Cap.

1
Sisteme liniare nesingulare

In acest capitol vom trata sisteme av and matricea coecient ilor necunos-
cutelor patrat a si nesingulara
1
.
1.1 Sisteme liniare din p.d.v. geometric
Un sistem liniar 2 2 are forma urm atoare
_
a
1
x + b
1
y = c
1
(D
1
)
a
2
x + b
2
y = c
2
(D
2
)
unde cele dou a ecuat ii, notate D
1
si D
2
, pot reprezentate n planul axelor
de coordonate Ox si Oy prin doua drepte.
Exemplul 1.1.
_
3x 2y = 1 (D
1
)
2x + 3y = 5 (D
2
)
Dreapta D
1
, trecand prin punctele (
1
3
, 0) si (0,
1
2
), iar dreapta D
2
, trecand
prin punctele (
5
2
, 0) si (0,
5
3
),
2
se vor intersecta n punctul Q(1, 1) - vezi gura
urm atoare - furniz andu-ne solut ia sistemului dat: x = y = 1.
Rezolvarea graca nu este nsa o metoda general a deoarece se aplica doar
sistemelor 2 2 (ca acesta) si 3 3 (cand locul dreptelor l iau planele).
Metoda generala care s a r aspunda cerint elor practice pleac a de la o idee
pe c at de simpl a, pe atat de ecient a.

Intruc at problema pus a consta n
1
O matrice patrata este nesingulara daca determinantul sau este nenul.
2
Reamintim ca dreapta de ecuat ie
x
a
+
y
b
= 1 trece prin punctele (a, 0) si (0, b).
5
6 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
obt inerea solut iei sistemului, acesta va mai ntai redus la un sistem echiva-
lent cu cel dat, dar mai simplu de rezolvat.
Denit ia 1.1 Dou a sisteme (liniare) n aceleasi necunoscute sunt echiva-
lente dac a au aceleasi solut ii sau sunt amandou a incompatibile (nu au solut ii).
1.2 Eliminarea succesiva a necunoscutelor

Incepem prezentarea acestei metode prin denirea a dou a operat ii, numite
elementare. Cu ajutorul lor transform am ecuat iile sistemului liniar dat sau
doar le repozit ion am, obt in and un sistem echivalent cu acesta, dar mai sim-
plu de rezolvat.
OE1. Scaderea dintr-o ecuat ie a unei alte ecuat ii amplicata cu un num ar
nenul m, numit multiplicatorul acestei operat ii.
OE2. Permutarea a doua ecuat ii n sistem.
Observat ii. 1.

Intruc at cele dou a operat ii sunt reversibile: scaderea
devenind adunare, iar permutarea repetat a readucand cele doua ecuat ii n
pozit ia init iala, sistemul obt inut prin aplicarea lor este echivalent cu cel de
la care plec am.
2. Deoarece calculele pe care le vom face se refer a doar la coecient ii
1.2. ELIMINAREA SUCCESIV

A A NECUNOSCUTELOR 7
sistemului, este convenabil a le efectua asupra matricei acestor coecient i si
anume asupra matricei extinse.
Exemplul 1.1 (continuare).
_
3 2 | 1
2 3 | 5
_
.
Amplic and prima linie (ecuat ie) cu
2
3
si scaz and-o din linia (ecuat ia) a
doua obt inem
_
3 2 | 1
0
13
3
|
13
3
_
.
Astfel, din
13
3
y =
13
3
obt inem y = 1, valoare pe care nlocuind-o n prima
ecuat ie, rezult a 3x 2 = 1 si apoi x = 1.
Distingem n aceast a rezolvare doua etape:
Etapa I-a. Transformarea (matricei) sistemului printr-o operat ie ele-
mentar a la o form a numita superior triunghiulara (vezi 1.4).
Etapa a II-a. Determinarea valorilor necunoscutelor: ntai y, apoi x.
Prima etapa poarta numele de triunghiularizare , iar a doua - de substitut ii
regresive.
Pentru mai multa claritate s a urm arim rezolvarea, prin acceasi metoda,
a unui sistem 3 3.
Exemplul 1.2.
_
_
_
x + 2y + z = 3
3x + 6y + 4z = 8
x + y = 2
Plec and de la matricea extins a a sistemului, efectu am operat iile ele-
mentare cu liniile l
i
ale acesteia, dup a indicat iile date sub s aget i:
_
_
1 2 1 | 3
3 6 4 | 8
1 1 0 | 2
_
_

l
2
3l
1
_
_
1 2 1 | 3
0 0 1 | 1
1 1 0 | 2
_
_

l
3
l
1
_
_
1 2 1 | 3
0 0 1 | 1
0 1 1 | 1
_
_
.
8 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE

In nal, permutand ultimile dou a linii, obt inem forma sa redusa sau tri-
unghiulara:
_
_
1 2 1 | 3
0 1 1 | 1
0 0 1 | 1
_
_
.
Observat ie. Multiplicatorii celor dou a operat ii de tipul (OE1) au fost
m
21
= 3 si respectiv m
31
= 1.
Din ultima ecuat ie a sistemului n forma trunghiular a, obt inem z = 1;
valoare pe care o introducem n celelalte doua ecuat ii:
y + 1 = 1, x + 2y 1 = 3.
Deducem y = 2 si apoi x = 0.
Observ am ca necunoscutele s-au obt inut n ordinea invers a (regresiva) a
lor, prin substitut ii succesive. De unde si denumirea de substitut ii de regre-
sive.
1.3 Triunghiularizarea reprezentata matriceal
Calculul matriceal reprezinta cel mai util instrument al algebrei liniare si
pe drept cuvant a fost numit aritmetica matematicii superioare.

Intre
operat iile sale, produsul matricelor este poate cea mai importanta. El se
efectueaz a doar atunci c and primul factor are num arul de coloane egal cu
num arul de linii al celui de-al doilea. Spre deosebire de produsul numerelor,
produsul matricelor nu este, n general, comutativ. Dar este asociativ.
S a exemplic am, pentru nceput, dou a propriet at i utile ale sale. Prima se
refer a la produsul unei matrice cu o (matrice) coloan a
Exemplul 1.
I
2
_
x
y
_
=
_
1 0
0 1
_ _
x
y
_
=
_
1x + 0y
0x + 1y
_
= x
_
1
0
_
+ y
_
0
1
_
.
Suma astfel obt inut a poart a numele de combinat ia liniara a coloanelor ma-
tricei I
2
cu coecient ii x, y ai coloanei.
A doua proprietate se refer a la produsul a dou a matrice. Acesta are drept
coloane - produsele primului factor cu coloanele celui de al doilea factor.
1.3. TRIUNGHIULARIZAREA REPREZENTAT

A MATRICEAL 9
Exemplul 2. Produsul dintre matricea A =
_
2 0
0 3
_
si matricea
B =
_
b
11
b
12
b
21
b
22
_
= [b
1
|b
2
], av and coloanele b
1
=
_
b
11
b
21
_
si b
2
=
_
b
12
b
22
_
, are
forma
AB =
_
2 0
0 3
_ _
b
11
b
12
b
21
b
22
_
=
_
2b
11
2b
12
3b
21
3b
22
_
= [Ab
1
|Ab
2
].
Remarcat i notat ia pe coloane a matricei B, notat ie pe care o vom utiliza
si n continuare.
Propriet at ile exemplicate sunt valabile n general, enunt andu-se astfel:
Proprietatea 1.
Av =
_
_
a
11
. . . a
1n
. . . . . . . . .
a
m1
. . . a
mn
_
_
_

_
x
1
.
.
x
n
_

_
= x
1
a
1
+ + x
n
a
n
. (1.1)
unde a
1
, . . . , a
n
reprezint a coloanele matricei A.
Proprietatea 2.
AB = A[b
1
| . . . |b
n
] = [Ab
1
| . . . |Ab
n
]. (1.2)
Produsul AB a celor doua matrice are drept coloane produsele primului fac-
tor (A) cu coloanele celui de-al doilea factor (B).
Trecem acum la ceea ce am anunt at n titlu: reprezentrea matriceal a a
operat iilor prin care am redus sistemul liniar din exemplul 1.2 la forma sa
triunghiular a.
3

In primul rand sistemul nsusi se reprezint a matriceal cu ajutorul matricei

coecient ilor si a celor dou a coloane
4
A =
_
_
1 2 1
3 6 4
1 1 0
_
_
, v =
_
_
x
y
z
_
_
, b =
_
_
3
8
2
_
_
3
Ansamblul lor alcatuiesc procesul de calcul numit triunghiularizare.
4
Pe care le vom numi si vectori - coloana (conf. 2.2).
10 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
astfel
Av = b (1.3)
Prima operat ie elementar a, const and n sc aderea primei ecuat ii ampli-
cate cu 3 din a doua ecuat ie, se poate realiza amplicand la st anga
5
ecuat ia
(1.3) cu o matrice construita astfel nc at sa produca efectul dorit
E
21
=
_
_
1 0 0
3 1 0
0 0 1
_
_
.
Observat ie. Acest tip de matrice - numite elementare ca si operat iile
pe care, prin amplicare, le produc - se noteaz a cu E
ij
, au 1 pe diagonala,
0 deasupra ei, iar n triunghiul inferior un singur element nenul: m, m
ind multipicatorul corespunzator operat iei elementare OE1. El ocupa n
matrice pozit ia {ij} unde i > j, i ind linia din care se scade, iar j - linia
care, amplicat a cu m, este sc azuta din ea. Sistemul rezultat prin aceasta
amplicare
E
21
Av = E
21
b (1.4)
devenind
_
_
1 2 1
0 0 1
1 1 0
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
3
1
2
_
_
. Vericat i!
Continuam cu a doua operat ie elementar a: scaderea primei linii din a
treia (aici m = 1). Matricea elementar a corespunzatoare va
E
31
=
_
_
1 0 0
0 1 0
1 0 1
_
_
,
iar rezultatul amplicarii cu ea a sistemului (1.4):
E
31
E
21
Av = E
31
E
21
b (1.5)
adic a
_
_
1 2 1
0 0 1
0 1 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
3
1
1
_
_
. Vericat i!
5

Intrucat produsul matricelor nu este comutativ, amplicarea la stanga difera de am-

plicarea la dreapta.
1.4. DESCOMPUNERILE A = LU SI PA = LU 11
Permutarea ultimelor doua linii nu se poate realiza prin amplicare cu
o matrice elementara, ci cu una de permutare: P
ij
obt inuta din matricea
I
3
prin permutarea liniilor i si j.

