P. 1
032005

032005

|Views: 307|Likes:
Published by bvinci

More info:

Published by: bvinci on Apr 04, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/27/2012

pdf

text

original

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

:

Porunca a IV-a din Decalog ºi Familia IV-a
Porunca a patra, aºa cum citim în Catehismul Bisericii Catolice, „deschide cea de-a doua tablã a Legii. Ea indicã ordinea iubirii. Dumnezeu a voit ca, dupã El, sã ne cinstim pãrinþii, cãrora le datorãm viaþa ºi care ne-au transmis cunoaºterea lui Dumnezeu. Suntem obligaþi sã-i cinstim ºi sã-i respectãm pe toþi aceia pe care Dumnezeu i-a învestit cu autoritatea sa, spre binele nostru. Aceastã poruncã este exprimatã în forma pozitivã a unor îndatoriri de împlinit. Ea vesteºte poruncile urmãtoare, care se referã la un respect deosebit faþã de viaþã, de cãsnicie, de bunurile pãmânteºti, de cuvânt. Ea constituie unul dintre fundamentele doctrinei sociale a Bisericii. Porunca a patra se adreseazã în mod expres copiilor în relaþiile cu tatãl ºi cu mama lor, pentru cã aceastã relaþie este universalã. Ea se referã, de asemenea, la relaþiile de rudenie cu membrii grupului familial. Ea cere sã se acorde cinstire, afecþiune ºi recunoºtinþã bunicilor ºi strãbunilor. În sfârºit, se extinde la îndatoririle elevilor faþã de profesor, ale angajaþilor faþã de patroni, ale subordonaþilor faþã de ºefii lor, ale cetãþenilor faþã de patria lor, faþã de cei care o administreazã sau o guverneazã. Aceastã poruncã implicã ºi subînþelege îndatoririle pãrinþilor, tutorilor, profesorilor, ºefilor, magistraþilor, guvernanþilor, ale tuturor celor care exercitã o autoritate asupra altora sau asupra unei comunitãþi de persoane. Acelaºi catehism vorbeºte despre: familie în planul lui Dumnezeu, familie ºi societate, îndatoririle membrilor familiei, relaþia dintre familie ºi Împãrãþia lui Dumnezeu, autoritãþi în societatea civilã. Vedem, în expunerea catehismului despre porunca a patra din Decalog, cât de larg este câmpul acestei porunci: familia creºtinã, familia societãþii civile, familia Împãrãþiei lui Dumnezeu. Vã îndemn sã citiþi din catehism cele privitoare la porunca a patra. Sper cã în fiecare familie catolicã sau familie mixtã existã un catehism de-al nostru. La 2 februarie 1994, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a emis un document, Scrisoare cãtre familii, din care doresc sã citez în continuare: „Porunca a patra a Decalogului priveºte familia, unitatea sa interioarã; am putea spune, solidaritatea sa. În felul în care este formulatã, porunca nu vorbeºte în mod explicit de familie. ªi totuºi, chiar despre familie este vorba. Pentru a exprima legãtura între generaþii, legislatorul divin nu a gãsit cuvânt mai potrivit decât acesta: „Cinsteºte ...” (Ex 20,12). Este un alt mod de a exprima ce este familia. O astfel de formulare nu prezintã familia în mod „artificial”, ci pune în luminã subiectivitatea ei ºi drepturile care rezultã din aceasta. Familia este o comunitate de relaþii interpersonale deosebit de profunde: între soþi, între pãrinþi ºi fii, între generaþii. Este o (com)unitate care trebuie sã fie asiguratã în mod deosebit. ªi Dumnezeu nu gãseºte garanþie mai bunã decât aceasta: „Cinsteºte”. „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti ani mulþi pe pãmântul pe care Domnul Dumnezeul tãu þi-l va da þie” (Ex 20,12). Aceastã poruncã urmeazã celor trei porunci fundamentale care privesc raportul omului ºi al poporului lui Israel cu Dumnezeu: „Shema, Izrael ... Ascultã, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Dt 6,4). „Sã nu ai alþi dumnezei în afarã de Mine” (Ex 20,3). Iatã prima ºi cea mai mare poruncã, porunca iubirii de Dumnezeu „mai mult decât orice lucru”: el trebuie iubit „din toatã inima, din tot sufletul ºi din toate puterile” (Dt 6,5; cf. Mt 22,37). Este semnificativ cã porunca a patra se înscrie tocmai în acest context: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta”, pentru cã ei sunt pentru tine, într-un anumit sens, imaginea Domnului, cei care þi-au dat viaþa, care te-au introdus în existenþa umanã: într-un neam, într-o naþiune, într-o culturã. Dupã Dumnezeu, ei sunt primii tãi binefãcãtori. Dacã Dumnezeu singur este bun, adicã este binele însuºi, pãrinþii participã într-un mod singular la aceastã bunãtate supremã. Deci: cinsteºte-þi pãrinþii! Aceastã cinste este asemãnãtoare cultului datorat lui Dumnezeu. Porunca a patra este în strânsã legãturã cu porunca iubirii. Între „cinsteºte” ºi „iubeºte” legãtura este profundã. Cinstea, în ceea ce reprezintã, este legatã de virtutea dreptãþii, însã aceasta, la rândul ei, nu poate sã fie înþeleasã pe deplin fãrã raportarea la iubire: de Dumnezeu ºi de aproapele. ªi cine e mai apropiat decât rudele, pãrinþii ºi copiii? Acest raport interpersonal indicat de porunca a patra comportã, oare, un sens unilateral? Înseamnã aceasta sã-i cinsteºti doar pe pãrinþi? În sens literal, da. Indirect putem vorbi ºi de „cinstea” datoratã fiilor. „Cinsteºte” înseamnã: recunoaºte! Adicã sã recunoºti valoarea persoanei, mai întâi a tatãlui ºi a mamei, ºi apoi a celorlalþi. Cinstea este o atitudine în mod esenþial dezinteresatã. S-ar putea spune cã este „un dar sincer al unei persoane cãtre o altã persoanã”, ºi în acest sens cinstea coincide cu iubirea. Dacã porunca a patra pretinde cinstirea tatãlui ºi a mamei, pretinde aceasta þinând seama de binele întregii familii. Tocmai de aceea, porunca implicã exigenþe care-i privesc pe pãrinþi. Pãrinþi (pare sã le aminteascã porunca divinã), acþionaþi astfel încât comportamentul vostru sã merite cinstea (ºi iubirea) fiilor voºtri! Nu lãsaþi sã se piardã în van porunca divinã a cinstei ce vã este datoratã! În definitiv, este vorba de o cinste reciprocã. Porunca „cinsteºte-l pe tatãl tãu ºi pe mama ta” spune în mod indirect pãrinþilor: cinstiþi-i pe fiii ºi pe fiicele voastre. Ei meritã aceasta pentru cã existã, pentru cã sunt ceea ce sunt: acest lucru e valabil din primul moment al zãmislirii. Astfel, aceastã poruncã, ce exprimã legãtura intimã a familiei, pune în luminã fundamentul unitãþii sale interioare”.
n 320 r. / 0 5

1

Ep. CORNEL DAMIAN

Parohia Sfânta Cruce

„O atenþie specialã trebuie sã fie datã pastoraþiei familiei, mult mai necesarã într-un moment istoric ca acela de azi, care înregistreazã o crizã rãspânditã ºi radicalã a acestei instituþii fundamentale. În viziunea creºtinã despre cãsãtorie, relaþia dintre bãrbat ºi femeie - relaþie reciprocã ºi totalã, unicã ºi indisolubilã - rãspunde planului originar al lui Dumnezeu, umbrit în istorie de “împietrirea inimii”, dar pe care Cristos a venit sã-l restaureze în splendoarea sa originarã, dezvãluind ceea ce Dumnezeu a voit încã de “la început” ( Mt 19,8). Prin cãsãtorie, ridicatã la demnitatea de sacrament, este exprimat apoi “marele mister” al iubirii nupþiale a lui Cristos pentru Biserica sa (cf. Ef 5,32)” (Nuovo milenio ineunte, 47). Acest citat este unul dintre multele care ar putea fi amintite ºi care aratã grija pe care Biserica o are faþã de instituþia cãsãtoriei ºi faþã de familie. Din el amintim necesitatea unei munci pastorale mai susþinute pentru ºi cu familiile creºtine. Cu familiile creºtine deoarece ºi ele sunt chemate sã fie, din ce în ce mai mult, protagoniste ale credinþei în Isus Cristos Mântuitorul. Diferitele întâlniri cu credincioºii ºi familiile, pe care, din iniþiativa Î.P.S. Ioan Robu, le voi avea de-a lungul acestui an pastoral, sunt pentru mine o ocazie de a cunoaºte în mod nemijlocit situaþia din comunitãþile noastre parohiale, de a-i întâlni pe credincioºi, de a-i asculta, de a dialoga, de a-i sensibiliza cu privire la frumuseþea unei vieþi de familie care îl are pe Cristos în centrul existenþei ºi misiunii sale, ºi nu în ultimul rând, de a le vorbi despre învãþãtura Bisericii cu privire la taina cãsãtoriei. Asupra acestui ultim aspect aº vrea sã insist. Sunt convins cã nu poate exista o muncã pastoralã rodnicã pentru ºi cu familiile, dacã soþii creºtini nu cunosc îndeajuns taina prin care ei au devenit „una” cu Cristos ºi cu Biserica sa; este vorba, desigur, despre sacramentul cãsãtoriei. Prin instituirea anului „Euharistia ºi familia”, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu punea taina centralã a credinþei noastre, Euharistia, alãturi de familie, arãtând cã, în felul lor propriu, atât una, cât ºi cealaltã sunt loc de comuniune, de împãrtãºire, de viaþã ºi iubire. De aici am putea sã ne întrebãm dacã prezenþei reale a lui Isus sub chipul pâinii ºi al vinului din Euharistie nu ar trebui sã-i corespundã o permanenþã a harului cu care cei cãsãtoriþi în Domnul sunt asistaþi de-a lungul întregii lor vieþi? Rãspunsul îl aflãm în Familiaris consortio, nr 56: „Darul lui Cristos Isus nu se încheie odatã cu ceremonia Sacramentului Cãsãtoriei, ci îi însoþeºte pe tot parcursul vieþii lor (…). De aceea, pentru datoriile ºi demnitatea stãrii lor, soþii creºtini sunt întãriþi ºi consacraþi de un sacrament special. Iar ei, împlinindu-ºi obligaþiile conjugale ºi familiale în puterea acestui sacrament, pãtrunºi de Duhul lui Cristos, în virtutea cãruia toatã viaþa lor este pãtrunsã de credinþã, speranþã ºi dragoste, tind sã se perfecþioneze tot mai mult ºi sã se sfinþeascã reciproc, participând la preamãrirea lui Dumnezeu”. În cuvinte simple, celebrarea în Bisericã a Cununiei este doar începutul. Consimþãmântul este doar punctul de plecare, ºi nu cel de sosire. De la altarul de jertfã a lui Cristos care devine Euharistie, soþii învaþã cã ºi viaþa lor trebuie sã fie asemenea Euharistiei, adicã o permanentã dãruire de sine unul altuia, ºi împreunã, fiilor, Bisericii, societãþii. Din dãruire izvorãºte viaþa frumoasã. Acum aº putea sã precizez ºi mai bine de ce am intitulat aceste gânduri „cãsãtoria, izvor de har”. Harul este lãuntric unui sacrament. Cãsãtoria ca sacrament permanent este o continuã conlucrare cu harul lui Cristos, fapt ce duce la împreuna creºtere în comuniune a soþilor. ªi cum s-ar putea, oare, ca aceastã comuniune care, de fapt, este expresia iubirii, sã nu fie vizibilã? Ce-ar fi dacã am putea spune pentru cât mai mulþi dintre soþii noºtri creºtini „priviþi-i cum se iubesc!”? Atunci când iubirea soþilor devine vizibilã, ea se constituie cu siguranþã într-un izvor de har: pentru copii, pentru Bisericã, pentru societate…

Cãsãtoria, izvor de har

Parohia Adormirea Maicii Domnului

2

n 320 r. / 0 5

Parohia Sfânta Elena

Vizita în parohii
MÃRIUÞ, Pãrintele FABIAN MÃRIUÞ, în anul dedicat „Euharistiei ºi familiei” are misiunea de a pregãti întâlnirile episcopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cu familiile ºi credincioºii din diferite parohii ale Arhidiecezei. - Mulþumesc mult pentru întrebare. Nu este vorba nici despre invenþii, nici despre inovaþii. Prin prisma credinþei, unicul în stare sã creeze ceva nou este Duhul Sfânt. El schimbã inimile împietrite în inimi de carne. Aºadar, noutatea priveºte înainte de toate inima fiecãrui credincios în parte. Cred cã timpul Postului Mare este oportun pentru a vorbi oamenilor la inimã, mai mult, a vorbi de la inimã la inimã. Apoi, de reînnoirea inimii este strict legatã ºi slujirea în familie, în Bisericã ºi, de ce nu, în societate. Dar cred cã o serie de iniþiative pot fi expresia noutãþii, ele au menirea de a face parohia din ce în ce mai mult „o familie de familii”. În pliantul care anunþã vizita episcopului sunt sugerate o serie de iniþiative. - Cum ar putea sã se întâmple acest lucru din moment ce noi avem o relaþie aproape standardizatã cu Dumnezeu, dar ºi cu aproapele? - Cred cã unul dintre cei mai mari duºmani ai Duhului este rutina. Acest lucru se poate întâmpla atât în trãirea vieþii zilnice, cât ºi în viaþa de credinþã. Rutina, apoi, este semnul unor aºteptãri, absenþa aspiraþiilor. În cadrul întâlnirilor pregãtitoare pentru vizita episcopului am constatat, ºi o spun cu mare bucurie, cã într-un mare numãr de credincioºi ºi de familii existã o anumitã aºteptare. De fapt, aceastã iniþiativã a întâlnirilor din timpul Postului Mare se naºte dintr-o aºteptare. Ea este rodul discuþiilor avute cu circa cincisprezece familii provenite din aproape toate parohiile decanatelor de Bucureºti. Mi se pare cã sintagma „relaþie standardizatã” ar putea foarte bine sã caracterizeze acele familii ºi parohii unde se gândeºte doar în termeni de „strict necesar”. În fiecare existã, poate, tentaþia de a spune cã „mi-am fãcut datoria”, executând automat doar strictul necesar. ªi poate cã a crede cu adevãrat înseamnã ceva mai mult! Sã fie oare vorba de acel „zel al casei tale care mã consumã!?”. - Pãrinte Fabian vã mulþumim pentru aceste gânduri. - Vã mulþumesc ºi eu. Aº vrea sã mai adaug un rând. Þin sã mulþumesc din suflet pãrinþilor parohi ºi pãrinþilor vicari. Cu mare disponibilitate ºi-au dat concursul la organizarea acestui ºir de vizite în parohii. A.C.
n 320 r. / 0 5

Tereza Parohia Sfânta Tereza

Parohia Sf. Ap. Petru ºi Paul

- Ce se aºteaptã de la aceastã serie de întâlniri? - Înainte de a rãspunde la aceastã întrebare, aº vrea sã fac douã mici consideraþii. Prima þine de învãþãtura ºi convingerea Sfântului Pãrinte, pentru care „ Familia este calea Bisericii ” (Scrisoarea cãtre familii, nr. 2). Cred cã spiritul profetic al lui Ioan Paul al II-lea este contagios. La nivelul Bisericii universale sunt tot mai dese acþiunile ºi iniþiativele care vor sã apere ºi sã promoveze familia. Este vorba desigur de familia în care nucleul sãu primordial, bãrbatul ºi femeia, sunt uniþi în Domnul prin taina cãsãtoriei. A doua consideraþie þine de propovãduirea Evangheliei. Biserica, prin esenþa ei, este evanghelizatoare. Ca Biserica sã rãmânã mereu vie, este necesar ca familia, celula sa, sã fie în stare sã genereze viaþa. Iatã de ce, într-o viziune organicã, Biserica, în calitate de Trup Mistic al lui Cristos, trãieºte, crede, sperã, iubeºte, acolo unde sunt persoane capabile de aceasta. Acum, pentru a rãspunde la întrebarea dumneavoastrã, aº putea spune cã scopul imediat al acestor întâlniri este dublu. Mai întâi se încearcã o încurajare a familiilor în credinþã, plecând de la o consideraþie simplã: fiecare familie, prin însãºi natura ei, este un tezaur inestimabil. Cu cât membrii unei familii sunt mai conºtienþi de aceastã bogãþie, cu atât ei ar putea fi o familie mai închegatã, mai puternicã. În al doilea rând, intenþionãm „o contaminare” a parohiilor cu spiritul familiei, ceea ce presupune ca parohul, ºi fiecare preot în parte, sã devinã o punte de legãturã între credincioºi ºi între familiile din parohia sa. Diferitele grupuri parohiale pot fi expresia vitalitãþii parohiei. De dorit ar fi constituirea unor grupuri de familii care, gândind în modul specific familiei, sã contribuie la reînnoirea propriilor lor familii dar ºi a parohiilor. - În ce ar consta aceastã reînnoire?

