Definitii

Inotul reprezinta deplasarea constienta si voluntara a omului in apa intr-o anumita

directie cu ajutorul miscarii bratelor si picioarelor , acesta presupune adoptarea
unor pozitii specifice ale corpului si cu utilizarea unor mijloace ajutatoare de
flotabilitate in anumite cazuri.
Inotul presupune o tehnica locomotorie care imbina plutirea, controlul respiratiei
si miscarea membrelor- toate aceste efectuate in acelasi timp si coordonat.
notul este un sport ce poate fi practicat de aproape orice persoana indiferent de
varsta, ncepnd din primele luni ale vieii i pn la btrnee, deoarece efortul
fizic poate fi gradat realativ usor si are o influena mare asupra ameliorrii
sntii. Inotul este singurul sport practicat de catre copiii intre 0-4 ani.
Graie numeroaselor modificri pe care le produce n organism, ct i condiiilor
igienice n care se practic, notul reprezint unul dintre cele mai complete
sporturi; el favorizeaz dezvoltarea calitilor de rezisten, vitez, ndemnare etc.
Practicarea inotului poate avea ca scop:
-relaxarea, recreerea, socializarea atunci il numim inot de agremet;
-intretinerea capacitatii fizice atunci intra in cadrul programelor de fitness;
-activitate competitionala si atunci tine de natatie;
-activitatea terapeutica-inot terapeutic.
Inotul terapeutic repezinta inotul practicat in scop profilactic, recuperator si de
tratare propriu-zisa a unor afectiuni deoarece asigur mbuntirea capacitii
generale de micare .
notul terapeutic se foloseste de procedeele clasice de not i constituie o metod a
hidrokinetoterapiei..
Hidrokinetoterapia se defineste ca terapia prin miscare in apa. Aceasta vine din
combinarea kinetoterapiei (Kinetoterapia se defineste ca terapia prin miscare) cu
hidroterapia (Hidroterapia este ansamblul metodelor care folosesc in scop
profilactic, curativ si recuperator apa.).Hidrokinetoterapia este o metod
terapeutic, care se adreseaz profilaxiei, tratrii i recuperrii unor deficiene,
afeciuni neurologice de diferite etiologii, sechele post-traumatice, a unor forme de
reumatism, etc., printr-un ansamblu de tehnici pasive i active executate n
imersie.
Antrenarea musculaturii in apa este diferita fata de antrenarea cu aparatele de forta
deoarece aparatele iti stabilizeaza corpul cu exceptia musculaturii ce se antreneaza.
Exercitiul subacval ofera o alta dimensiune : miscarea armonica a intreguui corp in
conditii de reducere a greutatii relative.
Apa ofeta avantajele conditiilor menajante pe structuri entezo-articulare fara riscul
accentuarii inflamatieie la reumatici , ofera de asemenea posibilitatea efectuarii
oricarui program kinetic asuplizant, tonizant de stabilizare analitica sau globala.
Kinetobalneoterapia reprezinta terapia prin miscare in ape minerale ( la efectele
kinetoterapiei se adauga si efectele chimice ale apei minerale).
Legile apei definitii
1