In cazul de fat a P
23
=
_
_
1 0 0
0 0 1
0 1 0
_
_
, iar
sistemul
P
23
E
31
E
21
Av = P
23
E
31
E
21
b (1.6)
va unul triunghiular
_
_
1 2 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
3
1
1
_
_
. Vericat i!
1.4 Descompunerile A = LU si PA = LU
Transformarile succesive ce ne-au condus de la sistemul (1.1) la forma sa
triunghiular a (1.4), pot exprimate prin urmatoarele operat ii matriceale:
Av = b E
21
Av = E
21
b E
31
E
21
Av = E
31
E
21
b
P
23
E
31
E
21
Av = P
23
E
31
E
21
b
Observat ia 1. Cele trei matrice cu care am amplicat sistemul (1.3)
sunt inversabile deoarece determinantul ec arei matrice E
ij
este 1, iar cel al
matricei P
23
este -1
6
, deci transform arile efectuate prin ele sunt reversibile.
Putem adic a inversa s aget ile si, plec and de la sistemul (1.6), prin amplicare
succesiv a cu: P
1
23
, E
1
31
, E
1
21
s a ajungem la sistemul (1.3). Concluzia este ca
cele patru sisteme succesiv obt inute sunt, conform denit iei 1.1, echivalente.
Matricea P
23
E
31
E
21
A =
_
_
1 2 1
0 1 1
0 0 1
_
_
av and toate elementele aate
sub diagonala - nule, se noteaz a cu U si se numeste superior triunghiulara.
7
Observat ia 2. Dac a am nceput aceste transform ari permutand liniile
(i.e. ecuat iile) 2 si 3 - permutate aici la sfarsit - noul sistem P
23
Av = P
23
b
6
Vezi 1.7 problema 8.
7
Upper triangular, de unde notat ia cu U.
12 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
ar fost transformat prin operat ii elementare la forma triunghiulara, far a a
necesara vreo alta permutare:
_
_
1 2 1 | 3
1 1 0 | 2
3 6 4 | 8
_
_

l
2
1l
1
_
_
1 2 1 | 3
0 1 1 | 1
3 6 4 | 8
_
_

l
3
3l
1
_
_
1 2 1 | 3
0 1 1 | 1
0 0 1 | 1
_
_
Not and:
A

= P
23
A, b

= P
23
b, E

21
=
_
_
1 0 0
1 1 0
0 0 1
_
_
, E

31
=
_
_
1 0 0
0 1 0
3 0 1
_
_
, noua
varianta a transformarilor va
A

v = b

21
A

v = E

21
b E

31
E

21
A

v = E

31
E

21
b

Intruc at E

31
E

21
A

=
_
_
1 2 1
0 1 1
0 0 1
_
_
= U rezult a A

= (E

21
)
1
(E

31
)
1
U.
Matricea (E

21
)
1
(E

31
)
1
=
_
_
1 0 0
1 1 0
0 0 1
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
3 0 1
_
_
=
_
_
1 0 0
1 1 0
3 0 1
_
_
se
numeste matricea multiplicatorilor deoarece cont ine multiplicatorii cu care
am nmult it prima linie pentru a o scadea din celelalte doua, multiplicatori
asezat i pe pozit iile unde au produs zerouri. Fiind inferior triunghiular a, ea
se noteaza cu L.
8
Concluzii. 1. Ca rezultat al procesului de trunghiularizare (far a per-
mut ari), matricea A a sistemului se descompune, fara alte calcule, n produsul
LU dintre o matrice inferior triunghiular a 1-diagonal a si o matrice superior
triunghiular a.
2. Cand n procesul de triunghiularizare se utilizeaz a permutari de linii,
descompunerea LU reprezint a matricea A

= PA obt inuta din A prin aceste

permut ari. Matricea L va cont ine multiplicatorii utilizat i n procesul de
triunghiularizare si repozit ionat i corespunz ator permut arilor efectuate.
9
8
Lower triangular. Ea este si 1-diagonala.
9

In exemplul 2.2 de pilda, multiplicatorii m
21
= 3 si m
31
= 2 utilizat i la reducerea
matricei A, devin n L, din descompunerea A

= LU, coecient ii m
21
= 2 si m
31
= 3, asa
cum sunt folosit i la reducerea matricei A

= P
23
A.
1.5. APLICAT II 13
1.5 Aplicat ii
Vom ilustra ecient a metodei elimin arii succesive cuplat a cu descompunerea
LU, prezent and situat ii n care acestea reduc semnicativ efortul de calcul
si/sau economisesc memoria calculatorului.
Evaluarea acestui efort se face prin numarul de operat ii aritmetice nece-
sare, lu and n considerat ie durata efectu arii lor de catre masina de calcul.
Deoarece o adunare/sc adere dureaz a mult mai put in dec at onmult ire/mpart ire
convenim s a consider am drept operat ie de masin a (prescurtat o.m.) perechea:
adunare/sc adere + nmult ire/mp art ire.
Pentru a produce n matricea A
nn
un zero sub a
11
, presupus nenul,
trebuie f acuta o mp art ire (la calculul multiplicatorului): m
21
=
a
21
a
11
, si n 1
nmult iri+sc aderi: a
2j
m
21
a
1j
, j = 2, . . . , n.
Aceast num ar de operat ii de masin a trebuie multiplicat de n1 ori pentru
a termina prima etap a a triunghiulariz arii lui A: cea prin care se obt in zerouri
sub pivotul a
11
. Urmeaz a (n 1)(n 2) o.m. pentru a face zerouri sub
pivotul din pozit ia (2, 2), presupus nenul, etc.

In nal se ajunge la totalul
general:
n

k=2
k(k1) =
n

k=1
k
2

k=1
k =
1
3
n(n+
1
2
)(n+1)
1
2
n(n+1) =
n
3
n
3

n
3
3
o.m.
Costul substitut iilor regresive este sensibil mai sc azut. Din ultima
ecuat ie a sistemului triunghiular Uv = c : u
nn
x
n
= c
n
, necunoscuta x
n
se obt ine printr-o singur a mp art ire. Din penultima ecuat ie u
n1,n1
x
n1
+
u
nn
x
n
= c
n1
, x
n1
se obt ine printr-o nmult ire-scadere si o mp art ire, etc;
totalul va
n

k=1
k =
1
2
n(n + 1)
n
2
2
o.m.
Aplicat ia ntaia. Rezolvarea unor sisteme liniare Av
i
= b
i
i = 1, . . . , p
avand aceeasi matrice A a coecient ilor si termeni liberi diferit i b
1
, . . . , b
p
si
cunoscut i.
Solut ie. Pentru a nu repeta de p ori triunghiularizarea (cea mai costisi-
toare operat ie), alatur am matricei A coloanele b
1
. . . b
p
construind matricea
extins a A = [A|b
1
| . . . |b
p
]. Aplic am lui Aoperat iile elementare corespunzatoare
triunghiulariz arii lui A, obt in and matricea U = [U|c
1
| . . . |c
p
].
14 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE

Intruc at ecare sistem Av

i
= b
i
este echivalent cu sistemul corespunzator
Uv
i
= c
i
, efectuand n ecare din acestea din urm a substitut iile regresive,
obt inem solut iile corespunz atoare utiliz and aproximativ
n
3
3
+ p
n
2
2
o.m.
10
Exemplul 1.4. Inversarea unei matrice (nesingulare).
Inversa matricei nesingulare A este o matrice B, de acelasi ordin cu A si
av and proprietatea AB = I( I ind matricea unitate de ordin corespunz ator).
Consider am matricea A =
_
_
1 2 1
1 1 0
3 6 4
_
_
av and inversa B = [v
1
|v
2
|v
3
].

Intruc at A[v
1
|v
2
|v
3
] = [Av
1
|Av
2
|Av
3
] (vezi proprietatea 2, 1.3), determinarea
celor trei coloane se face rezolvand trei sisteme cu aceeasi matrice
Av
1
= e
1
, Av
2
= e
2
, Av
3
= e
3
,
unde am notat cu e
i
, i = 1, 2, 3 coloanele matricei unitate I
3
.
Conform celor discutate anterior, vom considera matricea 36 urm atoare
A =
_
_
1 2 1| 1 0 0
1 1 0| 0 1 0
3 6 4| 0 0 1
_
_
,
pe care o aducem, prin operat ii elementare, la forma [U|f
1
|f
2
|f
3
], rezolvand
apoi cele trei sisteme Uv
1
= f
1
, Uv
2
= f
2
, Uv
3
= f
3
, pentru a determina B.
Deoarece operat iile elementare necesare transform arii lui A n U au fost
deja expuse n 1.4, vom extinde acest calcul la coloanele f
i
:
_
_
1 2 1 | 1 0 0
1 1 0 | 0 1 0
3 6 4 | 0 0 1
_
_

l
2
l
1
_
_
1 2 1 | 1 0 0
0 1 1 | 1 1 0
3 6 4 | 0 0 1
_
_

l
3
3l
1
_
_
1 2 1 | 1 0 0
0 1 1 | 1 1 0
0 0 1 | 3 0 1
_
_
.
Putem trece acum la determinarea, prin substitut ii regresive, a solut iilor
celor trei sisteme cu matricea U si avand drept termeni liberi - ultimile trei
coloane.
10

In locul a p
n
3
3
+p
n
2
2
o.m., daca am rezolvat separat ecare din cele m sisteme
liniare.
1.5. APLICAT II 15
Vom alege nsa o alt a variant a de calcul numit a:
Metoda Jordan. Pentru aceasta introducem o a treia operat ie elemen-
tar a:
OE3. Amplicarea unei linii cu un numar m = 0.
S a remarc am ca aceast a operat ie este, ca si primele dou a, inversabila (in-
versa ei ind amplicarea liniei respective cu 1/m).

In consecint a are loc
urm atoarea
Teorema. Dou a sisteme liniare Av = b si Bv = c ale c aror matrice
extinse A = [A|b] si B = [B|c] se obt in, una din alta, numai prin operat iile
OE1, OE2, OE3, sunt sisteme echivalente (denit ia 1.1 1.1).
Continuam asadar sirul operat iilor elementare astfel
_
_
1 2 1 | 1 0 0
0 1 1 | 1 1 0
0 0 1 | 3 0 1
_
_

l
2
+ l
3
_
_
1 2 1 | 1 0 0
0 1 0 | 4 1 1
0 0 1 | 3 0 1
_
_

l
1
l
3
_
_
1 2 0 | 4 0 1
0 1 0 | 4 1 1
0 0 1 | 3 0 1
_
_

l
1
+ 2l
2
_
_
1 0 0 | 4 2 1
0 1 0 | 4 1 1
0 0 1 | 3 0 1
_
_
.