3

Pregãtirea pentru cãsãtorie
Pe 8 februarie, la Biroul de Presã al Sfântului Scaun, în cadrul unei Conferinþe de presã a fost prezentatã Instrucþiunea Dignitas Connubii (Demnitatea cãsãtoriei). Aceasta se adreseazã Tribunalelor diecezane ºi inter-diecezane în abordarea cazurilor de nulitate a cãsãtoriei. Documentul exprimã „dorinþa Bisericii de a contribui la un obiectiv important, obiectiv central ºi pentru pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea: binele cãsãtoriei ºi al familiei”. Arhiepiscopul Domenico Sorrentino, secretarul Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor sublinia, în cadrul aceleiaºi Conferinþe de presã, faptul cã numãrul ridicat al cazurilor de cãsãtorii declarate nule indicã necesitatea unei pastoraþii „preventive” a tinerilor care se pregãtesc pentru cãsãtorie. Pregãtirea tinerilor pentru cãsãtorie ºi pentru viaþa de familie este necesarã în zilele noastre poate mai mult ca oricând. Eºecurile numeroaselor cupluri sunt consecinþa faptului cã tinerii nu au o ierarhie justã a valorilor ºi nici criterii sigure de comportament ºi de aceea nu ºtiu cum sã facã faþã dificultãþilor care apar în viaþa de cãsãtorie. Pentru a se putea trece cu demnitate peste momentele critice ºi pentru a nu se ajunge la un eºec iremediabil al vieþii de cuplu, Scrisoarea Apostolicã “Familiaris Consortio” propune o pregãtire gradualã ºi continuã marcatã de trei momente: pregãtirea îndepãrtatã, care începe chiar din copilãrie, printr-o înþeleaptã pedagogie familialã; pregãtirea apropiatã, care înseamnã o pregãtire deosebitã ºi serioasã la sacramente ºi“pregãtirea imediatã, pentru celebrarea Sacramentului Cãsãtoriei, trebuie sã aibã loc în ultimele luni ºi sãptãmâni care preced cãsãtoria, pentru a da o nouã semnificaþie, un nou conþinut ºi o formã nouã acelui examen prematrimonial recerut de dreptul canonic. Aceastã pregãtire, necesarã în fiecare caz, se impune cu urgenþã pentru cei logodiþi, care prezintã lipsuri ºi dificultãþi în ce priveºte doctrina ºi viaþa creºtinã”. Mulþi dintre tinerii care vor sã se cãsãtoreascã, atunci când se vorbeºte despre pregãtirea pentru pasul pe care urmeazã sã-l facã, abordeazã subiectul doar din punct de vedere material sau comercial. Încep sã povesteascã despre rochia de mireasã ºi accesorii, despre restaurante selecte ºi invitaþi, despre muzicã ºi fotograf. Prea puþini sunt cei care se gândesc la o pregãtire serioasã care sã-i ajute sã încheie sacramentul cãsãtoriei cu responsabilitate ºi maturitate. Fie cã lucrul acesta convine sau nu lumii de azi, cãsãtoria este o realitate în care este implicat ºi Dumnezeu; nu este doar o realitate umanã care dureazã numai atât cât mirii se aflã în faþa altarului înconjuraþi de prieteni ºi familie; cãsãtoria nu este un ritual frumos ºi emoþionant urmat de o masã festivã ºi de o petrecere dansantã. Cãsãtoria este mult mai mult de-atât; cãsãtoria este un sacrament ºi o vocaþie, este o stare de viaþã ºi izvor de har pentru cei doi soþi. Tocmai din aceastã cauzã, ºi gândindu-ne la importanþa cãsãtoriei, se impune o pregãtire adecvatã care sã preceadã DA - ul spus în faþa altarului, pregãtire în cadrul cãreia ar trebui sã fie abordate ºi problemele cele mai delicate pe care le presupune sau care pot apãrea în viaþa unui cuplu. Tinerii care privesc sacramentul cãsãtoriei cu seriozitate, se adreseazã unui preot cu care discutã aspecte legate de formarea lor religioasã, acesta încercând, dupã caz, sã îmbogãþeascã sau sã consolideze bagajul de cunoºtinþe al celor doi. Pregãtirea cateheticã de dinaintea cãsãtoriei este binevenitã, pentru cã ea are menirea sã reia ºi sã aprofundeze noþiunile legate de religie, noþiuni pe care cei doi ºi le-au însuºit în anii anteriori, în cadrul pregãtirilor premergãtoare altor sacramente (Sf. Împãrtãºanie, Mirul). Preotul trebuie sã spunã lucrurilor pe nume, sã prezinte cu tãrie adevãrurile despre cãsãtorie ºi despre viaþa de familie, chiar dacã prin atitudinea sa ar putea deranja pe cineva. Sacramentul instituit de Cristos nu trebuie tratat cu superficialitate. Cãsãtoria are legile ei care trebuie prezentate cu claritate: este un sacrament care se încheie doar între un bãrbat ºi o femeie, în urma consimþãmântului liber exprimat. Consimþãmântul exprimã dorinþa celor doi ca legãtura lor sã fie unicã ºi indisolubilã. Viaþa pe care o încep va fi una plinã de speranþe ºi de bucurii, dar ºi de responsabilitãþi ºi momente dificile, de aceea trebuie sã înceapã în faþa lui Dumnezeu ºi cu binecuvântarea Sa. Pentru cã societatea oferã adevãruri distorsionate ºi soluþii facile sau surogate de fericire, pregãtirea tinerilor pentru cãsãtorie ar trebui sã atingã toate aspectele legate de viaþa de familie: scopurile cãsãtoriei, importanþa respectãrii celor douã însuºiri esenþiale ale cãsãtoriei (unitate ºi indisolubilitate), rolul iubirii în viaþa de cãsãtorie, sexualitatea ºi castitatea conjugalã, planificarea familialã. Aici poate interveni nedumerirea sau neîncrederea! Poate un preot sã înveþe ºi sã dea sfaturi legate de viaþa de familie? Responsabilitatea în munca de îngrijire a sufletelor, studiul dar ºi experienþa pe care preotul o dobândeºte în timp, îi conferã acestuia autoritatea sã înveþe chiar ºi în materie de probleme familiale. Pe lângã informaþiile teoretice pe care preotul le pune la dispoziþia tinerilor, pentru aceºtia ar fi binevenitã mãrturia unor cupluri deja închegate, care ºi-au clãdit viaþa de familie pe stâncã, chiar dacã nu au lipsit intemperiile care au fãcut-o uneori sã se clatine. Vorba învaþã, exemplul convinge! Aceste mãrturii ar putea fi dovada faptului cã se poate clãdi o cãsnicie frumoasã ºi durabilã chiar ºi în zilele noastre, când imaginea tradiþionalã a familiei este în concurenþã cu “cãsãtoriile de probã” care sunt preferate pentru cã exclud obligaþiile irevocabile ºi pe termen lung. ªi experienþa unor parohii în ceea ce priveºte tinerii aratã cã lucrul acesta - mãrturiile de viaþã ale cuplurilor cu experienþã – funcþioneazã ºi aduce roade. Pentru a avea o cãsnicie bunã ºi fericitã, pregãtirea este absolut necesarã. Aºa cum orice meserie sau vocaþie cere o pregãtire serioasã ºi maturã, la fel ºi vocaþia de soþ sau soþie, ºi, mai târziu, de pãrinþi buni ºi responsabili, are nevoie de o pregãtire serioasã. În felul acesta, casa clãditã pe stâncã va rãmâne neclintitã atunci când “ploaia, puhoaiele ºi vânturile” îi vor pune la încercare trãinicia. CRISTINA ªOICAN

consortio Familiaris consortio

Mãrturia poate aduce roade

Cãsãtoria - sacrament ºi vocaþie

4

n 320 r. / 0 5

Sãrbãtoarea familiilor în Parohia Adormirea Maicii Domnului
13 Februarie 2005
Dragi cititori, avem deja un prim ecou de la întâlnirile cu familiile din parohii bucureºtene: Duminicã, 13 februarie 2005, Parohia Adormirea Maicii Domnului (din cartierul Drumul Taberei) a sãrbãtorit “Ziua Familiilor”. Un element central al acestei sãrbãtori a fost vizita Preasfinþitului Cornel Damian, Episcopul nostru auxiliar, în cadrul întâlnirilor pe care Preasfinþia sa le are cu familiile din toate parohiile Arhidiecezei de Bucureºti. Deja la ora 8.30 dimineaþa, biserica parohialã era plinã ºi fremãta de aºteptare. Dupã intrarea Preasfinþitului Cornel, urmat de preotul paroh, Dominic Carol Hîrja ºi de preoþii Alois Hîrja ºi Fabian Mãriuþ, a urmat Liturghia solemnã. În predica sa, Preasfinþitul a subliniat provocãrile la care este supusã familia de astãzi, în lume ca ºi în România, arãtându-ne cã unica modalitate de a salva familia este reîntoarcerea la Isus, prin adoraþie ºi rugãciune, ºi la sacramente, în special la Euharisite ºi Cãsãtorie. Dupã predicã a urmat un moment cu adevãrat emoþionant, unic în cei ºase ani de când avem Liturghii în Biserica noastrã: Preasfinþitul a dat diplome de onoare unui numãr de 27 de familii ale parohiei, care împlinesc anul acesta o “cifrã rotundã” de ani de la cãsãtorie. Este vorba de familiile Covaci, Alexandru (5 ani), Arredondo, Cobuleanu (10 ani), Zediu, Rusu, Cãlin, Boerescu, Radu, Ghinga, Straton (15 ani), Criste, Papa, Ivan, Petriºor, Pogar (20 de ani), Cobzaru (25 de ani), Bãlan, Stoica, Neagu, Romila (30 de ani), Ciobanu, Gherman, Simache (35 de ani), ªtefãnescu (45 de ani), Voicu ºi Cãtanã (50 de ani). Pe bunã dreptate, ultimele trei familii, care împlineau 45 respectiv 50 de ani au fost aplaudate “la scenã deschisã”. Acest moment emoþionant, ca ºi prezenþa foarte multor tineri în bisericã, demonstreazã cât de vie ºi de tânãrã este Parohia nostrã. Pentru aceastã iniþiativã, de marcare solemnã a trecerii timpului, cu folos ºi cu binecuvântarea lui Dumnezeu, asupra familiilor din Parohie, tot meritul îi revine Pãrintelui Paroh, Dominic Hîrja, care, dupã cum s-a exprimat chiar Sfinþia Sa, s-a lãsat condus de Duhul Sfânt. Dupã sfârºitul Liturghiei a avut loc întâlnirea Preasfinþitului Cornel Damian cu familiile din parohie. Pãrintele Fabian Mãriuþ a prezentat un foarte interesant material despre doctrina Bisericii ºi a Sfântului Pãrinte despre familie “Calea Bisericii” cât ºi despre parohie, vãzutã ca “familie de familii”. De asemenea, pãrintele Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în Arhidiecezã, a prezentat proiectele pe termen scurt (întâlnirea cu toate parohiile Arhidiecezei, organizarea procesiunii din sãrbãtoarea Trupul Domnului, pe 29 mai) ºi pe termen ceva mai lung (mai buna cunoaºtere reciprocã a enoriaºilor din fiecare parohie ºi chiar crearea unei organizaþii diecezane a familiilor catolice). Spre sfârºitul întâlnirii, doi enoriaºi ai parohiei Adormirea Maicii Domnului, Virgil Criste ºi Bogdan Radu, au luat cuvântul, primul prezentând Episcopului ºi oaspeþilor din alte parohii activitatea parohiei noastre, axatã pe adoraþie, rugãciune în comun ºi multã muncã cu tinerii ºi copiii; cel de-al doilea a prezentat câteva aspecte ale vieþii de familie ºi ale rugãciunii într-o familie relativ numeroasã (pãrinþii ºi patru copii). Cuvântul de încheiere a aparþinut Episcopului, care a insistat din nou asupra cunoaºterii reciproce ºi asupra solidaritãþii laicilor catolici între ei ºi cu Episcopii lor. La sfârºit a avut loc o micã agapã frãþeascã la care au luat parte Preasfinþitul Cornel, preoþii ºi familiile sãrbãtorite, încã un prilej de a arãta “cât de bine ºi de plãcut este sã locuiascã fraþii împreunã” (Ps 132). BOGDAN RADU
n 320 r. / 0 5

NE SCRIU CITITORII NE SCRIU CITITORII NE SCRIU CITITORII NE SCRIU CITITORII

Mai întâi, trebuie sã vã spunem cã aceastã revistã apare de patru ori pe an, urmând succesiunea anotimpurilor. Numãrul de primãvarã se aflã deja în librãria Sfântul Iosif ºi în alte puncte de difuzare din þarã. Are 60 de pagini ºi costã 25 000 lei. Din sumarul acestui numãr: Dossier – Fidelitatea soþilor ne priveºte pe toþi; Secvenþe din viaþa de familie (Ne-am hotãrât sã avem copii mulþi, Atenþie: copilãria pe cale de dispariþie; Cum îi învãþãm pe copii dãruirea de sine; Rolul pãrinþilor în relaþia copil-televizor), Cultura vieþii (În apãrarea vieþii cu „armele” artei, Drumul eutanasiei…drumul morþii), spiritualitate (De vorbã cu preoþii despre Spovadã; Obiceiuri de Paºti; Familia – gingãºia ºi tandreþea); obiºnuitele pagini pentru copii ºi pentru tineri; Popasuri creºtine – Casa din Loreto a Fecioarei Maria; Sexualitate – Unu ºi cu una fac sex? Paginã culturalã, rezervatã unei recente apariþii editoriale, „Mica Biblie”, pagini dedicate filmului, profil V.I.P. – Robin Williams, sfaturi pentru gospodine etc. Am putea scrie cãrþi întregi despre criza prin care trece familia, dar este o realitate evidentã pentru oricine. Am putea sã ne plângem de dificultãþile cu care ne confruntãm ca familie, dar nu am rezolva nimic. Am preferat însã sã facem ceva – o revistã, sã oferim ceva – un prieten, sã aducem ceva – o luminã. Pentru cã ºi noi, ca ºi Dvs., credem în ea, pentru cã suntem de partea familiei ºi pentru familie! WwwProFamilia.ro

O nouã ediþie a revistei Familia creºtinã

5

Monseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpic
“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie, asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã, blândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu va fi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost ai Lui”. Îl recunoaºtem pe Monseniorul Ghika, în statura sa sfântã, a totalei desprinderi de “aurul lumii”, dupã opera alcãtuitã din cuvinte, prin care strãlucesc profunzimile sufletului sãu. Opera faptelor lui, construitã pe fundamentul caritãþii, este într-o impresionantã coerenþã cu înþelesurile cuvintelor ºi continuã sã ni se dezvãluie – chiar aº putea folosi un termen îndrãzneþ: sã ni se reveleze – prin ecouri care nu întârzie sã aparã, de la diferiþi martori ai vremii. Mihaela Peneº se numãra, în anul 1964, printre campionii olimpici de la Tokio. Avea 17 ani. Recunoºtinþa faþã de cel datoritã cãruia Mihaela era în viaþã o împãrtãºeau doar persoanele foarte apropiate de ea, în primul rând mama: nu puteau fi uitate mâinile întinse pentru a salva familiile din lipsurile ºi greutãþile astãzi departe de a fi imaginate, cu care s-au confruntat în anii comunismului. Despre Monseniorul Ghika - cel care, în faþa atrocitãþilor din anii de întronare a comunismului în România, organizase o rezistenþã prin opere de caritate pentru subzistenþa semenilor ºi pentru supravieþuirea conºtiinþei, murind ca martir datoritã curajului de a înfrunta dictatura - se vorbea în ºoaptã, discret, în imperiul fricii. Mihaela Peneº ne spune mai multe. (M.F.) (M.F.)

Cuvintele care se rostesc sunt puþine ºi nu pot cuprinde gândurile pioase încãrcate de recunoºtinþã pentru cel care a fost o torþã vie a dragostei de oameni, dãruind speranþã, iubire ºi credinþã celor în nevoie. La moartea sa nu împlinisem încã ºapte ani ºi doar urmam, în clandestinitate, cursurile de religie la catedrala “Sfântul Iosif” sub îndrumarea pãrintelui Demeter. Anul în care m-am nãscut – 1947 – a fost unul dramatic. În acele timpuri de disperare, de foamete, de luptã acerbã pentru existenþa de zi cu zi, salvarea a venit, pentru ai mei, de la fundaþia “Saint Vincent de Paul” a Monseniorului Ghika. Cutiile cu lapte praf, pachetele cu fulgi de ovãz, uleiul de peºte, distribuite de surorile fundaþiei, au fãcut ca mii de copii sã nu moarã de foame. Printre aceºti copii salvaþi mã numãram ºi eu. Pe lângã hrana alimentarã, în comuniune cu Biserica, mama mea mi-a dat ºi imboldul de-a urma calea credinþei. Tot ea m-a fãcut sã þin minte cât de mult îi datorez Monseniorului Ghika. Monseniorul Ghika a fost - ca pentru alþi copii ai generaþiei mele – salvatorul meu la început de drum... Un gând pios de recunoºtinþã ºi o rugã fierbinte ca urmaºii sãi spirituali sã-l onoreze aºezându-l la locul cuvenit: printre sfinþi. Fie ca Cel de Sus sã asculte rugile noastre ºi acest act de dreptate sã se împlineascã cât mai curând.
sa operã lingvisticã (un dicþionar de 4000 de pagini), a îndurat mari privaþiuni, fiind urmãrit permanent de securitate. A revenit la Bucureºti în septembrie 1953, dupã ce fusese repus în drepturi de autoritãþi, însã s-a stins din viaþã la 7 ianuarie 1954, dupã ce se îmbolnãvise grav (o dublã pneumonie care a condus la o congestie pulmonarã). A fost înhumat în capela „Sfânta Ana” din cimitirul Bellu, alãturi de arhiepiscopul I. Paoli. Pentru a-i cinsti memoria, Centrul „Biserica ºi Istoria” a demarat cercetãri care vizeazã realizarea unor biografii dedicate celui a cãrui viaþã a fost închinatã în exclusivitate lui Dumnezeu ºi Bisericii. Dr. Dr. DÃNUÞ DOBOª

Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar
51 de ani de la moartea sa
A trecut aproape neobservatã împlinirea, anul trecut, a unei jumãtãþi de secol de la moartea unei personalitãþi legendare a Bisericii noastre locale, Arhiepiscopul Al. Cisar (1880-1954). Preot evlavios, profesor ºi prefect al Seminarului „Sfântul Duh”, director al Convictului „Sfântul Andrei”, a fost numit în 1920 Episcop de Iaºi, iar în 1924 Arhiepiscop de Bucureºti. A fost începutul unei perioade de mari realizãri pastorale, materializatã în construcþii de biserici, case parohiale, orfelinate ºi ºcoli, aducerea în þarã a unor congregaþii de cãlugãri ºi cãlugãriþe etc. Tot el este ctitorul actualului palat arhiepiscopal ºi fondatorul unor ziare ºi reviste catolice importante, dar ºi apãrãtorul drepturilor Bisericii Catolice, inclusiv în anii regimului ateu comunist. În septembrie 1948, a fost „pus în retragere” de guvernul Groza, iar la 17 ianuarie 1949 a demisionat din funcþia de arhiepiscop, în urma presiunilor exercitate asupra sa. Dupã arestarea episcopului Durcovici, în iunie acelaºi an, a fost numit de Sfântul Scaun Administrator Apostolic ad nutum sedis al Arhidiecezei de Bucureºti, pentru ca în mai 1950 guvernul comunist sã-i fixeze domiciliul obligatoriu la Orãºtie. La Orãºtie, unde a lucrat la marea

6

n 320 r. / 0 5

Euharistia în Istoria Mântuirii
La împlinirea timpurilor, Euharistia nu mai este prezentã ca figurã, ci ca realitate. Nu a fost distrus, sau uitat, conþinutul vechi al Paºtelui, ci acestuia i s-a suprapus un alt conþinut, infinit mai important, care îl inverseazã ºi îl depãºeºte pe primul. Noutatea ne-o dezvãluie Apostolul Paul: «Cristos, Paºtele nostru, a fost jertfit» (1 Cor 5,7). Astfel, Euharistia poate fi numitã «mister vechi ºi nou: vechi, în ceea ce priveºte prefigurarea, nou, în ceea ce priveºte realizarea» (Sf. Efrem, Imnuri închinate rãstignirii, 3,2).

ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ

Euharistia – eveniment

În acest sens, Evangheliile ne dau douã rãspunsuri diferite complementare, care ne permit sã avem o viziune mai cuprinzãtoare a misterului. Paºtele ebraic – am vãzut în articolul precedent – se desfãºura în douã etape ºi în douã locuri diferite: jertfirea mieilor mieilor, la templu ºi cina, servitã în case. Evanghelistul Ioan priveºte cu preferinþã spre momentul jertfirii; pentru el, Paºtele creºtin – ºi deci Euharistia – este instituit pe cruce, în momentul în care Isus, adevãratul Miel al lui Dumnezeu, este jertfit. Este ca ºi cum Ioan ºi-ar fi însuºit, în acest moment, cuvintele lui Ioan Botezãtorul ºi, arãtând cu degetul spre Isus de pe cruce, ar proclama în mod solemn, în faþa lumii: «Iatã Mielul lui Dumnezeu, iatã pe acela care ia asupra sa pãcatele lumii!» (In 1,29). Ceilalþi trei Evangheliºti privesc, de preferinþã, spre momentul cinei Pentru cinei. ei trecerea de la vechiul la noul Paºti se realizeazã în momentul cinei, mai precis, în instituirea Euharistiei. De mare relevanþã este pregãtirea ultimei cine pascale, celebratã de Isus înainte de a muri: «Unde este camera în care sã mãnânc Paºtele cu discipolii mei?» (Lc 22,11). Putem spune cã cina, la Sinoptici, anticipeazã ºi conþine deja evenimentul pascal al sacrificiului lui Cristos, aºa cum acþiunea simbolicã anticipeazã, uneori, la profeþi, evenimentul anunþat. În aceastã luminã, gestul pe care Isus îl face la ultima cinã, frângând pâinea ºi instituind Euharistia, este suprema acþiune simbolicã ºi profeticã a istoriei mântuirii. În instituirea

În ce constã evenimentul care fondeazã Euharistia?