Asupra corpului uman in apa actioneaza alte forte decat in aer. Propietatile cheie
ale apei sunt plutirea, forta de rezistena , presiunea hidrostatca si caldura.
Prin fore hidrostatice se neleg aciuni mecanice, ce acioneaz din exterior
asupra unui corp scufundat parial (imersie) sau total (submersie) ntr-un lichid.
Legea lui Arhimede
Un corp scufundat ntr-un lichid este mpins de jos n sus cu o for egal cu
greutatea volumului de lichid dislocat de acel corp.
Notiuni de fizica apei
Propietatile cheie ale apei care au rol in procesul de recuperare sunt presiunea
hidrostatica, plutirea, forta de rezistena si caldura.
Ce se intampla cand intram in apa?
1. Daca stam nemiscati:
-Apa actioneaza asupra corplui cu niste forte numite forte hidrostatice, acestea
sunt forte de apasare, adica greutatea coloanei de apa apasa pe toata suprafata
corpului, actiune evidenta pe structurile compresibile. Presiunea crete
proporional cu adncimea de scufundare. Presiunea asupra toracelui faciliteaza
expiratia si ingreuneaza inspiratia. La nivelul membrelor inferioare aceasta
presiune favorizeaza circulatia veno-limfatica.
-De asemenea comform legii lui Arhimede apare o forta de plutire , forta egala cu
volumul de apa dislocuit de corp ceea ce duce la o pierdere aparenta in greutate-pe
care noi o numim descarcare in apa. Descarcarea este mai mare in apele minerale
sarate care au o densitate mai mare. Descarcarea depinde de nivelul de scufundare
astfel greutatea unui membru scufundat va fi egala cu 3,5 % din greutatea sa reala,
prin scufundare pana la genunchi se pastreaza pana la 90% din greutatea corpului,
prin scufundare pana la coapse se pastreaza pana la 80% din greutate, imersia
pana la ombilic reduce greutatea la 50%, in imersia pana la torace se va obtine o
greutate aparenta de 15-10% din cea reala si imersia pana la gat greutatea scade
pana la 90%. Astfel corpul si membrele devin mai usoare si in consecinta mai usor
de miscat. n apa crete gradul de independen pentru subiecii cu deficiene
motorii temporare sau permanente (hemiplegii,hemipareze, paraplegii, tetraplegii),
sunt facilitate micrile n articulaiile dureroase crescand sansele de recuperare.
Flotabilitate( sau plutirea) scade stresul asupra articulatiilor, oaselor si muschilor.
Apa inveleste toate articulatiile scufundate si actioneaza ca un amortizor al
miscarilor. Plutirea prin reducerea greutatii imbunatateste posibilitatea individului
de a-si controla echilibrul .
Starea de umplere a plmnului are o importan crucial in inot prin modificarea
de volum a toracelui, care apare in inspiraie i in expiraie. Prin inspiraie se
2

mrete volumul, ceea ce duce la cresterea fortei lui Arhimede si la o reducere a

greutii aparente, n timp ce prin expiraie volumul corpului se micoreaz i
astfel greutatea apartenta se mrete.
-In apa corpul tinde sa stea in pozitia de echilibru in plutire. Aceasta se obtine cand
centrul de greutate al corpului se aliniaza pe verticala cu puncul de aplicatie al
fortei lui Arhimede. Poziia centrului de greutate la om n imersie ortostatic cu
braele pe lng corp se afla la aproximativ 63% din nlimea corpului sau
aproximativ la nivelul celei dea doua vertebre sacrate S2. In cazul corpului uman
membrele inferioare se scufund, iar corpul se poziioneaz oblic. Deci pentru a
mentine o anumita pozitie in apa muschii trebuie sa lupte impotriva tendintei apei
de a duce corpul in pozitia amintita mai sus.
2. Daca ne miscam in apa:
Apa se opune miscarilor noastre prin forte de rezistenta.
-Prin presiunea pe care o execita pe suprafata corpului in cazul miscarii se produce
o forta de frecare care se opune deplasarii. Aceste forte de frecare sunt mai mari in
cazul cresterii vascozitatii , in cazul in care temperatura apei este mai scazuta si
cand creste viteza de deplasare.
-De asemenea miscarea in apa este facilitata sau ingreunata in functie de directie .
Forta lui Arhimede usureaza miscarea daca aceasta este efectutata de jos in sus si o
ingreuneaza daca este executata de sus in jos.
-Tensiunea de suprafata ( forta creata de pelicula de lichid de pe suprafta corpului)
poate ingreuna miscarea . Acesata se manifesta doar la suprafata apei- rezulta ca
miscarea orizontala a mainii pe suprafata apei se efectueaza mai greu daca mana
este in imersie partiala decat daca este scufundata in totalitate.
-In timpul deplasarii prin apa se creaza o diferenta de presiune intre partea din fata
si cea din spate a corpului, precum si o rupere a curentilor laminari ce se formeaza
pe supratata corpului rezultand turbulente sau vartejuri (vezi urma lasata de o
barca cu motor ce se deplaseaza cu viteza). Forta de aspiratie a acestor vartejuri
creste mult rezistenta la inaintare mai ales cand se schimba brusc directia de
deplasare. Acesti factori de utilizeaza in exercitile de mers, intoarcere,dus-intors
etc.
- Rezistenta la inaintare depinde si de forma si orientarea corpului ( forma
suprafetei corpului de atac al apei-adica partea din fata ) daca este hidrodinamica
miscarea este facilitata, daca nu, este mult ingreunata-lucru folosit in
hidrogimnastica prin utilizarea de palete pentru marirea rezistentei la miscare.
Inotatorii se opun acestor forte prin generarea de forte de propulsie in vederea
deplasarii.
Rezistenta creata de apa in toate directiile permite muschilor sa munceasca in toate
directiile. Cu cat utilizezi o amplitudine mai mare pentru a te misca in apa cu atat
intampini mai multa rezistenta. Rezistanta in apa poate fi de 4 pana la 40 de ori
3

