Seminar 2

Fiziologia aparatului cardio-vascular

Proprietatile fundamentale ale miocardului(proba practica si teoretica la examen):
1. Automatismul = proprietatea miocardului de a descarca ritmic imulsuri care au ca urmare
contractia miocardului
La nivelul nodului sino-atrial se descarca batai cu o frecventa de 60-80/minut. La nvelul nodului
atrio-ventrcular se descarca impulsuri cu o frecventa de aprox. 40/minut, iar la nivelul
fasciculului Hiss si reteaua Purkinje se descarca imulsuri cu o frecventa de 25/minut
2. Conductibilitatea=proprietatea miocardului de a raspandi excitatia in intreg miocardul. Ea
se pune in evidenta prin ligaturile lui Stannius prin care se constata ca imulsul care ar trebui
urmat de contractie nu se transmite prin portiunile prin care aplicarea legaturii a realizat o
sectiune fiziologica. Mai intai stimulul se propaga de la nodul sino-atrial la atria pe care le
activeaza, producand sistola atriala. Urmeaza o intarziere de aprox. 0,04 secunde
corespunzatoare propagarii mai lente rin nodul atrio-ventricular, apoi prin fascicolul Hiss si prin
reteaua Purkinje in intreg miocardul ventricular realizand sisola ventriculara.
3. Excitabilitatea= proprietatea miocardului de a raspunde la stimuli printr-un potential de
actiune. Inima este excitabila in diastola(perioada de relaxare a inimii) si inexcitabila in
sistola(perioada de contractie a inimii). Pentru a obtine o contractie, excitantul trebuie sa aiba o
anumita intensitate sub care miocardul nu raspunde prin contractie. Aceasta poarta numele de
legea tot sau nimic.
4. Contractilitatea= proprietatea miocardului de a se contracta rezultand expulsia sangelui
5. Tonicitatea=proprietatea miocardului de a-si mentine o anumita tensiune a peretilor
musculari, o stare de subcontractie care se mentine si in timpul diastolei