Multe dintre alimentele procesate pe care le cumprm de obicei conin printre ingredientele principale si

"arome artificiale" sau "identic naturale". Aromele artificiale sunt de fapt combinaii de substante chimice
care imita gustul unui produs natural.
Orice lucru pe care il mirosim emana un tip de substanta chimica volatila, substanta care prin evaporare
ajunge in nasul nostru. Aici substanta evaporata vine in contact cu celulele senzoriale din nas si le
activeaza.
In cazul gustului, substanta chimica activeaza papilele gustative. Simul gustului este destul de limitat -
limba omului poate percepe doar patru tipuri de gusturi (dulce, sarat, acru, amar) - spre deosebire de nas
care poate simi mii de mirosuri diferite. Din aceste motive, aromele artificiale conin atat componente de
gust, cat si de miros.
Orice aroma naturala are in mod normal o structura foarte complexa, coninnd zeci sau sute de substante
chimice care prin interaciunea lor creeaza gustul sau mirosul. Dar exista multe arome - in special cele de
fructe - in care una sau cateva substante cimice dominante inmagazineaza cea mai mare parte a
semnalului de miros/gust.
Multe dintre aceste substante poarta denumirea de esteri. De exemplu, esterul numit acetat de octil
(CH3COOC8H17) este un compus de baza al aromei de portocala. Esterul numit acetat de izoamil
(CH3COOC5H11) este un compus de baza al aromei de banana. Daca se adauga unul din aceti 2 esteri in
compoziia unui produs, el va avea un gust destul de apropiat de cel al portocalei sau al bananei. Pentru a
obine arome mult mai apropiate de cele naturale, trebuie adaugati si alti compui chimici, in proporii
adecvate. Acest lucru se poate realiza prin incercari repetate sau prin analiza chimica a aromei naturale
care trebuie "copiate".
Exista sute de substante chimice grupate sub denumirea de substante aromatizante. Ele sunt de regula
combinate pentru a crea gusturile cunoscute din natura. Se pot obine astfel arome artificiale de ciree,
portocale, banane, mere, etc. Substantele aromatizante permise in compoziia alimentelor sunt bine
precizate de ctre legislaia in vigoare. Comisia Europeana a fcut demersurile necesare pentru adoptarea
unui registru cqmun aj substanelor aromatizante folosite n sau pe produsele alimentare.
lata cateva exemple de arome si corespondentul lor chimic:

Substa
nta
Ar
om
a
Acetat
de
izoamil
Ba
na
na
Cinama
t de etil
Sc
ori
oa
ra
Propion
at de
etil
Fru
cte
Acetat
de octil
Por
toc
ala
Butirat
de
izoamil
Par
a
Butirat
de metil
An
ana
s

Pe langa substantele aromatizante, exista si potentiatorii de aroma, care se adauga produselor
alimentare pentru a le imbunatati gustul.
Cei mai utilizati potentiatori de aroma sunt
E620 Acid glutaric, E621 Glutamat monosodic, E622 Glutamat monopotasic, E623 Diglutamat de
calciu,E624 Glutamat monoamoniu, E625 Diglutamat de magneziu, E626 Acid guanilic, E627 Guanilat
disodic, E628 Guanilat dipotasic, E629 Guanilat de calciu, E630 Acid inozinic, E631 Inozinat disodic,
E632 Inozinat dipotasic, E633 Inozinat de calciu, etc.
Aromele naturale si cele artificiale conin uneori exact aceleai substante chimice, doar ca acestea sunt
obtinute prin metode diferite. Acetatul de amil, de exemplu, confer nota dominanta a aromei de banana.
In cazul in care este extras din banane cu ajutorul unui solvent, acetatul de amil reprezint o aroma
naturala. Daca este produs prin amestecarea otetului cu alcool amilic in prezenta acidului sulfuric drept
catalizator, acetatul de amil este practic o aroma artificiala. In oricare dintre cazuri el miroase la fel si are
acelai gust.
Aromele naturale nu sunt neaparat mai sanatoase dect cele artificiale. Daca aroma de migdale -
benzaldehida - este obtinuta din surse naturale - cum sunt smburii de piersici sau caise, ea poate conine
urme de cianura hidrogenata, o substanta din categoria otrvurilor letale. Benzaldehidele obtinute prin
amestecarea uleiului de cuisoare si acetatul de amil nu conin cianuri. Cu toate acestea, ele sunt
considerate arome artificiale si se vand la un pret mult mai mic.
Aromele naturale cat si cele artificiale sunt fabricate in prezent in aceleai uzine chimice, locuri care pot
fi cu greu asociate unei surse naturale de arome cum este de exemplu o livada de pomi fructiferi.