Euharistiei, Isus anunþã, în mod profetic, ºi anticipeazã, în mod sacramental, ceea ce urma sã se întâmple peste puþin timp – moartea ºi învierea sa – inserând deja viitorul în istorie. Predica lui Isus anunþa apropiata venire a Împãrãþiei lui Dumnezeu; instituirea Euharistiei este acþiunea profeticã ce anticipeazã împlinirea acestui anunþ, care va deveni realitate în moartea ºi învierea Sa. Evenimentul care fundamenteazã ºi instituie Euharistia este, deci, moartea ºi învierea lui Cristos. Îl numim „eveniment” deoarece este ceva care s-a petrecut din punct de vedere istoric. Este un fapt unic, în timp ºi spaþiu, întâmplat o singurã datã ºi de nerepetat: Cristos, «la împlinirea timpurilor, s-a arãtat o singurã datã ca sã distrugã pãcatul prin jertfa lui» (Ev 9,26).

Motivul dãruirii de sine, al jertfei, este iubirea. Euharistia se naºte din iubire; totul se explicã prin acest motiv: deoarece ne iubeºte, «Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã» (Ef 5,2). Iatã cea mai bunã descriere a originii ºi a esenþei Euharistiei. Ea ne apare ca lucrare ºi dar al întregii Sfinte Treimi; întreaga Sfântã Treime este implicatã în instituirea Euharistiei: Fiul este cel care se oferã, Tatãl este cel cãruia i se oferã ºi Duhul Sfânt este cel în care se oferã (cf. Ev 9,14). Înþelegerea acestui lucru ne ajutã sã corectãm o idee greºitã pe care am putea-o avea despre Tatãl. Astfel, Tatãl este imaginat impasibil, în înaltul cerului, gata sã primeascã ofranda sângelui, în timp ce Fiul moare pe cruce. Un Tatã care doar primeºte ºi nu se oferã, care cere sângele propriului Fiu, ca preþ de rãscumpãrare, nu ar putea sã ne inspire decât teamã ºi repulsie. Aceastã reprezentare a lui Dumnezeu Tatãl este cu totul greºitã. Sfântul Paul spune cã Tatãl «nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toþi» ( Rm 8,32). «Pentru noi toþi»: aici se aflã cheia de înþelegere deplinã a realitãþii. Tatãl aflã plãcere în sacrificiul Fiului, pentru cã acest sacrificiu i-a restituit «pe toþi fiii

Euharistia: Treimi iubire a Sfintei Treimi

rãtãciþi» (cf. In 11,52), pentru cã îi permite sã realizeze cea mai mare voinþã a Sa, care este «ca toþi oamenii sã fie mântuiþi» (cf. 1 Tm 2,4). Tatãl îl iubeºte pe Isus cu o iubire nemãsuratã, pentru cã s-a sacrificat pentru fraþi. Motivul acestei iubiri nu este doar sacrificiul, ci sacrificiul fãcut pentru fraþi. Dumnezeu rãmâne în permanenþã un Dumnezeu care «vrea milã ºi nu jertfã» (Oz 6,6); dacã i-a plãcut sacrificiul Fiului este pentru cã acest sacrificiu i-a dat posibilitatea sã se manifeste cu milostivire faþã de oameni. Tatãl nu este, aºadar, numai cel care primeºte sacrificiul Fiului, ci ºi cel care dã spre sacrificiu pe Fiul sãu; cel care se sacrificã sã ni-l dea pe Fiul sãu! Dacã Isus – aºa cum spune Paul – s-a oferit pe sine lui Dumnezeu, «pentru noi», atunci destinatarul sacrificiului este întradevãr Dumnezeu, dar beneficiarul nu este Dumnezeu, ci omul: suntem noi, iar acest lucru distinge sacrificiul creºtin de oricare alt sacrificiu. Oricât am vorbi despre evenimentul de pe Calvar, de la care derivã Euharistia, nu vom reuºi niciodatã sã-i epuizãm bogãþia. În acel eveniment, care în mod aparent este aºa de mic în comparaþie cu istoria lumii, este încorporatã atâta energie, încât pe ea se bazeazã mântuirea întregii istorii a lumii. Referindu-se la acel moment, Isus spunea cândva: «Foc am venit sã arunc pe pãmânt ºi ce altceva vreau decât sã se aprindã!» (Lc 12,49). În mod real, pe cruce «totul s-a împlinit»: nu existã nimic mai mãreþ care ar putea fi gândit sau fãcut; în cruce se fundamenteazã toate resursele divine ºi umane: tot rãul este înfrânt din rãdãcinã, întreaga mântuire obþinutã ºi toatã mãrirea adusã Sfintei Treimi. Pr. Pr. VENIAMIN AENêOAEI În Anul Pastoral al Euharistiei, propunem din nou cartea lui Raniero Cantalamessa „Euharistia: sfinþirea noastrã”, o culegere de meditaþii care au fost þinute în faþa Sfântului Pãrinte ºi a Capelei Pontificale.
n 320 r. / 0 5

7

SUFLET TÂNÃR

Perioada postului este menitã a ne ajuta sã creºtem în credinþã, sã ne facem plãcuþi în faþa Domnului ºi nu în ultimul rând sã ne închinãm Lui Lui. În acest scop a fost organizatã ºi o zi de reculegere la Mãnãstirea Sfânta Agnes. Au participat mulþi tineri dornici de a-L cãuta pe Domnul ºi de a i se închina. Iatã câteva gânduri pe care un alt suflet tânãr doreºte sã þi le împãrtãºeascã... Înaintea zilei de reculegere „De ce se organizeazã zile de reculegere? Oare chiar nu vede nimeni cã nu au nici un rost? De multe ori plecãm de la mãnãstire mai pãcãtoºi decât eram înainte, sau cu sufletul mai apãsat ca niciodatã!” Aºa gândeam eu acum câþiva ani (nu mulþi!). În rãzvrãtirea ºi indignarea mea de adolescent, am mers într-o zi la un preot ºi i-am spus tot ce gândesc. Preotul mi-a spus: „Într-adevãr, zilele de reculegere pe care le organizãm pentru toþi tinerii nu aduc roade imediat! Acum se sãdeºte sãmânþa! Roadele se vor vedea cu timpul. Ai rãbdare ºi deschide-þi inima!” Pe moment nu am înþeles mare lucru, însã în mintea mea s-a nãscut atunci un semn de întrebare... Dupã o zi de reculegere De ce vã spun toate acestea? Pentru cã mã simt datoare sã o fac. ªtiu cã ºi alþii gândesc cum gândeam eu ºi e pãcat sã se îndepãrteze. Dragii mei prieteni, participaþi cu inima deschisã la zilele de reculegere ºi la orice activitãþi cu nuanþã tinereascã organizate de Bisericã! Lãsaþi sã intre în inimile voastre tot ceea ce auziþi, tot ceea ce simþiþi, tot ceea ce gândiþi... Dar, mai ales, învãþaþi sã preþuiþi TÃCEREA! E cea mai importantã, pentru cã Dumnezeu „ºtie codul bunelor maniere” ºi vorbeºte numai atunci când noi am terminat de vorbit. Ascultaþi-L pentru cã are multe sã vã spunã! ªtiu, mie de multe ori îmi este fricã de ceea ce voi auzi! Dar sã nu ne fie fricã de ceea ce o sã ne spunã! Cu siguranþã nu va þipa, ci ne va da sfaturi pentru binele sufletului nostru. Tatãl ceresc ne iubeºte ºi cred cã nu se simte bine când vede cã ne este fricã sã înfruntãm Rãul din lume. CRISTINA NICA
Sâmbãtã, 26 februarie, grupul de cercetaºi de la Catedralã s-a îmbogãþit cu 9 membri. Alãturi de asistentul lor spiritual, Pr. Dominic Soare, la ceremonia depunerii promisiunii au participat IPS Ioan Robu, PS Cornel Damian, Mons. Vladimir Petercã, Pr. Daniel Bulai ºi Pr. Ciprian Barticel. Ceremonia a avut loc în contextul sãrbãtorii cercetaºilor, din 22 februarie, aniversarul naºterii lui Baden Powel, cel ce a iniþiat scoutismul. Tot înainte!

O zi de reculegere în viaþa noastrã

Înaintea oricãrei excursii sau oricãrui pelerinaj e musai sã te pregãteºti ºi nu mã refer numai la bagaje ci ºi la „sufleþelul” nostru. Tocmai de aceea, sâmbãtã – 5 martie – a avut loc, la iniþiativa Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, o zi de veghe. Aºadar, tineri din întreaga lume (Zagreb, Lisabona, Berlin, Bari, Bucureºti, Madrid) s-au rugat împreunã, în acelaºi timp chiar. Pe lângã faptul cã aceastã zi de veghe a fost transmisã prin satelit, emoþionantã a fost aceastã comuniune dintre atâþia tineri care aparþin unei alte culturi, dar totuºi aceluiaºi Isus... Dacã încã nu ºtii pentru ce se pregãtesc tinerii, fii gata sã afli rãspunsul! Pentru ce ne pregãtim? Cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului. Vrei Te intereseazã deja, nu? Vrei sã ºtii unde ºi când va avea loc? Koln, 11-21 august 2005. Tema...? „Am venit sã ne închinãm Lui” (Mt 2,2) Vrei sã ºtii câþi tineri participã? Din Arhidieceza de Bucureºti vor participa 144 de tineri. Vrei sã participi ºi tu? Înscrie-te ºi pregãteºte-te, atât personal cât ºi în cadrul programului de la Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului! Persoane de contact? Claudiu Roznovszky: 0724 376 455 Pr. Daniel Bulai: 0744 349 516; 021/ 3141857 Mai multe detalii?! www.tic.ro Nu uita... sã reprezinþi cu cinste Arhidieceza RomanoCatolicã de Bucureºti pe toatã durata programul din Germania!! R O X A N A R O T A R U

În drum spre Köln...

Pe cuvânt de cercetaº

Semnificaþiile cravatei Scout
Cravata Scout reprezintã simbolul promisiunii membrilor asociaþiei. Cele trei colþuri reprezintã Sfânta Treime. Culorile cravatei centrului scout Sfântul Iosif sunt: albastru, alb ºi bleu. Ele simbolizeazã: unitatea, puritatea ºi speranþa. Cravata este un semn distinctiv al scoutiºtilor din întreaga lume, fiind un element de unitate ºi fraternitate. Odatã depusã promisiunea, tânãrul devine scoutist pentru toatã viaþa, alãturându-se marii familii Scout. Ceremonialul se realizeazã în faþa lui Dumnezeu, jurãmântul fiind asumat în faþa Sa, a grupului ºi a propriei persoane. Nodul ºi rozeta ataºate cravatei simbolizeazã unitatea respectiv drumul scoutistului însoþit mereu de rugãciune. EXPLORATOR UN EXPLORATOR

8

n 320 r. / 0 5

Moº Arcuº, aºa îi spunea lumea vestitului meºter de instrumente muzicale cãruia îi veni în minte sã ciopleascã o vioarã mãiastrã, în stare sã cânte de una singurã, fãrã a fi mânuitã de careva. ªi, vãzând cã ideea viorii îi reuºi, nãstruºnicul meºter se gândi sã însoþeascã vioara cu un contrabas, o violã ºi un violoncel. „Acum – se gândi Moº Arcuº – am un cvartet pe care am sã-l instruiesc încât sã minuneze o lume întreagã cu încântãtoarea sa muzicã”. Tu ºtii, copile dragã, cã un cvartet este o formaþie muzicalã alcãtuitã din patru voci sau din patru instrumente care executã împreunã o compoziþie muzicalã? Zi de zi, maestrul se ostenea sã-ºi înveþe instrumentele sã cânte împreunã, în armonie, dar, oricât se strãduia el sã le explice, cele patru instrumente nu reuºeau sã-ºi potriveascã sunetele între ele ºi sã le îmbine în mod plãcut. Luat în parte, fiecare instrument cânta minunat dar, împreunã, nu ajungeau la bunã înþelegere. Contrabasul voia sã batã el mãsura, dat fiind cã era cel mai mare ca dimensiuni ºi cu vocea cea mai gravã, adicã cea mai joasã ca tonalitate. La rândul ei, vioara dorea, cu orice preþ, sã fie solistã, în timp ce suratele ei considerau cã are o voce prea stridentã pentru un astfel de rol. Capricioasã, viola revendica pentru ea însãºi onoarea de a fi prim-solistã, afirmând cã vocea ei caldã le întrece pe toate celelalte, iar violoncelul nu se lãsa nici el mai prejos, impunându-se cu vocea lui expresivã. Imagineazã-þi, dragã copile, cât zgomot puteau face cele patru instrumente doritoare de a se afirma între ele, de a se impune ºi de a-ºi face auzitã propria voce, încât nici vorbã de muzicã ºi de armonie. Bietul Moº Arcuº era sãtul de certãreþele instrumente, pe care le-ar fi pus mai degrabã pe
Isus a suferit ºi a murit pentru ca toþi oamenii sã fie salvaþi. Dacã ai fi fost singura persoanã de pe pãmânt, Isus tot ºi-ar fi dat viaþa pentru tine. Atât de mult ne iubeºte pe fiecare dintre noi. Calea Crucii ne ajutã sã înþelegem cât de mult a suferit Isus pentru noi. Acest exerciþiu de pietate este propus celor mici de Fundaþia „Fiicele Sfântului Paul” sub forma unei cãrþi de colorat, un instrument preferat de copii, care-i va ajuta sã se apropie mai mult de Isus ºi de jertfa sa.

foc decât sã mai audã gâlceava lor, dar i-ar fi pãrut rãu sã le pedepseascã în aºa hal, fiindcã le cioplise cu drag. Cum sã facã, cum sã dreagã pentru a le convinge sã cânte în armonie? Se gândi Moº Arcuº ce se gândi ºi, în cele din urmã, gãsi soluþia. Chemã la el cele patru instrumente ºi le spuse: „De astãzi înainte nu mai sunteþi o mini-orchestrã de camerã, ci o familie, familia instrumentelor cu coarde ºi arcuº. Fiecare dintre voi este într-atât de important încât nu poate fi înlocuit. Veþi avea roluri diferite, dar cu însemnãtate la fel de mare pentru reuºita familiei. Antrenaþi-vã urechea ºi învãþaþi sã vã ascultaþi între voi pentru a urma tonul potrivit, aºa încât sã fiþi în acord, în armonie”. Ce a urmat? Sigur cã cele patru instrumente nu au devenit o familie peste noapte. A fost nevoie de timp, rãbdare ºi renunþãri, dar vã asigur cã efortul lor a meritat, cãci familia lui Moº Arcuº a ajuns sã nu aibã egal în lume pentru frumuseþea muzicii pe care o cântã. Muzica de care-þi vorbesc, copile dragã, este aceeaºi cu bucuria ºi seninãtatea pe care le simþi în suflet atunci când în familia ta este iubire, înþelegere ºi seninãtate. Ea poartã numele ARMONIE ºi este un semn al prezenþei lui Dumnezeu. GIULIMONDI ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI Tot pentru copii este ºi „Prima mea carte de rugãciune”, o broºurã bogat ilustratã ºi realizatã într-un stil adecvat destinatarilor ei, care vrea sã-i familiarizeze pe cei mici cu rânduiala Sfintei Liturghii. De asemenea, pot fi gãsite principalele rugãciuni, cu momentele zilei în care ele trebuie spuse. În finalul broºurii este fãcutã o scurtã prezentare a Anului liturgic.
n 320 r. / 0 5

mi l i a Fa lu i rcuº oº A M

PAGINA MICULUI PRINÞ PAGINA MICULUI PRINÞ

9

Dobrogea catolicã
Iniþiativele ecumenice în Dobrogea continuã. Nici nu se putea altfel! În Dobrogea se aflã cele mai multe etnii, cele mai multe religii. Cu titlu informativ, spunem cã aici convieþuiesc 19 etnii declarate. Aici, din mãrturiile istoricilor ºi ale contemporanilor, înþelegerea a fost mereu la înãlþime. Se poate spune ºi acum acelaºi lucru? Sigur cã da! Locuitorii acestei pãrþi a þãrii gãsesc mereu ocazii de a se întâlni, de a scoate în evidenþã unitatea. „Cer deschis în mileniul III. O lume pentru toþi. Ziua Internaþionalã pentru toleranþã”, a fost titlul seminarului de miercuri 16. 02. 2005 care s-a desfãºurat la Palatul Copiilor din Constanþa ºi la care au participat reprezentanþii Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Catolice, ai Muftiatului Musulman, ai Inspectoratului ªcolar, directori de ºcoli, profesori. Au luat cuvântul mulþi dintre participanþi. Unitatea ºi toleranþa trebuie sã domine în viaþa noastrã. Le putem pãstra ºi scoate în evidenþã numai dacã ne cunoaºtem ºi ne preþuim unii pe alþii, dacã preþuim cultura fiecãruia dintre noi. „Retrospectiva finalului de mileniu ne-a oferit nenumãrate dezamãgiri, însã încrederea în bine, care defineºte în bunã mãsurã spiritul umanist, ne îndeamnã sã nu îngropãm orice speranþã. Luptele ne-au mãcinat, orgoliile politice ne-au despãrþit, rãzboaiele ne-au distrus însemnate proiecte, dar nimic din ceea ce s-a întâmplat nu ne-a putut sufoca credinþa ºi nãdejdea într-un viitor mai bun”. Aceasta a fost tonalitatea întâlnirii. Credinþa într-un Dumnezeu ne poate uni ºi þine mereu aproape. Un alt moment ecumenic în Dobrogea a fost „Forumul celor trei religii” organizat de Muftiatul Musulman din Constanþa, cu dorinþa exprimatã: ”Ca sã trãim în cea mai frumoasã înþelegere, fãrã lupte ºi orgolii personale”. Curajul ºi iniþiativele celor din Dobrogea ar putea fi extinse ºi în restul þãrii. ªTEFAN Mons. ªTEFAN GHENÞA uminicã, 13 februarie, prima din Postul Mare, a avut loc la Oratoriul salezian întâlnirea lunarã a familiilor, cu tema „Postul Mare ºi familia”. Pornindu-se de la lectura I din Miercurea Cenuºii, luatã din cartea profetului Ioel, s-au pus în comun experienþele celor prezenþi, experienþe legate de acest timp sfânt, fantezia (inventivitatea) de care fiecare dã dovadã în familie atunci când e vorba de a renunþa la ceva, curiozitãþile cu care unii sau alþii se confruntã în acest sens. De pildã, cineva spunea cã îi era imposibil sã stea de vorbã cu o vecinã de bloc în timpul Postului Mare (spre deosebire de alte timpuri liturgice), deoarece aceasta venea cu pretextul: ”E post!” ºi intra repede în casã.…La final, în urma discuþiilor ºi a împãrtãºirii experienþelor, cu toþii au fost de acord cã sfâºierea inimii, de care vorbeºte profetul, este legatã, mai degrabã, de „sfâºierea” timpului acordat celuilalt, decât de cea a bunurilor, de caritate. Sâmbãtã, 19 februarie, ora de catehezã a tinerilor sa transformat în cineforum. S-a vizionat ºi apoi s-a discutat primul film din ciclul Decalog al regizorului polonez Kieslowski. Raportul dintre credinþã ºi ºtiinþã, trufia cercetãtorului care se bazeazã pe datele empirice, verificabile ºi neputinþa sa de a rãspunde la marile întrebãri ale omului, misterul morþii, toate acestea au constituit repere pe care s-a construit dialogul care a urmat vizionãrii acestui film de referinþã pentru filmografia mondialã. De asemenea, sâmbãtã, 26 februarie, tinerii au participat la Calea Sfintei Cruci, textele fiind pregãtite de ei, moment care le-a oferit ocazia sã mediteze la semnificaþiile pe care acest exerciþiu de pietate le are în plan personal ºi comunitar. Pr. SEBASTIAN Pr. SEBASTIAN LUCACIU Lucrare care – prin harul ºi vocaþia medicului – se desãvârºeºte în omul aflat în suferinþã. Medicul este nu numai omul care-þi prescrie/aplicã un tratament, este cel care te ascultã cu rãbdare, te înþelege – pe tine «singurul-care-suferã» (cãci nu-i aºa, în suferinþã de multe ori avem impresia cã suntem ºi singuri ºi singulari, uitând cã «Isus Cristos a luat asupra sa suferinþele omenirii ºi în El suferinþa umanã însãºi dobândeºte o semnificaþie de rãscumpãrare» - cf. Mesajului Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea la a X-a Zi Mondialã a bolnavului). De multe ori amânãm cât mai mult vizita la un medic. ªi-atunci când ajungem, am dori ca acesta sã facã «minuni», vindecându-ne. Iar el, medicul, ne sfãtuieºte, ne susþine, ne-alinã cu delicateþe. Se dãruieºte pe sine – ºtiinþa ºi credinþa – pentru a ne tãmãdui. ªi-n toate-i iubire! Sfinþenie! Repere interioare – de aceastã datã – pe care le-am întâlnit la mulþi dintre medicii pe care-i cunosc. Dumneavoastrã nu? În fond, jurãmântul lui Hipocrate este un legãmânt al iubirii… Dr. MIHAELA Dr. MIHAELA LEFTER

