b B, (b, c) , . Aceasta ne arat a c a a AB si, deci, c (AB). Ca urmare,
(A) (B) (AB).
(5) urmeaz a direct de la faptul c a b (A) dac a si numai dac a exist a a
Dom() A astfel nc at (a, b) .
(6) Pentru orice a Dom() A, b[a b (A) si, deci,
Dom() A
1
((A)).
Similar se obt ine si incluziunea Cod() B (
1
(B)).
(7) Armat ia se obt ine pe baza echivalent elelor:
Relat ii 33
c ( )(A) a A : (a, c)
a A, b Cod() Dom() : a b b c
b (A) : b c
c ((A)),
pentru orice c. 2
Vom prezenta acum c ateva tipuri importante de relat ii binare c at si simple carac-
teriz ari ale acestora.
Denitia 1.2.1.5. Fie o relat ie binar a si A o mult ime.
(1) este numit a reexiv a pe A dac a are loc
(a)(a A (a, a) ).
(2) este numit a ireexiv a pe A dac a are loc
(a)(a A (a, a) , ).
(3) este numit a simetric a pe A dac a are loc
(a, b)(a, b A (a, b) (b, a) ).
(4) este numit a asimetric a pe A dac a are loc
(a, b)(a, b A (a, b) (b, a) , ).
(5) este numit a antisimetric a pe A dac a are loc
(a, b)(a, b A (a, b) (b, a) a = b).
(6) este numit a tranzitiv a pe A dac a are loc
(a, b, c)(a, b, c A (a, b) (b, c) (a, c) ).
(7) este numit a conex a pe A dac a are loc
(a, b)(a, b A a b a = b b a).
(8) este numit a dirijat a pe A
15
dac a are loc
(a, b)(a, b A (c A)(a c b c)).
15
Conceptul de relat ie dirijat a apare pentru prima dat a n lucrarea lui Moore si Smith asupra unei
teorii generale a conceptului de limit a [133]. Acest concept de relat ie dirijat a s-a dovedit ulterior de
important a foarte mare n informatic a, n studiul semanticii limbajelor de programare si al domeniilor
semantice.
(9) este numit a ltrat a pe A dac a are loc
(a, b)(a, b A (c A)(c a c b)).
(10) este numit a reexiv a (ireexiv a, simetric a, asimetric a, antisimetric a, tran-
zitiv a, conex a, dirijat a, ltrat a) dac a este reexiv a (ireexiv a, simetric a,
asimetric a, antisimetric a, tranzitiv a, conex a, dirijat a, ltrat a) pe mult imea
Dom() Cod().
Teorema 1.2.1.1. Fie o relat ie binar a si A = Dom() Cod().
(1) este reexiv a dac a si numai dac a
A
.
(2) este ireexiv a dac a si numai dac a
A
= .
(3) este simetric a dac a si numai dac a =
1
.
(4) este antisimetric a dac a si numai dac a
1

A
.
(5) este asimetric a dac a si numai dac a
1
= .
(6) este tranzitiv a dac a si numai dac a .
(7) este conex a dac a si numai dac a
1

A
= AA.
Demonstratie Vom demonstra ca exemplu (4), celelalte r am an and n seama citi-
torului. S a presupunem deci c a este antisimetric a. Pentru orice (a, b)
1
are loc (a, b) si (b, a) . Relat ia ind antisimetric a, deducem a = b si, deci,
(a, b)
A
. Am obt inut astfel
1

A
. 2
Dat a o relat ie pe A denim:

0
=
A
;

n+1
=
n
, pentru orice n 0;

+
=
n1
n
;

n0
n
.
Corolarul 1.2.1.1. Fie o relat ie pe A. Atunci,
(1)
+
este cea mai mic a relat ie tranzitiv a pe A ce include ;
(2)
este cea mai mic a relat ie reexiv a si tranzitiv a pe A ce include .

Demonstratie (1) Conform denit iei,
+
include . In plus,
+

+
=
_
n,m1
n+m

+
,
ceea ce arat a c a
+
este tranzitiv a (Teorema 1.2.1.1(6)).
Relat ii de echivalent a 35
Dac a este o relat ie tranzitiv a ce include , atunci ea trebuie s a includ a si
2
.
Acum, incluz and si
2
, va trebui s a includ a si
3
. Inductiv, trebuie s a includ a
n
,
pentru orice n 1. Deci, trebuie s a includ a
+
, ceea ce demonstreaz a (1).
(2)
A

si, deci,
este reexiv a. Restul se arat a ca la (1). 2

Relat ia
+
este numit a nchiderea tranzitiv a a relat iei , iar
, nchiderea re-
exiv a si tranzitiv a a relat iei (asupra acestor relat ii vom reveni n Sect iunea 2.2).
Reprezentarea grac a a relat iilor reexive se simplic a, n mod frecvent, prin
eliminarea arcelor de la nod la el nsusi. O simplicare mult mai consistent a se face
pentru relat ii tranzitive. Dac a este o relat ie tranzitiv a, atunci reprezentarea grac a
a ei se substituie prin reprezentarea grac a a relat iei
t
= .
De exemplu, relat ia
= (a, a), (b, b), (c, c), (a, b), (b, c), (a, c)
este at at reexiv a c at si tranzitiv a. Reprezentarea grac a a ei este dat a n Figura
1.3(a), iar cea simplicat a n Figura 1.3(b). Atragem atent ia asupra faptului c a atunci
a b
c
a)
a b c
b)
Figura 1.3: Reprezentare simplicat a a unei relat ii reexive si tranzitive
c and se fac astfel de reprezent ari simplicate tipul relat iei trebuie s a rezulte clar din
context.
Conceptul de relat ie binar a poate extins la cel de relat ie ternar a ca ind o
mult ime de 3-uple sau, ca ind o submult ime a unui produs cartezian A B C.
Dac a A = B = C, relat ia va mai numit a relat ie ternar a pe A.
Evident, extensia de mai sus poate realizat a pentru orice n 2 arbitrar, obt i-
n andu-se astfel conceptul de relat ie n-ar a.
1.2.2 Relat ii de echivalent a
Clasa relat iilor de echivalent a este una din cele mai importante clase de relat ii binare.
Denitia 1.2.2.1. Fie o relat ie binar a si A o mult ime. Spunem c a este relat ie
de echivalent a pe A dac a este reexiv a, simetric a si tranzitiv a pe A. Atunci c and
A = Dom() Ran() vom spune c a este relat ie de echivalent a.
Relat ia vid a este relat ie de echivalent a numai pe mult imea vid a (pe mult imi ne-
vide ea este simetric a si tranzitiv a dar nu este reexiv a).
Este usor de v azut c a dac a este relat ie de echivalent a atunci, pentru orice
mult ime A, [
A
este de asemenea relat ie de echivalent a.
Exemplul 1.2.2.1. Fie A o mult ime nevid a. Relat ia binar a =
A
(denit a n Exemplul
1.2.1.1(1)) este relat ie de echivalent a pe A.
Observatia 1.2.2.1. Echipotent a, introdus a n Sect iunea 1.1.1, veric a urm atoarele
propriet at i:
A A, pentru orice mult ime A;
dac a A B atunci B A, pentru orice mult imi A si B;
dac a A B si B C atunci A C, pentru orice mult imi A, B si C.
Ca urmare, echipotent a ar avea atributele unei relat ii de echivalent a dar nu este
relat ie de echivalent a deoarece clasa tuturor mult imilor, peste care s-ar considera
echipotent a ca relat ie binar a, nu este mult ime. Dac a ns a consider am echipotent a
peste o familie de mult imi /, s a o not am prin
,
, atunci ea devine relat ie de
echivalent a pe /.
Denitia 1.2.2.2. Fie o relat ie de echivalent a si a un element. Se numeste clasa de
echivalent a a lui a modulo/relativ la mult imea
[a]
= b[a b.
Este clar c a, pentru orice a, clasa de echivalent a a lui a modulo exist a. Reex-
ivitatea asigur a c a aceast a clas a este nevid a (cont ine m acar pe a).
Lema 1.2.2.1. Fie o relat ie de echivalent a si a, b dou a elemente. Atunci, au loc
(1) a b dac a si numai dac a [a]
= [b]
;
(2) (a b) dac a si numai dac a [a]
[b]
= .
Demonstratie (1) S a presupunemc a a b. Fie x [a]
. Urmeaz a c a x a (pe baza

simetriei), x b (pe baza tranzitivit at ii) si b x (pe baza simetriei); deci, x [b]
. Am
obt inut astfel [a]
[b]
; similar se arat a si cealalt a incluziune.

Reciproc, dac a presupunem c a [a]
= [b]
, atunci b [a]
(deoarece b [b]
) si,
deci, a b.
(2) Dac a (a b) atunci [a]
,= [b]
(de la (1)). Dac a mult imile [a]
si [b]
ar
cont ine elemente comune, e c un astfel de element, atunci a c si c b ar conduce
la a b; contradict ie.
Reciproc, dac a [a]
[b]
= , atunci [a]
,= [b]
, iar (1) conduce la (a b). 2

Dac a este o relat ie de echivalent a pe o mult ime nevid a A, atunci Lema 1.2.2.1
ne spune c a mparte mult imea A n submult imi disjuncte (clase de echivalent a),
ecare submult ime ind alc atuit a din exact acele elemente ce sunt echivalente mo-
dulo . Not am mult imea tuturor claselor de echivalent a induse de relat ia prin A/
si o numim mult imea c at sau factor indus a de A si (existent a acestei mult imi este
asigurat a de Axiomele p art ilor si separ arii). Adic a,
A/ = [x]
[x A.
Exist a o str ans a leg atur a ntre mult imea partit iilor unei mult imi A, Part(A), si
mult imea relat iilor de echivalent a pe A, notat a E(A).
Denitia 1.2.2.3. Fie Ao mult ime nevid a iar S
1
si S
2
dou a partit ii ale lui A. Spunem
c a S
1
raneaz a pe S
2
, si not am S
1
S
2
, dac a pentru orice bloc X S
1
exist a un
bloc Y S
2
astfel nc at X Y .
Teorema 1.2.2.1. Fie A o mult ime nevid a.
(1) Fie S o partit ie a mult imii A si
S
relat ia binar a pe A dat a prin:
a
S
b (X S)(a, b X),
pentru orice a, b A. Atunci,
S
este relat ie de echivalent a pe A.
(2) Fie o relat ie de echivalent a pe A si S
mult imea tuturor claselor de echiva-

lent a induse de . Atunci, S
este partit ie a mult imii A.

(3) (a) Dac a S
1
si S
2
sunt partit ii ale mult imii A astfel nc at S
1
S
2
, atunci
S
1

S
2
.
(b) Dac a
1
si
2
sunt relat ii de echivalent a pe A astfel nc at
1

2
, atunci
S
1
S
2
.
(4) (a) Dac a S este partit ie a mult imii A, atunci S = S
S
.
(b) Dac a este relat ie de echivalent a pe A, atunci =
S
.
Demonstratie (1) si (2) necesit a doar simple veric ari si, ca urmare, vom trece la
a demonstra celelalte propriet at i.
(3)(a) Fie (a, b)
S
1
. Exist a atunci un bloc X S
1
astfel nc at a, b X.
Deoarece S
1
S
2
, va exista Y S
2
astfel nc at X Y . Aceasta conduce la
a, b Y , adic a (a, b)
S
2
. Deci,
S
1

S
2
.
Armat ia de la (3)(b) se obt ine similar celei precedente.
(4)(a) Este sucient s a ar at am c a pentru orice X S exist a o clas a de echiva-
lent a [x]
S
astfel nc at X = [x]
S
, si reciproc.
Fie X S. Consider am un element arbitrar x din X (exist a un astfel de element
c aci X este nevid a) si ar at am c a X = [x]
S
. Dac a y X, atunci x
S
y si, deci,
y [x]
S
; dac a y [x]
S
, atunci x
S
y si, deci, x si y sunt n acelasi bloc al partit iei
S. Cum x X urmeaz a c a y X. Am demonstrat astfel c a X = [x]
S
.
Reciproc, dac a [x]
S
este o clas a de echivalent a, atunci exist a un unic bloc X ce
cont ine x. Printr-un rat ionament asem an ator celui de mai sus se arat a c a X = [x]
S
.
De la acestea urmeaz a S = S
S
.
Armat ia de la (4)(b) se obt ine similar celei precedente. 2
Putem spune deci c a relat iile de echivalent a pe o mult ime si partit iile acelei
mult imi sunt descrieri diferite ale aceleiasi entit at i matematice. Atunci c and lu-
cr am cu astfel de entit at i este convenabil de a avea c ate un reprezentant al ec arei
clase de echivalent a. Suntem astfel condusi la a ne ntreba asupra existent ei unei
mult imi de reprezentant i pentru o partit ie. Aceast a chestiune a fost de altfel abor-
dat a n Sect iunea 1.1.1 si, asa cum am ment ionat, o vom trata complet n sect iunea
dedicat a Axiomei alegerii.
Funct iile injective p astreaz a relat iile de echivalent a. Fie A o mult ime, o
relat ie pe A si f : A B o funct ie. Not am prin f() relat ia
f() = (f(a), f(b))[(a, b) .
Propozitia 1.2.2.1. Fie f : A B o funct ie si o relat ie de echivalent a pe A. Dac a
f este funct ie injectiv a, atunci f() este relat ie de echivalent a pe f(A).
Demonstratie Reexivitatea si simetria relat iei f() se obt in imediat. S a discut am
tranzitivitatea.
Fie (x, y), (y, z) f(). Atunci, exist a (a, b), (c, d) astfel nc at f(a) = x,
f(b) = y, f(c) = y si f(d) = z. Injectivitatea funct iei f conduce la b = c, iar
tranzitivitatea relat iei conduce la (a, d) si, deci, (x, z) f(). Deci, f() este
tranzitiv a. Impreun a cu celelalte dou a propriet at i, f() devide relat ie de echivalent a
pe f(A). 2
Atragem atent ia asupra necesit at ii propriet at ii de injectivitate n a obt ine tranzi-
tivitatea relat iei f() (a se vedea demonstrat ia propozit iei). De asemenea, atragem
atent ia asupra faptului c a f() este relat ie de echivalent a pe f(A) si nu pe B, n mod
necesar. Aceasta pentru c a este posibil s a se piard a proprietatea de reexivitate.
Corolarul 1.2.2.1. Fie f : A B o funct ie si o relat ie de echivalent a pe A. Dac a
f este funct ie bijectiv a, atunci f() este relat ie de echivalent a pe B.
Fie A o mult ime si , E(A) astfel nc at . Simpla incluziune a relat iei
n ne spune c a orice clas a de echivalent a n raport cu este inclus a n exact o clas a
de echivalent a n raport cu . Ca urmare, o clas a de echivalent a n raport cu este
format a din una sau mai multe clase de echivalent a n raport cu . Grac, aceast a
situat ie arat a ca n Figura 1.4. Este justicat atunci a spune c a este mai n a dec at
.
Consider and acum mult imea A/, putem deni relat ia binar a / dat a prin
[a]
/ [b]
a b,
pentru orice a, b A.
Diferent a ntre si / const a n aceea c a act ioneaz a pe mult imea A, n timp
ce / act ioneaz a pe A/.
= - - - si
=
Figura 1.4: este mai n a dec at
Propozitia 1.2.2.2. Fie A o mult ime si , ,
1
si
2
relat ii de echivalent a pe A astfel
nc at
1

2
. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) / E(A/);
(2) orice relat ie de echivalent a pe A/ este de forma
t
/, unde
t
E(A) si

t
;
(3) / =
A/
;
(4) A
2
/ = (A/)
2
(A
2
este relat ia binar a AA care, evident, include );
(5)
1

2
dac a si numai dac a
1
/
2
/;
(6)
1
,=
2
1
/ ,=
2
/.
Demonstratie Vom demonstra (2), (3) si (4), restul r am an and n grija cititorului.
(2) Fie o relat ie de echivalent a pe A/. Denim
t
prin
a
t
b [a]
[b]
,
pentru orice a, b A. Este usor de v azut c a
t
este relat ie de echivalent a pe A.
Fie a b. Atunci, [a]
[b]
deoarece este reexiv a. Conform denit iei relat iei
t
, urmeaz a a
t
b. Ca urmare,
t
. Ne r am ane de ar atat c a =
t
/. Aceasta
urmeaz a ns a imediat de la denit iile relat iilor
t
si
t
/.
(3) Au loc relat iile:
[a]
/ [b]
a b
[a]
A/
[b]
,
pentru orice a, b A, ceea ce demonstreaz a egalitatea cerut a.
[a]
A
2
/ [b]
a A
2
b
[a]
(A/)
2
[b]
,
pentru orice a, b A, ceea ce demonstreaz a egalitatea cerut a. 2
Atragem atent ia asupra faptului c a, n Propozit ia 1.2.2.2(3), / este
A/
si nu
A
/.
1.2.3 Funct ii si operat ii
Funct iile, o clas a foarte important a de relat ii, au fost introduse n Sect iunea 1.1.1.
Astfel, s-a spus c a o relat ie f este funct ie dac a satisface
(a
1
, b
1
, a
2
, b
2
)((a
1
, b
1
) f (a
2
, b
2
) f a
1
= a
2
b
1
= b
2
).
Atunci c and Dom(f) = A si Cod(f) B se mai spune c a f este funct ie de la A la
B sau c a f este funct ie denit a pe A si cu valori n B si se noteaz a f : A B.
In informatic a n special, este important de considerat si funct ii part iale de la Ala
B, adic a funct ii f ce au proprietatea Dom(f) A si Cod(f) B. Astfel de funct ii
mai sunt numite funct ii part ial denite pe A si cu valori n B. Dac a Dom(f) A,
atunci se mai spune c a f este strict part ial a pe A. In contrast, dac a Dom(f) = A,
atunci se mai spune c a f este total a pe A. Relat ia vid a este funct ie part ial a de la A la
B. Asa cum s-a spus n Sect iunea 1.1.1, ea este funct ie total a de la A la B doar dac a
A = .
Prin (A ; B) vom nota mult imea tuturor funct iilor part iale de la A la B. Evi-
dent, (A B) (A ;B).
O funct ie part ial a f : A ; B are proprietatea c a pentru orice a A exist a cel
mult un b B astfel nc at f(a) = b. Fie a A:
(1) dac a exist a b B astfel nc at f(a) = b, atunci se mai spune c a b este imaginea
lui a prin f si c a f este denit a n a, si se noteaz a f(a);
(2) dac a nu exist a b B astfel nc at f(a) = b, atunci se mai spune c a f nu este
denit a n a sau c a f este nedenit a n a, si se noteaz a f(a).
Terminologia de funct ie part ial a este justicat a de (2).
Not iunea de imagine a unui element printr-o funct ie part ial a f poate extins a la
submult imi n mod natural. De exemplu, dac a C A atunci vom numi imaginea
mult imii C prin f, mult imea notat a f(C) si denit a prin
f(C) = b B[(a C)(f(a) = b)
(a se vedea Denit ia 1.2.1.4(1)). Evident, f(C) B si f(C) poate chiar f ar a ca
C s a e mult imea vid a. Dac a C = atunci f(C) = .
A specica o funct ie part ial a de la A la B nseamn a a preciza pentru ecare
element a A dac a funct ia este denit a sau nu n a; dac a ea este denit a n a, atunci
este necesar a specicarea imaginii lui a prin respectiva funct ie.
Exemplul 1.2.3.1.
(1) Fie A = 1, 2, 3 si B = a, b, c, d. Relat ia f de la A la B dat a prin
f(1) = a, f(2) = b si f(3),
este funct ie strict part ial a, iar relat ia g dat a prin
g(1) = a, g(2) = b si g(3) = c,
este funct ie (total a) de la A la B. Relat ia h = (1, a), (1, b) nu este funct ie
part ial a.
Funct ii si operat ii 41
(2) Funct ia part ial a f : A ; B dat a prin f(a), pentru orice a A, este numit a
funct ia total nedenit a de la A la B. Observ am c a ea este de fapt relat ia vid a.
(3) Fie A B. Funct ia f : A B dat a prin f(a) = a, pentru orice a A, este
numit a funct ia incluziune. Uneori ea se mai noteaz a prin f : A B. In cazul
B = A funct ia incluziune se mai numeste funct ia identic a pe A si se noteaz a
prin 1
A
sau id
A
sau chiar id. Observ am ca ea coincide cu relat ia
A
.
(4) Relat ia complet a de la A la B este funct ie part ial a doar n cazul n care B
cont ine cel mult un element.
(5) Fie A o mult ime si B A. Funct ia f
B
: A 0, 1 dat a prin
f
B
(a) =
_
1, a B
0, a AB,
pentru orice a A, este numit a funct ia caracteristic a a mult imii B relativ la
mult imea A. Pentru B = A, f
B
este funct ia constant a 1.
(6) Funct iile de tipul f : 0, 1
n
0, 1, unde n 1, sunt numite funct ii
booleene.
(7) Fie n 1, A
1
, . . . , A
n
mult imi nevide si 1 i n. Funct ia
pr
i
: A
1
A
n
A
i
dat a prin pr
i
(a
1
, . . . , a
n
) = a
i
, pentru orice (a
1
, . . . , a
n
) A
1
A
n
, se
numeste funct ia de i-proiect ie asociat a produsului A
1
A
n
.
Dac a am considera cazul n care una dintre mult imile A
1
, . . . , A
n
este mult i-
mea vid a, atunci funct ia de i-proiectie ar funct ia vid a, chiar si atunci c and A
i
ar nevid a.
(8) Funct iile de tipul P : A 0, 1 sunt numite si predicate pe A. Uzual, 0 este
interpretat ca ind valoarea de adev ar fals, iar 1 ca ind valoarea de adev ar
adev arat. Evident, n locul mult imii 0, 1 se poate alege orice alt a mult ime
cu dou a elemente.
(9) In informatic a, funct iile de tipul f : A B date prin
f(a) =
_
e
1
(a), P(a)
e
2
(a), altfel,
pentru orice a A, unde e
1
(a) si e
2
(a) sunt expresii ce depind de a iar P este
un predicat pe A, sunt uzual notate prin
f(a) = if P(a) then e
1
(a) else e
2
(a)
f = dispozitiv
-
a
(intrare)
-
b = f(a)
(iesire)
Figura 1.5: Reprezentare schematic a a unei funct ii
O funct ie part ial a de la A la B poate g andit a ca un dispozitiv (Figura 1.5)
care primind la intrare un element a A funct ioneaz a si la iesire emite elementul
b = f(a), dac a f este denit a n a. In ipoteza n care f nu este denit a n a, putem
g andi c a acest dispozitiv ori se opreste far a a emite nimic la iesire (de exemplu, dis-
pozitivul se blocheaz a) ori lucreaz a la nesf arsit (din punct de vedere teoretic). Un
model practic, adesea considerat n literatur a, este cel de automat ce poate oferi o
ceasc a de ceai sau o cafea la introducerea unei monede de un anumit tip, s a spunem
m
1
si respectiv m
2
(presupunem, de exemplu, c a ele au pret uri diferite). Dac a con-
sider am c a automatul funct ioneaz a perfect, atunci pentru m
1
el va oferi un ceai, pen-
tru m
2
, o cafea, iar pentru alte tipuri de monede se va bloca.
Funct iile part iale ind relat ii, putem construi reuniunea, intersect ia si diferent a
lor; egalitatea de funct ii part iale este egalitate de relat ii. Evident, reuniunea a dou a
funct ii nu este, n mod necesar, funct ie part ial a. Intersect ia sau diferent a a dou a
funct ii este funct ie part ial a.
De asemenea, putem vorbi de produs de funct ii (numit n acest caz compunere)
si de inversa unei funct ii. Pentru produsul a dou a funct ii f : A ; B si g : B ; C
vom folosi notat ia g f n loc de f g deoarece aceasta este ntr-un anumit sens n
concordant a cu notat ia f(a) = b pentru (a, b) f:
(g f)(a) = g(f(a)).
Unii autori consider a notat ia (a)f = b pentru (a, b) f si, atunci, produsul de relat ii
nu se mai schimb a notat ional:
(a)(f g) = ((a)f)g.
Cum funct iile sunt relat ii, notat ia f
n
se deduce imediat de la acestea. Mai exact,
dac a f : A ;A este o funct ie atunci:
f
0
= id
A
;
f
n+1
= f
n
f = f f
n
, pentru orice n 0.
Propozitia 1.2.3.1. Dac a f : A ;B si g : B ;C sunt funct ii part iale, atunci g f
este funct ie part ial a de la A la C.
Demonstratie Fie (a
1
, b
1
), (a
2
, b
2
) g f astfel nc at a
1
= a
2
. Atunci, exist a c
1
si c
2
cu proprietatea (a
1
, c
1
), (a
2
, c
2
) f si (c
1
, b
1
), (c
2
, b
2
) g. Egalitatea a
1
= a
2
combinat a cu faptul c a f este funct ie conduce la c
1
= c
2
care, la r andul ei, ne arat a
c a b
1
= b
2
deoarece g este funct ie. Deci, g f este funct ie part ial a. 2
Remarc am c a g f nu este denit a exact pentru acele elemente a Apentru care
ori f(a) ori g(f(a)). Ca urmare, dac a f = sau g = atunci g f = , iar dac a
f si g sunt funct ii atunci g f este funct ie. Grac, compunerea poate reprezentat a
ca n Figura 1.6.
f
g
-
f(a) = b
-
a
g(f(a))
A B
C
-
?
Q
Q
Q
Q
Q
Q
Qs
f
g
g f
-
Figura 1.6: Reprezentare grac a a compunerii de funct ii
Relativ la inversa unei funct ii part iale f : A ;B putem spune ca aceasta nu este
neap arat funct ie part ial a. De exemplu, dac a f(a
1
) = f(a
2
) = b este o funct ie (total a)
de la A = a
1
, a
2
la B = b, atunci f
1
este relat ia (b, a
1
), (b, a
2
) care nu este
funct ie part ial a.
Conceptele de injectivitate si surjectivitate se extind si la funct ii part iale exact ca
n Denit ia 1.1.1.6. Astfel, o funct ie part ial a de la A la B este injectiv a dac a are loc
(a
1
, b
1
, a
2
, b
2
)((a
1
, b
1
) f (a
2
, b
2
) f b
1
= b
2
a
1
= a
2
),
si este surjectiv a dac a are loc
(b)(b B (a)(a A f(a) = b)).
Ca urmare, funct ia part ial a vid a de la A la B este injectiv a; ea este surjectiv a doar
dac a B = .
O funct ie part ial a este bijectiv a dac a este injectiv a si surjectiv a. Spre deosebire
de cazul funct iilor totale bijective, inversa unei funct ii part iale bijective este total a si
injectiv a, dar nu n mod necesar surjectiv a.
Funct iile bijective de la o mult ime A la ea ns asi se mai numesc si permut ari ale
mult imii A. C and A este nit a, A = a
1
, . . . , a
n
, permut arile f : A A se mai
noteaz a prin
f =
_
a
1
a
n
f(a
1
) f(a
n
)
_
Propozitia 1.2.3.2. Fie f : A ;B o funct ie part ial a.
(1) Dac a f este injectiv a, atunci f
1
este funct ie part ial a injectiv a.
(2) Dac a f este bijectiv a, atunci f
1
este funct ie total a injectiv a.
(3) Dac a f este total a si bijectiv a, atunci f
1
este total a si bijectiv a.
Demonstratie (1) S a presupunem c a f este injectiv a. Fie (b
1
, a
1
) f
1
si
(b
2
, a
2
) f
1
astfel nc at b
1
= b
2
. Atunci, (a
1
, b
1
), (a
2
, b
2
) f care, n baza
faptului c a f este injectiv a conduce la a
1
= a
2
. Deci f
1
este funct ie part ial a.
Pentru a stabili injectivitatea funct iei f
1
este sucient s a observ am, n rat io-
namentul de mai sus, c a dac a consider am a
1
= a
2
atunci faptul c a f este funct ie
conduce la b
1
= b
2
; adic a f
1
este inject ie.
(2) urmeaz a de la (1) cu remarca suplimentar a c a surjectivitatea funct iei f asigur a
totalitatea funct iei f
1
.
(3) Dac a f este total a si bijectiv a, atunci de la (2) obt inem c a f
1
este total a si
injectiv a. Totalitatea funct iei f asigur a surjectivitatea funct iei f
1
. Deci, f
1
este
total a si bijectiv a. 2
Urm atoarea propozit ie, ce este usor de vericat, preznt a c ateva propriet at i ele-
mentare asupra compunerii funct iilor part iale.
Propozitia 1.2.3.3. Fie f : A ;B si g : B ;C funct ii part iale.
(1) Dac a f si g sunt totale, atunci g f este total a.
(2) Dac a f si g sunt injective, atunci g f este injectiv a.
(3) Dac a f si g sunt surjective, atunci g f este surjectiv a.
(4) Dac a f si g sunt bijective, atunci g f este bijectiv a si (g f)
1
= f
1
g
1
.
Teorema 1.2.2.1, ce face leg atur a dintre Part(A) si E(A) ne spune printre altele,
n termeni de funct ie, c a exist a o biject ie ntre cele dou a mult imi
(S) =
S
,
pentru orice S Part(A).
Denitia 1.2.3.1. Fie f : A B o funct ie.
(1) Se numeste invers la st anga al funct iei f orice funct ie g : B A cu propri-
etatea g f = 1
A
.
(2) Se numeste invers la dreapta al funct iei f orice funct ie g : B A cu propri-
etatea f g = 1
B
.
Propozitia 1.2.3.4. Fie f : A B o funct ie.
(1) Dac a f admite un invers la dreapta, atunci ea este surject ie.
(2) Dac a A ,= si f admite un invers la st anga, atunci f este inject ie.
Demonstratie (1) Fie g un invers la dreapta al funct iei f. Consider and b B
avem g(b) A si f(g(b)) = b. Deci, f este surject ie.
(2) Fie g un invers la st anga al funct iei f si a, b A. Dac a presupunem c a
f(a) = f(b), atunci a = g(f(a)) = g(f(b)) = b, ceea ce arat a c a f este inject ie. 2
In cadrul Propozit ie 1.2.3.4(2) se consider a A ,= deoarece, pentru A = , f
este funct ia vid a care este injectiv a.
Vom prezenta acum c ateva rezultate de descompunere a funct iilor.
Teorema 1.2.3.1. Fie h : A B o funct ie. Atunci, exist a o mult ime C, o funct ie
surjectiv a f : A C si o funct ie injectiv a g : C B astfel nc at h = g f. In
plus, pentru orice mult ime C
t
, funct ie surjectiv a f
t
: A C
t
si funct ie injectiv a
g
t
: C
t
B astfel nc at h = g
t
f
t
, exist a o unic a funct ie d : C C
t
astfel nc at
f
t
= d f si g = g
t
d (a se vedea diagrama din Figura 1.7).
Demonstratie Fie C = h(A), f : A C dat a prin f(a) = h(a), pentru orice
a A, si g : C B dat a prin g(c) = c pentru orice si c C. Este clar c a f este
surject ie, g este inject ie si h = g f.
A
Q
Q
Q
Q
QQs
+
C
B C
t
-
?
g
f
t
f
g
t
h
d ?
-
Figura 1.7: Descompunerea din Teorema 1.2.3.1
Fie C
t
, f
t
si g
t
ca n enunt ul teoremei. Consider am d : C C
t
dat a prin
d(c) = f
t
(a),
unde f(a) = c, pentru orice c C. Vom ar ata c a d satisface teorema. Int ai, veric am
c a d este bine denit a.
Deoarece f este surject ie, pentru orice c C exist a a A astfel nc at f(a) = c.
Deci, d este denit a pe C. Acum, pentru orice a
1
, a
2
A cu f(a
1
) = f(a
2
) are loc
h(a
1
) = h(a
2
). Dar atunci, relat ia h = g
t
f
t
conduce la g
t
(f
t
(a
1
)) = g
t
(f
t
(a
2
))
de unde, pe baza faptului c a g
t
este inject ie, deducem f
t
(a
1
) = f
t
(a
2
). Ca urmare, d
este bine denit a pe C.
Conform denit iei funct iei d are loc d f = f
t
. Fie acum a A si c C cu
f(a) = c. Atunci,
(g
t
d)(c) = g
t
(d(c)) = g
t
(f
t
(a)) = h(a) = g(f(a)) = g(c),
ceea ce arat a c a g = g
t
d.
Unicitatea funct iei d decurge cu usurint a dup a cum urmeaz a. Dac a presupunem
c a exist a o alt a funct ie d
t
astfel nc at f
t
= d
t
f si g = g
t
d
t
, atunci relat ia
g = g
t
d = g
t
d
t
,
combinat a cu faptul c a g
t
este inject ie, conduce la d = d
t
. 2
Teorema 1.2.3.1 nu impune nici o restrict ie asupra funct ie h. Ca urmare, f poate
si funct ia vid a. In acest caz A = , C = , f este funct ia vid a de la la (deci,
este surjectiv a), g este funct ia vid a de la la B (deci, este injectiv a), C
t
nu poate
dec at ca urmare a surjectivit at ii funct iei f
t
, iar d nu este alta dec at funct ia vid a de
la la .
Denitia 1.2.3.2. Fie f : A B o funct ie. Relat ia Ker(f) A A dat a prin
Ker(f) = (a
1
, a
2
)[f(a
1
) = f(a
2
)
se numeste nucleul funct iei f.
Este usor de vericat c a pentru orice funct ie f de la A la B, Ker(f) este relat ie
de echivalent a pe A. In plus,
Teorema 1.2.3.2. Fie f : A B o funct ie. Atunci, exist a o biject ie de la A/Ker(f)
la f(A).
Demonstratie Funct ia h : A/Ker(f) f(A) dat a prin h([a]
Ker(f)
) = f(a),
pentru orice a A, este biject ie. 2
Corolarul 1.2.3.1. Orice funct ie f : A B poate scris a ca produs de 3 funct ii,
f = k h g, unde g : A A/Ker(f) este surject ie, h : A/Ker(f) f(A) este
biject ie si k : f(A) B este inject ie.
Demonstratie Funct ia g este dat a prin g(a) = [a]
Ker(f)
, h este funct ia din Teorema
1.2.3.2, iar k este funct ia incluziune (a se vedea Figura 1.8). Aceste funct ii satisfac
A B
A/Ker(f) f(A)
-
?
6
f
g
h
k
-
Figura 1.8: Descompunerea din Corolarul 1.2.3.1
corolarul. 2
Vom prezenta n cele ce urmeaz a c ateva propriet at i de baz a referitoare la imagi-
nea invers a a unei mult imi printr-o funct ie (ce este caz particular a imaginii inverse a
unei mult imi printr-o relat ie a se vedea Denit ia 1.2.1.4(2)).
Propozitia 1.2.3.5. Fie f : A B o funct ie si X, Y B. Atunci, au loc
(1) f
1
(X Y ) = f
1
(X) f
1
(Y );
(2) f
1
(X Y ) = f
1
(X) f
1
(Y );
(3) f
1
(X Y ) = f
1
(X) f
1
(Y ).
Demonstratie (1) urmeaz a de la echivalent ele
a f
1
(X Y ) f(a) X Y
f(a) X f(a) Y
a f
1
(X) a f
1
(Y )
a f
1
(X) f
1
(Y ),
pentru orice a.
(2) si (3) se obt in n manier a similar a. 2
Propozitia 1.2.3.6. Dac a f : A B este o funct ie injectiv a, atunci pentru orice
X, Y A au loc urm atoarele propriet at i:
(1) dac a X Y , atunci f(X) f(Y );
(2) f(X Y ) = f(X) f(Y );
(3) f(X Y ) = f(X) f(Y ).
Demonstratie Se utilizeaz a Propozit ia 1.2.1.4(2)(3)(4) si proprietatea de injectivi-
tate a funct iei f. 2
Propozitia 1.2.3.7. Dac a f : A B este o funct ie, X A si Y f(A), atunci au
loc urm atoarele propriet at i:
(1) f(f
1
(Y )) = Y ;
(2) X f
1
(f(X)).
Demonstratie (1) se obt ine pe baza implicat iilor
b f(f
1
(Y )) a f
1
(Y ) : (a, b) f
c Y : (a, c) f (a, b) f
c = b
b Y,
pentru orice b, si a Propozit iei 1.2.1.4(6).
(2) urmeaz a direct de la Propozit ia 1.2.1.4(6). 2
Operat iile (part iale) sunt funct ii (part iale). De exemplu, orice funct ie f de la
AB la C poate g andit a ca o operat ie ce act ioneaz a pe elementele a dou a mult imi,
Asi B, si produce rezultate n C. Dac a operat ia este part ial a atunci pot exist a perechi
(a, b) asupra c arora operat ia s a nu act ioneze. De exemplu, ntr-un corp, inversul
multiplicativ este denit pentru elementele diferite de 0 (unitatea aditiv a).
Operat iile (part iale) de tipul f : A
n
A, unde n 0, se numesc operat ii
(part iale) n-are pe A. Num arul natural n este numit aritatea sau tipul operat ie. In
cazul n care n = 0 reamintimc a A
0
este si, ca urmare, o operat ie 0-ar a (numit a si
operat ie nular a sau constant a
16
) va asocia un element din A mult imii vide. Aceast a
asociere este constant a n sensul c a ea nu depinde de elementele mult imii A. Atunci,
a specica o operat ie nular a revine la a xa un element din A. Justicat i de aceasta
vom folosi adesea terminologia e a A o operat ie nular a pe A sau e a o
constant a din A.
Operat iile part iale ind denite prin intermediul funct iilor part iale, iar acestea
ind relat ii, nseamn a c a operat iile sunt relat ii. Mai exact, o operat ie part ial a n-ar a
peste A este o relat ie (n + 1)-ar a pe A.
Operat iile (part iale) de tipul f : A B sau f : A
1
A
2
B pot specicate
prin asa numitele tabele Cayley. De exemplu, operat ia unar a f pe A = a, b dat a
prin f(a) = b si f(b) = a poate specicat a prin tabelul
16
Terminologia este cea de constant a si nu de operat ie constant a.
f a b
b a
iar operat ia binar a g dat a prin g(a, a) = g(b, a) = g(b, b) = a si g(a, b) = b poate
specicat a prin tabelul
g a b
a a b
b a a
Pentru operat ii (part iale) binare se foloseste adesea notat ia inx, semnul operat iei
ind ntre elemente (aceast a notat ie am folosit-o si la relat ii binare). De exemplu,
dac a + sau sunt operat ii, notat ia inx asupra elementelor a si b va a + b si,
respectiv, a b. Pentru operat ii unare se foloseste adesea si notat ia exponent. De
exemplu, B
t
poate reprezenta complementara lui B (semnul operat iei ind
t
).
P an a acum au fost considerate un num ar de operat ii pe mult imi, relat ii si funct ii
(reuniune, intersect ie, diferent a, produs cartezian, produs de relat ii sau funct ii, in-
vers a etc.), precum si unele propriet at i ale acestora adnotate n dreapta prin cuvinte
de tipul asociativitate, comutativitate etc.
Denitia 1.2.3.3. Fie f o operat ie binar a pe o mult ime A.
(1) Spunem c a f este asociativ a dac a are loc
f(f(a, b), a) = f(a, f(b, c)),
pentru orice a, b, c A.
(2) Spunem c a f este comutativ a dac a are loc
f(a, b) = f(b, a),
(3) Spunem c a f este idempotent a dac a are loc
f(a, a) = a,
pentru orice a A.
In cazul operat iilor binare comutative, tabelul Cayley poate redus la jum atate
consider and doar valorile de deasupra (sau de dedesubtul) diagonalei, incluz and si
diagonala. Dac a operat ia este si idempotent a, atunci poate eliminat a si diagonala.
Denitia 1.2.3.4. Fie f si g operat ii binare pe o mult ime A.
(1) Spunem c a f este distributiv a la st anga fat a de g dac a are loc
f(a, g(b, c)) = g(f(a, b), f(a, c)),
(2) Spunem c a f este distributiv a la dreapta fat a de g dac a are loc
f(g(b, c), a) = g(f(b, a), f(c, a)),
Familii indexate de mult imi 49
1.2.4 Familii indexate de mult imi
In aceast a sect iune vom considera not iunea de familie indexat a de mult imi si vom
generaliza reuniunea, intersect ia si produsul cartezian la astfel de familii.
Denitia 1.2.4.1. Fie A si I dou a mult imi. O familie de elemente peste A indexat a
prin I, sau familie I-indexat a peste A, este o funct ie f : I A.
Uzual, dac a f este o familie I-indexat a de elemente peste A atunci vom utiliza si
notat ia (a
i
[i I), unde f(i) = a
i
pentru orice i I. Atunci c and I se subnt elege
din context vom simplica aceast a notat ie la (a
i
), iar dac a I ,= atunci vom spune
c a familia este nevid a. Mult imea I este numit a mult ime de indexi iar elementele ei,
indexi. In cazul n care elementele familiei sunt mult imi (f(i) este mult ime pentru
orice i I), vom vorbi de familii I-indexate de mult imi, iar dac a mult imile sunt dis-
juncte dou a c ate dou a, vom spune c a avem de a face cu o familie indexat a disjunct a.
Atunci c and I si A sunt subnt elese din context, sau nu este necesar a le specica,
vom simplica terminologia renunt and la ele.
Orice familie /de mult imi poate privit a ca o familie indexat a de mult imi (peste
/) consider and I = / si f(A) = A, pentru orice A I = /. Intr-un astfel de caz
vom mai scrie / = (A[A /). Ins a, familiile indexate de mult imi sunt oarecum
mai generale dec at familiile de mult imi prin aceea c a:
referirea la o mult ime se face printr-un index;
pentru indexi diferit i este posibil ca mult imile referite s a e egale (din acest
punct de vedere putem g andi familiile indexate de mult imi ca ind colect ii de
mult imi n care anumite mult imi pot apare de mai multe ori).
Denitia 1.2.4.2. Fie (A
i
[i I) o familie indexat a de mult imi peste A.
(1) Reuniunea familiei (A
i
[i I), notat a
(A
i
[i I) sau
)i IA
i
, este mult i-
mea:
_
(A
i
[i I) = a A[(i I)(a A
i
).
(2) Dac a I ,= , atunci intersect ia familiei (A
i
[i I), notat a

(A
i
[i I) sau
i IA
i
, este mult imea:
(A
i
[i I) = a A[(i I)(a A
i
).
(3) Produsul (direct) al familiei (A
i
[i I), notat
(A
i
[i I) sau
iI
A
i
, este
denit ca ind mult imea tuturor funct iilor f : I
(A
i
[i I) cu proprietatea
f(i) A
i
, pentru orice i I.
In cazul I = vom considera
(A
i
[i I) = A. Observ am c a dac a I = , atunci
(A
i
[i I) = si
(A
i
[i I) = , iar dac a I ,= si exist a i I astfel nc at
A
i
= , atunci
(A
i
[i I) = . De asemenea, dac a A
i
= A pentru orice i I,
atunci
(A
i
[i I) = A
I
, adic a produsul familiei este mult imea tuturor funct iilor
de la I la A.
Existent a reuniunii si intersect iei rezult a cu usurint a pe baza Axiomei separ arii.
Pentru produs se utilizeaz a Axioma separ arii asupra mult imii T(I
(A
i
[i I)).
Prezent am n continuare c ateva propriet at i de baz a ale reuniunii, intersect iei si
produsului de familii indexate de mult imi.
Propozitia 1.2.4.1. Fie (A
i
[i I) si (B
i
[i I) dou a familii indexate de mult imi si
A o mult ime. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1)

iI
A
i
A
j

iI
A
i
, pentru orice j I;
(2)

iI
(A
i
B
i
) =
iI
A
i
iI
B
i
;
(3)

iI
(A
i
B
i
) =
iI
A
i
iI
B
i
;
(4)

iI
A
i
iI
B
i
=
i,jI
(A
i
B
j
)
iI
(A
i
B
i
);
(5)

iI
(A
i
B
i
)
i,jI
(A
i
B
j
) =
iI
A
i
iI
B
i
;
(6) A
iI
A
i
=
iI
(A A
i
);
(7) A
iI
A
i
=
iI
(A A
i
);
(8)

iI
(A A
i
) = A
iI
A
i
;
(9)

iI
(A A
i
) = A
iI
A
i
;
(10) dac a A A
i
, pentru orice i I, atunci A
iI
A
i
;
(11) dac a A
i
A, pentru orice i I, atunci
iI
A
i
A.
Demonstratie Vom demonstra ca exemplu doar (6), care se obt ine pe baza echiva-
lent elor:
a A
iI
A
i
a A a ,
iI
A
i
a A (i I : a , A
i
)
i I : a AA
i
a
iI
(AA
i
),
pentru orice a. 2
Fie (A
i
[i I) o familie indexat a de mult imi. Direct de la denit ie urmeaz a c a
iI
A
i
este cea mai mic a mult ime, n sensul incluziunii, ce include toate mult imile
A
i
, iar
iI
A
i
este cea mai mare mult ime, n sensul incluziunii, ce este inclus a n
ecare mult ime A
i
. Este util de ment ionat acest rezultat sub forma unei leme.
Lema 1.2.4.1. Fie (A
i
[i I) o familie indexat a de mult imi. Atunci,

iI
A
i
este
unica mult ime A ce satisface propriet at ile:
(i) A
i
A, pentru orice i I;
(ii) dac a B este o mult ime ce satisface A
i
B, pentru orice i I, atunci A B.
Familii indexate de mult imi 51
Similar,
iI
A
i
este unica mult ime A ce satisface propriet at ile:
(i) A A
i
, pentru orice i I;
(ii) dac a B este o mult ime ce satisface B A
i
, pentru orice i I, atunci B A.
Demonstratie De la denit ii si Propozit ia 1.2.4.1(1)(10)(11). 2
Propozitia 1.2.4.2. Fie (B
j
[j J) o familie indexat a de mult imi si I reuniunea
acestei familii. Atunci, pentru orice familie indexat a de mult imi (A
i
[i I), au loc
(1)

iI
A
i
=
jJ
(
iB
j
A
i
);
(2)

iI
A
i
=
jJ
(
iB
j
A
i
).
Demonstratie Vomdemonstra (1) (relat ia (2) se obt ine n manier a similar a). Not am
S
j
=
iB
j
A
i
, pentru orice j J, si S =
iI
A
i
. Avem de ar atat c a are loc
S =
jj
S
j
.
S este cea mai mic a mult ime ce include mult imile A
i
, i I. De asemenea,
pentru orice i I exist a j J astfel nc at A
i
S
j
, ceea ce conduce la faptul c a
jJ
S
j
include toate mult imile A
i
, i I. Minimalitatea mult imii S (Lema 1.2.4.1)
conduce atunci la S
jJ
S
j
.
Reciproc,

jJ
S
j
este cea mai mic a mult ime ce include mult imile S
j
, pentru
orice j J. Ins a, pentru orice j J, S
j
S. Minimalitatea mult imii

jJ
S
j
(Lema 1.2.4.1) conduce la
jJ
S
j
S, care combinat a cu incluziunea anterioar a
furnizeaz a (1). 2
i
[i I) o familie indexat a de mult imi si f o permutare a
mult imii I. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1)

iI
A
i
=
iI
A
f(i)
;
(2)

iI
A
i
=
iI
A
f(i)
.
Demonstratie Ca si n cazul Propozit iei 1.2.4.2, vom demonstra doar (1). Not am
S =
iI
A
f(i)
. Vom ar ata c a S este cea mai mic a mult ime ce include mult imile A
i
,
i I. Pentru orice i I, S include A
j
, unde j = f
1
(i) si, deci, va include si A
f(j)
(care este de fapt A
i
). Dac a exist a o alt a mult ime B care include toate mult imile A
i
,
atunci ea include si S conform denit iei acesteia si a not iunii de permutare. Lema
1.2.4.1 conduce atunci la (1). 2
Propozitia 1.2.4.4. Fie (B
j
[j J) o familie indexat a de mult imi, I reuniunea ei si
K = C T(I)[(j J)(C B
j
,= ).
Atunci, pentru orice familie indexat a de mult imi (A
i
[i I), au loc urm atoarele
propriet at i:
(1)

jJ
(
iB
j
A
i
) =
CK
(
iC
A
i
);
(2)

jJ
(
iB
j
A
i
) =
CK
(
iC
A
i
).
Demonstratie Demonstr am doar (1), (2) obt in andu-se n manier a similar a. Fie
C K si j J. Conform denit iei mult imii K avem C B
j
,= . Pentru orice
i C B
j
, Propozit ia 1.2.4.1(1) conduce la
iC
A
i
A
i

_
iB
j
A
i
.
Cum aceaste incluziuni este sasf acut a pentru orice j J, utiliz and Propozit ia
1.2.4.1(10) obt inem
iC
A
i

jJ
(
_
iB
j
A
i
)
si, apoi, de la punctul (11) al aceleiasi propozit ii deducem
_
CK
(
iC
A
i
)
jJ
(
_
iB
j
A
i
).
Pentru a demonstra incluziunea n sens invers consider am un element arbitrar a
din

jJ
(
iB
j
A
i
) si e C = i I[a A
i
. Pentru orice j J, a este n
iB
j
A
i
si, deci, exist a i B
j
astfel nc at a A
i
. Deci, i C, ceea ce arat a c a
C B
j
,= si, asadar, C K. Urmeaz a acum c a a A
i
, pentru orice i C, adic a
a
iC
A
i
. Am obt inut astfel c a a
CK
(
iC
A
i
), si (1) este demonstrat a. 2
Ne ndrept am acum atent ia asupra unor propriet at i ale imaginilor si imaginilor
inverse ale reuniunilor si intersect iilor de familii indexate de mult imi.
i
[i I) o familie indexat a de mult imi si f o funct ie.
Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) f(
iI
A
i
) =
iI
f(A
i
);
(2) f(
iI
A
i
)

iI
f(A
i
). Dac a f este injectiv a atunci relat ia are loc prin
egalitate.
Demonstratie Au loc echivalent ele
b f(
iI
A
i
) a
iI
A
i
: b = f(a)
i I, a A
i
: b = f(a)
i I : b f(A
i
)
b
iI
f(A
i
),
pentru orice b, ceea ce demonstreaz a (1). Similar se arat a si (2). 2
Demonstrat ia urm atoarei propozit ii este l asat a n grija cititorului.
i
[i I) o familie indexat a de mult imi si f o funct ie.
Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
Relat ii de ordine 53
(1) f
1
(
iI
A
i
) =
iI
f
1
(A
i
);
(2) f
1
(
iI
A
i
) =
iI
f
1
(A
i
).
Denitia 1.2.4.3. Fie (A
i
[i I) o familie indexat a nevid a de mult imi si i I.
Funct ia de i-proiect ie asociat a familiei (A
i
[i I) este funct ia
pr
i
:
(A
i
[i I) A
i
dat a prin pr
i
(f) = f(i), pentru orice f
(A
i
[i I).
Dac a exist a j I astfel nc at A
j
= , atunci
(A
i
[i I) = si, deci, pr
i
este
funct ia vid a, pentru orice i I. Altfel, pr
i
sunt funct ii surjective.
Teorema 1.2.4.1. (Proprietatea de universalitate a produsului)
Fie (A
i
[i I) o familie indexat a nevid a de mult imi, A o mult ime nevid a si g
i
funct ii
de la Ala A
i
, pentru orice i I. Atunci, exist a o unic a funct ie f : A
(A
i
[i I)
astfel nc at g
i
= pr
i
f.
Demonstratie Pentru orice a A e x
a

(A
i
[i I) dat a prin x
a
(i) = g
i
(a),
pentru orice i I. Denim funct ia f prin f(a) = x
a
, pentru orice a A, si
constat am cu usurint a c a ea satisface proprietatea g
i
= pr
i
f, pentru orice i I.
Unicitatea funct iei f se obt ine astfel. Dac a ar exista o alt a funct ie f
t
cu pro-
prietatea g
i
= pr
i
f
t
, pentru orice i I, atunci ar urma pr
i
f = pr
i
f
t
, adic a
pr
i
(f(a)) = pr
i
(f
t
(a)), pentru orice a Asi i I. Dar aceasta nu nseamn a altceva
dec at c a are loc f = f
t
. 2
1.2.5 Relat ii de ordine
O alt a clas a important a de relat ii binare, pe l ang a cea a relat iilor de echivalent a si a
funct iilor, este cea a relat iilor de ordine.
Denitia 1.2.5.1. Fie o relat ie binar a pe o mult ime A.
(1) este numit a relat ie de pre-ordine sau quasi-ordine pe A dac a este re-
exiv a si tranzitiv a pe A si, n acest caz, cuplul (A; ) se numeste mult ime
pre-ordonat a sau quasi-ordonat a.
(2) este numit a relat ie de ordine part ial a pe Adac a este reexiv a, antisimetric a
si tranzitiv a pe A si, n acest caz, cuplul (A; ) se numeste mult ime part ial
ordonat a (abreviat, mpo).
(3) este numit a relat ie de ordine part ial a strict a pe A dac a este ireexiv a
si tranzitiv a pe A si, n acest caz, cuplul (A; ) se numeste mult ime part ial
ordonat a strict (abreviat, mpos).
(4) este numit a relat ie de ordine total a pe A dac a este ordine part ial a si conex a
pe Asi, n acest caz, cuplul (A; ) se numeste mult ime total ordonat a (abreviat,
mto) sau mult ime liniar ordonat a sau lant .
(5) este numit a relat ie de ordine total a strict a pe A dac a este ordine part ial a
strict a si conex a pe A si, n acest caz, cuplul (A; ) se numeste mult ime total
ordonat a strict (abreviat, mtos).
Nu este dicil de v azut c a ireexivitatea si tranzitivitatea implic a antisimetria,
iar asimetria este echivalent a cu antisimetria plus ireexivitatea. Ca urmare, putem
spune c a relat iile de ordine part ial a strict a sunt relat ii asimetrice si tranzitive. Relat i-
ile denite mai sus vor referite n general ca ind relat ii de ordine.
Relat ia vid a satisface oricare dintre propriet at ile din Denit ia 1.2.5.1. Ca urmare,
perechea (; ) este mpo, mto etc.
Denitia 1.2.5.2.
(1) Se numeste mult ime dirijat a orice cuplu (A; ) format dintr-o mult ime nevid a
A si o relat ie dirijat a pe A.
(2) Se numeste mult ime ltrat a orice cuplu (A; ) format dintr-o mult ime nevid a
A si o relat ie ltrat a pe A.
Este usor de v azut c a orice mult ime total ordonat a nevid a este at at dirijat a c at si
ltrat a.
Frecvent, conceptul de mult ime dirijat a (ltrat a) este cuplat cu unul din con-
ceptele din Denit ia 1.2.5.1(1)(2)(3). Astfel, o mult ime part ial ordonat a dirijat a
este o mult ime part ial ordonat a ce este si dirijat a.
Reprezentarea grac a a perechilor (A; ), unde poate o relat ie binar a arbitrar a
pe A, se face ca n Sect iunea 1.2.1 cu deosebirea c a nodurile grafului nu sunt date de
Dom() Cod() ci de A. Ca urmare, graful asociat relat iei poate cont ine noduri
izolate (noduri ce nu sunt extremit at i ale nici unui arc). Evident, n cazul n care
este reexiv a si/sau tranzitiv a se poate recurge la simplicarea reprezent arii grace
asa cum a fost ment ionat n Sect iunea 1.2.1.
Exemplul 1.2.5.1. Fie A o mult ime nevid a. Relat ia de incluziune pe A,
A
, este
reexiv a, antisimetric a si tranzitiv a. Ca urmare, (A;
A
) este mpo.
Structurile (A; ) din Denit ia 1.2.5.1 se generalizeaz a la structuri relat ionale ce
vor prezentate n sect iunea 3.1.
Capitolul 2
Inchideri
Inchiderea unei mult imi la o familie de constructori este una din operat iile de baz a n
matematic a si informatic a. Dac a din punct de vedere pur matematic suntem adesea
interesat i doar n existent a nchiderii (ca ind intersect ia tuturor mult imilor ce includ
mult imea n cauz a si sunt nchise la familia respectiv a de constructori), din punct
de vedere informatic lucrurile stau put in altfel. Ne intereseaz a nu numai existent a
nchiderii dar si o manier a constructiv a de obt inere a obiectelor nchiderii. Mai sun-
tem interesat i si ntr-o ordinea de aplicare a constructorilor, atunci c and este posibil
de stabilit o astfel de ordine, si ne mai intereseaz a si metode de demonstrat ie de pro-
priet at i ale obiectelor nchiderii. Mai sunt si alte probleme de care suntem interesat i,
cum ar unicitatea construct iei obiectelor nchiderii. Toate acestea vor discutate
n aceast a sect iune, urm and n principal [182].
2.1 Inchideri. Induct ie structural a
Incepem sect iunea prin a stabili c ateva convent ii ce vor utilizate ori de c ate ori va
vorba despre nchideri.
In general, vom considera relat ii r de la V
n
la V , unde V este o mult ime si n
este un num ar natural. Reamintim c a pentru n = 0 avem, prin convent ie matematic a,
V
0
= . Ca urmare, a specica o relat ie de la V
0
la V revine la a specica o
submult ime a mult imii V . In cazul n = 1, perechile ((a
1
), a) r vor notate
simplicat prin (a
1
, a).
Vom interesat i n a realiza nchideri la mult imi 1de relat ii. Din rat iuni tehnice
vom considera c a ecare relat ie r 1 este de la V
nr
la V , unde n
r
este un num ar
natural. Pentru A V si r 1vom nota prin r(A
nr
) mult imea
r(A
nr
) =
_
a V [(a) r, dac a n
r
= 0
a V [(a
1
, . . . , a
nr
A)(((a
1
, . . . , a
nr
), a) r), altfel,
iar prin 1(A), mult imea
1(A) =
_
r1
r(A
nr
).
Denitia 2.1.1. Fie A o mult ime si 1 o mult ime de relat ii.
55
56 Inchideri
(1) Spunem c a A este nchis a la r 1dac a r(A
nr
) A.
(2) Spunem c a o mult ime B este nchiderea mult imii A la mult imea de relat ii 1,
sau c a este 1-nchiderea mult imii A, si not am B = 1[[ A]], dac a B este cea
mai mic a mult ime, n sensul incluziunii, ce include A si este nchis a la ecare
relat ie r 1.
In cazul n care 1 este format a dintr-un singur element r, vom mai scrie r [[ A]]
n loc de 1[[ A]].
Urm atoarea teorem a ne va ar ata c a nchiderea unei mult imi la o mult ime de relat ii
exist a ntotdeauna. In plus, demonstrat ia acestei teoreme ne va furniza si o metod a
de determinare a nchiderii.
Teorema 2.1.1. Fie A o mult ime si 1 o mult ime de relat ii pe V . Atunci, exist a o
unic a mult ime B ce este nchiderea mult imii A la 1.
Demonstratie Fie sirul de mult imi:
B
0
= A;
B
m+1
= B
m
1(B
m
), pentru orice m N.
Este clar c a au loc incluziunile
A = B
0
B
1
. . . B
m
. . . .
Fie B =
m0
B
m
. Ar at am c a B satisface teorema. B include A si
1(B) = 1(
m0
B
m
)
=
m0
1(B
m
)

m0
B
m
= B,
ceea ce arat a c a B este nchis a la 1.
Fie B
t
o mult ime ce include A si este nchis a la 1. Prin induct ie matematic a se
arat a c a, pentru orice m 0, are loc B
m
B
t
si, deci,
B =
_
m0
B
m
B
t
.
Ca urmare, B este cea mai mic a mult ime ce include Asi este nchis a la 1, ind unica
mult ime cu aceste propriet at i. 2
Observatia 2.1.1.
(1) Demonstrat ia Teoremei 2.1.1 ne arat a c a nchiderea mult imii A la mult imea 1
de relat ii este limita (supremum) sirului de mult imi:
B
0
= A;
B
m+1
= B
m
1(B
m
), pentru orice m 0,
Inchideri. Induct ie structural a 57
adic a, B =
m0
B
m
.
(2) Dac a consider am mult imea
/ = X V [A X X este nchis a la 1,
atunci constat am c a aceasta este nevid a (V /) si