Coloranii alimentari sunt substante care se adauga alimentelor sau buturilor pentru a le modifica
culoarea.
Exista mai multe motive pentru care fabricanii adauga colorani alimentelor. In primul rand,
consumatorii sunt obinuii ca anumite alimente sa aiba o anumita culoare, ei asociind aceasta culoare cu
gustul specific al produsului. De aceea, exista riscul ca produsele alimentare cu o culoare diferita de cea
ateptata sa nu fie cumparate.
Desi ne-am obinuit ca aceti colorani alimentari sa fie adaugati in produse mai complexe - cum sunt
buturile din fructe, vinurile sau dulciurile, din pacate ei sunt folosii chiar si in cazul produselor
naturale - spre exemplu portocalele. Din cauza ca alimentele pot avea diferente de culoare in funcie de
sezon, sau in urma procesrii si depozitarii, comercianii obisnuiesc sa foloseasca colorani artificiali
pentru a oferi consumatorilor produse care au exact culoarea pe care acetia o doresc. Prin adaugarea
coloranilor alimentari se urmrete restabilirea culorii naturale deteriorate in urma expunerii la lumina,
temperaturi extreme sau umezeala, mascarea variailor naturale de culoare sau intensificarea culorii
naturale (tot in scopuri comerciale).
Coloranii alimentari sunt testati din punct de vedere al siguranei. In Uniunea Europeana coloranii
alimentari aprobai sunt numerotati si asociai literei E. Unii colorani alimentari sunt controversai si
chiar interzii din motive de sigurana in anumite tari, in timp ce in altele pot fi legali.


Coloranii alimentari sintetici se obin in mod artificial prin combinarea a diverse substante chimice. Ei
se impart in doua categorii: vopsele si lacuri.
Vopselele se dizolva in apa si pot fi intalnite in alimentele coapte, buturi, produse lactate, etc. Ele se
comercializeaza sub forma de lichid sau praf.

Lacurile sunt insolubile in apa. Ele sunt mai stabile dect vopselele si se gsesc in uleiuri si grsimi
sau alte produse care nu conin destula apa pentru a se putea dizolva vopselele, cum ar fi:
bomboanele tari, gumele de mestecat, fursecuri, medicamente filmate.
Urmtorii colorani alimentari sintetici sunt considerai periculoi, putnd cauza diverse probleme
de sanatate, de aceea trebuie evitati:
E 102 Tartrazina
E 110 Galben Portocaliu
E 122 Carmoizina sau azorubina
E 123 Amarant
E 124 Rou Ponceau 4R
E 127 Eritrozina
E 128 Rou 2G
E 129 Rou AII ura AC
E 132 Indigotina
E 133 Albastru Brilliant
E 142 Verde S
E 150 Caramel
E 151 Negru Brilliant
E 154 Brun FK
E 155 Brun HT
E 173 Aluminiu
E 174 Argint
E 175 Aur
E 180 Litolrubina
Coloranii alimentari naturali sunt vopsele sau pigmeni obinui din produse vegetale, animale
sau minerale existente in natura si care au capacitatea de a colora alimentele, medicamentele sau
cosmeticele. Ei provin dintr-o varietate de surse, cum sunt seminele, fructele, legumele, frunzele,
algele, insectele. Coloranii naturali se impart si ei in: colorani naturali solubili sau dispersabili in
apa si colorani naturali solubili sau dispersabili in ulei.
Printre cei mai cunoscui colorani naturali se numara:
E 100 Curcumina
E 101 Riboflabina
E 140 Clorofile, Verde natural C13
E 160a Beta-caroten
E 160c Extract de ardei rou, capsanti
E 160d Rubixantina
E 162 Rou sfecla, betanina
E 163 Antocianine
E 170 Carbonat de calciu