D

RESTITUIRI

(Faptele Apostolilor 10, 38) Ne-am obiºnuit sã ne raportãm la repere. Exterioare – de cele mai multe ori. ªi ne-am obiºnuit sã ne fixãm bareme. Materialiste – în majoritatea cazurilor. Fie ele pe un termen mai scurt sau mai îndelungat ! … ºi-apoi sã facem bilanþuri. Urmând cu o oarecare auto-mulþumire mereu acelaºi drum. Evoluþie? În aceastã ecuaþie a scurgerii timpului, a ne gândi la sfinþenie pare a fi utopie ! … ºi totuºi !... Sã facem un exerciþiu. Simplu. Sã ne punem fiecare, pe sine, într-un plan secund… ºi sã ne uitãm cu atenþie – citeºte iubire, înþelegere, iertare – cãtre «aproapele» nostru. Astãzi ne-ntoarcem privirea cãtre medici. Studii. Reviste. Tratate. Compendii. Sec. Tehnic. Structural. Interesant. Un labirint al mecanismelor ºi reacþiilor bolilor. O magie a artei vindecãrii. Cãrþile – învãþare, cunoaºtere. Proces continuu într-un domeniu în care ºtiinþa încearcã sã facã faþã dezvoltãrii surprinzãtoare a mai noilor sau mai vechilor boli. Sã nu uitam însã, cã a fi medic este o vocaþie. Un medic care, pe lângã o educaþie ºtiinþificã are ºi una moral-religioasã, este un om în care permanent se înfãptuieºte lucrarea lui Dumnezeu.

… «a trecut fãcând bine»

1 0

n 320 r. / 0 5

Bãrãganul catolic
BRÃILA
În ziua de 2 f e b r u a r i e , sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului, a fost celebratã în întreaga Bisericã Catolicã a IX-a Zi Mondialã a P e r s o a n e l o r Consacrate. A fost un moment de bucurie ºi de comuniune ºi pentru persoanele consacrate ce-ºi desfãºoarã activitatea în parohia din Brãila ºi care au þinut sã sãrbãtoreascã împreunã acest eveniment. Momentul central al zilei l-a constituit celebrarea Sfintei Liturghii. lui Dumnezeu pentru acest mare dar fãcut comunitãþii locale ºi au implorat în rugãciune noi vocaþii la viaþa consacratã. În cadrul celebrãrii, pãrintele paroh Alois Arcana a subliniat rolul pe care îl au persoanele consacrate într-o parohie. „O persoanã consacratã rãmâne întotdeauna un semn pentru oamenii zilelor noastre, un semn care vorbeºte despre Dumnezeu”, a spus pãrintele, invitându-i pe credincioºi sã fie mereu alãturi de cei care au ales sã-l urmeze îndeaproape pe Cristos prin practicarea sfaturilor evanghelice. La sfârºitul Sfintei Liturghii, credincioºii au mulþumit în mod simbolic, urându-le persoanelor consacrate din comunitate MULÞI ANI în slujirea lui Dumnezeu ºi a semenilor.

Preoþii din parohie, surorile din Congregatio Jesu ºi Congregaþia Clariselor Franciscane Misionare ale Preasfântului Sacrament , persoane laice din asociaþia Pro Deo ºi credincioºii din parohie i-au mulþumit

NEHOIU

Pe drumul convertirii
Postul Mare care a început deja este timpul care îi angajeazã mai intens pe creºtini în drumul de convertire. Acest lucru este evident atât în Comunitatea religioasã a Fraþilor Capucini de la Nehoiu, unde tinerii postulanþi ºi cãlugãrii au un program caracteristic timpului, cât ºi în Comunitatea Parohialã unde enoriaºii se întalnesc mai des pentru a celebra momentele de pietate tipice Postului Mare. Tot în spiritul Postului sfânt a fost reluat obiceiul de a vizita familiile împreunã cu Sfânta Fecioarã; este vorba de practica numitã peregrinatio Mariae, adicã statuia Sfintei Fecioare

purtatã de fratele Paul Bratu viziteazã familiile ºi împreunã se roagã sfântul Rozariu, iar apoi timp de o saptãmânã statuia rãmâne oaspetele respectivei familii. Trãirea Postului este intensã aºadar, cu rugãciune, pocãinþã, fapte de caritate... dar îndreptatã spre marele mister al Rãscumpãrãrii neamului omenesc. Consider cã sãrbãtoarea Învierii va fi simþitã pe mãsura trãirii Postului Mare! Pr. FLAVIAN Pr. FLAVIAN GONDOS OFMCap mizeria din casã, hãinuþele murdare ale fetiþelor, lipsa hranei adecvate pentru cei mici, noroiul abundent din jurul casei dar ºi din casã, la toate acestea acelaºi rãspuns: “Asta e”. Într-un târziu, mama soacrã, parcã vrând sã se spovedeascã, a spus un adevãr: “e puturoasã, domnule!” Revenit între pereþii Bisericii Catolice din Slobozia, într-un decor atât de tandru, strãlucea chipul omului “verde”, Isus Cristos: transpirat, murdar de atâta praf, sânge, conºtient de rostul lui în aceastã lume, dar nu puturos: “Tatã, în mâinile tale îmi încredinþez sufletul”. E diferit de “Asta e”, nu? A consemnat Paroh OCTA ENACHE OCTAVIAN
n 320 r. / 0 5

SLOBOZIA

Asta e!…
La primul contact cu oraºul Slobozia, dupã parcurgerea strãzilor, vizitarea celor douã muzee ºi a altor instituþii, s-ar putea spune cã Slobozia nu este un oraº care sã promitã mult pe tãrâm profesional, financiar, al vitalitãþii confesiunilor, al viitorului pentru copiii de azi, tinerii de mâine. O parte de adevãr este ºi aici, în acestã concluzie bazatã pe observaþie. Celaltã parte nu stã undeva departe de om dar chiar în el. De aceea, o întrebare bunã poate fi aceasta: oamenii de aici sunt verzi sau uscãturi? În dupã-amiaza zilei de 24 februarie

2005, într-un sat aflat la aproximativ 25 km de Slobozia, Scânteia, a ieºit din anonimatul normalului o tânãrã mamã a douã fetiþe. A surprins la ea refrenul repetat: “Asta e!”. Analfabetismul mamei, alcoolismul tatãlui “fãrã astâmpãr”,

1 1

Catedrala Sfântul Iosif – inima
Când spunem Catedrala Sfântul Iosif, ne gândim imediat la „cea mai cunoscutã, cea mai mare ºi cea mai frecventatã bisericã din Bucureºti care, prin stilul ºi prin atmosfera interiorului sãu, se impune ca loc ce îndeamnã la rugãciune ºi la cãutarea comuniunii cu Dumnezeu”, dupã cum ni se spune în istoricul catedralei. Profesoara Monica Broºteanu, enoriaºã a Catedralei de 40 de ani, caracterizeazã Catedrala cu aceste cuvinte: „Este inima diecezei ºi, oarecum, dãtãtoare de ton pentru toatã dieceza, ceea ce implicã ºi o mare rãspundere pentru ea în fixarea unor standarde. Catedrala a fost importantã pentru mine ºi, când am fost în Bucureºti, nu a trecut aproape nici o zi fãrã sã vin aici. În acest loc mi-am fãcut cei mai buni prieteni, am cunoscut oameni de încredere, mai ales în anii comunismului, pentru cã pe cei pe care îi vedeam la bisericã ºtiam cã poþi sã pui bazã. Am trãit momente foarte frumoase cu corul catedralei în care am cântat. Pe vremuri era un grup mai sudat, acum lumea s-a mai împãrþit, s-a dezagregat, e ºi viaþa mai grea, lumea are mai multe joburi , acum toþi sunt concentraþi pe supravieþuire”. Despre tineri, Monica Broºteanu spune: „E greu sã ajungi la sufletul lor, avem tineri de bunã calitate; ei trebuie sã simtã cã Bisericii îi pasã de ei, fiecare trebuie sã aibã ceva de fãcut în Bisericã, trebuie sã simtã cã sunt implicaþi”. Despre Catedralã, ca inimã a diecezei, vorbeºte ºi Sora Margareta Andrici, spunând: „Pentru mine, Catedrala Sfântul Iosif este un loc încãrcat cu esenþa veºniciei, o uºã mereu deschisã pentru orice trecãtor, un drum sigur spre Domnul pentru cel ce se hotãrãºte sã-l urmeze. Aceastã scurtã cãlãtorie în timp mã ajutã ºi ne ajutã pe noi, surorile din Congregatio Jesu, sã ne regãsim rãdãcinile ºi devenirea”. O altã cãlugãriþã, Sora Tereza, din congregaþia Maria Bambina, ne mãrturiseºte: „În aceastã comunitate, în care mã simt acasã, am trãit momente de har împreunã cu copiii din parohie, cu tinerii, cu familiile tinere, cu persoanele bolnave ºi am avut ocazia sã descopãr, în istoria lor personalã, prezenþa concretã a lui Isus. Aici mã întâlnesc, prin
n 320 r. / 0 5

sacramente, cu Cel care m-a chemat sã-l urmez; aici, prin micile întâlniri de fiecare zi, îmi trãiesc vocaþia de sorã de caritate”. Pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei Sfântul Iosif, spune cã aceastã bisericã „are un statut aparte, fiind prima beneficiarã a prezenþei ºi a învãþãturii pãstorului Arhidiecezei noastre”. Pãrintele Bortoº ne aminteºte cã „mari ºi deosebiþi oameni ai ‘spiritului’ au activat, pe parcursul anilor, în aceastã catedralã”. „Mã gândesc – spune pãrintele paroh – la îndelungile ore de confesional ale canonicului ºi rectorului Anton Durcovici, ale pãrintelui Rafael Friedrich care venea de la Iaºi, de sãrbãtori, pentru a spovedi ºi a da direcþiune spiritualã, fãrã a-i uita pe preoþii Anton Demeter, Ioan Baltheiser ºi alþii. Ei au semãnat, în perioade grele, încredinþând Domnului rodul muncii lor. Observ cã toþi enoriaºii parohiei depun eforturi zilnice pentru a þine aprins harul lui Dumnezeu primit prin Botez, Mir ºi celelalte sacramente. Iar Rugãciunea la care îi îndrumãm mereu pe enoriaºi, orele de adoraþie ºi jertfele personale vor face sã cadã ploaie de haruri asupra lor, a familiilor, a þãrii ºi a lumii, haruri cunoscute numai de Bunul Dumnezeu”. Printre credincioºii care vin aproape zilnic la catedralã se numãrã ºi domnul Mircea Târnoveanu care ne spune: „Vin în fiecare zi la Rozariu ºi la Sfânta Liturghie ºi dacã se întâmplã sã fiu departe de Catedralã ºi se apropie ora Rozariului nu-mi gãsesc locul. Îmi place pãrintele Eugen Bortoº care celebreazã Sfânta Liturghie ºi recitã Rozariul cu mult suflet, cu patos, ajutândune sã ne transpunem. Catedrala este pentru mine ca o locuinþã spiritualã, o familie spiritualã în care mã simt foarte bine”.

Asemenea unei locuinþe spirituale

Parohia Catedralei Sfântul Iosif a fost înfiinþatã în anul 1900, de cãtre Episcopul Ignatius Paoli, din congregaþia Cãlugãrilor Pasioniºti, primul Arhiepiscop de Bucureºti. Catedrala Sfântul Iosif a fost construitã între anii 1873–1884, fiind consacratã ºi inauguratã prin celebrarea unei Sfinte Liturghii Pontificale de cãtre Arhiepiscopul Ignatius Paoli, în data de 15 februarie 1884. În urma cutremurelor de pãmânt ºi a bombardamentelor, Catedrala Sfântul Iosif a suferit avarii însemnate, cele mai multe daune aducându-le cutremurul din 4 martie 1977, când au fost distruse multe din dotãrile interioare ºi exterioare. Catedrala Sfântul Iosif este catedralã mitropolitanã ºi arhiepiscopalã. Iniþial, parohia catedralei avea ca teritoriu aproximativ jumãtate din suprafaþa Bucureºtiului. În anii 1990– 1991, pentru o mai bunã ºi eficientã pastoraþie a credincioºilor, au fost înfiinþate ºase noi parohii. Hramul parohiei Catedralei este Sfântul Iosif, soþul Sfintei Fecioare Maria, cu sãrbãtoarea în ziua de 19 martie. Primul paroh a fost pãrintele Josephus Baud, iar din 1985 parohia este pãstoritã de pãrintele Eugen Bortoº.

Scurt istoric

Un loc încãrcat cu esenþa veºniciei

Domniºoara Eugenia Harapcea susþine cã pentru dânsa Catedrala a fost dintotdeauna „acasã”. „Aici am simþit cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar ºi fratele meu. Când lucram lângã Catedralã, îmi începeam mereu ziua cu Sfânta Liturghie ºi o încheiam cu o rugãciune de mulþumire în bisericã. Trãim ca o mare familie, mulþi ne cunoaºtem doar din vedere, dar ne salutãm când ne întâlnim prin oraº pentru cã

Catedrala înseamnã pentru mulþi ACASÃ

1 2

a Arhidiecezei de Bucureºti
ne-am vãzut în Catedralã. Îmi place cum aratã biserica; din locul în care stau vãd toþi sfinþii din Catedralã ºi, dupã ce îngenunchez salutându-l pe Isus din tabernacol, dau ochii roatã ºi îl salut pe fiecare sfânt în parte, scurt. În bisericile aºa zis moderne îþi este foarte greu sã te regãseºti dupã ce ai fost obiºnuit toatã viaþa în Catedralã; ºi acolo este Isus, dar nu ca în Catedralã”, spune interlocutoarea noastrã. Profesoara Francisca Bãltãceanu are 61 de ani ºi vine la Catedralã de când era copil, încât s-ar putea spune cã o cunoaºte de o viaþã. Iatã cum ne-o descrie: „Dintotdeauna mi-a fost dragã Catedrala. Îmi amintesc cum arãta dupã rãzboi ºi câte eforturi s-au depus pentru reparaþii. A urmat apoi cutremurul ºi a fost nevoie de alte reparaþii. Totdeauna a fost muncã foarte multã, dar nu pot sã uit cât am fost de fericitã când doamnele care se ocupau de florile din Catedralã m-au primit sã le ajut. Cred cã nu existã statuie în Catedralã pe care sã nu o fi spãlat”. Un alt eveniment important al copilãriei este momentul în care mama dumneaei a prezentat-o pãrintelui Durcovici despre care îºi aminteºte: „Cred cã aveam 5 ani, eu eram foarte micã ºi el era foarte înalt, însã nu pot sã uit cu câtã bunãvoinþã s-a aplecat pentru a da mâna cu mine în faþa Catedralei, unde este acum Casa de pensii”. Despre comunitate ne spune: „Pe vremuri era formatã din comunitatea germanã ºi din românii convertiþi; toatã lumea se cunoºtea. Acum este o comunitate în care se asigurã greu o unitate; cred cã este parohia cea mai grea într-un fel, din cauza multiplicitãþii”. spunând: „Muzica este pentru mine ca ºi rugãciunea: aceasta coboarã din Cer ºi trebuie sã se întoarcã în Cer prin intermediul sufletelor noastre. Muzica nu-þi cere altceva decât sã-þi deschizi sufletul ºi s-o primeºti. În acel moment începe sã-ºi îndeplineascã rolul ºi te ajutã, din punct de vedre spiritual, la deschiderea inimii; odatã ce un credincios ºi-a deschis inima, el este salvat. În Catedralã, ºi nu numai, eu trebuie sã îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru harul pe care l-am primit. Eu consider cã Dumnezeu a avut încredere când mi-a dat harul acesta ºi, prin prestaþiile mele artistice, eu trebuie sã confirm aceastã încredere, n-am voie s-o infirm atâta vreme cât sunt sãnãtos ºi trãiesc”. Marcel Octavian Costea face un mic bilanþ al celor 20 de ani de activitate muzicalã în Catedralã, spunând: „Este o perioadã destul de importantã din viaþa mea: douã decenii pe care le-am petrecut în acest loc excepþional din punct de vedere artistic, care m-a propulsat ºi m-a fãcut cunoscut în lumea muzicalã, în special în cea referitoare la orgã ºi cor. Relaþia dintre mine ºi comunitatea catolicã, vorbind din punct de vedere muzical, a fost una specialã. Mai ales în sãrbãtorile mari, lumea participã cu mult drag la Sfânta Liturghie, prin cântec. Am reuºit sã strâng în jurul meu nu numai credincioºi catolici, ci ºi de alte confesiuni, iar o parte din cei care au venit în cor au devenit catolici pentru cã au iubit Catedrala ºi au iubit muzica noastrã”. Un alt credincios asiduu al catedralei, avocatul Mihail I. Ghiga, ne spune: „Cel mai frumos moment trãit în Catedralã a fost acela al nopþii în care am împlinit vârsta de 70 de ani, când m-am aflat la altar pentru a citi o lecturã în noaptea Învierii Domnului. În toþi aceºti ani, petrecuþi în preajma Catedralei, m-a impresionat mult colaborarea Arhiepiscopului ºi a preoþilor cu credincioºii, întãrirea vieþii lor de familie, consolarea ºi apropierea care ni s-au oferit pentru a ne da concursul pentru o mai mare laudã a Bunului Dumnezeu”. Ultimul gând al acestui reportaj aparþine familiei Medvedovici (Octavian ºi Magda), care ne mãrturiseºte: „Cu ani în urmã, Catedrala ne intimida ºi ne emoþiona prin mãreþia ºi frumuseþea ei. Însã, în anul jubiliar, Isus ne-a chemat ºi astfel, din musafiri ocazionali, am devenit musafiri obiºnuiþi ai acestui locaº viu a cãrui inimã bate în Preasfântul Sacrament. Celebrarea cãsãtoriei noastre a fost unul dintre momentele înãlþãtoare trãite aici ºi un dar special din partea Sfântului Iosif. Catedrala noastrã este ca o veche arcã ce îºi duce credincioºii la þãrmul mântuirii. Generaþie dupã generaþie, lãsãm crini de iubire la picioarele Sfântului Iosif, cerândui sã ne deschidã ºi poarta catedralei cereºti, unde ne aºteptã Mântuitorul”. Pr. Pr. LIVIU BÃLêCUÞI
n 320 r. / 0 5

DIN VIAÞA PAROHIEI DIN VIAÞA PAROHIEI AROHIEI DIN VIAÞA PAROHIEI DIN VIAÞA PAROHIEI

Catedrala, loc drag, de suflet

Familia Covaci (Gelu ºi Gabriela), preluând cuvintele Sfântului Petru din momentul schimbãrii la faþã a Mântuitorului, spune: „’Doamne, ce bine ne simþim aici!’ Am avut privilegiul sã cãlãtorim ºi sã vedem catedralele din alte capitale ale Europei, dar de fiecare datã am vrut sã ne întoarcem aici, pentru cã aici ne regãsim, nicãieri nu ne-am simþit aºa de bine ca acasã. Am celebrat 25 de ani de cãsãtorie în catedralã ºi au venit sã ne felicite credincioºi pe care noi nu i-am cunoscut niciodatã”. Familia Covaci (Junior), Octavian ºi Cristina, chiar dacã locuiesc la douã staþii de autobuz de capela din Militari, vin tot la Catedralã pentru cã aici „ne regãsim”, spun ei, adãugând: „nicãieri nu am gãsit cãldura de aici din parohie”.