mai mare dacat in aer. Antrenarea musculaturii in apa este diferita fata de
antrenarea cu aparatele de forta deoarece aparatele iti stabilizeaza corpul cu
exceptia musculaturii ce se antreneaza, in apa muschii sunt lucrati pe ambele parti
ale unei articulatii intr-un mod echilibrat, iar abdominalii lucreaza continuu ei
actioneaza ca un stabilizator al corpului.
3. Caldura apei are efect antialgic, miorelaxant ajutand la usurarea executarii
miscarilor si la o crestere a amplitudinii articulare.

Efectele inotului asupra organismului uman

notul poate fi considerat un sport de mas prin influena mare asupra
ameliorrii sntii i poate fi practicat la orice vrst, ncepnd din primele luni
ale vieii i pn la btrnee, datorit uurinei cu care se poate grada efortul.
Graie numeroaselor modificri pe care le produce n organism, ct i condiiilor
igienice n care se practic, notul prezint mai multe efecte:
A.Efecte mecanice sunt cele derivate din proprietatile apei plutirea, rezistenta,
presiunea hidrostatica etc.
Influena notului asupra aparatului cardiovascular
Presiunea hidrostatica ajuta circulatia de reintoarcere a sangelui de la nivelul
extremitatilor spre inima imbunatatind circulatia veno-limfatica si actionand
asupra functiei inimii prin accelerarea contraciilor cardiace, creterea tensiunii
arteriale i prin mrirea volumului cardiac. Aceast influen, cumulat cu efectul
micrilor executate n timpul notului, duce la dezvoltarea musculaturii inimii.
Influena notului asupra respiraiei
Antrenamentul la not poate fi considerat unul dintre cele mai eficace exerciii
respiratorii. Presiunea hidrostatica creste rezistenta asupra toracelui fortand
musculatura respiratorie sa munceasca mai mult si astfel respiratia sa devina mai
eficienta Solicitarea grupelor musculare prin efectuarea micrilor de not,
mpreun cu intensificarea respiraiei, duc la dezvoltarea muchilor respiratori,
mrind ventilaia pulmonar. Apneea voluntara efectuata in cursul inotului
imbunatateste constientizarea respiratiei si a ritmului respirator.
Influenta inotului asupra sistemului nervos

