Sunteți pe pagina 1din 5

Istoria filosofiei contemporane

M. Foucault, Ce sant Luminile?


Titlurile si subtitlurile cartilor principale publicate de Foucault ( Istoria nebuniei
in epoca clasica , apruta in 1961 , asterea clinicii , sau a ar!eolo"iei a pri#irii medicale
in 196$ , apoi in 1966 Cu#intele si lucrurile pre%entate ca o & ar!eolo"ie a stiintelor
umane , in sfarsit 'e!eolo"ia cunoasterii in 1969 ( ne indica destul de clar proiectul
operei sale si inspiratia din care pro#ine .
Fidel spiritului metodei "enealo"ice puse la punct de iet%sc!e, Foucault
intreprinde de%#aluirea construciilor noastre intelectuale a manierei noastre de a #edea si
clasa de a intele"e si spune in ultima instanta a manierei noastre de a fi stintifice in
diferite epoci . )rice opera si orice discurs care se pre%inta ca obiecti# este in realitate
intotdeauna discurs al cui#a . Totusi pentru ca discursul stiintei este cel al puterii , #a fi
#orba nu numai de a anali%a maniera in care se confi"urea%a stiinta , ci si mai ales , de a
descrie practicile concrete pe care le implica so confi"uratiile pe care le impune
realitatea .
Mic!el Foucault sustine in ** februarie 1969 , la in#itatia lui +enr, -au!ier , in
fata .ocietati France%e de Filosofie conferinta cu titlul &Ce este un autor?/. Te0tul
publicat al acestei conferinte #a a#ea un impact puternic in .tatele 1nite , fiind mai putin
receptat in Franta , in conte0tul initial aparitiei lui. Te0tul are patru noi rele#ante din cel
putin diua perspecti#e . 2rima este le"ata de tema abordata de te0t , care este cea a
absentei autorului de#enit functie3autor . ' doua perspecti#e se desprinde din le"atura
intima , care e0ista intre "andirea unui autor si datele bio"rafice care circumscriu un
anumit conte0t spatial si temporal .
444.referat.ro
Foucault porneste in discutarea conceptului de autor , de la acea fra%a rostita de
5ec6ett7 & ce contea%a cine #orbeste , cine#a a %is , ce contea%a cine #orbeste 8 & . Fra%a
are rele#anta deoarece prin ea sur#ine principiul etic al scriituri contemporane3
indiferenta , care dupa spusele autorului "u#ernea%a ca practica . 'utorul a disparut , fapt
care a de#enit de9a loc comun al criticii contemporane . Ceea ce Foucault ne propune insa
sa "andim este functia : autor , posibila datorita locului "ol lasat de disparitia autorului .
Conferinta se #a desfasura urmarind raportul de atribuire si po%itia autorului .
Foucault isi implineste discursul printr3o ultima delimitare impusa atat de
economia conferintei , cat si de tra#aliul "andirii . 'ceasta il pri#este pe autorii cu un
statut transdiscursi# , pe intemeitorii de discursuri , cum ii numeste Foucault .
Intemeietorii de discursuri se distin" prin diferentele introduce de conceptele de
redescoperire , reactuali%are si reaintoarcere . 'utorul diferentia%a intre actul de
intemeiere al unei stiintificitati care & poate fi intotdeauna reintrodus in masinaria
transformarilor care deri#a din el & si instaurarea unei discuris#itati care & este etero"ena
in raport cu tarnsformarile sale ulterioare & .
Mic!el Foucault casti"a inca fa#orile unui public mai ales prin Cu#intele si
lucruri . In aceasta carte sunt descries trei epoci 7 ;enasterea < epoca < epoca clasica <
epoca moderna < in ca%ul fiecaruia dinte ele , o confi"uratie sistematica si specifica
( spisteme ( impune cunoasterea a unei anumite re"ularitati ( o anumita maniera proprie
de a "andi lucrurile se reantalnesc in toate operele epocii considerate ( .
'ceasta lucrare se pre%inta de asemanea ca si o & ar!eolo"ie a stiintelor umane & .
umai dupa secolul al =I= : lea , omul de#ine in mod e0plicit obiectul unei cunoasteri
positi#e ( psi!olo"ia , sociolo"ia , madicina clinica ( . Totusi apariitia rapida a stiintelor
despre om nu trebuie inteleasa , potri#it lui Foucault , ca o constienti%are a unei
posibilitati nee0plorate pana atunci . In realitate , stiintele omului se de%#olta pentru ca
omul insusi apare in aceeasi epoca . Ceea ce numim & om & ( subiect al cunoasterii care
este in acelasi timp o fiinta naturala , un obiect de cunoastere ( este o creatie recenta ,
amenintata de o disparitie rapida . 'nuntand & moartea omului &Foucault ne pre%inta
totusi disparitia spaciei , ci disparitia unei anumite forme de cunoastere .
Foucault se #a ocupa in continuare de studiul practicilor penale . 'stfel , el
anali%ea%a in ' supra#e"!ea si a pedepsi , modul in care inc!isoarea de#ine o practica
primiti#e "enerali%ata ( secolul al =I= : lea ( ca urmare a aparitiei pro"ressi#e a unei