In nal nmult ind linia a doua cu 1 (OE3) obt inem

_
_
1 0 0 | 4 2 1
0 1 0 | 4 1 1
0 0 1 | 3 0 1
_
_
.
Cele trei sisteme Av
1
= e
1
, Av
2
= e
2
, Av
3
= e
3
sunt acum echivalente respec-
tiv cu
Iv
1
=
_
_
4
4
3
_
_
, Iv
2
=
_
_
2
1
0
_
_
, Iv
3
=
_
_
1
1
1
_
_
,
rezult and c a matricea invers a este
A
1
=
_
_
4 2 1
4 1 1
3 0 1
_
_
(explicat i!).
16 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
Aplicat ia a doua. C and trebuie rezolvate doua sau mai multe sisteme
av and, ca si n cazul precedent, aceeasi matrice, dar termenii liberi se de-
termin a pe rand, al doilea n funct ie de solut ia primului sistem, al treilea
n funct ie de solut ia celui de al doilea etc, metoda descrisa anterior nu mai
funct ioneaz a. Putem evita nsa risipa de timp si de de calcul ce s-ar face dac a
am relua triunghiularizarea pentru ecare nou termen liber.

In fond aceast a
etap a de calcul a fost ncifrat a n descompunerea LU a matricei sistemului.
Ea poate oricand utilizat a atunci cand vrem s a rezolvam un sistem cu
aceeasi matrice, dar un nou termen liber.
S a trat am cazul a dou a astfel de sisteme
Av = b si Aw = v
unde A si b sunt cunoscute.
Dac a aplicam primului sistem eliminarea succesiva + substitut iile regre-
sive, apoi cu solut ia x astfel determinat a rezolv am sistemul al doilea, tot prin
eliminare si substitut ii, vom totaliza un num ar de aproximativ 2 (
n
3
3
+
n
2
2
).

In timp ce, dac a dup a rezolvarea primului sistem, nmagazin and descom-
punerea LU a matricei A trecem la determinarea lui y din sistemul LUy = x
astfel:
- determinam z din Lz = x utiliz and
n
2
2
n o.m. (mpart irile la elementele
diagonalei nu mai apar);
- determinam y din Uy = z utiliz and
n
2
2
o.m.

In total vor n
2
n o.m., adic a sensibil mai put ine decat dac a am relua
triunghiularizarea.
Aplicat ia a treia. Vom lua acum n discut ie o aplicat ie important a
a sistemelor liniare nesingulare si care ridica probleme, at at din p.d.v. al
volumului de calcul, c at si al capacit at ii de memorie. O prezent am ntr-un
caz simplu. El se refera la rezolvarea unei probleme la limita pentru o ecuat ie
diferent ial a de ordinul al doilea prin metoda diferent elor nite.
Problema. S a se determine funct ia real a v(x), x [0, 1], de dou a ori
derivabila si care verica urm atoarele dou a proprietat i:
1. pentru ecare x [0, 1] satisface ecuat ia diferent iala

d
2
v
dx
2
= f(x),
unde f : [0, 1] R este o funct ie dat a;
2. satisface condit iile la limit a v(0) = v(1) = 0.
1.5. APLICAT II 17
Metoda de rezolvare a acestei probleme este una aproximativ a, numita
discretizare si care se bazeaz a pe nlocuirea funct iei necunoscute v(x) av and
o innitate de valori - c ate una pentru ecare x [0, 1] - cu un vector de n+2
numere reale v(x
k
), k = 0, 1, . . . , n + 1 ce urmeaz a a determinate dintr-un
sistem liniar. Vom nota aceste numere v
k
, ele urm and s a reprezinte valorile
aproximative ale solut iei problemei la limit a 1 + 2 ment ionat a anterior.
Prin metoda de discretizare, ecuat ia diferent ial a se va transforma ntr-o
ecuat ie cu diferent e nite nlocuind valoarea derivatei
d
2
v
dx
2
n x cu o valoare
aproximativ a data de
11
v(x + h) 2v(x) + v(x h)
h
2
.
Pun and h =
1
n+1
si x
k
= kh obt inem o diviziune a intervalului [0, 1] n
n subintervale de lungime h, acesta ind numit pasul diviziunii. Condit iile
la limita 2 ne dau valorile extreme v
0
= v
n+1
= 0, iar ecuat ia diferent iala
din 1, devenita ecuat ie cu diferent e nite si exprimat a n cele n noduri
intermediare x
k
ale diviziunii, ne conduce la egalitat ile
v
k+1
+ 2v
k
v
k1
= h
2
f(x
k
), k = 1, 2, . . . , n.
Obt inem asadar un sistem liniar n necunoscutele v
1
, v
2
, . . . , v
n
. Pentru
mai mult a claritate l reprezentam n cazul n = 5:
_

_
2 1 0 0 0
1 2 1 0 0
0 1 2 1 0
0 0 1 2 1
0 0 0 1 2
_

_
_

_
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5
_

_
= h
2
_

_
f(h)
f(2h)
f(3h)
f(4h)
f(5h)
_

_
.
Matricea acestui sistem se numeste matricea diferent elor nite de ordinul
al II-lea si joaca n analiza numerica rolul pe care derivata de ordinul al
doileal joac an analiza matematic a. Ea are o serie de propriet at i remarcabile
dintre care aici ment ionam simetria. Datorit a ei descompunerea LU a acestei
matrice capat a o forma de asemenea simetric a si pe care o vom urm ari n
cele ce urmeaz a.
Preciz am c a acuratet ea metodei discretiz arii depinde n primul r and de
alegerea pasului h, deoarece la valori sucient de mici ale lui, derivata u

(x)
11
Se arata ca lim
h0
v(x+h)2v(x)+v(xh)
h
2
= v

(x).
18 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
va bine aproximata prin raportul
v(x+h)2v(x)+v(xh)
h
2
(vezi nota de subsol).
Dar aceasta cerint a conduce la un num ar mare de puncte ale diviziunii si
deci la sisteme de dimensiuni, adesea, foarte mari. Ceea ce implic a, asa
cum am ment ionat, efort de calcul si spat iu de stocare a datelor n memoria
rapid a a calculatorului. Cum se pot rezolva astfel de probleme vom vedea n
continuare.
1.6 Descompunerea A = LDU. Cazul simetric
Dac a matricea A este nesingular a si admite o descompunere A = LU, atunci
Det(A) = Det(L)Det(U)
12
si ntruc at Det(L) = 1 si Det(U) = u
11
. . . u
nn
(explicat i!) rezulta c a toate numerele u
ii
aate pe diagonala lui U sunt
nenule.

In aceste condit ii matricea U se poate descompune la r andul s au n pro-

dusul
_

_
u
11
0 0 . . . 0
0 u
22
0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . u
n1,n1
0
0 . . . . . . 0 u
nn
_

_
_

_
1
u
12
u
11
. . . . . .
u
1n
u
11
0 1
u
23
u
22
. . .
u
2n
u
22
. . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . . . . 1
u
n1,n
u
n1,n1
0 . . . . . . 0 1
_

_
dintre o matrice diagonal a avand pivot ii u
ii
, notata D si una superior tri-
unghiular a 1-diagonala notat a tot U.
Proprietate. Descompunerea LDU a matricei A este unica.
Demonstrat ie. Trebuie ar atat ca dac a L
1
D
1
U
1
= L
2
D
2
U
2
, atunci
L
1
= L
2
, D
1
= D
2
, U
1
= U
2
. Amplicam aceasta egalitate la dreapta cu U
1
2
si la st anga cu D
1
1
L
1
1
. Obt inem U
1
U
1
2
= D
1
1
L
1
1
L
2
D
2
.
Vericat i, eventual pe exemple, urm atoarele proprietat i:
(1)inversa si produsul a dou a matrice superior triunghiulare 1-diagonale sunt
matrice de aceeasi form a;
(2)aceast a proprietate o au si matricele inferior triunghiulare;
(3)produsul dintre o matrice diagonala si una inferior triunghiular a este o
matrice inferior triunghiulara.
12
Am notat cu Det(A) determinantul acestei matrice. Vedet i 8 1.7.
1.6. DESCOMPUNEREA A = LDU. CAZUL SIMETRIC 19

In virtutea primei propriet at i, matricea U

1
U
1
2
este superior triunghiular a
1-diagonal a.

In vitutea propriet at ii (2) matricea L
1
1
L
2
este inferior triunghi-
ular a 1-diagonal a.

In sf arsit, din (3) rezult a acum c a D
1
1
L
1
1
L
2
D
2
este infe-
rior trunghiular a. Astfel nc at egalitatea, mai sus obt inut a, dintre cele doua
produse conduce la egalitatea lor cu matricea unitate I. De unde U
1
= U
2
si L
1
1
L
2
= D
1
D
1
2
(explicat i!). Compar and termenii ultimei egalit at i con-
stat am ca membrul st ang este inferior trunghiular 1-diagonal (conf.(2)), iar
cel drept este un produs de matrice diagonale, deci diagonal. Concluzia ind
c a ei coincid cu matricea unitate I. De unde si L
1
= L
2
, D
1
= D
2
.
Cazul simetric. Condit ia ca matricea A s a e simetric a se exprim a, de
obicei, sub forma A = A
T
, unde A
T
reprezint a transpusa matricei A.
Operat ia de transpunere a unei matrice se realizeaz a prin schimbarea
liniilor salen coloane (sau a coloanelor n linii) si are urmatoarele propriet at i:
(A)
T
= A
T
, (A
T
)
T
= A, (A+B)
T
= A
T
+B
T
, (AB)
T
= B
T
A
T
(1.7)
precum si
(A
T
)
1
= (A
1
)
T
, (1.8)
dac a A este inversabil a.
Consecint a.

In cazul matricelor simetrice descompunerea LDU este
LDL
T
.
Demonstrat ie. Datorit a simetriei LDU = (LDU)
T
= U
T
D
T
L
T
.
Pe de alt a parte, datorit a unicit at ii acestei descompuneri (proprietatea an-
terioar a) rezult a
L = U
T
, D = D
T
, U = L
T
.
Exemplul 1.5. S a determinam descompunerea LDU pentu matricea
diferent elor nite de ordinul al II-lea anterior obt inut a.