In timpul inotului pentru a putea fi pastrat echilibrul in apa este mult solicitat
analizatorul vestibular. Inotul presupune efecutarea coordonata de miscari
specifice al membrelor superioare si inferioare precum si coordonarea acestor
miscari cu ritmul respirator. O alt influen pozitiv a notului const n
dezvoltarea unui sim al ritmului.
Influena notului asupra sistemului musculo-scheletal
Mentinerea unei pozitiei in apa, asociata cu caracterul simetric i ciclic al
micrilor, duce la obinerea unei atitudini corecte a corpului. Mentinerea
permananta a posturii verticale in apa si a echilibrului in timpul variatelor exerciti
subacvale reduc mult riscul de cadere prin imbunatatirea coordonarii. Este foarte
important pentru persoanele cu artroze sa aiba o postura corecta si un bun echilibru
si coordonare pentru a evita caderile si pentru a putea efectua activitatile zilnice.
Inotul este un sport la care toate grupele musculare se folosesc proporional. notul
contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului, umerii se latesc, musculatura este
bine proportionata. Greutatea aparenta in apa fiind redusa se obtine la copii o
favorizare a cresterii in inaltime. Simetria miscarilor si reducerea incarcarii ajuta la
combaterea deformatiilor coloanei vertebrale. Micrile de not specifice mresc
considerabil mobilitatea coloanei, ntrind totodat ntreaga musculatur a
trunchiului. Flotabilitate scade stresul asupra articulatiilor, oaselor si muschilor.
Apa inveleste toate articulatiile scufundate si actioneaza ca un amortizor al
miscarilor intrinseci. Antrenarea musculaturii in apa este diferita fata de antrenarea
cu aparatele de forta deoarece aparatele iti stabilizeaza corpul cu exceptia
musculaturii ce se antreneaza. In apa muschii sunt lucrati pe ambele parti ale unei
articulatii intr-un mod echilibrat. Abdominalii lucreaza permanent ei actioneaza ca
un stabilizator al corpului in apa.
Influenta inotului asupra metabolismului
Metabolismul este solicitat printr-un consum caloric mare, o cretere substanial a
arderilor la nivelul esuturilor, intensificare a metabolismul general si o stimulare a
funciilor glandelor endocrine, n special a glandei tiroide.
B. Efecte termice
Prin temperatura sa apa are un efect vasodilatator, decontracturant, mentinand
musculatura incalzita pe tot parcursul miscarii. Caldura apei este importanta
deoarece calmeaza durerile articulare si musculare ale persoanelor artrozice.
Caldura ajuta muschii sa se relaxeze permitandu-le sa actioneze mai usor astfel
crescand amplitudinea de miscare. In apa se regleaz i stabilizeaz funciile de
adaptare i aprare asa numita calire a organismului.
Inotul in apa racoroasa poate fi facut o perioada mai lunga de timp decat in apa
calda deoarece caldura acumulata prin miscare este disipata.
5