Doamne, ce bine ne simþim aici!

Catedrala, ca o veche arcã…

Catedrala Sfântul Iosif este cunoscutã ºi ca locaº de culturã cãci, pe parcursul anilor, în aceastã catedralã au avut loc renumite concerte de muzicã pentru orgã, cu orchestre sau coruri. Am vorbit despre acest lucru cu doi dintre artiºti: violoncelistul Alexandru Moroºanu ºi organistul Marcel Octavian Costea care este ºi dirijorul corului Catedralei. Alexandru Moroºanu ne-a împãrtãºit crezul sãu artistic,

Muzica din catedralã, asemenea unei rugãciuni…

1 3

Cu siguranþã ºi parohiile din decanatul de Ploieºti ar dori sã spunã ce mai fac ºi cum îºi trãiesc credinþa. Din pãcate, la

Muntenia catolicã

redacþia noastrã nu a ajuns nimic din acest spaþiu al Arhidiecezei. O fi din cauza zãpezii?

RESTITUIRI

Meditaþie despre catedrala noastrã
Frumuseþea unei biserici este aievea frumuseþii umane: dincolo de forme ºi culori, ea se descoperã privirii ºi ca frumuseþea interioarã. Ca ºi o persoanã înzestratã cu lumina discretã a darului vieþii ºi harurilor primite de la bunul Dumnezeu, o bisericã este frumoasã nu neapãrat prin perfecþiunea absolutã a formelor. Catedrala noastrã degajã, în acest sens, o frumuseþe interioarã distinctã, strãinã de grandoare ºi, poate, tocmai de aceea, cu atât mai ataºantã. Ridicatã în dimensiuni echilibrate, ea întruchipeazã, dincolo de siluetã, una dintre frumuseþile spiritului dând sens, raþiune ºi formã materiei. S-ar putea spune cã spiritul catedralei Sfântul Iosif se simte respirând, în primul rând, prin duhul tutelar al patronului ei, pildã sfântã de cuviinþã ºi smerenie, scut al sfintei familii ºi pãrinte purtãtor de grijã al copilului Isus. Acelaºi spirit adie blând deasupra altarului mare, unde inima simte puterea iubitoare a Mariei neprihãnit zãmislitã, patroana arhidiecezei noastre. Prin formele ºi hramul purtat, fiecare catedralã este, în felul ei, un simbol, rod al unei înþelepciuni dãruite de sus. Imagine a omului reconciliat prin har cu Cerul, în armonie cu sine însuºi ºi cu creaþiunea, o catedralã vorbeºte inimii credincioase – chiar ºi în tãcere— despre miracolul Întrupãrii, despre jertfa Crucii, despre sfinþirea ºi cuminþirea omului prin Har. Nu întâmplãtor, misticii medievali vedeau în planul însuºi al vechilor catedrale o imagine transfiguratã a omului rãscumpãrat prin jertfa Crucii. Un desen al lui Francesco di Giorgio, din secolul al XVI-lea, reprezenta planul unei catedrale – matrix ecclesiae - suprapus unei figuri umane, cu creºtetul la locul altarului, umerii la locul deschiderii îngemãnate cãtre lãþimea naosului, cu treptele de la intrare ºi portalul la locul de temelie al tãlpilor. Ideea nu era nouã. Un venerabil episcop din veacul al XIII-lea, Guaillume de Durand, sublinia asemãnarea simbolicã dintre o catedralã ºi corpul omului, pornind de la învãþãtura Apostolului: „Templul Domnului este lucru sfânt. Or, fiecare dintre noi suntem temple ale lui Dumnezeu. Dacã suntem temple ale lui Dumnezeu, altarul acestui templu este inima, inima fiind în trupul omului ceea ce altarul este într-o catedralã”. Regãsim astfel de comparaþii în priveliºtile interioare ale catedralei Sfântul Iosif -biserica noatrã parohialã- cu absida ei luminoasã ca o inimã, cu altarele ei laterale ca doi umeri de nãdejde, cu lungimea elegantã ºi fermã a navei, iluminatã delicat, din înalt, de vitralii. Credinciosul regãseºte aici un sens al înãlþimii, ridicându-ºi privirea cãtre ogivele alcãtuite din luminã ºi culoare transparentã, de unde —strãbãtute cast de razele soarelui—, momente-cheie din sfintele evanghelii vorbesc direct sufletului despre minunile credinþei. Clipele de meditaþie ºi rugãciune petrecute sub acest sfânt acoperiº de-a lungul anilor, multele rozarii recitate aici, orele petrecute în adoraþia Prea Sfântului Sacrament, toate acestea rãmân vii în memoria noastrã trecãtoare. Ele trãiesc totodatã întipãrite tainic în zidurile catedralei noastre, martore ale atâtor momente sfinte ºi ale atâtor rugi, la vremuri de bucurie ca ºi la vremuri de încercare, prigoanã ºi izbeliºte. Frumuseþea catedralei Sfântul Iosif este frumuseþea adunatã a tuturor harurilor care, de-a lungul timpului, s-au revãrsat aici ºi care îi conferã un spirit nepereche, inconfundabil. Aºa cum inconfundabile sunt acordurile orgii sale. Aºa cum sunt ºi luminile irizate ale vitraliilor ºi ale rozetei sale, rãbdãtor, nedescurajat refãcute dupã urgii. Ca ºi frumuseþea adevãratã - frumuseþea interioarã- frumuseþea harului care a binecuvântat ºi binecuvânteazã catedrala noastrã este o frumuseþe în trei dimensiuni. Ea face din Sfântul Iosif din Bucureºti un giuvaer de preþ al credinþei noastre; al speranþei neînfrânte; al dragostei care ne uneºte sub oblãduirea ei; al iubirii care biruie . ANDREI BREZIANU

Duminicã, 6 februarie, liturghia de la ora 10.30 din Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti a fost prezidatã de Excelenþa Sa Homeyer, Josef Homeyer Preºedintele Comisiei Conferinþelor Episcopale Europene (COMECE). La liturghie, oficiatã în limba latinã, au concelebrat: ÎPS Ioan Robu, Monseniorul Vladimir Petercã, pãrintele Eugen Bortoº ºi pãrintele Ciprian Barticel. „Episcopul Josef Homeyer este în vizitã la noi pentru a lua contact cu realitãþile din Biserica Catolicã, cu aºteptãrile noastre în perspectiva intrãrii României în Uniunea Europeanã ºi, în acelaºi timp, pentru a participa la sãrbãtoarea Patriarhului Teoctist care mâine, 7 februarie, împlineºte 90 de ani. Mã bucur cã este în mijlocul nostru ºi cã putem sã ne rugãm împreunã, gândindu-ne cã formãm o singurã Bisericã Catolicã, fie cã suntem aici, fie cã alþii vin la noi ºi cã putem sã celebrãm Sfânta Liturghie în limba latinã”, a spus, în cuvântul de introducere, Arhiepiscopul Ioan Robu. Preºedintele COMECE ne-a mãrturisit cã îl cunoaºte pe Preafericitul Teoctist „deo veºnicie”. „Îl cunosc de aproape 10 ani, ne-am întâlnit de douã ori ºi am vorbit destul de mult. Preafericitul manifestã un interes deosebit cu privire la extinderea Uniunii Europene, la integrarea României în Uniunea Europeanã ºi mai ales cu privire la implicarea Bisericii Ortodoxe în constituirea Noii Europe. În aceste ultime douã sãptãmâni, am vizitat noile state membre ale Uniunii Europene, am vizitat, de asemenea, ºi actualele candidate la aderarea în Uniunea Europeanã ºi am descoperit cã existã posibilitatea unei colaborãri ecumenice a celor trei Biserici (catolicã, ortodoxã ºi protestantã) în Uniunea Europeanã. Concret, aceasta înseamnã sã descoperim împreunã toate posibilitãþile de colaborare ºi de întãrire a legãturilor dintre noi la nivel bisericesc, pentru ca în viitoarea Europã sã avem aceeaºi linie de acþiune ºi orientare”. Pr. Pr. LIVIU BÃLêCUÞI

Împreunã în viitoarea Europã

1 4

n 320 r. / 0 5

CRAIOVA CRAIOVA

Oltenia Catolicã
BREZOI
Sâmbãtã 5 februarie, cu trei zile înainte de începerea Postului Mare, tinerii din Brezoi, la invitaþia surorilor de caritate ale Sfintei Ioana Antida din Râmnicu-Vâlcea, împreunã cu tinerii din parohia Vâlcea ºi surorile Sfintei Familii din Brezoi au participat la o zi de reculegere sub îndrumarea pãrintelui Ellio Farelli din congregaþia misionarilor oblaþi, venit la invitaþia comunã a tinerilor. Tema dezbãtutã în cadrul întâlnirii a fost Libertatea între renunþare ºi alegere, temã pregãtitoare pentru intrarea în Postul Mare. ALEXANDRA VÃCARU Vineri 11 februarie, la ora 17 s-a celebrat liturghia cu ocazia zilei mondiale a bolnavului în parohia din Brezoi. Cu aceastã ocazie au fost mobilizaþi tineri ºi persoanele disponibile sã aducã la sfânta liturghie tinerii din centrul de handicapaþi de zi care funcþioneazã sub îndrumarea surorilor Sfintei Familii ºi bolnavi care sunt vizitaþi în fiecare primã vinere din lunã. Tot cu ocazia Postului Mare, în parohia Brezoi, la iniþiativa surorilor din congregaþia Sfintei Familii din Spoleto, surorile împreunã cu preotul paroh vor vizita familiile, unde vor recita sfântul rozariu ºi vor purta statuia Sfintei Familii din Nazaret. Îndemnând familia la o trãire exemplarã a învãþãturii creºtine, dupã modelul propus de Sfânta Familie din Nazaret. Pr. IAVORSCHI Pr. GILBERT SEBASTIAN IAVORSCHI

Sâmbãtã, 5 februarie, la Craiova a fost inaugurat ºi sfinþit Centrul de reabilitare pentru copii ºi tineri cu autism „Dr. Innocenzo Fiore”. Rod al colaborãrii mai multor organisme, amintite în numãrul trecut al revistei, centrul a fost sfinþit de ÎPS Teofan, episcopul ortodox al Craiovei, asistat de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti. Ceremonia inaugurãrii a beneficiat de prezenþa domnului Gheorghe Ciuhandu, Primarul Timiºoarei (oraº unde existã deja un centru similar) ºi a unui reprezentant al Prefecturii Craiovei. Vizita în edificiul renovat, ca ºi întâlnirea cu educatorii ºi familiile iniþiatoare ale proiectului, ne-a întãrit convingerea cã asistenþa copiilor va fi fãcutã la standarde moderne dar ºi în conformitate cu învãþãtura Evangheliei despre viaþã.

MOTRU

Poate vã miraþi, dar este adevãrat; sâmbãtã, 19 februarie, noi copiii din Parohia Motru si din filiala Mãtãsari am luat in serios cuvântul lui Dumnezeu care a spus: “Faceþi pocãinþã ºi credeþi în Evanghelie!”, ºi am participat la Sfânta Liturghie, am recitat breviarul, ca de altfel in fiecare sâmbãtã, ne-am rugat Calea Sfintei Cruci ºi apoi am participat la un concurs pe teme religioase. ªi ce am câºtigat? Mai multã credinþã. La ora 13 am plecat la pãdure sã ne jucãm prin zãpadã. Aºa cã rugãciunea nu ne-a împiedicat sã ne jucãm ºi nici joaca nu ne-a împiedicat sã ne rugãm. În timp ce ne jucam prin zãpadã, o parte din tinerii noºtri au vizitat bolnavii, citindu-le din Biblie ºi rugându-se cu ei. MIHAI MIHAELA (clasa a VII-a)

ºi joacã Postul Mare, între rugãciune ºi joacã

ziua mondialã a bolnavului, a devenit pentru comunitatea din Bucureºtii Noi o tradiþie pe care mulþi o aºteaptã de la un an la altul, pentru unii bãtrîni ºi bolnavi fiind poate singura datã când ies din casã. Ca de obicei, ºi anul acesta evenimentul a fost marcat de o celebrare ecumenicã. Dat fiind cã participanþii erau de diferite confesiuni, pãrintele paroh, Martin Cabalaº, s-a gândit sã invite ºi doi preoþi ortodocºi, precum ºi pe pãrintele greco-catolic Gheorghe Cristescu. Lor li s-au adãugat doi pastori anglicani, vechi prieteni ai parohiei, ºi pãrintele Dan Suciu, de la comunitatea Sf. Ioan. Momentul “forte”al liturghiei l-a constituit celebrarea penitenþialã. Fiecare preot a ocupat câte un loc ºi, în tãcere, din toate colþurile bisericii au început sã se formeze ºiruri de credincioºi care, cu mare smerenie, dar ºi cu un exaltant

Ziua de 11 februarie,

sentiment de eliberare, aºteptau sã-ºi mãrturiseascã pe rând pãcatele. Spovada este de obicei un sacrament privat, care “nu se vede”, dar cu aceastã ocazie, în biserica parcã invadatã de zumzetul bineplãcut al unui neîntrerupt act de cãinþã izvorât din toate inimile, ne-am simþit mai aproape ºi mai fraþi ca niciodatã. A urmat ungerea bolnavilor, însoþitã de invocarea specialã a Duhului Sfânt, sãvârºitã de cei doi pastori anglicani. Dupã litughie, pentru cei bãtrâni ºi bolnavi, comitetul caritativ al parohiei a pregãtit o masã la care au participat circa 100 de persoane, toþi întorcându-se acasã îndestulaþi sufleteºte ºi trupeºte. “Bolnavii au fost aduºi la liturghie prin efortul Staþiei Sociale Caritas Bucureºti, al Misionarelor Caritãþii, al Surorilor de Caritate Ioana Antida, precum ºi al altor numeroºi benevoli.” LIANA GEHL
n 320 r. / 0 5

RESTITUIRI RESTITUIRI RESTITUIRI RESTITUIRI RESTITUIRI

1 5

NEUITARE CÃRÞI PENTRU NEUITARE

Cartea pe care v-o prezint ar fi putut la fel de bine sã se intituleze „spovedania unui maoist convertit la anticomunism“. Istoricul francez Stephane Courtois, în tinereþe fervent maoist, a ajuns o celebritate internaþionalã datoritã enormului succes de care s-a bucurat „Cartea Neagrã a Comunismului“ (tradusã în 26 de limbi ºi vândutã în peste un milion de exemplare). Invitat în numeroase ocazii la Simpozionul de la Sighet ºi la ªcoala de Varã, Stephane Courtois, actualmente Rector al ªcolii de Varã, a þinut conferinþe ºi a rãspuns cu generozitate întrebãrilor adresate de participanþi. Volumul COURTOIS LA SIGHET cuprinde conferinþe – „Trebuie înþeleasã tragedia pe care au trãit-o fraþii europeni din est“ (1999), „Comunismul vãzut din Occident“ (2001), „Cinci ani de la apariþia Cãrþii Negre“, „Memorie ºi istorie“ (2002), „La ce foloseºte istoria în post-comunism? Rolul Memorialului de la Sighet ºi al ªcolii de Varã“, „Actualitatea fenomenului totalitar“ (2003) ºi interviuri cu S. Courtois realizate de Radu Portocalã – „Compromisurile au cangrenat societatea“ (1999), Andrei Brezianu – „Ne confruntãm cu un nou totalitarism: fundamentalismul islamic“ (2003), Nicolae Drãguºin – „Suntem în al patrulea rãzboi mondial care este acelaºi cu cele de dinainte: între democraþie ºi totalitarism“ (2003), Andrei Manolescu – „România este singura þarã în care comuniºtii au reuºit o adevãratã falsã revoluþie“ (2003). ªtiut fiind cã stânga francezã este omniprezentã, puternicã ºi agresivã, e aproape inutil de precizat cã S. Courtois are o presã proastã în þara sa, fiind în mod constant atacat ºi denigrat. De aceea, istoricul francez subliniazã pentru cititorii români cã „Între 1945-1947 a existat, în Vest, un enorm puseu comunist. Nu se putea spune nimic rãu despre comunism, nu putea fi criticatã Uniunea Sovieticã, nu aveai dreptul sã spui cã Stalin este un dictator, puteai sã ai probleme! Iatã climatul general. Din pãcate, au existat numeroºi intelectuali din Vest care au intrat în acest dispozitiv, care au susþinut aceste idei, care au aderat la partidul comunist. În universitãþi, în mass-media, partidul comunist a câºtigat o enormã influenþã“. Care se vede ºi astãzi, am adãuga noi. Courtois discutã pe larg despre falsificarea istoriei de cãtre comuniºti ºi despre importanþa recuperãrii memoriei. ªi oferã un exemplu care pare hazliu, deºi, în fond, e tragic: „În ’93 nu exista nici o carte rusã despre istoria URSS – vreau sã spun o adevãratã istorie. Istoricii ruºi i-au cerut lui Nicolas Werth, o autoritate în domeniu, sã le dea dreptul de a traduce o istorie a URSS scrisã de el ºi publicatã în Franþa în 1993. Deci o carte a unui istoric francez pentru francezi, în limba francezã, a fost tradusã în rusã ºi a avut un tiraj de un milion de exemplare pentru ºcolile ºi elevii ruºi – propria lor istorie vãzutã de strãini. Cel mai de necrezut a fost când Nicolas Werth a venit la Moscova ºi toþi colegii, profesori universitari, profesori la licee, îi cereau sã le explice, pentru cã nu înþelegeau nimic din cartea aceea. Pentru cã Nicolas Werth, care scrisese cu adevãrat istorie, scria despre niºte fapte de care istoricii ruºi nu auziserã ºi nu le venea sã creadã cã sunt adevãrate“. În acelaºi sens, Courtois precizeazã cã „bolºevicii sunt inventatorii propagandei de tip modern“. Istoricul francez este hulit ºi calomniat de jurnaliºtii ºi universitarii de stânga pentru cã spune rãspicat adevãruri inconfortabile, ascunse cu grijã de ochii ºi urechile ignorantului public occidental: „Problema este cã foarte mulþi istorici din Occident nu sunt gata sã înþeleagã ceea ce a fost cu adevãrat

