Rev Fundatiilor Regale - 1944 - 7, 1 Jul Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
..,
ANUL XI
Nr. 7
Traduceri din La Fontaine

T. ARGHEZI
.
.
.
.
.
OVIDIU CONSTANTINESCU. Duo acrobat
BASIL MUNTEANU
.
.
Paul Hazard
MIRON RADU PARASCHICntecul apelor marl
VESCU
Prpastia (III)
I. AGARBICEANU
ERBAN CIOCULESCU
Un moment sentimental din tineretea
lui Caragiale
Din Elegii lui End-Mimi .
.
.
R. HAN
Contributii la istoricul motivului oViata
MARIA GOLESCU Lumii s sau a Fortuna Labilis* .
Mitologie
G. MARGARIT
,
DEM. GH. NOLLA
.
.
".
Dor .
. .
DEMETRU IORDANA.
Trecere
.
'
.-
JULIE 1944 ,
EUGENIA MURE4N
Versuri .
OVIDIU PAPADIMA
Traditionalismul romanesc si poziti-
CAMIL PETRESCU
Iat femeia pe care o iubesc (II)
vismul
TEXTE
'.
3
7
25
33
47
64
79
82
97
99
100
105
107
117
I, DOCUMENTE
Noua lege de organizare a Fundatiilor
137
Culturale Regesti
COMENTARII CRITICE
TUDOR VIANU
Figuri si forme literare (I..Minulescu ;

.
.
.. 139
G. Bacovia)
.
.
.
.
$ERBAN CIOCULESCU
PETRU COMARNESCU
..
150
Sociologice din
. ...... 156
Ion Petrovici: Raite prin tars
Tipariturile Scoalei
Bucuresti . . . .
CRON ICI
FRESCA UNEI VIETI , de Emanoil Bucuta ; t SFARIT DE VEAC IN
BUCURESTI AL D-LUI ION MARIN SADOVEANU, de Octav ,$ulutiu ;
0 TEORIE A ISTORIEI LITERARE, de Adrian Marino ; 0 ISTORIE A

FILOSOFIEI CONTEMPORANE ITAL1ENE, de Giovanni Villa
R EV ISTA REVISTELOR
=
traine
romnesti
NOTE
DESPRE ADOLESCENTA, de Camil Petrescu; M. ANTOINE, de C. P.;
ESTETICA, de Adrian Marino ; PLASTICA, de Ovidiu Drimba, Caius" Jiga,

Joan I. Mirea; TEATRU, de I. Diacu-Xenofon ; RELATII dCOLABORARI
INTERNATIONALE, de Ovidiu Drimba ; NOTE TRANSILVANE, de
George Pupa ; ISTORIE, de V. Mihordea, Augustin Z. N. Pop; TEOLOGIE,
de_Arh. Vasile Vasilache ; FOLCLOR, de Dumitru Al. Nanu, A. Z. N. Pop
S.,". .
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
REVISTA LUNARA DE LITERATURA., ARTA
CULTURA GENERALA
COMITETUL DE DII?ECTIE:
I. AL. BRATESCU-VOINESTI, D. GUSTI, E. RACOVITA,
C. RADULESCU-MOTRU, AL. TZIGARA-SAMURCAS,
OCTAVIAN NEAMTU
Redactor el : CAMIL PETRESCU
REDACTIA
r ADMINISTRATI
FUNDATIA CULTURAL& REGAL& REGELE MIHAI I

BUCURESTI III BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39
TELEFON 2-06.40
ABONAMENTUL ANUAL
PENTRU INSTITUTII RURALE: LEI 300-o

PENTRU INSTITUTII URBANE: LEI -5000
ABONAMENT DE SPRIJIN: LEI 10 300
PENTRU PARTICULARI: LEI 440

ABONAMENT REDUS (PENTRU ELEVI, STUDENTI, PREOU
$1 INVATATORI DELA TARA) LEI 800
CONT CEC PO$TAL Nr. 1210

ABONAMENTELE SE POT FACE $1 ACHITA PRIN ORICE
OFICIU PO$TAL DIN TARA
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
ANUL XI, NR. 7, IULIE 1 g44
FUNDATIA CULTURALA REGALA REGELE MIHAI I
BucuRE$TI 1944
LA FONTAINE
LUPUL CIOBAN
Tot infruptat, incet, incet,