C. Efectele chimice
In cazul inotului in apele minerale efectele benefice ale sarurilor dizolvate se
suprapun celorlalte efecte.
D. Efectele psihologice:
Inotul necesita concentrare si coordonarea miscarilor membrelor cu respiratia
astfel formeaza autocontrolul, se castiga increderea in fortele proprii si se
dezvolt trsturi pozitive de caracter precum: hotrrea, curajul, perseverena,
rbdarea, dorina de a nvinge dificultile. Nu trebuie uitata latura educaional
(obinuirea cu ordinea i disciplina, cu respectul i ajutorul reciproc). notul
recreativ mai are un rol de reglarea proceselor nervoase la persoanele solicitate
psihic. Din statisticile medicale de specialitate reiese c nottorii prezint
procentajul cel mai cobort de dereglri neurovegetative.
Indicatiile inotului terapeutic:
Hidrokinetoterapia se indica in afectiuni locomotorii posttraumatice,
reumatologice si neurlogice precum si in afectiuni cardio-vasculare si respiratorii.
In apa se pot reeduca ortostatismul, echilibrul, coordonarea miscarilor si mersul de
aceea se indica mobilizari in apa in caz de fracturi sau pareze (hemipareze,
parapareze posttraumatice sau din alte boli neurologice). La bolnavii cu articulatii
dureroase artrozice sau posttraumatice prima etapa de recuperare se face prin
scufundarea in apa si refacerea ortostatismului. La pacientii care nu pot efectua
exercitiile pe uscat datorita fortei musculare mult diminuate apa este un mediu ce
faciliteaza efecutarea acestor programe. In conditii de descarcare subacvala
mobilizarea coloanei poate fi nedureroasa in caz de fracturi si hernie de disc. In
caz de arsuri recuperarea se face in apa sterila. Inotul terapeutic este indicat in
spondilita anchilozanta si in alte afectiuni ce duc la limitari ale mobilitatii
articulare. Reantrenarea la efort fizic in apa este un obiectiv important la cardiaci
si la bolnavi cu afectiuni respiratorii cronice.
Contraindicatii:
-boli acute, febrile, boli cardiovasculare , renale, respiratorii, grave, hepatite
cronice evolutive, graviditate.
Nu se aplica: imediat dupa mesele abundente (se fac la jumatate de ora dupa
masa), seara inainte de culcare, la mai putin de doua ore dupa alta procedura
majora, dupa efort fizic mare, in caz de insomnii, irascibilitate, colci, persoanelor
aflate sub influenta alcoolului , drogurilor sau pe perioada menstruatiei.
Dotare
Bazinul
Pentru hidrokinetoterapie se folosesc cazi trefla sau bazine avand dimensiuni de
6x8 metri si adancime intre 0,7 si 1,5 metri cu o inclinare de 7 grade. Daca
bazinul se afla la nivelul solului este nevoie ca kinetoterapeutul sa intre in bazin
6

daca este deasupra solului kinetoterapeutul poate sta pe margine intr-un spatiu
special amenajat. Aceste bazine sunt dotate cu bare de sprijin ce sunt fixate de o
parte i de alta a culoarelor, a scrilor de acces n bazin, dar i pe margine.
Temperatura apei peste 26 de grade C si a aerului intre 20-24 grade C. Umiditatea
in incapere 50-60% asigurata prin instalatie de ventilare ce va functiona continuu
pe perioada exercitiilor . Apa va fi dezinfectata. Inainte de intrare pacientii vor
face obligatoriu dus pentru igeniezare si la intrare in bazin vor trecere printr-o
solutie antimicotica cu picioarele.
Pentru reeducarea mersului se folosesc bazine cu bare paralele. Pot fi prevzute pe
jos cu pietri sau pot prezenta diferite obstacole, pante, rampe sau trepte.
Se pot folosi si bazine mai adanci 1.7m pentru tractiune subacvala.
Pentru inotul terapeutic se folosesc piscine care au dimensiuni mai mari de pana la
50x25 metri si adancime de pana la 2,4m cu o temperatura intre 18-26 grade C.
Dotari speciale:
Masa de reeducare
Este un plan uor nclinat, care asigur imersia ntregului corp cu excepia capului,
corpul este fixat la nivelul bazinului.
Lifturile pentru imersie
Se utilizeaz n cazul persoanelor cu tonus muscular sczut sau n cazul
persoanelor imobilizate. Sunt diferite modele de chingi, trgi, sau scaune care sunt
ataate de macarale hidraulice pentru imersie.
Dispozitive specifice notului
-Labe
-Palmare
-Centuri
-Plute
-Bastoane (swimming noodle)
-Mingi care faciliteaz deplasarea n ap
-Brri cu greutate ajustabil pentru articulaii folosite pentru a facilita
diferenierea kinestezic
-vasle
-rachete-acestea cresc rezistenta la miscare
-corzi elastice- pentru creterea tonusului i forei musculare
Siguranta
Acomodarea cu apa se va face gradat folosind apa cu diverse adancimi si cu
folosirea optionala a unor obiecte ajutatoare. De asemena se va invata respiratia
specifica, precizandu-se caile pe care se vor efectua inspiratia si expiratia si daca
va figura sau nu apneea. O atentie deosebita trebuie acordata persoanelor
7