Incepem prin deter-
minarea descompunerii LU, dupa care descompunem factorul U prin pro-
cedeul descris la nceputul acestui paragraf :
_

_
2 1 0 0 0
1 2 1 0 0
0 1 2 1 0
0 0 1 2 1
0 0 0 1 2
_

_
=
20 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
_

_
1 0 0 0 0

1
2
1 0 0 0
0
2
3
1 0 0
0 0
3
4
1 0
0 0 0
4
5
1
_

_
_

_
2 1 0 0 0
0
3
2
1 0 0
0 0
4
3
1 0
0 0 0
5
4
1
0 0 0 0
6
5
_

_
=
_

_
1 0 0 0 0

1
2
1 0 0 0
0
2
3
1 0 0
0 0
3
4
1 0
0 0 0
4
5
1
_

_
_

_
2 0 0 0 0
0
3
2
0 0 0
0 0
4
3
0 0
0 0 0
5
4
0
0 0 0 0
6
5
_

_
_

_
1
1
2
0 0 0
0 1
2
3
0 0
0 0 1
3
4
0
0 0 0 1
4
5
0 0 0 0 1
_

_
.
Aceast a descompunere conrma consecint a demonstrat a mai sus. Dar ea
mai pune n evident a si un alt fapt remarcabil. Matricea diferent elor nite
de ordinul al doilea, avand o structura simpla - elemente nenule doar pe trei
diagonale
13
- are o descompunere LDU alc atuita, la r andul sau, din matrice
foarte simple (diagonala si bidiagonale).
Observat ie. Matricele avand relativ multe zerouri, iar elementele nenule
grupate, poart a numele de matrice rare, pentru ele dezvoltandu-se algoritmi
de calcul care sa utilizeze n mod avantajos aceste caracteristici de simplitate.
1.7 Probleme
1. Reprezentat i grac ecuat iile urm atoarelor sisteme liniare pentru a explica
geometric incompatibilitatea sau, dup a caz, nedeterminarea lor:
a)
_
x 2y = 1
2x + 4y = 2
; b)
_
x + y = 1
4x + 4y = 2
.
2. Rezolvat i prin substitut ii: regresive n primul caz si progresive n cel
de al doilea, sistemele liniare triunghiulare urm atoare:
a)
_
_
_
3x + 2y + 3z = 1
y 7z = 8
4z = 3
; b)
_
_
_
5x = 3
10x 5y = 14
y + 3z = 3
.
13
De unde i vine si numele de matrice tridiagonala.
1.7. PROBLEME 21
3. Rezolvat i prin metoda elimin arii succesive a necunoscutelor sistemele
liniare nesingulare urmatoare:
a)
_
_
_
x + 2y + 3z = 4
2x + 4y + 9z = 11
3x + 7y + 2z = 7
; b)
_

_
3x 2y + u = 2
5x + 2z 2u = 19
3x + y + 4z + 7u = 22
2x + 5y + z + 6u = 8
.
3. Reprezentat i matriceal - conf. 1.3 - pasii trunghiularizarii sistemu-
lui din exercit iul 3a) , construind matricele E
21
, E
31
, P
23
corespunz atoare si
obt in and astfel descompunerea PA = LU pentru matricea acestui sistem.
4. Determinat i prin metoda Jordan
14
(vezi 1.5, Aplicat ia 1) inversele
urm atoarelor matrice p atrate
a)
_
2 3
4 5
_
; b)
_
_
1 1 0
1 1 1
0 1 1
_
_
; c)
_
_
1 1 0
1 2 1
0 1 1
_
_
; d)
_
_
1 0 0
a 1 0
b c 1
_
_
.
Explicat i, urm arind calculul inversei matricei inferior triunghiulare de la
pctul d), de ce inversa unei matrice inferior trunghiulare si 1-diagonale este
ntotdeauna o matrice de acelasi tip. Aceeasi proprietate si n cazul transpu-
sei sale - matricea superior triunghiulara si 1-diagonala.
5. Aplicat i metoda de inversare Jordan matricei
_
_
1 1 0
1 1 1
0 0 1
_
_
si constatat i blocarea sa. Explicat ia: matricea este singulara. Asadar cand
aplic am acest algoritm unei matrice, nu este necesara vericarea prealabil a
a nesingularitat ii ei. Finalizarea procesului de inversare este nsasi proba
acestei nesingularit at i.
6. Construit i descompunerea LDU pentru urmatoarele matrice
a)
_
2 3
3 5
_
; b)
_
_
2 1 1
1 2 1
2 1 0
_
_
; c)
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
; d)

_
_
1 2 2
2 4 1
2 1 0
_
_
.
Constatat i astfel c a, n cazul simetric aceast a descompunere cap ata forma si-
metric a LDL
T
(cu except ia pctului d).
14
Cateodata numita metoda Gauss-Jordan.
22 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
7. Pentru matricea de la punctul d) precedent - s-o not am A - descom-
punerea LU, deci si LDU, necesit a n prealabil o repozit ionare a elementelor
de pe diagonala. Pentru a nu strica simetria lui A, aceasta se realizeaz a
printr-o dubla permutare - de linii si de coloane: A

= P
23
AP
23
. Efectuat i
aceast a operat ie, apoi construit i descompunerea simetric a LDL
T
pentru ma-
tricea A

.
8. Determinantul matricei A
nn
, notat Det(A), este o funct ie ce-i
asociaza un num ar depinzand de elementele lui A. Formula generala de
calcul - complicata - devine simpl a atunci c and A are forma trunghiulara:
Det(A) = Det
_
_
_
_
_

_
a
11
a
12
. . . a
1n
0 a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
0 . . . 0 a
nn
_

_
_
_
_
_
= a
11
a
22
. . . a
nn
.
Utiliz am o proprietate a acestei funct ii, anume ca determinantul produsului a
dou a matrice nn : A si B, este egal cu produsul determinant ilor factorilor
Det(AB) = Det(A)Det(B).
Astfel, daca A are descompunerea LU, atunci
Det(A) = Det(L) Det(U) = 1 u
11
u
22
. . . u
nn
,
unde u
ii
, i = 1, . . . , n reprezint a elementele de pe diagonala lui U.
Exemplul 1.

Intruc at are loc descompunerea A = LU urm atoare (vericat i!)
A =
_
_
3 2 2
12 4 9
3 2 3
_
_
=
_
_
1 0 0
4 1 0
1 0 1
_
_
_
_
3 2 2
0 4 1
0 0 1
_
_
,
rezult a c a Det(A) = 1 3 4 (1) = 12.
Dar c and matricea Aare o descompunere de forma PA = LU, atunci aplic and
determinant ii obt inem
Det(P)Det(A) = Det(L)Det(U).
Deoarece P este, n cazul general, produsul unor de matrice de permutare
P
ij
(vezi 1.4), e k num arul acestora, deoarece Det(P
ij
) = 1, rezult a c a
1.7. PROBLEME 23
formula anterioara va c ap ata forma (1)
k
Det(A) = Det(L)Det(U), sau mai
simplu
Det(A) = (1)
k
u
11
u
22
. . . u
nn
(1.9)
Exemplul 2. Matricea A

=
_
_
3 2 2
3 2 3
12 4 9
_
_
nu are o descompunere
A

= LU ci una PA

= LU (de ce?). Astfel P

23
A

ind cea din exem-

plul precedent, va avea descompunerea LU determinat a anterior si obt inem
Det(A

) = Det(A) = 1 3 4 (1) = 12.

Exercit iu. F ara a construi descompunerile A = LU sau PA = LU, determinat i
prin operat iile elementare OE1 si OE2 pivot ii matricelor urmatoare, precum
si numarul eventualelor permutari de linii necesare obt inerii lor, deducand
cu formula (1.7) valoarea determinant ilor ecareia din ele:
a)
_
_
2 1 1
4 2 6
2 2 1
_
_
; b)
_
_
2 1 2
2 2 6
1 2 1
_
_
; c)
_

_
1 1 2 3
3 1 0 2
2 2 1 4
1 3 3 0
_

_
, d)
_

_
1 1 2 3
3 1 0 2
2 2 1 4
3 1 1 1
_

_
.
24 CAP. 1. SISTEME LINIARE NESINGULARE
Cap. 2
Spat ii vectoriale de coloane
2.1 Reducerea pe linii a matricelor mn
Vom studia si rezolva sisteme mai generale dec at cele prezentate anterior. Ele
au o important a teoretic a special a, deoarece prin studiul lor facem primul pas
c atre not iunile fundamentale ale algebrei liniare: spat iul vectorial si aplicat ia
liniara.
Metodele de discutare
1
si rezolvare a lor au la baza algoritmii utilizat i n
sect iunea precedent a. Plecam asadar de la un astfel sistem liniar:
Exemplul 2.1.
_
_
_
2x
3
+ x
4
= b
1
2x
1
x
2
+ x
3
3x
4
= b
2
4x
1
2x
2
7x
4
= b
3
(2.1)
Reducerea matricei extinse, prin cele doua operat ii elementare OE1 si OE2,
este urmatoarea
_
_
0 0 2 1 | b
1
2 1 1 3 | b
2
4 2 0 7 | b
3
_
_

P
12
_
_
2 1 1 3 | b
2
0 0 2 1 | b
1
4 2 0 7 | b
3
_
_

l
3
2l
1
_
_
2 1 1 3 | b
2
0 0 2 1 | b
1
0 0 2 1 | 2b
2
+ b
3
_
_

l
3
+ l
2
_
_
2 1 1 3 | b
2
0 0 2 1 | b
1
0 0 0 0 | b
1
2b
2
+ b
3
_
_
.
1
Aceste sisteme pot incompatibile, dar si compatibil-nedeterminate.
25
26 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
Sistemul astfel obt inut are dou a ecuat ii si patru necunoscute. Pentru a
compatibil, trebuie ca ultima relat ie: 0 = b
1
2b
2
+ b
3
, s a e satisf acuta de
termenii liberi b
i
, adica de vectorul b = [b
1
, b
2
, b
3
]
T
.
2

In ipoteza compatibilit at ii, sistemul va avea form a redus a :

_
2x
1
x
2
+ x
3
3x
4
= b
2
2x
3
+ x
4
= b
1
(2.2)

Inainte de a-l rezolva preciz am cateva not iuni utile:

Denit ia 2.1. O matrice mn se numeste redusa pe linii dac a veric a
urm atoarele condit ii:
1. Fiecare linie nenul a (dac a exist a) ncepe cu mai multe zerouri decat linia
precedent a.
2. Liniile nule (daca exist a) se a a dedesubtul celor nenule.