/ este nchiderea
mult imii A la 1. Ca urmare, putem spune c a nchiderea mult imii A la 1
este intersect ia tuturor submult imilor X ale mult imii V , ce include A si sunt
nchise la 1.
Urm atoarea teorem a, cunoscut a ca ind Principiul induct iei structurale, poate
g andit a ca echivalenta Principiului induct ie matematice pentru mult imi denite
prin nchidere. Ea este un instrument matematic foarte important prin care se pot
demonstra anumite propriet at i ale elementelor nchiderii unei mult imi.
Teorema 2.1.2. (Principiul induct iei structurale)
Fie B = 1[[ A]] si P o proprietate astfel nc at:
(i) P(a), pentru orice a A;
(ii) (P(a
1
) P(a
nr
) P(a)), pentru orice r 1si a
1
, . . . , a
nr
, a B cu
((a
1
, . . . , a
nr
), a) r.
Atunci, P este satisf acut a de toate elementele b B.
Demonstratie Fie B
t
= b B[P(b). Atunci, A B
t
(de la (i)) si B
t
este
nchis a la 1(de la (ii)). Ca urmare, B B
t
. 2
Observatia 2.1.2.
(1) Se poate da o demonstrat ie a Teoremei 2.1.2 pornind de la remarca c a B este
supremul sirului de mult imi B
m
[m 0) descris n Observat ia 2.1.1. Astfel,
printr-o simpl a induct ie matematic a dup a m 0 se arat a c a proprietatea P este
satisf acut a de orice element b B
m
. Ca urmare, P va satisf acut a de orice
b B.
(2) Punctul (1) al acestei observat ii ne arat a, suplimentar, c a ceea ce se poate
demonstra prin induct ie structural a se poate demonstra si prin induct ie mate-
matic a. Ca urmare, induct ia structural a nu este mai puternic a dec at induct ia
matematic a. Ins a, utilizarea induct iei structurale acolo unde este cazul con-
duce, n general, la simplicarea tehnic a a demonstrat iilor oferind un plus de
naturalet e si elegant a.
Un aspect important ce trebuie discutat este cel legat de ordinea n care se
face nchiderea unei mult imi atunci c and sunt considerate mai mult de o relat ie. In
cadrul sirului de mult imi din demonstrat ia Teoremei 2.1.1 nu este impus a o anume
ordine, toate relat iile ind aplicate la ecare pas. Am putea s a ne ntreb am: dac a
realiz am nt ai nchiderea mult imii A la r
0
, apoi a mult imii r
0
[[ A]] la r
1
etc., obt inem
r
i
[i 0 [[ A]]? R aspunsul este negativ, n general, iar n sect iunea urm atoare vom
prezenta c ateva exemple n acest sens.
58 Inchideri
2.2 Inchideri ale unei relat ii binare
In matematic a se consider a frecvent nchideri reexive, simetrice, tranzitive etc. ale
unor relat ii binare date. Acestea nu sunt altceva dec at cazuri particulare ale Denit iei
2.1.1.
Denitia 2.2.1. Fie o relat ie binar a pe A si P o proprietate ca n Denit ia 1.2.1.5.
Cea mai mic a relat ie binar a
t
pe A ce include si are proprietatea P este numit a
nchiderea P a relat iei .
Este clar c a dac a o relat ie binar a pe A are proprietatea P, atunci nchiderea
P a ei este chiar . Vom nota prin r() (s(), t()) nchiderea reexiv a (simetric a,
tranzitiv a) a relat iei .
In Sect iunea 1.2.1 am denit relat ia
+
si am ar atat c a ea este cea mai mic a relat ie
ce include si este tranzitiv a. Ca urmare, t() =
+
, ceea ce justic a terminologia
adoptat a pentru
+
n respectiva sect iune. De asemenea, am introdus relat ia
si
am ar atat c a aceasta este cea mai mic a relat ie ce include , este reexiv a si tranzi-
tiv a. Vom vedea c a aceast a relat ie este nchiderea reexiv a si tranzitiv a a relat iei ,
justic and astfel terminologia adoptat a si pentru aceast a relat ie n Sect iunea 1.2.1.
Inchiderea la echivalent a a relat iei o vom nota prin equiv() sau
. Atunci
c and vom realiza nchideri multiple ale unei relat ii vom omite parantezele nt eleg and
c a ordinea de realizare a nchiderilor este de la dreapta la st anga. De exemplu, vom
folosi scrierea trs() si terminologia de nchiderea simetric a reexiv a si tranzitiv a a
relat iei pentru t(r(s())).
Teorema 2.2.1. Fie o relat ie binar a pe o mult ime A. Atunci, au loc urm atoarele
propriet at i:
(1) r() =
A
;
(2) s() =
1
;
(3) t() =
+
=
n1
n
;
(4) rt() =
n0
n
.
Demonstratie (1) Orice relat ie reexiv a pe A include
A
si, ca urmare, orice
relat ie reexiv a ce include va include si
A
. Deci, cea mai mic a relat ie reexiv a
ce include este
A
, adic a, r() =
A
.
(2) Orice relat ie simetric a ce include trebuie s a includ a si
1
(conform
denit iei). Ca urmare, cea mai mic a relat ie simetric a ce include este
1
,
adic a, s() =
1
.
(3) urmeaz a de la discut ia de mai sus.
(4)
= r(t()) = r(
+
) =
+

A
=
+

0
=
n0
n
. 2
Inchiderea tranzitiv a a unei relat ii binare pe A este caz particular al Denit iei
2.1.1. In adev ar, dac a consider am o relat ie ce cont ine toate 2-uplurile de forma
(((a, b), (b, c)), (a, c)), unde a, b, c A, atunci pe baza Observat iei 2.1.1(1) si a Teo-
remei 2.2.1(3) obt inem [[ ]] =
+
= t().
Inchideri ale unei relat ii binare 59
Similar, se poate ar ata c a si nchiderea reexiv a (simetric a) este caz particular al
Denit iei 2.1.1.
Demonstrat ia urm atoarei propozit ii r am ane n grija cititorului.
Propozitia 2.2.1. Fie si relat ii binare pe o mult ime A. Atunci, au loc urm atoarele
propriet at i:
(1) r( ) = r() r();
(2) s( ) = s() s();
(3) t(
A
) = t()
A
;
(4) (
n
)
1
= (
1
)
n
, pentru orice n 1;
(5) (
n1
n
)
1
=
n1
(
1
)
n
.
Teorema 2.2.2. Fie o relat ie binar a. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) sr() = rs();
(2) tr() = rt();
(3) dac a este simetric a, atunci t() este simetric a.
Demonstratie Vom folosi din plin Propozit ia 2.2.1.
(1) sr() = s(
A
) = s()
A
= r(s()) = rs().
(2) tr() = t(
A
) = t()
A
= r(t()) = rt().
(3) Vom ar ata c a t() = t()
1
utiliz and faptul c a =
1
( este simetric a).
Are loc,
(t())
1
= (
_
n1
n
)
1
=
_
n1
(
1
)
n
=
_
n1
()
n
= t(),
ceea ce stabileste simetria relat iei t(). 2
Combin and Teorema 2.2.1(4) cu Teorema 2.2.2(2) obt inem c a tr() este nchi-
derea reexiv a si tranzitiv a a relat iei , ea ind de fapt
.
Revenim acum la problema ment ionat a la sf arsitul sect iunii anterioare. Asa
cum am spus, ordinea n care se realizeaz a nchiderea unei mult imi este foarte im-
portant a. Punctele (1) si (2) ale Teoremei 2.2.2 ne arat a c a ordinea nchiderii la
simetrie/tranzitivitate si reexivitate poate permutat a f ar a a afecta rezultatul -
nal, n timp ce punctul (3) ne spune c a nchiderea tranzitiv a nu distruge simetria.
Inchiderea simetric a poate distruge ns a tranzitivitatea, asa cum ne arat a urm atorul
exemplu. Fie
= (1, 1), (1, 2), (1, 3), (2, 2), (3, 3) 1, 2, 3 1, 2, 3.
Au loc relat iile:
st() = (1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 2), (2, 1), (1, 3), (3, 1),
ts() = (1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 2), (2, 1), (1, 3), (3, 1), (2, 3), (3, 2),
care ne arat a c a st() ,= ts().
60 Inchideri
Teorema 2.2.3. Fie o relat ie binar a pe o mult ime A. Atunci,
= tsr() = trs() = rts().

Demonstratie Utiliz and Teorema 2.2.2 obt inem sirul de egalit at i
tsr() = trs() = rts()
si faptul c a tsr() este relat ie de echivalent a. In plus, tsr().
Dac a este o relat ie de echivalent a pe A ce include , atunci
r() r() = , sr() s() = si tsr() t() = ;
ca urmare, tsr() este cea mai mic a echivalent a pe A ce include . 2
Teorema anterioar a ne spune c a pentru a realiza nchiderea la echivalent a a unei
relat ii este important de a realiza nt ai nchiderea simetric a si apoi nchiderea tranz-
itiv a; nchiderea reexiv a poate realizat a oric and.
2.3 Denit ii inductive/recursive
O construct ie inductiv a de mult imi are ca scop construct ia unei mult imi pornind de
la o mult ime dat a (de elemente de baz a) si ad aug and, pas cu pas, noi elemente.
Consider am urm atorul exemplu din logica matematic a. Fie A o mult ime nevid a
astfel nc at A , , , (, ) = . Formulele propozit ionale peste A sunt denite
prin:
(a) orice element al mult imii A este formul a propozit ional a;
(b) dac a w
1
si w
2
sunt formule propozit ionale, atunci
(w
1
), (w
1
w
2
) si (w
1
w
2
)
sunt formule propozit ionale;
(c) formulele propozit ionale sunt denite numai ca la (a) sau (b).
Un cititor pretent ios din punct de vedere a rigorii matematice se poate ntreba: este
aceasta o denit ie matematic a a not iunii de formul a propozit ional a (peste A)? E-
xist a o mult ime a tuturor formulelor propozit ionale (peste A)? Cum pot demon-
strate anumite propriet at i ale formulelor propozit ionale?
Pentru a r aspunde acestor ntreb ari, vom rescrie denit ia de mai sus n termeni
de nchidere a unei mult imi. Consider am relat iile r
0
si r
1
ce cont in toate perechile
de forma (x, (x)) si respectiv, ((x, y), (x y)) si ((x, y), (x y)), unde x, y
(A , , , (, ))
+
. Atunci, presupun and c a exist a mult imea tuturor formulelor
propozit ionale peste A, e aceasta FP(A), punctele (a), (b) si (c) ne spun c a:
(a) B include A (de la (a));
Denit ii inductive/recursive 61
(b) B este nchis a la r
0
si r
1
(de la (b));
(c) B este cea mai mic a mult ime, n sensul incluziunii, cu propriet at ile (a) si (b)
(de la (c)).
Adic a, FP(A) este nchiderea mult imii A la mult imea r
0
, r
1
de relat ii, mult ime ce
exist a n baza Teoremei 2.1.1. Ca urmare, FP(A) exist a si este reuniunea sirului de
mult imi B
m
[m 0) dat prin:
B
0
= A;
B
m+1
= B
m
(w
1
), (w
1
w
2
), (w
1
w
2
)[w
1
, w
2
B
m
, pentru orice
m 0.
Principiul induct iei structurale poate aplicat mult imii FP(A) pentru a demons-
tra anumite propriet at i ale elementelor acesteia. Astfel, pentru a ar ata c a n orice
formul a propozit ional a w FP(A) num arul de paranteze ( este egal cu num arul
de paranteze ), avem de vericat urm atoarele:
dac a w A, atunci proprietatea este satisf acut a;
dac a w este de forma w = (w
1
) sau w = (w
1
w
2
) sau w = (w
1
w
2
), si
presupunem proprietatea adev arat a pentru w
1
si w
2
, atunci ea va adev arat a si
pentru w.
Discut ia purtat a p an a acum conduce la urm atoarea denit ie. Spunem c a o mult i-
me B este denit a inductiv dac a exist a o mult ime A si o mult ime 1 de relat ii astfel
nc at B = 1[[ A]]
1
. Aceasta nu este o nou a denit ie; nu am f acut altceva dec at
s a atribuim o noua terminologie not iunii de nchidere a unei mult imi, s a scoatem
n evident a faptul c a nchiderea unei mult imi poate act iona ca metod a de denit ie
de mult imi si, s a justic am formularea utilizat a frecvent n descrierea inductiv a a
(obiectelor) unei mult imi.
Fie B = 1[[ A]]. Observat ia 2.1.1(1) ne spune c a pentru orice b B exist a o
secvent a
a
1
, . . . , a
i
, . . . , a
n
= b
astfel nc at, pentru orice 1 i n, are loc
a
i
A, sau
exist a r 1 cu n
r
= 0 si (a) r, sau
exist a r 1 si j
1
, . . . , j
nr
< i astfel nc at ((a
j
1
, . . . , a
jnr
), a) r.
O astfel de secvent a poart a denumirea de construct ie/denit ie inductiv a a lui b. Ca
urmare, B este mult imea tuturor elementelor ce au cel put in o construct ie inductiv a
de la A si 1.
1
Unii autori [112, 49] atribuie terminologia de constructor relat iilor ce intervin ntr-o astfel de
denit ie. Analiza exemplului de mai sus credem c a justic a cititorului aceast a terminologie.
62 Inchideri
Un alt aspect important pe care trebuie s a-l discut am este cel legat de denit ia
prin recursie/recurent a a unor funct ii al c aror domeniu este o mult ime denit a induc-
tiv. Observat ia de la care plec am const a n faptul c a o funct ie este o relat ie, deci o
mult ime si, atunci, a deni recursiv o funct ie revine la a deni inductiv o mult ime.
Dar, s a x am nt ai cu exactitate problematica pe care o urm arim.
Fie B o mult ime denit a inductiv de A si 1, V o mult ime, g o funct ie de la A la
V si h o funct ie ce asociaz a ec arei relat ii r o funct ie h(r) (part ial a sau total a) de la
V
nr
la V . Ne punem problema existent ei unei funct ii f : B V cu propriet at ile:
(i) f(a) = g(a), pentru orice a A;
(ii) f(a) = h(r)(f(a
1
), . . . , f(a
nr
)), pentru orice a, a
1
, . . . , a
nr
ce satisface
((a
1
, . . . , a
nr
), a) r si h(r)(f(a
1
), . . . , f(a
nr
))
(egalitatea de la (ii) trebuie nt eleas a ca egalitate de funct ii part ial denite. Astfel,
dac a h(r) nu este denit a pe (f(a
1
), . . . , f(a
nr
)), atunci f nu va denit a pe a).
Evident, pentru ca o astfel de funct ie s a existe este necesar ca, pentru orice
((a
1
, . . . , a
nr
), a) r si ((a
t
1
, . . . , a
t
n
r
), a) r
t
s a avem
(iii) h(r)(f(a
1
), . . . , f(a
nr
)) = h(r
t
)(f(a
t
1
), . . . , f(a
t
n
r
)).
O astfel de condit ie, pe care am dori-o satisf acut a a priori de denit ia funct iei f,
implic a ns asi funct ia f. Ea va ns a satisf acut a dac a presupunem c a pentru orice
a B, ori a A, ori exist a o unic a relat ie r si un unic n
r
-uplu (a
1
, . . . , a
nr
) astfel
nc at ((a
1
, . . . , a
nr
), a) r. De fapt, aceasta din urm a va ipoteza n care vom lucra.
Asa cum am spus, o funct ie este o relat ie si, deci, o mult ime. Atunci, a deni f
cu propriet at ile (i) si (ii) revine la a deni o mult ime f B V astfel nc at:
(a) (a, g(a)) f, pentru orice a A;
(b) dac a (a
1
, b
1
), . . . , (a
nr
, b
nr
) f, ((a
1
, . . . , a
nr
), a) r si
h(r)(b
1
, . . . , b
nr
), atunci (a, h(r)(b
1
, . . . , b
nr
)) f;
(c) f este cea mai mic a mult ime, n sensul incluziunii, cu propriet at ile (a) si (b).
Urm atoarea lem a va stabili existent a unei astfel de mult imi.
Lema 2.3.1. Fie B mult imea denit a inductiv de A si 1, V o mult ime, g o funct ie
de la A la V si h o funct ie ce asociaz a ec arei relat ii r 1 o funct ie h(r) (part ial a
sau total a) de la V
nr
la V . Atunci, exist a o unic a mult ime f BV cu propriet at ile
(a), (b) si (c).
Demonstratie Fie mult imea A
t
= (a, g(a))[a A. Pentru ecare relat ie r
consider am o nou a relat ie r
t
astfel nc at
(((a
1
, b
1
), . . . , (a
nr
, b
nr
)), (a, h(r)(b
1
, . . . , b
nr
))) r
t
((a
1
, . . . , a
nr
), a) r, b
1
, . . . , b
nr
V si h(r)(b
1
, . . . , b
nr
) .
Denit ii inductive/recursive 63
Fie 1
t
= (r
t
[r 1). Exist a atunci o unic a mult ime B
t
ce este nchiderea
mult imii A
t
la 1
t
. Pe baza denit iei nchiderii si a Principiului induct iei structurale
se obt ine cu usurint a c a f = B
t
este unica mult ime ce satisface lema. 2
Mult imea f din Lema 2.3.1 nu este, n mod necesar, funct ie.
Denitia 2.3.1. O mult ime B spunem c a este liber inductiv denit a de A si 1 dac a
B este denit a inductiv de A si 1si, pentru orice a B,
ori a A,
ori exist a o unic a relat ie r 1 si un unic n
r
-uplu (a
1
, . . . , a
nr
) astfel nc at
((a
1
, . . . , a
nr
), a) r.
Teorema 2.3.1. (Teorema recursiei)
Fie B o mult ime denit a inductiv de A si 1, V o mult ime, g o funct ie de la A la V
si h o funct ie ce asociaz a ec arei c-relat ii r 1 o funct ie h(r) (part ial a sau total a)
de la V
nr
la V . Dac a B este liber inductiv denit a de A si 1, atunci exist a o unic a
funct ie (part ial a) f : B V astfel nc at:
(ii) f(a) = h(r)(f(a
1
), . . . , f(a
nr
1
, . . . , a
nr
ce satisface
((a
1
, . . . , a
nr
), a) r si h(r)(f(a
1
), . . . , f(a
nr
)).
(egalitatea de la (ii) este nt eleas a ca egalitate de funct ii part ial denite).
Demonstratie Lema 2.3.1 asigur a existent a unei mult imi f B V cu pro-
priet at ile (a), (b) si (c). Prin induct ie structural a si utiliz and ipoteza (B este liber
inductiv denit a) se arat a c a f satisface teorema. 2
O usoar a modicare a demonstrat iei Lemei 2.3.1 permite stabilirea urm atoarei
variante a Teoremei recursiei.
Teorema 2.3.2. Fie B o mult ime denit a inductiv de A si 1, V o mult ime, g o
funct ie de la A la V si h o funct ie ce asociaz a ec arei relat ii r 1 o funct ie h(r)
(part ial a sau total a) de la B
nr
V
nr
la V . Dac a B este liber inductiv denit a de A si
1, atunci exist a o unic a funct ie (part ial a) f : B V astfel nc at:
(ii) f(a) = h(r)(a
1
, . . . , a
nr
, f(a
1
), . . . , f(a
nr
1
, . . . , a
nr
ce sa-
tisface ((a
1
, . . . , a
nr
), a) r si h(r)(a
1
, . . . , a
nr
, f(a
1
), . . . , f(a
nr
)).
Teoremele 2.3.1 si t2:p540 sunt de important a crucial a ori de c ate ori avem de
extins funct ii denite pe o mult ime A la funct ii denite pe nchiderea mult imii A la
anumit i operatori.
64 Inchideri
Capitolul 3
Sisteme relat ionale si algebre
universale
Structurile relat ionale si algebrele universale constituie un cadru general prin care
pot introduse mult imile part ial ordonate, semigrupurile, grupurile etc., si prin care
pot studiate propriet at i comune ale acestora.
3.1 Sisteme relat ionale
De multe ori apare necesitatea de a considera cupluri formate dintre o mult ime de
baz a si anumite relat ii pe acea mult ime. Aceste cupluri se numesc sisteme relat iona-
le.
Denitia 3.1.1. Se numeste sistem relat ional orice cuplu 1 = (A; R), unde A este
o mult ime arbitrar a iar R este o familie de relat ii pe A.
Dac a 1 = (A; R) este un sistem relat ional si R =
1
, . . . ,
n
, n 1, atunci
vom mai nota 1 prin (A;
1
, . . . ,
n
). Mult imea A va numit a mult imea suport
a sistemului relat ional 1. In cazul particular n care R este format a doar dintr-o
singur a relat ie binar a vom spune c a (A; R) este o structur a (relat ional a), ce va
notat a simplicat prin (A; ).
Structurile introduse n Denit ia 1.2.5.1 sunt cazuri particulare de structuri rela-
t ionale.
Reprezentarea grac a a unei structuri relat ionale se face asa cum este ment ionat
n Sect iunea 1.2.5.
Denitia 3.1.2. Fie (A; ) o structur a relat ional a. (B; ) este numit a substructur a a
structurii (A; ) dac a B A si =
[
B
.
Observ am c a o substructur a (B; ) a unei structuri (A; ) este complet determi-
nat a de submult imea B. Ca urmare, ne vom referi uneori la substructuri ale unei
structuri ca ind submult imi ale mult imii suport a acestora.
65
66 Sisteme relat ionale si algebre universale
Atunci c and pentru o anumit a structur a relat ional a este adoptat a o terminolo-
gie specic a, cum ar de exemplu cea de mult ime part ial ordonat a, terminolo-
gia de substructur a relat ional a va modicat a corespunz ator, cum ar de exemplu
submult ime part ial ordonat a, abreviat sub-mpo.
Denitia 3.1.3. Fie (A; ) o structur a, a, b A si B A.
(1) Se numeste lant al structurii (A; ) orice submult ime B A cu proprietatea
c a (B; [
B
) este lant .
(2) Se numeste submult ime dirijat a a structurii (A; ) orice submult ime nevid a
B A cu proprietatea c a (B; [
B
) este mult ime dirijat a.
(3) Se numeste submult ime ltrat a a structurii (A; ) orice submult ime nevid a
B A cu proprietatea c a (B; [
B
) este mult ime ltrat a.
(4) Mult imea [a, b] = x A[a x b este numit a segmentul sau intervalul
indus de a si b n M.
(5) Mult imea B= x A[(a B)(a x) este numit a mult imea succesorilor
mult imii B.
(6) Mult imea B= x A[(a B)(x a) este numit a mult imea predeceso-
rilor mult imii B.
Atunci c and B = a vom scrie mai simplu a (a) n loc de a (a). Nu
trebuiesc confundate aceste notat ii cu f(a) sau f(a).
Este usor de v azut c a are loc [a, b] = a b, pentru orice a si b.
Conceptul de morsm de structuri este unul din cele mai importante concepte n
teoria structurilor relat ionale.
Denitia 3.1.4. Fie M = (A; ) si N = (B; ) dou a structuri. Numim homomorsm
sau morsm de la M la N orice funct ie f : A B pentru care are loc:
(x, y A)(x y f(x) f(y)).
Homomorsmele de la o structur a la ea ns asi se mai numesc si endomorsme.
In Figura 3.1 sunt reprezentate grac 3 structuri. Funct ia f dat a prin
f(a) = x = f(b), f(c) = y si f(d) = z
este un morsm de la structura din Figura 3.1(a) la structura din Figura 3.1(b), dar
este usor de v azut c a nu exist a nici un morsm de la structura din Figura 3.1(b) la
cea din Figura 3.1(c).
Morsmele se mai numesc si funct ii monotone
1
. Ele au proprietatea c a p as-
treaz a relat ia de ordine pe domeniului de denit ie, ceea ce in Denit ia 3.1.4 este
1
Unii autori folosesc termenul de funct ie monoton a doar pentru morsme ntre mpo. Con-
sider am ns a c a este potrivit a utiliza aceast a terminologie si pentru morsme ntre structuri arbitrare,
asa cum s-a introdus n Denit ia 3.1.4.
Sisteme relat ionale 67
a
b
c d
a)
x y z
b)
p q r
c)
Figura 3.1: Structuri relationale
specicat prin x y f(x) f(y). Ca o consecint a important a, funct iile mono-
tone p astreaz a lant urile (submult imile dirijate, submult imile ltrate) n sensul c a,
dac a f : M N este funct ie monoton a de la M la N atunci pentru orice lant
(submult ime dirijat a, submult ime ltrat a) B n M, f(B) este lant (submult ime diri-
jat a, submult ime ltrat a) n N.
In cazul n care un morsm f are proprietatea
(x, y A)(x ,= y x y f(x) ,= f(y) f(x) f(y))
vom spune c a f este morsm strict (funct ie monoton a strict a). Mult imea tuturor
funct iilor monotone de la M la N va notat a prin (M
m
N) sau (A
m
B)
atunci c and relat iile si sunt subnt elese din context.
Denitia 3.1.5. Fie M = (A; ) si N = (B; ) dou a structuri. Numim izomorsm
de la M la N orice funct ie bijectiv a f : A B pentru care f este morsm de la M
la N si f
1
este morsm de la N la M.
Izomorsmele de la o structur a la ea ns asi se mai numesc si automorsme.
Propozitia 3.1.1. Fie M = (A; ) si N = (B; ) dou a structuri. O funct ie f de la
M la N este izomorsm de structuri dac a si numai dac a f este funct ie bijectiv a si are
loc
(x, y A)(x y f(x) f(y)).
Demonstratie Dac a f este izomorsm de la M la N atunci f este funct ie bijectiv a
si au loc propriet at ile
(x, y A)(x y f(x) f(y))
si
(x
t
, y
t
B)(x
t
y
t
f
1
(x
t
) f
1
(y
t
)).
Aleg and x
t
= f(x) si y
t
= f(y) n cea de a doua relat ie, si combin and cu prima,
obt inem
(x, y A)(x y f(x) f(y)).
Demonstrat ia n sens invers decurge similar celei de mai sus. 2
Este clar c a dac a f este izomorsm, atunci at at f c at si f
1
sunt morsme stricte.
Dac a exist a cel put in un izomorsm de la M la N atunci vom spune c a M si N sunt
izomorfe, si vom nota M

= N. In plus, dac a f este un izomorsm de la M la N si
dorim s a specic am aceasta atunci vom folosi notat ia M

=
f
N.
68 Mult imi part ial ordonate
Propozitia 3.1.2. Compunere de morsme (izomorsme) de structuri este morsm
(izomorsm) de structuri.
Demonstratie Fie M = (A; ), N = (B; ) si P = (C; ) trei structuri, iar
f : A B si g : B C morsme. Fie a, b A cu a b. Faptul c a f este
morsm conduce la f(a) f(b), care combinat a cu faptul c a g este morsm conduce
la g(f(a)) g(f(b)). Deci, g f este morsm.
Demonstrat ia decurge similar n cazul izomorsmelor. 2
Fie M = (A; ) si N = (B; ) dou a structuri si f un morsm de la M la N.
Mult imea A/
Ker(f)
poate organizat a ca o structur a consider and relat ia binar a
dat a prin:
[x]
Ker(f)
[y]
Ker(f)
f(x) f(y),
pentru orice x, y A. Vom nota aceast a structur a prin M/
Ker(f)
.
Propozitia 3.1.3. Fie f un morsm de la M = (A; ) la N = (B; ). Funct ia
g : A A/
Ker(f)
dat a prin g(x) = [x]
Ker(f)
, pentru orice x A, este morsm de la
M la M/
Ker(f)
.
Demonstratie Fie a, b A cu a b. Atunci, f(a) f(b), ceea ce nseamn a
[a]
Ker(f)
[b]
Ker(f)
. Deci, g este morsm. 2
3.2 Mult imi part ial ordonate
Mult imile part ial ordonate sunt structuri de important a major a. In aceast a sect iune
vom prezenta c ateva din conceptele si propriet at ile de baz a asupra acestora.
3.2.1 Concepte de baz a
Fie M = (A; ) o mpo. Cel mai adesea relat ia se noteaz a prin . Prin < vom nota
relat ia
A
. Inversa relat iei (<) va notat a prin (>).
Dac a a, b A si a b sau b a, atunci vom spune c a a si b sunt comparabile
(n raport cu ); altfel, ele sunt numite incomparabile (n raport cu ). Dac a a b,
atunci vom spune c a a precede b sau c a b succede a. In ipoteza suplimentar a n care
a ,= b si nu exist a c astfel nc at a < c < b, vom spune c a a precede imediat pe b sau
c a b succede imediat pe a; a este numit predecesor imediat al lui b, iar b este numit
succesor imediat al lui a.
Este usor de v azut c a o ordine part ial a este total a (pe A) dac a si numai dac a

1
= A A. Intr-un lant , orice dou a elemente sunt comparabile. Se mai
foloseste adesea si terminologia de antilant pentru mpo n care orice dou a elemente
sunt incomparabile.
In cazul mult imilor part ial ordonate, pe l ang a reprezentarea grac a introdus a
n Sect iunea 1.2.5, o alt a reprezentarea frecvent nt alnit a este cea prin diagrame
Concepte de baz a 69
Hasse
2
. Aceste diagrame se contruiesc similar reprezent arilor specice mpo uti-
lizate de noi dar cu deosebirea c a arcele ce unesc nodurile grafului sunt neorientate.
In acest caz, orientarea este suplinit a desen and nodul ce succede un alt nod mai sus
dec at acesta, pe vertical a. De exemplu, n Figura 3.2 sunt reprezentate prin diagrame
Hasse 4 mpo. Ultimele dou a reprezent ari sunt ale aceleiasi mpo a c arei relat ie binar a
este
(a, a), (b, b), (c, c), (d, d), (e, e), (f, f), (a, d), (a, e), (b, d), (b, f), (c, e), (c, f).
a)
a
b
c
d e
f
c)
a b
c
d e f
d) b)
Figura 3.2: Diagrame Hasse
Denitia 3.2.1.1. Fie M = (A; ) o mpo si B A.
(1) Un element a A este numit majorant al mult imii B dac a b a, pentru orice
b B.
(2) Un element a A este numit cel mai mic majorant al mult imii B dac a el este
majorant al lui B si pentru orice alt majorant a
t
al mult imii B are loc a a
t
.
(3) B este numit a majorat a sau m arginit a superior dac a exist a cel put in un majo-
rant al ei.
(4) Un element b B este numit maximal (n B) dac a pentru orice b
t
B, b
t
b
sau b si b
t
sunt incomparable.
(5) Un element b B este numit cel mai mare element (al mult imii B) dac a b
t
b,
pentru orice b
t
B.
(6) Un element a A este numit minorant al mult imii B dac a a b, pentru orice
b B.
(7) Un element a Aeste numit cel mai mare minorant al mult imii B dac a el este
minorant al lui B si pentru orice alt minorant a
t
al mult imii B are loc a
t
a.
(8) B este numit a minorat a sau m arginit a inferior dac a exist a cel put in un mino-
rant al ei.
2
Dup a numele matematicianului german Helmut Hasse (18981979) care le-a utilizat pentru prima
dat a cu scopul reprezent arii grace a mpo.
(9) Un element b B este numit minimal (n B) dac a pentru orice b
t
B, b b
t
sau b si b
t
sunt incomparabile.
(10) Un element b B este numit cel mai mic element (al mult imii B) dac a b b
t
,
pentru orice b
t
B.
(11) B este numit a m arginit a dac a este m arginit a inferior si superior.
Fie M = (A; ) o mpo si B A. Vom nota prin B
+
mult imea tuturor majoran-
t ilor mult imii B n M, si prin B
mult imea tuturor minorant ilor mult imii B n M.

Atragem atent ia asupra faptului c a B
+
B, dar incluziunea poate strict a (similar
pentru B
B).
Este clar c a dac a exist a cel mai mic majorant (cel mai mare minorant) al mult imii
B, atunci acesta este unic, el ind cel mai mic element al mult imii B
+
(cel mai mare
element al mult imii B
). Acest element, atunci c and exist a, va notat prin lub

M
(B)
(glb
M
(B)) sau sup
M
(B) (inf
M
(B)) sau
M
(b[b B) (
M
(b[b B)) si va mai
numit si supremum (inmum) mult imii B. In cazul n care B are dou a elemente,
B = b
1
, b
2
, ultima notat ie va simplicat a la b
1

M
b
2
(b
1

M
b
2
). Similar, cel
mai mic (cel mai mare) element al mult imii B, dac a exist a, este unic; el se noteaz a
(atunci c and exist a) prin
M,B
(
M,B
) sau min
M
(B) (max
M
(B)). Indicele M va
ntotdeauna eliminat atunci c and se sub ant elege din context.
Dac a elementul a A are proprietatea b < a pentru orice b B, atunci el
este numit si majorant strict al (margine superioar a strict a a) mult imii B, iar B
spunem c a este majorat a strict (m arginit a superior strict). Dac a exist a cel mai mic
majorant strict al mult imii B, atunci acesta este numit si succesor imediat al lui B.
Orice majorant strict este majorant, dar o mult ime poate avea majorant i f ar a a avea
majorant i strict i. Not iunile de minorant strict si mult ime minorat a strict (m arginit a
inferior strict) se introduc n manier a similar a. Cel mai mare minorant strict al unei
mult imi, atunci c and exist a, este numit si precedesor imediat al acelei mult imi.
Exemplul 3.2.1.1. Fie A o mult ime. Pentru orice sistem nevid S peste A, cuplul
(S;
S
) este mpo pentru care

S este cel mai mic element, iar

S este cel mai
mare element (n cazul S = T(A),
S = si
S = A).
Utiliz and conceptele introduse n Denit ia 3.2.1.1, mpo dirijate (ltrate) pot
denite ca ind mpo ce au proprietatea c a orice submult ime cu unul sau dou a e-
lemente admite cel put in un majorant (minorant). Evident, aceast a proprietate este
echivalent a cu a spune c a orice submult ime nit a si nevid a admite cel put in un ma-
jorant (minorant).
Orice mpo care are cel mai mare element (cel mai mic element) este dirijat a
(ltrat a).
Am spus n Sect iunea 3.1 c a funct iile monotone p astreaz a lant urile si submult i-
mile dirijate si ltrate. Acest concept de p astrare a unei propriet at i poate extins. De
exemplu, putem spune c a funct ia f : M M
t
p atreaz a supremum submult imilor
nevide dac a pentru orice submult ime nevid a B A pentru care exist a sup
M
(B),
Dualitate 71
exist a si sup
M
(f(B)) si are loc sup
M
(f(B)) = f(sup
M
(B)). In manier a similar a
putem discuta despre funct ii ce p astreaz a inmum etc.
Fie A o mult ime si PO(A) mult imea tuturor ordinilor part iale pe A. Aceast a
mult ime este nevid a deoarece
A
PO(A), si poate structurat a ca o mpo prin
relat ia de incluziune pe relat ii de ordine part iale
,
pentru orice , PO(A).
Propozitia 3.2.1.1. Fie o ordine part ial a pe o mult ime A. este total a dac a si
numai dac a este element maximal al mult imii part ial ordonate (PO(A); ).
Demonstratie Fie PO(A) o ordine total a. Presupunem prin contradict ie c a
nu este element maximal n (PO(A); ). Atunci, exist a PO(A) astfel nc at
< . Adic a, si, deci, exist a a, b A astfel nc at a ,= b si (a, b) .
In plus, (b, a) , deoarece, altfel, am avea (a, b) si (b, a) de unde ar urma
a = b. Deci, nu este ordine total a pe A; contradict ie.
Reciproc, presupunem c a este element maximal al mult imii part ial ordonate
(PO(A); ) dar nu este ordine total a. Ca urmare, exist a a, b A astfel nc at a ,= b,
(a, b) , si (b, a) , . Este usor de v azut c a exist a o ordine part ial a pe Ace include
(a, b). Dar atunci, extinde strict relat ia ; contradict ie cu maximalitatea
relat iei . 2
Teorema 3.2.1.1. (Teorema de reprezentare a mpo)
Orice mpo (A; ) este izomorf a cu o mpo de forma (S;
S
), unde S este un sistem
peste A.
Demonstratie Fie (A; ) o mpo. Pentru orice element a Aconsider ammult imea
A
a
= b A[b a si e S = A
a
[a A. Cuplul (S;
S
) este mult ime part ial
ordonat a. Denim f : A S prin f(a) = A
a
. Aceast a aplicat ie este biject ie si are
loc
(a, b A)(a b A
a

S
A
b
),
ceea ce ne arat a c a f este izomorsm ntre (A; ) si (S;
S
). 2
3.2.2 Dualitate
Este usor de v azut c a dac a este relat ie de ordine part ial a pe o mult ime A, atunci
1
este de asemenea relat ie de ordine part ial a pe A.
Denitia 3.2.2.1. Fie M = (A; ) o mpo. Mult imea part ial ordonat a
M
1
= (A; )
este numit a duala mult imii part ial ordonate M.
Este util de remarcat c a anumite concepte valide pentru mpo au o contraparte
pentru dual a. De exemplu, dac a a este un majorant pentru submult imea B a mpo
(A; ), atunci a este minorant pentru B n duala (A; ). Urm atorul tabel prezint a
conceptele duale nt alnite p an a acum (alte concepte duale vor nt alnite pe parcursul
lucr arii).
Concept Concept dual
majorant minorant
minorant majorant
mult ime m arginit a superior mult ime m arginit a inferior
mult ime m arginit a inferior mult ime m arginit a superior
cel mai mic majorant cel mai mare minorant
cel mai mare minorant cel mai mic majorant
element maximal element minimal
element minimal element maximal
cel mai mare element cel mai mic element
cel mai mic element cel mai mare element
Dac a toate conceptele ce apar ntr-o armat ie asupra unei mpo M sunt nlocuite
prin conceptul dual corespunz ator, atunci se obt ine ceea ce se numeste armat ia
dual a armat iei date. Dac a armat ia init ial a este valid a n M, atunci armat ia dual a
va valid a n duala lui M. Acesta este asa numitul Principiu al dualit at ii pentru
mpo n baza c aruia multe din demonstrat ii pot reduse la jum atate.
3.2.3 Propriet at i de baz a ale supremum si inmum
Vom prezenta n continuare c ateva simple propriet at i referitoare la cel mai mic ma-
jorant al unei submult imi ntr-o mpo, propriet at i ce vor avea multiple aplicat ii n
sect iunile urm atoare. Evident, toate acestea pot dualizate conduc and astfel la pro-
priet at i similare pentru cel mai mare minorant.
Propozitia 3.2.3.1. Fie M = (A; ) o mpo. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) exist a sup() dac a si numai dac a M are cel mai mic element. In plus, dac a
exist a cel mai mic element atunci sup() =
M
= inf(A);
(2) exist a inf() dac a si numai dac a M are cel mai mare element. In plus, dac a
exist a cel mai mare element atunci inf() =
M
= sup(A).
Demonstratie (1) Dac a exist a sup() atunci mult imea de majorant i ai mult imii
vide este nevid a si sup() este cel mai mic element al acesteia. Ins a, observ am c a
mult imea de majorant i ai mult imii vide este A (n limbaj logic, faptul c a a A este
majorant al mult imii vide se exprim a prin
(x)(x x a).
Propriet at i de baz a ale supremum si inmum 73
Cum x este fals a, deducem c a a este majorant pentru ). Ca urmare, existent a
sup() conduce la existent a celui mai mic element al mult imii A, deci a mpo M.
Reciproc, dac a exist a
M
atunci mult imea de majorant i ai mult imii vide este
nevid a deoarece cont ine
M
care, evident, este si sup().
Este clar c a dac a exist a
M
atunci sup() =
M
= inf(A).
(2) se demonstreaz a similar propriet at ii de la (1). 2
Atragem explicit atent ia asupra faptului c a supremum mult imii vide poate exis-
ta doar dac a mult imea vid a este considerat a submult ime a unei mpo nevide. Altfel
spus, sup() n (; ) nu exist a.
Urm atoarea propozit ie se obt ine cu usurint a de la denit ii si Propozit ia 3.2.3.1.
Propozitia 3.2.3.2. Fie M = (A; ) o mpo. Atunci, urm atoarele armat ii sunt
echivalente:
(1) pentru orice submult ime B A exist a sup(B);
(2) exist a
M
si pentru orice submult ime nevid a B A exist a sup(B);
(3) pentru orice submult ime B A exist a inf(B);
(4) exist a
M
si pentru orice submult ime nevid a B A exist a inf(B);
(5) Pentru orice submult ime B A exist a sup(B) si inf(B);
(6) exist a
M
si
M
, si pentru orice submult ime nevid a B A exist a sup(B) si
inf(B).
Propozitia 3.2.3.3. Fie M = (A; ) a mpo si B A. Atunci, au loc urm atoarele
propriet at i:
(1) dac a exist a sup(B) atunci exist a inf(B
+
), si reciproc. In plus, dac a exist a
sup(B), atunci sup(B) = inf(B
+
);
(2) dac a exist a inf(B), atunci B
= inf(B)
;
(3) dac a exist a sup(B), atunci (B
+
)
= sup(B)
(s-a notat inf(B)
n loc de inf(B)
, si sup(B)
n loc de sup(B)
).
Demonstratie Vom demonstra doar (1). S a presupunem c a exist a sup(B). Acesta
este cel mai mic majorant al mult imii B
+
si, ca urmare, el coincide cu inf(B
+
). 2
Evident, Propozit ia 3.2.3.3 poate dualizat a.
Urm atoarea lema va avea aplicat ii majore n Sect iunea 5.1, dar este important a si
ca rezultat de sine st at ator.
Lema 3.2.3.1. (minsupmajinf)
Fie M = (A; ) o mpo. Pentru orice submult ime nevid a B A cu proprietatea
B
,= are loc:
(C B
)((sup(C)) sup(C) B
).
Demonstratie Fie C B
astfel nc at exist a sup(C).

Dac a C = atunci sup(C) =
M
, ceea ce ne spune c a sup(C) B
. S a
presupunem c a C este nevid a. Orice element din B este majorant pentru C. Cum
sup(C) este cel mai mic majorant al mult imii C, el va mai mic dec at orice element
din B. Ca urmare, sup(C) B
. 2
Interpret am aceast a foarte important a lem a prin aceea c a mult imea minorant i-
lor unei submult imi nevide este nchis a la supremum (de aici provine prima parte,
minsup, din denumirea lemei). Prin dualizare, obt inem c a mult imea majorant ilor
unei submult imi nevide este nchis a la inmum (de aici provine a doua parte, majinf,
din denumirea lemei).
Propozitia 3.2.3.4. Fie M = (A; ) o mpo si B = a
ij
A[i I, j J, unde I
si J sunt mult imi nevide. Dac a au loc:
(1) exist a b
i
= sup(a
ij
[j J), pentru orice i I;
(2) exist a u = sup(b
i
[i I),
atunci exist a sup(a
ij
[i I, j J) si sup(a
ij
[i I, j J) = u.
Demonstratie Presupunem c a au loc (1) si (2). Atunci, este clar c a u este majorant
al mult imii a
ij
[i I, j J.
Dac a v este un alt majorant al acestei mult imi atunci, pentru orice i, b
i
v
deoarece b
i
este cel mai mic majorant al mult imii a
ij
[j J (v ind majorant al
acestei mult imi). Cum u este cel mai mic majorat al mult imii b
i
[i I, urmeaz a
u v. Deci, u = sup(a
ij
[i I, j J). 2
Corolarul 3.2.3.1. Fie M = (A; ) o mpo si B = a
ij
A[i I, j J, unde I
si J sunt mult imi nevide. Dac a au loc:
(1) exist a b
i
= sup(a
ij
[j J), pentru orice i I;
(2) exist a u = sup(b
i
[i I);
(3) exist a c
j
= sup(a
ij
[i I), pentru orice j J;
(4) exist a v = sup(c
j
[j J),
atunci exist a sup(a
ij
[i I, j J) si sup(a
ij
[i I, j J) = u = v.
Demonstratie Direct de la Propozit ia 3.2.3.4. 2
Deci, calculul supremului unei mult imi dublu indexate se poate face calcul and
supremum dup a unul din indexi, si apoi dup a cel alalt (atunci c and acestia exist a).
Corolarul 3.2.3.2. Fie M = (A; ) o mpo si X, Y A dou a submult imi ale lui A.
Dac a exist a sup(X), sup(Y ) si sup(sup(X), sup(Y )), atunci exist a si sup(XY )
si acesta este sup(sup(X), sup(Y )).
Propriet at i de baz a ale supremum si inmum 75
Demonstratie Evident, putem presupune c a at at X c at si Y sunt nevide. Corolarul
poate demonstrat direct, similar Propozit iei 3.2.3.4, dar poate obt inut si drept caz
particular al acesteia consider and
X = a
1j
[j J
si
Y = a
2k
[k K
cu J K sau K J. Mai mult, putem presupune c a are loc J = K. In adev ar,
dac a am presupune c a K J atunci, repet and un element din Y si index andu-l cu
indexi 2k cu k J K, obt inem o nou a mult ime Y
t
= a
2j
[j J pentru care
sup(Y
t
) = sup(Y ) si X Y = X Y
t
. 2
Denitia 3.2.3.1. Fie M = (A; ) o mpo si B, C A. Spunem c a C este conal a
n B dac a pentru orice b B exist a c C astfel nc at b c.
Orice submult ime este conal a n , dar nu este conal a n nici o submult ime
nevid a.
Propozitia 3.2.3.5. Fie M = (A; ) o mpo si B, C submult imi ale lui A astfel nc at
C este conal a n B. Dac a exist a sup(B) si sup(C), atunci sup(B) sup(C).
Demonstratie Deoarece C este conal a n B, sup(C) este majorant pentru B.
Deci, sup(B) sup(C). 2
Propozitia 3.2.3.6. Fie M = (A; ) o mpo si B, C submult imi ale lui A astfel nc at
C este conal a n B si C B. Dac a exist a unul din sup(B) sau sup(C) atunci
exist a si cel alalt, si ele sunt egale.
Demonstratie Se observ a c a B
+
= C
+
, de la care urmeaz a propozit ia. 2
Propozitia 3.2.3.7. Fie f : M M
t
un morsm de mpo si B A.
(1) Dac a exist a sup(B), atunci f(sup(B)) este majorant pentru f(B). Dac a n
plus exist a si sup(f(B)), atunci sup(f(B))
t
f(sup(B)).
(2) Dac a exist a sup(B) si f este izomorsm, atunci exist a si sup(hfB)) si are loc
sup(f(B)) = f(sup(B)).
Demonstratie (1) Presupunem c a exist a sup(B). Pentru orice element a B
are loc a sup(B). Cum f este morsm, urmeaz a f(a)
t
f(sup(B)). Ca urmare,
f(sup(B)) este majorant pentru f(B).
S a presupunem c a exist a sup(f(B)). Cum acesta este cel mai mic majorant pen-
tru f(B), are loc sup(f(B))
t
f(sup(B)).
(2) Presupunem c a exist a sup(B) si f este izomorsm. Conform punctului (1),
f(sup(B)) este majorant pentru f(B). Dac a ar exista un alt majorant a
t
pentru f(B)
care s a satisfac a a
t
<
t
f(sup(B)), atunci am obt ine c a f
1
(a
t
) este majorant pentru
f
1
(f(B)) = B si f
1
(a
t
) < f
1
(f(sup(B))) = sup(B), ceea ce ar contrazice
faptul c a sup(B) este cel mai mic majorant pentru B (s-a folosit faptul c a f este
biject ie si f
1
este morsm strict).
Deci, f(sup(B)) este cel mai mic majorant pentru f(B), ceea ce nseamn a c a are
loc sup(f(B)) = f(sup(B)). 2
Corolarul 3.2.3.3. Fie f : M M
t
un morsm de mpo.
(1) Dac a exist a
M
si
M
, atunci
M

t
f(
M
).
(2) Dac a exist a
M
si f este izomorsm, atunci exist a si
M
si
M
= f(
M
).
Demonstratie At at (1) c at si (2) pot demonstrate direct sau utiliz and Propozit ia
3.2.3.7 cu B =
M
. 2
Putem spune deci c a izomorsmele p astreaz a supremum submult imilor atunci
c and acesta exist a. In particular, izomorsmele p astreaz a cel mai mic element atunci
c and acesta exist a.
3.2.4 Construct ii de mpo
Ar at am n continuare cum putem construi noi mult imi part ial ordonate pornind de la
mult imi part ial ordonate date. Vom spune ca o familie de mpo (indexat a sau nu) este
familie disjunct a de mpo dac a mult imile suport sunt disjuncte dou a c ate dou a.
Mpo plate. Fie A o mult ime. Consider am un nou element, notat
A
sau atunci
c and A este subnt eleas a din context (
A
, A), si e A
= A
A
.
Denitia 3.2.4.1. Fie A o mult ime. Mult imea part ial ordonat a plat a indus a de A
este mult imea part ial ordonat a (A
; ), unde este dat a prin:

(x, y A
)(x y x = y (x =
A
y A)).
Se veric a cu usurint a c a, n adev ar, (A
; ) este mpo. Elementul

A
este cel
mai mic element al mult imii part ial ordonate (A
; ), si orice element a A este

element maximal. (A
; ) are cel mai mare element dac a si numai dac a [A[ 1.