hidrofobe ( celor care le este frica de apa) in aceste cazuri se impune o acomodare
graduala.
Tipuri de inot
Exista patru procedee standard de inot dezvoltate in cadrul competitional fiecare
avand caracteristicile si particularitatile sale.
1. Procedeul craul
Corpul este culcat facial pe apa, fata scufundata in apa si privirea orientata inainte.
Miscarea picioarelor este alternativa de sus in jos avand originea in articulatia
coxofemurala. Forta acestei miscari generata de articulatia soldului este transmisa
labelor picioarelor prin intermediul articulatiilor genunchilor. Labele picioarelor
trebuie sa fie relaxate si usor orientate spre interior. Miscarile picioarelor nu
depasesc suprafata apei. Miscarile bratelor sunt simetrice si alternative. Intrarea
mainii in apa se face cu degetul mare traiectoria palmei in apa fiind sub forma
literei S. Flexia maxima a antebratului pe brat fiind in dreptul ombilicului la un
unghi de 90 de grade. Apoi bratul se extinde spre exterior si iese din apa incepand
cu degetul mic. Degetele mainii sunt lipite iar palma intinsa in toate fazele.
Coordonarea miscarilor bratelor si picioarelor implica 6 batai de picioare la doua
brate. Respiratia are loc pe o parte la doua tractiuni consecutive ale aceluiasi brat.
Inspiratia se efectueaza exclusiv pe gura cu capul orientat spre lateral si inainte.
Expiratia este prelunga si se efectueaza atat pe gura cat si pe nas sub apa cu
privirea spre inainte.
2. Procedeul bras
Corpul este culcat facial pe apa . Capul este tinut fix in toate fazele. Privirea
orientata spre inainte. Miscarea picioarelor este simultana si simetrica. Flexia
picioarelor se face intai din articulatia genchiului apoi din articulatia
coxofemurala.. Urmeaza o impingere puternica a apei spre inapoi cu apropierea
picioarelor pe toata lungimea lor. Miscarea bratelor este simetrica fara un drum
aerian ci doar subacval desenand o traiectorie sub forma de inima. Din pozitia
intins cu bratele spre inainte se incepe cu rasucirea palmelor spre exterior, degetele
mari orientandu-se spre fundul apei. Palmele au degetele lipite. Urmeaza flexia
progresiva a coatelor pana la un unghi de 90 de grade. Urmeaza aducerea energica
a coatelor langa trunchi si apoi intinderea bratelor spre inainte. Coordonarea
miscarilor flexia picioarelor este insotita de tractiunea bratelor si apoi este un
moment in care corpul este intins perfect. Respiratia se efectueaza pe fiecare ciclu
complet de brate. Acest procedeu necesita o mare mobilitate la nivelul
articulatiilor soldului si genunchiului si este solocitata musculatura coapselor si
gambelor.
3. Procedeul fluture
8