Courtois la Sighet

Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.
istoria comunismului, sã accepte memoria represiunii comuniste. Nu pot sã înþeleagã cã pacea internaþionalã în care au trãit timp de 50 de ani, pacea civilã ºi prosperitatea în care au trãit 50 de ani, a fost plãtitã, timp de 50 de ani, de tragedia trãitã de popoarele est-europene, cãrora li s-a impus politica lui Stalin“. Pentru români, care au gustat din plin „binefacerile“ „celui mai uman“ sistem social din lume, cuvintele lui Courtois trezesc sentimente contradictorii: bucurie cã adevãrul a fost înþeles ºi rostit, tristeþe ºi dezamãgire cã le-a luat occidentalilor o jumãtate de secol sã ajungã la adevãr, ºi chiar ºi astãzi puþini sunt cei realmente interesaþi ca adevãrul sã triumfe ºi memoria celor 60 de milioane de victime sã fie astfel rãzbunatã. Despre soarta comunismului, Courtois este tranºant: sã nu ne temem, mortul de la groapã nu se mai întoarce: „Cred cã miºcarea comunistã a murit în ’91 la Moscova. Dar asta nu înseamnã cã ºi comuniºtii, ca persoane, au murit, ei sunt încã pe poziþii. În unele þãri au fost îndepãrtaþi definitiv, în altele nu“. ªi de parcã n-ar fi de ajuns, Courtois îºi mai atârnã o tinichea de coadã refuzând sã preia dihotomiile simple (ºi proaste), dar foarte la modã, de tipul: dreapta vs. stânga, nazism vs. comunism, propunând în schimb o altã disociere, impopularã, cu toate cã de bun simþ: totalitarism (nazist sau comunist, nu conteazã) vs. libertate ºi democraþie. Reputatul istoric francez discutã despre pericolul totalitarist ce nu a dispãrut odatã cu decesul comunismului: fundamentalismul islamic este marele pericol ºi marea necunoscutã a acestui început de secol. Stephane Courtois face o paralelã extrem de interesantã ºi bine documentatã între structuri ale sistemului politic bolºevic (Kominternul, brigãzile internaþionale) ºi structuri ale organizaþiilor teroriste de tip AlQaeda. Pe parcursul demonstraþiei sale, autorul oferã o riguroasã definiþie a memoriei, explicând totodatã dificultãþile cu care se confruntã istoricul specialist în perioada contemporanã: „Memoria este un element esenþial al identitãþii individului, al identitãþii unui grup social, al unui grup politic etc., al identitãþii chiar a unei naþiuni. ªi deci se înþelege imediat cã aici este o încãrcãturã pasionalã infinit mai puternicã decât atunci când faci doar o muncã de istoric, examinând calm un document, o mãrturie etc. [...] Existã, evident, memoria victimelor comunismului, dar ºi memoria actorilor comunismului“. Comunismul a murit, deci trebuie îngropat. Ca sã ne explice ce avem de fãcut, Courtois se foloseºte de o parabolã: „Un om, ca ºi o þarã, nu poate trãi cu cadavrele în casa lui. Pentru cã un cadavru nu miroase bine. Trãieºti în duhoare toatã ziua, tot anul, foarte bine. Dar, oricum, nasul îþi spune cã ceva nu e în ordine ºi cã trebuie schimbat. Evident, trece un timp pânã deschizi dulapul. Îl vei deschide mai devreme sau mai târziu, nu asta conteazã. Dar, în orice caz, pe de o parte, toatã lumea ºtie cã ceva nu miroase bine ºi, pe de altã parte, toatã lumea ºtie cã, într-o zi, va trebui sã deschizi dulapul.“ România a întredeschis dulapul în 1996, dar l-a închis repede la loc. Oare în 2004 l-a deschis cu adevãrat? E prea devreme sã ne pronunþãm, dar e de dorit sã-l fi deschis: de vreo 15 ani nu miroase deloc bine... „Courtois la Sighet“ este o carte ce n-ar trebui sã lipseascã dintre lecturile românilor de toate vârstele: unii trebuie sã afle ce s-a întâmplat, alþii – sã nu uite... ANA-MARIA BOTNARU

1 6

n 320 r. / 0 5

Luni, 21 februarie, la Biroul de Presã al Sfântului Scaun, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii Sociale, Arhiepiscopul John Foley, a prezentat Scrisoarea Apostolicã a Papei Ioan Paul al II-lea, “Dezvoltarea rapidã”, document care se adreseazã responsabililor cu comunicaþiile sociale. Scrisoarea este rezultatul unei dorinþe exprimatã acum un an de Sfântul Pãrinte, de a marca aniversarea “Inter mirifica” cu un nou document. Spiritualitatea comunicãrii constituie unul dintre punctele asupra cãruia se revine des în acest text: „Culmea comunicãrii este comuniunea, perspectivã care a devenit posibilã graþie rãscumpãrãrii aduse de Cristos. ªi lumea comunicaþiilor are nevoie de rãscumpãrarea adusã de Cristos”. „Pentru a analiza cu ochii credinþei procesele ºi valoarea comunicaþiilor sociale poate sã fie de un real ajutor aprofundarea Sfintei Scripturi, care se prezintã ca un „valoros codice” de comunicare a unui mesaj care nu este efemer ºi ocazional, ci este fundamental pentru valenþa sa mântuitoare” , a afirmat Sfântul Pãrinte. Arhiepiscopul Foley a amintit cã atât el, ca preot jurnalist, cât ºi Papa Ioan Paul al II-lea, ca Episcop ºi pãrinte conciliar, se aflau în Bazilica San Pietro la 4 decembrie 1963, când a fost promulgat decretul Conciliului Vatican II despre comunicaþii, “Inter mirifica”. A fost “pentru prima oarã când Conciliul Bisericii a tratat în mod specific tema

Papa se adreseazã din nou ziariºtilor
comunicaþiilor sociale; decretul a invitat la înfiinþarea unui departament special al Vaticanului care sã se ocupe de toate mijloacele de comunicare socialã.” Preºedintele Consiliului a spus despre noul document al Sfântului Pãrinte cã „reprezintã o capodoperã de intuiþie privind semnificaþia mijloacelor de comunicare socialã în vremurile noastre”, în sensul acesta fãcând referire la paragraful al treilea al Scrisorii: „Comunicaþiile media au câºtigat o asemenea importanþã încât au devenit principalul mijloc de îndrumare ºi de inspiraþie pentru numeroase persoane în comportamentul lor personal, familial ºi social. [...] Ne aflãm într-o erã a comunicaþiilor globale în care multe momente ale existenþei umane sunt fie petrecute, sau cel puþin confruntate cu diferite procese ale mass-media” . Amintindu-se ºi unele probleme din lumea comunicaþiilor, la prezentarea Scrisorii s-a spus cã „media construiesc modele de percepþie a realitãþii care sunt adesea supuse viziunilor antropologice neinspirate din creºtinism. Fãrã sã vrem sã pãrem apocaliptici, dar nici sã oferim o viziune prea optimistã, nu putem sã rãmânem tãcuþi la modul în care media prezintã sensul vieþii dincolo de înþelegerea creºtinã. Ajunge sã ne gândim la modul în care atât de des televiziunea devine un instrument puternic de agresiune personalã, de denigrare ºi de expunere a unor arene cu bãtãlii, adesea vulgare ºi de prost

ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC

gust. Publicitatea face parte, de asemenea, din acest proces degradant.” Scrisoarea se încheie cu o încurajare ºi un îndemn adresate lucrãtorilor media: „Tuturor lucrãtorilor în comunicaþii, ºi în special credincioºilor care lucreazã în acest sector important al societãþii, le repropun invitaþia de la începutul ministerului meu de Pãstor al Bisericii universale pe care am vrut sã o adresez lumii întregi: „Sã nu vã fie teamã!”. Sã nu vã fie teamã de noua tehnologie! Ea se aflã printre „lucrurile minunate”-„inter mirifica” pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziþie pentru a descoperi, a folosi ºi a face cunoscut adevãrul, chiar ºi adevãrul asupra demnitãþii noastre ºi asupra destinului nostru de fii ai Sãi, moºtenitori ai Împãrãþiei veºnice. Sã nu vã fie teamã de opoziþia lumii. Isus ne-a asigurat: „Eu am învins lumea!” (In 16,33). Sã nu vã fie teamã nici mãcar de slãbiciunea sau de neputinþa (necorespunderea) voastrã! Dumnezeiescul Învãþãtor a spus: ”Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20). Comunicaþi mesajul de speranþã, de har ºi de iubire al lui Cristos, pãstrând mereu vie, în aceastã lume care trece, perspectiva eternã a Cerului, perspectivã pe care nici un mijloc de comunicare nu va putea niciodatã sã o atingã: ”Ochiul nu a vãzut ºi urechea nu a auzit, nici la inima omului nu a ajuns: asta a pregãtit Dumnezeu celor ce-l iubesc” (1Cor2,9). CRISTINA ªOICAN

Un secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-lea
Memoria e identità. Conversazioni a cavallo dei millenni (Memorie ºi identitate. Conversaþii la cumpãna mileniilor) este titlul noii cãrþi a Papei Ioan Paul al II-lea, a cincea dupã Sã trecem pragul speranþei (1994), Dar ºi mister (1996), Triptic roman. Meditaþii (2003) ºi Ridicaþi-vã, sã mergem! (2004). Publicatã de Editura Rizzoli ºi urmeazã sã aparã în zece limbi. Memoria e identità adunã, în 226 de pagini, reflecþiile Sfântului Pãrinte asupra unor teme din istoria secolului XX, în particular asupra ideologiilor totalitare precum nazismul ºi comunismul, rãspunzând la tulburãtoarele interogative legate de prezenþa rãului în istoria umanitãþii, plecând de la tradiþia filosoficã creºtinã, la care adaugã propria experienþã de viaþã. În aceastã viziune, suferinþa generatã de rãu, poate fi valorificatã ºi transformatã în izvor de bine ºi de speranþã. Cartea dezvãluie cititorului gândirea filosoficã a Papei Ioan Paul al II-lea, raportatã la teme de mare actualitate, bunãoarã noþiunea de patrie, naþiune ºi Stat, conceptul de libertate ºi
limitele acesteia, afirmarea rãdãcinilor creºtine ale Europei, raporturile dintre naþiune ºi culturã, dintre Bisericã ºi Stat. Ideea cãrþii Memoria e identità prinde viaþã în vara anului 1993, pe parcursul unor conversaþii filosofice pe care Ioan Paul al II-lea le-a avut, la rezidenþa din Castel Gandolfo, cu doi prieteni, filosofi polonezi: Jozef Tischner (decedat în anul 2000) ºi Krzysztof Michalski. Conversaþiile au fost înregistrate ºi transcrise cu intenþia de a fi publicate. Sfântul Pãrinte a preferat ca textul sã rãmânã timp de peste un deceniu în sertar, decizia sa fiind, probabil, legatã de ideea maturizãrii timpului de la cãderea comunismului, cu intenþia de a oferi cititorului timpul necesar pentru o privire ºi o reflecþie justã. Cartea se încheie cu un emoþionant dialog între Sfântul Pãrinte ºi secretarul sãu, Monseniorul Stanislaw Dziwisz, despre atentatul din 13 mai 1981. Dupã 24 de ani de la dramaticul eveniment, Sfântul Pãrinte este convins cã atentatul „a fost una dintre ultimele convulsii ale ideologiilor prepotenþei dezlãnþuite în secolul XX ” ºi, în acelaºi timp, „o mãrturie a harului divin”. ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
n 320 r. / 0 5

1 7

CONSACRATÃ VIAÞA CONSACRATÃ

Pe data de 16 aprilie 2005, în Bucureºti, în AULA MAGNA a Facultãþii de Drept (Bd. Kogãlniceanu), între orele 14.0018.00, va avea loc manifestarea:

„Cristos ºi Biserica: aceasta este sinteza vieþii ºi apostolatului sãu”

AMILYFEST ZIUA FAMILIEI FAMILYFEST - ZIUA FAMILIEI
cu titlul

Evenimentul este de dimensiuni mondiale ºi se va desfãºura simultan în 120 de oraºe din întreaga lume, care vor intra în legãturã directã, la ora 16.00 ora României, cu FamilyFest de la Roma coprodus ºi transmis în direct de RAI UNO ºi RAI INTERNAÞIONAL. Sunt prevãzute conexiuni interactive cu Familyfest-urile de la Manila, Sao Paolo, Toronto, Bruxelles, Krasnojarsk, Teheran, Ierusalim, Johannesburg, Melbourne, Stockholm, Alger, Nairobi, Zagreb, pentru a da o imagine cât mai completã ºi multicolorã a realitãþii familiei de astãzi într-o societate globalizatã. Manifestarea interactivã, transmisã de RAI UNO ºi RAI INTERNATIONAL, va putea fi preluatã ºi transmisã gratuit de toate televiziunile din lume. Programul va prezenta cele patru “anotimpuri” ale vieþii unui cuplu: · Logodna ºi primii ani de cãsnicie · Relaþia cu copiii · Criza raporturilor familiale ºi depãºirea ei · Întâlnirea cu durerea.

“Familii pentru familii – Iubirea construieºte pacea”.

Origini De la început, spiritualitatea unitãþii, specificã Miºcãrii Focolarelor, trãitã de familii, a generat un stil de viaþã care s-a dezvãluit ca fiind un remediu eficient la criza care, în anii urmãtori, va lovi instituþia familiei. În 1967, Chiara Lubich recomandã aceastã viaþã nouã familiilor din întreaga lume, fondând astfel Miºcarea Familii Noi, acum rãspânditã în 182 de þãri, cu sute de mii de aderenþi. Family Fest Primul FamilyFest a avut loc, pe 3 mai 1981 la Palaeur din Roma cu mai mult de 20 000 de participanþi din toate continentele ºi a culminat cu intervenþia Papei Ioan Paul al II-lea. Tot la Palaeur, în 1993, a avut loc Family Fest care a pregãtit Anul Internaþional al Familiei 1994. “În ultimii ani, viaþa Familiilor Noi în lume a avut o dezvoltare semnificativã, nu doar numeric vorbind. Am observat cã angajarea celor doi soþi de a trãi zi de zi mesajul evanghelic îi ajutã nu doar sã realizeze planul lui Dumnezeu asupra cãsãtoriei ºi familiei, ci îi face capabili sã fie, împreunã cu copiii, resurse pentru însãnãtoºirea societãþii. Cel de-al III-lea FamilyFest, din acest an, va fi o oportunitate pentru a face vizibilã familia creºtinã care încearcã sã trãiascã Evanghelia, arãtând ce contribuþie imensã poate aduce ea lumii contemporane. Familia, care strãbate istoria ºi este protagonista ei, pãstrând iubirea între membrii sãi, este mereu actualã în toate timpurile ºi în toate culturile. Chiar dacã se schimbã felul de a trãi, familia rãmâne, pentru omenire, un patrimoniu preþios la care nu se poate renunþa. VIDA RUS

FAMILIILE Cine sunt FAMILIILE NOI?

În ziua de 21 februarie, sãrbãtoarea Catedrei Sfântului Petru, a fost chemat la Domnul Monseniorul Luigi Giussani, fondatorul Miºcãrii laicale Communione e Liberazione, „ un maestru al omenirii ºi un apãrãtor al religiozitãþii scrise în inima omului”, cum l-a numit Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al IIlea în telegrama adresatã cu ocazia morþii sale. În urmã cu mai bine de 50 de ani, un tânãr preot ambrozian a renunþat sã mai predea la Universitate pentru a fi profesor de religie într-unul din liceele din Milano, Liceul Berchet. A realizat atunci cã în mediile unde tineretul era educat, domnea confuzia valorilor, relativismul, nihilismul ºi cinismul cel mai destructiv pentru persoana umanã. Aºa a început o istorie, o aventurã de iubire pentru tineri care avea sã ia numele de Communione e Liberazione. Adevãrata eliberare este posibilã numai prin comuniune, cãci ea este semnul vizibil al Misterului care face toate lucrurile. Prin metoda ºcolii de comunitate, un parcurs educativ bazat pe experienþa creºtinã trãitã în compania celor care recunosc pe Cristos, mii ºi mii de tineri ºi-au descoperit vocaþia creºtinã. „Don Giussani a deschis astfel porþile cerurilor pentru cei de pe pãmânt ºi a fãcut lumea mai bunã” (cardinalul Josef Ratzinger). În timp, miºcarea fondatã de Don Luigi Giussani s-a rãspândit în peste 70 de þãri, harisma lui atrãgând la Cristos persoane de pe toate continentele, de rase ºi religii diferite, din Uganda pânã în Kazachstan ºi Ecuador. Prin aceasta, un simplu preot a contribuit, prin pasiunea lui pentru Cristos ºi prin fidelitatea lui profundã faþã de Bisericã, la regenerarea acesteia, în vremurile dificile pe care le trãim astãzi. A iubit pânã la ultima suflare frumuseþea credinþei, vãzutã ca o „îndrãgostire” de prezenþa lui Cristos. A fãcut din ea o culturã nouã, creºtinã, în care muzica, poezia ºi capodoperele literare ale umanitãþii ºi-au gãsit locul ºi expresia adecvate. A fãcut din ea o operã de caritate ºi de relevanþã socialã, izvorâtã din credinþa care dã sens vieþii ºi este rãspuns la dorinþa de fericire a omului. A fãcut din ea rãspunsul plin de îndurare pe care Dumnezeu îl dã condiþiei existenþiale a omului modern. A scris peste 40 de cãrþi traduse în 18 limbi pentru a afirma cã credinþa nu este o doctrinã, ci o întâlnire cu Cristos cel viu, un eveniment care schimbã ireversibil viaþa omului. A slujit cu umilinþã pe Sfântul Pãrinte ºi Biserica, câºtigând pentru ea, cu afecþiunea lui virilã ºi cu credinþa lui sigurã ºi limpede, mii de suflete ºi sute de vocaþii sacerdotale. „Îi mulþumesc Domnului pentru darul vieþii lui, - a spus Sfântul Pãrinte – petrecutã fãrã rezervã într-o adeziune coerentã cu vocaþia sa la preoþie, cu ascultarea constantã a omului contemporan ºi cu slujirea curajoasã a Bisericii. Întreaga lui activitate apostolicã poate fi rezumatã la deschiderea ºi invitaþia decisivã pe care el a ºtiut sã o extindã la toþi cei care veneau la el, pentru o întâlnire personalã cu Cristos, rãspunsul complet ºi definitiv la cele mai profunde dorinþe ale inimii omului”. VIOLETA BARBU VIOLETA Responsabil Commmunione e Liberazione România

Monseniorul Luigi Giussani 1923-2005

1 8

n 320 r. / 0 5

Pr. SANITAR Pr. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANITAR
O veste bunã pentru medici. În contextul întâlniriilor cu familiile din parohiile catolice, s-a constatat necesitatea de a crea o reþea a medicilor din Bucureºti, ºi nu numai, pentru a veni în sprijinul celor care au nevoie de ajutorul lor competent ºi pentru a favoriza cunoaºterea dintre ei. Venind în întâmpinarea acestei iniþiative, Arhiepiscopul Ioan Robu l-a numit pe Pr. Mihai Mãrtinaº Capelan Sanitar. Vom reveni cu amãnunte.