Intr-o astfel de matrice primul element nenul din ecare linie nenula se
numeste pivot al ei. Asadar o matrice redus a pe linii are tot atat ia pivot i
c ate linii nenule, num arul (comun al) acestora reprezint and rangul ei.
Criteriu de compatibilitate. Un sistem liniar mn av and o matrice
extins a redusa pe linii, este compatibil dac a si numai dac a ultima coloan a a
ei nu cont ine pivot
3
.
Pentru a determina solut iile unui astfel de sistem, trecem n membrii
drept i necunoscutele corespunz atoare coloanelor care nu cont in pivot i, ne-
cunoscute ce devin astfel parametrii solut iei generale. Sistemul mn devine
atunci sistem r r. Totodat a el este nesingular, r ind rangul matricei sale,
dar si rangul matricei extinse.

Il vom rezolva cu metodele din capitolul 1.
Exemplul 2.1 (continuare).
_
2x
1
+ x
3
= b
2
+ x
2
+ 3x
4
2x
3
= b
1
x
4
Obt inem pe r and,
x
3
=
1
2
b
1

1
2
x
4
, x
1
=
1
2
b
2

1
4
b
1
+
1
2
x
2
+
7
4
x
4
.
2
Condit ia este n acest caz una geometrica: vectorul b sa apart ina planului de ecuat ie
b
1
2b
2
+b
3
= 0 ce trece prin origine (vezi gura din 2.2).
3
Este exact condit ia pe care am pus-o sistemului din exemplul precedent.
2.1. REDUCEREA PE LINII A MATRICELOR M N 27
Solut ia generala a sistemului. Rezultatul obt inut poate exprimat
ntr-o form a, des nt alnita n algebra liniar a, de combiat ie liniara (aici de
coloane). Pentru aceasta consider am coloana celor 4 necunoscute ale sis-
temului x = [x
1
, x
2
, x
3
, x
4
]
T
nlocuind n ea x
1
si x
3
cu expresiile anterior
g asite; obt inem
x =
_
1
2
b
2

1
4
b
1
+
1
2
x
2
+
7
4
x
4
, x
2
,
1
2
b
1

1
2
x
4
, x
4
_
T
.
C and parametrii x
2
si x
4
parcurg R, aceast a coloan a descrie toate solut iile
sistemului dat. Mult imea lor reprezint a solut ia sa generala. Structura ei se
evident iaz a prin descompunerea urm atoare:
- separ am nt ai necunoscutele parametri, x
2
si x
4
, de coloana ce cont ine
termenii liberi b
i
_
1
2
x
2
+
7
4
x
4
, x
2
,
1
2
x
4
, x
4
_
T
+
_
1
2
b
2

1
4
b
1
, 0,
1
2
b
1
, 0
_
T
; (2.3)
- apoi exprim am coloana parametrilor drept combinat ia liniara
x
2
_
1
2
, 1, 0, 0
_
T
+ x
4
_
7
4
, 0,
1
2
, 1
_
T
(2.4)
a doua coloane, ecare din ele cont in and coecient ii c ate unui parametru.
Ce reprezint a ecare din aceste dou a componente ale solut iei generale (2.3)?
Coloana
_
1
2
b
2

1
4
b
1
, 0,
1
2
b
1
, 0

T
reprezint a o solut ie particular a a sistemului
(2.1), solut ie dedusa din cea general a pentru x
2
= x
4
= 0.
Combinat ia liniara (2.4) reprezint a, pentru orice valori date parametrilor
x
2
si x
4
, solut iile unui nou sistem obt inut din (2.1) prin nlocuirea termenilor
liberi b
i
cu zero. El se va numi sistemul omogen corespunzator lui (2.1), iar
(2.3) va numit a - solut ia generala omogena corespunzatoare sistemlui (2.1).
Concluzii. 1. Solut ia general a a unui sistem liniar si neomogen Ax = b,
cu matrice mn, compatibil, este suma dintre solut ia general a a sistemului
omogen corespunzator Ax = 0 si o solut ie particular a a sa.
2. Solut ia general a a sistemului omogen cu matrice m n se obt ine
reduc andu-l prin operat ii elementare la formatul r r (vezi exemplul 2.1),
r ind rangul lui A si nlocuind n coloana x necunoscutele r amase n sistem
cu ajutorul parametrilor (trecut i n dreapta).
28 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
De aici putem deduce ca dac a r = n atunci solut ia generala omogen a nu
cont ine parametri, deci se reduce la vectorul nul x = 0. Este cazul n care
sistemul compatibil Ax = b are o singura solut ie (i.e. sistem determinat).
C and nsa r < n, solut ia general a va reprezenta o mult ime innita de solut ii.
De unde rezult a urmatoarea
Consecint a. Un sistem liniar si omogen avand mai put ine ecuat ii decat
necunoscute este nedeterminat. (Explicat i!)
2.2 Spat ii de vectori reali n-dimensionali
Un vector n-dimensional de numere reale este un sistem ordonat de astfel
de numere.

Il not am de obicei cu litere mici ale alfabetului latin, even-
tual indexate, iar n calcule l consideram matrice-coloan a n 1. Mult imea
tuturor acestor vectori se noteaz a R
n
si se numeste spat iul vectorilor reali
n-dimensionali. Ei se adun a si se nmult esc cu numere reale (scalari) potrivit
regulilor matriceale, i.e.
_

_
x
1
x
2
.
.
x
n
_

_
+
_

_
y
1
y
2
.
.
y
n
_

_
=
_

_
x
1
+ y
1
x
2
+ y
2
.
.
x
n
+ y
n
_

_
,
_

_
x
1
x
2
.
.
x
n
_

_
=
_

_
x
1
x
2
.
.
x
n
_

_
.
Denit ia 2.2. Un subspat iu S de vectori din R
n
este o submult ime a sa
nevida si nchisa la cele dou a operat ii vectoriale ment ionate:
1. x, y S : x + y S; 2. x S, R : x S.
Relat ia dintre S si R
n
se numeste incluziune de subspat iu si se noteaza
S R
n
. Dac a S
1
, S
2
sunt subspat ii din R
n
astfel nc at S
1
S
2
, vom spune
c a S
1
este subspat iu a lui S
2
, notand S
1
S
2
.
Exemplul 2.2 Mult imea (innit a) a tuturor vectorilor tridimensionali
b =
_
b
1
b
2
b
3

T
satisf acand condit ia b
1
2b
2
+b
3
= 0, vectori pentru care
sistemul liniar din exemplul 2.1 este compatibil, reprezinta un subspat iu al
lui R
3
(justicat i!).
2.2. SPAT II DE VECTORI REALI N-DIMENSIONALI 29
Ea poate reprezentata n axele ortogonale Ox, Oy, Oz sub forma unui
plan ce trece prin origine si este perpendicular pe vectorul

i 2

j +

k.
Denit ia 2.3. Spat iul vectorial generat de vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
k
R
n
este mult imea tuturor combinat iilor liniare: c
1
v
1
+c
2
v
2
+ +c
k
v
k
obt inute
din vectorii v
i
, cu tot i coecient ii c
1
, c
2
, . . . , c
k
R.
Exercit iu. Ar atat i ca aceast a mult ime innit a
4
este nchisa la adunarea
vectorilor si nmult irea lor cu scalari.
Exemplul 2.3.

In particular mult imea generat a de cele patru coloane
ale matricei
A =
_
_
0 0 2 1
2 1 1 3
4 2 0 7
_
_
,
se numeste spat iul coloanelor sale si se noteaz a I(A). Ne propunem sa ar atam
c a aceast a mult ime poate generat a numai de prima si a treia coloan a; adic a
de cele dou a coloane corespunz atoare coloanelor cu pivot din forma redus a
pe linii U
A
a matricei A.
Ar atam mai nt ai ca I(A) = {Ax|x R
4
}.

Intr-adev ar, produsul Ax dintre o matrice m n si o coloan a n 1

reprezint a combinat ia liniara a coloanelor a
i
ale lui A cu coecient ii x
i
ai
vectorului x (conf. propriet at ii 1 1.3).
4
Cu except ia cazului n care tot i v
i
= 0
n
, i.e vectorul nul cu n componente.
30 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE

In cazul de fat a:
_
_
0 0 2 1
2 1 1 3
4 2 0 7
_
_
_

_
x
1
x
2
x
3
x
4
_

_
= x
1
_
_
0
2
4
_
_
+x
2
_
_
0
1
2
_
_
+x
3
_
_
2
1
0
_
_
+x
4
_
_
1
3
7
_
_
.
Aceeasi proprietate are loc si n cazul formei sale reduse U
A
:
5
U
A
x =
_
_
2 1 1 3
0 0 2 1
0 0 0 0
_
_
_

_
x
1
x
2
x
3
x
4
_

_
= x
1
_
_
2
0
0
_
_
+x
2
_
_
1
0
0
_
_
+x
3
_
_
1
2
0
_
_
+x
4
_
_
3
1
0
_
_
.

Intruc at cele dou a matrice se obt in, una din alta, prin transform ari ce nu
modic a solut iile sistemelor omogene corespunz atoare lor (Observat ia 1, 1.4),
rezult a c a
x
1
, .., x
4
R : x
1
a
1
+x
2
a
2
+x
3
a
3
+x
4
a
4
= 0
3
x
1
u
1
+x
2
u
2
+x
3
u
3
+x
4
u
4
= 0
3
().
.
Denit ia 2.4. O relat ie c
1
v
1
+ c
2
v
2
+ + c
k
v
k
= 0
n
ntre coloanele
v
1
, v
2
, . . . , v
k
R
n
n care nu tot i coecient ii c
i
sunt nuli, se numeste relat ie
de dependent a liniara.
Presupun and c a c
j
= 0, o astfel de relat ie se poate pune si sub forma
v
j
=
k

i=1,i=j
c
i
c
j
v
i
.
.
Vom observa atunci ca ntre coloanele u
i
exist a relat ii de dependent a
liniar a; de exemplu u
1
+ 2u
2
= 0
3
, 7u
1
2u
3
+ 4u
4
= 0
3
.