Din turma satului tot anul,
Odatd, de0eptndu-se siret,
Voi sd fad lupul pe ciobanul.
Si-a pus opinci, itari, cojoc
Si 'n bete fluierul de soc.
Si, mester ne 'ntrecut in dibdcie.
Ar fi Lost pared ispitit sd scrie
Cu slove ro0i de tiduld
o Eu sunt ciobanul vostru pe cdciuld.
Se-apropie de staul 0 cioban,

Care dormea cu capul pe buctean.
Dormeau 0 cainii si dormea
Turma, 0 ea.
FItarnicul crezand sd 'xiele

Indeosebi pe mielucele,
Adaose la port 0 glasul.

N'aduce insd anul ce aduce ceasul
Si s'a stricat dintr'o greeald
0 'ntreagd bund socoteald.
Cdci ghiersul lui trezi ciobanul,
Duldii, turma, toroipanul.
Biet mdscAriciul, incurcat in straie,
Nu mai putu sd scape de bdtaie.
De-ai lua-o, javra, iute sau domol,
Tot intr'o zi te dai de gcl.
COARNELE CERBULUI
Se oglindea un cerb in iaz,

Infumurat dar cu necaz.
La n4te coarnd mandre ii mar*
Raspund nite picioare, nite bete.
Ce cap i ce copit!
Imparecbierea e nepotrivit.
Sus, ramurile se lovesc de cer i. curcubee
i dedesubt cle-abia n4te crampeie
Cu pasul stramb, pe varfuri 0 sucit.
Tare-s frurnos 41 zice, dar tare i. pocit .
Vorbind aa, cu vorbe ca i noi,

L-a pus pe cerb, pe fuga, un copoi
Si, ca & scape teafar, el, uure,
A nimerit de-a dreptul in padure.
Acolo, coarnele-1 incurca.
Sau 41 scoboara capul sau 0-1 urea,

0 ramura de corn In cate-o craca
Impiedicand picioarele sd treaca.
Coroana lui bogata, razbind prin cateicate,
I-o scapa de primejdii picioarele urite.
Atuncr se dumirete i 'ntelege
Cat il slujesc podoabele de rege.
MAGARUL SI CAINELE
Milgarul bland si cAinele la fel

Mergeau la drum, mAgar lAng6 cAtel,
i cu stApAnul, domnul, dupd ei,
TAcuti cAtesitrei.
StApAnul adormi Intr'un imas.
PAstea mAgarul dragAlas.
Murind de foame, cainele ii spuse:

Ai o dAsaga printre catrafuse.
Apleaca-te nitel Odd la caine
SA ia si el din sac un drob de petine .
MAgarul sOcotind c'ar pierde
0 gurd de Opine verde,

RAmase surd si, doar Intru tArziu,
Dete fAspuns: Asteapt-mA sd viu.
SA se trezeascA domnul,
Gaud isprAveste somnul
Are sh-ti dea tainul cuvenit.

Nu te grAbi: nici eu nu sunt grAbit .
Dar nu stiu cum iesi ca din pAmAnt

Un lup, si el flAmAnd.
MAgarul chiamA cAinele Intr'ajutor.
Fii, dragul meu, mai IntelegAtor *
Zise Grivei si nu te turbura K P And ce domnul tdu s'o destepta.
Nu te gni, nici eu nu sunt grAbit.

DuminicA de-abia te-a potcovit.
Ai, slavA Cerului, potcoave noi.
DA si tu cu copitele de dinapoi .
A dat? N'a dat?

Nu mai cutez &A spui ce s'a 'ntAmplat.
OBOLANUL CU VIOS
Un obolan scarbit de lume,

IN u-1 tiu pe nume,
Dar 1-a cunoate dac5 1-a vedea,
OH dup grai, oH pe giubea,
Intr'o 'ntristata dup pranza

S'a 'nstrainat, ascuns Inteun burduf de branz.
Smerit, calugarit,
i cu canonul lui de schit,

Nu-i mai lipsea nefericitului nimic:
S'a ingraat i s'a facut \mink.
Caci Dumnezeu e milostiv cu cei
Ce se 'ngrijesc de pielea de pe ei.
Odatd, apasati de un naduf,
Trei obolani venir la ue, la burduf.
Vestita capitald a patriei, Chitcanii,
0 'mpresurasera dumanii,
Pisicile i cotomanii
*i deputatii ei mergeau din tali 'n tura