SOCIAL SOCIAL

MCL – Miºcarea Creºtinã a Lucrãtorilor , miºcare catolicã ce îºi propune punerea în practicã a Doctrinei Sociale a Bisericii, sub egida Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, deschide un CONSULT PROFESIONALÃ. BIROU DE CONSULTANÞà PROFESIONALà Prin acest proiect se urmãreºte crearea unei baze de date a angajatorilor ºi a celor care îºi cautã un loc de muncã, în folosul tuturor. Voluntarii inimoºi, care au dat viaþã acestui Birou, vor acorda asistenþã în vederea redactãrii CV-urilor ºi a Scrisorilor de Intenþie, precum ºi îndrumare în vederea gãsirii unui post
Asociaþia “Ateliere Protejate” este o organizaþie nonguvernamentalã românã, înfiinþatã în 2002. Asociaþia acþioneazã pentru tinerii cu dizabilitãþi (probleme sociale, handicap, etc) care au depãºit vârsta de 18 ani. Pentru aceºti tineri, existã un risc foarte mare de excludere ºi autoexcludere. Problemele lor se vor adãuga la multe alte probleme sociale

adecvat ºi sfaturi practice pentru susþinerea interviului. Atât cei care pot oferi locuri de angajare, cât ºi cei dornici sã gãseascã de muncã sunt aºteptaþi la birou, sã ne telefoneze sau sã ne scrie ºi pe adresa electronicã: mcljobs@yahoo.com. Cei interesaþi sã afle mai multe despre MCL, cât ºi cei care vor sã apeleze la serviciile MCL sau sunt dispuºi sã presteze servicii voluntare în acest cadru, sunt aºteptaþi la acelaºi Birou. Ne puteþi contacta ºi pe e-mail: mclromania@yahoo.com. Adresa Biroului: Str. G-ral Berthelot, 19, Sector 1 – Bucureºti tel. 2015410 / fax. 2015490 Program: Luni-Vineri: 16-20 dizabilitãþi. Astfel, se creeazã o ºansã oamenilor cu dizabilitãþi sã trãiascã o viaþã independentã ºi cu perspective pentru viitor. Mai multe relaþii se pot obþine de la: Jörg Könözsi, http:// www.helpstep.net, Ateliere Protejate, Str. Seceriºului nr. 15, RO-041272 Bucureºti, sect.4, Tel.: +40 (0)21/33 23 330, Mobil: +40 (0)722/610227 (Florentina Könözsi), +40 (0)726/933753 (Jörg Könözsi), Email: romania@helpstep.net.

deja existente în societate. Activitatea de bazã este confecþionarea de lumânãri decorative. Cu sprijinul pãrinþilor parohi de la parohiile din Bucureºti, înainte de Crãciun a fost organizatã o campanie de vânzare la mai multe biserici. Tinerii s-au bucurat mult pentru cã au vãzut cã munca lor are o valoare. Acum, în timpul Postului ºi al Paºtelui se vor organiza noi expoziþii cu vânzare. Aceste acþiuni au ca scop ajutorarea persoanelor cu

Avem încã prezentã în memorie catastrofa din Asia. Cu toþii ne-am mobilizat sã oferim un sprijin, material sau spiritual. Generozitatea credincioºilor a fost exemplarã în duminica din 23 ianuarie când, la iniþiativa Conferinþei Episcopilor din România, în toate parohiile noastre s-a fãcut acea colectã. „Fã un gest de solidaritate” s-a auzit ºi s-a citit atunci. Cei peste 500 milioane lei adunaþi cu acestã iniþiativã plaseazã Arhidieceza noatrã pe un loc bun în „clasamentul” dãrniciei bisericilor locale din România, þinând cont cã este cea mai micã din punctul de vedere al numãrului de credincioºi. CARITAS INTERNATIONALIS, coordonatorul întregului proiect, va întreprinde în viitor ºi alte programe, unele dintre ele pe termen lung, cum ar fi înfiinþarea de orfelinate sau sprijinirea refacerii infrastructurii. Aceste iniþiative, coordonate de la faþa locului de responsabili Caritas, vor avea nevoie ºi pe viitor de susþinerea generoasã a comunitãþii catolice, atât la nivel material cât ºi spiritual. Poate avem impresia cã asistenþii sociali sunt persoane exclusiv practice, activiste; este bine sã ºtim cã fãrã suportul spiritual activitatea acestora este searbãdã. Ne-a convins cã aºa este chiar o asistentã socialã, ale cãrei gânduri le puteþi citi în coloana alãturatã.

ASIA

„Te „Te rog” pentru Asia! Doamne, te rog pentru Asia! Te rog pentru durerea ei ºi durerea lor, a celor care s-au pierdut ºi a celor care s-au regãsit în Tine! Mã gândesc mai ales la cei care au rãmas dupã dezastru….Pentru cei care trebuie sã-ºi continue viaþa sau sã înceapã o alta. ªtii..e mai greu pentru cei care rãmân, e mai greu sã fii singur, sã fii mic când trebuie sã creºti mare, sã înveþi când ºcoala s-a pierdut…iar casa a fost pe undeva. E mai greu sã priveºti în jur ºi sã nu rãspunzi la întrebãri… ºi e tot mai greu ca alþii sã te mute dintr-o parte în alta ºi sã-þi organizeze o porþie de mâncare sau spaþiu pe care stai. Stau ºi vãd poze ºi statistici pe un panou, numãrul e al sutelor ºi al sutelor de mii din toate naþiunile ºi timpurile, popoarele ºi limbile, îmbrãcaþi în veºminte albe în faþa Tronului Mielului – te rog ºi pentru aceºtia. Te rog ºi pentru cei de-aici care sunt cu noi; solidari, generoºi în rugãciune ºi faptã: Sã-i rãsfeþi cu binecuvântãri alese. Dã-le inimi pline de bunãtate ºi iubire celor care ridicã dãrâmãturi, alungã boli, dãruiesc speranþã, împart mâncare, adunã resturi… Nu-i uita, Doamne, pe cei care nu mai au ce îngropa sau nu mai au ce cãuta. Mângâie-i cu Duhul Tãu. Îþi mulþumesc, Doamne, pentru mister! GABI LUNGU
n 320 r. / 0 5

1 9

Optatam Totius Totius
Sfântul Conciliu, ºtiind bine cã reînnoirea doritã a întregii Biserici depinde în mare mãsurã de slujirea preoþeascã însufleþitã de spiritul lui Cristos, afirmã solemn extrema importanþã a formaþiei preoþeºti ºi enunþã câteva principii fundamentale ale acesteia, principii ce confirmã legi verificate de o experienþã secularã ºi introduc elemente noi, corespunzãtoare constituþiilor ºi decretelor acestui Conciliu ºi noilor condiþii ale epocii noastre. Cuvintele scrise cursiv din aceastã primã frazã a Decretului despre Formarea Preoþeascã sunt chiar traducerea titlului în limba latinã Optatam totius. Dar poate cã nu titlul în sine este atât de relevant, cât mai ales întregul enunþ care, pentru unii dintre cititori, chiar catolici, ar putea pãrea excesiv: reînnoirea întregii Biserici depinde în mare mãsurã de slujirea preoþeascã. O reînnoire a vieþii preoþeºti determinã în mod direct schimbarea vieþii Bisericii: aceasta era gândirea Conciliului! Prezentul Decret trebuie înþeles în contextul altuia, mai vechi cu 400 de ani: cel de pe 15 iulie 1563, aprobat la cea de-a XXIII-a sesiune a Conciliului din Trento. În timpul celei de-a III-a sesiuni a Conciliului Vatican II, pe 3 decembrie 1963, în cadrul unei ceremonii solemne, a fost celebrat aniversarul pluricentenar al Decretului tridentin. Noul Decret al Bisericii dorea sã fie pentru timpul de azi ceea ce fusese cel vechi pentru secolul sãu1 . Pe cine are în vedere Decretul? În general, pe candidaþii la primirea sacramentului preoþiei; în particular, “quae clerum diocesanum directe respiciunt”, adicã “în mod direct pe cei ce vor deveni preoþi diecezani”. Normele sunt gândite însã sã fie ghid, orientare, pentru toþi cei ce sunt în formare pe drumul preoþiei. Se mai afirmã cã principiile trebuie aplicate de cãtre conferinþele episcopale, aºa încât educaþia sacerdotalã sã fie adaptatã contextului social local. Textul iniþial, propus de cãtre comisia pregãtitoare De studiis et seminariis (cu privire la studii ºi seminarii), a fost modificat de mai multe ori înainte de a fi supus spre examinare ºi discuþie pãrinþilor conciliari. Criticile din partea episcopilor prezenþi au fost numeroase: ei doreau reformularea unor capitole ºi cereau sã se scoatã mai clar în evidenþã necesitatea calitãþilor umane ale viitorilor preoþi, educarea la responsabilitatea personalã, formarea mai mult spiritualã ºi biblicã, mai puþin legalisticã. Secþiuni întregi au fost rescrise, mai ales cele referitoare la orientarea studiilor în funcþie de problemele lumii moderne, dar ºi de cele concrete ale activitãþii pastorale. Pe data de 28 octombrie 1965, textul actual al Decretului a fost aprobat cu 2.318 voturi “pentru” ºi numai 3 “împotrivã”. Trei aspecte au fost luate în consideraþie: legile confirmate de experienþa secolelor trecute, noile orientãri dobândite la experienþa Conciliului, nevoile concrete ale lumii de azi. Documentul este împãrþit în ºapte capitole. În cel de-al treilea capitol se specificã scopul seminariilor: a oferi formarea necesarã pentru munca pastoralã a preotului. La Conciliu, mulþi episcopi au subliniat cã, pentru ei, cel mai necesar lucru în educaþia de azi a preoþilor ar fi acela de a nu se pierde din vedere unitatea organicã între formarea spiritualã, cea intelectualã ºi cea pastoralã2 . Optatam Totius accentueazã rolul central al Cuvântului lui Dumnezeu în educaþia sacerdotalã, modelul preotului fiind însuºi Cristos ºi modul în care el ºi-a înþeles ºi trãit preoþia. O. Culmann, prezent la Conciliu în calitate oficialã de “observator”, unul dintre cei mai ascultaþi teologi protestanþi din vremea sa, scria: “Existã un text care trebuie menþionat în mod special... este cel despre formarea sacerdotalã. În opinia mea, este, poate, unul dintre cele mai importante. Studiul Scripturii este scos în evidenþã cât se poate de bine. Mai mult, acest text este mai adaptat decât multe altele sã determine viitoarea influenþã a Conciliului. Dacã, de acum înainte, educaþia preoþilor se va face conform acestor principii, atunci mersul înainte al Bisericii Catolice spre o gândire determinatã de Scripturã ºi de istoria mântuirii este asigurat. Întreaga lucrare de aggiornamento 3 va continua în direcþia unei reflecþii mai aprofundate a esenþialului. Aici putem afirma nemijlocit cã aºteptãrile noastre au fost depãºite4 “. Faptul cã un teolog protestant admira principiile acestui document este cât se poate de interesant. În acea atmosferã a Conciliului, cuvintele sale nu puteau fi decât sincere. Papa Ioan Paul al ll-lea, în Îndemnul sãu Apostolic Pastores dabo vobis, a reluat cele afirmate de Optatam totius. Nouã ni se pare – prin confruntarea textelor – cã douã aspecte au fost repetate mai insistent: necesitatea unei unitãþi între “formarea dinaintea” ºi “activitatea dupã” primirea sacramentului preoþiei, precum ºi necesitatea calitãþilor umane ale viitorilor pãstori. Ne reamintim: de ei depinde, în mare mãsurã, reînnoirea doritã a întregii Biserici. Verbiþi P. BEREA CORNELIU, Misionarii Verbiþi
1 Câteva observaþii ar putea fi utile: decretul tridentin aparþine perioadei numitã “Contra-Reformã” (sec. XV-XVI), în care educaþia preoþilor – pe ansamblul ei – se distingea, pe de o parte, printr-o tendinþã puternicã de separare, rupere de lume (vãzutã negativ), iar pe de altã parte printr-o accentuare unilateralã a ierarhizãrii Bisericii. O astfel de educaþie începea, în general, de la vârsta de 10-12 ani (aetas adolescentium). În contextul “Reformei” protestante, în plin avânt, ºi al sentimentului predominant din partea catolicilor de a se apãra, o astfel de educaþie putea avea semnificaþia ºi rolul ei. La Conciliul Vatican II atitudinea “contra-reformistã” nu mai avea nici sens, nici justificare, cu implicaþii directe asupra înþelegerii educaþiei preoþilor. 2 De exemplu, card. Suenens, arhiep. Colombo, ep. Reuss ºi mai ales arhiep. Hurley, care ºi publicase un articol pe aceastã temã: “Pastoral Emphasis in Seminary Studies”, The Furrow 13 (1962) 16-30. 3 Cuvânt în limba italianã, adesea tradus în limba românã cu “agiornare”. O traducere aproximativã ar fi “aducere-la-zi”, dar sensul este cel de “a fi în pas cu timpul prezent”. 4 Citat de J. Neuner, “Decree on Priestly Formation”, în H. Vorgrimler, ed., Commentary on the Documents of Vatican II, vol. II, New York-London 1966, 372-373.

CONCILIU

2 0

n 320 r. / 0 5

Ultimele fapte ºi sfârºitul fericit al lui Moise
”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa. El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!” (Siracide 44,2.4) Nu ºtim ce sã admirãm mai întâi, persoana sau activitatea lui Moise. Moise a fost un om al credinþei ºi al ascultãrii de Dumnezeu, pentru cã de aici îºi sorbea întreaga putere ºi forþã de convingere. Biblia ne vorbeºte despre cei patruzeci de ani de purificare voiþi de Dumnezeu ºi petrecuþi de evrei în deºertul Sinaiului. Despre acest timp fericit, pe care poporul evreu l-a trãit, profetul Osea, mai târziu, fãcând o comparaþie deosebit de reuºitã cu anii când poporul ales îºi trãia copilãria sa, scrie urmãtoarele: „Când Israel era tânãr, eu îl iubeam ºi din Egipt am chemat pe fiul meu... Eu îl iubeam cu dragoste pãrinteascã, cu iubire fãrã margini ºi l-am strâns ca pe un prunc de obraji ºi mã plecam cãtre el ºi-i dãdeam de mâncare!” (Os 11,1-4). Ne vom ocupa în rândurile urmãtoare de douã întâmplãri petrecute în viaþa lui Moise. Prima, deosebit de gravã prin urmãrile sale, este dedicatã unui moment de decãdere, este vorba de istoria viþelului de aur (Ex 32,1-35). Cel de al doilea moment este dedicat lui Moise însuºi ca om al rugãciunii ºi al meditaþiei în clipele grele ºi de restriºte (Ex 17,8-16). Primul fapt a fost cumplit pentru Moise, la aflarea veºtii cã propriul popor a uitat dintr-odatã de tot ceea ce fãcuse pânã atunci Domnul pentru el ºi pentru libertatea sa: „Grãbeºte-te ºi coboarã de aici, cãci poporul tãu ºi-a fãcut un viþel turnat ºi s-au închinat la el, aducându-i jertfe spunând: «Iatã, Israele, dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului!» (Ex 32,7.8). Deºi întâmplarea cu viþelul de aur este luatã în derâdere , ºtim cã în Vechiul Orient aceastã scenã era plinã de simboluri. Probabil avem de a face aici cu un grup de persoane disidente, provenind din triburile israelite, care nu aparþineau direct lui Moise. Acest grup a înlocuit arca alianþei, în care se pãstrau cele douã table ale legii cu simbolul primitiv al viþelului de aur. A fost un pãcat de o deosebitã gravitate, fapt pentru care Dumnezeu a pedepsit poporul în mod exemplar, în sensul cã toþi aceia care au ieºit odinioarã din Egipt, nu vor putea, sub nici formã, sã intre în Þara Fãgãduinþei. Dumnezeu avea sã construiascã þara pe care o vor primi, cu o generaþie nouã, care nu a cunoscut nici ce-i infidelitatea faþã de Creator, nici ce-i pãcatul. Un început nou se construieºte întotdeauna cu oameni absolut noi. Orice compromis în aceastã privinþã însemnã o sinucidere sigurã. Aceasta este marea lecþie care se desprinde din acest episod trist din istoria poporului evreu. A doua întâmplare este demnã de scos în evidenþã. Deseori, în paginile Bibliei, Moise este prezentat ca un om al rugãciunii ºi al interiorizãrii (Ex 17,8-16). Moise îi porunceºte lui Iosue, care va prelua în curând conducerea poporului sãu, sã se pregãteascã pentru lupta cu amaleciþii, un popor vechi care trãia în acele locuri din Sinai. Moise, cu toiagul în mânã ºi însoþit de Aaron ºi Hur, un personaj mai puþin cunoscut, se urcã în vârful muntelui pentru rugãciune. Iatã cum prezintã Biblia acest fapt: „Când Moise îºi ridica mâinile spre cer, biruia Israelul iar când îºi lãsa mâinile în jos, biruiau amaleciþii. Obosind mâinile lui Moise, au luat o piatrã ºi au pus-o lângã el, iar Moise a ºezut pe piatrã. Aaron ºi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte iar altul de altã parte. Au rãmas mâinile lui Moise ridicate pânã la asfinþitul soarelui, pânã ce Iosue a zdrobit pe Abimelec!” Dupã aceea i s-a dat numele locului aceluia ,în mod simbolic, dar ºi cu referinþã la victoria avutã: «Domnul este scãparea mea!». Deºi Moise a avut foarte multe merite înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea poporului evreu, el n-a putut sã intre în Þara Fãgãduinþei, cãci Dumnezeu îºi þine întotdeauna cuvântul dat: un nou început se realizeazã numai cu oameni noi! Este mult adevãr de viaþã ascuns în aceste cuvinte tainice. Moise a murit, conform tradiþiei, pe Muntele Nebo, în þara Moabului, dincolo de Iordan, la vârsta de o sutã douãzeci de ani. În încheierea relatãrii despre viaþa ºi activitatea acestui om mare al Bibliei, este bine sã ne amintim cuvintele binecuvântãrii cu care Moise ºi fratele sãu, preotul Aaron, binecuvântau poporul în numele Celui Atotputernic, cu dragoste ºi autoritate: „Sã vã binecuvânteze Domnul ºi sã vã pãzeascã! Sã caute Domnul asupra ta cu faþã veselã ºi sã te miluiascã! Sã-ºi întoarcã Domnul faþa Sa cãtre tine ºi sã-þi dãruiascã pace! Aºa sã se cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel ºi Eu, Domnul, îi voi binecuvânta!” (Num 6,24-27). Mons. VLADIMIR PETERCà Tereza Rectorul Institutului Catolic Sfânta Tereza

MOMENTE DE CREDINÞÃ

. . . p ii c . . . p ii c . . . p ii c ã t u r ii d e R e v e ll a þ ii e . . . ... p c ... p c ... p cãtur de Reve aþ e... ... p c ... p c ... p cãtur de Reve aþ e... . . . p iii c . . . p iii c . . . p iii c ã t u r iii d e R e v e lll a þ iii e . . . ... p c ... p c ... p cãtur de Reve aþ e...