Corpul este culcat facial pe apa, corpul descrie in apa o traiectorie sinusoidala,
ondulatorie care incepe la cap si continua pana la labele picioarelor. Capul ramane
permanent in continuarea trunchiului. Miscarea picioarelor este simultana , acestea
sunt lipite pe tot parcursul miscarii. Miscarea este de sus in jos , implica si coloana
vertebrala intr-o miscareondulatorie. Miscarea bratelor este simultana si simetrica
mainile intra in apa incepand cu degetele mari. Bratele sunt flectate din cot
progresiv pana la nivelul ombilicului si apoi sunt extinse treptat. Ele ies din apa
incepend cu degetele mici. Respiratia se face o data la doua cicluri de brate cu
extensia capului si scoaterea gurii din apa fara rotire laterala. Expiratia se face sub
apa. In acest procedeu mobilitatea coloanei vertebrale este mult solicitata.
4. Procedeul spate
Corpul este culcata dorsal pe apa cu capul in usoara extensie. Miscarile picioarelor
sunt alternative de sus in jos cu originea in articulatia soldului si apoi transmise
prin intermediul genunchiului labei piciorului. Genunchii nu au voie sa depaseasca
nivelul apei. Miscarile bratelor sunt alternative mainile intra in apa incepand cu
degetul mic. Se apuca apa dinspre interior spre exterior , mana facand o traiectorie
sub forma literei S. Degetele mainii sunt lipite . Bratul iese din apa intins si
relaxat. Coordonarea miscarilor implica sase batai alternative de picioare pe un
ciclu de brate. Respiratia se face inspirand pe un brat si expirand pe celalalt.
Acest procedeu solicita mult articulatiile scapulohumerale si muschii toracelui.
Muschii principali implicati in dieritele stiluri de inot
Musculatura membrelor superioare este folosita intens in timpul inotului deoarece
acesta asigura o mare parte din propulsie.Stilurile liber, fluture si spate au un tipar
de miscare a membrului superior asemanator, principalul muschi ce actioneaza
asupra aticulatiei cotului este bicepsul brahial in timp ce in cazul stilului craul
muschiul activ este tricepsul brahial. Umerii reprezinta punctul principal de rotatie
al membrului superior in timpul tuturor fazelor celor patru stiluri de inot.
Muschii toracelui mai ales pectotralul mare sunt muschii ce genereaza cea mai
mare forta ce propulseaza corpul in apa.
Miscarea eficienta in apa necesita o coordonare buna intre maini si picioare pentru
aceasta e necesar un centru puternic acesta fiind reprezentat de musculatura
abdominala. Musculatura abdominala are un rol important si in initierea miscarii
ondulatorie in cazul stilului fluture si in miscarea de rotatie a trunchiului prezenta
in celelete stiluri.
Muschii spatelui-latisim si spinalii ; latisim lucreaza impreuna cu muschii
membrului superior transmitand forta de propulsie dezvotata de brate si
directionand corpul in apa la fiecare bataie. Spinalii sustin pozitia erecta in apa si
mentin corpul la orizontala.
Membrele inferioare-au un rol foarte important in inot ele furnizand echilibrul
corpului in apa si avand rol si de propulsie. Miscarea membrelor inferioare in stilul
9

liber si spate este identica. Miscarea de bataie a apei incepe in articulatia soldului
prin actiunea iliopsoasului si dreptului femural apoi se transmite la nivelul
articulatiei genunchiului unde are loc extensia prin actiunea cvadricepsului care da
forta bataii acest muschi ramane activ pe tot parcursul miscarii. Asupra
articulatiei gleznei actioneaza tibialul anterior si cel posterior in acelasi timp
pentru a mentine glezna in pozitie fixa si gastroctemianul si solearul pentru pozitia
de extensie plantara. In cazul stilului fluture bataia este initiata la nivelul
trunchiului si transmisa apoi membrelor inferioare la fel ca miscarea delfinilor in
apa- caracteristica fiind o flexie mai mare la nivelul soldurilor si genunchilor. In
cazul stilului craul miscarea incepe cu pozitia flexata a soldului si genunchiului
astfel prin actiunea gluteului mic si mijlociu are loc o miscare de abductie si
rotatie interna a coapselor apoi intra in actiune bicepsul femural care roteaza
extern coapsele .Din acesta pozitie gluteul mare se contracta puternic ducand la
extensia coapsei si a cvadricepsului cu extensia genunchiului. De asemenea
adductorii coapsei apropie coapsele. Faza de revenire se face cu ajutorul dreptului
femural si a ischiogambierilor care flecteaza soldul respectiv genunchiul.
Din modaliatea de executie a fiecarui stil de inot si prin cunoasterea musculaturii
principale efectuate in fiecare caz se pot deduce miscarile indicate in diferite
patologii.
De exemplu in:
Afectiuni neuromusculare se indica orice stil de inot care poate fi efectuat de
pacient deoarece toate imbunatatesc coordonarea si cresc forta musculara.
Afectiuni osteoarticulare:-scolioza stilul spate;
-stilul craul creste mobilitatea articulatiilor coxofemurale si genunchi
Etc.

10