Sa capete-ajutoare din afara,
Cerand ateceva, ate putin,

Cat inima Il lash' pe cretin.
Dragii mei, zise el, &are aceti,

Nu mai slujesc la cele pamnteti.
Ce poate face un sarman
De pustnic, dac'ar fi i obolan?
0 sa md rog lui Dumnezeu
Dintru adncul sufletului meu
SA' va ajute, sd NI dea izbanda,
i poate sa aveti noroc .
Sfantul mAhnit, cu voce branda,
Inchise bine up burdufului la loc.
T. AR GIIEZI
DUO ACROBAT
In hotelul elegant pe care-1 alesese doctorul Adrian, la orele
zece seara sgomotele incepeau a se potoli, pasii celor Intarziati se
stingeau In covoarele de lana ce tineau firul salii, Intinse drept

ca niste panglici si tivite cu alb, iar usile capitonate se inchideau
usor si tainic. In odaia cald caloriferul, cu un clinchet regulat
ca de pendula ce-si desmorteste masindriile obosite imbia la
somn.
Doctorul citea ateva pagini dintr'o carte si apoi, cu ochii

pironiti in tavan, rasa gandurile sh vagabondeze printr'o viata
plina si de necazuri si de bucurii. Era un om singur, caruia izolarea
nu-i mai inspira teama, dar nici nu-i era necesara cum le-ar fi
mizantropilor. Invatase a o primi alaturi, ca pe o tovarasie Min
si potolita, mai mult indiferenta. Nelinisti nu mai avca. Cci saizcci
de ani pe care-i purta cu vigoare si calm, 11 vacluvisera si de prietenii, dupa ce printre rude nu mai numarase decht persoane hidepdrtate, dintre cele cu care te poti intalni numai la parastase ori,
intAmplator, triteo sala de teatru.
Pe tavan lampa a trimis un cerc de lumina galbuie; acolo

doctorul Vladimir parca ar cauta sa stravada semne, sa deslege
enigmele zilei trecute. In nari purta Inca parfumul unei femei care,
cu o dimineata mai inainte, in tren, trecand pe culoar, II lovise
usor cu bratul. 0 scuza murmurata In graba, un suras mic si apoi
femeia pornise mai departe catre vagonul restaurant. In urma ei
insa se statornicise, pentru cateva clipe, un parfum bine cunoscut
lui, adiase o suava mireasma care chema amintirile, multe, nepotolite si triste, ca niste papusi cu capetele sparte.
Intrebarea a plutit cateva momente numai si apoi s'a domolit.
Doctorul se desobicinuise de a mai starui asupra lucrurilor nefolo-
REVISTA FUNDATIILOR REGALE
sitoare. Iar acum, senzatia, daca revenise, era pentruca In cercul

de lumina de pe tavan, se rasfrangea galbenul pe care-1 sugera
mireasma de ambra a acelei adieri.
Pe coridor soneria prinse a sbarnai nervos, apoi usa camerei
alaturate fu deschisa cu sgomot. 0 voce sopti, cuprins pared de
panica, repede, cateva cuvinte o fntrebare careia camerista
sosita in graba nu stia ce sa-i rdspunda :
Sa vedem. Am sa-1 intreb pe portar.
Trecu un minut pe care doctorul 11 socoti a fi foarte lung, molipsit de nerabdarea persoanei care astepta pe sal. Camerista se
intoarse, vorbi ceva, apoi, in usa odiiii lui se auzira cAteva batai.
Domnule doctor, v roaga o pasagerd sa veniti: i s'a facut
cuiva rau.
Isi petrecu un halat. Pe coridor Il astepta o femeie cu parul
desfacut pe umeri In bucle aramii, cu fata toata de grije.
Va rog, va rog mult, iertati-ma cd va supar, dar sotul meu...
Vladimir trecu inaintea ei si Impinse usa camerei de aldturi:
becurile lustrului erau toate aprinse ; pe pat sta Intins un Vanar
cu fata panda, cu buze intredeschise, cu ochi innegurati. Pijamaua lui era desfacuta si pe piept o compresa improvizat dintr'un prosop ud.
Inima?
Nu stiu balbi femeia a lesinat. Nu a mai avut 'Ana
acum asemenea crize.
Tanarul suspina din adnc, ca si cum s'ar fi desfacut de o mare
greutate. Privirile-i prinserd a capata constiinta. Mna se ridica
Intr'un gest neinteles.
Lucien, dragule, ce vrei?
Parul aramiu isi coborise suvitele pe obrazul de ceara. Bar-
batul cauta sa alunge senzatia neplacuta iscata de cateva fire