societati disciplinare . 'ceasta lucrare #a starni foarte curand un ade#arat scandal , in
masura in care ea pretinde sa demonstre%e ca functia inc!isorii nu este aceea de a
impiedica delic#enta , ci de a o intretine .
1ltima cercetari ale lui Foucault se refera la istoria se0ualitatii si la formarea ,
prin medierea practicilor confesionale crestine , a unui & subiect al dorintei & . 'cest
studiu il #a determina sa reconsidere problema raportului etic fata de sine , problema
reformulate in sensul unei & etici%ari a e0istentei & ( sa faci din #iata ta o opera de arta ( .
Mic!el Foucault a fost o personalitate comple0a ce cu "reu poate fi incadrata intr3
o tipolo"ie umana , iar opera sa cu "reu poate fi subsumata unui current cultural , unei
tendinte in filo%ofie , epistemolo"ie , istoria ideilor s . a. ' fost un tip preocupat de multe
probleme . L3a interesat tiparele institutionale pe care nebunia din & foc sacru & cum era
#a%uta in ;enastere a de#enit boala in secolele =>II : =>III .
L3a inspirit istoria se0ualitatii #a%uta de el ca un fapt istoric , a anali%at realitatiile
dinte placere , putere si ade#ar si a cantarit modalitatile prin acre o societate la un
moment dat de%#olta procedee de limitare a deiscursului . u a oboist da cercete%e
raporturile pe care se0ualitatea produce cunoastere , atunci se0ualitatea poate fi pri#ita ca
un obiect politic si epistemic .
L3a fascinate binomul putere : ade#ar si i3a urmarit traseul cultural inca de la
inceputurile culturii "recesti cand , de e0emplu in scierile lui +omer , ade#arate erau doar
spusele celor puternici , iar detinerea puterii fonda credibilitatea unui discurs . 2laton a
fost primul care a de#alori%at discursul puterii ( tiranul , sofistul ( si3l ta0ea%a drept unul
i"norat si obscure aperand o dis9uncit pa"uboasa intre stiinta si putere . 'stfel daca
puterea a produs si #a produce intotdeauna discursuri ce manipulea%a conte0tual cultura
umana apare ca o retea #i%ibila a tipurilor de e0perienta la care sunt supusi indi#i%ii la un
moment dat .
Mic!el Foucault a fost tipul de "anditor ca nu a cre%ut in uni#ersalii antropolo"ici
cu alte cu#inte nu a ca%ut in capcana de3a crede in obiecti#itate , in postulate eterne a
refu%at sa asocie%e uni#ersalul si obiecti#ul cu necesarul , perspecti#ele locale si partiale
cu re"uli si ritmuri imuabile . 'stfel daca orice tip de e0perienta umana are un c!aracter
istoric si este efectul unui discurs conte0tual , atunci #iata umana poate fi conceputa ca un
support pasi# de inscriptionare pe care istoria ne3o inoculea%a nca de la inceputurile ei .
Mai mult , Foucault a de%#oltat o critica antimetafi%ica a construirii subiectului in
filosofia moderna . .ubiecti#itatea nu i3a parut ce un dat , iar identiatea finite umane ca si
in ca%ul lui -iles ?elue%a a fost interpretata drept un & simulacru & un efct & optic & al
diferentei si repetitiei .
'stfel daca omul este un effect al unor e#enimente discursi#e locale urmand
postulatul !ermeneuticii lui -ademar & Fiinta care poate fi inteleasa este limba9 & .'u fost
populare in epoca de%baterile sale cu filosoful si lin"#istul oam C!oms6, . In te0t & Ce
sunt luminile & , Foucault incearca sa de3a un raspuns lucrarii cu aceelasi titlu a lui
Immanuel @ant . 1n periodic "eman a publicat in decembrie 1ABC un raspuns la
intrebarea &Ce sunt luminile & ? iar acest raspuns ii apartine lui @ant . Te0tul lui @ant desi
minor adduce o intrebare in istoria "andirii la care filosofia moderna nu a fost capabila sa
raspunda .
2entru Foucault luminarea inseamna ansamblul de e#enimente politice ,
economice , sociale , culturale si institutionela . Foucault #ede o le"atura intre acest scurt
te0t a lui @ant si cele trei Critici . Luminarea este descrisa ca moment in care umanitatea
a9un"e sa se foloseasca de propria ratiune fara a se supune #remii . 2entru a determina ce
putem cunoaste , ce trebuie sa faca si ce spera acest mic te0t se refera la raspantia dintre
reflectia cristica si reflectia asupra istoriei.
Foucault caracteri%ea%a atitudinea de modernitate printr3un e0emplu 7 5oudelaire .
maodernitatea fiinda constiinta discontinuitatii timpului 7 rupture fata de traditie ,
sentimental de noutate , #ointa de a & eroi%a & pre%entul . Modernitatea nu repre%inta doar
o forma a raportarii la present ci si o modaliate a raportului pe care trebuie sa3l stabilim
cu noi insine , a fi modern inseamna a te lua pe tine insuti , ca obiect al unei elaborari
complicate se dure , omul modern este cel care cauta sa se in#ente%e pe sine .