Aceast a construct ie este important a n special atunci c and A are cel put in 2 ele-
mente. Prin intermediul ei se introduce un cel mai mic element, elementele mult imii
A ind tratate egal.
Dac a este un element arbitrar, atunci vom nota prin mult imea part ial ordo-
nat a = (; (, )).
Pe mpo plate proprietatea de monotonie admite caracteriz ari foarte simple.
Propozitia 3.2.4.1. Fie f : A
. Atunci, f este monoton a dac a si numai dac a

f(
A
) =
B
sau exist a c B
astfel nc at f(a) = c pentru orice a A
.
Demonstratie Urmeaz a direct de la denit ia ordinii part iale pe mpo plate. 2
Intersectie de mpo. Intersect ia unei familii ((A
i
;
i
)[i I) de mpo, notat a prin
iI
(A
i
;
i
), este denit a ca ind
iI
(A
i
;
i
) = (
iI
A
i
;
iI
i
).
Este c at se poate de clar c a intersect ie de mpo este mpo. De asemenea, este usor de
vericat c a intersect ia unei familii de sub-mpo ale unei mpo M este sub-mpo a mpo
M.
Intersect ia mpo din Figura 3.3(a)(b) este reprezentat a grac n Figura 3.3(c).
Construct ii de mpo 77
d
a
b
c
b
e
d
b
d
a) b) c)
Figura 3.3: Intersect ie de mpo
Reuniune de mpo. Reuniunea unei familii ((A
i
;
i
)[i I) de mpo, notat a prin
iI
(A
i
;
i
), este denit a ca ind
_
iI
(A
i
;
i
) = (
_
iI
A
i
;
_
iI
i
).
Spre deosebire de intersect ie, reuniunea unei familii de mpo poate s a nu mai e mpo.
Dac a ns a familia este disjunct a, atunci si reuniunea este mpo.
Reuniunea mpo din Figura 3.3(a)(b) este reprezentat a grac n Figura 3.4.
d
a
b
c
e
Figura 3.4: Reuniune de mpo
Este clar c a reuniunea de mpo, atunci c and este denit a, este asociativ a.
Sume de mpo. Introducerea conceptului de sum a de mpo necesit a, n prealabil,
demonstrarea urm atorului rezultat.
Propozitia 3.2.4.2. Fie 1 = (I; ) o mto si ((A
i
;
i
)[i I) o familie disjunct a de
mpo. Atunci, relat ia binar a
t
pe
iI
A
i
dat a prin
x
t
y (i, j I)(x A
i
y A
j
(ori i < j ori (i = j x
i
y)))
este relat ie de ordine part ial a.
Demonstratie Vom verica reexivitatea, antisimetria si tranzitivitatea relat iei
t
.
Fie x
iI
A
i
. Deoarece mult imile acestei familii sunt disjuncte urmeaz a c a exist a
un unic i I astfel nc at x A
i
. Reexivitatea relat iei
i
conduce la x
t
x, adic a
t
este reexiv a.
Consider am x, y
iI
A
i
astfel nc at x
t
y si y
t
x. Utiliz and iar asi faptul
c a mult imile acestei familii sunt disjuncte obt inem c a exist a dou a unice elemente
i, j I astfel nc at x A
i
si y A
j
. Cuplul (I; ) este mult ime total ordonat a si,
deci, are loc doar unul din urm atoarele cazuri: i < j, i = j sau i > j. Cazul i < j
este imposibil deoarece y
t
x si similar, cazul i > j. Urmeaz a atunci c a i = j si, pe
baza antisimetriei relat iei
i
obt inem x = y. Deci,
t
este antisimetric a.
Tranzitivitatea relat iei
t
se stabileste n mod similar. 2
Aceast a propozit ie asigur a consistent a conceptului de sum a ordonat a de mpo.
Denitia 3.2.4.2. Fie 1 = (I; ) o mto si ((A
i
;
i
)[i I) o familie disjunct a de
mpo. Suma ordonat a a acestei familii, notat a

o
iI
(A
i
;
i
) sau
iI
(A
i
;
i
), este
denit a ca ind mult imea part ial ordonat a
iI
o
(A
i
;
i
) = (
_
iI
A
i
;
t
),
unde
t
este relat ia de ordine part ial a din Propozit ia 3.2.4.2.
Suma ordonat a a dou a mpo disjuncte (A
1
;
1
) si (A
2
;
2
), considerate n aceast a
ordine, va mai notat a prin
(A
1
;
1
) (A
2
;
2
),
notat ie care se extinde n mod natural la un num ar nit arbitrar de mpo disjuncte.
Dac a A este o mult ime, atunci putem scrie
(A
; ) = (A;
A
) = (
_
aA
(a;
a
)).
Constat am c a operatorul de sum a ordonat a este asociativ.
Suma ordonat a a mpo din Figura 3.5(a)(b) este reprezentat a grac n Figura
3.5(c).
d
a
b
c e
f
a) b)
d
a
b
c e f
c)
Figura 3.5: Sum a de mpo
Produse de mpo. Fie n 1 un num ar natural si (A
i
;
i
) mpo, 1 i n. Pro-
dusul cartezian A
1
A
n
poate organizat ca mpo consider and relat ia binar a
dat a prin
(a
1
, . . . , a
n
) (b
1
, . . . , b
n
) (1 i n)(a
i

i
b
i
),
pentru orice (a
1
, . . . , a
n
), (b
1
, . . . , b
n
) A
1
A
n
.
Este trivial de ar atat c a aceast a relat ie binar a este ordine part ial a pe mult imea
A
1
A
n
. Ca urmare, (A
1
A
n
; ) este mpo. Vom nota aceast a mpo
prin
n
i=1
(A
i
; i) sau (A
1
;
1
) (A
n
;
n
) si o vom numi produsul cartezian
al mpo (A
1
;
1
), . . . , (A
n
;
n
).
In Figura 3.6(c) este reprezentat grac produsul cartezian al mpo din Figura
3.6(a)(b).
Propozitia 3.2.4.3. Fie f : A
n
, unde n 1. Dac a f este monoton a atunci

f(
A
, . . . ,
A
) =
B
sau exist a c B
astfel nc at f(a) = c pentru orice a A

n
.
Construct ii de mpo 79
a
b
c
a)
a d
b)
c)
(a,a)
(b,a)
(c,a)
(a,d)
(b,d)
(c,d)
Figura 3.6: Produs cartezian de mpo
Demonstratie Dac a f(
A
, . . . ,
A
) = c si c ,=
B
, atunci se arat a cu usurint a
(utiliz and ordinea part ial a pe mpo plate) c a f(a) = c pentru orice a A
n
. 2
Reciproca Propozit iei 3.2.4.3 nu este n general adev arat a dac a n 2. De exem-
plu, funct ia f : R
2
dat a prin
f(x, y) =
_
_
_
x/y, dac a x, y Rsi y ,= 0
0, dac a x Rsi y =
, altfel,
unde x/y este mp art irea uzual a pe R, satisface f(, ) = dar f nu este monoton a
deoarece f(1, ) = 0 , 1 = f(1, 1).
Propozit ia 3.2.4.3 ne spune c a o funct ie ne-constant a f : A
n
trebuie s a
satisfac a n mod necesar f(
A
, . . . ,
A
) =
B
pentru a putea monoton a. Evident,
aceasta nu este sucient.
Denitia 3.2.4.3. O funct ie f : A
n
, unde A si B sunt dou a mult imi arbitrare

si n 1, este numit a extins a natural dac a f(a
1
, . . . , a
n
) = ori de c ate ori exist a
1 i n astfel nc at a
i
=
A
, pentru orice (a
1
, . . . , a
n
) A
n
.
Propozitia 3.2.4.4. Orice funct ie extins a natural este monoton a.
Demonstratie Urmeaz a direct de la denit ia ordinii part iale pe mpo plate. 2
Oric arei funct ii f : A
n
B, unde A si B sunt dou a mult imi arbitrare si n 1, i
se poate asocia n mod unic o extensie natural a f
t
: A
n
dat a prin
f
t
(a
1
, . . . , a
n
) =
_
f(a
1
, . . . , a
n
), dac a (1 i n)(a
i
,=
A
)
B
, altfel
pentru orice (a
1
, . . . , a
n
) A
n
.
Exemplul 3.2.4.1.
(1) Funct ia f : R
2
dat a prin
f(x, y) =
_
x/y, dac a (x, y R y ,= 0)
R
, altfel,
este extins a natural si, deci, este monoton a.
(2) Predicatul de egalitate =: A
2
0, 1 poate extins la A
astfel:
1. natural, ceea ce va conduce la faptul c a aceast a extensie este funct ie
monoton a. Uzual, extensia natural a a acestui predicat se noteaz a tot prin
= sau prin =
w
si se mai numeste predicatul de egalitate slab a;
2. =
s
: A
2
0, 1
prin
=
s
(a, b)
def
=
_
1, dac a ((a, b A a = b) (a = b =
A
))
0, altfel,
pentru orice a, b A
. =
s
se mai numeste si predicatul de egalitate tare.
Este usor de v azut c a =
s
nu este o funct ie monoton a deoarece
=
s
(, a) , =
s
(a, a),
pentru orice a A (presupun and c a A este nevid a).
(3) Fie funct ia if then else : 0, 1 A A A dat a prin
if then else(b, x, y) =
_
x, dac a b = 1
y, dac a b = 0,
pentru orice (b, x, y) 0, 1AA. Uzual, if then else(b, x, y) se noteaz a
prin if b thenxelse y.
Extensia acestei funct ii la 0, 1
, notat a tot prin if then else si

dat a prin
if then else(b, x, y) =
_
_
_
x, dac a b = 1
y, dac a b = 0
A
, dac a b =
0,1
este funct ie monoton a chiar dac a nu este extensie natural a. Aceasta se poate
ar ata cu usurint a lu and n discut ie cele 3 cazuri posibile pentru b.
Produsul cartezian al unei familii nite de mult imi este generalizat prin inter-
mediul produsului direct la familii arbitrare de mult imi. Aceasi generalizare se
poate aplica si pentru mpo. Inainte ns a de a deni produsul direct al unei familii
((A
i
;
i
)[i I) de mpo reamintim c a produsul direct al familiei (A
i
[i I) este
mult imea tuturor aplicat iilor f de la I la

iI
A
i
cu proprietatea f(i) A
i
pentru
orice i I. Urm atoarea propozit ie, a c arei demonstrat ie este imediat a, va asigura
consistent a not iunii de produs direct de mpo.
Propozitia 3.2.4.5. Fie ((A
i
;
i
)[i I) o familie de mpo. Atunci, relat ia binar a
t
pe
iI
A
i
dat a prin
f
t
g (i I)(f(i)
i
g(i)),
este relat ie de ordine part ial a.
Latici 81
Denitia 3.2.4.4. Fie ((A
i
;
i
)[i I) o familie de mult imi part ial ordonate. Pro-
dusul direct al familiei ((A
i
;
i
)[i I), notat
o
iI
(A
i
;
i
) sau
iI
(A
i
;
i
), este
denit ca ind mult imea part ial ordonat a
iI
o
(A
i
;
i
) = (
iI
A
i
;
t
),
unde
t
este relat ia de ordine part ial a din Propozit ia 3.2.4.5.
Cazul familiilor nedisjuncte. Asa cum observ am, proprietatea de disjunctivitate
a familiei ((A
i
;
i
)[i I) este esent ial a n denit ia reuniunii si a sumei ordonate. In
cazul n care aceast a proprietate nu este asigurat a se poate recurge la diverse variante
prin care s a se poat a introduce conceptul de reuniune si sum a ordonat a de mpo. Una
din variantele des nt alnite este de a considera A
i
i, pentru orice i I, si de
a deni reuniunea sau produsul av and n vedere aceste mult imi. Astfel, denim
reuniunea disjunct a a familiei ((A
i
;
i
)[i I), notat a
iI
(A
i
;
i
), prin
iI
(A
i
;
i
) = (A;
t
),
unde A =
iI
(A
i
i) iar relat ia
t
este denit a prin
x
t
y (i I)(x = (a, i) y = (b, i) a
i
b),
pentru orice x, y A (si n acest caz se arat a cu usurint a c a
t
este ordine part ial a
pe
iI
(A
i
i)).
In manier a similar a cititorul poate deni suma ordonat a disjunct a, notat a prin
od
iI
(A
i
;
i
).
3.3 Latici
Structurile laticeale, ce si au originea n studiile lui George Boole asupra logicii
[13], sunt cazuri particulare de mult imi part ial ordonate ce apar n cele mai variate
domenii: matematic a, zic a, informatic a, biologie, geologie etc. Cunoasterea pro-
priet at ilor de baz a ale acestora este nu numai benec a dar si necesar a.
3.3.1 Laticea ca mult ime part ial ordonat a
Laticile pot introduse n dou a moduri (echivalente): ca mult imi part ial ordonate
sau ca algebre. In aceast a sect iune vom discuta prima variant a.
Denitia 3.3.1.1. Fie M = (A; ) o mpo.
(1) M este numit a inf-semilatice dac a pentru orice dou a elemente a, b A exist a
inf(a, b).
82 Latici
(2) M este numit a sup-semilatice dac a pentru orice dou a elemente a, b A exist a
sup(a, b).
(3) M este numit a latice dac a este at at inf-semilatice c at si sup-semilatice.
Observ am c a perechea (; ) este at at inf-semilatice c at si sup-semilatice si latice.
Ea va numit a laticea vid a. De asemenea, observ am c a sup-semilaticile nevide sunt
mpo dirijate, iar inf-semilaticile nevide sunt mpo ltrate.
Exemplul 3.3.1.1.
(1) Orice lant este latice.
(2) Dac a A este o mult ime arbitrar a, atunci (T(A); ) este latice.
(3) Orice familie de mult imi ce este nchis a la reuniune si intersect ie este latice (n
raport cu incluziunea).
Pentru latici se utilizeaz a n mod uzual reprezentarea grac a prin diagrame Hasse.
Propozitia 3.3.1.1. Fie M = (A; ) o mpo. M este inf-semilatice dac a si numai
dac a pentru orice submult ime nit a si nevid a B A exist a inf(B).
Demonstratie Este clar c a dac a pentru orice submult ime nit a si nevid a B A
exist a inf(B) atunci M este inf-semilatice.
Reciproca se obt ine prin aplicarea repetat a a Corolarului 3.2.3.2. 2
Propozit ia 3.3.1.1 poate dualizat a pentru cazul sup-semilaticilor si, mpreun a
conduc la faptul c a o mpo M este latice dac a si numai dac a pentru orice submult ime
nit a si nevid a B A exist a inf(B) si sup(B).
O generalizare natural a a conceptului de latice, prin prisma Propozit iei 3.3.1.1,
este urm atoarea.
Denitia 3.3.1.2. Fie M = (A, ) o mpo.
(1) M este numit a inf-semilatice complet a dac a pentru orice submult ime nevid a
B A exist a inmum.
(2) M este numit a sup-semilatice complet a dac a pentru orice submult ime nevid a
B A exist a supremum.
(3) M este numit a latice complet a dac a pentru orice submult ime nevid a B A
exist a inmum si supremum.
S i n acest caz observ am c a structura (; ) este at at inf-semilatice complet a c at
si sup-semilatice complet a si latice complet a.
Laticea ca mult ime part ial ordonat a 83
Observatia 3.3.1.1. Fie M = (A; ) o mpo nevid a. Dac a M este inf-semilatice
complet a atunci ea are cel mai mic element, dac a M este sup-semilatice complet a
atunci ea are cel mai mare element, iar dac a M este latice complet a atunci ea are at at
cel mai mic c at si cel mai mare element. In mod uzual, in cadrul laticilor, cel mai
mic element se mai noteaz a prin 0 (atunci c and exist a), iar cel mai mare element se
mai noteaz a prin 1 (atunci c and exist a).
Urm atoarea proprietate urmeaz a direct de la denit ii si Propozit ia 3.3.1.1.
Propozitia 3.3.1.2. Orice inf-semilatice (sup-semilatice, latice) nit a este inf-semi-
latice (sup-semilatice, latice) complet a.
Utiliz and echivalent ele din Propozit ia 3.2.3.2, demonstrat ia urm atoarei teoreme
este imediat a.
Teorema 3.3.1.1. Fie M = (A; ) o mpo nevid a. Atunci, urm atoarele armat ii sunt
echivalente:
(1) M este latice complet a;
(2) Pentru orice submult ime B A exist a inf(B);
(3) M este inf-semilatice complet a ce are cel mai mare element.
Evident, Teorema 3.3.1.1 poate dualizat a nlocuind inf cu sup si cel mai
mare element cu cel mai mic element.
Exemplul 3.3.1.2. (Laticea complet a a submult imilor unei mult imi)
Fie A o mult ime si S T(A) un sistem peste A astfel nc at A S si S este nchis
la intersect ii de familii nevide cu elemente din S. In baza Teoremei 3.3.1.1, (S; )
este latice complet a. In particular, (T(A); ) este latice complet a, numit a laticea
(complet a a) submult imilor mult imii A.
Exemplul 3.3.1.3. (Laticea complet a a relat iilor de echivalent a)
Mult imea relat iilor de echivalent a E(A) peste o mult ime A, cu incluziunea, formea-
z a latice complet a. In adev ar, e (
i
[i I) o familie nevid a de relat ii de echivalent a
pe A. Este trivial de vericat c a
iI

i
este relat ie de echivalent a pe A. In plus, ea
este inf(
i
[i I).
Cum A
2
este cea mai mare relat ie de echivalent a pe A, n baza Teoremei 3.3.1.1,
(E(A), ) este latice complet a.
Evident, este interesant de stiut cine este sup(
i
[i I). Putem r aspunde foarte
simplu prin: sup(
i
[i I) este nchiderea la echivalent a a relat iei

iI

i
. Dac a
apel am la modul de construct ie a nchiderii, obt inem relat ia dat a prin
x y (x
0
, . . . , x
n
)(x
0
= x y = x
n
(1 j n)(i
j
I)(x
j1
i
j
x
j
)),
pentru orice x, y A, care este sup(
i
[i I).
Diagrama din Figura 3.7 prezint a schematic relat ia dintre inf-semilatici complete,
sup-semilatici complete si latici complete.
84 Latici
inf-semilatici complete
nevide f\r\

inf-semilatici complete
sup-semilatici complete
nevide f\r\
laticea vid\
sup-semilatici complete
latici complete nevide
Figura 3.7: Inf-semilatici complete, sup-semilatici complete si latici complete
3.3.2 Laticea ca structur a algebric a
Fie M = (A; ) o latice. Denit ia laticii c at si faptul c a supremum este unic asigur a
consistent a denit iei unei operat ii binare pe A, notat a
3
si dat a prin
(a, b) = sup(a, b),
pentru orice a, b A. In mod similar putem deni operat ia binar a dat a prin
(a, b) = inf(a, b),
pentru orice a, b A. Este usor de v azut c a aceste dou a operat ii satisfac urm atoarele
propriet at i:
a b = b a si a b = b a (comutatitivate)
a (b c) = (a b) c si a (b c) = (a b) c (asociativitate)
a (a b) = a si a (a b) = a (absorbt ie)
pentru orice a, b A. In plus,
a b a b = b a b = a,
Proprietatea de absorbt ie conduce la idempotent a operat iilor si . In adev ar,
a a = a (a (a a)) = a,
pentru orice a (prima egalitate se obt ine nlocuind al doilea a din membrul st ang al
egalit at ii prin a (a a), iar a doua egalitate se obt ine aplic and absorbt ia n forma
a (a b) = a). In mod similar se arat a c a are loc a a = a.
Este demn de remarcat c a pentru orice triplet (A; , ), unde A este o mult ime
iar si sunt dou a operat ii binare pe A ce satisfac propriet at ile de comutativitate,
asociativitate si absorbt ie (ca mai sus), relat ia binar a dat a prin
a b a b = b,
pentru orice a, b A, structureaz a Aca o latice. Teorema de mai jos ne arat a aceasta.
3
Aceast a notat ie nu trebuie confundat a cu notat ia pentru supremum introdus a n Sect iunea 3.2. De
fapt, amevitat s a utiliz amacea notat ie p an a acumntocmai pentru a nu crea confuzii. Aceast a remarc a
va valabil a si pentru notat ia ce urmeaz a a introdus a ca notat ie de operat ie binar a.
Laticea ca structur a algebric a 85
Teorema 3.3.2.1.
(1) Fie M = (A; ) o latice. Atunci, structura M
a
= (A; , ), unde si sunt
operat iile binare pe A date prin
(a, b) = sup(a, b) si (a, b) = inf(a, b),
pentru orice a, b A, veric a propriet at ile de comutativitate, asociativitate si
absorbt ie. In plus,
a b a b = b a b = a,
(2) Fie M = (A; , ) o structur a format a dintr-o mult ime A si dou a operat ii
binare pe A ce veric a propriet at ile de comutativitate, asociativitate si absorb-
t ie. Atunci, cuplul M
o
= (A; ), unde este relat ia binar a dat a prin
a b a b = b,
pentru orice a, b A, este latice. In plus, sup(a, b) = ab si inf(a, b) =
a b, pentru orice a, b A.
(3) Fie M = (A; ) o latice. Atunci, (M
a
)
o
= M.
(4) Fie M = (A; , ) o structur a ca la (2). Atunci, (M
o
)
a
= M.
Demonstratie L as am (1), (3) si (4) n seama cititorului si ne vom ocupa de (2).
Reexivitatea relat iei binar a decurge imediat de la proprietatea de idempotent a
a operat iei (proprietate indus a de absorbt ie). In adev ar, relat ia a a = a ne spune
c a a a, pentru orice a.
Fie a, b A astfel nc at a b si b a. Atunci, a = a b si b = b a, iar
comutativitatea conduce la
a = a b = b a = b,
care stabileste antisimetria relat iei .
Fie a, b, c A astfel nc at a b si b c. Atunci, a = a b si b = b c, iar
asociativitate conduce la
a c = a (b c) = (a b) c = b c = c,
care ne arat a c a este tranzitiv a.
Ca urmare, este ordine part ial a pe A.
Fie a, b A. Vom ar ata c a exist a sup(a, b) si inf(a, b). Fie c = a b (acest
element exist a deoarece este operat ie binar a pe A, deci denit a pentru orice dou a
elemente din A). Ar at am c a c este majorant pentru a, b. In adev ar,
a c = a (a b) = (a a) b = a b = c,
86 Latici
ceea ce ne arat a c a are loc a c. In mod similar obt inem b c, ceea ce conduce la
faptul c a c este majorant pentru a, b.
Dac a d este un alt majorant pentru a, b, atunci d = a d, d = b d si
d = a d = a (b d) = (a b) d = c d,
care ne arat a c a c d. Deci, c = sup(a, b). In mod similar se obt ine inf(a, b) =
a b. 2
Ca urmare, o latice poate vazut a at at ca mult ime part ial ordonat a c at si ca
structur a algebric a. In plus, atunci c and lucr am cu latici putem folosi () at at
pentru a specica supremum (inmum) c at si ca operat ie binar a.
Privind laticea ca algebr a universal a putem recurge la specic ari ale acesteia prin
intermediul diagramelor operat iilor si . Cum aceste operat ii sunt comutative si
idempotente, tabelele lor pot reduse la jum atate, renunt and si la diagonal a. Ca
urmare, ambele tabele pot cumulare n unul singur (f ar a diagonal a). De exemplu,
tabelul
0 a b 1
0 0 0 0
a a 0 a
b b 1 b
1 1 1 1
specic a laticea ale c arei operat ii sunt date prin x x = x = x x, pentru orice x,
0 a = a, 0 a = 0 etc.
Vom prezenta n continuare o serie de propriet at i simple ce au loc n latici.
Propozitia 3.3.2.1. Fie M = (A; ) o latice si a, b
i
A pentru orice 1 i n cu
n 1 num ar natural. Dac a a b
i
pentru orice i, atunci a
_
n
i=1
b
i
. Similar, dac a
b
i
a pentru orice i, atunci
_
n
i=1
b
i
a.
Demonstratie Dac a a b
i
atunci a este minorant al lui b
i
, pentru orice i. Ca
urmare, a
_
n
i=1
b
i
deoarece
_
n
i=1
b
i
este cel mai mare minorant al mult imii b
i
[1
i n. Similar pentru cealalt a proprietate (sau prin dualizare). 2
Propozitia 3.3.2.2. (Propriet at i de idempotent a)
Fie M = (A; ) o latice. Atunci, pentru orice a A si n 1 num ar natural au loc
propriet at ile de idenpotent a
_
n
i=1
a = a si
_
n
i=1
a = a.
Demonstratie Pentru n = 2 proprietatea a fost deja demonstrat a. Cazul general se
poate obt ine cu usurint a prin induct ie matematic a. 2
Propozitia 3.3.2.3. Fie M = (A; ) o latice si a
i
, b
i
A pentru orice 1 i n
cu n 1 num ar natural. Dac a a
i
b
i
pentru orice i, atunci
_
n
i=1
a
i

_
n
i=1
b
i
si
_
n
i=1
a
i

_
n
i=1
b
i
.
Laticea ca structur a algebric a 87
Demonstratie Vom demonstra propozit ia pentru n = 2.
Inegalitatea a
1
b
1
conduce la a
1
b
1
= b
1
, iar a
2
b
2
conduce la a
2
b
2
= b
2
.
Atunci,
(a
1
a
2
) (b
1
b
2
) = (a
1
b
1
) (a
2
b
2
) = b
1
b
2
,
care ne arat a c a a
1
a
2
b
1
b
2
(s-a utilizat asociativitatea operatorului ).
Cea de a doua inegalitate din enunt ul propozit iei se obt ine n mod similar uti-
liz and a
1
b
1
= a
1
si a
2
b
2
= a
2
. 2
Propozitia 3.3.2.4. (Proprietatea min-max)
Fie M = (A; ) o latice, si a
ij
A pentru orice 1 i m si 1 j n, unde
m, n 1. Atunci, are loc:
n
j=1
(
m
i=1
a
ij
)
m
i=1
(
n
j=1
a
ij
).
Demonstratie Vom demonstra proprietatea, ca exemplu, pentru m = 2 si n = 3
(cazul general ind similar acestuia). Avem de ar atat c a are loc
(a
11
a
21
) (a
12
a
22
) (a
13
a
23
) (a
11
a
12
a
13
) (a
21
a
22
a
23
),
ceea ce poate redus la a ar ata c a are loc
(a
11
a
21
) (a
12
a
22
) (a
13
a
23
) a
11
a
12
a
13
si
(a
11
a
21
) (a
12
a
22
) (a
13
a
23
) a
21
a
22
a
23
(conform Propozit iei 3.3.2.1). Prima inegalitate este indus a de a
11
a
21
a
11
,
a
12
a
22
a
12
si a
13
a
23
a
13
prin aplicarea Propozit iei 3.3.2.3.
In mod similar se obt ine si cea de a doua inegalitate. 2
Dac a g andim elementele a
ij
din Propozit ia 3.3.2.4 ca ind distribuite ntr-o ma-
trice (cu notat ia uzual a), atunci proprietatea min-max ne spune c a supremum in-
murilor calculate pe coloane este mai mic cel mult egal cu inmum supremurilor
calculate pe linii.
Corolarul 3.3.2.1. (Inegalit at i de distributivitate)
In orice latice M = (A; ) au loc propriet at ile
a (b c) (a b) (a c)
si
a (b c) (a b) (a c),
Demonstratie Este sucient de demonstrat doar una din aceste propriet at i deoarece
cealalt a se obt ine prin dualizare. Ca urmare vom demonstra prima proprietate, care
de fapt decurge imediat din Propozit ia 3.3.2.4 consider and m = n = 2, a
11
= a
21
=
a, a
12
= b si a
22
= c. 2
Intr-o latice, elementul (ab) (b c) (c a) se numeste mediana elementelor
a, b si c. El satisface urm atoarea proprietate:
Corolarul 3.3.2.2. (Proprietatea median a)
In orice latice M = (A; ) are loc proprietatea
(a b) (b c) (c a) (a b) (b c) (c a),
Demonstratie Direct de la Propozit ia 3.3.2.4 aleg and m = n = 3, a
11
= a
13
=
a
31
= a, a
12
= a
21
= a
22
= b si a
23
= a
32
= a
33
= c. 2
Corolarul 3.3.2.3. (Inegalit at i modulare)
In orice latice M = (A; ) au loc propriet at ile
a c a (b c) (a b) c
si
a c a (b c) (a b) c,
Demonstratie Vom demonstra doar prima proprietate. Presupun and a c obt inem
a c = c si
a (b c) (a b) (a c)
= (a b) c
(inegalitatea urmeaz a de la Corolarul 3.3.2.1). 2
3.4 Algebre universale dintr-un punct de vedere ele-
mentar
Scopul acestei sect iuni este de a face o simpl a dar unitar a introducere n teoria struc-
turilor algebrice, cum ar semigrupurile, monoizii, grupurile etc. Caracterul unitar
va consta n aceea c a vom introduce conceptul de algebr a universal a ca un cuplu for-
mat dintr-o mult ime si un num ar arbitrar de operat ii denite pe acea mult ime, dup a
care vom discuta conceptele de subalgebr a, homomorsm, congruent a etc. Toate
acestea pot apoi translatate cu mare usurint a la semigrupuri, monoizi, grupuri etc.
Algebre 89
3.4.1 Algebre
Denitia 3.4.1. Se numeste algebr a universal a orice cuplu (A, F) format dintr-o
mult ime nevid a A si o mult ime nevid a F de operat ii pe A, ecare operat ie av and
asociat a o anumit a aritate (ce poate si 0).
Terminologia de algebr a universal a va simplicat a frecvent la cea de al-
gebr a.
Fie (A, F) o algebr a. Mult imea A este numit a mult imea suport sau suportul
algebrei. Dac a suportul este nit atunci vom spune c a algebra este nit a, iar dac a
cont ine doar un element, atunci vom spune c a algebra este trivial a. Atunci c and F
este nit a, de exemplu F = f
1
, . . . , f
k
, vom mai nota algebra prin (A, f
1
, . . . , f
k
).
Intr-un astfel de caz, n
i
va desemna aritatea operat iei f
i
, pentru orice 1 i k.
Operat iile 0-are vor numite constantele algebrei.
Exemplul 3.4.1. Anticip am c ateva din structurile algebrice de baz a ce pot prezen-
tate n termeni de algebr a universal a. Probabil c a cititorul s-a nt alnit deja cu aceste
concepte; ele vor studiate n detaliu n capitolele urm atoare.
(1) Un semigrup este o algebra (A, ) cu o singur a operat ie binar a si asociativ a .
(2) Un monoid este o algebra (A, , e), unde este o operat ie binar a asociativ a pe
A, iar e este o operat ie nular a pe A ce satisface
e a = a e = a,
pentru orice a A. Constanta e se mai noteaz a si prin 1
M
si se numeste
unitatea monoidului. Este usor de v azut c a ea este unica constant a ce satisface
proprietatea de mai sus. In adev ar, dac a am presupune c a mai exist a un element
e
t
ce satisface e
t
a = a e
t
= a, pentru orice a M, atunci are loc
e
t
= e
t
e = e
(prima egalitate urmeaz a de la faptul c a e este unitate, iar a doua de la faptul
c a e
t
este unitate). Deci, unitatea monoidului este unic a.
Monoizii sunt adesea nt alnit i si sub denumirea de semigrupuri cu unitate.
(3) Un grup este o algebra (A, ,
t
, e), unde este o operat ie binar a asociativ a pe
A, e este o operat ie nular a pe A ce satisface proprietatea de la (2), iar
t
este o
operat ie unar a pe A pentru care are loc:
a a
t
= a
t
a = e,
pentru orice a A. e se numeste unitatea grupului, este unic a, si se mai
noteaz a prin 1
G
. Elementul a
t
se mai numeste inversul lui a; el este unic, ceea
ce se poate vedea cu usurint a. De exemplu, dac a presupunem c a ar mai exista
nc a un element b ce ar satisface a b = b a = e, atunci
b = b e = b (a a
t
) = (b a) a
t
= e a
t
= a
t
.
(4) Un semigrup (monoid, grup) pentru care operat ia binar a este comutativ a se
numeste semigrup (monoid, grup) comutativ sau abelian
4
.
4
Denumirea de grup abelian provide de la numele matematicianului norvegian Niels Abel.
90 Algebre universale dintr-un punct de vedere elementar
(5) Un inel este o algebra (A, +, , 0, ), unde + si sunt operat ii binare, este o
operat ie unar a, iar 0 este operat ie nular a pe A ce satisfac propriet at ile:
(i) (A, +, , 0) este grup comutativ;
(ii) (A, ) este semigrup;
(iii) a (b +c) = a b +a c si (b +c) a = b a+c a, pentru orice a, b, c A.
Uzual, operat iile + si sunt numite adunarea si, respectiv, nmult irea (dar
nu sunt, n mod necesar, operat iile de adunare si nmult ire pe mult imi uzuale
ca cea a numerelor ntregi). Prima parte a propriet at ii de la (iii) este numit a
proprietatea de distributivitate la st anga a nmult irii fat a de adunare, iar cea
ce a doua parte, proprietatea de distributivitate la dreapta a nmult irii fat a de
adunare.
Atunci c ad semigrupul (A, ) este comutativ, inelul este numit inel comutativ.
(6) Un inel cu unitate este o algebra (A, +, , 0, , 1) denit a ca la (5) dar cu
diferent a c a (A, , 1) este monoid. Dac a acest monoid este comutativ, atunci
inelul este numit inel comutativ cu unitate.
Atunci c and monoizii, grupurile si inele sunt formate doar din unitate, ele sunt
triviale (n cazul inelelor cu unitate, proprietatea de a trivial fort eaz a egalitatea ntre
cele dou a unit at i).
Ca o remarc a general a, atunci c and opert ia binar a ca notat a multiplicativ (prin
, sau ), operat ia unar a corespunz atoare va notat a prin
t
, iar cea nular a, prin e
sau uneori 1 (eventual indexate). Atunci c and opert ia binar a va notat a aditiv (prin
+), operat ia unar a corespunz atoare va notat a prin , iar cea nular a, prin 0. In acest
caz, a b va reprezenta a + (b).
Denitia 3.4.2. Spunem c a dou a algebre (A, F) si (A
t
, F
t
) au acelasi tip dac a exist a
o biject ie h ntre F si F
t
ce p astreaz a aritatea operat iilor, adic a aritatea operat ie
f F este aceeasi cu aritatea operat iei h(f) F
t
, pentru orice f F.
Atunci c and vom spune c a (A, F) si (A
t
, F
t
) au acelasi tip vom presupune im-
plicit c a f
t
F
t
este corespondenta operat iei f F printr-o biject ie h ce p astreaz a
tipul operat iilor (adic a, f
t
denot a h(f)).
In cazul algebrelor cu un num ar nit de operat ii, pe l ang a convent ia de mai sus,
vom adopta si urm atoarea convent ie. Dac a (A, f
1
, . . . , f
k
) si (A
t
, g
1
, . . . , g
k
) sunt
de acelasi tip, atunci vom presupune c a f
i
si g
i
au aceeasi aritate n
i
, pentru orice
1 i k.
Semigrupurile (monoizii, grupurile, inelele) sunt algebre de acelasi tip. O mic a
discut ie este necesar a n cazul inelelor care au dou a operat ii binare. Asocierea
operat iilor trebuie nt eleas a n conformitate cu ordinea lor n 5-uplul ce deneste
inelul (de altfel, asa cum s-a specicat n convent ia adoptat a mai sus).
Subalgebre. Ordin 91
3.4.2 Subalgebre. Ordin
Denitia 3.4.3. Fie (A, F) si (A
t
, F
t
) dou a algebre de acelasi tip. Spunemc a (A
t
, F
t
)
este subalgebr a a algbrei (A, F) dac a A
t
A si f
t
= f[
A
, pentru orice f F.
Denitia 3.4.4. Fie (A, F) o algebr a si X A. Spunem c a X este nchis a n (A, F)
dac a are loc:
(f F)(a
1
, . . . , a
ar(f)
A)(a
1
, . . . , a
ar(f)
X f(a
1
, . . . , a
ar(f)
) X)
(n cazul ar(f) = 0, cerint a se reduce la f X).
Observatia 3.4.1.
(1) Orice subalgebr a sau submult ime nchis a cont ine toate constantele algebrei
gazd a.
(2) Dac a (A
t
, F
t
) este subalgebr a n (A, F), atunci A
t
este nchis a n (A, F).
Reciproc, dac a A
t
A este o submult ime nchis a n (A, F), atunci ea poate
structurat a ca o subalgebr a a algebrei (A, F) consider and pentru orice f F
operat ia f
t
: (A
t
)
ar(f)
A
t
dat a prin f
t
= f[
A
. Mult imea tuturor acestor
operat ii, notat a F
t
, mpreun a cu A
t
formeaz a o subalgebr a a algebrei (A, F).
Este important de ment ionat c a exist a o diferent a ntre operat ia f
t
denit a ca
mai sus si f[
A
. Prima are codomeniul A
t
, pe c and a doua are codomeniul
A. Evident, aceast a diferent a nu este semnicativ a, motiv pentru care vom
identica adesea subalgebrelele unei algebre cu submult imile nchise n acea
algebr a mpreun a cu restrict iile operat ilor algebrei gazd a la acea submult ime.
Urm atoarea propozit ie urmeaz a imediat de la denit ii.
Propozitia 3.4.1. Intersect ia oric arei familii nevide de submult imi nchise (subalge-
bre) ale unei algebre (A, F) este submult ime nchis a (subalgebr a) a algebrei (A, F).
Fie (A, F) o algebr a si X A. Conform teoriei nchiderii, nchiderea acestei
mult imii n algebra (A, F), notat a X)
(A,F)
, este dat a prin
X)
(A,F)
=
_
m0
B
m
unde:
B
0
= X,
B
m+1
= B
m
fF
f(B
m
), pentru orice m 0.
Este clar c a X)
(A,F)
este nchis a n (A, F) si, deci, ea deneste o subalgebr a a
algebrei (A, F). Aceasta se numeste subalgebra generat a de X, si este cea mai mic a
subalgebr a ce include X
X)
(A,F)
=
B[X B A, B nchis a n (A, F),

ind intersect ia tuturor subalgebrelor ce includ X.
Apel and iar asi la teoria nchiderii, un element a este n X)
(A,F)
dac a si numai
dac a exist a o secvent a
x
1
, . . . , x
n
= a
astfel nc at, pentru orice i, are loc:
x
i
X, sau
(f F)(i
1
, . . . , i
ar(f)
< i)(x
i
= f(x
i
1
, . . . , x
i
ar(f)
)).
Denitia 3.4.5.
(1) Spunem c a o algebr a (A, F) este generat a de X A dac a are loc A =
X)
(A,F)
.
(2) Spunem c a (A, F) este nit generat a dac a exist a o submult ime nit a X A
astfel nc at (A, F) este generat a de X.
Dac a X genereaz a algebra (A, F), atunci X se numeste mult ime de generatori a
algebrei (A, F), iar elementele ei, generatori ai algebrei.
O algebr a generat a doar de un singur element al ei se numeste algebr a ciclic a.
Particulariz and, obt inem conceptele de semigrup ciclic, monoid ciclic si grup ciclic.
Exemplul 3.4.2.
(1) (M
2
, , e
2
) este submonoid al monoidului (M
1
, , e
1
) dac a au loc propriet at ile
M
2
M
1
, = [
M
2
si e
2
= e
1
.
(2) (G
2
, ,
tt
, e
2
) este subgrup al grupului (G
1
, ,
t
, e
1
) dac a au loc propriet at ile
G
2
G
1
, = [
G
2
,
tt
=
t
[
G
2
si e
2
= e
1
.
Este usor de v azut c a putem renunt a la cerint a e
2
= e
1
deoarece aceasta se
obt ine combin and primele 3 cerint e:
e
2
= a a
tt
= a a
t
= e
1
,
pentru orice a G
2
.
Denitia 3.4.6. Fie (A, F) o algebr a.
(1) Spunem c a (A, F) este de ordin sau c a are ordinul dac a A este mult ime
innit a. Altfel, spunem c a algebra este de ordin nit sau c a are ordinul nit
sau c a este de ordin [A[ sau c a are ordinul [A[.
(2) Ordinul unui element a A, notat ord
(A,F)
(a), este denit ca ind ordinul
subalgebrei generate de a.
Urm atoarea propozit ie urmeaz a imediat de la denit ii.
Propozitia 3.4.2. Intersect ia oric arei familii nevide de subalgebre ale unei algebre
(A, F) este subalgebr a a algebrei (A, F).
Homomorsme si congruent e 93
Vom ncheia subsect iunea printr-un rezultat important ce poate utilizat n de-
monstrarea de propriet at i n algebre.
Teorema 3.4.1. (Principiul induct iei structurale pentru algebre)
Fie (A, F) o algebr a generat a de o parte a sa X. Dac a P este o proprietate referitoare
la elementele algebrei (A, F) astfel nc at:
(1) P(x), pentru orice x X;
(2) (P(a
1
) P(a
ar(f)
) P(f(a
1
, . . . , a
ar(f)
))), pentru orice f F si
a
1
, . . . , a
ar(f)
A.
atunci P(a), pentru orice a A.
Demonstratie Direct de la principiul induct iei structurale pentru nult imi inductiv
denite. 2
Exemplul 3.4.3.
(1) In cazul semigrupurilor, principiul induct iei structurale cap at a urm atoarea for-
m a. Fie (S, ) un semigrup generat de X S si P o proprietate referitoare la
elementele lui. Dac a
(1) P(x), pentru orice x X;
(2) (a, b S)(P(a) P(b) P(a b)),
atunci P(a), pentru orice a S.
(2) In cazul grupurilor, principiul induct iei structurale poate pus n urm atoarea
form a. Fie (G, ,
t
, e) un grup generat de X S si P o proprietate referitoare
la elementele lui. Dac a
(1) P(x), pentru orice x X, si P(e);
(2) (a, b S)(P(a) P(b) P(a b) P(a
t
)),
atunci P(a), pentru orice a G.
Diferent a fat a de forma din teorem a const a n aceea c a se veric a P(e) la pasul
(1) si nu la pasul (2).
3.4.3 Homomorsme si congruent e
Denitia 3.4.7. Fie (A, F) si (A
t
, F
t
) dou a algebre de acelasi tip. Un homomorsm
de la (A, F) la (A
t
, F
t
) este o aplicat ie h : A A
t
ce satisface
h(f(a
1
, . . . , a
ar(f)
)) = f
t
(h(a
1
), . . . , h(a
ar(f)
)),
pentru orice f F si a
1
, . . . , a
ar(f)
A(atunci c and f este o constant a, proprietatea
de homomorsm se reduce h(f) = f
t
).
Exemplul 3.4.4.
(1) Un homorsm h de la semigrupul (S
1
, ) la semigrupul (S
2
, ) satisface
h(a b) = h(a) h(b),
pentru orice a, b S.
(2) Un homorsm h de la monoidul (M
1
, , 1
M
1
) la monoidul (M
2
, , 1
M
2
) satis-
face
(i) h(a b) = h(a) h(b);
(ii) h(1
M
1
) = h(1
M
2
),
pentru orice a, b M
1
.
(3) Un homorsm h de la grupul (G
1
, ,
t
, 1
G
1
) la grupul (G
2
, ,
tt
, 1
G
2
) satisface
(i) h(a b) = h(a) h(b);
(ii) h(a
t
) = (h(a))
tt
;
(iii) h(1
G
1
) = 1
G
2
,
pentru orice a, b G
1
.
Propriet at ile grupului fac ca cea de a doua cerint a s a nu e necesar a. In adev ar,
relat ia
h(a a
t
) = h(1
G
1
) = h(a
t
a)
conduce la
h(a) h(a
t
) = 1
G
2
= h(a
t
) h(a)
de la care urmeaz a h(a
t
) = (h(a))
tt
, pentru orice a G
1
.
Interesant este c a nici cea de a treia cerint a nu este necesar a deoarece
h(1
G
1
) = h(1
G
1
1
G
1
) = h(1
G
1
) h(1
G
1
),
de la care obt inem h(1
G
1
) = 1
G
2
dac a aplic am (h(1
G
1
))
tt
.
Uzual, homomorsmele injective sunt numite monomorsme, homomorsmele
surjective sunt numite epimorsme, iar homorsmele bijective sunt numite izomor-
sme. Un homorsm de la o algebr a (A, F) la ea ns asi este numit endomorsm.
Mult imea tuturor endomorsmelor algebrei (A, F) se noteaz a prin End(A, F). En-
domorsmele care sunt si izomorsme se mai numesc automorsme. Mult imea tu-
turor automorsmelor algebrei (A, F) se noteaz a prin Aut(A, F).
Urm atoarele propozit ii urmeaz a imediat de la denit ii.
Propozitia 3.4.3.
(1) Compunere de homomorsme este homomorsm.
Homomorsme si congruent e 95
(2) Dac a h este izomorsm de la (A, F) la (A
t
, F
t
), atunci h
1
este izomorsm de
la (A
t
, F
t
) la (A, F).
(3) End(A, F), cu compunerea funct iilor, formeaz a monoid.
(4) Aut(A, F), cu compunerea funct iilor, formeaz a grup.
Grupul Aut(A, F) se numeste grupul automorsmelor algebrei (A, F).
Propozitia 3.4.4. Fie (A, F) si (A
t
, F
t
) algebre de acelasi tip si h : A B un
homomorsm.
(1) Dac a C A este nchis a n (A, F), atunci h(C) este nchis a n (A
t
, F
t
).
(2) Dac a C A
t
este nchis a n (A
t
, F
t
), atunci h
1
(C) este nchis a n (A, F).
In baza acestei propozit ii este clar c a imaginea unei subalgebre printr-un ho-
momorsm este subalgebr a. Similar, imaginea invers a a unei subalgebre printr-un
homomorsm este subalgebr a.
Propozitia 3.4.5. Fie (A, F) si (A
t
, F
t
) algebre de acelasi tip si h
1
, h
2
: A A
t
dou a homomorsme. Dac a (A, F
t
) este generat a de X si h
1
(x) = h
2
(x) pentru orice
x X, atunci h
1
= h
2
.
Demonstratie Vom demonstra propozit ia prin induct ie structural a. Conform ipote-
zei, ceea ce ne r am ane de ar atat este c a dac a f F si h
1
(a
i
) = h
2
(a
i
), pentru orice
a
i
A si 1 i ar(f), atunci
h
1
(f(a
1
, . . . , a
ar(f)
) = h
2
(f(a
1
, . . . , a
ar(f)
).
Aceasta urmeaz a imediat de la ipoteza inductiv a si proprietatea de homomorsm a
funct iilor h
1
si h
2
. 2
Deci, dou a homomorsme ce coincid pe o mult ime de generatori a unei algebre
vor coincide pe ntreaga algebr a.
Denitia 3.4.8. Fie (A, F) o algebr a. O congruent a n (A, F) este o relat ie de echi-
valent a pe A ce satisface
f(a
1
, . . . , a
ar(f)
) f(a
t
1
, . . . , a
t
ar(f)
),
pentru orice f F de aritate ar(f) > 0 si orice a
1
, a
t
i
, . . . , a
ar(f)
, a
t
ar(f)
A pentru
care are loc a
i
a
t
i
, pentru orice 1 i ar(f).
Proprietatea din Denit ia 3.4.8 se mai numeste proprietatea de compatibilitate a
relat iei de echivalent a cu operat iile algebrei.
Dac a (A, F) este o algebr a, atunci Con(A, F) va reprezenta mult imea tuturor
congruent elor ei.
Exemplul 3.4.5. In cazul semigrupurilor, o congruent a pe un semigrup (S, ) sat-
isface
(a b) (a
t
b
t
),
pentru orice a, b, a
t
, b
t
pentru care are loc a a
t
si b b
t
.
Se mai spune c a este o relat ie de echivalent a compabilil a la st anga si la dreapta
cu operatorul . Aceasta pentru c a relat ia de mai sus este echivalent a cu proprietatea
a b (c S)((a c) (b c) (c a) (c b)).
Fie (A, F) o algebr a si Con(A, F). Mult imea c at
A/ = [a]
[a A
poate structurat a ca o algebr a de acelasi tip cu (A, F) ntr-un mod foarte natural.
Pentru ecare f F denim o nou a operat ie f
prin
f
([a
1
]
, . . . , [a
ar(f)
]
) = [f(a
1
, . . . , a
ar(f)
)]
,
pentru orice a
1
, . . . , a
ar(f)
A. Dac a ar(f) = 0, atunci f
= [f]
.
Aceste operat ii nu depind de reprezentant ii de clas a datorit a propriet at ii de com-
patibilitate cu operat iile pe care o are congruent a . Mai exact, pentru orice b
i
[a
i
]
are loc
f
([b
1
]
, . . . , [b
ar(f)
]
) = [f(b
1
, . . . , b
ar(f)
)]
= [f(a
1
, . . . , a
ar(f)
)]
= f
([a
1
]
, . . . , [a
ar(f)
]
).
Algebra astfel obt inut a, notat a prin (A/, F/), se numeste algebra c at indus a
de (A, F) si .
Propozitia 3.4.6. Fie (A, F) o algebr a si Con(A, F). Atunci, f : A A/
dat a prin f(a) = [a]
, pentru orice a A, este epimorsm.

Propozitia 3.4.7. Dac a f este un homomorsm de la algebra (A, F) la algebra
(A
t
, F
t
), atunci Ker(f) este congruent a n (A, F).
Teorema 3.4.2. (Teorema de homomorsm)
Fie f un epimorsm de la algebra (A, F) la algebra (A
t
, F
t
). Atunci, algebrele
(A/ker(f), F/Ker(f)) si (A
t
, F
t
) sunt izomorfe.
Demonstratie Fie funct ia h de la (A/ker(f), F/Ker(f)) la (A
t
, F
t
) dat a prin
h([a]
ker(f)
) = f(a), pentru orice a A. Ar at am c a h este izomorsm:
h este bine denit a. Dac a a ker(f) b, atunci f(a) = f(b), ceea ce arat a c a
denit ia funct ie h nu depinde de reprezentant ii de clas a alesi;
f este homomorsm. Pentru orice g F si a
1
, . . . , a
ar(g)
A au loc relat iile:
h(g
ker(f)
([a
1
]
ker(f)
, . . . , [a
ar(g)
]
ker(f)
)) =
Algebre booleene 97
= h([g(a
1
, . . . , a
ar(g)
)]
ker(f)
)
= f(g(a
1
, . . . , a
ar(g)
))
= g
t
(f(a
1
), . . . , f(a
ar(g)
))
= g
t
(h([a
1
]
ker(f)
), . . . , h([a
ar(g)
]
ker(f)
))
care ne arat a c a h este homomorsm;
h este funct ie injectiv a. Dac a f(a) = f(b), atunci a ker(f) b, ceea ce arat a c a
h este inject ie;
h este funct ie surjectiv a. Pentru orice b A
t
exist a a A astfel nc at f(a) =
b. Ca urmare, h([a]
ker(f)
) = f(a) = b, ce arat a c a h este surject ie.
Deci, h este izomorsm. 2
Teorema 3.4.2 poate adesea nt alnit a si sub denumirea de prima teorem a de
izomorsm.
3.5 Algebre booleene
Un exemplu foarte important de algebr a este cel de algebr a boolean a [14]. Aceste
tipuri de algebre si au r ad acinile n studiile lui George Boole asupra operat iile de
reuniune, intersect ie si complementar a din teoria mult imilor si, asupra operat iilor de
conjunct ie, disjunct ie si negat ie din logic a. Algebrele booleene vin s a extrag a esent a
acestor operat ii si s a ofere un cadru general de studiu al propriet at ilor acestora.
Denitia 3.5.1. O algebr a boolean a este o algebr a A = (A, , ,
t
, 0, 1), unde ,
sunt operat ii binare pe A,
t
este o operat ie unar a pe A, iar 0 si 1 sunt operat ii nulare
pe A, ce satisfac:
(1) si sunt asociative si comutative;
(2) x 0 = x si x 1 = x, pentru orice x A;
(3) si sunt distributive una fat a de alta;
(4) x x
t
= 1 si x x
t
= 0, pentru orice x A. (complementariere)
Elementul x
t
din Denit ia 3.5.1 este numit complementul lui x.
Algebrele booleene ind cazuri particulare de algebre, orice concept introdus
pentru algebre se poate translata la algebre booleene. Este usor de observat c a
A = (A, , ,
t
, 0, 1) este o algebr a boolean a dac a (A, , 0) si (A, , 1) sunt monoizi
comutativi, operat iile si sunt distributive una fat a de cealalt a si are loc propri-
etatea de complementariere.
Exemplul 3.5.1.
(1) (T(A), , ,
t
, , A) este algebr a boolean a (
t
ind operat ia de complementari-
ere a mult imilor n raport cu A);
(2) Fie B = 0, 1, si adunarea si, respectiv, nmult irea modulo 2, iar
t
dat a
prin:
0
t
= 1 si 1
t
= 0.
Atunci, B = (B, , ,
t
, 0, 1) este algebr a boolean a.
0 poate interpretat ca valoarea de adev ar fals, 1 ca valoarea de adev ar
adev arat, este disjunct ia, este conjunct ia, iar
t
este negat ia. Am obt inut
astfel algebra boolean a a mult imii valorilor de adev ar B.
(3) Pe mult imea B
n
, unde B este ca la (2) iar n 1, denim operat iile , si
t
pe componente utiliz and operat iile de la (2). De exemplu,
(x
1
, . . . , x
n
) (y
1
, . . . , y
n
) = (x
1
y
1
, . . . , x
n
y
n
).
Atunci B
n
= (B
n
, , ,
t
, 0, 1), unde 0 si 1 sunt n-upluri formate numai din 0
si, respectiv, 1, este o algebr a boolean a.
Teorema 3.5.1. Fie A = (A, , ,
t
, 0, 1) o algebr a boolean a. Atunci, pentru orice
x, y A, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) x x = x si x x = x; (idempotent a)
(2) x 1 = 1 si x 0 = 0;
(3) (x y) x = x si (x y) x = x; (absorpt ie)
(4) (x y)
t
= x
t
y
t
si (x y)
t
= x
t
y
t
; (legile lui DeMorgan)
(5) x y = y dac a si numai dac a x y = x.
Demonstratie Pentru (1), (2), (3) si (4) vom demonstra doar prima relat ie, cea de
a doua obt in andu-se prin dualizare.
(1) x x = (x x) 1 = (x x) (x x
t
) = x (x x
t
) = x 0 = x.
(2) x 1 = x (x x
t
) = (x x) x
t
= x x
t
= 1.
(3) (x y) x = (x y) (x 1) = x (y 1) = x 1 = x.
(4) Vom ar ata nt ai c a dac a w z = 1 si w z = 0 atunci z = w
t
. In adev ar,
z = z 0
= z (w w
t
)
= (z w) (z w
t
)
= 1 (w
t
z)
= (w
t
w) (w
t
z)
= w
t
(w z)
= w
t
0
= w
t
.
Ca urmare a acestui rezultat intermediar, pentru a demonstra prima lege a lui
DeMorgan este sucient s a ar at am c a au loc relat iile (x y) (x
t
y
t
) = 1 si
(x y) (x
t
y
t
) = 0.
Algebre booleene 99
Avem,
(x y) (x
t
y
t
) = ((x y) x
t
) ((x y) y
t
)
= (y (x x
t
)) (x (y y
t
))
= (y 1) (x 1)
= 1 1
= 1.
Similar se arat a si cea de a doua relat ie si, deci, prima parte de la (4) este demonstrat a.
(5) Dac a x y = y atunci, utiliz and absorbt ia, obt inem
x = x (x y) = x y.
Implicat ia n sens invers se obt ine prin dualizare. 2
Fie A = (A, , ,
t
, 0, 1) o algebr a boolean a. Denim relat ia AA prin
x y x y = y,
pentru orice x, y A. Relat iile <, si > se denesc n mod uzual. Aceste relat ii
vor numite relat iile induse de algebra A.
t
, 0, 1) o algebr a boolean a si relat ia indus a de
A. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) este relat ie de ordine part ial a pe A;
(2) x y x x y, pentru orice x, y A;
(3) 0 x 1, pentru orice x A.
Demonstratie (1) si (3) necesit a veric ari triviale, iar (2) se obt ine de la propri-
etatea de absorbt ie. 2
Corolarul 3.5.1. Fie A = (A, , ,
t
, 0, 1) o algebr a boolean a. Atunci, (A, ), unde
este ordinea part ial a indus a de A, este latice pentru care 0 este cel mai mic element
si 1 este cel mai mare element.
Denitia 3.5.2. Fie A = (A, , ,
t
, 0, 1) o algebr a boolean a. Un element x A
este numit atom dac a nu poate scris n forma x = y z cu y si z ambele diferite de
x si 0.
Propozitia 3.5.1. Fie A = (A, , ,
t
, 0, 1) o algebr a boolean a. Un element x diferit
de 0 este atom dac a si numai dac a nu exist a y A astefel nc at 0 < y < x.
Demonstratie Presupunem, prin contradict ie, c a ar exista un atom x si un element
y astfel nc at 0 < y < x. Atunci,
x = x 1 = (y x) (y y
t
) = y (x y
t
).
Deoarece x este atom, unul din elementele y sau xy
t
trebuie s a coincid a cu x. Cum
am presupus c a y < x, urmeaz a c a x y
t
= x. Dar atunci putem scrie
y = x y = (x y
t
) y = x (y
t
y) = x 0 = 0,
ceea ce constituie o contradict ie.
Reciproc, dac a presupunem c a nu exist a nici un element y cu 0 < y < x dar x nu
este atom, atunci x poate scris x = u v cu u si v ambele diferite de 0. Deoarece
u u v = x urmeaz a u < x, ceea ce contrazice ipoteza. 2
Exemplul 3.5.2.
(1) Pentru algebra boolen a (T(A), , ,
t
, , A) din Exemplul 3.5.1(1), n cazul n
care A este nit a, atomii sunt exact mult imile de forma a cu a A.
(2) Algebra B din Exemplul 3.5.1(2) are ca atom doar pe 1.
(3) Atomii algebrei B
n
din Exemplul 3.5.1(3) sunt toate n-uplele ce cont in doar
un 1 si n rest numai 0.
In exemplul anterior, pentru oricare din cele trei algebre considerate, observ am c a
orice element poate scris ca o -combinat ie de atomi. In plus, scrierea este unic a
except and ordinea n care sunt combinat i atomii prin . Mai exact, dac a consider am
algebra (T(A), , ,
t
, , A), cu A nit a, atunci orice submult ime nevid a B A
poate scris a ca -combinat ie de exact tot i atomii a cu a B. De fapt, aceast a
observat ie va idee de demonstrat ie a urm atoarei teoreme importante.
t
, 0, 1) o algebr a boolean a nit a. Atunci, orice
element x A diferit de 0 poate scris n mod unic (except and ordinea termenilor)
n forma
x = a
1
a
k
,
unde a
1
, . . . a
k
sunt atomi.
Demonstratie Vom ar ata nt ai c a orice element x A diferit de 0 poate scris ca
o -combinat ie de atomi.
Presupunem, prin contradict ie, c a exist a elemente x A diferite de 0 ce nu pot
scrise n aceast a form a, si e S mult imea acestora. Este clar c a S nu cont ine atomi
si, atunci, orice element x din S poate scris n forma x = y z cu 0 < y < x si
0 < z < x. Consider and un astfel de x cu o astfel de scriere, constat am c a cel put in
unul din elementele y sau z este n S; e acesta y. Are loc y < x si, repet and acest
procedeu cu y, deducem c a exist a o secvent a
x = x
0
> y = x
1
>
de elemente din S. Deoarece A este nit a, rezult a c a nu toate elementele din acest
sir sunt diferite dou a c ate dou a si, deci, vor exista dou a numere naturale k si m cu
k < m astfel nc at x
k
= x
m
; contradict ie cu x
k
> x
m
. Ca urmare, orice element
diferit de 0 din A poate scris ca o -combinat ie de atomi.
Algebre booleene 101
S a ne ocup am acum de unicitatea scrierii. Pentru acesta trebuie s a remarc am c a
este sucient s a ar at am c a orice element x A poate scris ca o -combinat ie a
tuturor atomilor a cu a x. In adev ar, dac a
x = a A[a este atom si a x
si x ar avea si o alt a scriere, x = b
1
b
k
cu b
1
, . . . , b
k
atomi, atunci b
i
x si,
ca urmare,
b
i
a A[a este atom si a x
pentru orice i. Pe de alt a parte, dac a a este atom si a x atunci
0 ,= a = a x = a (b
1
b
k
) = (a b
1
) (a b
k
).
Cel put in unul din a b
i
trebuie s a e diferit de 0 si, deci, a b
i
= a = b
i
pentru cel
put in un i. Aceasta ne arat a c a a este unul din atomii b
i
si, deci,
b
1
, . . . , b
k
= a A[a este atom si a x.
Deci, ceea ce r am ane de ar atat este c a orice x A diferit de 0 poate scris n
forma
x = a A[a este atom si a x.
Elementul 1 poate scris ca -combinat ie de atomi, si e 1 = a
1
a
n
o astfel
de -combinat ie. Deoarece 1 = 1 y pentru orice y A, urmeaz a c a
1 = a
1
a
n
= a A[a este atom si a 1.
Dac a consider am acum un element x A diferit de 0, atunci
x = x 1 = x (a
1
a
n
) = (x a
1
) (x a
n
).
Deoarece 0 x a
i
a
i
si a
i
este atom, Propozit ia 3.5.1 ne spune c a x a
i
= a
i
dac a a
i
x, sau x a
i
= 0, n caz contrar. Dar aceasta conduce la
x = a A[a este atom si a x,
ncheind demonstrat ia teoremei. 2
Izomorsmul de algebre booleene este izomorsm de algebre. Urm atoarea teo-
rem a ne spune c a orice algebr a boolean a nit a este complet determinat a, p an a la un
izomorsm, de num arul de atomii ai ei.
Teorema 3.5.4. Orice dou a algebre booleene nite cu acelasi num ar de atomi sunt
izomorfe.
Demonstratie Fie A
1
= (A
1
,
1
,
1
,
t
, 0
1
, 1
1
) si A
2
= (A
2
,
2
,
2
,
tt
, 0
2
, 1
2
) dou a
algebre booleene cu atomii a
1
, . . . , a
n
si, respectiv, b
1
, . . . , b
n
.
Consider am funct ia f : A
1
A
2
dat a prin f(0
1
) = 0
2
, f(1
1
) = 1
2
si f(a
i
) = b
i
,
pentru orice i. Extindem f la un unic homomorsm de la A
1
la A
2
. Teorema 3.5.3
conduce atunci cu usurint a la faptul c a acest homomorsm este funct ie bijectiv a. 2
Urm atoarele dou a rezultate urmeaz a direct de la aceast a teorem a.
Corolarul 3.5.2. Orice algebr a boolean a nit a cu n atomi este izomorf a cu algebra
boolean a a mult imii tuturor p art ilor unei mult imi cu n elemente.
Corolarul 3.5.3. Algebra boolean a B
n
din Exemplul 3.5.1(3) este izomorf a cu alge-
bra p art ilor mult imii 1, . . . , n.
Denitia 3.5.3. O latice M = (A; , ) este numit a complementat a dac a are un cel
mai mic element 0 si se poate deni o operat ie unar a
t
ce satisface:
(1) (a
t
)
t
= a,
(2) (a b)
t
= a
t
b
t
,
(3) a a
t
= 0,
Am v azut cum de la o algebr a boolean a se poate ajunge la o latice. In baza
Denit iei 3.5.3, putem spune c a algebrele booleene sunt exact latici distributive com-
plementate.
Capitolul 4
Elemente de teoria numerelor cu
aplicat ii n criptograe
In acest capitol vom prezenta c ateva elemente de baz a de teoria numerelor, necesare
nt elegerii corecte a conceptelor ce vor urma. Pentru detalii, acolo unde este cazul,
cititorul interesat este ndrumat c atre monograi standard, cum ar [169, 168, 73,
154], sau c atre [185] unde se poate g asi o colect ie de algoritmi de teoria numerelor,
mpreun a cu studiile de complexitate aferente.
4.1 Divizibilitate. Numere prime
Not am prin [a[ modulul num arului a Z. Adic a,
[a[ =
_
a, dac a a 0
a, altfel.
Teorema 4.1.1. (Teorema mp art irii cu rest)
Pentru orice dou a numere ntregi a si b cu b ,= 0, exist a q, r Zastfel nc at a = bq+r
si 0 r < [b[. In plus, q si r sunt unicele cu aceste propriet at i.
Demonstratie Consider am nt ai cazul b > 0. Fie A mult imea
A = a bq[q Z N.
A este nevid a deoarece, dac a a < 0 atunci a ba A, iar dac a a 0 atunci a A.
Fiind submult ime de numere naturale, Ava avea un cel mai mic element; e acesta r.
Atunci, r se poate scrie r = abq, unde q Z. Vom ar ata c a q si r astfel determinate
satisfac teorema. Prin denit ie, r 0. Vom arat a c a r < b. Dac a presupunem prin
contradict ie c a r b, atunci num arul r b este n A deoarece r b 0 si el se
poate scrie n forma r b = a b(q +1), ceea ce va contrazice alegerea lui r. Deci,
0 r < b. Unicitatea numerelor q si r se obt ine cu usurint a, prin contradict ie. In
adev ar, s a presupunem c a exist a q, r, q
t
, r
t
Z astfel nc at a = bq + r, a = bq
t
+ r
t
,
0 r < b si 0 r
t
< b. Dac a q = q
t
(r = r
t
) atunci urmeaz a imediat c a r = r
t
103
104 Elemente de teoria numerelor cu aplicat ii n criptograe
(q = q
t
). Ca urmare, presupunem c a q ,= q
t
si r ,= r
t
. Fie, de exemplu, q < q
t
.
Atunci, relat ia bq +r = bq
t
+r
t
conduce la
r
t
= r b(q
t
q).
Cum r < b si q
t
q > 0, obt inem r
t
< 0; contradict ie. Deci, q = q
t
si r = r
t
.
Cazul b < 0 se obt ine din precedentul astfel. In primul r and, observ am c a b > 0
si, atunci, exist a unice q
t
si r
t
cu a = (b)q
t
+ r
t
si 0 r
t
< (b). Atunci, aleg and
q = q
t
si r = r
t
deducem c a a = bq +r si 0 r < [b[. Unicitatea numerelor q si r
se obt ine ca n cazul precedent. 2
Numerele q si r din Teorema mp art irii cu rest se numesc c atul si, respectiv, restul
mp art irii lui a la b. Ele se mai noteaz a prin a div b si, respectiv, a mod b.
Denitia 4.1.1. Relat ia binar a [ Z Z dat a prin
a[b (c Z)(b = ac),
pentru orice a, b Z, se numeste relat ia de divizibilitate pe Z.
Dac a a[b atunci vom spune c a a divide b sau c a a este divizor al lui b sau c a b se
divide prin a sau c a b este multiplu al lui a. Dac a a nu divide b atunci vom mai scrie
a,[ b.
Observ am c a dac a a ,= 0, atunci a[b dac a si numai dac a b mod a = 0. Dac a a[b si
[a[ este diferit at at de 1 c at si de b, atunci vom spune c a a este divizor propriu al lui
b. Direct de la denit ie obt inem urm atoarea propozit ie.
Propozitia 4.1.1. Fie a, b, c Z. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1) 0 divide doar 0;
(2) a divide 0 si a;
(3) 1 divide a;
(4) a[b dac a si numai dac a a[ b;
(5) dac a a[b si b[c, atunci a[c;
(6) dac a a[b +c si a[b, atunci a[c;
(7) dac a a[b, atunci ac[bc. Reciproc, dac a c ,= 0 si ac[bc, atunci a[b;
(8) dac a a[b si a[c, atunci a[b +c, pentru orice , Z;
(9) dac a a[b si b ,= 0, atunci [a[ [b[. Dac a n plus a este divizor propriu al lui b,
atunci 1 < [a[ < [b[.
Denitia 4.1.2. Un num ar natural p 2 este numit prim dac a singurii lui divizori
pozitivi sunt 1 si p.
Divizibilitate. Numere prime 105
Altfel spus, numerele prime sunt numere n 2 ce nu au divizori proprii. Nu-
merele n 2 ce au divizori proprii sunt numite compuse sau compozite.
Denitia 4.1.3. Fie a
1
, . . . , a
m
Z, unde m 2. Spunem c a a
1
, . . . , a
m
sunt
prime ntre ele sau relativ prime sau coprime dac a singurii divizori comuni ai acestor
numere sunt 1 si 1.
Vom nota (a
1
, . . . , a
m
) = 1 pentru a specica faptul c a a
1
, . . . , a
m
sunt relativ
prime (aceast a notat ie va justicat a n sect iunea urm atoare). Observ am c a (0, 1) =
1. De asemenea, orice dou a numere dintre care unul este par si cel alalt impar, sunt
prime ntre ele.
Urm atoarea teorem a este crucial a n stabilirea multor propriet at i n care intervine
conceptul de numere relativ prime.
Teorema 4.1.2. Fie m 2 si a
1
, . . . , a
m
Z. Atunci, (a
1
, . . . , a
m
) = 1 dac a si
numai dac a exist a
1
, . . . ,
m
Z astfel nc at
1
a
1
+ +
m
a
m
= 1.
Demonstratie Fie a
1
, . . . , a
m
Z, unde m 2.
Dac a presupunem c a exist a
1
, . . . ,
m
Z astfel nc at
1
a
1
+ +
m
a
m
= 1,
atunci a
1
, . . . , a
m
nu pot avea un divizor comun d diferit de 1 si 1 deoarece, atunci,
d ar divide suma
1
a
1
+ +
m
a
m
si, deci si pe 1. Ca urmare, a
1
, . . . , a
m
sunt
relativ prime.
Reciproc, presupunem c a a
1
, . . . , a
m
sunt relativ prime. Consider am mult imea
A =
1
a
1
+ +
m
a
m
[
1
, . . . ,
m
Z N.
Aceast a mult ime este nevid a si cont ine elemente diferite de 0 (aceasta rezult a cu
usurint a consider and, de exemplu,
i
= a
i
pentru orice i si remarc and c a nu toate
numerele a
i
pot 0). Ca urmare, A va avea un cel mai mic element diferit de 0, e
acesta d =
1
a
1
+ +
m
a
m
. Vom ar ata c a d[a
i
pentru orice i, ceea ce va implica
d = 1, ncheind demonstrat ia teoremei.
Fie 1 i m. In baza teoremei mp art irii cu rest, exist a unice q
i
si r
i
astfel
nc at
a
i
= dq
i
+r
i
si 0 r
i
< d.
Atunci,
r
i
= a
i
dq
i
= a
i
(
1
a
1
+ +
m
a
m
)q
i
= (1 q
i
i
)a
i
+
j,=i
(q
i
j
)a
j
0,
ceea ce arat a c a r
i
A. Conform alegerii lui d si a faptului c a r
i
< d, urmeaz a c a
r
i
= 0. Aceasta conduce ns a la d[a
i
. Ca urmare, d = 1. 2
Corolarul 4.1.1. Fie a
1
, . . . , a
m
, b Z, unde m 2. Dac a (b, a
i
) = 1 pentru orice
1 i m, atunci (b, a
1
a
m
) = 1.
Demonstratie Vom demonstra corolarul pentru m = 2, cazul general obt in andu-se
prin simpl a induct ie.
Conform Teoremei 4.1.2, exist a
1
,
2
,
1
si
2
astfel nc at
1
a
1
+
1
b = 1 si
2
a
2
+
2
b = 1. Atunci,
1 = (
1
a
1
+
1
b)(
2
a
2
+
2
b)
=
1
2
a
1
a
2
+b(
1
a
1
2
+
2
a
2
1
+
1
2
b),
ceea ce arat a c a (b, a
1
a
2
) = 1. 2
1
, . . . , a
m
, b Z, unde m 2. Dac a numerele a
1
, . . . , a
m
sunt prime ntre ele dou a c ate dou a si ecare din ele divide b, atunci produsul lor
divide b.
Demonstratie Ca si n cazul corolarului precedent vom face demonstrat ia doar
pentru m = 2.
Deoarece (a
1
, a
2
) = 1, exist a
1
si
2
astfel nc at
1
a
1
+
2
a
2
= 1, iar de la a
1
[b
si a
2
[b urmeaz a c a exist a
1
si
2
astfel nc at b = a
1
1
= a
2
2
.
Atunci,
b = a
1
1
= a
1
1
(
1
a
1
+
2
a
2
)
= a
1
1
a
1
+a
1
a
2
1
= a
2
1
a
1
+a
1
a
2
1
= a
1
a
2
(
1
2
+
2
1
),
ceea ce arat a c a a
1
a
2
[b.
Completarea induct iei se face prin utilizarea Corolarului 4.1.1. 2
1
, . . . , a
m
, b Z, unde m 2. Dac a b este prim cu a
1
si
divide produsul a
1
a
m
, atunci b divide produsul a
2
a
m
.
Demonstratie Deoarece (b, a
1
) = 1 urmeaz a c a exist a si astfel nc at a
1
+b =
1, iar de la b[a
1
a
m
urmeaz a c a exist a astfel nc at a
1
a
m
= b. Atunci,
a
2
a
m
= 1 a
2
a
m
= (a
1
+b)a
2
a
m
= a
1
a
m
+ba
2
a
m
= b +ba
2
a
m
= b( +a
2
a
m
),
ceea ce arat a c a b[a
2
a
m
. 2
1
, . . . , a
m
, p Z, unde m 2. Dac a p este prim si divide
produsul a
1
a
m
, atunci exist a i astfel nc at p divide a
i
.
Demonstratie Presupunem, prin contradict ie, c a p,[ a
i
, pentru orice i. Atunci, p este
prim cu oricare din numerele a
i
si, deci, Corolarul 4.1.1 conduce la (p, a
1
a
m
) =
1, ceea ce contrazice p[a
1
a
m
. 2
Divizibilitate. Numere prime 107
Fie n 2 un num ar natural. Numim descompunere a lui n orice secvent a nit a
de numere naturale
n
1
, . . . , n
k
(k 1)
astfel nc at n = n
1
n
k
.
Descompunerea unui num ar natural n 2 nu este n mod necesar unic a. Simpla
permutare a termenilor secvent ei face, n general, ca descompunerea s a nu e unic a.
Ins a, astfel de permut ari sunt irelevante si, ca urmare, prin descompunere a num arului
natural n 2 vom nt elege orice secvent a de perechi de numere naturale
(n
1
, e
1
), . . . , (n
k
, e
k
) (k 1)
astfel nc at:
2 n
1
< < n
k
;
e
i
> 0, pentru orice 1 i k;
n = n
e
1
1
n
e
k
k
.
Convenim ca descompunerea de mai sus a num arului n s a e notat a simplicat
prin
k
i=1
n
e
i
i
(sau prin
n
e
i
i
, dac a ment ionarea num arului k este irelevant a sau se
sub ant elege din context).
Cu aceast a nou a denit ie a descompunerii putemvorbi de descompuneri distincte
ale aceluiasi num ar ca ind descompuneri pentru care secvent ele corespunz atoare nu
coincid. De exemplu, 20 = 4 5 si 20 = 2
2
5 sunt descompuneri distincte ale
lui 20. Dac a n descompunerea de mai sus numerele n
1
, . . . , n
k
sunt prime, atunci
descompunerea lui n va numit a descompunere n factori primi. Are loc:
Teorema 4.1.3. (Teorema fundamental a a aritmeticii)
Orice num ar natural n 2 poate descompus, n mod unic, n factori primi (unici-
tatea ind nt eleas a asa cum a fost specicat mai sus).
Demonstratie Existent a unei descompuneri n factori primi a oric arui num ar nat-
ural n 2 se obt ine cu usurint a prin induct ie, lu and n calcul cele dou a posibilit at i
asupra lui n: n este prim, sau n nu este prim. In cel de-al doilea caz, n se descom-
pune n produsul a dou a numere n = n
1
n
2
cu proprietatea 2 n
1
, n
2
< n. Se aplic a
apoi ipoteza inductiv a.
Pentru unicitate vom face apel din nou la induct ie si, n plus, la Corolarul 4.1.4.
S a presupunem c a n admite dou a descompuneri n factori primi, n = p
e
1
1
p
es
s
si
n = q
g
1
1
q
gt
t
. Dac a
s
i=1
e
i
=
t
i=1
g
i
= 1, atunci obt inem imediat c a p
1
= q
1
.
Altfel, dac a de exemplu
t
i=1
g
i
> 1, relat ia p
1
[n = q
g
1
1
q
gt
t
conduce la existent a
unui i astfel nc at p
1
[q
i
(Corolarul 4.1.4). Dar aceasta este posibil numai dac a p
1
=
q
i
. Simplic and cele dou a descompuneri ale lui n, prima prin p
1
si a doua prin q
i
,
obt inem un nou num ar n
t
< n si dou a descompuneri ale lui, pentru care putem aplica
ipoteza inductiv a. 2
Asa cum probabil este usor de b anuit, exist a o innitate de numere prime.
Teorema 4.1.4. Exist a o innitate de numere prime.
Demonstratie Presupunem, prin contradict ie, c a exist a doar un num ar nit de
numere prime, e acestea p
1
, . . . , p
n
(n 1). Fie a = p
1
p
n
+ 1. Num arul a este
strict mai mare dec at oricare din cele n numere prime p
1
, . . . , p
n
. Atunci, n baza
Teoremei 4.1.3, el este divizibil prin unul din aceste numerele. S a presupunem c a
a = p
i
d, unde 1 i n si d 2. Atunci,
1 = a p
1
p
n
= p
i
d p
1
p
n
= p
i
(d
j,=i
p
j
),
ceea ce arat a c a p
i
divide 1; contradict ie. 2
Fie p
n
al n-lea num ar prim, pentru orice n 1 (p
1
= 2). Deoarece nu se
cunoaste o formul a de determinare efectiv a a num arului p
n
, studiul distribut iei nu-
merelor prime joac a un rol foarte important n teoria numerelor. Prin distribut ia
numerelor prime nt elegem, intuitiv, modul n care aceste numere sunt repartizate pe
axa numerelor naturale. In principal, studiul distribut iei numerelor prime se face prin
intermediul funct iei denit a pentru orice num ar natural n 2 prin
(n) = [p N[p n p prim[.
Urm atoarea teorem a, intuit a de Gauss n 1801
1
dar demonstrat a abia n 1896
de matematicianul francez Jacques Hadamard si, independent, de matematicianul
belgian Charles-Jean de la Vall ee-Poussin
2
, estimeaz a aceast a funct ie prin inter-
mediul funct iei
n
lnn
denit a pentru orice num ar natural n 2 (ln denot a funct ia
logaritm natural). Demonstrat ia ei dep aseste cu mult cadrul lucr arii noastre. Pentru
detalii cititorul este ndrumat c atre [169].
Teorema 4.1.5. (Teorema numerelor prime)
lim
n
(n)
n
lnn
= 1.
Vom mai scrie (n)
n
lnn
si vom spune c a funct iile (n) si
n
lnn
sunt echivalente
asimptotic
3
. Tabelul de mai jos prezint a c ateva valori ale funct iei .
n 10
1
10
2
10
3
10
4
10
5
10
6
10
7
10
9
(n) 4 25 168 1229 9592 78496 664579 50847478
Figura 4.1: C ateva valori ale funct iei
Corolarul 4.1.5. lim
n
pn
nlnn
= 1.
1
Ment ionat a n cartea sa Disquisitiones Arithmeticae publicat a n 1801 ([60] este o traducere
revizuit a a acesteia n limba englez a).
2
O demonstrat ie mai simpl a a fost propus a de Landau n 1903.
3
A nu se confunda cu notat ia A B utilizat a pentru a desemna echipotent a mult imilor A si B.
Cel mai mare divizor comun 109
Acest corolar ne spune c a putem aproxima p
n
prin nlnn, pentru n sucient de
mare
4
.
Teorema 4.1.5 este de important a urias a n studiul numerelor prime oferind o
aproximare asimptotic a pentru (n). Ulterior, Rosser si Schoenfeld [156] au ra-
nat acest rezultat obt in and aproxim ari mai precise. Urm atoarele dou a teoreme sunt
datorate acestora.
Teorema 4.1.6. Pentru orice num ar natural n 67 are loc:
n
lnn
1
2
< (n) <
n
lnn
3
2
Teorema 4.1.7. Pentru orice num ar natural n 17 are loc
(n) >
n
lnn
,
si pentru orice n 2 are loc
(n) < 1.25506
n
lnn
Cititorul poate compara cele dou a aproxim ari si utiliza, de la caz la caz, pe cea
mai bun a. Ca o simpl a aplicat ie a acestor rezultate, ne propunems a estim amnum arul
de numere prime cu 100 de cifre. Pornind de la observat ia c a 10
100
si 10
99
nu sunt
numere prime, putem estima num arul de numere prime cu 100 de cifre prin
(10
100
) (10
99
)
10
100
100 ln10