In baza echivalent ei () rezulta dependent ele liniare corespunzatoare:

a
1
+ 2a
2
= 0
3
, 7a
1
2a
3
+ 4a
4
= 0
3
.
ntre coloanele matricei A. Deducem urm atoarea:
5
Vezi exemplul 2.1.
2.3. INDEPENDENT A LINIAR

A.BAZ

A SI DIMENSIUNE 31
Proprietate. Orice relat ie de dependent a liniar a existenta ntre anumite
coloane ale formei reduse U
A
, implic a relat ia de dependent a liniar a (cu aceiasi
coecient i) ntre coloanele corespunz atoare din A.
6
Demonstrat ia se bazeaza pe echivalent a ().
2.3 Independent a liniara.Baza si dimensiune
Not iunea opus a celei de dependent a liniara se numeste independent a liniara.
Denit ia 2.5. Sistemul de vectori v
1
, v
2
, . . . , v
k
se numeste liniar inde-
pendent dac a nu exista nici o relat ie de dependent a liniar a ntre vectorii s ai.
Criteriu. Vectorii coloana a
1
, a
2
, . . . , a
k
R
n
ai unei matrice A nk sunt
liniar independent i daca si numai dac a sistemul liniar si omogen Ax = 0
n
are doar solut ia x = 0
k
.
Construit i demonstrat ia baz andu-va pe denit iile 2.4 si 2.5.
Denit ia 2.6. Un sistem liniar independent de vectori din spat iul
S R
n
este maximal n S dac a supliment andu-l cu orice nou vector din S,
el devine liniar dependent.
Exemplul 2.4. Construim un astfel de sistem n spat iul generat de
coloanele matricei U
A
: I(U
A
).

Incepem cu prima coloana nenula: u
1
, ce
reprezint a un sistem liniar independent (de ce?).

Ii al atur am coloana u
3
.
(u
2
nu e potrivita datorita relat iei de dependent a u
1
+ 2u
2
= 0
3
.) Vericat i
c a [u
1
|u
3
]x = 0
3
x = 0
2
. Nici u
4
nu poate inclus a n sistem deoarece
u
4
=
7
4
u
1
+
1
2
u
3
. Asadar {u
1
, u
3
} este sistem liniar independent maximal.
Observat ii. 1. Datorit a echivalent ei () relat iile de dependent a (respec-
tiv independent a) liniara existente ntre coloanele matricei U
A
au loc si ntre
coloanele matricei A, deci {a
1
, a
3
} este un sistem liniar independent maximal
n I(A) - spat iul generat de acestea.
2. Echivalent a () poate citita si astfel: oricaror coloane liniar depen-
dente din A le corespund coloane liniar dependente din U
A
si reciproc.
6
Reciproca acestei proprietat i este si ea adevarata: orice relat ie de dependent a liniara
ntre anumite coloane din A are loc si ntre coloanele corespunzatoare din U
A
.
32 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
Saunca: oricaror coloane liniar independente din A le corespund coloane
liniar independente din U
A
si reciproc.
7
Denit ia 2.7. Un sistem de vectori (coloane) dintr-un spat iu de vectori
S R
n
se numeste baza a lui S dac a este liniar independent maximal.
Exemplul 2.5. Conform exemplului 2.4 si observat iei 1 rezult a ca
{u
1
, u
3
} reprezint a o baz a pentru I(U
A
) si respectiv {a
1
, a
3
} este o baz a
pentru I(A). Putem generaliza aceste rezultate astfel:
Reguli pentru alegerea unor baze n I(U
A
) si I(A).
1. O baza n spat iul generat de coloanele matricei n form a redus a pe
linii U este alcatuit a din coloanele sale care cont in pivot ii.
2. O baz a n spat iul generat de coloanele matricei A este alc atuita din
coloanele sale ce corespund coloanelor cu pivot ale formei reduse U
A
.
Teorema 1. Dac a v
1
, v
2
, . . . , v
k
reprezint a o baza pentru spat iul S R
n
,
atunci S este spat iul generat de vectorii v
i
.
Demonstrat ie. Fie v S, v diferit de v
i
-uri.

In virtutea proprietat ii
de maximal liniar independent a a bazei (v
i
)
i
rezult a c a sistemul de vec-
tori {v, v
1
, v
2
, . . . , v
k
} din S este liniar dependent, i.e. exista coecient ii
,
1
, . . . ,
k
nu tot i nuli, astfel nc at
v +
k

i=1

i
v
i
= 0
n
.
Dar = 0, deoarece n caz contrar vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
k
nu ar mai liniar
independent i (explicat i!). Relat ia precedent a se va putea pune atunci sub
forma
v =
k

i=1
_

_
v
i
.
Ceea ce dovedeste ca orice v S este o combinat ie liniara a vectorilor v
i
.
Teorema 2. Dac a spat iul vectorial S R
n
este generat de vectorii
liniar independent i v
1
, v
2
, . . . , v
k
, atunci acestia reprezinta o baza a sa.
7

Intrucat echivalent a a doua armat ii atrage dupa sine echivalent a negat iilor lor.
2.3. INDEPENDENT A LINIAR

A.BAZ

A SI DIMENSIUNE 33
Demonstrat ie. Trebuie ar atat c a sistemul de vectori este liniar indepen-
dent maximal. Cu alte cuvinte ca, daca l supliment am cu orice alt vector
din S, el devine liniar dependent.

Intruc at genereaz a spat iul, orice vector v S se exprima sub forma

v =

k
i=1

i
v
i
, relat ie de dependent a liniar a - conf. denit iei 2.4 - care
conduce la concluzia c a v, v
1
, v
2
, . . . , v
k
este un sistem liniar dependent.
Exemplul 2.6. O baza pentru R
n
este alc atuit a din coloanele e
1
, e
2
, . . . , e
n
ale matricei unitate I
n
.
8

Intr-adev ar, acesti vectori sunt liniar independent i deoarece

x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ . . . x
n
e
n
= I
n
x = 0
n
x = 0
n
.
si totodat a genereaza ntreg spat iul:
x R
n
: x = I
n
x = [e
1
|e
2
| . . . e
n
]
_

_
x
1
x
2
.
.
x
n
_

_
= x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ + x
n
e
n
.
Observat ia 3.

In virtutea teoremelor 1 si 2, o alta denit ie a bazei
spat iului S R
n
, echivalenta cu denit ia 2.7, este urm atoarea:
O baza a a spat iul S este orice sistem de vectori liniar independent i care
genereaza S.
Teorema 3. Orice doua baze ale spat iului S au acelasi numar de vectori.
Demonstrat ie (prin reducere la absurd) Dac a {v
1
, . . . , v
m
} si {w
1
, . . . , w
n
}
sunt baze pentru S si m < n
9
atunci vectorii w
i
ind generat i de vectorii v
j
(conf. teoremei 1), au loc relat iile
w
i
=
m

j=1
a
ij
v
j
, i = 1, . . . , n.
Totodata sistemul liniar si omogen
n

i=1
a
ij
x
i
= 0, j = 1, . . . , m
8
Aceasta baza particulara se numeste baza canonic a a spat iului R
n
.
9
Dac a m > n se inverseaza n demonstrat ie rolul celor doua sisteme de vectori.
34 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
av and mai put ine ecuat ii decat necunoscute, are o solut ie nenula {x
0
1
, . . . , x
0
n
}
(rezult a din Consecint a de la sf arsitul 2.1. Explicat i!). Prin calcul
n

i=1
x
0
i
w
i
=
n

i=1
x
0
i
_
m

j=1
a
ij
v
j
_
=
n

i=1
m

j=1
x
0
i
a
ij
v
j
=
m

j=1
n

i=1
a
ij
x
0
i
v
j
=
=
m

j=1
_
n

i=1
a
ij
x
0
i
_
v
j
=
m

j=1
0v
j
= 0.
Ceea ce contrazice independent a liniar a a vectorilor (w
i
)
i
.
Denit ia 2.8. Num arul vectorilor din orice baz a a spat iului S se numeste
dimensiunea sa si se noteaz a dimS.
Consecint e. Dac a dimS = n atunci:
1. orice sistem liniar independent alc atuit din n vectori din S reprezint a
o baza pentru S;
2. orice sistem alcatuit din n vectori din S si care genereaz a spat iul S,
reprezint a o baz a a sa.
Teorema 4 . Orice spat iu S R
n
, S = {0
n
}, de vectori din R
n
, are o
baz a.
Demonstrat ie. Conform ipotezei, exist a n S un vector nenul v
1
. El este
liniar independent.(Explicat i!) Atunci sau {v
1
} este sistem liniar indepen-
dent maximal, deci baza, sau exista v
2
S astfel nc at {v
1
, v
2
} este liniar
independent si rat ionamentul se repet a. Dar nu mai mult de n 1 pasi,
deoarece dimS dimR
n
= n.
Exemplul 2.7. Relu am matricea
U
A
=
_
_
2 1 1 3
0 0 2 1
0 0 0 0
_
_
din exemplul 3.
Nucleul s au, notat N(U
A
), este mult imea tuturor solut iilor sistemului
liniar si omogen U
A
x = 0
3
.
Exercit iu. Ar atat i ca N(U
A
) R
4
.
2.3. INDEPENDENT A LINIAR

A.BAZ

A SI DIMENSIUNE 35
Pentru a determina o baza n acest spat iu vom determina solut ia generala
a sistemului
_
2x
1
x
2
+ x
3
3x
4
= 0
2x
3
+ x
4
= 0
Pentru aceasta trecem n dreapta necunoscutele - parametri x
2
si x
4
(conf.
exemplului 5 - continuare)
_
2x
1
+ x
3
= x
2
+ 3x
4
2x
3
= x
4
si obt inem pentru necunoscutele principale: x
3
=
1
2
x
4
, x
1
=
1
2
x
2
+
7
4
x
4
.
Pentru a exprima solut ia general a sub form a de vector - coloana proced am
la urmatoarea scriere si descompunere a acesteia:
_

_
x
1
x
2
x
3
x
4
_

_
=
_

_
1
2
x
2
+
7
4
x
4
x
2

1
2
x
4
x
4
_

_
= x
2
_

_
1
2
1
0
0
_

_
+ x
4
_

_
7
4
0

1
2
1
_

_
.
Asadar am gasit ca mult imea (innita) de vectori din spat iul N(U
A
) este
alc atuita din toate combinat iile liniare cu coecient ii reali x
2
si x
4
a doi
vectori - solut ii particulare: v
1
= [
1
2
1 0 0]
T
, v
2
= [
7
2
0
1
2
1]
T
.

