Suntem cu totii de acord ca SUA are o lunga istorie in diplomatia economica, ea fiind si unul

dintre cele mai importante centre ale punerii in practica a diplomatiei economice. Luam ca
exemplu Conferinta de la Bretton Woods sau Planul Marshall. Aceste lucruri au facut din
SUA un pion important in luarea deciziilor pe plan international. Totusi, de multe ori, toata
aceasta putere pe care a castigat-o de-a lungul timpului, o face sa ridice obiectii intemeiate
sau nu fata de deciziile altor state.
Tot timpul a existat o stransa legatura intre activitatea comerciala si diplomatie. Comertul a
fost si este un stimul puternic pentru state de a lega acorduri, el fiind un astfel un promotor al
relatiilor internationale. S-a demonstrat faptul ca, pe termen lung, negocierile diplomatice
comerciale au avut un mai mare efect decat interventiile politice si militare. Uniunea
comerciala aduce beneficii mai mari decat daca fiecare stat va avea bariere comerciale.
Toate aceste lucruri a incercat sa le faca si OMC comert liber, fara bariere, intre state.
SUA, un membru important al OMC, incearca sa isi stabileasca o relatie cat mai buna cu toti
membrii OMC. In primul mandat al presedintelui Barack Obama, secretarul de stat H. Clinton
a declarat ca diplomatia economica se afla in inima agendei de politica americana, economia
politica si dezvoltarea democratiei fiind vazute in stransa interdependenta. Astfel s-a definit
faptul ca daca oamenii nu cred ca democratia si pietele libere sunt cele mai bune, ei se vor
orienta spre alte modele gata sa raspunda necesitatilor lor de zi cu zi.

Iau ca exemplu Rusia si Letonia, ambele foste tari comuniste, dominate inca de cultura
si obiceiurile de atunci. Totusi, asemanarile se opresc aici. Scopul este totusi ca
Europa sa devina o piata comerciala libera.

- Letonia este membru OMC din 1999, iar Rusia a aderat in 2012, dupa mai bine de 20 de
ani de negocieri.
Chiar daca acordul a fost ferm din partea SUA cu privirea la aderarea celor doua state, tot s-a
privit acest lucru cu scepticism. Pentru toate partile interesele erau variate, dar se indreptau in
aceeasi directie: interese politice si economice.
Pentru Letonia, o tara mica si cu resurse putine, important era sa fie membru deplin al UE, iar
de la OMC dorea doar acces liber pe piata internationala. O problema a aparut in momentul in
care s-a disputat politica audiovizualului intre SUA si UE. UE dorea ca mai bine de jumatate
din ceea ce se difuza in media sa fie legat de mesaje si productii europene. SUA a intervenit
precizand ca acest lucru ca limita alegerile consumatorilor, iar producatorii americani nu isi
vor mai putea vinde programele in UE. Practic, SUA a acuzat in cadrul OMC UE faptul ca
impunea Letoniei aceasta directiva inainte de a fi membra UE, ceea ce contravine
reglementarilor OMC. Scopul in aceasta disputa era sa nu se creeze un precedent. In cele din
urma s-a rezolvat printr-un compromis.
- Cu Rusia lucrurile stau diferit, mai ales ca atat SUA, cat si Rusia sunt doua state puternice
ce isi sustin cu tarie punctele de vedere. In 2009, H. Clinton sustinea ca in ciuda relatiilor
istorice cu Rusia pline de tensiune, SUA ajuta Rusia in vederea aderarii la OMC, iar accentul
se pune pe protejarea liberei navigatii si pe o apropiere bazata pe reglementari a dezvoltarii
resurselor in locuri ca Marea Chinei de Sud si Oc Arctic.
1

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca reformele nu fac altceva decat sa orienteze statele
mai slab dezvoltate catre un model eficient de dezvoltare si automat catre o economie globala,
mai ales ca globalizarea este un termen de referinta in economia actuala.
Totusi, atragerea de noi investitori este inca o problema in ceea ce priveste diplomatia
economica. Chiar daca se creeaza un mediu favorabil negocierilor, un mic detaliu poate face
diferenta dintre un acord si un refuz.
Diplomatii reprezinta, in esenta, o tara si valorile sale. Totusi, ministrii de relatii externe si
diplomatii in general considera ca, de multe ori, posibilitatile lor de a influenta parerile celor
din jur sunt limitate, deseori din cauza naturii politice dintre state si a istoriei.

In concluzie, globalizarea si revolutia tehnologica la care asistam au facut ca relatiile

internationala sa fie intr-o continua schimbare. Faptul ca acum avem acces foarte mare si
rapid la informatie nu a facut decat ca oamenilor sa le creasca aspiratiile.
Chiar daca in trecut relatiile diplomatice aveau in vedere doar intalnirile dintre corpurile
diplomatice, astazi se observa ca relatiile internationala diplomatice nu mai tin cont doar de
state in sine, ci de civili (aici ma refer la ONG-uri, afaceristi etc) si de relatiile comerciale
existente.
Astfel, este de la sine inteles faptul ca ministrii de relatii externe ar trebui sa invete sa isi
imparta atributiile si cu alti reprezentanti pentru a crea astfel o relatie proactiva intre state,
ceea ce duce bineinteles la dezvoltarea durabila, la o economie globala.