10
99
99 ln10
=
10
99
ln10
(
1
10

1
99
)
> 0.39 10
98
4 10
97
(utiliz and 2.30 < ln10 < 2.31).
Pentru a avea o imagine asupra acestui num ar, l putem compara pe acesta cu
num arul de atomi din universul vizibil, num ar estimat de zicieni ca ind ntre
10
79
si 10
81
.
4.2 Cel mai mare divizor comun
Lema 4.2.1. Fie a
1
, . . . , a
m
numere ntregi nu toate 0, unde m 2. Atunci, exist a
cel mai mare num ar natural d cu proprietatea d[a
i
, pentru orice 1 i m.
Demonstratie Fie D
i
mult imea tuturor divizorilor num arului a
i
, 1 i m.
Atunci, mult imea

m
i=1
D
i
este nevid a (cont ine cel put in pe 1) si nit a (conform
4
In 1939, J.B. Rosser [155] a stabilit inegalitatea p
n
> nlnn, pentru orice n 1.
ipotezei, cel put in o mult ime D
i
este nit a). Cel mai mare element al acestei mult imi
satisface lema. 2
Num arul d din Lema 4.2.1 se numeste cel mai mare divizor comun al numerelor
a
1
, . . . , a
m
. El se mai noteaz a prin cmmdc(a
1
, . . . , a
n
) sau, atunci c and nu exist a
pericol de confuzie, prin (a
1
, . . . , a
n
). Putem spune c a numerele a
1
, . . . , a
m
sunt
relativ prime dac a si numai dac a (a
1
, . . . , a
m
) = 1, ceea ce justic a notat ia adoptat a
n sect iunea anterioar a.
Propozitia 4.2.1. Fie a
1
, . . . , a
n
numere ntregi nu toate 0, unde m 2. Atunci:
(1) (0, a
1
, . . . , a
m
) = (a
1
, . . . , a
m
);
(2) (0, a
1
) = [a
1
[, cu condit ia a
1
,= 0;
(3) (a
1
, a
2
) = (a
2
, a
1
mod a
2
), cu condit ia a
2
,= 0.
Demonstratie (1) si (2) urmeaz a imediat de la denit ii.
Pentru (3), dac a scriem a
1
= a
2
q + r conform teoremei mp art irii cu rest, unde
0 r < a
2
, atunci observ am c a orice divizor comun al numerelor a
1
si a
2
este
divizor comun al numerelor a
2
si r, si reciproc. Ca urmare, (a
1
, a
2
) = (a
2
, r). 2
Teorema 4.2.1. (Forma liniar a a cmmdc)
Fie a
1
, . . . , a
m
numere ntregi nu toate 0, unde m 2. Atunci, exist a numerele
ntregi
1
, . . . ,
m
astfel nc at
(a
1
, . . . , a
m
) =
1
a
1
+ +
m
a
m
.
Demonstratie Dac a d = (a
1
, . . . , a
m
), atunci exist a a
t
1
, . . . , a
t
m
astfel nc at a
i
=
da
t
i
, pentru orice i. In plus, (a
t
1
, . . . , a
t
m
) = 1. Armat ia din teorem a se obt ine atunci
cu usurint a de la Teorema 4.1.2. 2
1
, . . . , a
m
numere ntregi nu toate 0, unde m 2. Atunci, un
num ar natural d este cel mai mare divizor comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
dac a si
numai dac a au loc urm atoarele propriet at i:
(i) d[a
i
, pentru orice 1 i m;
(ii) (d
t
N)((1 i m)(d
t
[a
i
) d
t
[d).
Demonstratie Dac a d = (a
1
, . . . , a
m
), atunci are loc (i). In plus, d se poate scrie
n forma d =
1
a
1
+ +
m
a
m
, unde
1
, . . . ,
m
Z. Atunci, orice divizor d
t
a
numerelor a
i
va divizor si al lui d. Deci, are loc (ii).
Reciproc, dac a d este un num ar natural ce satisface (i) si (ii), orice alt divizor
comun d
t
al numerelor a
i
va satisface d
t
d (de la (ii) si Propozit ia 4.1.1(9)). Deci,
d = (a
1
, . . . , a
m
). 2
Corolarul 4.2.1 ne spune c a proprietatea de a maximal n raport cu divizibi-
litatea este aceeasi cu cea de a maximal n raport cu ordinea uzual a pe numere
naturale, ambele considerate ntre divizorii comuni ai oric aror numere a
1
, . . . , a
m
nu
toate 0.
Se poate formula si o reciproc a a Teoremei 4.2.1, astfel:
dac a exist a numerele ntregi
1
, . . . ,
m
astfel nc at
1
a
1
+ +
m
a
m
[a
i
pentru orice i, atunci (a
1
, . . . , a
m
) =
1
a
1
+ +
m
a
m
.
In adev ar, orice divizor comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
este divizor al sumei
1
a
1
+ +
m
a
m
. Cum aceast a sum a este divizor al numerelor a
1
, . . . , a
m
, urmeaz a
c a ea este cel mai mare divizor comun al lor (n baza Corolarului 4.2.1).
1
, . . . , a
m
numere ntregi nu toate 0, unde m 2. Atunci,
pentru orice b Z, ecuat ia
a
1
x
1
+ +a
m
x
m
= b,
n necunoscutele x
1
, . . . , x
m
, are solut ii n Z dac a si numai dac a (a
1
, . . . , a
m
) divide
b.
Demonstratie Dac a ecuat ia a
1
x
1
+ +a
m
x
m
= b are solut ii n Z, e
1
, . . . ,
m
o astfel de solut ie, atunci orice divizor comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
va divizor
al num arului a
1
1
+ +a
m
m
si, deci, al lui b. Ca urmare, (a
1
, . . . , a
m
)[b.
Reciproc, dac a d = (a
1
, . . . , a
m
)[b atunci exist a numerele k si
1
, . . . ,
m
astfel
nc at b = kd si d = a
1
1
+ + a
m
m
. Este clar atunci c a x
i
= k
i
, pentru orice
1 i m, este solut ie a ecuat iei a
1
x
1
+ +a
m
x
m
= b. 2
Lema 4.2.2. Fie a
1
, . . . , a
m
numere ntregi nenule, unde m 2. Atunci, exist a cel
mai mic num ar natural nenul b cu proprietatea a
i
[b, pentru orice 1 i m.
Demonstratie Similar a Lemei 4.2.1. 2
Num arul b din Lema 4.2.2 este multiplu comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
si, ex-
cept and pe 0 care este si el multiplu comun al acestor numere, b este cel mai mic
num ar natural cu aceast a proprietate. Dac a unul din numerele a
1
, . . . , a
m
este 0,
atunci 0 este unicul multiplu comun al acestora (deoarece 0 divide doar pe 0).
Deci, denim cel mai mic multiplu comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
ca ind nu-
m arul b din Lema 4.2.2, dac a aceste numere sunt nenule, si 0, altfel. Cel mai mic
multiplu comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
se noteaz a prin cmmmc(a
1
, . . . , a
n
) sau,
atunci c and nu exist a pericol de confuzie, prin [a
1
, . . . , a
n
].
Teorema 4.2.2. Fie a
1
, . . . , a
m
numere ntregi, unde m 2. Atunci, un num ar na-
tural b este cel mai mic multiplu comun al numerelor a
1
, . . . , a
m
au loc urm atoarele propriet at i:
(i) a
i
[b, pentru orice 1 i m;
(ii) (b
t
N)((1 i m)(a
i
[b
t
) b[b
t
).
Demonstratie Teorema se veric a cu usurint a dac a cel put in unul din numerele
a
1
, . . . , a
m
este 0. S a presupunem n continuare c a toate aceste numere sunt diferite
de 0.
Fie b = [a
1
, . . . , a
m
]. Atunci b > 0 si are loc (i). Fie b
t
un multiplu (comun) al
numerelor a
i
, 1 i m. Deoarece b este cel mai mic multiplu comun al acestor
numere, are loc b b
t
, iar de la Teorema mp art irii cu rest deducem c a exist a unice
numerele q si r astfel nc at b
t
= bq + r si 0 r < b. Atunci r = b
t
bq, de unde
obt inem c a r este un multiplu pozitiv al numerelor a
i
, 1 i m. Deoarece b este
cel mai mic multiplu nenul al acestor numere, obt inem r = 0, ceea ce ne arat a c a
b[b
t
. Deci, are loc (ii).
Reciproc, presupunem c a b este un num ar natural ce satisface (i) si (ii). De la (ii)
si Propozit ia 4.1.1(9) urmeaz a c a b este cel mai mic num ar natural ce satisface (i).
Deci, b = [a
1
, . . . , a
m
]. 2
Teorema 4.2.3. Fie a si b dou a numere naturale nu ambele 0. Atunci, are loc ab =
(a, b)[a, b].
Demonstratie Dac a a sau b este 0, atunci teorema este trivial satisfc acut a. S a
presupunem c a a si b sunt nenule. Fie d = (a, b). Atunci, exist a a
1
si b
1
astfel nc at
a = da
1
, b = db
1
si (a
1
, b
1
) = 1. Vom ar ata c a [a, b] = da
1
b
1
ceea ce va ncheia
demonstrat ia. Pentru aceasta este sucient de ar atat c a da
1
b
1
[[a, b]. Observ am c a
a
1
[[a, b] si b
1
[[a, b] de unde, n baza faptului c a (a
1
, b
1
) = 1 urmeaz a a
1
b
1
[[a, b]. Sim-
ilar, d[[a, b] si a
1
b
1
[[a, b] combinate cu faptul c a (d, a
1
b
1
) = 1 conduc la da
1
b
1
[[a, b].
2
Ca o consecint a imediat a a acestei teoreme obt inem:
Corolarul 4.2.3. Cel mai mic multiplu comun a dou a numere naturale relativ prime
este egal cu produsul numerelor.
Propozitia 4.2.2. Fie a
1
, . . . , a
m
, b Z, unde m 2, astfel nc at a
i
[b, pentru orice
1 i m. Atunci, [a
1
, . . . , a
m
][b.
Demonstratie Vom face demonstrat ia pentru cazul m = 2 (cazul general obt in an-
du-se n mod similar).
Dac a a
1
= 0 sau a
2
= 0, atunci b trebuie s a e 0, iar armat ia din propozit ie
urmeaz a imediat. S a presupunem c a a
1
si a
2
sunt nenule. Fie d = (a
1
, a
2
), a
1
= da
t
1
si a
2
= da
t
2
. Deoarece d[b, a
1
[b si a
2
[b urmeaz a c a exist a b
t
astfel nc at b = db
t
, a
t
1
[b
t
si a
t
2
[b
t
. Cum (a
t
1
, a
t
2
) = 1, deducem c a are loc a
t
1
a
t
2
[b
t
, de unde urmeaz a
[a, b] = da
t
1
a
t
2
[db
t
= b,
ceea ce ncheie demonstrat ia. 2
Ne vom ocupa acum de determinarea algoritmic a a celui mai mare divizor co-
mun a dou a numere. F ar a a restr ange generalitatea, putem considera numai numere
naturale dintre care cel put in unul nenul. Fie deci a b 0:
dac a a = b sau b = 0 atunci (a, b) = a;
dac a a > b > 0, observ am c a determinarea lui (a, b) se poate face lu and
n calcul doar divizorii (pozitivi ai) lui b. Dac a scriem a = bq + r, unde
0 r < b, atunci (a, b) = (b, r) n baza Propozit iei 4.2.1(3). Ca urmare,
a determina (a, b) se reduce la a determina (b, r). Acest procedeu poate
continuat p an a la ultimul rest diferit de 0, care va (a, b).
Ceea ce am descris poart a denumirea de algoritmul lui Euclid
5
. Mai exact, el
const a n efectuarea mp art irilor succesive:
r
1
= r
0
q
1
+r
1
, 0 < r
1
< r
0
r
0
= r
1
q
2
+r
2
, 0 < r
2
< r
1

r
n2
= r
n1
q
n
+r
n
, 0 < r
n
< r
n1
r
n1
= r
n
q
n+1
+r
n+1
, r
n+1
= 0,
unde r
1
= a si r
0
= b. Atunci, conform celor ment ionate mai sus, obt inem
(a, b) = (r
1
, r
0
)
= (r
0
, r
1
)

= (r
n1
, r
n
)
= (r
n
, r
n+1
)
= (r
n
, 0)
= r
n
.
S a facem c ateva observat ii importante asupra secvent ei de mp art iri de mai sus:
num arul de mp art iri realizate de acest algoritm este n + 1;
q
i
1, pentru orice 1 i n;
q
n+1
2 deoarece r
n
< r
n1
.
Estimarea complexit at ii algoritmului lui Euclid necesit a estimarea lui n. In 1845,
Gabriel Lam e a avut ideea de a compara resturile r
i
cu termenii sirului lui Fibonacci
(F
i
)
i1
dat prin:
F
1
= 1 = F
2
;
F
n
= F
n1
+F
n2
, pentru orice n 3.
Observ am c a r
n
1 = F
2
si
r
n1
= r
n
q
n+1
2r
n
2 = F
3
.
Dac a presupunem c a r
i+2
F
ni
si r
i+1
F
ni+1
, atunci
r
i
= r
i+1
q
i+2
+r
i+2
r
i+1
+r
i+2
F
ni+1
+F
ni
= F
ni+2
,
5
A fost prezentat de Euclid n volumul VI al lucr arii lui, Elements.
pentru orice i = n 2, . . . , 0, 1. De aici obt inem b = r
0
F
n+2
.
Fie R = (1 +
5)/2. Prin simpl a induct ie matematic a putem ar ata c a are loc

F
2
= R
0
si F
i+2
> R
i
, pentru orice i 1. Obt inem atunci
b F
n+2
> R
n
,
ceea ce conduce la
log
10
b > nlog
10
R >
n
5
,
ultima inegalitate urm and de la faptul c a log
10
R = 0.208 > 1/5. Dac a num arul
b necesit a k cifre n scriere zecimal a, atunci b < 10
k
. Combin and cu inegalitatea de
mai sus obt inem n < 5k, ceea ce conduce la n + 1 5k. Am obt inut astfel:
Teorema 4.2.4. (G. Lam e, 1845)
Fie a > b > 0 numere naturale. Atunci, num arul de mp art iri necesare algoritmului
lui Euclid pentru determinarea celui mai mare divizor comun al numerelor a si b nu
dep aseste de 5 ori num arul de cifre din scrierea zecimal a a lui b.
Utiliz and acum inegalitatea a F
n+3
> R
n+1
, obt inem
n + 1 < log
R
a,
ceea ce conduce la:
Teorema 4.2.5. Fie N un num ar natural nenul. Atunci, pentru orice dou a numere
naturale a, b N, nu ambele nule, algoritmul lui Euclid aplicat acestor numere
necesit a cel mult log
R
N| 1 pasi.
Estimarea de mai sus a num arului de pasi, atunci c and avem de aplicat algoritmul
lui Euclid, este sucient de bun a prin aceea c a aplicarea acestui algoritm numerelor
F
n+3
si F
n+2
, ce satisfac a F
n+3
si b F
n+2
, necesit a de asemenea tot n + 1 pasi
de mp art ire:
F
n+3
= 1 F
n+2
+F
n+1
, 0 < F
n+1
< F
n+2
F
n+2
= 1 F
n+1
+F
n
, 0 < F
n
< F
n+1

F
4
= 1 F
3
+F
2
, 0 < F
2
< F
3
F
3
= 2 F
2
.
Asa cum am v azut, cel mai mare divizor comun a dou a numere a si b poate
exprimat ca o combint ie liniar a a acestora, (a, b) = a + b. Exist a multe situat ii n
care sunteminteresat i n a determina (algoritmic) o astfel de combinat ie liniar a. Dac a
analiz am secvent a de mp art iri de mai sus, prin care se determin a (a, b), constat am
urm atoarele:
r
1
= a bq
1
= 1 a + (q
1
) b
r
2
= b r
1
q
2
= (q
2
) a + (1 +q
1
q
2
) b
r
3
= r
1
r
2
q
3
= (1 +q
2
q
3
) a + (q
1
q
3
q
1
q
2
q
3
) b

Adic a, odat a cu determinarea restului (la un pas), putem determina si combinat ia
liniar a a acestuia (n funct ie de a si b). Ceea ce ne r am ane de f acut mai departe este
de a g asi o metod a elegant a de exprimare a combinat iei liniare a restului n baza
combinat iilor liniare de la pasii anteriori. Dac a ec arui element x ce intervine n
secvent a de mp art iri de mai sus i asociem un vector V
x
= (, ) ce furnizeaz a
combinat ia liniar a (n funct ie de a si b) a lui x, adic a x = a+b, atunci combinat ia
liniar a a resturilor se poate determina prin:
V
a
= (1, 0)
V
b
= (0, 1)
1. a = bq
1
+r
1
V
r
1
= V
a
q
1
V
b
2. b = r
1
q
2
+r
2
V
r
2
= V
b
q
2
V
r
1
3. r
1
= r
2
q
3
+r
3
V
r
3
= V
r
1
q
3
V
r
2

n. r
n2
= r
n1
q
n
+r
n
V
rn
= V
r
n2
q
n
V
r
n1
n + 1. r
n1
= r
n
q
n+1
In acest mod putem determina at at (a, b) c at si combinat ia liniar a (de a si b) a aces-
tuia. Algoritmul pe care l-am obt inut se numeste algoritmul extins al lui Euclid.
Corectitudinea lui se demonstreaz a imediat n baza a ceea ce a fost ment ionat mai
sus, iar complexitatea acestuia este aceeasi cu a algoritmului lui Euclid. Mai precis,
la ecare pas, pe l ang a o mp art ire se fac dou a nmult iri (complexitatea unei nmult iri
ind aceeasi cu a unei mp art iri) si dou a sc aderi (complexitatea unei sc aderi ind
liniar a n raport cu lungimea maxim a a reprezent arii binare a operanzilor).
Posibilitatea determin arii algoritmice a unei combinat ii liniare a celui mai mare
divizor comun a dou a numere a si b conduce la posibilitatea determin arii algoritmice
a unei solut ii a ecuat iei ax + by = c, n ipoteza (a, b)[c (dac a aceast a relat ie nu este
satisf acut a atunci ecuat ia nu are solut ii). In adev ar, e si astfel nc at a + b =
(a, b), si e c
t
astfel nc at c = (a, b)c
t
. Atunci,
c
t
a +c
t
b = (a, b)c
t
= c,
ceea ce ne arat a c a x = c
t
si y = c
t
constituie o solut ie a ecuat iei ax +by = c.
Analiz and algoritmul lui Euclid observ am c a fract ia a/b poate scris a:
a
b
= q
1
+
r
1
b
= q
1
+
1
b
r
1
= q
1
+
1
q
2
+
r
2
r
1
= q
1
+
1
q
2
+
1
q
3
++
1
q
k+1
Ultimul termen din acest sir de egalit at i poart a denumirea de fract ie continu a aso-
ciat a fract iei a/b, si se mai noteaz a prin [q
1
, . . . , q
k+1
] (a nu se confunda cu cel mai
mic multiplu comun). Ca urmare, algoritmul lui Euclid conduce direct la urm atorul
rezultat:
Teorema 4.2.6. Orice num ar rat ional admite o reprezentare ca fract ie continu a.
Ceea ce trebuie s a remarc am este c a reprezentarea unui num ar rat ional ca fract ie
continu a nu este unic a. In adev ar, este usor de vazut c a are loc
[q
1
, . . . , q
n
] =
_
[q
1
, . . . , q
n1
, q
n
1, 1], dac a q
n
> 1,
[q
1
, . . . , q
n1
+ 1], dac a q
n
= 1
ceea ce ne arat a c a orice num ar rat ional are m acar dou a reprezent ari ca fract ie con-
tinu a. Ins a, reprezentarea numerelor irat ionale ca fract ie continu a este unic a [73, 83].
Fie [q
1
, . . . , q
n
] o fract ie continu a ce reprezint a num arul rat ional a/b. Fract iile
continue [q
1
, . . . , q
i
], unde 1 i n, se mai numesc convergentele fract iei continue
[q
1
, . . . , q
n
]. Dac a not am prin a
i
/b
i
num arul rat ional ce are reprezentarea [q
1
, . . . , q
i
]
ca fract ie continu a, atunci urm atoarele propriet at i sunt imediate.
Propozitia 4.2.3. Fie [q
1
, . . . , q
n
] o fract ie continu a ce reprezint a fract ia a/b.
(1) Numerele rat ionale a
i
/b
i
veric a relat iile de recurent a:
a
1
= q
1
si b
1
= 1;
a
2
= q
2
q
1
+ 1 si b
2
= q
2
;
a
i
= q
i
a
i1
+a
i2
si b
i
= q
i
b
i1
+b
i2
,
pentru orice 3 i n;
a
i
b
i1
a
i1
b
i
= (1)
i1
, pentru orice 2 i n;
a
i
b
i
a
i1
b
i1
=
(1)
i1
b
i
b
i1
a
i
b
i2
a
i2
b
i
= (1)
i
a
i
(3) Pentru orice 3 i n, are loc b
i
b
i1
+ 1. Ca urmare, b
n
n dac a n 3;
(4) Pentru orice i astfel nc at 2i + 1 n au loc relat iile:
a
2i1
b
2i1
>
a
2i+1
b
2i+1
;
a
2i2
b
2i2
<
a
2i
b
2i
;
(5) Orice convergent a a fract iei continue [q
1
, . . . , q
n
] este ireductibil a.
4.3 Congruent e
Fie mun num ar ntreg. Denimpe Z relat ia binar a
m
, numit a relat ia de congruent a
modulo m sau congruent a modulo m, prin:
a
m
b m[(a b),
pentru orice a, b Z. Dac a a
m
b atunci vom spune c a a si b sunt congruente
modulo m, si vom mai nota aceasta prin a b mod m.
Congruent e 117
Ne vom referi adesea la aceste congruent e ca ind congruent e modulare. Ele
apar frecvent n viat a de zi cu zi. De exemplu, determinarea zilei s apt am anii (luni,
mart i etc.) ce va pe o anumit a dat a a anului face apel la mp art irea zilelor n grupe
de c ate 7 si considerarea restului. Num ararea obiectelor unei mult imi face iar asi apel
la mp art irea acestora n grupe, cel mai adesea de c ate 10, si apoi num ararea acestora
(care, la r andul lor, pot num arate prin repetarea procedeului de mp art ire n grupe).
Problemele legate de congruent e au fascinat omenirea de sute de ani. In secolul al
4-lea, autorul chinez Sun Tzu Suan Ching formula urm atoarea problema:
Avem un num ar de obiecte, dar nu stim c ate. Dac a le num ar am c ate 3,
atunci ne r am an 2. Dac a le num ar am c ate 5, atunci ne r am an 3. Dac a le
num ar am c ate 7, atunci ne r am an 2. C ate obiecte sunt ?.
Urm atoarele propriet at i pot obt inute cu usurint a de la denit ia congruent elor
modulare si de la propriet at ile relat iei de divizibilitate.
Propozitia 4.3.1. Fie a, b, c, d, m si m
t
numere ntregi si f : Z Z o funct ie
polinomial a cu coecient i ntregi. Atunci, au loc urm atoarele propriet at i:
(1)
m
este relat ie de echivalent a pe Z;
(2) a
m
b dac a si numai dac a a mod m = b mod m;
(3) dac a a
m
b, atunci (a, m) = (b, m);
(4) (reguli de combinare)
dac a a
m
b si c
m
d, atunci a + c
m
b + d, a c
m
b d, ac
m
bd si
f(a)
m
f(b);
(5) (reguli de simplicare)
(a) dac a ac
mc
bc si c ,= 0, atunci a
m
b;
(b) dac a ac
m
bc si d = (m, c), atunci a
m/d
b;
(c) dac a ac
m
bc si (m, c) = 1, atunci a
m
b;
(6) (reguli de descompunere si compunere)
(a) dac a a
mm
b, atunci a
m
b si a
m
b;
(b) dac a a
m
b si a
m
b, atunci a
[m,m
]
b;
(c) dac a a
m
b si a
m
b, iar msi m
t
sunt prime ntre ele, atunci a
mm
b.
Demonstratie Vom demonstra doar (6b). Presupunem c a au loc relat iile a
m
b si
a
m
b. Prima relat ie conduce la m[(a b), a doua la m
t
[(a b), de unde, n baza
Propozit iei 4.2.2, urmeaz a [m, m
t
][(a b). 2
Vom nota prin Z
m
mult imea claselor de echivalent a induse de
m
(clasa de
echivalent a a lui a Z ind notat a prin [a]
m
). Vom face n cele ce urmeaz a c ateva
observat ii importante asupra acestor clase de echivalent a:
deoarece un num ar ntreg se divide la m dac a si numai dac a se divide la m,
deducem c a relat iile de congruent a modulo m si m coincid. Ca urmare,
putem considera numai relat ii de congruent a modulo m pentru care m 0;
n cazul m = 0, a b mod m dac a si numai dac a a = b. Deci, orice element
din Z induce o clas a de echivalent a format a doar din el;
n cazul m 1, mult imea Z
m
are m elemente. In adev ar, oricare dou a numere
distincte dintre numerele 0, . . . , m1 nu sunt congruente modulo m deoarece
diferent a lor este diferit a de 0 si strict mai mic a, n valoare absolut a, dec at m.
Ca urmare, numerele 0, . . . , m1 sunt n clase de echivalent a diferite. In plus,
n ecare clas a de echivalent a indus a de un element n Z se g aseste unul din
cele m elemente de mai sus (n baza teoremei mp art irii cu rest).
Asadar, relat ia de congruent a modulo m mparte mult imea Z n m clase de
echivalent a pentru care putem alege numerele 0, . . . , m 1 drept reprezentant i de
clas a, acestea ind exact resturile posibile ale mp art irii numerelor ntregi la m.
Din acest motiv, clasele de echivalent a induse de
m
mai sunt numite si clase de
echivalent a modulo m sau clase de resturi modulo m. Uneori ele mai sunt notate
prin 0, . . . , m1.
Pe mult imea Z
m
introducem urm atoarele operat ii:
, operat ie binar a dat a prin [a]
m
[b]
m
= [a +b]
m
, pentru orice a, b Z;
[0]
m
, operat ie 0-ar a;
, operat ie unar a dat a prin [a]
m
= [a]
m
, pentru orice a Z;
, operat ie binar a dat a prin [a]
m
[b]
m
= [ab]
m
, pentru orice a, b Z;
[1]
m
, operat ie 0-ar a.
Cu acestea, structura (Z
m
, , , [0]
m
) devine grup ciclic comutativ, n timp ce struc-
tura (Z
m
, , , [0]
m
, , [1]
m
), inel comutativ cu unitate. Este de remarcat c a pentru
m = 1 acest inel este trivial n sensul c a are doar un singur element, [0]
1
= [1]
1
, care
este element neutru at at pentru operat ia notat a aditiv c at si pentru operat ia notat a
multiplicativ.
Sc aderea n inelul Z
m
se deneste prin
[a]
m
([b]
m
),
notat a simplicat [a]
m
[b]
m
, pentru orice a, b Z. Ca urmare,
[a]
m
[b]
m
= [a b]
m
.
Conform teoremei mp art irii cu rest, orice num ar ntreg a se poate scrie n forma
a = qm+r, unde q, r Z si 0 r < m. Determinarea lui r va numit a reducerea
modulo m a lui a sau, n general, reducerea modular a a lui a.
Inelul Z
0
este izomorf cu inelul Z si, ca urmare, vom evita cazul m = 0 orient and
studiile cu prec adere asupra lui Z
m
cu m 1.
Consider and mult imea Z
t
m
= 0, . . . , m1 nzestrat a cu operat iile
Congruent e 119
+
t
, dat a prin a +
t
b = (a +b) mod m, pentru orice a, b Z
t
m
;
0, ca operat ie 0-ar a;

t
, dat a prin
t
a = ma mod m, pentru orice a Z
t
m
;

t
, dat a prin a
t
b = a b mod m, pentru orice a, b Z
t
m
;
1, ca operat ie 0-ar a (0 si 1 vor coincide n cazul m = 1),
constat am c a aceasta devine inel comutativ cu unitate, izomorf cu inelul Z
m
. Din
acest motiv putem identica inelul Z
m
cu Z
t
m
. Ca urmare, vom prefera s a renot am
Z
m
= 0, . . . , m 1 si operat iile , si prin +, si, respectiv, (aceasta din
urm a ind omis a atunci c and nu exist a pericol de confuzie). Atragem ns a atent ia c a
aceste operat ii, privite n Z
m
, sunt echivalente cu corespondentele lor n Z la care se
adaug a si reducerea modular a (a se vedea denit iile operat iilor +
t
,
t
si
t
).
Ment ion amc a nu orice element a Z
m
are un invers multiplicativ
6
(de exemplu,
2 Z
6
) dar, atunci c and exist a el este unic. De asemenea, Z
m
poate avea divizori ai
lui 0
7
(de exemplu, 2 3 = 0 n Z
6
).
S a vedem ce condit ii trebuie s a satisfac a un element a Z
m
pentru a avea un
invers multiplicativ. Observ am c a au loc echivalent ele
(x Z
m
)(ax 1 mod m) (x Z
m
)(m[ax 1)
(x, y Z)(ax my = 1)
(a, m) = 1
(ultima echivalent a urmeaz a de la Corolarul 4.2.2).
Ca urmare, elementele din Z
m
care admit inversi multiplicativi sunt exact acele
elemente care sunt prime cu m. Fie Z
m
mult imea acestor elemente. Dac a not am prin
a
1
inversul multiplicativ al lui a Z
m
, atunci (Z
m
, ,
1
, 1) devine grup comutativ,
numit grupul unit at ilor inelului Z
m
. Este usor de v azut c a Z
1
= 0, caz n care
1 = 0 (clasele de echivalent a modulo 1 induse de 0 si 1 coincid)
8
.
Algoritmul extins al lui Euclid ne permite determinarea inversului multiplicativ
modulo m al lui a. In adev ar, dac a (a, m) = 1 atunci, cu ajutorul algoritmului extins
al lui Euclid, putem determina si astfel nc at a + m = 1. De aici urmeaz a cu
usurint a c a mod m este inversul multiplicativ modulo m al lui a.
De exemplu, grupul unit at ilor inelului Z
1
coincide cu Z
1
, iar grupul unit at ilor
inelului Z
26
are 12 elemente; acestea si inversele lor sunt urm atoarele:
1
1
= 1, 3
1
= 9, 5
1
= 21, 7
1
= 15, 11
1
= 19, 17
1
= 23, 25
1
= 25.
6
Invers relativ la operat ia de nmult ire.
7
Elemente diferite de 0 al c aror produs este 0.
8
In multe tratate de teoria numerelor, Z
m
se introduce ca ind mult imea numerelor strict pozitive
ce nu dep asesc m si care sunt prime cu m. In aceast a variant a, Z
1
este mult imea format a doar din 1
(ind aceeasi cu Z
2
); pentru m > 1, aceast a denit ie produce aceeasi mult ime Z
m
ca si denit ia mai
sus adoptat a. Cum diferent a dintre aceste dou a abord ari difer a doar din punct de vedere a mult imii
Z
1
, vom prefera s a mergem pe varianta deja adoptat a prin care Z
m
este grupul unit at ilor inelului Z
m
,
pentru orice m 1.
4.4 Funct ia lui Euler
Reamintim c a Z
m
= a Z
m
[(a, m) = 1, pentru orice m 1. Funct ia ce
asociaz a ec arui num ar m 1 cardinalul mult imii Z
m
este numit a funct ia lui Euler.
Vom interesat i n cele ce urmeaz a de determinarea unei formule de evaluare a
acestei funct ii. Observ am nt ai c a (1) = 1 si (p) = p1, pentru orice num ar prim
p.
Teorema 4.4.1. Fie m, m
t
1 numere prime ntre ele si f : Z
m
Z
m
Z
mm
dat a
prin
f(a, a
t
) = (ma
t
+m
t
a) mod mm
t
,
pentru orice a Z
m
si a
t
Z
m
. Atunci:
(1) funct ia f este biject ie;
(2) restrict ia funct iei f la Z
m
Z
m
stabileste o biject ie ntre aceast a mult ime si
Z
mm
.
Demonstratie (1) Mult imile Z
m
Z
m
si Z
mm
are acelasi num ar de elemente, si
anume mm
t
. Ca urmare, este sucient de ar atat c a f este funct ie injectiv a. Fie deci
(a, a
t
), (b, b
t
) Z
m
Z
m
. Presupunem c a are loc f(a, a
t
) = f(b, b
t
). Atunci,
ma
t
+m
t
a
mm
mb
t
+m
t
b,
de unde obt inem
m(a
t
b
t
)
mm
m
t
(b a).
In baza Propozit iei 4.3.1(6a) deducem
m(a
t
b
t
)
m
m
t
(b a)
si
m(a
t
b
t
)
m
m
t
(b a).
Prima relat ie combinat a cu (m, m
t
) = 1 conduce la a
m
b. Cum a, b Z
m
,
urmeaz a a = b. Similar, a doua relat ie conduce la a
t
= b
t
. Deci, f este injectiv a.
(2) In baza rezultatului de la (1) este sucient de ar atat c a are loc:
(a) dac a a Z
m
si a
t
Z
m
atunci (ma
t
+m
t
a) mod mm
t
este n Z
mm
;
(b) orice element din Z
mm
este de forma (ma
t
+m
t
a) mod mm
t
, unde a Z
m
si
a
t
Z
m
.
Vom demonstra (a) prin contradict ie. Adic a, vom presupune c a ma
t
+m
t
a mod mm
t
si mm
t
nu sunt relativ prime. Deci, ele vor avea un divizor comun d > 1. Este clar
c a d este divizor comun si pentru numerele ma
t
+m
t
a si mm
t
.
Cum d divide mm
t
si (m, m
t
) = 1, putem presupune c a d[m sau d[m
t
, dar nu
ambele. Presupunem c a d[m (cel alalt caz este similar acestuia). Atunci, (d, m
t
) = 1.
Cum d[ma
t
+ m
t
a, obt inem d[m
t
a care combinat a cu (d, m
t
) = 1 conduce la d[a.
Dar atunci, (a, m) > 1; contradict ie. Deci, ma
t
+m
t
a mod mm
t
Z
mm
.
Funct ia lui Euler 121
Demonstr am acum (b). Fie b Z
mm
. De la (1) urmeaz a c a exist a a Z
m
si a
t
Z
m
astfel nc at b = ma
t
+ m
t
a mod mm
t
. Vom ar ata c a (m, a) = 1 si
(m
t
, a
t
) = 1. Presupunem, prin contradict ie, c a (m, a) > 1. Fie d = (m, a). Atunci,
d este divizor comun pentru ma
t
+ m
t
a si mm
t
, ceea ce ne arat a c a d este divizor
comun pentru b si mm
t
contrazic and (b, mm
t
) = 1.
Similar se rat ioneaz a n cazul (m
t
, a
t
) > 1. Deci, (b) este demonstrat a. 2
Corolarul 4.4.1. Au loc urm atoarele propriet at i:
(1) (ab) = (a)(b), pentru orice a, b 1 prime ntre ele;
(2) dac a a 2 este un num ar natural a c arui descompunere n factori primi este
a =
p
e
i
i
, atunci
(a) =
(p
e
i
i
p
e
i
1
i
).
Demonstratie (1) Dac a (a, b) = 1, atunci Z
ab
si Z
a
Z
b
sunt izomorfe (conform
Teoremei 4.4.1(2)). Deci, cele dou a mult imi au acelasi cardinal. Adic a, (ab) =
(a)(b).
(2) In baza propriet at ii de la (1) si a descompunerii n factori primi a oric arui
num ar natural a 2, este sucient de ar atat c a are loc (p
e
) = p
e
p
e1
, pentru
orice num ar prim p si orice num ar natural e 1.
Fie p si e ca mai sus. Numerele mai mici dec at p
e
ce nu sunt prime cu p
e
sunt
exact multiplii lui p. Acestia sunt
1 p, 2 p, . . . , (p
e1
1) p.
Ca urmare,
(p
e
) = p
e
1 (p
e1
1) = p
e
p
e1
,
ceea ce ncheie demonstrat ia. 2
Teorema 4.4.2. (Teorema lui Euler)
Fie m 1. Atunci, a
(m)
1 mod m, pentru orice a Z
m
.
Demonstratie Fie a
1
, . . . , a
(m)
o enumerare a elementelor mult imii Z
m
. Fie
a Z
m
. Atunci, aa
1
, . . . , aa
(m)
este, de asemenea, o enumerare a elementelor
mult imii Z
m
(pentru orice i ,= j, aa
i
si aa
j
nu sunt congruente modulo m). Ca
urmare,
a
1
a
(m)
= (aa
1
) (aa
(m)
) = a
(m)
a
1
a
(m)
.
Deoarece orice element din Z
m
are un invers multiplicativ, relat ia de mai sus conduce
la a
(m)
1 mod m. 2
Corolarul 4.4.2. Fie m 1. Atunci a
(m)
1 mod m, pentru orice a Z cu
(a, m) = 1.
Demonstratie Dac a a Z
m
, atunci corolarul urmeaz a direct de la Teorema 4.4.2.
Altfel, se utilizeaz a Teorema mp art irii cu rest si se aplic a restului Teorema 4.4.2
(restul si m sunt prime ntre ele). 2
Corolarul 4.4.3. (Teorema lui Fermat)
Dac a p este un num ar prim, atunci a
p1
1 mod p, pentru orice a Z cu p,[ a.
Demonstratie Dac a p,[ a atunci (a, p) = 1. Corolarul urmeaz a atunci de la Coro-
larul 4.4.2 si faptul c a (p) = p 1. 2
Corolarul 4.4.3 poate formulat echivalent astfel.
Corolarul 4.4.4. (Teorema lui Fermat)
Dac a p este un num ar prim, atunci a
p
a mod p, pentru orice a Z.
Demonstratie Dac a p[a, atunci a
p
m
0
m
a. Altfel, a
p1
1 mod p care
combinat a cu a a mod m conduce la a
p
a mod p. 2
Dac a presupunem c a p este prim si p,[ a, atunci relat ia a
p
a mod p conduce,
n baza Propozit iei 4.3.1(5c), la a
p1
1 mod p. Deci, Corolarul 4.4.4 implic a
Corolarul 4.4.3. Cum n demonstrarea Corolarului 4.4.4 s-a utilizat Corolarul 4.4.3,
deducem c a armat iile din cele dou a corolare sunt echivalente.
Teorema 4.4.3. Fie m 1. Atunci,