Intruc at x
2
v
1
+x
4
v
2
= 0
4
implic a x
2
= x
4
= 0 (vericat i!) rezult a c a v
1
si
v
2
sunt liniar independent i. Fiind si sistem de generatori ai nucleului, conf.
teoremei 2, ei reprezint a o baza, iar dimensiunea subspatiului N(U
A
) este 2.
Observat ia 4. Deoarece sistemele Ax = 0
3
si U
A
x = 0
3
sunt echivalente,
spat iile N(A) si N(U
A
) sunt egale, iar bazele si dimensiunile lor sunt identice.
Generaliz and aceste rezultate obt inem urm atoarele
Concluzii. 1. Nucleul unei matrice A mn, de rang r, este un subspat iu
n R
n
av and dimensiunea n r si o baza alcatuit a din vectorii dupa care se
descompune solut ia generala a sistemului omogen Ax = 0
m
. (Coecient ii
acestei combinat ii sunt necunoscutele -parametri).
2. Acest subspat iu se reduce la vectorul nul atunci c and n = r, iar c and
n > r, el cont ine o innitate de solut ii (nenule).
36 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
2.4 Spat iile fundamentale ale unei matrice
Plec am de la o matrice A m n de numere reale. Dac a rangul s au este
r, atunci spat iul coloanelor sale I(A) si nucleul N(A) sunt, cum am vazut,
subspat ii ale lui R
m
, respectiv R
n
, avand dimensiunile r si respectiv n-r.
Pentru a ntregi acest tablou, vom considera si matricea transpusa A
T
,
al carei spat iu de coloane - I(A
T
) R
n
- se numeste, resc, spat iul liniilor
lui A, si nucleul N(A
T
) R
m
. Ele au dimensiunile r (deoarece rangA =
rangA
T
) si mr.
Se formeaza astfel doua perechi de subspat ii legate de matricea A:
1. I(A
T
), N(A) R
n
,
2. I(A), N(A
T
) R
m
.
Dup a cum vom vedea n continuare, n interiorul ec areia din aceste
perechi exist a relat ii asem anatoare, parte din ele urmand a descrise n
cele ce urmeaza.

Incepem prin a preciza o baz a n spat iul liniilor I(A

T
). Pentru aceasta
s a urm arim efectul transform arilor elementare aplicate liniilor lui A asupra
acestui spat iu. Si anume n cazul matricei din exemplul 2.3:
A =
_
_
0 0 2 1
2 1 1 3
4 2 0 7
_
_

P
12
_
_
2 1 1 3
0 0 2 1
4 2 0 7
_
_

l
3
2l
1
_
_
2 1 1 3
0 0 2 1
0 0 2 1
_
_

l
3
+ l
2
_
_
2 1 1 3
0 0 2 1
0 0 0 0
_
_
.
Cele trei transformari elementare cu liniile matricei A nu modica spat iul
vectorial generat de ele. Pentru aceasta este sucient s a veric am ca la ecare
din cele trei transform ari, liniile matricei transformate sunt combinat ii liniare
de liniile matricei c areia i s-a aplicat transformarea si reciproc. Permutarea
nu ridic a probleme deoarece liniile ram an aceleasi. Pasul al doilea transform a
liniile l
2
, l
1
, l
3
n l
2
, l
1
, l
3
2l
1
, a treia nou a linie ind combinat ie de prima
si a treia. Reciproc l
3
= (l
3
2l
1
) + 2l
1
. La pasul al treilea l

1
, l

2
, l

3
devin
l

1
, l

2
, l

3
+ l

2
. Reciproc l

3
= (l

3
+ l

2
) l

2
. Asadar I(A
T
) = I(U
T
A
).
Pe de o parte liniile nenule si transpuse ale matricei U
A
sunt liniar inde-
pendente (exercit iu!), iar pe de alt a parte sunt generatorii spat iului I(U
T
A
).

In consecint a ele vor reprezenta, conform teoremei 2, o baz a spat iului liniilor
2.5. SUMA SI INTERSECT IA DE SUBSPAT II 37
lui A : I(A
T
). Dimensiunea acestui spat iu va deci dimI(A
T
) = rangA.
10
Ceea ce ne conduce la o relat ie importanta ntre dimensiunile celor doua
subpat ii ale lui R
n
:
3. dimI(A
T
) + dimN(A) = dimR
n
.

Intruc at relat ia are loc pentru orice matrice A m n, din ea deducem,

pentru A
T
:
4. dimI(A) + dimN(A
T
) = dimR
m
.

In nalul paragrafului urmator vom sintetiza rezultatele referitoare la cele

patru spat ii ale matricei A.
2.5 Suma si intersect ia de subspat ii
Plec and de la doua subspat ii S
1
si S
2
din R
n
putem deni nc a dou a subspat ii
notate S
1
+ S
2
si S
1
S
2
astfel:
S
1
+ S
2
= {v
1
+ v
2
|v
1
S
1
, v
2
S
2
},
S
1

S
2
= {v R
n
|v S
1
, v S
2
}.
L asam cititorului vericarea faptului ca cele dou a mult imi sunt nchise la
operat iile de suma si nmult ire cu scalari (reali).
Exemple geometrice.1.

In spat iul vectorial R
2
(planul) subspat iile
proprii
11
sunt dreptele ce trec prin origine. Suma a dou a astfel de subspat ii
D
1
, D
2
distincte este R
2
(tot planul), iar intersect ia lor - D
1
D
2
= {0}
(subspat iul nul).
2.

In spat iul R
3
nt alnim doua categorii de subspat ii proprii: dreptele
prin origine si planele prin origine. Suma a doua astfel de subspat ii distincte
este:
- n cazul a dou a drepte (distincte) - un plan care le cont ine;
- n cazul unui plan si a unei drepte necont inute n plan - R
3
;
- n cazul a dou a plane (distincte) - R
3
.
10
Numit spat iul liniilor, el este de fapt unul de coloane, deoarece am convenit ca n
calcule tot i vectorii sa e considerat i - coloane (conf.2.2).
11
Adic a cele diferite de {0} si de R
2
.
38 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
Exercit iu. Determinat i, n ecare din aceste trei situat ii, intersect ia
celor doua subspat ii corespunz atoare.
Denit ia 2.10. C and intersect ia a dou a subspat ii proprii S
1
, S
2
din
R
n
este vectorul nul, atunci suma lor se numeste suma directa si se noteaz a
S
1

S
2
.
Proprietate. Orice vector v S
1

S
2
are o singur a descompunere
v = v
1
+ v
2
, v
1
S
1
, v
2
S
2
.
Demonstrat ie. Dac a v
1
+v
2
= v = v

1
+v

2
atunci v
1
v

1
= v

2
v
2
. Cele doua
diferent e se aa: prima n S
1
, a doua n S
2
, deci am andou a n S
1
S
2
= {0},
adic a egale cu 0; de unde rezult a unicitatea.
Relu am al doilea exemplu geometric n cazul dreapta - plan. Atunci
descompun and ecare v R
3
dup a cele dou a subspat ii, proiect iile sale pe
acestea sunt unic determinate.

In cazul a dou a plane distincte, intersect ia este o dreapta D. Din v

1
+v
2
=
v = v

1
+v

2
rezult a condit ia v
1
v

1
= v

2
v
2
D. Se obt in astfel o innitate
de descompuneri pentru v.
Revenim la cazul celor dou a subspat ii S
1
, S
2
R
n
si consider am doua
baze, corespunz atoare lor, sub forma unor matrice: B
1
n p si respectiv
B
2
nq. Din denit ia sumei S
1
+S
2
deducem c a reunind cele dou a baze se
obt ine un sistem de coloane din R
n
care o genereaza. Notand A = [B
1
|B
2
]
matricea n (p + q) construita prin alaturarea celor dou a baze, rezult a c a
S
1
+ S
2
= I(A).
2.5. SUMA SI INTERSECT IA DE SUBSPAT II 39
Dac a rangul matricei A este r, atunci dimensiunea spat iului - sum a S
1
+S
2
va r si o baza n acest spat iu va alc atuita din coloanele corspunz atoare
celor cu pivot din forma redus a pe linii U
A
. Se pot prezenta atunci dou a
situat ii:
a) rangA = p + q, caz n care baza este alcatuit a din toate coloanele lui A,
b) rangA < p + q, caz n care baza este alc atuita doar din coloanele co-
respunz atoare celor cu pivot din U
A
(vezi 2.3: Reguli pentru alegerea bazelor).

In consecint a vor ram ane, n matricea U

A
, p + q r coloane f ar a pivot
c arora nu le corespund n A vectori din baza sumei. Ar at am, mai nt ai pe un
exemplu, cum din ele se obt in p+q r coloane reprezent and baza intersect iei
S
1
S
2
.
Exemplul 2.8.
B
1
=
_

_
1 0
0 1
1 0
0 1
_

_
, B
2
=
_

_
2 1 0
1 1 0
2 0 1
1 0 1
_

_
.
[B
1
|B
2
] =
_

_
1 0 2 1 0
0 1 1 1 0
1 0 2 0 1
0 1 1 0 1
_

l
3
l
1
_

_
1 0 2 1 0
0 1 1 1 0
0 0 0 1 1
0 1 1 0 1
_

l
4
l
2
_

_
1 0 2 1 0
0 1 1 1 0
0 0 0 1 1
0 0 0 1 1
_

l
4
l
3
_

_
111 0 2 1 0
0 111 1 1 0
0 0 0 -1 -1 -1 1
0 0 0 0 0
_

_
.
Baza n S
1
+ S
2
va alcatuit a din coloanele
_

_
1
0
1
0
_

_
,
_

_
0
1
0
1
_

_
,
_

_
1
1
0
0
_

_
.
Pe de alt a parte observ am ca ecare din cele dou a coloane far a pivot din
forma redus a - a treia si a cincea - pot exprimate drept combinat ii liniare
40 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
de coloanele precedente.
12
si anume:
u
3
= 2u
1
+ u
2
, u
5
= u
1
+ u
2
u
4
.
Deoarece orice relat ie de dependent a liniara ntre coloanele matricei re-
duse (pe linii) se transfer a si asupra coloanelor matricei init iale (proprietatea
de la sf arsitul 2.2) rezulta c a au loc si relat iile
a
3
= 2a
1
+ a
2
, a
5
= a
1
+ a
2
a
4
,
ce se mai pot rescrie astfel
a
3
= 2a
1
+ a
2
, a
4
+ a
5
= a
1
+ a
2
.
Am obt inut doi vectori coloana: [2 1 2 1]
T
, respectiv [1 1 1 1]
T
, care, ind
combinat ii linare at at de vectorii bazei din S
2
, c at si ai bazei din S
1
, se vor
aa n S
1
S
2
.
Exercit iu. Vericat i independent a lor liniar a.
Pentru a ar ata c a cei doi vectori alcatuiesc o baza pentru S
1
S
2
vom face
apel la urmatoarea relat ie
13
ntre dimensiunile spat iilor S
1
, S
2
, S
1
+S
2
, S
1