ce-i atingeau buzele. Doctorul Ii prinse mna, pentru a-i lua pulsul
si, cu un gest domol, incerca sa potoleasca zelul sotiei:
Are nevoie de aer.
Doi ochi verzi, de coloarea frunzelor tinere, cautara spre el,

ascultdtori, naivi, plini de nadejde.
Nu... nimic, nimic... bolborosi bolnavul, care de abia

acum observa prezenta unui al treilea in camera.
Stai linistit, dragule, e un medic.
DUO ACROBAT
Buzele tngrului se strnabard nemultumite, falcile i se tncletara darze. 27* numara doctorul, cu ochii pe ceasornic i limba
secundarului ajunsese de abia la sfertul de minut.
Are temperatura mare. Se afla pe aici vreun termometru?

Intre perne, capul bolnavului se scutura, cu toata puterea
pe care o mai avea. 0 'liana voinica se incleta in bratul lui
Vladimir:
SA' plece ea, sa plece izbuti bolnavul sa ingaime, inspaimantat. Imeni, ochii negri cu tiv bogat de gene se fixard staruitori asupra doctorului. Femeia asculta, nedumerit. Un fonet de
mdtasuri i up se inchise. Tanarul paru deodata a fi cuprins de
o infrigurare ciudata. Incercd sa se ridice i, cu greutate, reui,
ajutat de Vladimir, s se salte ceva mai sus intre perne:
Ascultd-md doctore...
Gafaia. In obraji ii reveni o. coloare sangerie. Mana incletata
pe bratul lui Vladimir, ardea. Pe frunte i se ivied broboane de
sudoare. Avea un glas armonios, dei stins. Cuvintele se ingramadeau, patimae, fricoase:
Ea nu tie nimic. Nu trebue sa afle nimic.
Ce?
Degetcle se prinsera, ca nite ghiare, in tivul pijamalei:

Pieptul. E ca un foc.
Vladimir eau-L sa-i patrunda privirile. Avusese de-a face pAna
acum cu tot felul de oameni ciudati, cdrora cu greu le dadeai de

rost, oameni care-i complicau singuri viata, aducand fumul inchipuirii in limpezimile unei realitdti simple.
De mult simti astfel? Nu vrei sa te desbraci putin?
ranarul surase amar:
Cunosc sentinta, am avut grije i de asta. Apoi? Repaos,
aer curat, linite? Pe urmd? Din ce trdiesc? Meseria noastra nu
ne dd ragaz. Iar daca i-a fi spus i ei, ce a fi rezolvat prin asta?
Se aprinsese tot: vorbea repede, innabuit, cu teama. 0 umbra
de ras ironic se ivi pe buzele doctorului:
Sunt atAtea pensiuni modeste prin partea locului... De

ce-ai avea nevoie de un hotel luxos?
Ah, Doamne I suspina celalalt mai am in buzunar
tocmai at:Alia bani cat sa mai traiesc o luna, cu ingrijiri. Dupd
aceea? Doar dumneata tii ea vindecarea este, dacd nu imposi-
10
bird*, cel putin foarte tarzie... Vreau sa trAiesc aa cum Imi place.
Ce rost ar avea o agonie amanat?
Spune-mi te rog vorbi moale medicul care-i meseria
aceea atat de necrutAtoare, Incat nu4i poate lAsa nicicand
linite ?
Vera cic Lucien, duo acrobat s> afiele aunt In toate vitrinele. Duo acrobat rase el silnic. Ce mizerie I JucAm In-
tr'un circ. Pe vremuri eram dansatori i d5deam recitaluri. Caatigam
tocmai atat cat sA nu murim de foame. Vera mai ales avea un