d[m
(d) = m (d este sub ant eles ca ind
divizor pozitiv al lui m deoarece funct ia este denit a numai pentru numere strict
pozitive).
Demonstratie Fie A = 1, . . . , m si A
d
= a A[(a, m) = d, pentru orice
1 d m. Este clar c a A
d
A
d
= , pentru orice d ,= d
t
, si A =
m
d=1
A
d
. Ca
urmare,
m = [A[ =
m
d=1
[A
d
[.
Fie 1 d m. Dac a d,[ m, atunci A
d
= . Dac a d[m atunci A
d
,= si
[A
d
[ = [a A[(a, m) = d[
= [a
t
[1 a
t
m/d, (a
t
, m/d) = 1[
= (m/d).
Atunci,
m = [A[ =
m
d=1
[A
d
[ =
d[m
[A
d
[ =
d[m
(m/d) =
d[m
(d),
ceea ce ncheie demonstrat ia teoremei. 2
4.5 R ad acini primitive
Fie m 1. Am v azut n Sect iunea 4.3 c a un element a Z
m
are un invers mul-
tiplicativ dac a si numai dac a (a, m) = 1. Atunci, Z
m
= a Z
m
[(a, m) = 1 n
raport cu nmult irea claselor de resturi devine grup comutativ. Deoarece n Z
m
exist a
(m) numere prime cu m (Sect iunea 4.4), ordinul grupului Z
m
este (m).
R ad acini primitive 123
Vom nota prin ord
m
(a) ordinul elementului a Z
m
si ne vom referi la el ca ind
ordinul lui a modulo m
9
. In cazul m = 1, Z
1
= 0 si ord
1
(0) = 1.
Cititorul poate demonstra cu usurint a urm atoarele propriet at i.
Propozitia 4.5.1. Fie m 1 and a Z
m
(1) ord
m
(a) = mink 1[a
k
1 mod m;
(2) Dac a a
k
1 mod m, atunci ord
m
(a)[k. In particular, ord
m
(a)[(m);
(3) ord
m
(a) = (m) dac a si numai dac a a
(m)/q
, 1 mod m, pentru orice factor
prim q al lui (m);
(4) a
k
a
l
mod m dac a si numai dac a k l mod ord
m
(a);
(5) elementele a
0
mod m, a
1
mod m, . . . , a
ordm(a)1
mod m sunt distincte dou a
c ate dou a;
(6) ord
m
(a
k
) = ord
m
(a)/(k, ord
m
(a)), pentru orice k 1;
(7) dac a ord
m
(a) = d
1
d
2
, atunci ord
m
(a
d
1
) = d
2
.
Corolarul 4.5.1. Fie m 1 and a, b Z
m
. Dac a ord
m
(a) si ord
m
(b) sunt prime
ntre ele, atunci ord
m
(ab mod m) = ord
m
(a)ord
m
(b).
Z
m
cu adunarea formeaz a grup ciclic, pentru orice m 1. Nu acelasi lucru se
poate arma despre Z
m
cu nmult irea. Atunci c and Z
m
este grup ciclic (n raport cu
nmult irea), generatorii lui mai sunt numit i r ad acini primitive modulo m
10
. Este clar
c a a Z
m
este r ad acin a primitiv a modulo m dac a si numai dac a ord
m
(a) = (m).
0 este (singura) r ad acin a primitiv a modulo 1.
Cititorul poate verica cu usurint a c a are loc:
Propozitia 4.5.2. Fie m 1 si a Z
m
(1) a este r ad acin a primitiv a modulo m dac a si numai dac a ord
m
(a) = (m);
(2) a este r ad acin a primitiv a modulo m dac a si numai dac a are loc
(q)(q factor prim q al lui (m) a
(m)/q
, 1 mod m);
(3) dac a a este r ad acin a primitiv a modulo m atunci, pentru orice k 1, a
k
este
r ad acin a primitiv a modulo m dac a si numai dac a (k, (m)) = 1;
(4) dac a exist a r ad acini primitive modulo m, atunci exist a num arul acestora este
((m)).
Determinarea valorilor lui m pentru care grupul Z
m
este ciclic a fost rezolvat a de
c atre Gauss. Rezultatul nu este trivial si l prezent am f ar a demonstrat ie.
Teorema 4.5.1. Grupul Z
m
este ciclic dac a si numai dac a meste de forma 1, 2, 4, p
k
sau 2p
k
, unde p este num ar prim iar k 1.
9
Notat ia ord
m
(a) a fost introdus a de Gauss n Disquisitiones Arithmeticae publicat a n 1801 [60].
10
Termenul de r ad acin a primitiv a a fost introdus de Euler n 1773. Demonstrat ia lui, conform
c areia exist a r ad acini primitive modulo p, pentru orice num ar prim p, s-a dovedit a eronat a. Gauss
a furnizat mai multe demonstrat ii corecte acestui rezultat.
124 Grupuri
4.6 Problema logaritmului discret
Fie G un grup ciclic nit si a un generator al s au. Atunci,
G = a
0
= e, a
1
, . . . , a
[G[1
,
unde a
i
,= a
j
pentru orice 0 i, j < [G[ cu i ,= j.
Dac a b G, atunci exist a k < [G[ astfel nc at b = a
k
. Num arul k se numeste
indexul sau logaritmul discret al lui b n grupul G relativ la a. Dac a G = Z
m
, atunci
k se mai numeste si indexul sau logaritmul discret al lui b modulo m relativ la a.
Determinarea algoritmic a a indexului k poart a denumirea de problema logarit-
mului discret. In informatic a, aceast a problem a se enunt a astfel:
Problema logaritmului discret
Instant a: un grup ciclic nit G, un generator a al s au si b G;
Intrebare: determinat i k < [G[ astfel nc at b = a
k
.
Solut ia cea mai la ndem an a de rezolvare a acestei probleme este de a enumera
elementele grupului G, n forma
a
0
, a
1
, a
2
, . . . , a
[G[1
p an a se g aseste a
k
ce este b. Aceast a solut ie necesit a, n cazul cel mai nefavorabil,
parcurgerea a [G[ 1 pasi n care, except and primii doi pasi, restul pasilor necesit a
o nmult ire cu a si o comparat ie a rezultatului cu b.
Dac a [G[ este foarte mare, de exemplu [G[ 10
100
, atunci aceast a solut ie nu
poate pus a n practic a.
Un algoritm de complexitate O(
_
[G[) a fost propus de Daniel Shanks n [166].
Ideea acestuia se bazeaz a pe urm atoarele. Fie k cu 0 k < [G[ si n =
_
[G[|.
Atunci, k poate scris n forma
k = qn +r,
unde 0 q, r < n (folosind teorema mp art irii cu rest si observ and c a q < n).
Ca urmare, determinarea num arului k cu proprietatea b = a
k
se poate reduce la
determinarea a dou a numere q si r ce satisfac 0 q, r < n si b = a
nq+r
. Dac a
rescriem egalitatea b = a
nq+r
n forma a
r
= b(a
n
)
q
, atunci problema noastr a se
reduce la a g asi dou a numere q si r ce satisfac 0 q, r < n si a
r
= b(a
n
)
q
.
Determinarea acestor numere se poate face astfel:
se calculeaz a valorile a
0
, a
1
, . . . , a
n1
si se stocheaz a ntr-o list a L;
se calculeaz a succesiv b, ba
n
, b(a
n
)
2
, . . . , b(a
n
)
n1
si, pentru ecare valoa-
re calculat a se veric a dac a aceasta se g aseste n lista L. Apartenent a unei
astfel de valori la lista L determin a automat r si q, ntrerup and totodat a si
procesul de generare.
Algoritmul sugerat este urm atorul.
Ecuat ii congruent iale 125
Algoritmul Baby-step Giant-step
input: un grup ciclic nit G, a un generator al s au si b G;
output: un num ar k astfel nc at 0 k < [G[ si b = a
k
;
begin
1. n :=
_
[G[;
2. calculeaza o list a L := (r, a
r
)[0 r < n si sorteaz-o dup a a
doua component a;
3. calculeaza a
n
(folosind eventual a
n1
din lista L);
4. c := b;
5. for q := 0 to n 1 do
6. if (r)((r, c) L)
7. thenbegin k := qn +r; quit end
8. elsec := ca
n
;
end.
Algoritmul de mai sus necesit a O(n) spat iu pentru memorarea listei L. Calculul
acesteia necesit a O(n) nmult iri. Complexitatea sort arii ei este O(nlog n) (ea poate
sortat a o dat a cu generarea ec arei noi perechi ce urmeaz a a adaugat a listei). Pre-
calcul and lista L, pasul 3 necesit a o nmult ire si o determinare de invers, iar pasul 5
necesit a O(n) nmult iri si O(n) c aut ari n tabel a.
Denumirea algoritmului provide de la faptul c a determinarea elementelor listei se
face prin nmult iri cu a (baby-steps), iar reactualizarea lui c se face prin nmult iri cu
a
n
(giant-steps).
Incheiem sect iunea prin remarca c a nu se cunoaste nici o solut ie polinomial a
(n raport cu log [G[) de rezolvare a acestei probleme. Problema este considerat a in-
tractabil a pentru valori mari ale lui [G[ (adic a, algoritmii existent i nu pot utilizat i n
practic a), ceea ce o face destul de potrivit a pentru dezvoltarea de tehnici criptograce
bazate pe ea. De exemplu, semn atura digital a ElGamal si bazeaz a securitatea pe
aceast a problem a (cine doreste s a atace cu succes semn atura ElGamal, este pus n
situat ia rezolv arii unei instant e a acestei probleme.).
4.7 Ecuat ii congruent iale
Ecuat iile congruent iale, similare ecuat iilor clasice, joac a un rol deosebit de important
n aritmetic a, structura grupurilor ciclice, criptograe etc. Vom prezenta mai jos
c ateva elemente de baz a asupra acestora.
Denitia 4.7.1. Fie f(x) = a
n
x
n
+ a
0
un polinom cu coecient i ntregi si m 2.
(1) Spunem c a f are gradul n modulo m dac a a
n
, 0 mod m.
(2) Spunem c a c Z este r ad acin a modulo m a lui f sau c a este solut ie a ecuat iei
f(x) 0 mod m dac a f(c) 0 mod m.
Ecuat iile de forma f(x) 0 mod m vor numite ecuat ii congruent iale. Dac a
gradul polinomului f este n modulo m, atunci vom mai spune c a ecuat ia congruen-
t ial a este de grad n sau ordin n. Ecuat iile congruent iale de grad 1 vor mai numite
si ecuat ii congruent iale liniare.
O prim a ecuat ie congruent ial a a fost implicit nt alnit a n Teorema 4.4.2,
x
(m)
1 0 mod m.
Conform Teoremei 4.4.2, aceast a ecuat ie are (m) solut ii distincte (ne-congruente)
modulo m (vom spune mai simplu c a aceast a ecuat ie are (m) solut ii modulo m).
S a ne ntrept am atent ia spre ecuat ii congruent iale liniare ax + b 0 mod m
n necunoscuta x, unde a, b Z. Conform denit iei congruent ei modulo m, a de-
termina o solut ie a acestei ecuat ii revine la a determina un cuplu (x, y) de numere
ntregi astfel nc at
ax + (m)y = b.
Apel and la Corolarul 4.2.2, aceast a ultim a ecuat ie admite solut ie (n x si y) dac a si
numai dac a (a, m)[b. Am obt inut astfel urm atorul rezultat important.
Teorema 4.7.1. Fie a, b, m Z cu m 2. Atunci, ecuat ia ax b mod m are solut ii
n Z dac a si numai dac a (a, m)[b. In plus, dac a aceast a ecuat ie are solut ii, atunci ea
are exact (a, m) solut ii n Z
m
, ce sunt de forma
(x
0
+im/(a, m)) mod m,
unde x
0
este o solut ie (arbitrar a dar xat a) a acestei ecuat ii si 0 i < (a, m).
Demonstratie Conform observat iei de mai sus, ne r am ane de demonstrat doar
partea a doua a acestei teoreme.
Presupunem c a ecuat ia ax b mod m are solut ii si, e x
0
o solut iei a ei. Vom
ar ata c a numerele din teorem a sunt solut ii, distincte dou a c ate dou a, ale ecuat iei si,
reciproc, orice solut ie a ecuat iei este de forma ment ionat a n teorem a.
Fie d cel mai mare divizor comun al numerelor a si m. Prin simpl a vericare
deducem c a pentru orice i 0, . . . , d 1,
(x
0
+im/d) mod m
este solut ie a acestei ecuat ii si, orice dou a astfel de solut ii sunt distincte.
Fie c Z
m
o solut ie a ecuat iei ax b mod m. Relat iile ac b mod m si
ax
0
b mod m conduc la ac ax
0
mod m, iar n baza Propozit iei 4.3.1(5b)
obt inem c x
0
mod m/d. Ca urmare, exist a un num ar i 0 astfel nc at c =
(x
0
+im/d) mod m. Deoarece
c = (x
0
+im/d) mod m = (x
0
+ (i mod m)m/d) mod m,
deducem c a num arul i poate ales satisf ac and 0 i d 1. Deci, orice solut ie din
Z
m
a ecuat iei ax b mod m este de forma
(x
0
+im/(a, m)) mod m,
unde 0 i < d. 2
Ecuat ii congruent iale 127
Corolarul 4.7.1. Fie a, m Z cu a ,= 0 si m 2. Atunci, urm atoarele armat ii
sunt echivalente:
(1) ecuat ia ax 1 mod m are solut ie n Z
m
, si n acest caz ea este unic a n Z
m
;
(2) (a, m) = 1;
(3) a admite un invers multiplicativ n Z
m
, ce este unic n Z
m
.
Solut iile modulo m ale ecuat iilor ax b mod m, atunci c and (a, m)[b, se obt in
astfel. Fie d = (a, m) si , Z astfel nc at a + m = d ( si determinate cu
ajutorul algoritmului extins al lui Euclid). Consider and b = db
t
, relat ia de mai sus
conduce la ab
t
+ mb
t
= db
t
, de unde deducem c a are loc ab
t
b mod m. Deci,
b
t
mod m este solut ie n Z
m
a ecuat iei ax b mod m. Celelalte solut ii n Z
m
se
obt in pe baza relat iei din Teorema 4.7.1.
Teorema 4.7.2. (Teorema lui Lagrange)
Orice ecuat ie congruent ial a de grad n modulo p, unde p este un num ar prim, are cel
mult n solut ii (ne-congruente) modulo p.
Demonstratie Fie p un num ar prim. Vom face demonstrat ia prin induct ie matem-
atic a dup a gradul ecuat iei.
Fie f(x) = a
1
x + a
0
un polinom de gradul 1 modulo p. Ca urmare, (a
1
, p) = 1
si, atunci, Teorema 4.4.1 ne spune c a ecuat ia f(x) 0 mod p are exact o solut ie
modulo p.
Presupunem armat ia din teorem a adev arat a pentru ecuat ii congruent iale modulo
p de grad n 1, si e f(x) = a
n+1
x
n+1
+ a
n
x
n
+ + a
0
un polinom de gradul
n + 1 modulo p. Presupunem, prin contradict ie, c a ecuat ia f(x) 0 mod p are
cel put in n + 2 solut ii (ne-congruente) modulo p, si e c
0
, . . . , c
n+1
solut ii distincte
(ne-congruente) modulo p ale acesteia. Atunci,
f(x) f(c
0
) = (x c
0
)g(x),
unde g(x) este un polinom de grad cel mult n cu proprietatea c a coecientul lui x
n
n g este a
n+1
. Cum a
n+1
, 0 mod p, deducem c a g are gradul n modulo p.
Ar at am acum c a c
1
, . . . , c
n+1
sunt r ad acini (ne-congruente) modulo p ale lui g,
ceea ce va constitui o contradict ie cu ipoteza inductiv a si, deci, armat ia noastr a va
fals a. Fie 1 i n + 1. Deoarece f(c
i
) 0 mod p, obt inem
f(c
i
) f(c
0
) = (c
i
c
0
)g(c
i
) 0 mod p.
c
i
si c
0
nu sunt congruente modulo p si, atunci, relat ia de mai sus conduce la g(c
i
)
0 mod p. Deci, c
i
este r ad acin a modulo p a lui g. Cum c
1
, . . . , c
n+1
nu sunt con-
gruente modulo p (dou a c ate dou a), deducem c a g ar avea cel put in n + 1 r ad acini
(ne-congruente) modulo p. Ca urmare armat ia f acut a este fals a si, deci, teorema
este demonstrat a. 2
In Teorema 4.7.2, dac a nu se care ca p s a e num ar prim, atunci concluzia acesteia
ar putea s a nu e adev arat a (a se vedea Exemplul 4.8.1(2)).
Corolarul 4.7.2. Fie p un num ar prim si d un divizor al lui p 1. Atunci, ecuat ia
x
d
1 0 mod p are d solut ii (ne-congruente) modulo p.
Demonstratie Fie p 1 = de. Atunci,
x
p1
1 = (x
d
1)(x
d(e1
+ +x
d
+ 1) = (x
d
1)g(x).
Conform teoremei lui Euler, x
p1
1 are exact p1 r ad acini (ne-congruente) modulo
p, iar relat ia de mai sus ne spune c a orice r ad acin a a acestui polinom este r ad acin a
pentru x
d
1 sau g(x).
Polinomul g(x) are cel mult d(e1) r ad acini (ne-congruente) modulo p (Teorema
4.7.2). Combin and cu relat ia de mai sus, deducem c a x
d
1 trebuie s a aib a cel put in
(p 1) d(e 1) = d r ad acini (ne-congruente) modulo p. Aplic and Teorema 4.7.2
polinomului x
d
1, deducem c a el are cel mult d r ad acini (ne-congruente) modulo
p. Ca urmare, acest polinom trebuie s a aib a exact d r ad acini (ne-congruente) modulo
p. 2
4.8 Teorema chinez a a resturilor
Problema lui Sun Tzu Suan Ching, ment ionat a la nceputul Sect iunii 4.3, poate
formalizat a astfel: determinat i x Z astfel nc at acesta s a verice simultan
congruent ele
_
_
_
x 2 mod 3
x 3 mod 5
x 2 mod 7
Ca urmare, suntem condusi la rezolvarea unor sisteme de ecuat ii congruent iale lini-
are. Ment ion am nc a de la nceput c a astfel de sisteme pot s a aib a sau s a nu aib a
solut ie. De exemplu, sistemul de mai sus admite solut ia x = 23, dar sistemul
_
x 0 mod 3
x 1 mod 6
nu are solut ii (altfel, ar exista , Z astfel nc at 3 = x si 6 = x 1, ceea ce ar
conduce la 3 6 = 1 care nu admite solut ii n si deoarece 3,[ 1).
S a consider am cazul unui sistem cu trei ecuat ii,
_
_
_
x b
1
mod m
1
x b
2
mod m
2
x b
3
mod m
3
,
si s a analiz am posibilit at ile de a obt ine solut ii pentru acesta.
In primul r and, putem porni de la ideea determin arii unei solut ii x
i
pentru ecare
ecuat ie si de a combina aceste solut ii n una singur a x astfel nc at, prin reducere
modulo m
i
, x s a devin a solut ie pentru a i-a ecuat ie. O variant a natural a de a combina
x
1
, x
2
si x
2
ar prin
x = m
2
m
3
x
1
+m
1
m
3
x
2
+m
1
m
2
x
3
.
Teorema chinez a a resturilor 129
Atunci, x este solut ie a primei ecuat ii dac a si numai dac a
m
2
m
3
x
1
b
1
mod m
1
.
Ca urmare, x
1
ales la nceput nu trebuie s a e solut ie a primei ecuat ii a sistemului ci
a ecuat iei
m
2
m
3
x b
1
mod m
1
,
ceea ce este posibil dac a si numai dac a (m
2
m
3
, m
1
)[b
1
.
In mod similar, x
2
trebuie s a e solut ie a ecuat iei
m
1
m
3
x b
2
mod m
2
,
1
m
3
, m
2
)[b
2
, iar x
3
trebuie s a e solut ie a
ecuat iei
m
1
m
2
x b
3
mod m
3
,
1
m
2
, m
3
)[b
3
.
Aceste observat ii conduc la urm atorul rezultat foarte important.
Teorema 4.8.1. (Teorema chinez a a resturilor)
Fie k 1 un num ar natural si m
1
, . . . , m
k
numere ntregi prime ntre ele dou a c ate
dou a. Atunci, pentru orice b
1
, . . . , b
k
Z, sistemul de ecuat ii
_
_
_
x b
1
mod m
1

x b
k
mod m
k
admite o unic a solut ie modulo m
1
m
k
.
Demonstratie Fie m = m
1
m
k
. Fie c
i
= m/m
i
, pentru orice 1 i k.
Deoarece m
i
este relativ prim cu oricare m
j
, j ,= i, deducem c a m
i
este prim si cu
c
i
. In baza Teoremei 4.7.2, ecuat ia
c
i
x b
i
mod m
i
admite solut ii, pentru orice 1 i k; e x
i
o astfel de solut ie.
Este imediat de vericat c a x = c
1
x
1
+ + c
k
x
k
este solut ie a sistemului, iar
x mod m este solut ie n Z
m
.
Vomar ata c a y x mod m, pentru orice alt a solut ie y a sistemului. Fie y o solut ie
a sistemului. Deoarece y b
i
mod m
i
si x b
i
mod m
i
pentru orice 1 i k,
deducem y x mod m
i
pentru orice 1 i k, care combinate cu (m
i
, m
j
) = 1
pentru orice i ,= j conduc la y x mod m. 2
Unica solut ie x Z
m
a sistemului din Teorema chinez a a resturilor poate
efectiv determinat a utiliz and, de exemplu, algoritmul extins al lui Euclid.
Teorema chinez a a resturilor poate generalizat a natural n urm atoarele dou a
variante.
Corolarul 4.8.1. Fie k 2 un num ar natural si a
1
, . . . , a
k
, m
1
, . . . , m
k
numere
ntregi astfel nc at (a
i
, m
i
) = 1 si (m
i
, m
j
) = 1, pentru orice 1 i, j k cu
i ,= j. Atunci, pentru orice b
1
, . . . , b
k
Z, sistemul de ecuat ii
_
_
_
a
1
x b
1
mod m
1

a
k
x b
k
mod m
k
1
m
k
.
Demonstratie Deoarece (a
i
, m
i
) = 1 pentru orice 1 i k, deducem c a sistemul
_
_
_
a
1
x b
1
mod m
1

a
k
x b
k
mod m
k
este echivalent cu sistemul
_
_
_
x a
1
1
b
1
mod m
1

x a
1
k
b
k
mod m
k
ce admite solut ie unic a modulo m
1
m
k
n baza Teoremei chineze a resturilor. 2
Teorema 4.8.2. Fie k 1 un num ar natural si b
1
, . . . , b
k
, m
1
, . . . , m
k
numere ntregi.
Atunci, sistemul de ecuat ii
_
_
_
x b
1
mod m
1

x b
k
mod m
k
admite solut ii dac a si numai dac a b
i
b
j
mod (m
i
, m
j
), pentru orice 1 i, j k
cu i ,= j. In plus, dac a acest sistem admite solut ii, atunci aceasta este unic a modulo
[m
1
, . . . , m
k
].
Demonstratie Vom demonstra teorema pentru cazul particular k = 2.
Dac a sistemul de mai sus admite o solut ie, e aceasta x = a, atunci
a b
1
mod m
1
si a b
2
mod m
2
.
De aici urmeaz a
a b
1
mod (m
1
, m
2
) si a b
2
mod (m
1
, m
2
),
ceea ce conduce la b
1
b
2
mod (m
1
, m
2
).
Reciproc, presupunem c a (m
1
, m
2
)[b
1
b
2
. Orice solut ie a primei ecuat ii este de
forma x = b
1
+ m
1
y, unde y Z. Cerint a ca o astfel de solut ie s a verice si cea de
a doua ecuat ie conduce la problema existent ei unui y Z astfel nc at
b
1
+m
1
y b
2
mod m
2
Teorema chinez a a resturilor 131
sau, altfel spus, la existent a unei solut ii (n y) a ecuat iei
m
1
y b
1
b
2
mod m
2
.
Cum (m
1
, m
2
)[b
1
b
2
, deducem c a aceast a ecuat ie admite solut ii (n y). Ca urmare,
sistemul admite solut ii.
S a presupunem acum c a sistemul admite solut ii si s a ar at am c a orice dou a solut ii
sunt congruente modulo [m
1
, m
2
]. Fie deci a si a
t
dou a solut ii. Din faptul c a acestea
trebuie s a verice prima ecuat ie obt inem
a a
t
mod m
1
.
Similar, a a
t
mod m
2
. Aceste dou a relat ii conduc la a a
t
mod [m
1
, m
2
], n baza
Propozit iei 4.3.1(6b). 2
O aplicat ie important a a teoremei chineze a resturilor const a n determinarea
num arului de solut ii ale ecuat iilor de forma
f(x) 0 mod m
1
m
k
,
unde f este un polinom cu coecient i ntregi, iar m
1
, . . . , m
k
sunt numere naturale
prime ntre ele dou a c ate dou a.
Teorema 4.8.3. Fie f un polinom cu coecient i ntregi si m
1
, . . . , m
k
numere natu-
rale prime ntre ele dou a c ate dou a, unde k 2. Atunci, un num ar a Z este solut ie
a ecuat iei
f(x) 0 mod m
1
m
k
,
dac a si numai dac a a este solut ie a ec arei ecuat ii
f(x) 0 mod m
i
,
1 i k. In plus, num arul solut iilor n Z
m
1
m
k
ale ecuat iei
f(x) 0 mod m
1
m
k
este egal cu produsul numerelor de solut ii n Z
m
i
ale ecuat iilor
f(x) 0 mod m
i
,
unde 1 i k.
Demonstratie Este clar c a a Z este solut ie a ecuat iei
f(x) 0 mod m
1
m
k
dac a si numai dac a este solut ie a ecuat iilor
f(x) 0 mod m
i
,
1 i k.
Fie a
i
solut ie n Z
m
i
a ecuat iei
f(x) 0 mod m
i
,
1 i k. Sistemul
_
_
_
x a
1
mod m
1

x a
k
mod m
k
admite o unic a solut ie n Z
m
1
m
k
(conform Teoremei chineze a resturilor). Mai mult,
se veric a cu usurint a c a aceasta este solut ie a ecuat iei
f(x) 0 mod m
1
m
k
.
Ca urmare, orice k-uplu de solut ii (a
1
, . . . , a
k
) Z
m
1
Z
m
k
a ecuat iilor
f(x) 0 mod m
i
,
1 i k, conduce la o unic a solut ie n Z
m
1
m
k
a ecuat iei
f(x) 0 mod m
1
m
k
,
si reciproc, pentru orice solut ie a a acestei ecuat ii, a mod m
i
este solut ie n Z
m
i
a
ecuat iei
f(x) 0 mod m
i
,
i i k. Aceasta ncheie demonstrat ia celei de a doua p art i a teoremei. 2
Exemplul 4.8.1.
(1) Fie p un num ar prim. Ecuat ia x
2
1 mod p are exact 2 solut ii n Z
p
, si anume
x = 1 si x = p 1. In adev ar,
x
2
1 mod p p[x
2
1
p[(x 1)(x + 1)
p[x 1 sau p[x + 1
x 1 mod p sau x 1 mod p.
(2) Fie p
1
, . . . , p
k
numere prime distincte, k 2. Atunci, ecuat ia
x
2
1 mod p
1
p
k
are exact 2
k
solut ii n Z
p
1
p
k
.
Complexitatea operat iilor 133
4.9 Complexitatea operat iilor
4.9.1 Ordine de m arime
Analiza ecient ei algoritmilor nu este ntotdeauna un lucru simplu, ind adesea
foarte dicil de determinat timpul exact de execut ie al unui algoritm. In astfel de
situat ii suntem fort at i n determinarea unei aproxim ari a timpului de execut ie si,
frecvent, putem determina doar aproxim ari asimptotice.
In aceast a sect iune vom prezenta principalele ordine de m arime prin intermediul
c arora vom putea discuta despre comportarea asimptotic a a algoritmilor. Reamintim
c a prin R
+
(R
+
) s-a notat mult imea numerelor reale pozitive (strict pozitive).
Fie g o funct ie de la Nla R
+
. Consider am urm atoarele mult imi:
O(g) = f : N R
+
[(c R
+
)(n
0
N)(n n
0
)(f(n) cg(n))
(g) = f : N R
+
[(c R
+
)(n
0
N)(n n
0
)(cg(n) f(n))
(g) = f : N R
+
[(c
1
, c
2
R
+
)(n
0
N)(n n
0
)
(c
1
g(n) f(n) c
2
g(n))
o(g) = f : N R
+
[(c R
+
)(n
0
N)(n n
0
)(f(n) cg(n))
Denitia 4.9.1.1. Fie f si g funct ii de la N la R
+
, si X O, , , o. Spunem c a
f este de ordinul X al lui g, si not am f(n) = X(g(n)), dac a f X(g).
Notat ia O a fost introdus a de Paul Bachmann n 1894 [4] ind apoi populari-
zat a intens de Edmund Landau [99, 100], n timp ce notat ia o i este datorat a lui
Landau [99]
11
.
Intuitiv, f(n) = O(g(n)) nseamn a c a f nu creste mai repede, din punct
de vedere asimptotic, dec at g (eventual multiplicat a printr-o constant a). Atragem
atent ia asupra notat iei f(n) = O(g(n)); ea nu trebuie g andit a ca o egalitate, ci ca
apartenent a funct iei f la mult imea O(g). Cititorul s-ar putea ar ata nedumerit, si pe
bun a dreptate, de adoptarea a nc a unei notat ii (cea prin =) at ata timp c at notat ia
prin este clar a si corect a din punct de vedere formal. Adoptarea acestei noi
notat ii este datorat a faptului c a aceasta este ncet at enit a n r andul matematicienilor si
informaticienilor.
Evident, o notat ie de genul f(n) ,= O(g(n) nseamn a c a f nu este de ordinul O
al lui g.
Urm atoarea propozit ie, a c arei demonstrat ie urmeaz a cu usurint a de la denit ii,
prezint a c ateva din propriet at ile de baz a ale ordinelor de m arime.
Propozitia 4.9.1.1. Fie f, g, h si k funct ii de la Nla R
+
. Atunci, au loc urm atoarele
propriet at i:
(1) f(n) = O(f(n));
11
Toate aceste notat ii pot considerate ntr-un cadru mai general, cel al funct iilor denite pe Rcu
valori n R. Pentru necesit at ile noastre, varianta deja considerat a este sucient a.
134 Complexitatea operat iilor
(2) dac a f(n) = O(g(n)) si g(n) = O(h(n)), atunci f(n) = O(h(n));
(3) f(n) = O(g(n)) dac a si numai dac a g(n) = (f(n));
(4) f(n)) = (g(n)) dac a si numai dac a f(n) = O(g(n)) si f(n) = (g(n));
(5) dac a f(n) = O(h(n)) si g(n) = O(k(n)), atunci (f g)(n) = O(h(n)k(n)) si
(f +g)(n) = O(maxh(n), k(n)) ;
(6) dac a exist a n
0
N astfel nc at g(n) ,= 0 pentru orice n n
0
, atunci f(n) =
o(g(n)) dac a si numai dac a lim
n
f(n)
g(n)
= 0.
Urm atoarele inegalit at i sunt foarte utile n stabilirea ordinelor de m arime pentru
diverse funct ii:
(Formula lui Stirling)
2n
_
n
e
_
n
e
1
12n+1
n!
2n
_
n
e
_
n
e
1
12n
,
pentru orice n 1;
pentru orice constante reale si c astfel nc at 0 < < 1 < c are loc
1 < lnlnn < lnn < e
(lnn)(lnlnn)
< n
< n
c
< n
lnn
< c
n
< n
n
< c
c
n
(ecare inegalitate este satisf acut a pentru orice n n
0
, unde n
0
este ales
convenabil pentru ecare inegalitate).
Astfel, putem obt ine:
dac a f este un polinomde grad k cu coecient i reali dar astfel nc at coecientul
termenului de grad maxim este pozitiv iar funct ia polinomial a asociat a (notat a
tot prin f) ia valori reale pozitive, atunci f(n) = (n
k
);
pentru orice constant a real a c > 1, log
c
n = (log n) (log reprezint a funct ia
logaritm n baza 2);
pentru orice num ar real cu 0 < < 1, log n = O(n
);
pentru orice num ar natural k 1, log
k
n = O(n);
n! = (2
n
) si n! = o(n
n
);
log(n!) = (nlog n)
12
;
12
De fapt, observ am c a lim
n
n!
(
n
e
)
n
2n
= 1, ceea ce ne arat a c a
_
n
e
_
n
2n constituie o
si mai bun a aproximare asimptotic a pentru n!. Astfel, este interesant de remarcat c a, pentru n =
100, e
1
1201
1.00083299 si e
1
1200
1.00083368. Ca urmare, formula lui Stirling ofer a o margine
superioar a pentru aproximarea lui n! mai mare de (1 + 10
6
) ori dec at marginea inferioar a.
Ordine de m arime 135
dac a f : N R
+
este o funct ie astfel nc at exist a n
0
N cu proprietatea
f(n) 1 pentru orice n n
0
, atunci
1
2
2
log
2
f(n)|
f(n) 2
log
2
f(n)|
pentru orice n n
0
, ceea ce conduce la f(n) = (2
log
2
f(n)|
).
Atragem ns a atent ia aupra unor situat ii de genul 4
n
,= O(2
n
)
13
.
Dac a /si B sunt mult imi de funct ii ca cele denite mai sus (O(g) etc.) iar f este
o funct ie de la Nla R
+
, atunci vom nota:
f +/ = f +g[g /;
/+B = f +g[f /, g B;
f/ = f g[g /. Dac a f este funct ia constant a c, atunci vom scrie c/n
loc de f/;
/B = fg[f /, g B;
O(/) =
f,
O(f).
Egalitatea / = B va nt eleas a prin incluziune (pentru orice funct ie f, dac a
f / atunci f B). Aceast a ultim a convent ie este n str ans a leg atur a cu convent ia
deja adoptat a (f(n) = O(g(n)), de exemplu). Astfel, O(f(n)) = O(g(n)) ne spune
c a orice funct ie ce este de ordinul O al lui f este si de ordinul O al lui g (dar nu n
mod necesar si invers), iar f(n) +O(g(n)) = O(h(n)) ne spune c a suma dintre f si
o funct ie de ordinul O al lui g este o funct ie de ordinul O al lui h. De exemplu,
1
3
n
3
+O(n
2
) = O(n
3
).
Putem accepta si notat ii de genul f(n) = g(n) + O(h(n)) pentru a specica faptul
c a f este suma dintre g si o funct ie de ordinul O al lui h (sau, altfel spus, f este un
element al mult imii g +O(h)).
Urm atoarea propozit ie urmeaz a cu usurint a de la denit ii (dar atragemnc a o dat a
atent ia asupra faptului c a egalitatea dintre mult imile noastre de funct ii desemneaz a
de fapt incluziune de la st anga la dreapta).
Propozitia 4.9.1.2. Fie f si g funct ii de la N la R
+
si c R
+
. Atunci, au loc
(1) O(f(n)) +O(g(n)) = O(f(n) +g(n));
(2) cO(f(n)) = O(f(n));
(3) O(O(f(n))) = O(f(n));
(4) O(f(n))O(g(n)) = O(f(n)g(n));
(5) O(f(n)g(n)) = f(n)O(g(n)).
13
Dac a presupunem, prin contradict ie, c a 4
n
= O(2
n
), atunci exist a o constant a real a c > 0 si un
num ar natural n
0
astfel nc at 4
n
c2
n
, pentru orice n n
0
. De aici urmeaz a 2
n
c, pentru orice
n n
0
, ceea ce este fals.
136 Complexitatea operat iilor
4.9.2 Timpul de execut ie al unui algoritm
Estimarea timpului necesar execut iei unui algoritm se realizeaz a n raport cu o
anumit a unitate de m asur a a datelor de intrare. Cel mai adesea se ia n consider-
are lungimea reprezent arii datelor de intrare (a operanzilor) ntr-o baz a b
14 15
.
Ment ion amnt ai c a orice num ar natural n poate reprezentat n baza b 2 n forma
n = n
k1
b
k1
+ +n
0
,
unde 0 n
i
< b pentru orice 0 i < k, si n
k1
,= 0. Aceast a reprezentare este
complet determinat a de secvent a de numere
(n
k1
, . . . , n
0
)
b
,
motiv pentru care aceast a secvent a va numit a reprezentarea n baza b a lui n.
Num arul k > 0 este numit lungimea reprezent arii lui n n baza b (sau lungimea
lui n, atunci c and baza b este sub ant eleas a din context), n
k1
se numeste cifra cea
mai semnicativ a, iar n
0
cifra cea mai put in semnicativ a a reprezent arii lui n n
baza b. Atunci c and k = 1 spunem c a n este num ar n precizie simpl a; altfel, n este
un num ar n precizie multipl a.
Relat ia dintre n si k este dat a prin
k = log
b
n| + 1
(cu convent ia log
b
0 = 0). Ca urmare, funct ia f(n) ce furnizeaz a lungimea reprezen-
t arii n baza b a lui n satisface relat ia f(n) = (log
b
n).
Atunci c and b 10, notat ia n baza b va simplicat a la (n
k1
n
0
)
b
. Putem
face aceast a simplicare si pentru 10 < b 35 dac a folosim, de exemplu, alfabetul
englez si renot am numerele 10, 11 etc. prin A, B etc., n aceast a ordine. Astfel,
(1A2)
16
constituie aceeasi reprezentare n baza 16 ca si secvent a (1, 10, 2)
16
. Atunci
c and vom lucra cu baza 2 sau 10 vom folosi o nou a simplicare, obt inut a prin elimi-
narea parantezelor si a indicelui bazei. Cifrele utilizate pentru scrierea unui num ar
n baza 2 sunt numite cifre binare sau bit i. Secvent ele binare sunt secvent e de bit i.
Uneori este convenabil s a complet am la st anga cu zerouri reprezentarea n baza b a
lui n. Ne vom referi la sirurile obt inute ca ind tot reprezentarea n baza b a lui n
(aceast a convent ie are caracter pur tehnic).
Presupunem c a cititorul este familiarizat cu operat iile uzuale de adunare, sc ade-
re, nmult ire si mp art ire cu numere scrise ntr-o baz a b. Acestea se realizeaz a prin
repetarea de un num ar nit de ori a urm atoarelor operat iilor considerate primitive:
compararea a dou a cifre ale bazei;
14
O baz a de numerat ie este un num ar natural b 2. Numerele i, cu 0 i < b, sunt numite cifrele
bazei b.
15
Reprezentarea intern a a datelor n calculator se face utiliz and codicarea binar a a acestora.
Operat iile cu date sunt astfel convertite n operat ii cu siruri binare (deplasare la st anga sau dreapta
cu o pozit ie, adunare de siruri binare etc.). Ca urmare, complexitatea execut arii de c atre calculator
a unor operat ii cu anumite tipuri de date se rezum a la complexitatea realiz arii unor operat ii cu siruri
binare, aceasta din urm a ind m asurat a n raport cu lungimea sirurilor.
Timpul de execut ie al unui algoritm 137
adunare, sc adere si nmult ire a 2 cifre ale bazei, lu and n considerare si trans-
portul, av and drept r aspuns o cifr a a bazei si un transport;
mp art ire a unui num ar format din dou a cifre ale bazei la o cifr a a bazei, av and
drept r aspuns un c at si un rest (ambele ind cifre ale bazei).
Regulile de baz a folosite n evaluarea complexit at ii unui algoritm sunt urm atoa-
rele:
complexitatea unei structuri repetitive (de tip for, while, until) este dat a de
complexitatea testului la care se adaug a complexitatea maxim a a corpului res-
pectivei structuri, si nmult ind totul cu num arul de repet ari a acestuia;
complexitatea unei structuri secvent iale este complexitatea maxim a a compo-
nentelor structurii;
complexitatea structurii if-then-else (if-then) este dat a de complexitatea testului
la care se adaug a complexitatea maxim a a ramurilor (a ramurii).
Vom trece acum n revist a complexitatea realiz arii operat iilor de baz a cum ar
adunarea, sc aderea, nmult irea etc. Vom urma cu prec adere [185] unde cititorul poate
g asi detalii complete asupra algoritmilor discutat i sumar mai jos si a complexit at ii
acestora.
Adunarea si sc aderea a dou a numere cu reprezentare binar a pe cel mult k bit i pot
realizate n complexitate timp O(k).
Inmult irea, f acut a scol areste, poate realizat a n complexitate timp O(k
2
).
Dac a ns a se utilizeaz a algoritmul Karatsuba, complexitatea timp devine O(k
log 3
),
iar dac a se utilizeaz a transformata Fourier discret a, complexitatea scade dramatic
la O(k log k). Cum ns a nmult irea realizat a prin transformata Fourier discret a este
ecient a doar pentru valori mari ale lui k (de obicei, cel put in 1000), n practic a,
algoritmul Karatsuba se dovedeste de preferat.
Imp art irea realizat a prin algoritmul uzual de mp art ire necesit a complexitate timp
O(k
2
). Exist a si o variant a recursiv a a mp art irii, bazat a oarecum pe ideea ce st a la
baza algoritmului Karatsuba, ce necesit a doar O(k
log 3
+k log k).
O analiz a simplist a a algoritmului lui Euclid ne arat a c a complexitatea acestuia
nu dep aseste O(k
3
). Ins a, o analiz a atent a conduce la un rezultat mult mai bun.
Imp art irea lui r
i
la r
i+1
cu obt inerea c atului q
i+2
si a restului r
i+2
, utiliz and notat iile
din Sect iunea 4.2, se poate realiza n O((log r
i+1
)(log q
i+2
)). Atunci,
n1
i=1
(log r
i+1
)(log q
i+2
) (log b)
n1
i=1
log q
i+2
= (log b)(log q
1
q
n+1
)
Nu este greu de v azut c a
q
1
q
n+1
a,
ceea ce conduce la complexitatea timp O((log a)(log b)). Deci, dac a numerele se
reprezint a pe cel mult k bit i, atunci complexitatea algoritmului (extins al) lui Euclid
este O(k
2
). Exist a si alt i algoritmi de calcul al celui mai mare divizor comun a dou a
numere. Cea mai ecient a solut ie este de complexitate O(k
2
/ log k).
Exponent ierea modular a, adic a calculul lui a
n
mod m, necesit a complexitate timp
O(k
3
), presupun and c a a, n si m se reprezint a pe cel mult k bit i. Exist a multe
solut ii pentru aceast a problem a, depinz and de diverse particularit at i ale exponentului
sau modulului, solut ii de complexitate mult mai bun a dec at cea ment ionat a mai sus.
Toate acestea pot g asite n [185].
Atunci c and pentru o problem a nu se cunoaste nici un algoritm de complexitate
timp polinomial a iar algoritmii existent i sunt inpracticabili pentru valori rezonabile
ale datelor de intrare, vom spune c a problema este dicil a sau grea sau intractabil a.
De exemplu, factorizarea numerelor este o problem a dicil a. Pentru a nt elege ce
nseamn a aceasta aducem la cunostint a cititorului urm atorul rezultat. Pe data de
9 mai 2005, o echip a a Agent iei Federale Germane pentru securitatea informat iei,
compus a din F. Bahr, M. Boehm, J. Franke si T. Kleinjung, a anunt at factorizarea
unui num ar de 200 de cifre, num ar cunoscut sub denumirea de RSA-200. Acest
num ar face parte dintr-o select ie de numere propuse de compania american a RSA
Security, numere ce au exact 2 factori primi si care sunt considerate ca ind dicil
de factorizat (pietre de ncercare pentru problema facoriz arii). Echipa german a
a utilizat pentru factorizarea acestui num ar o ret ea de calculatoare ce au lucrat n
paralel. Timpul CPU necesar factoriz arii acestui num ar folosind un procesor AMD
Opteron la 2.2 GHz ar fost de aproximativ 55 de ani (a se vedea rubrica chal-
lenges la http://www.rsasecurity.com/rsalabs//wiki/RSA-200).
Oricum, echipa german a a nceput lucrul la sf arsitul anului 2003 si factorizarea s-a
ncheiat cu succes n mai 2005.
4.10 Aplicat ii: partajarea secretelor
Vom ar ata n aceast a sect iune cum, Teorema chinez a a resturilor, n principal, poate
utilizat a n denirea unei scheme de partajare a secretelor.
Presupunem c a o activitate ce impune p astrarea anumitor secrete (de exemplu,
deservirea unei liale a unei b anci) necesit a un num ar n de persoane (angajat i), si o
anumit a subramur a a acestei activit at i poate realizat a de oricare k persoane din cele
n, dar nu mai put in de k (de exemplu, deschiderea seifului b ancii). Ca urmare, vom
presupune c a are loc 2 k n. Presupunem n continuare c a realizarea acestei
subactivit at i necesit a cunoasterea unei anumite parole (de acces). Aceast a parol a
trebuie partajat a ntre cele n persoane n asa fel nc at:
oricare k persoane din cele n s a poat a reface parola (n mod unic si n timp
ecient);
orice grup de mai put in de k persoane din cele n s a nu poat a reface parola
(unic) n timp ecient.
Cum putem alege o astfel de parol a, si cum o putem partaja astfel nc at s a e satisf a-
cute dezideratele de mai sus ?
Inainte de a da un r aspuns problemei de mai sus facem ment iunea c a parola poate
ntotdeauna codicat a numeric astfel c a o putem presupune a un num ar natural
Aplicat ii: partajarea secretelor 139
S. Fie 2 k n numere naturale. O schem a de partajare a secretelor const a
dintr-un (n + 1)-uplu (S; I
1
, . . . , I
n
) de numere naturale astfel nc at:
cunoasterea a cel put in k numere distincte I
i
1
, . . . , I
i
k
conduce la determinarea
ecient a a lui S;
cunoasterea a mai put in de k numere dintre I
1
, . . . , I
n
nu permite determinarea
usoar a a lui S (schema este rezistent a la atacuri de coalit ie de dimensiune
cel mult (k 1)).
S se numeste secretul sau parola schemei, iar I
j
, parole sau secrete part iale.
Asa cum constat am, o solut ie a problemei descrise la nceputul sect iunii ar putea
consta n construct ia unei scheme de partajare a secretelor. Vom prezenta n cele
ce urmeaz a o variant a de construct ie a unei astfel de scheme, propus a de Maurice
Mignotte n 1983 ([130]). Ea se bazeaz a pe ceea ce numim azi (k, n)-secvent e
Mignotte, ce sunt secvent e
m
1
< < m
n
de n numere naturale relativ prime dou a c ate dou a, cu proprietatea suplimentar a
m
1
m
k
> m
nk+2
m
n
(produsul celor mai mici k numere l depseste pe cel al celor mai mari (k 1) nu-
mere).
De exemplu, secvent a de numere prime
11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37
constituie o (4, 8)-secvent a Mignotte.
Teorema 4.10.1. ([130]) Pentru orice 2 k n si orice num ar natural , exist a si
se poate construi efectiv o (k, n)-secvent a Mignotte
m
1
< < m
n
astfel nc at ( )/ , unde = m
1
m
k
si = m
nk+2
m
n
.
Aceast a teorem a ne spune c a putem determina secvent e Mignotte astfel nc at
diferent a dintre si , ponderat a prin , s a e oric at de mare (folosind notat iile din
teorem a).
Fie m
1
, . . . , m
n
o (k, n)-secvent a Mignotte. Alegem arbitrar S cu proprietatea
< S < si determin am I
i
prin
I
i
= S mod m
i
,
pentru orice 1 i n.
Vom ar ata acum c a (n+1)-uplul (S; I
1
, . . . , I
n
) este o (k, n)-schem a de partajare
a secretelor.
140 Aplicat ii: criptograe cu chei publice
Fie I
i
1
, . . . , I
i
k
secrete part iale distincte. In baza Teoremei chineze a resturilor,
sistemul
()
_
_
_
x I
i
1
mod m
i
1

x I
i
k
mod m
i
k
i
1
m
i
k
. Mai mult, aceast a solut ie este chiar S
(ea este solut ie din modul n care s-au denit numerele I
i
, iar din modul de alegere
a lui ei avem S < m
1
m
k
m
i
1
m
i
k
). Determinarea lui S, pornind de la
I
i
1
, . . . , I
i
k
se face n timp polinomial.
Pe de alt a parte, oricare (k 1) secrete part iale I
i
1
, . . . , I
i
k1
conduc, n baza
Teoremei chineze a resturilor, la o unic a solut ie modulo m
i
1
m
i
k1
a sistemului
()
_
_
_
x I
i
1
mod m
i
1