Aceastã expresie este pentru noi un adevãr de credinþã. Originea ei este biblicã, iar noi am auzit-o ultima datã în duminica a II-a a Postului Mare. Ceea ce ne scapã adesea este semnificaþia ei. În Biblie, cuvântul a mântui înseamnã întotdeauna a elibera, a salva. Poporul ales a descoperit treptat cã Dumnezeu îl vrea pe om liber ºi cã El a intervenit fãrã încetare pentru a-l elibera de orice formã de sclavie. Evreii au îndurat numeroase forme de sclavie: sclavii politice ºi de fiecare datã eliberarea lor a fost lucrarea lui Dumnezeu; sclavii sociale, ori Legea (Torah) ºi profeþii au cerut fãrã încetare convertirea inimilor pentru ca fiecare om sã-ºi poatã dobândi mijloacele necesare unei vieþi demne ºi libere; sclavii religioase, iar profeþii, cu scopul de a reda libertatea, au interzis ºi au alungat orice formã de idolatrie. Ultimul tip de sclavie, ºi cel mai teribil, este cel al morþii. În acest sens, psalmul 109 spune despre Mesia: Domnul a spus domnului meu: ªezi de-a dreapta mea pânã voi aºterne pe duºmanii tãi sub picioarele tale (Ps 109,1), sfântul Paul, vorbind despre Isus, completeazã: ultimul duºman care va fi nimicit va fi moartea (1 Cor 15, 25-26). Abia acum înþelegem cum a fost posibilã atribuirea titlului de Mântuitor lui Isus Cristos (Dumnezeu ne-a mântuit..): Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea ºi a fãcut sã strãluceascã viaþa ºi nemurirea prin Evanghelie (1 Tm 1, 10). Pr. TARCIZIU Pr. TARCIZIU ªERBAN
n 320 r. / 0 5

„Dumnezeu ne-a mântuit…”

2 1

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC ziariºtilor cã “ipoteza retragerii (Papei) este o chestiune de conºtiinþã”; posibilitatea demisiei a fost întotdeauna respinsã de Sfântul Pãrinte din motive religioase, argumentând cã ºi Mântuitorul ºi-a purtat crucea pânã la capãt. februarie. 10 februarie . Sfântul Pãrinte pãrãseºte spitalul Gemelli. februarie. 13 februarie. Papa Ioan Paul al II-lea a revenit la Vatican dupã spitalizarea de zece zile. Ajutat de un colaborator sã-ºi 27 februarie Dupã intervenþia chirurgicalã, spre surprinderea ºi bucuria tuturor, Papa apare în faþa ferestrei închise a camerei de spital, binecuvântându-i pe credincioºii prezenþi ºi pe toþi cei aflaþi în faþa televizoarelor. februarie. 28 februarie. Dupã traheotomia ce i s-a fãcut joi seara, Papa respirã fãrã ajutorul aparatelor, iar medicii afirmã cã nu existã semne ale unei infecþii pulmonare. Într-un interviu publicat de cotidianul italian “La Stampa”, cardinalul spaniol Julian Herranz, expert juridic al Vaticanului, preºedintele Consiliului Pontifical pentru interpretarea textelor legislative, a respins speculaþiile privind o eventualã retragere a Suveranului Pontif:“Opinia publicã pare sã creadã cã Biserica este un fel de companie multinaþionalã, cum ar fi Coca-Cola sau General Motors, iar oamenii se întreabã: de ce (Papa) nu demisioneazã, cum fac alþi conducãtori?”. “Pentru Papa, situaþia este diferitã. Puterea Suveranului Pontif derivã direct de la Isus Cristos, al cãrui vicar pe Pãmânt este, din momentul în care acceptã aceastã misiune divinã. Suveranul Pontif nu trebuie sã dea socotealã în faþa nici unei fiinþe umane (...) pentru cã misiunea sa este o misiune divinã”, a explicat cardinalul Herranz, care a precizat cã, din câte ºtie el, Papa Ioan Paul al II-lea nu are nici o intenþie sã se retragã, în pofida suferinþelor sale. CRISTINA ªOICAN

Una dintre caracteristicile pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea este relaþia sa specialã cu bolnavii, cu bãtrânii ºi cu cei ce suferã. În vârstã de 84 de ani, Papa Ioan Paul al II-lea poate fi descris, el însuºi, ca un om bãtrân ºi bolnav. Suferã de Parkinson, boalã carelface sã vorbeascã cu mare dificultate, precum ºi de o artritã gravã, din cauza cãreia, în ultimii trei ani, i-a fost aproape imposibil sã se deplaseze. Începutul lunii februarie a însemnat pentru Sfântul Pãrinte o nouã staþiune pentru calea crucii pe care el o strãbate de câþiva ani. februarie. 1 februarie. Papa Ioan Paul al IIlea este internat de urgenþã la spitalul Gemelli din Roma, dupã ce la gripa de care suferea s-au adãugat o serie de complicaþii, “din cauza unei traheite ºi spasm al laringelui” 2 februarie. Sfântul Pãrinte petrece a doua noapte în spital. Vaticanul precizeazã cã este vorba de o mãsurã de precauþie ºi cã Suveranul Pontif avea nevoie urgentã de tratament pentru infecþia respiratorie acutã de care suferea. februarie. 6 februarie . Papa rosteºte binecuvântarea dupã rugãciunea Angelus. Într-un mesaj citit de unul dintre consilierii sãi, Papa afirmã cã slujeºte în continuare biserica ºi le mulþumeºte tuturor celor care s-au rugat pentru sãnãtatea sa. februarie, 9 februarie Miercurea Cenuºii. Cardinalul Angelo Sodano declarã în faþa

Calvarul Papei

rosteascã mesajul, Sfântul Pãrinte mulþumeºte întregii lumi pentru cã s-a rugat pentru însãnãtoºirea sa. 20 februarie. Sfântul Pãrinte apare, februarie. într-o stare bunã, ºi rosteºte integral rugãciunea Angelus. februarie. 23 februarie. Suveranul Pontif oferã o “audienþã virtualã”, adresându-se miilor de pelerini din biroul sãu, prin legãtura video. februarie. 24 februarie. Papa revine în spital. Vaticanul a anuntat cã e vorba de o recidivã ºi cã Sfântul Pãrinte va fi supus unei traheotomii.

Dieceza de Leiria - Fatima a trimis la Vatican documentele finale necesare pentru canonizarea Jacintei ºi a lui Francisco Marto. Episcopul Serafim Ferreira e Silva declara în timpul unei Liturghii dedicatã vizionarilor Fecioarei de la Fatima, cã aºa numitul Positio, documentul final pentru canonizarea celor doi pãstoraºi, care include opinii ale medicilor, teologilor ºi Episcopilor referitor la al doilea miracol atribuit mijlocirii copiilor, a fost trimis la Vatican. Episcopii portughezi sperã ca Papa Ioan Paul al II-lea sã proclame canonizarea acestora ºi sã îi recomande întregii Biserici pe Fericiþii Jacinta ºi Francisco Marto pentru venerare publicã.

Posibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco Marto

O expoziþie cu 104 lucrãri de artã reprezentând-o pe Fecioara Maria are ca scop sã îi ajute pe credincioºi sã înþeleagã mai profund dogma Neprihãnitei Zãmisliri. Titlul expoziþiei este Femeia îmbrãcatã în soare: Neprihãnita Zãmislire în operele unor mari maeºtri. Ea a fost deschisã la o zi dupã sãrbãtoarea Fecioarei de la Lourdes, într-o aripã din Piaþa San Pietro, inaugurarea fiind fãcutã de Cardinalul Angelo Sodano, secretarul de stat al Vaticanului.

Expoziþie în onoarea Fecioarei Maria

2 2

n 320 r. / 0 5

Un nou Nunþiu în Uniunea Europeanã
Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Arhiepiscopul André Dupuy Nunþiu pentru Comunitatea Europeanã. Datoritã procesului de integrare desfãºurat de Uniunea Europeanã, aceastã funcþie a crescut în importanþã, pentru favorizarea unui dialog rodnic asupra marilor teme ale momentului. Nãscut în Soustons, Franþa, Arhiepiscopul Dupuy, în vârstã de 65 de ani, a fost din anul 2000 Nunþiu apostolic în Venezuela.

Hotãrâri ale Consiliului Mondial al Bisericilor
Un comunicat al Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), important for ecumenic, aratã cã în penultima ºedinþã a Comitetului Central au fost adoptate o serie de hotãrâri ºi recomandãri care acoperã o largã arie de domenii. Bisericile membre ale CMB se angajeazã astfel sã insiste ca persoanele care migreazã ilegal în diferite þãri ale lumii sã nu fie reþinute de cãtre autoritãþile din respectivele þãri decât în situaþii excepþionale ºi pentru o perioadã limitatã de timp. S-a hotãrât ca Bisericile sã cearã Naþiunilor Unite declararea anului 2006 ca an al limbilor indigene, având în vedere cã statisticile aratã cã în acest secol vor dispãrea circa 90% din cele 6.700 de limbi vorbite în acest moment în întreaga lume. Comitetul Central a mai decis, de asemenea, trimiterea,

printr-o delegaþie, a unui mesaj cãtre zonele din Asia afectate de cataclismul din decembrie 2004. Organismul de conducere a CMB a salutat iniþiativele recente ale guvernului Marii Britanii legate de sprijinirea dezvoltãrii þãrilor din Africa. S-a mai propus ca toate þãrile membre sã comemoreze, pe 24 aprilie 2005, împlinirea a 90 de ani de la genocidul armenilor - uciderea a un milion ºi jumãtate de armeni ºi deportarea a încã un milion, de pe teritoriul Turciei.

Ultima supravieþuitoare dintre copiii cãrora le-a apãrut Fecioara Maria la Fatima, Portugalia, a murit la 97 de ani, în ziua a 13-a a lunii februarie, zi în mod tradiþional asociatã cu apariþiile Mariei. Sora Maria Lucia a Inimii Imaculate, nãscutã Lucia de Jesus dos Santos, a murit de bãtrâneþe în conventul carmelit al Sf. Tereza de Coimbra, în centrul Portugalie. Episcopul locului, Antonio Cleto, a oficiat funeraliile în Catedrala din Coimbra în prezenþa Episcopului de Leiria-Fatima. Sora Lucia a fost înmormântatã în acelaºi convent carmelit care i-a fost casã din 1948, ºi unde a fost vizitatã de Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul unei cãlãtorii în Portugalia. Lucia s-a nãscut la 22 martie 1907, într-un oraº de lângã Fatima, iar la vârsta de zece ani a vãzut-o pe Fecioara Maria împreunã cu veriºorii ei, Francisco ºi Jacinta Martos. Aceºtia au murit de tineri.

Sora Lucia a murit la 97 de ani

Soldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþii
Statistici recente, realizate de Direcþia de Formare a forþelor armate ruseºti, aratã cã numãrul soldaþilor credincioºi din armata rusã s-a triplat în ultimii zece ani. Astfel, proporþia credincioºilor este de cinci ori mai mare în armatã decât în societatea civilã, conform paginii de internet a Patriarhiei Moscovei. Cifrele aratã cã un soldat din trei participã la viaþa religioasã a confesiunii cãreia îi aparþine. Cei mai mulþi dintre soldaþii ruºi sunt ortodocºi (76%), restul fiind musulmani (9%) ºi budiºti (3%). Restul de 12% sunt membri ai altor diferite culte sau religii.

Profesorul Alexandru Cismigiu a trecut la cele vesnice
Domnul inginer Alexandru Ciºmigiu, profesor si Doctor Honoris Causa al Universitãþii de Arhitecturã ºi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureºti, a decedat joi, 24 februarie. Nãscut la Bolgrad (Basarabia) pe 27 decembrie 1917, Alexandru Ciºmigiu a fost membru de onoare al Comisiei Naþionale a Monumentelor Istorice, având deosebite contribuþii la definirea conceptului de proiectare antiseismicã. A fost autorul proiectelor de consolidare al mai multor lãcaºuri catolice, ortodoxe ºi clãdiri importante. Domnul sã-l primeascã în lãcaºurile sale!

Credincioºii Parohiei Catedralei Sfântul Iosif se înclinã cu pietate ºi se roagã pentru sufletul lui Emil Papateodosi, decedat în noaptea dintre 17 ºi 18 februarie, în vârstã de 65 de ani, înhumat la 23 februarie cu rugãciunile preoþilor noºtri. A ministrat din copilãrie pânã în apropierea vârstei de 50 de ani. A gãsit în credinþã ºi speranþã, consolare pentru nedreptãþile pe care i le-a impus în viaþã condamnarea politicã necuvenitã - în 1947 - a tatãlui sãu, ambasadorul Emil Opriºasn. A fost un prieten de nãdejde ºi un om de încredere. Sã se odihneascã în pace.
n 320 r. / 0 5

Emil (Domnul Opriºan)

2 3

SFÂNTUL LUNII

18 martie - Sfântul Ciril din Ierusalim (cca. 315-386)
Episcop ºi Doctor al Bisericii
Sfântul Ciril s-a nãscut la Ierusalim sau în împrejurimile Oraºului Sfânt, în jurul anului 315. Nu ºtim mai nimic despre primii sãi ani de viaþã, ºtim doar cã a primit o educaþie aleasã ºi cã a devenit un bun cunoscãtor al Sfintei Scripturi, din care cita de multe ori în omiliile sale. Catehezele Sfântului Ciril sunt, aproape în întregime, o îngrijitã compilaþie de versete biblice. Era un om cu un temperament blând ºi conciliator, însã i-a fost dat sã trãiascã într-o epocã de amare controverse. Referirile la viaþa angelicã, din predicile sale, ne sugereazã ideea cã a fost monah sau cã ar fi vrut sã ajungã la o cunoaºtere deplinã a vieþii monastice; se ºtie însã cã a fost hirotonit preot în anul 345. Doar 24 dintre Catehezele care l-au fãcut cunoscut pretutindeni pe Sfântul Ciril au ajuns pânã la noi: primele 19 cateheze conþin explicaþii generale asupra doctrinei creºtine, în timp ce ultimele cinci sunt o explicare a primelor trei sacramente creºtine: Botezul, Sfânta Euharistie ºi Mirul. Aceste predici, rostite de Sfântul Ciril în biserica Învierii din Ierusalim, unde era preot, cu scopul de a-i pregãti pe catehumeni pentru primirea Botezului, sunt extrem de valoroase, întrucât ne ajutã sã cunoaºtem ritualurile ºi învãþãturile Bisericii de la jumãtatea secolului al IV– lea. fost acordatã Ierusalimului, implicit episcopului Ciril. Acaciu, arhiepiscop de Cezareea, nu vedea cu ochi buni ca un episcop sã aibã mai multã onoare decât el, care era mitropolit, de aceea a convocat la Cezareea un alt conciliu la care Ciril a refuzat sã participe, motivând cã prezenþa arianã este predominantã în aceastã adunare. În contumacie, adicã în absenþã, i se aduc lui Ciril trei acuze: insubordonare, vinderea bunurilor Bisericii pentru a-i hrãni pe sãraci în timp de foamete, erezie. În concluzie, a fost condamnat ºi deportat. Sfântul Ciril s-a retras la Tars unde a fost primit cu cãldurã de episcopul Silvan. Doi ani mai târziu (359), Conciliul din Seleucia l-a reabilitat pe episcopul Ciril, dar arhiepiscopul Acaciu a reuºit, nu dupã mult timp, sã-l convingã pe împãratul Constanþiu sã convoace un alt conciliu în care a prezentat noi acuze la adresa lui Ciril. De exemplu, una dintre învinuirile aduse episcopului de Ierusalim, cu scopul clar de a-l adula ºi de a-l convinge pe împãrat, a fost cã Ciril a vândut un veºmânt primit de la Constantin, tatãl lui Constanþiu. Drept urmare, Ciril a fost trimis din nou în exil, dar la moartea împãratului Constanþiu, în 361, succesorul sãu, Iulian Apostatul, i-a rechemat pe toþi episcopii expulzaþi, Ciril reocupând astfel scaunul episcopal. Dupã ºase ani, în 367, împãratul arian Valente a decretat expulzarea tuturor preoþilor ºi episcopilor pe care Iulian îi chemase ºi, pentru a treia oarã, Ciril este surghiunit. Când a urcat la putere împãratul Teodosie, Ciril a fost rechemat la Ierusalim, cetate devastatã de schisme, lupte între facþiuni, aproape de erezie ºi teatru al nelegiuirilor. Conciliul din Antiohia, la care Sfântul Ciril a apelat pentru ajutor, l-a trimis pe Sfântul Grigore de Nissa care descrie, într-una din scrierile sale, situaþia dramaticã a Oraºului Sfânt în acea perioadã. În 381, atât Sfântul Ciril cât ºi Sfântul Grigore erau prezenþi la Constantinopol, la al doilea conciliu ecumenic al Bisericii. Profesiunea de credinþã nicenã este promulgatã într-o formã îmbunãtãþitã ºi Ciril acceptã termenul de homoousios (de o fiinþã cu Tatãl) ºi nu homoiousios (Fiul este asemenea Tatãlui) pe care episcopul de Ierusalim îl susþinuse pânã atunci. Sfântul Ciril a murit în 386, în vârstã de circa 70 de ani, dupã un episcopat de 35 de ani, din care 16 petrecuþi în exil. Din scrierile sale, singurele care s-au pãstrat sunt Catehezele, o omilie despre vindecarea de la scãldãtoarea din Betsaida, o scrisoare cãtre împãratul Constanþiu ºi alte crâmpeie. A fost numit Doctor al Bisericii în 1882 de cãtre Papa Leon al XIII-lea. Pr. Prezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI

Exilat timp de 16 ani

Sfântul Ciril a devenit episcop de Ierusalim cãtre anul 350, dupã moartea lui Maxim, episcopul Cetãþii Sfinte. Pentru hirotonirea episcopalã a Sfântului Ciril ºi-a dat acordul ºi Acaciu, mitropolit de Cezareea (Palestina) care, cu timpul, a devenit un convins susþinãtor al arianismului, doctrina care nega natura divinã a lui Cristos. Întrucât refuza sã mãrturiseascã cum cã Fiul este de o fiinþã cu Tatãl, adevãr exprimat prin termenul homoousios (de o fiinþã), Acaciu a fost destituit din demnitatea de episcop de cãtre Sinodul din Sardica. Respingând decizia Sinodului, Acaciu a continuat sã rãmânã pe scaunul episcopal ºi, mai mult, l-a destituit din treaptã pe Ciril, alungându-l din Ierusalim. De dragul pãcii, Ciril s-a supus nedreptei hotãrâri a ereticului Acaciu, pãrãsind Oraºul Sfânt.

Binele pãcii înaintea problemelor dogmatice

Pentru a clarifica motivul exilãrii Sfântului Ciril de cãtre Acaciu, arhiepiscop de Cezareea, trebuie amintit cã la Conciliul din Niceea (325) s-a decis ºi supremaþia scaunelor episcopale. Conform „succesiunii de onoare”, supremaþia a

Condamnat pentru cã a hrãnit pe cei flãmânzi

2 4

n 320 r. / 0 5

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->