talent putin obicinuit. Intr'o sear i-a rupt glezna. Osul s'a sudat
dar piciorul nu mai era tot atat de sigur pe miacare, obosea repede.
In timpul unui spectacol a ratat o scena intreaga. A plans, s'a

frAmantat, apoi a renuntat. Nu puteam s'o las singur, Incepusem
amandoi cariera. Eram deprinai cu aplauzele ar fi fost prea

trist o retragere definitivA. Tineretea ne-a Ingaluit sd InvatAm o
salt mortal MIA plasa. Pentru
meserie nou5. Acrobati la barA
asta nu mai era nevoie de o gleznd perfecta, doar bratul trebuia
s'A fie sigur i ochiul precis. Iar Vera are atat de mult curajl...
Obosise. Sudoarea i se prelingea pe obraji ca nite lacrimi.
Ochii Ii strAluceau fierbinti:
Maine seard avem spectacol. Te rog, nu-i spune nimic. Am
Incredere In dumneata. S'ar putea ca, afland, st-pi piard siguranta. Am mai avut i alta datA temperaturd i am jucat. Astazi
Ins ... nu tiu... a fost o ameteala puternica...

Asta e sinucidere curata, tinere 1
N'am de ales
*tiu i eu... Sunt deprins sA dau din umeri de ate ori
vAd aaa ceva. DacA a suferi pentru tot ceea ce vdd in casele in
care sunt chemat... ExistA InsA momente and mai am puterea
I
de a fi micat, de a mA simti slab. E pacat de tineretea dumitale... Viata nu InseamnA numai capriciu. Daca m'ati rasa sA mA
ocup putin de voi doi...

Bolnavul fnchise plcoapele, se IncruntA:
Sunt IncApAtanat doctore, e zadarnic. tiu bine ce trebue
sA fac ai de ce.
AscultA bAiatule, se supArA medicul nu ti se pare CA te
complici In tragedia o dumitale? Ar fi mai bine ca nici s5 nu
te mai ascult.
DUO ACRQBAT
II
Cu o micare surprinator de energicd, tAndrul se ridick din

pat 0-0 1ncle0A degetele in umerii lui Vladimir:
Nu, intelege-md odath. DacA Vera ar afla ... mi-e teamA.
Dar cautA sd intelegi 1 Mi-e teamd sd nu piece. Nu pot
-- se cutre-
murd el nu pot sd sufdr asta i tocmai acum hied... Eu nu

am pe nimeni altcineva ... Mi-e teamd doctore, mi-e teamA sa
nu mor singur 1
Glasul ii ragu0se. Vorbele sunau despicate, desthinuind o

grozavd tulburare, erau ca o chemare inteajutor, thsperatd.
Cum ai sd joci in halul Asta, mAine seard? se induplecd
Vladimir.
Dar femeia tocmai deschisese usa cuprinsd de nerabdare:

privirile verzi li cercetarA pe cei doi, cdutAnd sA InteleagA taina
ce se urzise intre timp.
Lucien, dragule, putem sd amdam reprerentatia prinse
ea capAtul frazei.
Warbatul se intepeni, neinduplecat, nu mai vru sd asculte

nimic. Vladimir gilsi prilejul sA se retragd. Era nedumerit, Incurcat.
In clipa cAnd inchidea usa, ochii lui IntAlnird strdlucirea salbatecA
0 rugdtoare din privirile tAndrului. Femeia vroi sa-1 conducd,

Insd se vdzu oprit de porunca tdioas:
Vera, rdmli aici 1
Mai apoi, un bilet trimis prin cameristA 0 purthnd un scris

suhtire, delicat, ii ceru doctorului o IntAlnire pentru a doua zi,
in hallul hotelului, la orele zece.
La ceasul fixat, coborincl scdrile, Vladimir o v5zu pe femeia
din seara trecutd a0eptAndu-1 pe un fotoliu, In fala lojii portarului. Purta un tailleur simplu, de coloare albastr inchis, 0 avea
o infatiare de adolescent, cu figura ei limpede, in care doar linia
obraznicd a nasului aducea un pic de cochethrie. Il IntAmpinA cu
un zAmbet timid:
Ai fost prea bun aseard. Eram atAt de zApdcitd incat mi-am
uitat obligatiile.
Doctorul nu rAspunse ; o privea ca prin ceatd. Era surprins