x I
i
k1
mod m
i
k1
S este solut ie a sistemului dar, deoarece S > m
nk+2
m
n
m
i
1
m
i
k1
,
S nu este n Z
m
i
1
m
i
k1
. Singura metod a de determinare a ei, cunosc and doar
I
i
1
, . . . , I
i
k1
const a n:
determinarea unicei solut ii din Z
m
i
1
m
i
k1
a sistemului (), e aceasta S
t
;
determinarea elementelor din intervalul (, ) ce sunt congruente cu S
t
modu-
lo m
i
1
m
i
k1
, si vericarea ec aruia ca o posibil a parol a.
Intre si exist a aproximativ ( )/ numere congruente cu S
t
(numerele dintre
si , n ordine cresc atoare, furnizeaz a prin mp art ire la resturile 0, . . . , 1, ci-
clic). In baza Teoremei 4.10.1, secvent a Mignotte poate aleas a astfel nc at num arul
( )/ s a e oric at de mare, ceea ce va asigura securitate schemei (de exem-
plu, alegerea schemei Mignotte astfel nc at ( )/ > 10
100
asigur a securitate
schemei).
4.11 Aplicat ii: criptograe cu chei publice
In aceast a sect iune vom puncta c ateva din aplicat iile majore ale teoriei grupurilor, si
n special a grupurilor ciclice, n criptograe. Prezentarea noastr a va urma [187].
4.11.1 Introducere n criptograe
Criptosistem. Meoda fundamental a de securizare a comunicat iei ntre dou a p art i
A si B fat a de o tert a parte C const a n stabilirea, de comun acord de c atre A si B,
a unui sistem de criptare (cifrare) a mesajelor. Un astfel de sistem trebuie s a ofere
posibilitatea cript arii mesajelor ce urmeaz a a transmise si, totodat a, a decript arii
corecte a mesajelor (criptate) recept ionate. De exemplu, A si B pot conveni ca
ecare liter a a mesajului s a e nlocuit a ciclic cu litera aat a la distant a k de litera
n cauz a (consider and alfabetul ordonat n mod uzual). Astfel, pentru k = 2, litera a
Introducere n criptograe 141
s-ar nlocui cu c, litera b cu d etc. Vom spune n acest caz c a cheia de criptare este
k = 2; ea poate schimbat a la ecare nou a comunicare (cu condit ia de a putea
stabilit a de A si B n deplin a securitate).
Mesajele originale, ce urmeaz a a criptate si transmise, se construiesc pe baza
unei mult imi nite de elemente atomice, mult ime numit a alfabet. Elementele
acestei mult imi pot literele si cifrele caracteristice unei anumite limbi (englez a,
japonez a, chinez a etc.), secvent e formate din anumite litere si/sau cifre (g andite ca
entit at i indivizibile), logograme sau diverse simboluri speciale reprezent and cuvinte
sau fraze. Mesajele formate pe baza unui astfel de alfabet vor numite texte init iale
sau texte surs a sau texte clare sau plaintexte
16
. Ele sunt secvent e (nsiruiri) de e-
lemente ale alfabetului. Similar, putem presupune c a textele produse prin criptarea
textelor surs a sunt construite pe baza unui alt alfabet (nu neap arat identic cu cel peste
care se construiesc textele surs a). Textele rezultate prin criptarea textelor surs a vor
numite texte criptate sau texte cifrate sau criptotexte
17
.
Denitia 4.11.1. Un sistem de criptare sau criptosistem este un 5-uplu
o = (T, (, /, c, T),
unde:
(i) T este o mult ime nit a si nevid a numit a alfabetul plaintextelor. Elementele ei
sunt numite simboluri/caractere plaintext;
(ii) ( este o mult ime nit a si nevid a numit a alfabetul criptotextelor. Elementele ei
sunt numite simboluri/caractere criptotext;
(iii) /este o mult ime nit a si nevid a numit a spat iul cheilor de criptare. Elementele
ei sunt numite chei (de criptare);
(iv) c si T sunt dou a mult imi de funct ii,
c = e
K
: T ([K /
si
T = d
K
: ( T[K /,
astfel nc at pentru orice K / si x T are loc d
K
(e
K
(x)) = x.
Plaintextele (textele ce urmeaz a a criptate) se construiesc pe baza alfabetului
T, iar criptotextele (textele ce rezult a prin criptare) sunt elemente ale mult imii tu-
turor textelor construite pe baza alfabetului (. Pentru ecare cheie K /, funct ia
e
K
(d
K
) se numeste funct ia/regula de criptare (decriptare). Observ am c a funct ia d
K
este invers la st anga al funct iei e
K
, iar e
K
este invers la dreapta al funct iei d
K
. Ca ur-
mare, e
K
este funct ie injectiv a, iar d
K
, surjectiv a. Injectivitatea regulilor de criptare
conduce imediat la [T[ [([.
16
Terminologia de plaintext este de provenient a englezeasc a si prefer am s a o utiliz am datorit a
usurint ei n exprimare.
17
Terminologia de criptotext provine de la cuv antul englezesc cryptotext.
Moduri de operare. Criptarea unui plaintext x
1
x
n
, unde x
i
T pentru orice
1 i n, se poate realiza n una din urm atoarele dou a variante numite moduri de
operare:
Modul de operare cu cheie x a. Se alege o cheie K si se cripteaz a ecare
caracter x
i
prin e
K
. Adic a, criptotextul va
e
K
(x
1
) e
K
(x
n
);
Modul de operare cu cheie variabil a. Pentru ecare i se determin a o cheie K
i
si se cripteaz a x
i
prin e
K
i
. Adic a, criptotextul va
e
K
1
(x
1
) e
Kn
(x
n
).
Determinarea cheilor K
i
se face de obicei printr-un asa numit generator de
chei, pornindu-se de la o cheie init ial a, un anumit sir de init ializare si, eventual,
plaintextele x
j
si criptotextele asociate lor, pentru orice j < i.
Criptosistemele c arora li se asociaz a un generator de chei si, deci, care se utilizeaz a
n modul de operare cu cheie variabil a, se mai numesc si criptosisteme cu chei sir.
Criptosistemele dezvoltate p an a n prezent pot mp art ite n dou a clase funda-
mentale:
criptosisteme simetrice, caracterizate prin aceea c a regula de decriptare poate
determinat a usor pornind de la regula de criptare, si invers;
criptosisteme asimetrice sau cu chei publice, opuse celor simetrice. Intr-un
astfel de criptosistem, cunoasterea unei reguli e
K
nu permite, prin metodele
cunoscute la momentul actual, determinarea n mod ecient a regulii d
K
.
Adesea, n cadrul criptosistemelor simetrice, alfabetul plaintextelor este o mul-
t ime de secvent e de lungime m 1 formate din elemente ale unei alte mult imi
P. Adic a, T P
m
. Dac a utilizatorul si formeaz a plaintextele din elemente ale
mult imii P, atunci criptarea cu un altfel de criptosistem se realizeaz a prin mp art irea
plaintextului surs a n blocuri de lungime m(eventual ultimul bloc este completat ast-
fel nc at s a aib a lungimea m), cript andu-se apoi ecare bloc n parte. Din acest motiv,
astfel de criptosisteme mai sunt numite si criptosisteme bloc. Argumentul fundamen-
tal care st a la baza consider arii acestora rezid a din faptul c a, pentru ele, regulile de
criptare fac apel intensiv la elementele constitutive ale blocului. Marea majoritate a
criptosistemelor simetrice ce au utilitate practic a relevant a sunt criptosisteme bloc.
Interact iunea dintre utilizatorii legali si cei ilegali ai unui criptosistem poate
reprezentat a schematic ca n Figura 4.2, unde:
A si B sunt utilizatori legali ce au convenit a comunica utiliz and un criptosis-
tem a priori stabilit ntre ei, si cu o anumit a cheie de criptare K;
A
criptare
decriptare
decriptare
criptare
B
canal de transmisie
C
6
K K
K K
? ?
6 6
-
plaintext
text decriptat
-
text decriptat
plaintext
Figura 4.2: Interact iunea dintre utilizatorii legali si ilegali ai unui criptosistem
C este utilizator ilegal ce ncearc a a captura criptotexte ce se transmit ntre A
si B n ideea determin arii plaintextelor corespunz atoare (sau, n cel mai bun
caz, a cheii de criptare), sau ce ncearc a a altera mesajele ce se transmit ntre
A si B.
Construct ia criptosistemelor trebuie realizat a av and n vedere urm atoarele dou a
deziderate fundamentale:
(1) pentru orice cheie K, funct iile e
K
si d
K
s a poat a calculate ecient
18
(cunosc and cheia K);
(2) determinarea cheii de criptare pe baza unor criptotexte cunoscute (eventual
si prin cunoasterea plaintextelor corespunz atoare) s a e imposibil a (n sens
opus sensului de la (1), de calcul ecient).
Criptanaliza este stiint a ce se ocup a cu studiul tehnicilor (metodelor) prin care
se poate reface un plaintext pornind de la unul sau mai multe criptotexte, f ar a a
cunoaste, a priori, cheia de criptare. Fiecare tehnic a n parte este numit a tehnic a de
criptanaliz a sau tehnic a de atac sau atac. Dac a un criptosistem poate atacat cu
succes printr-o anumit a tehnic a, atunci vom spune c a el poate spart prin respectiva
tehnic a. Persoanele ce se ocup a cu studiul si practicarea tehnicilor de atac se numesc
criptanalisti. Cuplul celor dou a stiint e, criptograe si criptanaliz a, este nt alnit ade-
sea sub terminologia de criptologie.
O presupunere fundamental a n criptanaliz a, enunt at a pentru prima dat a de D.A.
Kerckhoffs n secolul 19 (a se vedea [90]), const a n aceea c a securitatea oferit a de un
criptosistem trebuie s a se bazeze numai si numai pe cheia de criptare (nu si pe anu-
mite detalii constructive ale acestora deoarece, mai devreme sau mai t arziu, acestea
pot deveni cunoscute criptanalistilor). Altfel spus, Kerckhoffs porneste de la ideea
c a, n procesul de criptanaliz a, criptanalistii au toate detaliile constructive ale crip-
tosistemului, except and cheia utilizat a la momentul respectiv. Chiar dac a n situat ii
reale lucrurile nu stau n acest fel, presupunerea lui Kerckhoffs este important a prin
aceea c a un criptosistem rezistent la atacuri ce iau n considerare aceast a presupunere
va rezistent si la atacuri pentru care aceast a presupunere nu este satisf acut a.
Exist a, n general, 4 tipuri de atacuri:
18
Prin calculul ecient (usor) al unei funct ii vom nt elege existent a unui algoritm determinist de
complexitate timp polinomial a de calcul al respectivei funct ii.
1. Atac de criptotext. Criptanalistul are la dispozit ie un num ar de criptotexte
(obt inute cu aceeasi cheie) si, scopul lui este de a determina plaintextele core-
spunz atoare, sau cheia de criptare (n cel mai bun caz) sau un algoritm de
determinare a unui (nou) plaintext pornind de la criptotextul asociat (f ar a a
cunoaste cheia de criptare). Schematic, aceasta poate exprimat a ca mai jos:
Date initiale: y
1
= e
K
(x
1
), . . . , y
i
= e
K
(x
i
);
Cerinte: x
1
, . . . , x
i
sau K sau un algoritm de determinare a lui x
i+1
pornind
de la y
i+1
= e
K
(x
i+1
).
2. Atac de plaintext cunoscut. Criptanalistul are la dispozit ie un num ar de cripto-
texte (obt inute cu aceeasi cheie) dar si plaintextele corespunz atoare. Scopul
lui este de a determina cheia de criptare sau un algoritm de determinare a
unui (nou) plaintext pornind de la criptotextul asociat (f ar a a cunoaste cheia
de criptare). Schematic, aceasta poate exprimat a ca mai jos:
Date initiale: (x
1
, y
1
= e
K
(x
1
)), . . . , (x
i
, y
i
= e
K
(x
i
));
Cerinte: K sau un algoritm de determinare a lui x
i+1
pornind de la y
i+1
=
e
K
(x
i+1
).
3. Atac de plaintext ales. Criptanalistul are posibilitatea de a determina criptotex-
tele unor plaintexte alese de el. Scopul lui este de a determina cheia de criptare
sau un algoritm de determinare a unui (nou) plaintext pornind de la cripto-
textul asociat (f ar a a cunoaste cheia de criptare). Schematic, aceasta poate
exprimat a ca mai jos:
Date initiale: (x
1
, y
1
= e
K
(x
1
)), . . . , (x
i
, y
i
= e
K
(x
i
)), unde x
1
, . . . , x
i
sunt
alese de criptanalist;
Cerinte: K sau un algoritm de determinare a lui x
i+1
pornind de la y
i+1
=
e
K
(x
i+1
).
4. Atac adaptiv de plaintext ales. Acesta este un caz particular al metodei de atac
de plaintext ales. Criptanalistul are posibilitatea de a cunoaste criptotextele
asociate plaintextelor alese de el si, mai mult, are posibilitatea de a determina
noi perechi (plaintext,criptotext) cu plaintextul ales n funct ie de concluziile
obt inute prin analiza perechilor (plaintext,criptotext) anterioare.
Exist a si alte metode de atac, mai put in frecvente sau eciente. Unul dintre aces-
tea este atacul de criptotext ales n care se presupune c a criptanalistul are posibilitatea
de a determina plaintextele corespunz atoare unor criptotexte alese de el, iar un altul
const a n enumerarea si vericarea tuturor cheilor posibile. Acest ultim atac, nt alnit
sub denumirea de atac brute-force sau atac prin c autare exhaustiv a a cheilor va
abreviat de noi prin EKS
19
.
19
De la Exhaustive Key Search.
Corespondenta liter acifr a. Marea majoritate a criptosistemelor ce sunt utilizate
ast azi n practic a sunt construite utiliz and aparatul algebric, uz and de o anumit a
corespondent a bijectiv a ntre setul de caractere necesar construirii plaintextelor si
criptotextelor si o anumit a submult ime de numere naturale (o astfel de corespondent a
ar putea , de exemplu, codul EBCDIC sau ASCII cu numerele privite n sistemul
zecimal). O astfel de codicare a setului de caractere utilizat nu trebuie g andit a
ca o metod a de crestere a securit at ii criptosistemelor; ea nu este altceva dec at un pas
intermediar n aplicarea unor metode criptograce bazate, n mod esent ial, pe teoria
numerelor.
F ar a a aduce nici un prejudiciu teoriei generale, se utilizeaz a un set redus de
caractere ca cel din din Figura 4.3, mpreun a cu corespondent a liter acifr a asociat a.
a b c d e f g h i j k l m
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
n o p q r s t u v w x y z
13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
Figura 4.3: Corespondent a liter a-cifr a
Astfel, se nlocuiesc a prin a, a prin a, prin i, s prin s si t prin t.
De asemenea, nu se face distinct ie ntre literele mari si mici, spat iile sunt inserate
ntre caractere doar pentru claritate, nu se folosesc semne de punctuat ie, caractere
matematice sau de orice alt tip. Aceasta se bazeaz a pe faptul c a orice limbaj este
dependent de context n mare m asur a, sensul unei propozit ii ind clar chiar prin
convent iile f acute mai sus.
Dac a x = x
1
x
n
este un text de lungime n 1 peste alfabetul considerat mai
sus, atunci prin deplasarea/shiftarea lui x cu k pozit ii, unde 0 k 25, nt elegem
textul obt inut din x prin nlocuirea ec arei litere x
i
cu litera de pe pozit ia (k
i
+
k) mod 26, unde k
i
este pozit ia literei x
i
, pentru orice i.
Criptosisteme cu chei publice. O caracteristic a esent ial a a criptosistemelor cu
chei simetrice este aceea c a, cheia de criptare trebuie s a e secret a (cunoscut a nu-
mai de utilizatorii legali ai criptosistemului). Aceast a cheie furnizeaz a at at regula
de criptare c at si cea de decriptare, ecare din aceste reguli ind algoritmic calcula-
bile n timp ecient (un astfel de criptosistem va prezentat n Sect iunea 4.11.2).
Transmiterea cheii ntre utilizatorii legali trebuie realizat a folosind un canal de trans-
misie sigur ceea ce, n practic a, poate constitui o problem a major a (interceptarea
cheii, de c atre un utilizator ilegal, compromite criptosistemul n totalitate).
Opus ideii de cheie secret a se a a conceptul de cheie public a. Astfel de chei, asa
cum ne spune si numele lor, sunt publice (pot cunoscute de oricine); cunoasterea
lor asigur a determinarea ecient a a regulilor de criptare dar, f ar a informat ii supli-
mentare (uzual numite trape secrete), regulile de decriptare sunt foarte dicil de
determinat. Criptosistemele bazate pe astfel de chei se numesc criptosisteme cu chei
publice. Ideea realiz arii unor astfel de criptosisteme a fost prezentat a n 1976, de
146 Criptosistemul RSA
c atre W. Dife si M.E. Hellman [42], la o Conferint a Nat ional a de Informatic a n
SUA (a se vedea si [43])
20
. Primul criptosistem de acest tip a fost propus de Merkle
si Hellman [117, 118, 76]
21
. Multe alte criptosisteme au fost apoi propuse si, multe
dintre ele, s-au dovedit a nesigure. Altele asigur a securitate dar sunt inutilizabile
din punct de vedere practic, iar altele ori se bazeaz a pe chei extremde lungi ori cripto-
textul produs este foarte mare n raport cu plaintextul. Put ine dintre ele s-au dovedit
a at at sigure c at si practic utilizabile. Dintre acestea ment ion am criptosistemul
RSA, criptosistemul Rabin, criptosistemul ElGamal, criptosistemul Chor-Rivest (din
clasa criptosistemelor bazate pe problema rucsacului), criptosistemul McEliece si
criptosisteme bazate pe curbe eliptice. Primele trei pot utilizate si n construct ia de
semn aturi digitale (a se vedea Sect iunea 4.11.3).
Criptosistemele cu chei publice sunt predispuse atacului de plaintext cunoscut
deoarece cheia este public a. Astfel, oricine intercepteaz a un criptotext y poate ncer-
ca diverse plaintexte x pentru a obt ine e
K
(x) = y. Perechile (x, y) astfel obt inute
pot atunci constitui baza unui atac de plaintext cunoscut. Ca urmare, cu c at spat iul
plaintextelor este mai mic, cu at at mai mult criptosistemul este nesigur. De fapt,
discut ia de mai sus ne spune c a criptosistemele cu chei publice nu pot asigura se-
curitate necondit ionat a. Deci, ceea ce putem cere de la astfel de criptosisteme este
doar securitatea algoritmic a (ceea ce nu este put in dac a aceast a securitate algoritmic a
este bine aleas a adic a, bazat a pe probleme a c aror rezolvare este algoritmic foarte
dicil a la momentul actual).
4.11.2 Criptosistemul RSA
Criptosistemul RSA a fost propus de Ronald Rivest, Adi Shamir si Leonard Adleman
n 1977 [151], lu andu- si denumirea de la numele celor care l-au propus. Dintre toate
criptosistemele cu chei publice propuse p an a n prezent, RSA s-a dovedit a cel mai
usor de implementat si utilizat. El se bazeaz a pe dicultatea factoriz arii numerelor
foarte mari (a se vedea discut ia de la sf arsitul Sect iunii 4.9).
4.11.2.1 Descrierea criptosistemului
Criptosistemul RSA foloseste aritmetica modular a n Z
n
, unde n este produsul a
dou a numere prime distincte p si q.
Descrierea criptosistemului
e p si q dou a numere prime distincte si e n = pq;
T = ( = Z
n
;
/ = (n, p, q, e, d)[e Z
(n)
ed 1 mod (n);
20
Independent, aceast a idee apare si la R. Merkle dar, datorit a unor probleme editoriale, prima
lucrare a acestuia apare abia n 1978 [116].
21
S i n acest caz, lucrarea lui Merkle si Hellman apare n 1978, ceea ce face ca criptosistemul RSA,
care a fost publicat n 1977, s a e considerat de unii autori ca ind primul astfel de criptosistem.
Descrierea criptosistemului 147
pentru orice cheie K = (n, p, q, e, d) / si x, y Z
n
,
e
K
(x) = x
e
mod n si d
K
(y) = y
d
mod n;
pentru orice cheie K = (n, p, q, e, d) /, (n, e) este cheia public a, iar
(p, q, d), cea secret a.
Ar at am c a pentru orice cheie K = (n, p, q, e, d), d
K
este invers la st anga a funct ie
e
K
, adic a x
ed
x mod n, pentru orice x Z
n
. Avem de analizat dou a cazuri:
(1) x Z
n
. Atunci, x
ed
x mod n deoarece ed 1 mod (n);
(2) x Z
n
Z
n
. Fie t Z astfel nc at ed 1 = t(n). Dac a x = 0, atunci are
loc x
ed
x mod n. Presupunem deci c a x ,= 0. Atunci, deoarece x si n nu
sunt prime ntre ele, (x, n) 2. Cum n = pq si x < n, deducem c a (x, n) = p
sau (x, n) = q. S a presupunem c a (x, n) = p (cel alalt caz este complet similar
acestuia). Atunci, q nu va divide x si, n baza teoremei lui Fermat, deducem c a
are loc
x
q1
1 mod q
de la care urmeaz a x
t(n)
1 mod q. Combin and aceasta cu x x mod p si
cu faptul c a p si q sunt prime ntre ele, deducem
x
t(n)+1
x mod pq.
Adic a, x
ed
x mod n.
Ca urmare, structura denit a mai sus este un criptosistem.
Presupunem acum c a dou a persoane A si B doresc s a schimbe mesaje cript andu-
le cu RSA cu parametrii p, q si n (p si q cunoscut i doar de A si B, iar n public).
Pentru aceasta, A alege o pereche de numere (e
A
, d
A
) ca n algoritm, face public e
A
(cheia lui public a) si ret ine secret d
A
(cheia lui secret a). Similar, B alege (e
B
, d
B
),
face public e
B
si ret ine secret d
B
. Presupunem acum c a A doreste a cripta si trans-
mite un mesaj c atre B. Acest mesaj se codic a numeric (folosind, de exemplu,
corespondent a deja adoptat a) dup a care, sirul numeric obt inut se mparte n blocuri
de cifre, de dimensiune egal a, astfel nc at ecare bloc s a poat a considerat ca un
num ar din Z
n
(eventual, ultimul bloc se completeaz a cu zerouri la dreapta pentru
a avea aceeasi lungime ca si celelate blocuri). Fie x = x
1
x
m
aceast a descom-
punere. Se calculeaz a apoi
y
i
= x
e
i
mod n,
pentru orice 1 i m. Secvent a y = y
1
y
m
reprezint a codul numeric al cripto-
textului.
Decriptarea secvent ei y cere determinarea subsecvent elor y
1
, . . . , y
m
(ca mai sus).
Aceasta poate constitui o problem a serioas a pentru B ca urmare a faptului c a aceste
subsecvent e pot avea lungimi diferite iar B nu va sti cum s a le separe. Aceast a pro-
blem a poate dep asit a dac a, nainte de a trimise, secvent ele y
1
, . . . , y
m
sunt com-
pletate la st anga cu zero-uri astfel nc at toate s a aib a aceeasi lungime ca si blocurile
x
i
. Fie y
t
1
, . . . , y
t
m
aceste noi blocuri. Atunci, decriptarea decurge calcul and
x
i
= (y
t
i
)
d
mod n,
pentru orice 1 i m.
Exemplul 4.11.2.1. Fie p = 101 si q = 113 dou a numere prime. Atunci,
n = 11413 si (n) = 11200.
Deoarece (n) = 2
6
5
2
7, urmeaz a c a e poate ales ca ind orice num ar mai mic
strict dec at n ce nu este divizibil prin 2, 5 sau 7. Fie e = 3533. Atunci, cu ajutorul
algoritmului lui Euclid determin am d = e
1
mod 11200 = 6597.
Numerele n = 11413 si e = 3533 sunt publice; p, q si d sunt secrete. Criptarea
textului 9726 produce criptotextul 5761 deoarece
9726
3533
mod 11413 = 5761.
Decriptarea lui 5761 conduce, evident, la 9726.
Vom discuta n cele ce urmeaz a c ateva aspecte legate de implementarea crip-
tosistemului RSA. Utilizarea acestui criptosistem n practic a necesit a parcurgerea
urm atorilor pasi:
alegerea a dou a numere prime, p si q (este necesar ca aceste numere s a e mari,
de cel put in 100 de cifre ecare, pentru a asigura securitate criptosistemului);
alegerea unui num ar e Z
(n)
si determinarea inversului modulo (n) al aces-
tuia, e el d.
Este recomandabil ca numerele p si q s a aib a lungimi apropiate (dac a nu chiar
egale). Alegerea lui e constituie un alt punct cheie at at pentru asigurarea securit at ii
criptosistemului dar c at si pentru ecient a implement arii. Se constat a c a valori mici
ale lui e asigur a criptare rapid a si, totodat a, d a posibilitatea unui factor mare de de-
criptare d, ceea ce m areste securitatea criptosistemului (asupra acestui aspect vom
reveni). Cele mai utilizate valori pentru e sunt 3, 17 si 65537 (2
16
+1) (reprezentarea
binar a a lui 65537 are doar doi bit i 1, ceea ce ne spune c a se vor face doar 16 ridic ari
la puterea a 2-a si o nmult ire).
Algoritmii ce implementez a regulile e
K
si d
K
sunt ecient i, de complexitate
O((log n)
3
).
Generarea numerelor prime p si q, de 100 de cifre s a spunem, ar ridica urm a-
toarea problem a care, aparent, ar c at se poate de serioas a: nu epuiz am, ntr-o pe-
rioad a de utilizare a unui astfel de criptosistem, toate numerele prime de 100 de cifre?
R aspunsul este c at se poate de simplu dac a facem apel la Teorema numerelor prime.
In baza ei putem spune c a exist a proximativ 4 10
97
numere prime cu 100 de cifre,
Criptanaliz a RSA 149
num ar ce dep aseste num arul de atomi din universul vizibil (a se vedea Sect iunea
4.1). Ca urmare, nu trebuie s a ne e team a c a am epuiza toate numerele prime
ntr-o perioad a, e ea oric at de lung a, de utilizare a criptosistemului RSA.
Testarea primalit at ii unui num ar p se poate face prin algorithmi probabilisti de
complexitate O((log p)
3
) (de exemplu, algorithmul Miller-Rabin). Dejavantajul unui
algoritm probabilist const a n aceea c a el furnizeaz a r aspuns corect dac a num arul
este prim, dar poate furniza r aspuns eronat dac a num arul nu este prim (adic a, el ne
poate spune c a num arul este prim, chiar dac a acesta nu este). Iterarea unui algoritm
probabilist peste o aceeasi intrare (acelasi num ar pentru care se testeaz a primalitatea)
de un num ar de ori si obt inerea de ecare dat a a unui r aspuns de genul num arul este
prim face ca probabilitatea de r aspuns eronat s a scad a dramatic. De exemplu, n
cazul algoritmului Miller-Rabin, iterarea de 100 de ori a acestuia poate conduce la o
probabilitate de r aspuns eronat de cel mult 1/4
100
. In 2002, Agrawal, Kayal si Sa-
xena au ar atat c a problema primalit at ii poate rezolvat a prin algoritmi deterministi
de complexitate timp polinomial a (lucrarea acestora a fost publicat a n 2004 [1]).
Algoritmii deterministi de complexitate timp polinomial a cunoscut i la momentul ac-
tual au complexitate destul de ridicat a, O((log p)
10.5
), ceea ce face ca tot algoritmii
probabilisti s a e preferat i deocamdat a.
Generarea unui num ar prim se face n dou a etape: se genereaz a aleator un num ar,
dup a care se veric a primalitatea acestuia. O problem a ce se ridic a relativ la gene-
rarea aleatoare a numerelor este urm atoarea: c ate numere mari trebuiesc generate
aleator pentru a depista cel put in un num ar prim? Pentru a r aspunde acestei ntreb ari
reamintim c a Teorema numerelor prime arm a c a pentru orice num ar natural m e-
xist a aproximativ m/ln(m) numere prime mai mici dec at m. Aceasta nseamn a c a,
dac a p a fost generat aleator, probabilitatea ca el s a e prim este 1/ln(p). In cazul n
care p este un num ar de 512 bit i, atunci probabilitatea de mai sus este aproximativ
1/177. Adic a, n medie, generarea a 177 de numere mari va include si un num ar
prim. Dac a ns a cerem nc a de la nceput ca numerele generate s a e impare, atunci
probabilitatea de mai sus se dubleaz a.
O implementare a acestei metode pe o masin a SPARC II a condus la depistarea
unor numere prime de 256 de bit i n 2.8 secunde, a unor numere prime de 512 de
bit i n 24 secunde, a unor numere prime de 768 de bit i n 2 minute, si a unor numere
prime de 1024 de bit i n 5.1 minute [162].
4.11.2.2 Criptanaliz a RSA
Trebuie s a remarc am c a dac a se cunoaste descompunerea lui n n factori primi,
n = pq, criptosistemul RSA este compromis (n ipoteza c a aceast a descompunere
este cunoscut a de o persoan a neautorizat a). In adev ar, cunosc and p si q se poate
determina usor (n) si, atunci, cunoasterea cheii publice e conduce la determinarea
imediat a a cheii secrete d (n timp O((log n)
3
)). Calcularea lui (n) n timp poli-
nomial determinist cunosc and doar n, are aceleasi consecint e. Calculul lui (n) n
timp ecient face apel tot la factorizarea lui n. Ca urmare, putem spune c a criptosis-
temul RSA si bazeaz a securitatea pe problema factoriz arii pentru care, la momentul
actual, nu se cunosc metode eciente (dac a numerele prime p si q sunt alese aleator
si sucient de mari).
Vom prezenta n continuare 3 modalit at i de a ataca criptosistemul RSA, f ar a a
cunoaste factorizarea lui n. Fiecare din aceste atacuri speculeaz a utilizare gresit a
a criptosistemului sau alegere nepotrivit a a parametrilor.
Atacul lui Davida a fost propus n [36], el exploat and utilizare cu greseli a cripto-
sistemului.
Presupunem c a A trimite un mesaj x lui B folosind cheia public a e
B
. Mai pre-
supunem c a C interceptez a mesajul transmis, y = x
e
B
mod n, si multiplic a y cu
z, unde z este ales astfel nc at exist a z
1
mod n, si trimite y
t
= yz
e
B
mod n lui
B. Decript and acest mesaj, B va g asi x
t
= y
td
B
mod n care, foarte probabil, este
un plaintext f ar a nt eles. Ca urmare, el va renunt a la acest mesaj. Dac a C va putea
obt ine x
t
, atunci el va putea determina x prin
x = x
t
z
1
mod n.
Atacul lui Lenstra a fost propus n [102], el exploat and, ca si atacul lui Davida,
utilizare cu greseli a criptosistemului.
Decriptarea unui mesaj criptat cu RSA poate realizat a ecient dac a, dat y =
x
e
mod n, se calculeaz a
x
p
= y
d mod p1
mod p
si
x
q
= y
d mod q1
mod q.
De la acestea, x se obt ine cu ajutorul Teoremei chineze a resturilor ca ind unica
solut ie modulo n = pq a sistemului
_
x x
p
mod p
x x
q
mod q
S a presupunem c a x
p
a fost calculat corect dar x
q
a fost calculat gresit. Ca urmare,
rezolvarea sistemului de mai sus va conduce la un x
t
diferit de x si, privit ca plaintext,
f ar a nt eles. Dac a acest x
t
este obt inut de C, atunci se poate determina n timp ecient
p prin
p = ((x
te
B
y) mod n, n).
Ca urmare, criptosistemul este complet neutralizat de C.
Atac de exponent secret mic. Atacul pe care l prezent am aici este datorat lui
M. Wiener [196]. El exploateaz a alegerea unui parametru e care produce o cheie
secret a d prea mic a.
Teorema 4.11.2.1. Fie p si q numere prime astfel nc at q < p < 2q, n = pq, si
e, d Z
(n)
astfel nc at ed 1 mod (n). Dac a d < 1/3
4
n, atunci d se poate
determina n timp polinomial determinist n raport cu log n cunosc and doar n si e.
Criptanaliz a RSA 151
Demonstratie Relat ia e, d Z
(n)
conduce la existent a unui num ar natural k astfel
nc at ed 1 = k(n) sau, echivalent,
e
(n)

k
d
=
1
d(n)
(1)
Mai mult, ed k(n) = 1 ne spune c a (k, d) = 1, deci fract ia k/d este ireductibil a.
Ca urmare, determinarea lui d poate redus a la determinarea unor fract ii ire-
ductibile k/d care s a verice (1). Vom ar ata c a orice fract ie ireductibil a k/d ce
veric a (1) va veriica si
e
n

k
d
<
1
2d
2
(2)
In plus, determinarea fract iilor k/d ce veric a (2) se poate face n timp polinomial n
raport cu log n.
S a presupunem deci c a k/d veric a (1). Stabilim nt ai urm atoarele relat ii:
n (n) = p +q 1
< 3q 1 (de la p < 2q)
< 3q
< 3
n (de la q < p si n = pq)

si
k(n) = ed 1
< ed
< d(n) (de la e < (n))
< 1/3
4
n(n) (conform ipotezei)

care conduce la k < 1/3
4
n.
Acum, obt inem:
[e/n k/d[ = [ed kn[/(nd)
= [1 +k(n) kn[/(nd)
= [k(n (n)) 1[/(nd)
< (k(n (n)))/(nd)
< (3k
n)(nd)
< (3k)(d
n)
< (
4
n)(d
n)
= 1/(d
4
n)
< 1/(3d
2
) (de la
4
n > 3d)
< 1/(2d
2
)
Deci, k/d veric a (2).
Fract iile k/d ce veric a (2) sunt exact convergentele fract iei continue asociate lui
e/n [73]. Acestea se obt in pe baza c aturilor succesive ale mp art irii lui e la n prin
algoritmul lui Euclid (a se vedea Sect iunea 4.2). Exist a log n astfel de convergente
ce pot determinate n timp polinomial n raport cu log n. Vericarea faptului c a
una din aceste convergente este exact fract ia k/d ce veric a (1) se face tot n timp
152 Scheme de semnare
polinomial n raport cu log n. Deci, d se poate determina n timp polinomial n raport
cu log n. 2
Cu valori de 512 bit i pentru p si q, va rezulta n de 1024 bit i. Ca urmare, pentru a
contracara atacul lui Wiener, d trebuie s a e de cel put in 256 bit i.
Cele prezentate de noi n aceast a sect iune nu au dorit altceva dec at s a scoat a n
evident a subtilitatea unor astfel de atacuri si, de ce nu, s a atrag a interesul cititorului
spre acest domeniu extrem de util si interesant.
La momentul actual nu se cunoaste nici o metod a viabil a (practic a) de atac mpo-
triva criptosistemului RSA. Utilizarea unor algoritmi cuatici sau moleculari pentru
rezolvarea problemei factoriz arii ar putea constitui o adev arat a amenint are asupra
acestui criptosistem. Din nefericire pentru cercet atori si din fericire pentru sust in ato-
rii criptosistemului RSA, algoritmii cuatici si moleculari sunt, la momentul actual,
doar pe h artie. Punerea lor n practic a se loveste de probleme dicile de inginerie
genetic a sau cuantic a.
4.11.3 Semn aturi digitale
O alt a aplicat ie important a a problemelor algoritmice ce apar n cadrul grupului Z
m
o constituie semn atura digital a.
4.11.3.1 Introducere
Semn atura are scopul de a certica originalitatea datelor care se transmit ntre diverse
p art i. Frecvent, semn am cecuri, scrisori, contracte; originalitatea semn aturii noastre
confer a textului n cauz a caracterul de original. In general, o semn atur a trebuie s a
satisfac a urm atoarele cerint e:
s a e autentic a (produsul original al semnatarului);
s a e nefalsicabil a;
s a nu poate reutilizat a (odat a folosit a pentru un document, s a nu poat a
transferat a pe alt document prin diverse tehnici);
s a nu poat a repudiat a (renegat a) de semnatarul ei.
In realitate, nici una din cerint ele de mai sus nu este complet satisf acut a. Exist a
diverse metode de vericare a originalit at ii semn aturii (analize grafologice etc.) dar
care nu confer a garant ii complete.
Necesitatea utiliz arii semn aturilor este c at se poate de clar a pentru oricine dintre
noi. S a presupunem c a A si B sunt dou a p art i ce doresc s a comunice, schimb and
ntre ele diverse mesaje (documente, acte, scrisori etc.). Exist a cel put in dou a aspecte
fundamentale care trebuiesc luate n considerat ie:
Introducere 153
1. dac a B primeste un mesaj x de la A, atunci B trebuie s a aib a garant ia c a x
este, n adev ar, mesajul original trimis de A (acest mesaj nu a fost schimbat
pe parcurs de o tert a persoan a C sau, chiar de c atre A A comunic a lui B c a
i va trimite mesajul x dar, n fapt, el trimite un alt mesaj invoc and, la nevoie,
posibilitatea alter arii mesajului pe canalul de transmisie);
2. dac a A trimite mesajul x c atre B, atunci A trebuie s a aib a garant ia c a mesajul
x este cel recept ionat de B (mesajul nu a fost schimbat pe parcurs de o tert a
persoan a C sau, chiar de c atre B).
Intr-un astfel de context, utilizarea semn aturii (personale) constituie solut ia proble-
mei. A va semna suplimentar mesajul x prin determinarea, dup a o procedur a de
semnare secret a (personal a), a entit at ii sig(x) (semn atur a grac a, amprent a digital a
etc.). C and B recept ioneaz a cuplul (x, sig(x)), el va verica, cu o procedur a public a
ver(x, sig(x)), autenticitatea semn aturii sig(x) asupra mesajului x. Interpunerea
lui C ntre A si B, f ar a a cunoaste procedura de semnare, trebuie s a e inecient a.
Discut ia purtat a p an a acum poate bine descris a prin intermediul Figurii 4.4.
A B
-
x
A C
-
x
B
- x
t
A C
-
x, sig
A
(x)
B
-
x
t
, ?
Figura 4.4: Schema de semnare cu interpunerea unei tert e p art i
In 1976, Dife si Hellman [43], odat a cu lansarea ideii de cheie public a, propune
utilizarea semn aturilor si n cazul transmisiei datelor prin intermediul calculatorului
(mesaje, programe etc.). Cerint ele pe care trebuie s a le satisfac a o semn atur a, c at
si precaut iile (m asurile de sigurant a) pe care trebuie s a si le ia p art ile implicate n
comunicare, discutate mai sus, trebuie s a r am an a valabile si n acest caz. Spre deose-
bire de semn atura uzual a a ec aruia, ce este n linii mari aceeasi pe orice document,
semn atura digital a variaz a de la document la document.
Denitia 4.11.3.1. O schem a de semnare, sau semn atur a digital a, este un 5-uplu
Sig = (T, o, /, /
s
, /
v
),
unde:
(1) T este o mult ime nit a si nevid a ale c arei elemente sunt numite mesaje;
(2) o este o mult ime nit a si nevid a ale c arei elemente sunt numite semn aturi;
(3) / este o mult ime nit a si nevid a ale c arei elemente sunt numite chei de sem-
nare;
(4) /
s
= sig
K
: T o[K / si /
v
= ver
K
: T o 0, 1[K /
sunt mult imi /-indexate ale c aror elemente sunt numite reguli/algoritmi de
semnare si, respectiv, reguli/algoritmi de vericare, astfel nc at
ver
K
(x, y) = 1 sig
K
(x) = y,
pentru orice x T, y o si K /.
Utilizarea unei scheme de semnare de c atre dou a p art i A si B decurge astfel:
semnare. A decide asupra mesajului pe care l are de transmis lui B, e acesta
x, alege o cheie K de semnare, semneaz a obt in and sig
K
(x), si transmite lui B
cuplul (x, sig
K
(x));
vericare. B primeste un cuplu (x, sig
K
(x)) si accept a semn atura lui A dac a
si numai dac a ver
K
(x, sig
K
(x)) = 1.
O cerint a natural a asupra schemelor de semnare digital a const a n aceea c a semnarea
si vericarea trebuie s a se fac a usor (n timp polinomial determinist). Algoritmii
de semnare trebuie s a e secret i, iar cei de vericare, publici. Interceptarea unui
mesaj si a unei semn aturi asociate nu trebuie s a permit a determinarea algoritmului
de semnare si nici falsicarea semn aturii prin alte mijloace (semnarea corect a a altor
mesaje f ar a a cunoaste algoritmul de semnare).
Semn aturile digitale nu pot asigura securitate necondit ionat a pentru simplul mo-
tiv c a, vericarea tuturor posibilit at ilor (ce sunt n num ar nit) conduce la deter-
minarea algoritmului de semnare utilizat.
Semn aturile digitale pot utilizate n conjunct ie cu metodele de criptare cu chei
publice astfel. Presupunem c a Adoreste s a transmit a lui B un mesaj x. Asi alege un
algoritm (propriu) de semnare sig
A
, semneaz a mesajul, e y = sig
A
(x), si cripteaz a
cuplul (x, y) folosind un algoritm de criptare cu chei publice e
B
(propriu lui B, deci
pentru care B cunoaste regula de decriptare d
B
). Rezultatul, z = e
B
(x, y), este trimis
lui B (Figura 4.5(a)).
Evident, Apoate cripta nt ai pe x, e
B
(x), si apoi semna rezultatul (Figura 4.5(b)).
Dar, n acest caz, un utilizator ilegal C care intercepteaz a cuplul
(e
B
(x), sig
A
(e
B
(x)))
poate nlocui semn atura lui A, sig
A
(e
B
(x)), f ar a a cunoaste mesajul original x, prin
semn atura lui proprie sig
C
(e
B
(x)), si trimite lui B cuplul
(e
B
(x), sig
C
(e
B
(x)))
(Figura 4.5(c)). In urma recept ion arii acestui cuplu, B va considera mesajul ca
venind din partea lui C si nu a lui A (mesajul poart a semn atura lui C). O astfel
de situat ie poart a denumirea de impersonicare. Pentru a o evita, se recomand a nt ai
semnarea mesajului si apoi criptarea cuplului (mesaj, semn atur a).
Semn atura ElGamal 155
_
A
d
A
sig
A
e
A
, ver
A
_
B
d
B
sig
B
e
B
, ver
B
-
e
B
(x, sig
A
(x))
(a)
_
A
d
A
sig
A
e
A
, ver
A
_
B
d
B
sig
B
e
B
, ver
B
-
e
B
(x), sig
A
(e
B
(x))
(b)
_
A
d
A
sig
A
e
A
, ver
A
_
C
sig
C
ver
C
_
B
d
B
sig
B
e
B
, ver
B
-
e
B
(x), sig
A
(e
B
(x))
-
e
B
(x), sig
C
(e
B
(x))
(c)
Figura 4.5: Semn are digital a n conjunct ie cu criptare cu chei publice
Adesea, cheia K utilizat a pentru semnare cont ine un parametru k, numit para-
metru de securitate, care, la schimbarea cheii, se schimb a doar el. In acest caz este
de preferat de p astrat restul cheii drept cheie si de g andit parametrul de securitate ca
ind un parametru auxiliar. Altfel spus, este de preferat ca procedura de semnare s a
e o funct ie de 2 variabile, sig
K
(x, k). Evident, aceasta nu modic a cu absolut nimic
strategia general a.
4.11.3.2 Semn atura ElGamal
Semn atura ElGamal a fost propus a n 1985 [47]. Aceast a schem a este nedeterminist a
n sensul c a pentru un mesaj x pot exista mai multe semn aturi valide; algoritmul de
vericare trebuie s a e capabil de a accepta oricare din acestea ca semn aturi auten-
tice.
Ideea de baz a n cadrul acestei semn aturi este de a semna un mesaj x Z
p
,
unde p este un num ar prim, printr-o pereche (, ) Z
p
Z
p1
astfel nc at x este
combinat ie liniar a de si cu doi parametri secret i a si k,
x = (a +k) mod (p 1).
Aceast a combinat ie este aleas a modulo p 1 deoarece vericarea semn aturii se va
face prin intermediul echivalent ei
u v mod (p 1)
u

v
mod p,
pentru orice r ad acin a primitiv a a lui Z
p
.
Descrierea semn aturii:
e p un num ar prim si o r ad acin a primitiv a modulo p;
T = Z
p
;
o = Z
p
Z
p1
;
/ = (p, , a, )[a Z
p1
, =
a
mod p;
pentru orice K = (p, , a, ) si k Z
p1
, mesajul x Z
p
este semnat prin
sig
K
(x, k) = (, ),
unde
=
k
mod p si = (x a)k
1
mod (p 1)
(k
1
este determinat modulo p 1), iar vericarea semn aturii (, ) pentru
mesajul x se face prin
ver
K
(x, (, )) = 1

x
mod p.
Numerele p, si sunt publice (unui grup de utilizatori), iar a este secret (parti-
cular ec arui utilizator n parte). In plus, semnarea unui mesaj x presupune alegerea
unui parametru de securitate k, ceea ce nt areste securitatea schemei f ar a a afecta
ecient a veric arii (observ am c a algoritmul de vericare nu depinde de k).
Schema descris a mai sus este o schem a de semnare. In adev ar, are loc urm atorul
sir de echivalent e
= (x a)k
1
mod p 1 k (x a) mod p 1
x (a +k) mod p 1

x

a+k
mod p

x

mod p.
Exemplul 4.11.3.1. Fie p = 467, = 2 si a = 127. Atunci,
=
a
mod p
= 2
127
mod 467
= 132.
Presupunem c a se doreste a se semna mesajul x = 100 folosind parametrul de secu-
ritate k = 213 (k Z
466
si k
1
= 431). Numerele si vor date prin:
= 2
213
mod 467 = 29,
si
= (100 127 29) 431 mod466 = 51.
Ca urmare, sig
K
(x, k) = (29, 51).
Vericarea se face calcul and
132
29
29
51
mod 467
si
2
100
mod 467
si constat and c a ele sunt congruente modulo 467.
Semn atura ElGamal 157
Algoritmii de semnare si vericare pentru semn atura ElGamal au complexitatea
O((log p)
3
).
Semn atura ElGamal si bazeaz a securitatea pe intractabilitatea problemei loga-
ritmului discret. Ca urmare, p si trebuie alesi astfel nc at s a e ndeplinit acest
deziderat (p trebuie s a e num ar prim sucient de mare, n general de cel put in 1024
bit i, iar s a e r ad acin a primitiv a modulo p generat a aleator).
Chiar dac a p si sunt alesi ca mai sus, exist a situat ii care compromit semn atura,
aas cum se va vedea mai jos. Ment ion am ns a c a nici una din situat iile descrise mai
jos nu reprezint a un pericol real asupra semn aturii dac a aceasta este utilizat a cu
grij a.
Determinarea semn aturii pentru un mesaj dat. Presupunem c a, dat mesajul x,
dorim s a construim o semn atur a valid a pentru el, (, ), f ar a a cunoaste a. Pre-
supunem c a, printr-o anume metod a, am determinat . Atunci, urmeaz a s a deter-
min am . Aceasta se reduce la rezolvarea ecuat iei
mod p,
care constituie subiectul problemei logaritmului discret.
Dac a presupunem c a, printr-o anume metod a, am determinat , determinarea lui
se reduce la rezolvarea ecuat iei

x
mod p.
Pentru rezolvarea acetei ecuat ii, care nu pare a problema logaritmului discret, nu
se cunoaste n prezent nici o metod a polinomial a determinist a.
Determinarea mesajului pentru o semn atur a dat a Dac a presupunem c a am ales
o pereche (, ) ca semn atur a, determinarea unui mesaj x pentru care aceast a pereche
s a e semn atur a se poate face prin rezolvarea ecuat iei

x
mod p,
care este o instant a a problemei logaritmului discret.
Determinarea simultan a a semn aturii si a mesajului Exist a posibilitatea deter-
min arii simultane a 3 numere , si x astfel nc at (, ) s a e semn atur a pentru x.
In adev ar, pentru orice i si j cu 0 i, j p 2 si (j, p 1) = 1, numerele
=
i
j
mod p
= j
1
mod (p 1)
x = ij
1
mod (p 1),
unde j
1
este determinat modulo p 1, veric a
i
(
i
j
)
j
j
1
mod p

ij
1
j
mod p

ij
1
j
mod p

ij
1
mod p

x
mod p,
ceea ce arat a c a (, ) este semn atur a pentru x.
Falsicarea semn aturii cunosc and o semn atur a Dac a se poate intercepta un cu-
plu (x, (, )), unde (, ) este semn atur a a lui x, atunci se pot semna (valid) si alte
mesaje. In adev ar, pentru orice h, i si j cu 0 h, i, j p2 si (h j, p1) = 1,
numerele
t
=
h
j
mod p
t
=
t
(h j)
1
mod (p 1)
x
t
=
t
(hx +i)(h j)
1
mod (p 1),
unde (h j)
1
este determinat modulo p 1, veric a
(
t
)
mod p,
ceea ce arat a c a (
t
,
t
) este semn atur a pentru x
t
.
Dup a cum putem constata, nici una din metodele de mai sus nu constituie un atac
serios la adresa semn aturii ElGamal. De altfel, nu se cunoaste nici un atac serios la
adresa acestei semn aturi, except and unele neglijent e de protocol pe care le vom
semnala n continuare.
Cunoasterea num arului secret k Presupunem c a s-a interceptat o pereche de nu-
mere (x, (, )), unde (, ) este semn atura lui x. Atunci, cunoasterea lui k conduce
la determinarea imediat a a lui a prin relat ia
a = (x k)
1
mod (p 1),
ceea ce compromite semn atura.
Utilizarea aceluiasi k pentru a semna mesaje diferite Dac a se utilizeaz a acelasi
num ar k pentru a semna dou a mesaje distincte x
1
si x
2
, atunci semn aturile sunt de
forma (,
1
) si (,
2
). Ca urmare,
1

x
1
mod p
si
2

x
2
mod p,
ceea ce conduce la
x
1
x
2

1
mod p.
Deoarece =
k
mod p, relat ia de mai sus conduce la
x
1
x
2

k(
2
1
)
mod p,
care este echivalent a cu
k(
2
1
) x
1
x
2
mod (p 1).
Semn atura DSS 159
Aceasta este o ecuat ie modular a n necunoscuta k, ce admite solut ie (k a fost utilizat
pentru a semna x
1
si x
2
). Conform Teoremei 4.7.1, solut iile n Z
p1
ale acestei
ecuat ii sunt
(k
0
+i(p 1)/d) mod p 1,
unde k
0
este o solut ie arbitrar a a ei, d = (
2
1
, p 1) si 0 i < d.
Determinarea unei solut ii k
0
se poate face cu algoritmul extins al lui Euclid, asa
cum a fost discutat n Sect iunea 4.2. Valoarea real a a lui k se determin a test and
relat ia
k
mod p.
4.11.3.3 Semn atura DSS
Semn atura DSS (Digital Signature Standard) a fost propus a n august 1991 de NIST
ca metod a standard de schem a de semnare [48]. Dup a 3 ani de dispute si cri-
tici asupra ei, n mai 1994 semn atura DSS a fost adoptat a si publicat a [141]. Ea
este, n esent a, o variat ie a schemei de semnare ElGamal, variat ie generat a pe baza
urm atoarei observat ii. Spre deosebire de un criptosistem, o semn atur a digital a tre-
buie s a asigure securitate pentru o perioad a ndelungat a de timp (semn atura pe un
document important trebuie s a si p astreze intacte calit at ile pentru ani si ani de zile).
Deoarece securitatea schemei de semnare ElGamal este bazat a n mod direct pe pro-
blema logaritmului discret, num arul prim p trebuie ales sucient de mare (512 bit i
sau, asa cum se sugereaz a, chiar 1024 de bit i). Dac a p este ales de 512 bit i, semn atura
ve avea 1024 de bit i, ceea ce este considerat neconvenabil din punct de vedere practic
(de exemplu, pentru SmartCard-uri se prefer a semn aturi mult mai scurte). Schema de
semnare DSS produce semn aturi de 320 de bit i f ar a a compromite securitatea aces-
teia. Idea de baz a const a n utilizarea unui num ar prim de 512 bit i (sau chiar 1024
de bit i) si a unui factor prim q de 160 de bit i al lui p 1. Calculele se vor realiza n
subgrupul Z
q
al lui Z
p
, utiliz and un element Z
p
de ordin q. Atunci, x Z
p
va
semnat prin (, ) Z
q
Z
q
astfel nc at x este o combinat ie liniar a de si cu doi
parametri secret i a Z
q
si k Z
q
,
x = (a +k) mod q.
Aceast a combinat ie este aleas a modulo q deoarece vericarea semn aturii se va face
prin intermediul echivalent ei
u v mod q
u

v
mod p,
pentru orice element Z
p
de ordin q. Se poate vedea astfel analogia cu schema
ElGamal, nlocuind r ad acina primitiv a (element de ordin p 1) printr-un element
de ordin q.
Securitatea schemei este bazat a pe problema logaritmului discret n Z
q
, problem a
care, la momentul actual, este intractabil a.
Descrierea semn aturii:
se aleg numerele p, q si astfel nc at p este prim, problema logaritmului discret
n Z
p
este intractabil a, q este un factor prin al lui p 1, iar Z
p
este un
element de ordin q (ca urmare, mod q este r ad acin a primitiv a n Z
q
);
T = Z
p
;
o = Z
q
Z
q
;
/ = (p, q, , a, )[a Z
q
=
a
mod p;
pentru orice cheie K = (p, q, , a, ) si k Z
q
,
sig
K
(x, k) = (, ),
unde
= (
k
mod p) mod q si = (x +a)k
1
mod q,
iar
ver
K
(x, (, )) = 1 (
e
1
e
2
mod p) mod q = ,
unde
e
1
= x
1
mod q si e
2
=
1
mod q,
pentru orice x Z
p
(k
1
si
1
sunt calculate modulo q).
Numerele p, q, si sunt publice (unui grup de utilizatori), iar a este secret
(particular ec arui utilizator n parte).
Vericarea faptului c a schema descris a mai sus este, n adev ar, o schem a de
semnare decurge astfel. Relat ia k (x + a) mod q este echivalent a, succesiv,
cu:
k (x +a) mod q k (x +a)
1
mod q

k

(x+a)
1
mod p

k

x
1
(
a
)
1
mod p

k

x
1
1
mod p

k

e
1
e
2
mod p
(pentru cea de a doua echivalent a s-a utilizat faptul c a are ordinul q n Z
p
). De aici
urmeaz a y = (
e
1
e
2
mod p) mod q.
Exemplul 4.11.3.2. Fie q = 101, p = 78q + 1 = 7879 si 3 un element primitiv n
Z
7879
. Consider am = 3
78
mod 7879 = 170 si a = 75. Atunci,
=
a
mod p = 4567.
Presupunem c a se doreste a se semna mesajul x = 1234 folosind parametrul de
securitate k = 50 (k Z
75
si k
1
= 99). Numerele si vor date prin:
= (170
50
mod 7879) mod 101 = 94,
si
= (1234 + 75 94) 99 mod 101 = 97.
Ca urmare, sig
K
(x, k) = (94, 97).
Semn atura DSS 161
Algoritmii de semnare si vericare au complexitate O((log p)
3
). Se recomand a
ca p si q s a satisfac a
2
l1
< p < 2
l
, 2
159
< q < 2
160
cu 512 l 1024 multiplu de 64 [50].
Num arul se poate alege pornind de la un element primitiv
0
n Z
p
, prin
=
p1
q
0
mod p.
Prin modul de alegere al lui , numerele si vor , de asemenea, r ad acini de
ordin q ale lui 1 modulo p. Necesitatea calculului lui
1
cere ndeplinirea relat iei
, 0 mod q (probabilitatea de a se obt ine un cu 0 mod q este de 2
160
).
Capitolul 5
Completitudine n teoria mult imilor
part ial ordonate
5.1 Completitudine
Not iunile de completitudine joac a un rol deosebit de important n teoria mult imilor
part ial ordonate si a aplicat iilor acesteia. In general, o mpo este numit a complet a
dac a orice submult ime a ei ce satisface o proprietate dat a admite inmum si/sau
supremum. Prima not iune de completitudine a fost introdus a de Birkhoff n 1933 [8]
prin considerarea conceptului de latice complet a (mpo pentru care orice submult ime
nevid a admite inmum si supremum). Ulterior, apar si alte tipuri de completitudine;
acestea, mpreun a cu c ateva propriet at i de baz a ale lor, vor discutate n capitolul de
fat a.
Multe studii n informatica teoretic a asupra recursivit at ii fac apel la studiul
supremului unor tipuri de lant uri [20, 103, 153, 191]. Este natural atunci a introduce
un concept de completitudine prin lant uri. Meritul unui studiu profund al acestui tip
de completitudine apart ine lui Markowski [119, 120, 121].
Denitia 5.1.1. Spunem c a o mpo M = (A; ) este complet a prin lant uri dac a orice
lant n M admite supremum.
Observatia 5.1.1.
(1) Denit ia 5.1.1 poate reformulat a echivalent prin: M este mpo complet a prin
lant uri dac a au loc urm atoarele propriet at i:
M are cel mai mic element;
orice lant nevid L A admite suprem.
Aceast a reformulare este bazat a pe faptul c a existent a supremului lant ului vid
este echivalent a cu existent a celui mai mic element
A
. De multe ori vom
prefera s a folosim aceast a variant a deoarece, n demonstrat ii, apare frecvent
necesitatea clasic arii lant urilor n vide si nevide.
163
164 Teoria mult imilor part ial ordonate
(2) Unii autori cer n Denit ia 5.1.1 doar existent a supremului lant urilor nevide,
iar ceea ce am numit noi mpo complet a ei numesc mpo complet a pointat a.
Atunci c and nu vom cere existent a celui mai mic element ne vom referi la
astfel de mpo ca ind mpo slab complete (deci, n astfel de mpo este asigurat
supremum oric arui lant nevid; cel mai mic element poate s a existe sau nu).
Exemplul 5.1.1.
(1) Orice mpo care are cel mai mic element si pentru care orice lant este nit, este
complet a. In particular, ordinalii nit i si mpo plate sunt mpo complete.
(2) (T(A); ), unde A este o mult ime arbitrar a, este mpo complet a.
(3) Mult imea N a numerelor naturale mpreun a cu ordinea uzual a nu este mpo
complet a deoarece lant ul Nnu admite supremum.
(4) Fie A si B dou a mult imi si (A ;B) mult imea tuturor funct iilor part iale pe A
cu valori n B. Consider am pe (A ;B) relat ia binar a dat a prin
f g Dom(f) Dom(g) (x Dom(f))(f(x) = g(x)),
pentru orice f, g (A ; B). Atunci, ((A ; B); ) este mpo complet a. In
adev ar, dac a L este un lant n (A ; B), funct ia
L (existent a acesteia este

asigurat a de faptul c a (A ; B) este sistem de funct ii compatibile dou a c ate
dou a (Sect iunea 1.1.4)) este supremul acestui lant .
Lema 5.1.1. Fie M si M
t
dou a mpo izomorfe. Atunci, M este complet a dac a si
numai dac a M
t
este complet a.
Demonstratie Fie M = (A; ) si M
t
= (A
t
;
t
) dou a mpo si f : A A
t
un
izomorsm ntre ele. Presupunem c a M este complet a. Atunci,
f(
M
) este cel mai mic element al mpo M
t
;
pentru orice lant L
t
n M
t
, f
1
(L
t
) este lant n M. Atunci, sup
M
(f
1
(L
t
))
exist a si sup
M
(L
t
) = f(sup
M
(f
1
(L
t
))).
Deci, M
t
este complet a.
Un rat ionament similar, realizat prin prisma funct iei f
1
, ne arat a c a dac a M
t
este complet a atunci M este complet a. 2
Fie A o mult ime si (B, ) o mpo. Pe mult imea (A B) a tuturor funct iilor de
la A la B denim relat ia binar a
(AB)
prin:
f
(AB)
g (a A)(f(a) g(a)),
pentru orice f, g : A B. Este usor de vericat c a
(AB)
este ordine part ial a pe
mult imea (A B).
Fie S (A B), a A si S(a) = f(a)[f S. Dac a S = , atunci
S(a) = . Urm atoarea lem a, ce are un caracter tehnic, va intens utilizat a n multe
din demonstrat iile ce urmeaz a.
Completitudine 165
Lema 5.1.2. Fie A o mult ime si (B; ) o mpo. Atunci, pentru orice submult ime
nevid a S (A B) are loc
sup(S) (a A)(sup(S(a))).
In plus, dac a exist a sup(S) atunci are loc
(a A)(((sup(S))(a) = sup(S(a)))
(supremul mult imii S este considerat n raport cu
(AB)
, iar cel al mult imii S(a) n
raport cu ).
Demonstratie Vericarea primei p art i a lemei constituie un simplu exercit iu l asat
n seama cititorului.
Presupunem c a exist a sup(S), e acesta f : A B. Este clar c a pentru orice
a A, f(a) este majorant pentru S(a). Dac a presupunem, prin contradict ie, c a exist a
a Aastfel nc at f(a) nu este cel mai mic majorant pentru S(a), atunci sup(S(a)) <
f(a) (exist a sup(S(a)) conform ipotezei si primei p art i a lemei). Consider am funct ia
f
t
: A B dat a prin
f
t
(x) =
_
f(x), x ,= a
b, x = a
pentru orice x A. Atunci, este usor de vericat c a f
t
este majorant pentru S si
f
t
<
(AB)
f, ceea ce contrazice faptul c a f este cel mai mic majorant al mult imii S.
Deci, exist a sup(S(a)) si acesta este f(a) = (sup(S))(a), pentru orice a A.
Reciproc, presupunem c a exist a sup(S(a)) pentru orice a A. Consider am
funct ia f : A B dat a prin f(a) = sup(S(a)), pentru orice a A. Este usor de
v azut c a f este cel mai mic majorant pentru S. Ca urmare, exist a supremum mult imii
S si, n plus, (sup(S))(a) = sup(S(a)) pentru orice a A. 2
Teorema 5.1.1. Fie A o mult ime nevid a si (B; ) o mpo. Dac a (B; ) este mpo
complet a, atunci ((A B);
(AB)
) este mpo complet a.
Demonstratie Cel mai mic element al mpo ((A B);
(AB)
) este funct ia
(AB)
: A B dat a prin
(AB)
(a) =
B
pentru orice a A.
Fie L (A B) un lant nevid. Atunci, pentru orice a A, L(a) este lant
nevid n B. Deoarece (B; ) este mpo complet a, exist a sup(L(a)) pentru orice
a A. Atunci, Lema 5.1.2 asigur a existent a supremului lant ului L. Ca urmare,
((A B);
(AB)
) este mpo complet a. 2
Exemplul 5.1.2. Mult imea part ial ordonat a ((N
);
(N
)
) este com-
plet a si, ca urmare, orice lant va admite supremum. S a consider am lant ul de funct ii
L = f
i
[i 0 (N
) dat ca n diagrama de mai jos:

L 0 1 2 3
f
0

f
1
1
f
2
1 1!
f
3
1 1! 2!