S
2
dim(S
1
+ S
2
) + dim(S
1

S
2
) = dimS
1
+ dimS
2
. (2.5)
Aplic and-o gasim dim(S
1

S
2
) = dimS
1
+ dimS
2
dim(S
1
+ S
2
) =
2+33 = 2, ceea ce, conform consecint ei 1 a teoremei 3, probeaza armat ia.
Teorema 5. Pentru orice matrice mn de numere reale au loc relat iile:
1. R
n
= I(A
T
)

N(A), (2.6)
2. R
m
= I(A)

N(A
T
). (2.7)
Demonstrat ie.1. Vom ar ata ca I(A
T
)

N(A) = {0
n
}.
Dac a x I(A
T
) atunci exist a y R
m
: x = A
T
y.
14
Dac a x N(A) atunci AA
T
y = Ax = 0
m
. De unde x
T
x = (A
T
y)
T
A
T
y =
12
Deoarece sistemele liniare si neomogene avandu-le drept termeni liberi, iar coloanele
cu pivot ce le preced - drept coloane ale necunoscutelor, sunt compatibile (vezi Criteriul
de compatibilitate din 2.1).
13
Vezi relat ia (3.3) din 3.2.3
14
Vezi 2.2, exemplul 3.
2.6. PROBLEME 41
y
T
AA
T
y = y
T
0
m
= 0.

Intruc at x
T
x = x
2
1
+ + x
2
n
= 0 rezulta x
1
= =
x
n
= 0, deci x = 0
n
.
Asadar suma de subspat ii I(A
T
)+N(A) este, conf. denit iei 2.10, directa
si conf. relat iei (2.1):
dim(I(A
T
) +N(A)) = dimI(A
T
) + dimN(A) = r + (n r) = n.
Cum I(A
T
) + N(A) R
n
si dimensiunule celor doua spat ii sunt egale,
rezult a c a ele coincid.
15
Pctul 2. se obt ine nlocuind n relat ia demonstrata A cu A
T
si n cu m.
2.6 Probleme
1. Aducet i prin operat iile OE1 si OE2 urm atoarele matrice la o forma re-
dus a pe linii si determinat i rangul lor.
a)
_
3 1 3
2 2 1
_
; b)
_
_
1 2 1
2 3 1
1 1 2
_
_
; c)
_

_
1 2 1 1
3 6 3 2
2 1 3 0
1 3 2 1
_

_
; d)
_

_
0 2 2 1 0
1 2 1 0 1
3 1 2 1 3
2 1 3 1 2
_

_
.
Precizat i pe ce coloane sunt asezat i pivot ii.
2. Consider am sistemele liniare si omogene av and ca matrice a coecient ilor
necunoscutelor, pe rand, ecare din cele patru matrice ale problemei prece-
dente. Determinat i solut iile generale ale ecarui sistem descompun andu-le
sub forma de combinat ii liniare, dup a modelul descris n exemplul 2.7.
3. Consider am sistemele liniare si neomogene corespunz atoare celor omo-
gene precedente si av and ca termen liber o coloan a cu un num ar corespunzator
de componente b
1
, b
2
etc Determinat i pentru ecare dintre ele condit ia de
compatibilitate pe care aceste componente trebuie sa o satisfac a si, n acest
caz, solut ia generala corespunzatoare ca sum a dintre solut ia general a omogen a
si solut ia particular a neomogena (vezi (2.3) din exemplul 2.1).
4. Forma canonica pe linii a unei matrice mn.
Forma redus a pe linii a unei astfel de matrice nu este unica. De pild a
putem efectua o serie de permutari de linii nainte de alegerea ecarui pivot
15
O baza n I(A) +N(A
T
) va si baza n R
n
.
42 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
(ceea ce n practic a se recomand a pentru mbun atat irea preciziei calculu-
lui). Utiliz and si operat ia OE3, reducerea pe linii poate continua pan a la
obt inerea unei forme ce satisface, al aturi de condit iile 1 si 2 din denit ia 2.1,
urm atoarea cerint a:
Tot i pivot ii sunt 1 si restul elementelor de pe coloana lor sunt nule.
Am realizat o astfel de reducere total a n exemplul 2.3 1.5 la calculul
inversei unei matrice prin metoda Jordan.
Spre deosebire de multitudinea de forme reduse pe linii a unei matrice,
cea canonica este unica.
Exercit iu. Aplicat i metoda bazat a pe cele trei operat ii elementare pentru
a continua, n cazul celor patru matrice din primul exercit iu, reducerile deja
efectuate, pan a la forma canonic a a ec areia dintre ele.
5. Pentru ecare din matricele problemei 1, determinat i dimensiunile si
c ate o baz a n spat iile lor fundamentale.
6. a) Pentru orice matrice de numere reale A m n si B n p au
loc incluziunile de subspat ii I(A), I(AB) R
m
si N(B), N(AB) R
p
.
Explicat i-le si utilizat i echivalent ele:
z I(A) y R
n
: z = Ay, z I(AB) x R
p
: z = ABx
pentru a ar ata ca are loc relat ia I(AB) I(A).
b) A si B ind matricele de la punctul a), deducet i pe baza urmatoarei
implicat ii x R
p
: Bx = 0
n
ABx = 0
m
relat ia N(B) N(AB).
c) C and rangA = n atunci y R
n
: Ay = 0
m
y = 0
n
(explicat i!).
Deducet i din aceasta echivalent a egalitatea de subspat ii N(B) = N(AB).
7. a) Are loc urmatoarea proprietate:
Dac a S
1
si S
2
sunt subspat ii din R
n
a.. S
1
S
2
atunci dimS
1
dimS
2
.
Utilizat i-o, mpreuna cu incluziunile de subspat ii din problema 6, pentru
a deduce urm atoarele relat ii:
rangAB rangA, (2.8)
rangAB rangB, (2.9)
rangA = n rangAB = rangB, (2.10)
2.6. PROBLEME 43
unde matricele A si B sunt mn si respectiv n p.
b) Se consider a matricele n n A, B, C, ntre care A si C sunt nesingulare.
Justicat i egalit at ile:
rangABC = rangBC = rangC
T
B
T
= rangB
T
= rangB. (2.11)
c) Matrice de rang 1. Rangul unei matrice m n nenul a poate varia,
asa cum am v azut la pctul a), ntre 1 si min{m, n}. Cele de rang 1 pot
reprezentate ca produsul dintre o coloan a u R
m
si o linie v
T
cu v R
n
.
Dat i exemple de astfel de matrice, justic and de ce au rangul 1 si determinat i
c ate o baz a n spat iul liniilor, respectiv n cel al coloanelor ec areia.
d) Matrice de rang maxim. O matrice A
mn
are rangul maxim c and este
ndeplinit a una din condit iile 1 (sau una din echivalentele lor: 2 respectiv 3)
din urmatorul tabel:
1) rangA = n rangA = m
2) N(A) = {0} I(A) = R
m
3) b R
m
: Ax = b b R
m
: Ax = b
are cel mult o solut ie are cel put in o solut ie.
Justicat i echivalent a condit iilor aate n prima, respectiv a doua, coloan a.
Tabelul poate extins si cu alte perechi de condit ii, ca de exemplu
4) B
nm
: BA = I
n
C
nm
: AC = I
m
Cele doua noi matrice poart a numele:
B = inversa la stanga a lui A, respectiv C = inversa la dreapta a lui A.
Exercit iu. Determinat i inversa la st anga, respectiv pe cea la dreapta, pen-
tru matricele A
1
=
_
_
2 1
1 1
0 0
_
_
si A
2
=
_
1 1 0
1 0 0
_
, rezolv and ecat iile
matriceale XA
1
= I
2
, respectiv A
2
Y = I
2
. Vet i constata astfel c a cele dou a
inverse nu sunt unice, ci depind, ecare, de parametri; n cazul de fat a: 2.
Spre deosebire de inversa bilateral a a unei matrice p atrate si nesingulare,
44 CAP. 2. SPAT II VECTORIALE DE COLOANE
care este unica.
8. Subspat ii complementaren R
n
. Subspat iile V, W R
n
se numesc
astfel daca V

W = {0} si V + W = R
n
.
Ar atat i ca subspat iul V = N ([1, 0, 0]) este complementar n R
3
, atat cu
W
1
= I
_
[1, 0, 1]
T
_
, cat si cu W
2
= I
_
[1, 1, 0]
T
_
. Cu cate subspat ii W
i
este
complementar, n R
3
, subspat iul V ? (

Incercat i si o explicat ie geometrica.)
Indicat ie. Putet i utiliza, n locul denit iei complementaritat ii, condit iile:
dim(V

W) = 0 si dimV + dimW = n cu care ea este echivalenta.

9. Determinat i dimensiunile si c ate o baz a n subspat iile V +W si V

W
dac a
V = I
_
_
_
_
1 2
2 1
1 2
_
_
_
_
, W = I
_
_
_
_
1 2 1
1 1 0
1 2 2
_
_
_
_
.
10. Se considera matricele urmatoare
A =
_
_
1 1 1
2 0 1
1 3 1
_
_
, B =
_
2 1 4
3 1 1
_
, C =
_
_
2 0
3 1
0 2
_
_
si subspat iile: V
1
= I(A), V
2
= N(B), V
3
= I(C).
Determinat i dimensiunile si cate o baza n subspat iile:
V
4
= V
1
+ V
2
, V
5
= V
3
+ V
4
, V
6
= V
1

V
2
, V
7
= V
3
+ V
6
.
Care dintre aceste subspat ii coincid si de ce?