Acest lant admite supremum, ce poate determinat utiliz and Lema 5.1.2 ca ind:
sup(L)(x) =
_
_
_
1, x = 0
x!, x N
, x = ,
pentru orice x N
. Observ am c a lant ul L constituie o aproximare a funct iei

factorial: f
0
aproximeaz a funct ia factorial pentru , f
1
aproximeaz a funct ia factorial
pentru si 0 etc. Aceste aproxim ari sunt nt elese n sensul
f
0

N
f
1

N
f
2

N
sup(L)
Exemplul 5.1.3. Exemplul 5.1.2 poate generalizat n mod natural. Orice funct ie
f : N
poate aproximat a printr-un lant L de funct ii denite ca n diagrama

de mai jos:
L 0 1 2
f
0
f()
f
1
f() f(0)
f
2
f() f(0) f(1)

Operatii cu mpo complete. Vom studia acum modul n care se p astreaz a propri-
etatea de completitudine prin trecere la intersect ie, reuniune, sume si produse ordo-
nate (asa cum au fost denite n Sect iunea 3.2.4).
Intersect ia unei familii ((A
i
;
i
)[i I) de mpo complete poate s a nu e mpo
complet a din dou a motive:
1. prin intersect ie nu se p astreaz a cel mai mic element. De exemplu, s a con-
sider am Z
1
= Z

1
si Z
2
= Z

2
, unde Z
este mult imea nu-

merelor ntregi negative, iar
1
si
2
sunt dou a elemente diferite ntre ele si
diferite de orice num ar ntreg. Aceste dou a mult imi cu ordinea natural a pe Z
extins a prin considerarea elementelor

1
si respectiv
2
ca ind cele mai mici
elemente, conduc la mpo complete. Intersect ia lor este Z
ce nu mai are cel

mai mic element;
2. prin intersect ie nu se mai asigur a supremum unor lant uri (intersect ia dualelor
mult imilor part ial ordonate de la punctul anterior ne arat a aceasta).
Reuniunea unei familii disjuncte ((A
i
;
i
)[i I) de mpo complete poate s a nu e
mpo complet a dintr-un singur motiv: nu se asigur a existent a celui mai mic element.
Ins a,
iI
(A
i
;
i
) este mpo complet a (consider and un nou element). Dac a
(A
i
;
i
) nu este o familie disjunct a (dar elementele ei sunt mpo complete),
iI
(A
i
;
i
Vom analiza acum cazul sumei ordonate.
Propozitia 5.1.1. Fie 1 = (I; ) o mto complet a si ((A
1
;
i
)[i I) o familie de
mpo complete disjuncte. Atunci, suma ordonat a
o
iI
(A
i
;
i
Completitudine 167
Demonstratie Fie (A;
t
) =
o
iI
(A
i
;
i
). Cel mai mic element al acestei mpo
este cel mai mic element al mpo (A
i
0
;
i
0
), unde i
0
este cel mai mic element al mto
1 (existent a acestuia este asigurat a de faptul c a 1 este complet a).
Fie L A un lant si K = i I[a L : a A
i
. Mult imea K este lant
n I. Deoarece 1 este complet a, va exista k = sup(K). Consider am acum sublant ul
L
t
= LA
k
al lant ului L. Deoacere (A
k
;
k
) este complet a, exist a sup
A
k
(L
t
) si este
usor de ar atat c a sup
A
(L) = sup
A
k
(L
t
). 2
Exist a cazuri n care disjunctivitatea familiei ((A
i
;
i
)[i I) nu este asigurat a.
Suma ordonat a disjunct a (Sect iunea 3.2.4) rezolv a aceast a problem a dar, cel mai mic
element al ei poate s a nu existe chiar dac a ecare mpo din familie are un cel mai mic
element. Remedierea acestei situat ii se pot face astfel. Fie (A
1
;
i
)[i I o familie
de mpo. Atunci, suma separat a a acestei familii, notat a
s
iI
(A
i
;
i
), este mpo
iI
s
(A
i
;
i
) = (A;
t
),
unde A = (
iI
A
i
i) , este un nou element iar
t
este ordinea part ial a
x
t
y are loc una din urm atoarele dou a propriet at i:
1. exist a i I si a, b A
i
astfel nc at x = (a, i), y = (b, i) si a
i
b, sau
2. x = si y A,
pentru orice x, y A.
Suma separat a este oarecum similar a sumei disjuncte, diferent a const and n faptul
c a se introduce un cel mai mic element. Este c at se poate de clar c a sum a separat a de
mpo complete este mpo complet a.
Prin sum a separat a sunt p astrate posibilele elemente minimale ale mpo n cauz a.
Urm atoarea variant a de sum a elimin a aceste elemente.
Fie (A
1
;
i
)[i I o familie de mpo. Atunci, suma de fuziune a acestei familii,
notat a
f
iI
(A
i
;
i
), este mpo
iI
f
(A
i
;
i
) = (A;
t
),
unde A = (
iI
(A
i

A
i
) i) , este un nou element iar
t
este
ordinea part ial a
x
t
y are loc una din urm atoarele dou a propriet at i:
1. exist a i I si a, b A
i

A
i
astfel nc at x = (a, i), y = (b, i) si a
i
b,
sau
2. x = si y A,
pentru orice x, y A.
Suma de fuziune poate considerat a un caz particular de sum a separat a (mpo n
cauz a nu au cel mai mic element). Ca urmare, sum a de fuziune de mpo complete este
mpo complet a.
In cazul produsului ordonat (direct) al unei familii indexate de mpo remarc am
nc a de la nceput c a acesta nu face apel la nici un fel de ordine (part ial a sau total a)
pe mult imea indexilor familiei. Primul nostru rezultat nu este altceva dec at o simpl a
generalizate a Lemei 5.1.2.
Lema 5.1.3. Fie ((A
i
;
i
)[i I) o familie nevid a de mpo. Atunci, pentru orice
submult ime nevid a S
iI
A
i
are loc
sup(S) (i I)(sup(S(i))).
In plus, dac a exist a sup(S), atunci are loc
(i I)(((sup(S))(i) = sup(S(i))).
Demonstratie Similar a Lemei 5.1.2. 2
Dac a n Lema 5.1.3 alegem I = A, A
i
= B si
i
= pentru orice i I, atunci
obt inem rezultatul din Lema 5.1.2.
Propozitia 5.1.2. Fie ((A
i
;
i
)[i I) o familie nevid a de mpo complete. Atunci,
iI
(A
i
;
i
Demonstratie Cel mai mic element al mpo
iI
(A
i
;
i
) este funct ia
iI
A
i
dat a
prin
iI
A
i
(i) =
A
i
, pentru orice i I.
Restul demonstrat iei decurge similar demonstrat iei Teoremei 5.1.1. 2
Corolarul 5.1.1. Fie n 1 un num ar natural si (A
i
;
i
) mpo complete, unde 1
i n. Atunci,
n
i=1
(A
i
; i) este mpo complet a.
Demonstratie Este usor de vericat c a
n
i=1
(A
i
;
i
) si

i1,...,n
(A
i
;
i
) sunt
mpo izomorfe. Atunci, Propozit ia 5.1.2 si Lema 5.1.1 conduc direct la faptul c a
n
i=1
(A
i
; i) este mpo complet a. 2
Exemplul 5.1.4. Produs direct sau cartezian de mpo plate este mpo complet a.
Submultimi partial ordonate complete. Vom discuta acum conceptul de submul-
t ime part ial ordonat a complet a care, ment ion am nc a de la nceput, nu trebuie con-
fundat cu cel de sub-mpo care este si complet a. Vom ncepe cu o observat ie care va
justica introducerea conceptului.
Observatia 5.1.2. Fie M = (A; ) o mpo complet a si M
t
= (A
t
;
t
) o sub-mpo a
lui M.
Completitudine 169
(1) Dac a M
t
este complet a, atunci pentru orice lant nevid Ln M
t
exist a sup
M
(L)
si sup
M
(L) sup
M
(L). Aceast a inegalitate poate strict a. Drept exemplu
s a consider am A = T(N) si A
t
= B A[B nit a N. Atunci, n raport
cu incluziunea, Asi A
t
sunt mult imi part ial ordonate complete. In plus, A
t
este
submult ime part ial ordonat a a lui A . Fie lant ul
L = 0, 0, 2, 0, 2, 4, . . .
n A
t
. Observ am c a sup
M
(L) = N, sup
M
(L) = n N[n este par si
sup
M
(L) sup
M
(L).
(2) Dac a M
t
are cel mai mic element si sup
M
(L) M
t
, pentru orice lant nevid
L n M
t
, atunci M
t
este complet a. In acest caz are loc sup
M
(L) = sup
M
(L),
pentru orice lant nevid L n M
t
.
Denitia 5.1.2. Fie M = (A; ) o mpo complet a si M
t
= (A
t
;
t
) o sub-mpo a lui
M. Spunem c a M
t
este submult ime part ial ordonat a complet a (abreviat, sub-mpo
complet a) a lui M dac a pentru orice lant nevid L n M
t
are loc sup
M
(L) A
t
.
Observatia 5.1.3.
(1) Denit ia 5.1.2 este n concordant a cu Observat ia 5.1.1(1) n sensul c a am putea
nlocui cerint a din aceast a denit ie prin
(1)
M
A
t
;
(2) (L A
t
)(L lant nevid n M
t
sup
M
(L) A
t
).
Aceasta se bazeaz a pe faptul c a sup
M
() =
M
, care conform cerint ei (1)
trebuie s a e n A
t
. Dorim ns a s a subliniem c a dac a la (1) s-ar cere M
t
are
cel mai mic element, atunci aceast a concordant a nu s-ar mai p astra deoarece
ar posibil ca M
t
s a aib a un cel mai mic element diferit de
M
. Ca urmare,
putem spune c a M
t
este sub-mpo complet a a lui M dac a M
t
p atreaz a at at cel
mai mic element al lui M c at si supremum lant urilor.
(2) Cerint a din Denit ia 5.1.2 poate modicat a echivalent la: pentru orice lant
L A
t
exist a sup
M
(L) si are loc sup
M
(L) = sup
M
(L).
(3) Orice sub-mpo complet a a unei mpo complete este mpo complet a.
Propozitia 5.1.3. Intersect ia unei familii (nevide) de sub-mpo complete ale unei mpo
complete este sub-mpo complet a.
Demonstratie Fie / o familie nevid a de sub-mpo complete a mpo complete
M = (A; ).
Fiecare sub-mpo din / p astreaz a cel mai mic element al mpo M. Ca urmare,
acesta se va g asi si n

/. Similar, orice sub-mpo din / p atreaz a supremul
lant urilor calculat n M. Ca urmare, supremul oric arui lant nevid din /, calculat
n M, va n /. 2
170 Completitudine
Reamintim c a mult imea tuturor funct iilor monotone de la o mpo M = (A; ) la
o mpo M
t
= (A
t
;
t
) este notat a prin (M
m
M
t
) sau (A
m
A
t
), atunci c and nu
exist a pericol de confuzie. Este clar c a (A
m
A
t
) (A A
t
).
Fie
(AmA
)
=
(AA
)
[
(AmA
)
. Cu aceast a relat ie, (A
m
A
t
) devine sub-
mpo a mult imii part ial ordonate (A A
t
). Vom ar ata c a (A
m
A
t
) este chiar
sub-mpo complet a.
Teorema 5.1.2. Fie M = (A, ) si M
t
= (A
t
,
t
) dou a mpo. Dac a M
t
este com-
plet a, atunci (A
m
A
t
) este sub-mpo complet a a mpo complete (A A
t
).
Demonstratie Funct ia
(AA
)
este monoton a, ceea ce ne spune c a este element
al mpo (A
m
A
t
).
Fie L (A
m
A
t
) un lant nevid de funct ii monotone. Acest lant admite
supremum n (A A
t
). Vom ar ata c a acest supremum este funct ie monoton a. Fie
a, b A cu a b. Vom ar ata c a are loc
(sup
(AA
)
(L))(a)
t
(sup
(AA
)
(L))(b).
Conform Lemei 5.1.2, este sucient de ar atat c a are loc
sup
(AA
)
(L(a))
t
sup
(AA
)
(L(b)),
iar conform Propozit iei 3.2.3.5 este sucient de ar atat c a L(b) este conal n L(a).
In primul r and remarc am c a L(a) si L(b) sunt lant uri nevide n M
t
deoarece L este
lant nevid de funct ii. Pe de alt a parte, orice element din L(a) este de forma f(a) cu
f L. Cum f este funct ie monoton a si a b, deducem c a are loc f(a)
t
f(b),
iar f(b) este element al lant ului L(b). Deci, L(b) este conal a n L(a). Ca urmare,
sup
(AA
)
(L) (A
m
A
t
).
Deci, (A
m
A
t
) este sub-mpo complet a a mpo complete (A A
t
). 2
Observatia 5.1.4. Teorema 5.1.2 poate reformulat a echivalent astfel.
Fie M = (A, ) si M
t
= (A
t
,
t
) dou a mpo. Dac a M
t
= (A
t
,
t
) este complet a,
atunci supremum oric arui lant nevid de funct ii monotone de la M la M
t
este funct ie
monoton a.
5.2 Teoria de punct x a mult imilor part ial ordonate
5.2.1 Funct ii continue
In analiza matematic a, o funct ie f este continu a dac a este compatibil a cu limita
sirurilor numerice n sensul c a, pentru orice sir convergent (a
n
)
n0
are loc
f( lim
n
a
n
) = lim
n
f(a
n
).
In cazul mult imilor part ial ordonate, limita este supremum sau inmum unei submul-
t imi (submult imile pot arbitrare, dirijate, lant uri etc.). Ca urmare, este natural s a
Funct ii continue 171
extindem conceptul de continuitate de mai sus la funct ii denite pe mpo prin a cere
compatibilitatea acestora cu supremum sau inmum, de exemplu n sensul
f(sup(S)) = sup(f(S)),
pentru orice submult ime S ce satisface o anumit a proprietate dat a a priori (de e-
xemplu, cea de lant ). Ca o astfel de denit ie s a funct ioneze, domeniul pe care este
denit a funct ia n cauz a trebuie s a aib a proprietatea c a pentru orice submult ime S ca
mai sus, sup(S) este un element al domeniului. Ca urmare, domeniul trebuie s a e o
mpo complet a ntr-un sens bine precizat (prin submult imi, prin mult imi dirijate, prin
lant uri etc.).
Conceptul de funct ie continu a denit a pe mpo complete (prin lant uri) este unul
din cele mai studiate concepte de continuitate. Acesta va cel pe care l vomprezenta
si noi n cele ce urmeaz a.
Denitia 5.2.1.1. Fie M = (A; ) si M
t
= (A
t
;
t
) mpo complete si f : A A
t
o funct ie. Spunem c a f este continu a dac a pentru orice lant nevid L n M exist a
sup(f(L)) si f(sup(L)) = sup(f(L)).
Observatia 5.2.1.1.
(1) Cerint a exist a sup(f(L)) din Denit ia 5.2.1.1 este necesar a deoarece n mpo
complete este asigurat supremul lant urilor dar denit ia nu garanteaz a c a f(L)
este lant .
(2) In Denit ia 5.2.1.1 se cere ca lant ul L s a e nevid. Dac a s-ar da posibilitatea
ca relat ia din denit ie s a e satisf acut a si de lant ul vid, atunci s-ar obt ine
f(
M
) = f(sup()) = sup(f()) = sup() =
M
,
deci s-ar p astra si cel mai mic element al mult imilor part ial ordonate. In cazul
n care o funct ie f satisface si aceast a condit ie suplimentar a ea este numit a
funct ie continu a strict a sau funct ie continu a n sens strict.
Funct iile monotone p astreaz a lant urile si, ca urmare, este de asteptat s a existe o
leg atur a destul de str ans a ntre monotonie si continuitate.
Teorema 5.2.1.1. (Continuitate si monotonie)
Fie M = (A; ) si M
t
= (A
t
;
t
t
o funct ie. Atunci, f
este continu a dac a si numai dac a:
(1) f este monoton a;
(2) pentru orice lant nevid L A, f(sup(L))
t
sup(f(L)).
Demonstratie S a presupunem c a f este continu a. Fie a, b A cu a b. Con-
sider am lant ul L = a, b al c arui suprem este b. Continuitatea funct iei f conduce
atunci la
f(b) = f(sup(L)) = sup(f(L)) = sup(f(a), f(b)),
172 Completitudine
de unde urmeaz a f(a)
t
f(b). Deci, f este monoton a.
Inegalitatea de la (2) urmeaz a direct de la denit ia continuit at ii.
Reciproc, presupunem c a sunt ndeplinite condit iile (1) si (2) din enunt ul teore-
mei. Fie L A un lant nevid. Monotonia funct iei f conduce la faptul c a f(L) este
lant (n M
t
), iar completitudinea mult imii part ial ordonate M
t
conduce la existent a
supremului acestui lant . In plus, f(sup(L)) este majorant al lant ului f(L) deoarece
sup(L) este majorant al lant ului L si f este monoton a. Cum sup(f(L)) este cel mai
mic majorant al lant ului f(L), obt inem
sup(f(L))
t
f(sup(L)),
care combinat a cu inegalitatea de la (2) conduce la f(sup(L)) = sup(f(L)). Deci,
f este continu a. 2
Observatia 5.2.1.2. Punctul (2) al Teoremei 5.2.1.1 poate reformulat echivalent
prin:
(2) pentru orice lant nevid L A, f(sup(L)) = sup(f(L)).
Corolarul 5.2.1.1. Fie M = (A; ) si M
t
= (A
t
;
t
t
o funct ie. Dac a M are numai lant uri nite, atunci f este continu a dac a si numai dac a
este monoton a.
Demonstratie Ceea ce avem de ar atat este c a monotonia funct iei f implic a conti-
nuitatea acesteia, n ipoteza n care M are numai lant uri nite.
Fie L A un lant nevid. Conform ipotezei, L este nit si, deci, are cel mai mare
element, e acesta a. Atunci, monotonia funct iei f conduce la
sup(f(L))
t
f(a) = f(sup(L)).
Deci, conform Teoremei 5.2.1.1, f este continu a. 2
Observatia 5.2.1.3. In general, nu orice funct ie monoton a este continu a. S a con-
sider am, spre exemplu, funct ia : (N
) N
dat a prin
(f) =
_
1, (n N)(f(n) ,= )
, altfel,
pentru orice f (N
). Dac a (f) = 1 atunci vom spune c a f este total a;

altfel, spunem c a f este part ial a.
Este usor de v azut c a este funct ie monoton a. In adev ar, dac a consider am dou a
funct ii f, g (N
) astfel nc at f
(N
)
g, atunci:
dac a f este part ial a, (f) = (g) ( este ordinea part ial a pe N
);
dac a f este total a atunci g este total a si, deci, (f) = (g).
Fie acum lant ul de funct ii L din diagrama de mai jos.
L 0 1 2 3
f
0

f
1
0
f
2
0 0

sup(L) 0 0 0 0
Supremum acestui lant este funct ia ce ia valoarea 0 pentru orice num ar natural, si
pentru . Ca urmare, (sup(L)) = 1. Pe de alt a parte, (f
i
) = , pentru orice
i 0. Deci,
(sup(L)) = 1 ,= = sup((L)),
ceea ce ne arat a c a nu este continu a.
Ca urmare, ne-continuitatea funct iei rezid a din faptul c a exist a lant uri de
funct ii part iale al c aror supremum este funct ie total a. Dac a unei funct ii part iale i
este asociat a o anumit a valoare (prin ), iar unei funct ii totale o alt a valoare, atunci
nu poate p astra supremum unor astfel de lant uri.
Incheiem observat ia prin remarca c a dac a nlocuim din denit ia funct iei
prin 0, atunci nu este nici monoton a si nici continu a.
Exemplul 5.2.1.1.
(1) Dac a M
i
= (A
i
;
i
) sunt mpo plate, 1 i n, si M = (A; ) este o mpo
complet a, atunci orice funct ie monoton a f : A
1
A
n
Aeste continu a.
In adev ar, mpo plate sunt complete si produs cartezian de mpo complete este
mpo complet a. In plus,
n
i=1
(A
i
;
i
) are numai lant uri nite.
(2) Orice funct ie constant a (denit a pe o mpo complet a si cu valori ntr-o mpo
complet a) este continu a.
(3) Funct ia identitate (denit a pe o mpo complet a si cu valori n aceeasi mpo) este
continu a.
(4) Funct iile proiect ie pr
i
: A
1
A
n
A
i
, unde 1 i n si (A
j
,
j
) sunt
mpo complete pentru orice 1 j n, sunt funct ii continue.
Teorema 5.2.1.2. Compunere de funct ii continue este funct ie continu a.
Demonstratie Fie M
1
= (A
1
;
1
), M
2
= (A
2
;
2
) si M
3
= (A
3
;
3
) mpo com-
plete, iar f : A
1
A
2
si g : A
2
A
3
funct ii continue.
Fie L A
1
un lant nevid. Deoarece f este continu a, f(L) A
2
este lant nevid,
exist a sup(f(L)) si f(sup(L)) = sup(f(L)).
f(L) ind lant si g ind continu a, exist a sup(g(f(L))) si
g(sup(f(L))) = sup(g(f(L))).
Conbin and aceast a relat ie cu cea de mai sus obt inem:
g(f(sup(L))) = g(sup(f(L))) = sup(g(f(L))),
ceea ce arat a c a g f este funct ie continu a. 2
174 Completitudine
Continuitatea functiilor de tipul f : A A
1
A
n
. Studiul continuit at ii
acestui tip de funct ii face apel direct la funct iile proiect ie care sunt continue.
Teorema 5.2.1.3. Fie M = (A; ) si M
i
= (A
i
;
i
) mpo complete, unde n 2 si
1 i n, si f : A A
1
A
n
o funct ie. Atunci, f este continu a dac a si
numai dac a pr
i
f sunt funct ii continue, pentru orice 1 i n.
Demonstratie S a presupunem c a f este continu a. Atunci, cum funct ia proiect ie
pr
i
este continu a si compunere de funct ii continue este funct ie continu a, rezult a c a
pr
i
f este funct ie continu a, pentru orice i.
Reciproc, presupunem c a pentru orice i, pr
i
f este funct ie continu a. Vom ar ata
nt ai c a f este monoton a.
Fie a, b A cu a b. Atunci, pentru orice i, pr
i
(f(a))
i
pr
i
(f(b)) (deoarece
pr
i
f este monoton a). Ca urmare, conform denit iei relat iei de ordine part ial a
t
pe M
1
M
n
, are loc f(a)
t
f(b). Deci, f este monoton a.
Fie acum L A un lant nevid. Pentru a ar ata c a
f(sup(L))
t
sup(f(L))
avem de ar atat c a
pr
i
(f(sup(L)))
i
pr
i
(sup(f(L))),
pentru orice i. Are loc:
pr
i
(f(sup(L))) = sup(pr
i
(f(L))) (pr
i
f este continu a)
= pr
i
(sup(f(L))) (pr
i
este continu a si f(L) este lant )
pentru orice i. Deci, f este continu a. 2
i
= (A
i
;
i
1 i n, si f
i
: A
i
A
t
i
funct ii continue. Atunci, funct ia f : A A
1
A
n
dat a prin f(a) = (f
1
(a), . . . , f
n
(a)), pentru orice a A, este continu a.
Demonstratie De la Teorema 5.2.1.3 si relat ia pr
i
f = f
i
, pentru orice i. 2
In mod uzual, funct ia din Corolarul 5.2.1.2 se noteaz a prin (f
1
, . . . , f
n
).
i
= (A
i
;
i
) mpo complete si f
i
: A
i
A
t
i
funct ii continue, unde n 2 si 1 i n. Atunci, funct ia
f : A
1
A
n
A
t
1
A
t
n
dat a prin f(a
1
, . . . , a
n
) = (f
1
(a
1
), . . . , f
n
(a
n
)), pentru orice a
i
A
i
, 1 i n,
este continu a.
Demonstratie Putem scrie:
f(a
1
, . . . , a
n
) = ((f
1
pr
1
)(a
1
, . . . , a
n
), . . . , (f
n
pr
n
)(a
1
, . . . , a
n
)),
pentru orice (a
1
, . . . , a
n
) A
1
A
n
.
Atunci, corolarul urmeaz a de la Teorema 5.2.1.3 si Corolarul 5.2.1.2. 2
Corolarul 5.2.1.4. Fie M = (A; ), M
i
= (A
i
;
i
) si M
t
= (A
t
;
t
) mpo complete,
unde n 2 si 1 i n, iar f
i
: A A
i
si f : A
1
A
n
A
t
funct ii continue.
Atunci, funct ia f (f
1
, . . . , f
n
) este continu a.
Demonstratie De la Corolarul 5.2.1.2 si Teorema 5.2.1.3. 2
Continuitatea functiilor de tipul f : A
1
A
n
A. Studiul continuit at ii
acestui tip de funct ii face apel la conceptul de funct ie Curry
1
.
Denitia 5.2.1.2. Fie f : A
1
A
n
A o funct ie, unde n 2. Funct ia Curry
asociat a funct iei f este funct ia f
c
: A
1
A
n1
(A
n
A) dat a prin
f
c
(a
1
, . . . , a
n1
)(a
n
) = f(a
1
, . . . , a
n
),
pentru orice (a
1
, . . . , a
n1
) A
1
A
n1
si a
n
A
n
.
Vom conveni ca funct iile f
c
(a
1
, . . . , a
n1
) : A
n
A denite ca n Denit ia
5.2.1.2, pentru orice (a
1
, . . . , a
n1
) A
1
A
n1
, s a e numite tot funct ii
Curry asociate funct iei f.
i
= (A
i
;
i
) mpo, unde n 2 si 1 i n,
si f : A
1
A
n
A o funct ie. Atunci, f este monoton a dac a si numai dac a
funct iile Curry asociate funct iei f sunt monotone.
Demonstratie Vom face demonstrat ia pentru cazul n = 2, rat ionamentul put and
extins pentru n 2 arbitrar.
Presupunem c a f este funct ie monoton a. Fie a
1
A
1
. Vom ar ata c a f
c
(a
1
) este
funct ie monoton a. Fie a
2
, a
t
2
A
2
cu a
2

2
a
t
2
. Atunci,
f
c
(a
1
)(a
2
) = f(a
1
, a
2
)
f(a
1
, a
t
2
) ((a
1
, a
2
)
t
(a
1
, a
t
2
) si f monoton a)
= f
c
(a
1
)(a
t
2
),
ceea ce ne arat a c a f
c
(a
1
) este monoton a (
t
este ordinea part ial a pe A
1
A
2
).
Vom ar ata acum c a f
c
este funct ie monoton a. Fie a
1
, a
t
1
A
1
cu a
1

1
a
t
1
.
Trebuie s a ar at am c a f
c
(a
1
)
(A
2
A)
f
c
(a
t
1
). Fie a
2
A
2
. Atunci,
f
c
(a
1
)(a
2
) = f(a
1
, a
2
)
f(a
t
1
, a
2
) ((a
1
, a
2
)
t
(a
1
, a
t
2
) si f monoton a)
= f
c
(a
t
1
)(a
2
),
ceea ce ne arat a c a f
c
este monoton a.
Reciproc, presupunem c a funct iile Curry asociate funct iei f sunt monotone. Fie
(a
1
, a
2
), (a
t
1
, a
t
2
) A
1
A
2
cu (a
1
, a
2
)
t
(a
t
1
, a
t
2
). Atunci,
f(a
1
, a
2
) = f
c
(a
1
)(a
2
)
f
c
(a
1
)(a
t
2
) (f
c
(a
1
) monoton a)
f
c
(a
t
1
)(a
t
2
) (f
c
monoton a)
= f(a
t
1
, a
t
2
),
ceea ce ne arat a c a f este monoton a. 2
1
Denumirea acestor funct ii provine de la numele logicianului american Haskell B. Curry (1900-
1982). Asa cum ment ioneaz a logicianul rus Moses Sch onnkel n [163], aceste tipuri de funct ii au
fost utilizate de Gottlob Frege (18481925) cu mult naintea lui Haskell Curry. Unii autori atribuie lui
Sch onnkel utilizarea pentru prima dat a a acestor tipuri de funct ii.
176 Completitudine
Teorema 5.2.1.5. Fie M = (A; ) si (M
i
= (A
i
;
i
1 i n, si f : A
1
A
n
A o funct ie. Atunci, f este continu a dac a si
numai dac a funct iile Curry asociate funct iei f sunt continue.
Demonstratie Ca si n cazul Teoremei 5.2.1.4, vom face demonstrat ia doar pentru
n = 2.
Presupunem c a f este funct ie continu a. Atunci, f este monoton a si, conform
Teoremei 5.2.1.4, funct iile Curry asociate sunt monotone.
Fie a
1
A
1
si L A
2
un lant nevid. Vom ar ata c a este satisf acut a relat ia
f
c
(a
1
)(sup(L)) = sup(f
c
(a
1
)(L)).
Are loc:
f
c
(a
1
)(sup(L)) = f(a
1
, sup(L))
= f(sup(a
1
), sup(L))
= f(sup(a
1
L)) (a
1
L lant )
= sup(f(a
1
L)) (f continu a)
= sup(f
c
(a
1
)(L)),
ceea ce arat a c a f
c
(a
1
) este funct ie continu a.
Fie acum L A
1
un lant nevid. Vom ar ata c a f
c
(sup(L)) = sup(f
c
(L)). Fie
a
2
A
2
. Atunci,
f
c
(sup(L))(a
2
) = f(sup(L), a
2
)
= f(sup(L), sup(a
2
))
= f(sup(L a
2
)) (L a
2
lant )
= sup(f(L a
2
)) (f continu a)
= sup(f
c
(L)(a
2
))
= sup(f
c
(L))(a
2
), (Lema 5.1.2)
ceea ce arat a c a f
c
este funct ie continu a.
Reciproc, presupunem c a funct iile Curry asociate funct iei f sunt continue. Deci,
ele sunt si monotone ceea ce conduce la faptul c a f este monoton a.
Fie L A
1
A
2
un lant nevid. Vom ar ata c a are loc f(sup(L))
t
sup(f(L)).
Consider am L
1
= a[(b)((a, b) L) si L
2
= b[(a)((a, b) L). Este clar c a
L
1
si L
2
sunt lant uri nevide n M
1
si, respectiv, M
2
, si sup(L) = (sup(L
1
), sup(L
2
)).
Atunci,
f(sup(L)) = f(sup(L
1
), sup(L
2
))
= f
c
(sup(L
1
))(sup(L
2
))
= sup(f
c
(sup(L
1
))(L
2
))
= sup(f
c
(sup(L
1
))(a
2
)[a
2
L
2
)
= sup(sup(f
c
(L
1
)(a
2
))[a
2
A
2
)
= sup(sup(f
c
(a
1
)(a
2
)[a
1
L
1
)[a
2
L
2
)
= sup(sup(f(a
1
, a
2
)[a
1
L
1
)[a
2
L
2
)
= sup(f(a
1
, a
2
)[a
1
L
1
, a
2
L
2
)
(pentru ultima egalitate se veric a cu usurint a c a sunt ndeplinite ipotezele Propozi-
t iei 3.2.1.1).
Vom ar ata c a f(L) este conal a n f(L
1
L
2
), ceea ce va conduce la faptul c a
sup(f(L
1
L
2
)) sup(f(L)) care va stabili continuitatea funct iei f.
Fie (a
1
, a
2
) L
1
L
2
. Atunci, exist a a
t
1
si a
t
2
astfel nc at (a
1
, a
t
2
), (a
t
1
, a
2
) L.
Fie
t
ordinea part ial a pe A
1
A
2
. Dac a (a
1
, a
t
2
)
t
(a
t
1
, a
2
) atunci a
1

1
a
t
1
, ceea
ce conduce la f(a
1
, a
2
) f(a
t
1
, a
2
), iar dac a (a
t
1
, a
2
)
t
(a
1
, a
t
2
) atunci a
2

2
a
t
2
,
ceea ce conduce la f(a
1
, a
2
) f(a
1
, a
t
2
).
Deci, f(L) este conal a n f(L
1
L
2
) si demonstrat ia este astfel ncheiat a. 2
Prin [M
1
M
2
], sau [A
1
A
2
] atunci c and M
1
si M
2
sunt subnt elese din
context, vom nota mult imea tuturor funct iilor continue de la mpo complet a M
1
=
(A
1
;
1
) la mpo complet a M
2
= (A
2
;
2
).
Corolarul 5.2.1.5. Fie M
1
= (A
1
;
1
) si M
2
= (A
2
;
2
) mpo complete. Atunci,
funct ia : [A
1
A
2
] A
1
A
2
dat a prin (f, a) = f(a), pentru orice a A
1
si
f [A
1
A
2
], este continu a.
Demonstratie Funct ia
c
este funct ia identitate, iar pentru f [A
1
A
2
],
c
(f)
este funct ia f. Ca urmare, funct iile Curry asociate funct iei sunt continue, ceea ce
conduce la faptul c a este continu a. 2
Teorema 5.2.1.6. Fie M
1
= (A
1
;
1
) si M
2
= (A
2
;
2
) mpo complete. Atunci,
[A
1
A
2
] este sub-mpo complet a a mpo complete (A
1

m
A
2
).
Demonstratie Cel mai mic element al mult imii (A
1

m
A
2
) este si cel mai mic
element al mult imii [A
1
A
2
].
Fie L [A
1
A
2
] un lant nevid. Deoarece orice funct ie continu a este mono-
ton a, lant ul L admite supremum n (A
1

m
A
2
). Vom ar ata c a acest supremum este
funct ie continu a (el ind funct ie monoton a).
Fie K A
1
un lant nevid. Atunci,
(sup
(A
1
mA
2
)
(L))(sup(K)) = sup(L(sup(K)))
= sup(f(sup(K))[f L)
= sup(sup(f(K))[f L)
= sup(sup(f(a)[a K)[f L)
= sup(f(a)[a K, f L)
= sup((sup
(A
1
mA
2
)
(L))(K))
ceea ce arat a c a sup
(A
1
mA
2
)
(L) este funct ie continu a (prima egalitate urmeaz a de la
Lema 5.1.2, a treia egalitate de la faptul c a f este continu a, iar ultima egalitate de la
Corolarul 3.2.3.1). 2
Observatia 5.2.1.4. Teorema 5.2.1.6 poate reformulat a echivalent astfel:
Fie M = (A, ) si M
t
= (A
t
,
t
) dou a mpo. Dac a M si M
t
sunt
complete, atunci supremum oric arui lant nevid de funct ii continue de la
A la A
t
este funct ie continu a..
178 Completitudine
5.2.2 Puncte xe si induct ie de punct x
Stabilirea existent ei punctelor xe ale unei funct ii c at si determinarea acestora este de
important a urias a n matematic a si informatic a. De exemplu, semantica denotat ional a
a structurilor repetitive se bazeaz a pe determinarea celui mai mic punct x a unei
funct ii continue (detalii asupra aplicat iilor teoriei punctelor xe vor date n Sect iu-
nea 5.3).
Denitia 5.2.2.1. Fie A o mult ime nevid a si f : A A o funct ie. Se numeste punct
x al funct iei f orice element a A cu proprietatea f(a) = a.
In aceast a sect iune vom studia existent a punctelor xe pentru funct ii monotone
si continue denite pe mpo complete n unul din sensurile deja studiate. Inainte de
aceasta facem observat ia c a o funct ie poate s a nu aib a nici un punct x, poate avea un
num ar nit de puncte xe sau chiar o innitate de puncte xe. In plus, dac a funct ia
este denit a pe o mpo, atunci putem discuta despre puncte xe minimale sau cel mai
mic punct x al ei (atunci c and acesta exist a).
Vom ncepe printr-un exemplu care s a ne ajute la formarea unei imagini asupra
modului de lucru cu puncte xe.
Exemplul 5.2.2.1.
2
Fie A o mult ime si f : T(A) T(A) o funct ie monoton a.
S a consider am o submult ime X A cu proprietatea X f(X) (mult imea vid a
satisface aceast a proprietate). Dac a aplic am f acestei submult imi obt inem f(X) ce
este inclus a n f
2
(X) n baza monotoniei funct iei f. Repet and procedeul obt inem
f
2
(X) f
3
(X).
Intuitiv, continu and acest procedeu oric at de mult, mult imea limit a Y care s-ar obt ine
nu s-ar mai modica prin aplicarea funct iei f, adic a ea ar satisface f(Y ) = Y .
Aceast a mult ime limit a nu este alta dec at
Y = sup(X, f(X), f
2
(X), . . .)
(si ea exist a deoarece este limita unui lant ntr-o mpo complet a, n acest caz limita
ind reuniunea lant ului). Este usor de v azut c a, n adev ar, f(Y ) = Y deoarece:
Y = sup(X, f(X), f
2
(X), . . .)
= sup(f(X), f
2
(X), f
3
(X), . . .)
=
i1
f
i
(X)
= f(
i0
f
i
(X))
= f(sup(X, f(X), f
2
(X), . . .))
= f(Y ).
Ca urmare, pornind de la o submult ime X a mult imii A ce satisface X f(X) am
putut pune n evident a at at un punct x c at si modul de determinare al acestuia.
2
Rezultatul ce face subiectul acestui exemplu a fost descoperit de Knaster si Tarski n 1927 (con-
form celor ment ionate de Tarski n [179]). In [91] sunt prezentate un num ar de aplicat ii ale acestui
rezultat.
Puncte xe si induct ie de punct x 179
Dar dac a dorims a determin amcel mai mic punct x al funct iei f? Intuitiv, pentru
determinarea acestuia, ar trebui s a pornim cu .
In adev ar, Y
0
= sup(, f(), f
2
(), . . .) este punct x al funct iei f si, dac a Z
este un alt punct x al acesteia atunci relat iile
Z;
f() f(Z) = Z, pe baza monotoniei funct iei f si a faptului c a f(Z) = Z;
f(f()) f(Z) = Z etc.
conduc la
Y
0
= sup(, f(), f
2
(), . . .) Z.
Deci, Y
0
este cel mai mic punct x al funct iei f.
Exemplul 5.2.2.2. S a analiz am acum ce elemente de baz a s-au folosit n obt inerea
rezultatelor din exemplul anterior:
n primul r and, s-a folosit faptul c a exist a supremum lant urilor. De fapt, mult i-
mea part ial ordonat a (T(A); ) este complet a;
n al doilea r and, s-a utilizat faptul c a sup(L) = sup(L X), unde X este
primul element al lant ului L. Aceast a proprietate este ns a satisf acut a n orice
mpo de orice lant ce are cel put in 2 elemente (eliminarea celui mai mic element
al lant ului, atunci c and exist a, nu modic a supremum lant ului);
cea de a treia proprietate utilizat a este sup(f(L)) = f(sup(L)), pentru orice
lant L. Aceast a proprietate nu ne spune altceva dec at c a f este, de fapt, o
funct ie continu a;
ca o ultim a proprietate, n determinarea celui mai mic punct x s-a pornit de
la care este cel mai mic element al mpo (T(A); ). Existent a celui mai mic
element este ns a garantat a n orice mpo complet a.
Ca urmare, rezultatul din Exemplul 5.2.2.1 poate generalizat la a ar ata c a orice
funct ie continu a denit a pe o mpo complet a are un cel mai mic punct x. S a intr am
put in n detalii.
Fie M = (A; ) o mpo complet a si f : A A o funct ie continu a. Prin induct ie
dup a i 0 se arat a cu usurint a c a are loc
f
i
(
A
) f
i+1
(
A
),
pentru orice i 0, ceea ce conduce la faptul c a L = f
i
(
A
)[i 0 este lant n
M. Completitudinea mpo M asigur a existent a supremului acestui lant . Ar at am c a
sup(L) este punct x pentru f. Are loc:
f(sup(L)) = sup(f(L)) = sup(f
i
(
A
)[i 1) = sup(L).
Deci, sup(L) este punct x pentru f.
Dac a a A este punct x pentru f, atunci prin induct ie dup a i 0 se obt ine
f
i
(
A
) a pentru orice i 0, ceea ce arat a c a sup(L) a. Deci, sup(L) este cel
mai mic punct x al funct iei f.
180 Completitudine
Fie M = (A; ) o mpo complet a. Not am prin
M
, sau dac a M se subnt elege
din context, funct ia : [A A] A dat a prin
(f) = cel mai mic punct x al funct iei f,
pentru orice funct ie continu a f : A A. Funct ia
M
se mai numeste si funct ia de
punct x asociat a mpo M.
Teorema 5.2.2.1. Funct ia de punct x asociat a unei mpo complete este continu a.
Demonstratie Fie M = (A; ) o mpo complet a. Vom ar ata c a este supremum
unui lant de funct ii continue, ceea ce va conduce la faptul c a este continu a (a se
vedea Observat ia 5.2.1.4).
Fie F
i
: [A A] A funct ia dat a prin F
i
(f) = f
i
(
A
), pentru orice funct ie
continu a f : A A si i 0. Ar at am prin induct ie dup a i 0 c a F
i
este funct ie
continu a, pentru orice i 0.
Funct ia F
0
este funct ia constant a
A
si, deci, este continu a. Dac a presupunem c a
F
i
este continu a, unde i 0, atunci
F
i+1
(f) = f
i+1
(
A
) = f(F
i
(f)) = (id(f), F
i
(f)) = ( (id, F
i
))(f),
pentru orice f [A A], ceea ce ne arat a c a F
i+1
= (id, F
i
), unde id este
funct ia identitate. Deci, F
i+1
este continu a ind compunere de funct ii continue.
Mult imea L = F
i
[i 0 este lant de funct ii. In adev ar, pentru orice 0 i j
are loc
F
i
(f) = f
i
(
A
) f
j
(
A
) = F
j
(f),
pentru orice f [A A].
Supremum lant ului L este dat prin
(sup(L))(f) = sup(L(f)) (Lema 5.1.2)
= sup(F
i
(f)[i 0)
= sup(f
i
(
A
)[i 0)
= (f),
pentru orice f [A A], ceea ce arat a c a sup(L) = . Deci, este funct ie
continu a. 2
Dac a o funct ie continu a are o anumit a proprietate, putem concluziona c a cel mai
mic punct x al ei are respectiva proprietate ? Urm atoarea teorem a, datorat a lui
Park, ne furnizeaz a un exemplu de proprietate ce poate transferat a de la o funct ie
continu a la cel mai mic punct x al ei.
Teorema 5.2.2.2. (Teorema lui Park)
Fie M = (A; ) o mpo complet a si f : A A o funct ie continu a. Dac a exist a
x A astfel nc at f(x) x, atunci (f) x.
Puncte xe si induct ie de punct x 181
Demonstratie Fie x A astfel nc at f(x) x. Monotonia funct iei f conduce la
f(
A
) f(x) x.
Inductiv, obt inem f
i
(
A
) x, pentru orice i 0. Ca urmare,
sup(f
i
(x)[i 0) x,
ceea ce ne arat a c a (f) x. 2
Denitia 5.2.2.2. Fie M = (A; ) o mpo complet a si P un predicat pe A. Spunem
c a P este admisibil dac a are loc
(L A lant nevid)((a L)(P(a)) P(sup(L))).
Urm atoarea teorem a, datorat a lui Dana Scott [62] si numit a Principiul induct iei
de punct x, este o simpl a combinat ie dintre induct ia matematic a si conceptul de
predicat admisibil.
Teorema 5.2.2.3. (Principiul induct iei de punct x)
Fie M = (A; ) o mpo complet a si f : A A o funct ie continu a. Dac a P este
predicat pe A astfel nc at:
(1) P este admisibil;
(2) P(
A
);
(3) (i 0)(P(f
i
(
A
)) P(f
i+1
(
A
))),
atunci P((f)).
Demonstratie In baza propriet at ilor de la (2) si (3), prin induct ie matematic a,
obt inem c a are loc P(f
i
(
A
)), pentru orice i 0. Cum P este admisibil, deducem
c a are loc P(sup(f
i
(
A
)[i 0)), adic a P((f)). 2
Evident c a suntem interesat i de existent a predicatelor admisibile. Determinarea
unor astfel de predicate nu este un lucru simplu. Vom prezenta mai jos c ateva
construct ii ce conduc la astfel de predicate. Ele sunt bazate pe disjunct ie, conjunct ie
si inegalitate (egalitate) de funct ii continue. Vom ncepe nt ai cu o observat ie impor-
tant a.
Observatia 5.2.2.1.
(1) Nu orice predicat este admisibil. Fie, de exemplu, P : (N
) 0, 1
dat prin
P(x) =
_
0, (n N)(f(n) ,= )
1, altfel.
182 Completitudine
si lant ul L din tabelul de mai jos
L 0 1 2 3
f
0

f
1
0
f
2
0 0
f
3
0 0 0

sup(L) 0 0 0
P(f
i
) = 1 pentru orice i 0, dar P(sup(L)) = 0. Deci, P nu este admisibil.
(2) Dac a P este admisibil atunci nu rezult a, n general, c a P este admisibil. De
exemplu, dac a consider am predicatul Q obt inut din predicatul P de la (1) prin
nlocuirea lui 0 cu 1 si a lui 1 cu 0, atunci constat am c a Qeste admisibil (supre-
mum unui lant de funct ii totale pe N este o funct ie total a, conform denit iei
ordinii part iale pe funct ii si a ordinii part iale pe N
). Ins a, Q = P care nu
este admisibil.
Teorema 5.2.2.4. Fie M = (A; ) o mpo complet a si P, Q predicate pe A. Dac a P
si Q sunt admisibile, atunci P Q si P Q sunt admisibile.
Demonstratie Admisibilitatea predicatului P Q decurge imediat de la admisi-
bilitatea predicatelor P si Q. Dac a elementele unui lant nevid satisfac P Q, atunci
ele satisfac at at P c at si Q. Atunci, P si Q sunt satisf acute si de supremum lant ului
L, ceea ce ne arat a c a P Q este admisibil.
Fie L A un lant nevid astfel nc at (P Q)(a), pentru orice a L. Consider am
lat urile L
1
= a L[P(a) si L
2
= a L[Q(a). Dac a unul din ele este vid,
atunci cel alalt este chiar L, iar admisibilitatea predicatelor P si Q conduce la (P
Q)(sup(L)). Dac a ambele sunt nevide, atunci unul din ele este conal n cel alalt
(ceea ce poate ar atat usor prin contradict ie), ceea ce asigur a c a supremum lant ului
Leste dat de supremumacestuia. Atunci, admisibilitatea predicatelor P si Qconduce
la (P Q)(sup(L)). Deci, P Q este predicat admisibil. 2
t
= (A
t
;
t
) mpo complete si f
i
, g
i
: A A
t
funct ii continue, unde n 1 si 1 i n. Atunci, predicatul P : A 0, 1 dat
prin
P(a) (i)(f
i
(a)
t
g
i
(a)),
pentru orice a A, este admisibil.
Demonstratie Fie L A un lant nevid. Presupunem c a are loc P(a), pentru orice
a L. Adic a, f
i
(a)
t
g
i
(a), pentru orice 1 i n.
Vom ar ata c a f
i
(sup(L))
t
g
i
(sup(L)), pentru orice 1 i n, ceea ce va
conduce la P(sup(L)), adic a P este admisibil. Cum funct iile f
i
si g
i
sunt continue,
relat ia de mai sus se reduce la a ar ata c a are loc
sup(f
i
(L))
t
sup(g
i
(L)),
Aplicat ii: semantica si analiza programelor 183
pentru orice 1 i n. Aceasta ns a urmeaz a de la ipotezele teoremei care ne spun
c a g
i
(L) este conal a n f
i
(L), pentru orice i.
Deci, P este admisibil. 2
t
= (A
t
;
t
) mpo complete si f, g : A A
funct ii continue. Atunci, predicatul P dat prin
P(a) f(a) = g(a),
pentru orice a A, este admisibil.
Demonstratie Consider am predicatele P
1
si P
2
date prin
P
1
(a) f(a)
t
g(a)
si
P
2
(a) g(a)
t
f(a),
pentru orice a A. Conform Teoremei 5.2.2.5, P
1
si P
2
sunt admisibile. Atunci,
Teorema 5.2.2.4 conduce la faptul c a P
1
P
2
este admisibil. Ins a, P
1
P
2
= P. 2
5.3 Aplicat ii: semantica denotat ional a a programelor
Vom ar ata n aceast a sect iune cum putem utiliza aparatul mult imilor part ial ordo-
nate complete si al funct iilor continue pentru a descrie semantica limbajelor de pro-
gramelor. Vom considera dou a clase de programe, programe recursive si programe
while, si vom urma, n principal, ideile din [115, 174, 112]. Indic am ns a si [140]
pentru mai multe detalii asupra semanticii limbajelor de programare.
5.3.1 -notat ie
La nceputul anilor 1930 multe din cercet arile matematice canalizate pe introducerea
unui concept de funct ie efectiv calculabil a au inceput s a se nalizeze prin efortul
conjugat al mai multor matematicieni de renume precum Church, Kleene, Turing,
G odel si alt ii. Rezultatul este ceea ce numim azi funct ie recursiv a. Un prim pas n
denirea acestora a fost f acut de Church prin introducerea -notat iei si a conceptului
de funct ie -denibil a [27] (a se vedea si [28]). Ulterior, -notat ia s-a dovedit o
achizit ie inestimabil a n studiul limbajelor de programare si a semanticii acestora, si
n special n cadrul limbajelor de programare funct ional a.
Descrierea limbajului -notat iei parcurge dou a mari etape: sintaxa si semantica.
Sintaxa -notatiei se bazeaz a pe utilizarea simbolurilor auxiliare , , (,
), [, ], ,, . si , si pe conceptele de tip, baz a si -term pe care le descriem
dup a cum urmeaz a:
Tip. Fie T
0
o mult ime ale c arei elemente le numim tipuri de baz a. Tipurile
peste T
0
se denesc inductiv prin:
184 Semantica programelor
orice tip de baz a este tip;
dac a
1
, . . . ,
n
, sunt tipuri, atunci (
1
, . . . ,
n
) este tip.
Not am mult imea astfel denit a prin T .
Baz a. O baz a pentru -notat ie este un sistem B = (T
0
, 1, T), unde:
T
0
este o mult ime de tipuri de baz a;
1 este o mult ime de variabile cu tip (ecare din ele av and asociat un unic
tip peste T
0
);
T este o mult ime de simboluri funct ionale cu tip (ecare din ele av and
asociat un unic tip peste T
0
).
In plus, vom presupunem urm atoarele:
mult imile 1, T si T sunt disjuncte dou a c ate dou a;
pentru orice tip exist a oric ate variabile este nevoie.
Simbolurile funct ionale al c aror tip va din T
0
vor numite si simboluri cons-
tante. Variabilele vor notate prin x, y, z, . . ., p, q, r, . . ., F, G, H, . . ., iar sim-
bolurile funct ionale prin f, g, h, . . ..
-term. Fie B o baz a pentru -notat ie. -termii peste B se denesc prin
induct ie simultan a astfel:
dac a t este variabil a sau simbol funct ional de tip , atunci t este -term
de tip ;
(aplicat ie) dac a u este -term de tip (
1
, . . . ,
n
), iar t
i
sunt -termi
de tip
i
, 1 i n, atunci u(t
1
, . . . , t
n
) este -term de tip ;
(abstract ie) dac a u este -term de tip , iar x
i
sunt variabile de tip
i
,
1 i n, atunci [x
1
, . . . , x
n
.u] este -term de tip (
1
, . . . ,
n
).
Exemplul 5.3.1.1. Fie T
0
= nat, bool. Atunci,
nat, bool, (nat, nat nat) si (nat, nat bool)
sunt tipuri peste T
0
. Presupunem c a x si y sunt variabile de tip nat, b este variabil a
de tip bool, 2 si 3 sunt constante de tip nat, iar + si sunt simboluri funct ionale de
tip (nat, nat nat). Atunci,
(2, x), (3, y) si + ((2, x), (3, y))
sunt -termi de tip nat,
[x. (2, x)] si [y. (3, y)]
sunt -termi de tip (nat nat), iar
[x, y. + ((2, x), (3, y))]
este -term de tip (nat, nat nat).
-notat ie 185
Dat a o funct ie f : A
1
A
2
, x A
1
si d A
2
, vom nota prin f[x/d] funct ia
denit a prin:
f[x/d](y) =
_
f(y), dac a y ,= x
d, altfel,
pentru orice y A
1
.
Aceast a notat ie poate extins a n mod natural la f[x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
].
Lema 5.3.1.1. Fie A
1
o mult ime, x
1
, . . . , x
n
A
1
unde n 1, si (A
2
;
2
) o mpo
complet a. Atunci, funct ia
x
1
,...,xn
: (A
1
A
2
) A
n
2
(A
1
A
2
) dat a prin
x
1
,...,xn
(f, (d
1
, . . . , d
n
)) = f[x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
],
pentru orice f (A
1
A
2
) si (d
1
, . . . , d
n
) A
n
2
, este continu a.
Demonstratie Vom demonstra lema pentru n = 1 (aceeasi demonstrat ie poate
generalizat a pentru n > 1).
Fie L (A
1
A
2
) A
2
un lant nevid. Supremum acestui lant exist a deoarece
A
2
si (A
1
A
2
) sunt mpo complete. Mai mult, dac a not am
L
1
= f[(d)((f, d) L)
si
L
2
= d[(f)((f, d) L),
atunci sup(L) = (sup(L
1
), sup(L
2
)).
Are loc
sup(
x
1
(L)) = sup(f[x
1
/d
1
][(f, d
1
) L),
iar n baza Lemei 5.1.2 obt inem
sup(
x
1
(L))(y) =
_
sup(L
1
(y)), dac a y ,= x
sup(L
2
), altfel,
pentru orice y A
1
.
Pe de alt a parte,
x
1
(sup(L))(y) = sup(L
1
)[x
1
/sup(L
2
)](y) =
_
sup(L
1
)(y), dac a y ,= x
sup(L
2
), altfel,
pentru orice y A
1
.
In baza Lemei 5.1.2 obt inem sup(
x
1
(L)) =
x
1
(sup(L)), ceea ce stabileste
continuitatea funct iei
x
1
. 2
Semantica -notatiei se bazeaz a pe conceptele de interpretare a (elementelor)
unei baze, atribuire si funct ie semantic a:
Interpretare a unei baze. O interpretare a unei bazei B este un cuplu
1 = (((D
)[ T
0
), 1
0
),
unde:
pentru orice T
0
, (D
) este mpo complet a numit a domeniul tipului

.
Pentru tipurile = (
1
, . . . ,
n
) ce nu sunt de baz a domeniile se
denesc inductiv prin
[D
1
D
n
D
];
1
0
: T
T
D
este o funct ie de interpretare init ial a cu proprietatea

c a pentru orice f T, dac a f este de tip atunci 1
0
(f) D
.
Atribuire. Fie B o baz a pentru o -notat ie si 1 o interpretare a ei. O atribuire
sau asignare pentru baza B sub interpretarea 1 este orice funct ie
: 1
_
T
D
astfel nc at, pentru orice x 1, dac a x are tipul atunci (x) D
.
Vom nota prin
B,7
mult imea tuturor atribuirilor pentru baza B sub inter-
pretarea 1. Atunci c and B si 1 sunt clare din context, notat ia
B,7
va simpli-
cat a la .
Functia semantic a a -termilor. Fie B o baz a, 1 o interpretare a bazei B,
si t un -term de tip . Dac a t nu cont ine variabile atunci, intuitiv, inter-
pret and ecare element din t obt inem un element din D
. Dac a ns a t cont ine

variabile atunci, pentru ecare atribuire a variabilelor obt inem o interpretare a
-termului t. Deci, n acest caz, interpretarea lui t trebuie s a e o funct ie ce
depinde de atribuiri. Ca urmare, funct ia semantic a a lui t se deneste ca ind
funct ia 1(t) : D
dat a prin:
dac a t = x 1, atunci 1(t)() = (x), pentru orice ;
dac a t = f T, atunci 1(t)() = 1
0
(f), pentru orice ;
dac a t = u(t
1
. . . , t
n
), unde u este de tip (
1
, . . . ,
n
) iar t
i
sunt de
tip
i
, 1 i n, atunci
1(t)() = 1(u)()(1(t
1
)(), . . . 1(t
n
)()),
pentru orice ;
dac a t = [x
1
, . . . , x
n
.u] este de tip = (
1
, . . . ,
n
), unde u este
de tip iar x
i
sunt de tip
i
, 1 i n, atunci
1(t)() : D
1
D
n
D
1(t)()(d
1
, . . . , d
n
) = 1(u)([x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
]),
pentru orice si (d
1
, . . . , d
n
) D
1
D
n
(intuitiv, n acest
caz, t denot a o funct ie de x
1
, . . . , x
n
. Atunci, interpretarea lui va depinde
de atribuirea doar a variabilelor diferite de x
1
, . . . , x
n
).
-notat ie 187
In continuare vom stabili c ateva propriet at i foarte importante ale mult imii si
funct iei semantice a -termilor.
Propozitia 5.3.1.1. Fie B o baz a si 1 o interpretare a ei. Atunci,
B,7
cu ordinea
part ial a pe funct ii este mpo complet a.
Demonstratie Fie familia de mpo ((D
x
;
x
)[x 1), unde, pentru orice x 1,
dac a tipul variabilei x este atunci (D
x
;
x
) = (D
). Atunci, are loc
B,7
= : 1
_
x1
D
x
[(x 1)((x) D
x
) =
x1
D
x
,
iar ordinea part ial a pe
B,7
este ntocmai ordinea part ial a pe
x1
D
x
.
Ca urmare, mpo indus a de
B,7
este exact produsul direct al familiei de mpo
complete ((D
x
;
x
)[x 1) si, deci, este mpo complet a. 2
Teorema 5.3.1.1. (Continuitatea funct iei semantice a -termilor)
Fie B o baz a si 1 o interpretare a ei. Atunci, pentru orice tip si -term t de tip are
loc:
(1) 1(t)() D
, pentru orice ;
(2) 1(t) : D
este funct ie continu a.

Demonstratie Vom demonstra teorema prin induct ie structural a asupra -termului
t.
Cazul 1: t = x 1. Atunci, 1(t)() = (x) D
, pentru orice atribuire .

Deci, are loc (1). Pentru a demonstra (2) consider amun lant nevid L si observ am
c a 1(t)(L) = L(x) este lant nevid n D
. Cum (D
) este mpo complet a, exist a

sup(L(x)) si, conform Lemei 5.1.2, are loc
sup(L(x)) = (sup(L))(x).
Deci, exist a sup(1(t)(L)) si
sup(1(t)(L)) = sup(L(x)) = (sup(L))(x) = 1(t)(sup(L)),
ceea ce ne arat a c a 1(t) este funct ie continu a.
Cazul 2: t = f T. Atunci, 1(t)() = 1
0
(f) D
, pentru orice atribuire

. Continuitatea funct iei 1(t) urmeaz a imediat de la faptul c a aceasta este funct ie
constant a.
Cazul 3: t = u(t
1
, . . . , t
n
), u este de tip (
1
, . . . ,
n
) si t
i
este de tip
i
pentru
orice 1 i n. Presupunem c a -termii u, t
1
, . . . , t
n
satisfac (1) si (2) din teorem a.
Atunci, pentru orice atribuire ,
1(t)() = 1(u)()(1(t
1
)(), . . . , 1(t
n
)()),
care este un element din D
conform denit iei funct iei de interpretare. De asemenea,

putem scrie
1(t) = (1(u), (1(t
1
), . . . , 1(t
n
))),
ceea ce ne arat a c a 1(t) este funct ie continu a ind compunere de funct ii continue
(conform ipotezei, Corolarului 5.2.1.2 si Corolarului 5.2.1.5).
Cazul 4: t = [x
1
, . . . , x
n
.u], u este de tip , x
i
este de tip
i
pentru orice
1 i n, si = (
1
, . . . ,
n
). Presupunem c a -termul u satisface (1) si
(2) din teorem a. Fie o atribuire. Pentru a ar ata c a are loc 1(t)() D
avem de
ar atat c a 1(t)() este funct ie continu a de la D
1
D
n
la D
. Ca urmare, avem
de ar atat c a 1(t) si 1(t)() sunt funct ii continue. Forma acestor funct ii sugereaz a
considerarea unei funct ii continue g ale c arei funct ii Curry asociate s a e exact aceste
funct ii. Ca urmare, consider am funct ia
g : (D
1
D
n
) D
dat a prin
g(, (d
1
, . . . , d
n
)) = 1(u)([x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
]),
pentru orice si d
i
D
i
, 1 i n.
Funct ia g este compunere de funct ii continue (conform ipotezei si Lemei 5.3.1.1)
deoarece ea poate scris a n forma
g = 1(u)
x
1
,...,xn
.
Deci, g este continu a. Atunci, funct iile Curry asociate funct iei g sunt continue.
Adic a, funct iile 1(t) si 1(t)(), pentru orice atribuire , sunt funct ii continue. 2
Denitia 5.3.1.1. Fie B o baz a si 1 o interpretare a ei. Spunem c a o variabil a x apare
liber n -termul t dac a:
t = x 1, sau
t = u(t
1
, . . . , t
n
) si x apare liber n unul din termii u, t
1
, . . . , t
n
, sau
t = [x
1
, . . . , x
n
.u], x este diferit a de x
1
, . . . , x
n
si apare liber n u.
Dac a x nu apare liber n t, atunci spunem c a x este m arginit a n t.
Observatia 5.3.1.1. Atragem explicit atent ia asupra faptului c a ntr-un -term de
forma t = u(t
1
, . . . , t
n
), o variabil a x poate apare liber ntr-un -term t
i
si m arginit a
n u. In t, x va liber a. Un astfel de caz este urm atorul:
t = [x.f(3, x)](f(2, x)).
Dac a consider am tipul nat cu interpretarea D
nat
= N
, 1
0
(3), 1
0
(2) N, x de
tip nat si 1
0
(f) : N
2
, atunci
1(t)() = 1([x.f(3, x)])()(1(f(2, x))())
= 1(f(3, x))([x/1(f(2, x))()])
= 1
0
(f)(1
0
(3), 1(x))([x/1
0
(f)(1
0
(2), (x))])
= 1
0
(f)(1
0
(3), 1
0
(f)(1
0
(2), (x))),
pentru orice atribuire .
In cazul n care 1
0
(2) (1
0
(3)) este num arul natural 2 (3), iar 1
0
(f) este adunarea
numerelor naturale (extins a natural), obt inem 1(t)() = 3 + (2 +(x)).
Programe recursive 189
Teorema 5.3.1.2. (Teorema de coincident a)
Fie B o baz a, 1 o interpretare a ei si t un -term. Atunci, pentru orice dou a atribuiri
si
t
ce satisfac (x) =
t
(x) pentru orice variabil a x ce apare liber n t, are loc
1(t)() = 1(t)(
t
).
Demonstratie Vom demonstra teorema prin induct ie structural a asupra -termului
t.
Cazul 1: t = x 1. Atunci, x este liber a n t si, deci, pentru orice dou a atribuiri
si
t
ce satisfac (x) =
t
(x) are loc
1(t)() = (x) =
t
(x) = 1(t)(
t
).
Cazul 2: t = f T. Atunci, pentru orice dou a atribuiri si
t
are loc
1(t)() = 1
0
(t) = 1(t)(
t
).
Cazul 3: t = u(t
1
, . . . , t
n
), u este de tip (
1
, . . . ,
n
) si t
i
este de tip
i
pentru orice 1 i n. Presupunem c a -termii u, t
1
, . . . , t
n
satisfac teorema. Fie
si
t
dou a atribuiri ce coincid pe variabilele libere din t. Atunci, ele vor coincide si
pe variabilele libere din u, t
1
, . . . , t
n
, ceea ce conduce la
1(t)() = 1(u)()(1(t
1
)(), . . . , 1(t
1
)())
= 1(u)(
t
)(1(t
1
)(
t
), . . . , 1(t
1
)(
t
))
= 1(t)(
t
).
Cazul 4: t = [x
1
, . . . , x
n
.u], u este de tip , x
i
este variabil a de tip
i
pentru
orice 1 i n, si = (
1
, . . . ,
n
). Presupunem c a -termul u satisface
teorema, si e si
t
dou a atribuiri ce coincid pe variabilele libere din t. Atunci,
[x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
] si
t
[x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
] vor coincide si pe variabilele libere din
u, ceea ce conduce la
1(t)()(d
1
, . . . , d
n
) = 1(u)([x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
])
= 1(u)(
t
[x
1
/d
1
] [x
n
/d
n
])
= 1(t)(
t
)(d
1
, . . . , d
n
),
pentru orice (d
1
, . . . , d
n
) D
1
D
n
. 2
Corolarul 5.3.1.1. Fie B o baz a, 1 o interpretare a ei si t un -term. Dac a t nu are
variabile libere, atunci 1(t)() = 1(t)(
t
), pentru orice dou a atribuiri si
t
.
Demonstratie Direct de la Teorema 5.3.1.2 2
5.3.2 Programe recursive
Programele recursive au fost introduse de McMarthy n 1963 [122]. Abordarea
noastr a va urma [115, 112].
Un program recursiv este o mult ime de ecuat ii recursive, ecare astfel de ecuat ie
ind alc atuit a din 2 termi, unul denind antetul ecuat iei, iar cel alalt, corpul acesteia.
Asa cum vom vedea, termii ce intr a n component a ecuat iilor recursive sunt -termi
peste o baz a potrivit aleas a.
Vom considera o mult ime T
0
= b, d de tipuri de baz a. b specic a un tip de
baz a boolean, iar d specic a un tip arbitrar de date.
Tipurile pentru programe recursive se denesc inductiv prin:
orice tip de baz a este tip;
dac a
1
, . . . ,
s
, sunt tipuri de baz a, atunci (
1
, . . . ,
s
) este tip.
O baz a pentru construct ia de programe recursive este un triplet B = (T
0
, 1, T),
unde:
T
0
este o mult ime de tipuri de baz a (ca mai sus);
1 este o mult ime de variabile. Variabilele sunt mp art ite n dou a clase:
variabile de tip d, notate prin x, y, z, . . . (eventual indexate);
variabile de tip (d, . . . , d
. .
n1
d). Acestea vor numite variabile funct io-
nale si vor notate prin F, G, H, . . . (eventual indexate).
T este o mult ime de simboluri funct ionale. Acestea vor notate f, g, h, . . .
(eventual indexate) si vom presupune c a printre ele se g asesc si urm atoarele
simboluri funct ionale:
simbol funct ional tip
false b
true b
(b b)
= (d, d b)
, , , (b, b b)
if then else (b, d, d d)
Fie B o baz a pentru construct ia de programe recursive. Termii utilizat i n denirea
programelor recursive sunt denit i inductiv astfel:
orice variabil a de tip d este term de tip d;
orice simbol funct ional f de tip b sau d este term de tip b sau, respectiv, d;
dac a f este simbol funct ional de tip (
1
, . . . ,
s
) iar t
i
sunt termi de tip
i
, 1 i s, atunci f(t
1
, . . . , t
n
) este term de tip ;
dac a F este variabil a funct ional a de tip (d, . . . , d
. .
s1
d) iar t
i
sunt termi de tip
d, 1 i s, atunci F(t
1
, . . . , t
n
) este term de tip d.
Programe recursive 191
O ecuat ie sau procedur a recursiv a este o pereche de termi
(F(x
1
, . . . , x
s
), t),
unde x
1
, . . . , x
s
sunt variabile distincte, iar t este un term de tip d ce poate cont ine
orice variabil a funct ional a ns a, ca variabile de tip d, el poate cont ine doar x
1
, . . . , x
s
.
Termul F(x
1
, . . . , x
s
) se numeste antetul ecuat iei, iar termul t, corpul acesteia. U-
zual, ecuat ia (F(x
1
, . . . , x
s
), t) se mai noteaz a prin
F(x
1
, . . . , x
s
) t
(ind un simbol nou).
Un program recursiv este un cuplu (S, k), unde:
S este o mult ime de ecuat ii recursive
S = (F
1
(x
11
, . . . , x
1s
1
), t
1
), . . . , (F
n
(x
n1
, . . . , x
nsn
), t
n
),
astfel nc at pentru orice 1 i n, t
i
poate cont ine ca variabile funct ionale
doar F
1
, . . . , F
n
;
1 k n.
Uzual, sistemul (S, k) se noteaz a prin
(S, k)
_
_
_
F
1
(x
11
, . . . , x
1s
1
) t
1

F
n
(x
n1
, . . . , x
nsn
) t
n
Variabila funct ional a F
k
se numeste variabila funct ional a principal a. Atunci c and
programul recursiv este format doar dintr-o singur a ecuat ie recursiv a, l vom nota
mai simplu prin
(S) F(x
1
, . . . , x
s
) t
Asa cum se poate constata, termii ce intervin n denirea programelor recursive
sunt -termi peste o baz a B potrivit aleas a (ce include toate elementele ment ionate
mai sus). O astfel de baz a va numit a baz a pentru programe recursive.
Exemplul 5.3.2.1. Urm atoarele construct ii sunt programe recursive:
(1) (S) F(x) if x = 0 then 1 else x F(x 1)
(acest program, interpretat peste N
asa cum vom vedea n sect iunea urm atoa-

re, calculeaz a funct ia factorial).
(2) (S, 1)
_
F
1
(x) if x = 0 then 0 else F
2
(x 1)
F
2
1
(x 1)
(acest program calculeaz a restul mp art irii unui num ar natural la 2 atunci c and
este interpretat peste N
, asa cum se va ar ata n sect iunea urm atoare).

5.3.3 Semantica denotat ional a a programelor recursive
Fie B o baz a pentru programe recursive si
(S, k)
_
_
_
F
1
(x
11
, . . . , x
1s
1
) t
1

F
n
(x
n1
, . . . , x
nsn
) t
n
un program recursiv. Asociem ec arei ecuat ii recursive
F
i
(x
i1
, . . . , x
is
i
) t
i
un -term
T
i
= [F
1
, . . . , F
n
.[x
i1
, . . . , x
is
i
.t
i
]]
al c arui tip este
i
= ((d, . . . , d
. .
s
1
d), . . . , (d, . . . , d
. .
sn
d) (d, . . . , d
. .
s
i
d)),
unde 1 i n.
Fie 1 o interpretare a bazei B. Vom presupune urm atoarele:
D
b
= Bool
, unde Bool = 0, 1;
D
d
= D
, unde D este un domeniu nevid arbitrar dar xat;

1
0
(false) = 0 si 1
0
(true) = 1;
1
0
(f) este extensia natural a a simbolului funct ional f, pentru orice
f , =, , , ,
(a se vedea Sect iunea 3.2.4). In cazul f = if then else, 1
0
(f) este extensia
din Exemplul 3.2.4.1(3).
Sub aceast a interpretare, domeniul tipului
i
va
D
i
= [[D
s
1
] . . . [D
sn
] [D
s
i
]].
Vom nota prin D
domeniul
D
= [D
s
1
] . . . [D
sn
].
Denitia 5.3.3.1. Fie (S, k) un program recursiv si 1 o interpretare ca mai sus.
Funct ia semantic a a programului (S, k) sub interpretarea 1 este funct ia
7
(S, k) : D
dat a prin
7
(S, k) = (1(T
1
)(), . . . , 1(T
n
)()),
unde este o atribuire arbitrar a.
Semantica denotat ional a a programelor recursive 193
Observatia 5.3.3.1.
(1) Denit ia funct iei semantice a unui program recursiv este consistent a n sen-
sul c a ea nu depinde de asignarea aleas a deoarece -termii T
1
, . . . , T
n
nu au
variabile libere (a se vedea Corolarul 5.3.1.1).
(2) Funct ia semantic a
7
(S, k) este continu a deoarece pr
i

7
(S, k) = 1(T
i
)()
este funct ie continu a, pentru orice 1 i n (Corolarul 5.2.1.2).
Denitia 5.3.3.2. Fie (S, k) un program recursiv si 1 o interpretare ca mai sus. Se-
mantica denotat ional a a programului (S, k) este funct ia part ial a
/
7
(S, k) : D
s
k
d
;D
d
dat a prin
/
7
(S, k)(a) =
_
pr
k
((
7
(S, k)))(a), dac a aceast a valoare nu este
nedenit a, altfel,
pentru orice a D
s
k
.
Vom ncheia sect iunea printr-un exemplu de calcul a semanticii denotat ionale a
unui program recursiv.
Exemplul 5.3.3.1. Fie programul recursiv
(S, 1)
_
F
1
2
(x 1)
F
2
1
(x 1)
din Exemplul 5.3.2.1(2) interpretat peste N
(adic a, D
= N
).
-termii asociat i sunt
T
1
= [F
1
, F
2
.[x.if x = 0 then 0 else F
2
(x 1)]]
si
T
2
= [F
1
, F
2
.[x.if x = 0 then 1 else F
1
(x 1)]].
Acesti -termi au tipurile
1
=
2
= ((nat nat), (nat nat) (nat nat)),
iar domeniile corespunz atoare sunt
D
1
= D
2
= [[N
] [N
] [N
]].
Funct ia semantic a a programului este
7
(S, 1) = (1(T
1
)(), 1(T
n
)()),
unde este o atribuire arbitrar a dar xat a.
Acum, va trebui s a calcul am cel mai mic punct x al funct iei semantice a progra-
mului, ceea ce se reduce la calculul supremului lant ului
L =
7
(S, 1)
n
(
(N
)
,
(N
)
)[n 0,
unde
(N
)
este cel mai mic element al mpo complete [N
], adic a
funct ia ce returneaz a pentru orice x N
.
Pentru a putea lucra usor cu aceste funct ii vom face urm atoarele notat ii:
f
0
va desemna funct ia
(N
)
;

7
(S, 1)
n
(f
0
, g
0
) = (f
n
, g
n
), pentru orice n 0, unde g
0
= f
0
. In plus,
f
n
= 1(T
1
)()(f
n1
, g
n1
) si g
n
= 1(T
2
)()(f
n1
, g
n1
), pentru orice n 1.
Pentru determinarea perechilor (f
n
, g
n
) vomface c ateva iterat ii p an a c and vomputem
intui forma acestora. Are loc:
f
1
(k) = 1(T
1
)()(f
0
, g
0
)(k)
= 1(T
1
)([F
1
/f
0
][F
2
/g
0
][x/k])
= if k = 0 then 0 else g
0
(k 1)
= if k = 0 then 0 else
g
1
(k) = 1(T
2
)()(f
0
, g
0
)(k)
= 1(T
2
)([F
1
/f
0
][F
2
/g
0
][x/k])
= if k = 0 then 1 else f
0
(k 1)
= if k = 0 then 1 else
f
2
(k) = 1(T
1
)()(f
1
, g
1
)(k)
= 1(T
1
)([F
1
/f
1
][F
2
/g
1
][x/k])
1
(k 1)
= if k = 0 then 0 else if k 1 = 0 then 1 else
= if k = 0 then 0 else if k = 1 then 1 else
g
2
(k) = 1(T
2
)()(f
1
, g
1
)(k)
= 1(T
2
)([F
1
/f
1
][F
2
/g
1
][x/k])
1
(k 1)
f
3
(k) = 1(T
1
)()(f
2
, g
2
)(k)
= 1(T
1
)([F
1
/f
2
][F
2
/g
2
][x/k])
2
(k 1)
if k 1 = 1 then 0 else
if k = 2 then 0 else
g
3
(k) = 1(T
2
)()(f
2
, g
2
)(k)
= 1(T
2
)([F
1
/f
2
][F
2
/g
2
][x/k])
2
(k 1)
if k 1 = 1 then 1 else
if k = 2 then 1 else
pentru orice k N
. In acest moment putem presupune c a are loc

f
n
(k) =
_
_
_
0, dac a k < n este par
1, dac a k < n este impar
, altfel
Programe while 195
si
g
n
(k) =
_
_
_
1, dac a k < n este par
0, dac a k < n este impar
, altfel
pentru orice n 1 si k N
. Presupunerea noastr a se dovedeste a corect a, ceea

ce poate demonstrat cu usurint a prin induct ie matematic a.
Acum, supremum lant ului L se obt ine imediat ca ind
sup(L) = sup((f
n
, g
n
)[n 0) = (f
, g
),
unde
f
(k) =
_
_
_
0, dac a k Neste par
1, dac a k Neste impar
, dac a k =
si
g
(k) =
_
_
_
, dac a k =
pentru orice k N
. Ca urmare, semantica denotat ional a a programului (S, 1) este

/
7
(S, 1)(k) =
_
_
_
nedenit a, dac a k = ,
pentru orice k N
.
5.3.4 Programe while
O alt a clas a important a de programe, de natur a imperativ a, este cea a programelor
while. Diferent a major a ntre acestea si programele recursive const a n aceea c a
programele while folosesc o structur a special a pentru iterat ii, numit a while do.
O baz a pentru construct ia programelor while este denit a ca un triplet B =
(1, T, T) format din 3 mult imi disjuncte ntre ele, unde:
1 este o mult ime de variabile;
T este o mult ime de simboluri funct ionale, ecare av and asociat a o aritate.
Simbolurile funct ionale de aritate 0 sunt numite si constante funct ionale;
T este o mult ime de simboluri predicative, ecare av and asociat a o aritate.
Simbolurile predicative de aritate 0 sunt numite si constante propozit ionale.
Termii peste o baz a B se denesc inductiv prin:
orice variabil a sau constant a (simbol funct ional de aritate 0) este term;
dac a t
1
, . . . , t
n
sunt termi si f este simbol funct ional de aritate n, unde n 1,
atunci f(t
1
, . . . , t
n
) este term.
Expresiile logice peste o baz a B sunt formule f ar a cuanticatori ale logicii cu
predicate peste B. Pentru denirea acestora vom utiliza simbolurile logice true,
false, =, , , , si , si simbolurile auxiliare (, ), , si ..
Toate aceste simboluri sunt presupune distincte ntre ele si distincte de elementele
mult imilor bazei B. Atunci, expresiile logice se denesc inductiv prin:
simbolurile true si false sunt expresii logice;
constantele propozit ionale sunt expresii logice;
dac a t
1
si t
2
sunt termi, atunci (t
1
= t
2
) este expresie logic a;
dac a t
1
, . . . , t
n
sunt termi si P este simbol predicativ n-ar, unde n 1, atunci
P(t
1
, . . . , t
n
) este expresie logic a;
dac a e
1
si e
2
sunt expresii logice, atunci (e
1
), (e
1
e
2
), (e
1
e
2
), (e
1
e
2
)
si (e
1
e
2
) sunt expresii logice.
Acum, programele while peste o baz a B se denesc inductiv, utiliz and sim-
bolurile auxiliare :=, ;, if, then, else, while, si do, astfel:
dac a x 1 si t este term peste B, atunci x := t este program while peste B;
dac a S
1
si S
2
sunt programe while peste B si e este o expresie logic a peste B,
atunci S
1
; S
2
, if e then S
1
else S
2
si while e do S
1
sunt programe while peste
B.
Simbolurile if, then si else, luate mpreun a, nu trebuiesc confundate cu sim-
bolul funct ional if then else utilizat n cadrul programelor recursive. Structura in-
dus a de aceste simboluri va interpretat a oarecum similar structurii if then else de
la programe recursive.
Atunci c and S
2
este obt inut prin intermediul constructorului ; (S
2
= S
t
2
; S
tt
2
),
vom scrie if e then S
1
else (S
2
) n loc de if e then S
1
else S
2
. Aceasta pentru a
delimita zona de act iune a lui if then else. De exemplu, structura
if e then S
1
else S
t
2
; S
tt
2
poate interpretat a ca ind programul if e then S
1
else S
t
2
urmat de S
tt
2
, sau
if e then S
1
else S
2
unde S
2
= S
t
2
; S
tt
2
. Prin convent ia adoptat a elimin am aceast a
situat ie ambigu a. O alt a metod a de eliminare a acestei ambiguit at i se poate face prin
considerarea unui nou simbol, endif, si utilizarea structurii
if e then S
1
else S
2
endif.
O discut ie similar a are loc pentru while e do S
1
.
Trebuie s a remarc am c a programele while nu sunt liber inductiv denite deoarece
structura S
1
; S
2
; S
3
are cel put in dou a construct ii inductive diferite (si astfel de cazuri
sunt de fapt singurele posibile ce fac ca denit ia programelor while s a nu e liber
Semantica denotat ional a a programelor while 197
inductiv a). O astfel de ambiguitate nu mai poate eliminat a chiar asa de simplu cum
am f acut mai sus. In general, construct iile ce nu sunt liber inductiv denite pot crea
probleme relativ la denit ia (recursiv a) a unei funct ii semantice a acestora. In cazul
programelor while vom ar ata c a, cu toate c a denit ia acestora nu este liber inductiv a,
funct ia semantic a poate denit a n mod consistent.
Exemplul 5.3.4.1. Urm atoarele construct ii sunt programe while peste o baz a potrivit
aleas a:
1. while x > 0 do x := x 1.
2. y := 1; while (x = 1) do (y := y x; x := x 1). Acest program while
calculeaz a funct ia factorial atunci c and este interpretat peste numere naturale.
3. z := 0; while y x do (z := z + 1; x := x y).
5.3.5 Semantica denotat ional a a programelor while
Fie B o baz a pentru programe while. O interpretare pentru baza B este o pereche
1 = (D, 1
0
) format a dintr-un domeniu nevid D si o funct ie de interpretare init ial a
1
0
ce satisface:
1
0
(f) este funct ie de la D
n
la D, pentru orice f T de aritate n 0;
1
0
(P) este funct ie de la D
n
la Bool, pentru orice P T de aritate n 0, unde
Bool = 0, 1 este o mult ime ce cont ine dou a elemente distincte.
O atribuire sau asignare a bazei B sub o interpretare 1 este o funct ie : 1 D.
In teoria program arii imperative astfel de funct ii se mai numesc si st ari. O stare
furnizeaz a deci valorile variabilelor la un moment dat. Ins a, trebuie remarcat c a nu
se cere ca st arile s a e, toate, accesibile de la starea init ial a a programului. Vom
nota prin
B,7
mult imea tuturor atribuirilor bazei B sub interpretarea 1. Notat ia va
simplicat a la atunci c and B si 1 sunt clare din context. Este bine de avut
continuu n vedere c a reprezint a o stare, iar un program while nu face altceva dec at
s a transforme o stare ntr-o alt a stare.
Semantica termilor si expresiilor logice ce ajut a la construct ia programelor while
se deneste recursiv ca o funct ie 1 de la mult imea termilor si expresiilor logice la
mult imea ( D), astfel:
1(t)() = 1
0
(t), dac a t T este constant a;
1(t)() = (t), dac a t 1 este variabil a;
1(f(t
1
, . . . , t
n
))() = 1
0
(f)(1(t
1
)(), . . . , 1(t
n
)());
1(true)() = 1 si 1(false)() = 0;
1(p)() = 1
0
(p), pentru orice constant a propozit ional a p;
1(t
1
= t
2
)() =
_
1, dac a 1(t
1
)() = 1(t
2
)()
0, altfel
(egalitatea 1(t
1
)() = 1(t
2
)() este identitate de elemente n D);
1(P(t
1
, . . . , t
n
))() = 1
0
(P)(1(t
1
)(), . . . , 1(t
2
)());
1(e)() =
_
1, dac a 1(e)() = 0
0, altfel
(egalitatea 1(e)() = 0 este identitate de elemente n Bool).
In mod similar se deneste 1 pentru celelalte expresii logice;
pentru orice .
Cu aceste elemente preg atitoare putem introduce semantica denotat ional a a pro-
gramelor while. Inainte de aceasta trebuie s a remarc am c a mult imea atribuirilor
(st arilor) nu este mpo complet a deoarece nu avem denit a nici o relat ie de ordine
part ial a pe D care s a transforme D ntr-o mpo complet a. Exist a dou a moduri de a
transforma ntr-o mpo complet a. Un mod este de a transforma ntr-o mpo plat a
, iar altul este de a transforma D ntr-o mpo plat a D
(faptul c a D
este com-
plet a asigur a c a mult imea tuturor funct iilor de la la D
este complet a, n raport

cu ordinea part ial a pe funct ii indus a de ordinea part ial a pe D
). Vom adopta prima

variant a deoarece prin cea de a doua se introduc multe st ari suplimentare, pe c and
prin prima metod a se introduce doar o singur a stare suplimentar a, si anume . Cazul
= va trebui tratat separat deoarece termii si expresiile logice sunt interpretate ca
funct ii denite pe si nu pe
.
Denitia 5.3.5.1. Fie S un program while peste o baz a B si 1 o interpretare a bazei
B. Funct ia semantic a a programului S sub interpretarea 1 este funct ia
7
(S) :
dat a prin:

7
(S)() =
_
[x/1(t)()], dac a ,=
, dac a = ,
pentru orice
, dac a S este programul x := t;

7
(S) =
7
(S
2
)
7
(S
1
), dac a S este programul S
1
; S
2
;

7
(S)() =
_
_
_
7
(S
1
)(), dac a 1(e)() = 1 si ,=
7
(S
2
)(), dac a 1(e)() = 0 si ,=
, dac a = ,
pentru orice
, dac a S este programul if e then S

1
else S
2
;

7
(S) = (F), dac a S este programul while e do S
1
, unde F este funct ia
F : [
] [
]
dat a prin
F(f)() =
_
_
_
(f
7
(S
1
))()), dac a 1(e)() = 1 si ,=
, dac a 1(e)() = 0 si ,=
, dac a = ,
pentru orice f [
] si
.
Denit ia funct iei semantice pentru structura while e do S se bazeaz a pe observa-
t ia c a, dac a scriem informal
while e do S =
_
(while e do S) S, dac a e este adev arat a
id, dac a e este fals a
si not amprin F funct ia din membrul drept al egalit at ii, unde id este funct ia identitate,
atunci while e do S veric a proprietatea
F(while e do S) = while e do S.
Cu alte cuvinte, while e do S este punct x al funct iei F.
Deoarece denit ia programelor while nu este liber a, va trebui s a ar at am c a, n
adev ar,
7
(S) este funct ie. Concomitent vom ar ata c a aceasta este si continu a.
Teorema 5.3.5.1. Pentru orice program recursiv S,
7
(S) este funct ie continu a.
Demonstratie Vom face demonstrat ia prin induct ie structural a asupra programului
S.
Cazul 1: S este de forma x := t. Este clar c a
7
(S) este funct ie. Ea este si
continu a deoarece este o extensie natural a (a se vedea Sect inuea 3.2.4).
Cazul 2: S este de forma S
1
; S
2
. Presupunem c a
7
(S
1
) si
7
(S
2
) sunt funct ii
continue. Cum compunerea de funct ii continue conduce la funct ii continue, deducem
c a
7
(S) este funct ie continu a.
Cazul 3: S este de forma if e then S
1
else S
2
. Presupunem c a
7
(S
1
) si
7
(S
2
)
sunt funct ii continue. Este clar c a
7
(S) este funct ie. Ea este si continu a deoarece
poate considerat a ca o compunere a funct iilor 1(S
1
) si
7
(S
2
) cu extensia natural a
la
a funct iei if then else denit a pe (Sect inuea 3.2.4).

Cazul 4: S este de forma while e do S
1
. Presupunem c a
7
(S
1
) este funct ie
continu a. Va sucient s a ar at am c a F este o funct ie continu a. Atunci, ea va avea un
cel mai mic punct x care va o funct ie continu a deoarece este element al mult imii
[
]. Ca urmare, aceasta va demonstra at at faptul c a

7
este bine-denit a, c at
si faptul c a este funct ie continu a.
Vom ar ata c a F este continu a n mod direct. Fie L [
] un lant nevid
de funct ii. Cum [
] este mpo complet a, exist a sup(L). Va trebui s a ar at am

c a are loc F(sup(L))() = sup(F(L))(), pentru orice
. Vom lua n consi-

derare 3 cazuri (si vom utiliza intens Lema 5.1.2):
= . Atunci, F(sup(L))() = (conform denit iei funct iei F) si
sup(F(L))() = sup(F(L)()) = sup() = ,
stabilind astfel egalitatea F(sup(L))() = sup(F(L))().
1(e)() = 0 si ,= . Atunci, F(sup(L))() = (conform denit iei funct iei
F) si
sup(F(L))() = sup(F(L)()) = sup() = ,
1(e)() = 1 si ,= . Atunci, F(sup(L))() = sup(L)(
7
(S
1
)()) (con-
form denit iei funct iei F). Cum
7
(S
1
) este funct ie continu a,
F(L) = f
7
(S
1
)[f L
este lant de funct ii continue n [
], al c arui suprem este sup(F(L)) =

sup(L)
7
(S
1
) (ceea ce este usor de v azut). Atunci,
sup(F(L))() = (sup(L)
7
(S
1
))()) = sup(L)(
7
(S
1
)()),
Aceasta ncheie demonstrat ia teoremei
3
. 2
Semantica denotat ional a a programelor while se obt ine ca si n cazul programelor
recursive.
Denitia 5.3.5.2. Fie S un program while peste o baz a B si 1 o interpretare a bazei
B. Semantica denotat ional a a programului S este funct ia part ial a
/
7
(S) : ;
dat a prin
/
7
(S)() =
_

7
(S)(), dac a aceast a valoare nu este
nedenit a, altfel,
pentru orice .
3
Utiliz and -notat ia se poate da o alt a demonstrat ie faptului c a F este continu a, ar at and c a F este
interpretarea unui -term T ca cel de mai jos [112]:
T = [f.[.if = then if E then T else else t]]
In cadrul acestui -term interpretarea lui T
1
trebuie s a e
I
(S
1
) iar interpretarea expresiei e trebuie
s a e extensia natural a a funct iei 1(e) (reamintim c a 1(e) este denit a pe si nu pe
). In plus,
if then else din cadrul acestui -term T trebuie interpretat ca n Sect iunea 3.2.4.
Desi aceast a solut ie ar p area mai simpl a, ea ridic a multe probleme relativ la readaptarea funct iilor
la domeniul
. Din punctul nostru de vedere, demonstrat ia deja adoptat a este de preferat.

Incheiem sect iune printr-un exemplu de calcul a semanticii denotat ionale a unui
program while.
Exemplul 5.3.5.1. Fie programul while S dat prin
y := 1; while (x = 1) do (y := y x; x := x 1)
si interpretat peste D = Ncu interpretarea uzual a a operatorilor , si (mai mult,
vom nota 1
0
() tot prin , 1
0
() tot prin si 1
0
(n) tot prin n, pentru orice n 0).
Fie o atribuire diferit a de . Atunci,
7
(S)() =
7
(while (x = 1) do (y := y x; x := x 1))(
7
(y := 1)())
=
7
(while (x = 1) do (y := y x; x := x 1))([y/1
0
(1)])
=
7
(while (x = 1) do (y := y x; x := x 1))([y/1])
= (F)([y/1]),
unde F(f)(
t
) este dat a prin
F(f)(
t
) = f(
7
(y := y x; x := x 1)(
t
)), dac a 1((x = 1))(
t
) = 1 si
t
,= ;
F(f)(
t
) =
t
, dac a 1((x = 1))(
t
) = 0 si
t
,= ;
F(f)(
t
) = , dac a
t
= ,
pentru orice f [
] si
t

.
Dac a explicit am si mai mult funct ia F obt inem c a aceasta este dat a prin
F(f)(
t
) = f(
t
[y/
t
(y)
t
(x)][x/(
t
[y/
t
(y)
t
(x)](x) 1)]),
dac a
t
(x) ,= 1 si
t
,= ;
F(f)(
t
) =
t
, dac a
t
(x) = 1 si
t
,= ;
F(f)(
t
) = , dac a
t
= .
Fie f
0
=
(
)
cel mai mic element al mpo complete [
], adic a
funct ia dat a prin f
0
(
t
) = , pentru orice
t

. Calculul celui mai mic punct

x al funct iei F se reduce la calculul supremului lant ului L = F
n
(f
0
)[n 0. Ca
urmare, vom determina nt ai elementele acestui lant . Are loc:
F(f
0
)(
t
) =
_
, dac a
t
(x) ,= 1
t
, dac a
t
(x) = 1
F
2
(f
0
)(
t
) =
_
_
_
, dac a
t
(x) ,= 1 si
t
(x) ,= 2
t
[y/
t
(y) 2][x/1], dac a
t
(x) = 2
t
, dac a
t
(x) = 1
=
_
_
_
, dac a
t
(x) ,= 1 si
t
(x) ,= 2
t
[y/
t
(y) 2][x/1], dac a
t
(x) = 2
t
[y/
t
(y) 1][x/1], dac a
t
(x) = 1
pentru orice
t
. Printr-o simpl a induct ie matematic a obt inem:
F
n
(f
0
)(
t
) =
_
, dac a
t
(x) < 1 sau
t
(x) > n
t
[y/
t
(y) j 2 1][x/1], dac a
t
(x) = j si 1 j n,
pentru orice
t
si n 1.
Atunci, este usor de v azut c a are loc:
(F)(
t
) =
_
, dac a
t
(x) < 1
t
[y/
t
(y) n 2 1][x/1], dac a
t
(x) = n 1,
pentru orice
t
. Inlocuind
t
cu [y/1] obt inem
(F)([y/1]) =
_
, dac a (x) < 1
[y/1 n 2 1][x/1], dac a (x) = n 1,
pentru orice ,=. Atunci, semantica programului nostru va :
/(S)() =
_
[y/1 n 2 1][x/1], dac a (x) = n 1
nedenit a, dac a (x) < 1,
pentru orice .
De exemplu, dac a alegem astfel nc at [x] = 5, atunci /(S)() = 1 5 4
3 2 1.
Bibliograe
[1] Agrawal, Kayal, Saxena. PRIMES is in P, Annals of Mathematics 160(2),
2004, 781-793.
[2] M. Armbrust, J. Schmidt. Zum Cayleyschen Darstellungssatz, Mathematische
Annalen 154, 1964, 7072.
[3] R.B. Ash. Information Theory, Wiley, 1965.
[4] P. Bachman. Die analytische Zahlentheorie, Teubner, Leipzig, 1894.
[5] P. Bernays. A System of Axiomatic Set Theory II, Journal of Symbolic Logic
6, 1941, 117.
[6] P. Bernays. A System of Axiomatic Set Theory VII, Journal of Symbolic Logic
19, 1954, 8196.
[7] J. Berstel, D. Perrin. Theory of Codes, Academic Press, 1985.
[8] G. Birkhoff. On the Combination of Subalgebras, Proceedings of the Cam-
bridge Philosophical Society 29, 1933, 441464.
[9] G. Birkhoff. On the Structure of Abstract Algebras, Proceedings of the Cam-
bridge Philosophical Society 31, 1935, 433454.
[10] G. Birkhoff. On Groups of Automorphisms, Rev. Un. Math. Argentina 11,
1946, 155157 (n spaniol a).
[11] G. Birkhoff, O. Frink. Representations of Lattices by Sets, Transactions of the
American Mathematical Society 64, 1948, 299316.
[12] G. Birkhoff. Lattice Theory, Colloquium Publications vol. 25 of the American
Mathematical Society, 1995 (a 8-a edit ie).
[13] G. Boole. Mathematical Analysis of Logic, Being an Essay Toward a Calculus
of Deductive Reasoning, Macmillan, Barclay and Macmillan, London, 1847.
[14] G. Boole. An investigation into the Laws of Thought, on Which are Founded
the Mathematical Theories of Logic and Probabilities, Walton and Maberley,
London, 1854.
204 Bibliograe
[15] A. Borgers. Development of the Notion of Set and of the Axioms of Sets, Syn-
these 7, 1949, 374390.
[16] N. Bourbaki. Th eorie des ensembles, Actualites Scientiques et Industrielles
846, Herman et Cie, Paris, 1939.
[17] N. Bourbaki. Th eorie des ensembles, Ch. 12, Paris, 1954 (a 2-a edit ie, 1960);
Ch. 3, Paris, 1956 (a 2-a edit ie, 1963).
[18] N. Bourbaki. General Topology, Addison-Wesley, Reading, Mass., 1968.
[19] S. Burris, H.P. Sankappanavar. A Course in Universal Algebra, Springer-
Verlag, 1981.
[20] Mechanizable Proofs About Parallel Processes, Proceedings of the 14th An-
nual IEEE Symposium on Switching and Automata Theory, 1973, 34.
[21] G. Cantor. Ein Beitrag zur Mannigfaltigkeitslehre, Journal f ur Mathematik 84,
1878, 242258 (de asemenea n [25], 119138).
[22] G. Cantor.

Uber unendliche, lineare Punktmannigfaltigkeiten (V), Mathema-
tische Annalen 21, 1883, 545591.
[23] G. Cantor. Beitr age zur Begr undung der transniten Mengenlehre I, Mathe-
matische Annalen 46, 1895, 418512.
[24] G. Cantor. Beitr age zur Begr undung der transniten Mengenlehre (II), Math-
ematische Annalen 49, 1897, 207246.
[25] G. Cantor. Gesammelte Abhandlungen mathematischen und philosophischen
Inhalts, E. Zermelo (ed.), Berlin, 1932.
[26] C.C. Chang. Some General Theorems on Direct Products and Their Applica-
tions in the Theory of Models, Nederl. Akad. Wetensch. Proc. ser. A 57, 1954,
592598.
[27] A. Church. Annals of Mathematics 34, 1933, 863.
[28] A. Church. An Unsolvable Problem of Elementary Number Theory, American
Journal of Mathematics 58, 1936, 345363.
[29] A.H. Clifford, G.B. Preston. The Algebraic Theory of Semigroups, Mathemat-
ical Surveys 7, vol. 1, American Mathematical Society, Providence, 1961.
[30] A.H. Clifford, G.B. Preston. The Algebraic Theory of Semigroups, Mathemat-
ical Surveys 7, vol. 2, American Mathematical Society, Providence, 1967.
[31] P. Cohen. The Independence of the Continuum Hyphothesis I, II, Proceedings
of the National Academy of Sciences (USA) 50, 1963, 11431148 (de aseme-
nea n P. Cohen: Set Theory and the Continuum Hypothesis, W.A. Benjamin,
New York, 1966).
Bibliograe 205
[32] P.M. Cohn. Universal Algebra, a doua edit ie, Reidel Publishing Company,
1981.
[33] P.M. Cohn. Classic Algebra, John Wiley & Sons, 2000.
[34] I. Csisz ar, J. K orner. Information Theory: Coding Theorems for Discrete
Memoryless Systems, Academic Press, 1981.
[35] J. Daemen, V. Rijmen. The Design of Rijndael, Springer-Verlag, 2002.
[36] G. Davida. Chosen Signature Cryptanalysis of the RSA Public Key Cryptosys-
tem, Technical report TR-CS-82-2, Dept. of Electrical Engineering and Com-
puter Science, University of Wisconsin, 1982.
[37] A.C. Davis. A Characterization of Complete Lattices, Pacic Journal of Math-
ematics 5, 1955, 311319.
[38] R. Dedekind. Was sind und was sollen die Zahlen?, Braunschweig, 1888 (a
6-a edit ie, Braunschweig, 1930).
[39] R. Dedekind.

Uber die von drei Moduln erzeugte Dualgruppe, Mathematische
Annalen 53, 1900, 371403.
[40] R. Dedekind. Gesammelte mathematische Werke I, II, III, Volume editate de
R. Fricke, E. Noether si O. Ore, Braunschweig, 19301932.
[41] K. Devlin. The Joy of Sets. Fundamentals of Contemporary Set Theory,
Springer-Verlag, a 2-a edit ie, 1993.
[42] W. Dife, M.E. Hellman. Multiuser Cryptographic Techniques, Proceedings
of AFIPS National Computer Conference, 1976, 109112.
[43] W. Dife, M.E. Hellman. New Directions in Cryptography, IEEE Transactions
on Information Theory 6, 1976, 644654.
[44] P. Dubreil. Contribution a la theorie de demi-groupes, Mem. Acad. Sci. France
2(63), 1941.
[45] P. Dubreil-Jacotin. Sur limmersion dun semi-groupe dans un groupe, C.R.
Acad. Sci. Paris 225, 1947, 787788.
[46] Electronic Frontier Foundation. Cracking DES. Secrets of Encryption Re-
search, Wiretap Politics & Chip Design, OReilly, 1998.
[47] T. ElGamal. A Public Key Cryptosuystemand a Digital Sinature Based on Dis-
crete Logarithms, IEEE Transactions on Information Theory 31, 1985, 469
472.
[48] Federal Register. Proposed Federal Information Processing Standard for Dig-
ital Signature Standard (DSS), Federal Register 169, 1991, 4298042982.
206 Bibliograe
[49] P.A. Fejer, D.A. Simovici, Foundations of Computer Science. Volume I: Sets,
Relations and Induction, Springer-Verlag, 1991.
[50] Federal Information Processing Standard Publication 186-2. Digital Signa-
ture Standard (DSS), National Institute of Standards and Technology (NIST),
2000.
[51] Federal Information Processing Standard Publication 197. Advanced Encryp-
tion Standard, National Institute of Standards and Technology (NIST), 2001.
[52] A. Fraenkel. , Journal fr die Reine und Angewandte Mathematik (A. L. Crelle),
vol. 145, 1914.
[53] A. Fraenkel. Zu den Grundlagen der Cantor-Zermeloschen Mengenlehre,
Mathematische Annalen 86, 1922, 230237.
[54] A. Fraenkel. Abstract Set Theory, a 2-a edit ie, North-Holland, 1961.
[55] A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel. Foundations of Set Theory, North-Holland, 1958.
[56] A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy. Foundations of Set Theory, a 2-a edit ie,
North-Holland, 1984.
[57] G. Frege. Die Grundlagen der Aritmetik. Eine logischmathematische Unter-
suchung uber den Begriff der Zahl, Breslau, 1884.
[58] G. Frege. Grundgesetze der Aritmetik, Vol. I, Jena, 1893; Vol. II, Jena, 1903.
[59] L. Fuchs. On Subdirect Unions, Acta Math. Sci. Hungar. 3, 1952, 103120.
[60] C.F. Gauss. Disquisitiones Arithmeticae, revised English translation by W.C.
Waterhouse, Springer-Verlag, 1986.
[61] P. Geach, M. Black. Translations from the Philosophical Writings of Gottlob
Frege, Blackwell, Oxford, 1952.
[62] G. Gierz, K.H. Hofmann, K. Keimel, J.D. Lawson, M. Mislove, D.S. Scott.
Continuous Lattices and Domains, Encyclopedia of Mathematics and Its Ap-
plications, vol. 93, 2003.
[63] E.N. Gilbert, E.F. Moore. Variable length binary encodings, Bell SystemTech.
J. 38, 1959, 933967.
[64] K. G odel. The Consistency of the Axiom of Choice and the Generalized Con-
tinuum Hypothesis, Proceedings of the National Academy of Sciences
[65] K. G odel. Consistency Proof for the Generalized Continuum Hypothesis, Pro-
ceedings of the National Academy of Sciences (USA) 25, 1938, 220224.
[66] G. Gr atzer, E.T. Schmidt. Characterizations of Congruence Lattices of Ab-
stract Algebras, Acta Sci. Math. (Szeged) 24, 1963, 3459.
Bibliograe 207
[67] G. Gr atzer. Universal Algebra, Springer Verlag, 1979 (a doua edit ie).
[68] J.A. Green. On the Structure of Semigroups, Ann. Math. 54, 1951, 163172.
[69] F.M. Hall. An Introduction to Abstract Algebra, Cambridge University Press,
1969.
[70] P.R. Halmos. Naive Set Theory, Springer-Verlag, 1974.
[71] W.R. Hamilton. On Quaternions or on a New System of Imaginaries in Alge-
bra, Phil. Mag. 3rd Ser., 1844, 1013.
[72] R.W. Hamming. Coding and Information Theory, Prentice-Hall, 1986.
[73] G.H. Hardy, E.M. Wright. An Introduction to the Theory of Numbers, Claren-
don Press, Oxford, a 5-a edit ie, 1990.
[74] F. Hartogs.

Uber das Problem der Wohlordnung, Mathematische Annalen 76,
1915, 438443.
[75] F. Hausdorff. Grundz uge der Mengenlehre, Leipzig, 1914.
[76] M.E. Hellman. The Mathematic sof Public-Key Cryptography, Scientic
American 241, 1979, 146157.
[77] P.M. Higgins. Algebras with a Scheme of Operators, Mathematische Nach-
richten 27, 1963, 115132.
[78] P.M. Higgins. Techniques of Semigroup Theory, Oxford University Press,
1992.
[79] R. Hill. A First Course in Coding Theory, Clarendon Press, 1993.
[80] D. Hilbert. Die Theorie der algebraischen Zahlk
orper, Jahresbericht der

Deutschen Mathematiker Vereiningung, Vol. 4, 1897.
[81] J.M. Howie. An Introduction to Semigroup Theory, Academic Press, 1976.
[82] K. Hrbacek, T. Jech. Introduction to Set Theory, Marcel Dekker, 1978.
[83] L.K. Hua. Introduction to Number Theory, Springer-Verlag, Berlin, 1982.
[84] D.A. Huffman. A Method for the Construction of Minimum Redundancy
Codes, Proceedings of IRE 40, 1952, 10981101.
[85] Th.W. Hungerford. Algebra, a 5-a edit ie, Springer-Verlag, 1989.
[86] J.R. Isbell. Subobjects, Adequacy, Completeness and Categories of Algebras,
Rozprawy Mat. 36, 1964, 33 pag.
[87] E. Jacobsthal.

Uber den Aufbau der transniten Arithmetik, Mathematische
Annalen 66, 1909, 145194.
208 Bibliograe
[88] T.J. Jech. About the axiom of choice, n J. Bairwise (ed.): Handbook of Math-
ematical Logic (Part B), Amsterdam, North-Holland, 1977.
[89] T.J. Jech. Set Theory, Springer-Verlag, 1978 (a 2-a edit ie, 1997).
[90] D. Kahn. The Codebreakers: The Story of Secret Writing, Macmillan Publish-
ing Co., 1967.
[91] B. Knaster. Un the eor` eme sur les fonctions densembles, Ann. Soc. Polon.
Math. 6, 1928, 133134.
[92] L.G. Kraft. A Device for Quantizing, Grouping, and Coding Amplitude Mod-
ulated Pulses, M.S. Thesis, Electrical Engineering Department, Massachusets
Institute of Technology, 1949.
[93] Kranakis. Primality and Cryptography, Wiley-Teubner, Series on Applicable
Theory in Computer Science, 1986.
[94] K. Kunen. Set Theory. An Introduction to Independence Proofs, North Hol-
land, 1980.
[95] K. Kuratowski. Sur la notion de lordre dans le th eorie des ensembles, Funda-
menta Mathematicae 2, 1921, 161171.
[96] K. Kuratowski. Une methode delimination des nombres transnis des raison-
nements mathematiques, Fundamenta Mathematicae 3, 1922, 76108.
[97] K. Kuratowski, A. Mostowski. Set Theory, North-Holland, 1968.
[98] G. Lallement. Semigroups and Combinatorial Applications, John Wiley &
Sons, 1979.
[99] E. Landau. Handbuch der Lehre von der Verteilung der Primzahlen, Teubner,
Leipzig, 1909.
[100] E. Landau. Vorlesungen uber Zahlentheorie, Hirzel, Leipzig, 1927.
[101] S. Lang. Linear Algebra, Springer-Verlag, 1987.
[102] A.K. Lenstra. Memo on RSA Signature Generation in the Presence of Faults,
personal communication, 1996.
[103] C.H. Lewis, B.K. Rosen. Recursively Dened Data Types (I), Proceedings of
the ACM Symposium on Principles of Programming Languages, 1973, 125
138.
[104] S. Le sniewski. Grundz uge eines neuen Systems der Grundlagen der Mathe-
matik, Fundamenta Mathematicae 14, 1929, 181.
[105] F.W. Levi. On Semigroups, Bull. Calcutta Math. Soc. 36, 1944, 141146.
Bibliograe 209
[106] A. Levy. The Independence of Certain Consequences of the Axiom of Choice,
Fundamenta Mathematicae 54, 1964, 135157.
[107] A. Levy. Basic Set Theory, Springer-Verlag, 1979.
[108] B. Levi. Intorno alla teoria degli aggregati, Royale Istituto Lombardo di Sci-
ence e Lettere, Rendiconti 2, 1902, 863868.
[109] R. Lidl, H. Niederreiter. Introduction to Finite Fields and Their Applications,
Cambridge University Press, 1986.
[110] Van Lindt. Introduction to Coding Theory, Springer-Verlag, 1982.
[111] E.S. Ljapin. Semigroups, Nauka, Moscow, 1960 (n ruseste).
[112] J. Loeckx, K. Sieber. The Foundations of Program Verication, John Wiley
and Sons, 1984 (a 2-a edit ie, 1987).
[113] J. Loeckx, H.-D. Ehrich, M. Wolf. Specication of Abstract Data Types, Wiley
& Teubner, 1996.
[114] F.J. MacWilliams, N.J.A. Sloane. The Theory of Error-Correcting Codes,
North-Holland, 1977.
[115] Z. Manna. Mathematical Theory of Computation, McGraw-Hill, 1974.
[116] R.C. Merkle. Secure Communication Over Insecure Channels, Communica-
tions of the ACM 4, 1978, 294299.
[117] R.C. Merkle, M. Hellman. Hiding Information and Signatures in Trapdoor
Knapsacks, IEEE Transactions on Information Theory 5, 1978, 525530.
[118] R.C. Merkle. Secrecy, Authentication, and Public Key Systems, Ph.D. disser-
tation, Stanford University, 1979.
[119] G. Markowski. Categories of Chain-Complete Posets, IBM Technical Report
RC 5100, T.J. Watson Research Center, Yorktown Heights, 1974.
[120] G. Markowski. Chain-Complete Posets and Directed Sets with Applications,
Algebra Universalis 6, 1976, 5368.
[121] G. Markowski. Bases for Chain-Complete Posets, IBM Journal of Research
Development, 1976, 138147.
[122] J. McCarthy. A Basis for a Mathematical Theory of Computation, in P. Braf-
fort and D. Hirschberg (eds.), Computer Programming and Formal Systems,
North-Holland, 1963, 3370.
[123] R.J. McEliece. The Theory of Information and Coding, Cambridge University
Press, 2002.
210 Bibliograe
[124] F. McWilliams, J. Sloane. The Theory of Error Correcting Codes, North-
Holland, 1977.
[125] K. Meinke, J.V. Tucker. Universal Algebra, Handbook of Logic in Computer
Science (S. Abramsky, D. Gabbay, T.S.E. Maibaum, eds.), vol. 1, Oxford Uni-
versity Press, 1993, 189411.
[126] R. McEliece. The Theory of Information and Coding, Addison-Wesley, 1977.
[127] B. McMillan. Two Inegalities Implied by Unique Decipherability, IRE Trans-
actions on Information Theory IT-2, 1956, 114116.
[128] E.J. McShane. Partial Orderings and Moore-Smith Limits, Americam Mathe-
matical Monthly 59, 1952, 111.
[129] E.J. McShane. Order-Preserving Maps and Integration Processes, Annals of
Mathematical Studies 31, Princeton, 1953.
[130] M. Mignotte. , 1983.
[131] D. Mirimanoff. Les antinomies de Russell et de Burali-Forti et le probleme
fondamental de la theorie des ensembles, LEnseignement Mathematique 19,
1917, 3752.
[132] J.C. Mitchell. Foundations of Programming Languages, The MIT Press, 1996.
[133] E.H. Moore, H.L. Smith. A General Theory of Limits, American Journal of
Mathematics 44, 1922, 102121.
[134] A. Mostowski.

Uber die Unabh angigkeit des Wohlordnungssatzes vom Ord-
nungsprinzip, Fundamenta Mathematicae 32, 1939, 201252.
[135] J. von Neumann. Zur Einf uhrung der transniten Zahlen, Acta Litterarum
ac Scientiarum Regiae Universitatis Hungaricae Francisco-Josephinae, Sectio
Scientiarum Mathematicarum 1, 1923, 199-208.
[136] J. von Neumann. Eine Axiomatisierung der Mengenlehre, Journal f ur Mathe-
matik 154, 1925, 219240 (corrections in Journal f ur Mathematik 155, 1926,
128).
[137] J. von Neumann. On Regular Rings, Proceedings of the National Academy of
Sciences of the United States of America 22, 1936, 707713.
[138] J. von Neumann. Die Axiomatisierung der Mengenlehre, Mathematische
Zeitschrift 27, 1928, 669752.
[139] H.R. Nielson, F. Nielson, Ch. Hankin. Principles of Program Analysis,
Springer-Verlag, 1998.
Bibliograe 211
[140] H.R. Nielson, F. Nielson. Semantics with Applications: A Formal Introduc-
tion, Wiley Professional Computing, 1992 (edit ie revizuit a n iulie 1999,
disponibil a on-line din pagina autorilor).
[141] NIST 185. Digital Signature Standard, National Institute of Standards and
Technology, Federal Information Processing Standards Publication 185, U.S.
Department of Commerce, 1994.
[142] G. Peano. D emonstration de lint egrabilit e des equations diff erentielles ordi-
naires, Mathematische Annalen 37, 1890, 182228.
[143] G. Peano. Formulaire de Math ematiques, Torino, 1895 (a 5-a edit ie sub denu-
mirea Formulario Mathematico, Torino, 1905-1908).
[144] A. Precupanu. Bazele analizei matematice, Editura Polirom, Iasi, 1998.
[145] M. Petrich. Introduction to Semigroups, Merill, Columbus, Ohio, 1973.
[146] E. Post. A Variant of a Recursively Unsolvable Problem, Bulletin of the Amer-
ican Mathematical Society 52, 1946, 264268.
[147] W.V. Quine. Mathematical Logic, New York, 1940.
[148] D. Rees. On Semi-groups, Proc. Cambridge Phil. Soc. 36, 1940, 387400.
[149] H. Reichel. Initial Computability, Algebraic Specications, and Partial Alge-
bras, Oxford University Press, 1987.
[150] L. Rieger. A Contribution to G odels Axiomatic Set Theory I, Czechoslovak
Mathematical Journal 7 (82), 1957, 323357.
[151] R.L. Rivest, A. Shamir, L.M. Adleman. A Method for Obtaining Digital Sig-
natures and Public-Key Cryptosystems, Communications of the ACM 2, 1978,
120126.
[152] S. Roman. Coding and Information Theory, Springer-Verlag, 1992.
[153] B.K. Rosen. Program Equivalence and Context-Free Grammars, Journal of
Computer and System Science, 1973
[154] K.H. Rosen. Elementary Number Theory and Its Applications, Addison Wes-
ley Longman (a 4-a edit ie), 2000.
[155] J.B. Rosser. The n-th Prime is Greater Than nlnn, Proceedings of London
Mathematical Society 2, 1939, 2144.
[156] J.B. Rosser, L. Schoenfeld. Approximate Formulas for Some Funct ions of
Prime Numbers, Illinois Journal of Mathematics 6, 1962, 6489.
[157] B. Russell. The Priciples of Mathematics, London, 1903 (a 2-a edit ie, London,
1937).
212 Bibliograe
[158] A. Salomaa. Jewels of Formal Language Theory, Computer Science Press,
1981.
[159] D. Salomon. Data Compression. The Complete Reference, Springer-Verlag (a
3-a edit ie), 1998.
[160] A.A. Sardinas, P.W. Patterson. A Necessary and Sufcient Condition for the
Unique Decomposition of Coded Messages, IRE Internat. Conv. Rec. 8, 1953,
104108.
[161] K. Sayood. Introduction to Data Compression, Morgan Kaufmann Publishers
(a 2-a edit ie), 2000.
[162] B. Schneier. Applied Cryptography, John Wiley & Sons, 1996.
[163] M. Sch onnkel.

Uber die Bausteine der mathematischen Logik, Mathematis-
che Annalen, vol. 92, 1924.
[164] E. Schr oder. Vorlesungen uber die Algebra und Logik, 1890 (1891, 1895,
1905).
[165] M.P. Sch utzenberger. Une th eorie alg ebrique du codage, S eminaire Dubreil-
Pisot, Expose no. 15, 1955-1956).
[166] D. Shanks. Class Number, a Theory of Factorization, and Genera, Symposium
of Pure Mathematics, 1972.
[167] C.E. Shannon. A Mathematical theory of Communication, Bell Syst. Tech. J.
27, 1948, 379423 si 623656.
[168] H.N. Shapiro. Introduction to the Theory of Numbers, John Wiley & Sons,
1983.
[169] W. Sierpi nski. Elementary Theory of Numbers, Pa nstwowe Wydawnictwo
Naukowe, 1964
[170] T. Skolem. Einige Bermerkungen zur axiomatischen Begr undung der Men-
genlehre, Wiss. Vortr age gehalten auf dem 5 Kongress der scandinav. Mathe-
matiker in Helsingfors, 1922, 217232.
[171] D. Slepian. Some Further Theory on Group Codes, Bell System Tech. Journal
39, 1960, 12191252.
[172] N.J.A. Sloane. Recent Bounds for Codes, Sphere Packing and Related Prob-
lems Obtained by Linear Programming and Other Methods, Contemporary
Mathematics 9, 1982, 15385.
[173] E. Steinitz. Bedingt konvergente Reihen und konvexe Systeme, J. Reine Angew.
Math., 143, 1913, 128175.
Bibliograe 213
[174] J.E. Stoy. Denotational Semantics: The Scott-Strachey Approach to Program-
ming Language Theory, The MIT Press, 1977.
[175] P. Suppes. Axiomatic Set Theory, Dover, New York, 1972.
[176] A.K. Suschkewitsch.

Uber die endlichen Gruppen ohne das Gesets der ein-
deutigen Umkehrbarkeit, Mathematische Annalen 99, 1928, 3050.
[177] A.K. Suschkewitsch. Theory of Generalized Groups, Kharkov, 1937 (n
ruseste).
[178] A. Tarski. Sur quelques th eor` emes qui equivalent ` a laxiome du choix, Funda-
menta Mathematicae 5, 1924, 147154.
[179] A. Tarski. General Principles of Induction and Recursion. The Notion of Rank
in Axiomatic Set Theory and Some of its Applications, Bulletin of the Ameri-
can Mathematical Society 61, 1955, 442443.
[180] A. Thue.

Uber unendliche Zeichenreihen, Videnskapsselskapets Skrifter, I.
Mat.-naturv. Klasse, Kristiania, 1906, 122.
[181] A. Thue.

Uber die gegenseitige Lage gleicher Teile gewisser Zeichenreihen,
Videnskapsselskapets Skrifter, I. Mat.-naturv. Klasse, Kristiania, 1912, 167.
[182] F.L. T iplea. Introducere n teoria mult imilor, Editura Universit at ii Al.I.Cu-
za, 1998.
[183] F.L. T iplea, E. M akinen, C. Enea. SE-Systems, Timing Mechanisms, and Time-
Varying Codes, International Journal of Computer Mathematics 79(9), 2002.
[184] F.L. T iplea, E. M akinen, D. Trinc a, C. Enea. Characterization Results for
Time-Varying Code, Fundamenta Informaticae 52, 2003, 113.
[185] F.L. T iplea, S. Iftene, C. Hrit cu, I. Goriac, R. Gordan, E. Erbiceanu: MpNT:
A Multi-Precision Number Theory Package. Number Theoretic Algorithms (I),
Technical Report 03-02, Faculty of Computer Science, Al.I.Cuza University
of Iasi, Romania, 2003, 98 pages.
[186] F.L. T iplea, C. Enea. Abstractions of Abstract Data Types, Acta Informatica,
2005 (to appear).
[187] F.L. T iplea. Structuri algebrice de baz a n informatic a, 2005 (n curs de
aparit ie).
[188] F.L. T iplea. Criptograe, (n preg atire).
[189] J.W. Tukey. Convergence and Uniformity in Topology, Annales of Mathemat-
ical Studies 2, Priceton, 1940.
[190] R.L. Vaught. Set Theory. An Introduction, Birkh auser (a 2-a edit ie), 1995.
214 Bibliograe
[191] J. Vuillemin. Correct and Optimal Implementations of Recursion in a Simple
Programming Language, Proceedings of the 5th Annual ACM Symposium on
Theory of Computing, 1973, 224.
[192] H. Weyl. Raum, Zeit und Materie, Berlin, 1923.
[193] A.N. Whitehead. A Treatise on Universal Algebra, Cambridge University
Press, 1898.
[194] A.N. Whitehead, B. Russell. Principia Mathematica I,II,III, Cambridge, 1910,
1912, 1913.
[195] N. Wiener. A Simplication of the Logic of Relations, Proceedings of the Cam-
bridge Philosophical Society 17, 1914, 387-390.
[196] M. Wiener. Cryptanalysis of short RSA secret exponent, IEEE Transactions on
Information Theory 36, 1990, 553558.
[197] H. Wussing. Genesis of the Abstract Group Concept, MIT Press, 1984.
[198] F.S. Wolk. Dedekind Completeness and a Fixed-Point Theorem, Canadian
Journal of Mathematics, vol. IX, no. 3, 1957, 400405.
[199] E. Zermelo. Beweis, das jede Menge wohlgeordnet werden kann, Mathemati-
sche Annalen 59, 1904, 514516.
[200] E. Zermelo. Untersuchung uber die Grundlagen der Mengenlehre (I), Mathe-
matische Annalen 65, 1908, 261281.
[201] E. Zermelo.

Uber Grenzzahlen und Mengenbereiche, Fundamenta Mathemat-
icae 16, 1930, 2947.
[202] E. Zermelo. Grundlagen einer allgemeinen Theorie der mathematishe Satzsys-
teme, Fundamenta Mathematicae 25, 1935, 136146.
[203] M. Zorn. A Remark on Method in Transnite Algebra, Bulletin of the Ameri-
can Mathematical Society 41, 1935, 667670.
[204] N. Yoneda. On the Homology Theory of Modules, Journal of the Faculty of
Sciences of Tokyo I-7, 1954, 193227.

Fltiplea Fai

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fltiplea Fai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Alexandru Ioan Cuza

/ = a A[(B /)(a B),

A. Axioma regularit at ii asigur a

A = A, care urmeaz a direct de la denit ia reuniunii.

AC[C (, cu condit ia ca ( s a e nevid a.

A este funct ie cu domeniul

(m, 0) = m, pentru orice m N;

(m, n)), pentru orice m, n N.

) este numit a operat ia de adunare (nmult ire, ridicare la putere,

n) n loc de +(m, n) ((m, n), (m, n),

este cea mai mic a relat ie reexiv a si tranzitiv a pe A ce include .

este reexiv a. Restul se arat a ca la (1). 2

. Urmeaz a c a x a (pe baza

; similar se arat a si cealalt a incluziune.

(de la (1)). Dac a mult imile [a]

, iar (1) conduce la (a b). 2

mult imea tuturor claselor de echiva-

este partit ie a mult imii A.

deoarece este reexiv a. Conform denit iei relat iei

= tsr() = trs() = rts().

mult imea tuturor minorant ilor mult imii B n M.

). Acest element, atunci c and exist a, va notat prin lub

(s-a notat inf(B)

astfel nc at exist a sup(C).

; ), unde este dat a prin:

; ) este mpo. Elementul

; ), si orice element a A este

; ) are cel mai mare element dac a si numai dac a [A[ 1.

. Atunci, f este monoton a dac a si numai dac a

astfel nc at f(a) = c pentru orice a A

, unde n 1. Dac a f este monoton a atunci

astfel nc at f(a) = c pentru orice a A

, unde A si B sunt dou a mult imi arbitrare

, notat a tot prin if then else si

B[X B A, B nchis a n (A, F),

, pentru orice a A, este epimorsm.

5)/2. Prin simpl a induct ie matematic a putem ar ata c a are loc

n (de la q < p si n = pq)

n(n) (conform ipotezei)

L (existent a acesteia este

) dat ca n diagrama de mai jos:

. Observ am c a lant ul L constituie o aproximare a funct iei

poate aproximat a printr-un lant L de funct ii denite ca n diagrama

este mult imea nu-

extins a prin considerarea elementelor

ce nu mai are cel

). Dac a (f) = 1 atunci vom spune c a f este total a;

) este mpo complet a numit a domeniul tipului

este o funct ie de interpretare init ial a cu proprietatea

astfel nc at, pentru orice x 1, dac a x are tipul atunci (x) D

. Dac a ns a t cont ine

). Atunci, are loc

este funct ie continu a.

, pentru orice atribuire .

) este mpo complet a, exist a

, pentru orice atribuire

conform denit iei funct iei de interpretare. De asemenea,

asa cum vom vedea n sect iunea urm atoa-

, asa cum se va ar ata n sect iunea urm atoare).

, unde D este un domeniu nevid arbitrar dar xat;

. In acest moment putem presupune c a are loc

. Presupunerea noastr a se dovedeste a corect a, ceea

. Ca urmare, semantica denotat ional a a programului (S, 1) este

, iar altul este de a transforma D ntr-o mpo plat a D