s5. regdseascd adierea de parfum care-i turburase, pentru cdteva
clipe, pe culoarul trenului, gandurile. Acum cAtiva ani... sau de
mult, foarte de mult, nici nu mai 0-aducea aminte, trAise zile fru-
12
moase... 0 chema... Dar ce se intampla? Mai putea oare inima

aceasta obosita se simtd ceva? Tresari: uitase unde se and.
Fetito draga, mi-ar face placere sa vorbim prieteneste
cateya momente.
Pentru aceasta am si venit. Am cautat sa scap de el. Din

fericire, azi aveam ora de studii. Ne place sa ne amintim uneori
ea am facut candva si arta: dansam pentru noi numai, ca sa

uitam mizeriile. Avem o pianist care ne insoteste pretutindeni.
Poate c ai sa asisti odata la studiile noastre: ar fi o ironie sa-ti
spun ca-ti facem o favoare, dar ceasurile acestea e tot ce ne este
mai drag...
Am plecat dela ora spunand cd trebue s fac cateva cumpdraturi.
Doctorul n'o asculta !ma: Ii cerceta obrazul palid, luminat de
vioiciunea putin sireata a ochilor. Mad sa surprinda oarecare
perfidie in ceea ce spunea, deoarece nu avea incredere in limpezimea celor petrecute si de abia atunci observa cd nu prinsese
intelesul cuvintelor:
Daca s'ar putea sa vorbirn Intealt parte aici nu avem
destuld liniste.
Pornir pe strazi, cautand drumurile ce duceau catre munte.

La ora asta spre Tampa nu e nimeni.
Intr'o vitrina, un afis mare anunta pentru aceeasi seara un
spectacol al marelui circ Arnoldo ; cu litere groase, mijlocul 11
ocupa numele celor doi Vera & Lucien, acrobatii la trapez, salt
mortal fara. plasa . Alaturi o fotografie: Inteun maillot negru,
subtire, fragild, micuta, Vera suradea cu o ciudata sucire a buzelor, jumatate ironie, jumatate amaraciune; ochii verzi, apropiati, patrunzatori, aveau o limpezime nevinovata si trista. Gray,
sumbru, Lucien Intr'un maillot alb care contrasta cu pielea usor
smolit a obrazului si cu ochii intunecati, 'Area cd respira numai
taind.
Frumoasd pereche spuse doctorul, oprindu-se o clipa sa
priveasca fotografia. Acelasi suras ciudat se ivi pe fata Verei:
S'ar spune ca am fost potriviti astfel pentru reclama.
Isi urmara drumul in tacere. Cativa pasi mai incolo, inteo
alta vitrina, se lafiliau niste cosciuge Inconjurate de coroane din
flori artificiale. Femeia avu o tresarire si intoarse repede capul.
DUO ACROBAT
13
Se simte mai bine bolnavul nostru? IntrebA domol medicul.
Spune-mi, doctore ce are? se agata Vera de bratul lui,

se stranse toata. speriat. Doar nu mai sunt un copill N'am dormit
toatA noaptea. Am stat In pat langd el i 1-am privit: era ant de
obosit, a gemut de cateva ori In somn. Am presimtiri rele. Spu-
ne-mi, e bolnav ant de rail?

Aveti amandoi nervii sdruncinati. Fii cuminte, vom vorbi
pe Indelete, asta vroiam i en.
Pe strada largA ce ducea spre Tampa, frunzele toamnei dzusera din belug. Erau atatea sclipiri arAmii in covorul de pe caldaram, Cate in buclele femeii. In stanga lor ruinele unui bastion
de cetate ii incalzeau zidurile cenuii la soare. Se aezar pe prima
band. intalnit In cale.
Ti-ar fi greu. s renunti la meseria de acum? incepu

Vladimir, abrupt, simtind totui cA Meuse o greald. Vera il privi
uimitA. Nu vroia s inteleagd.
Sunt bAtran i nepriceput, fetito. Crede-m InsA, cA-ti vorbesc ca un pArinte. BArbatul dumitale este destul de bolnav. Nu
tiu cum n'ai observat pada acum. SA-1 fad dragostea ant cle
orbi i de egoiti pe oameni? Te cert pentrucA o meriti. Ai avut
grije sA-ti clAdeti o viatA cat mai plAcutd i nu ti-ai dat osteneala
sa cauti mai cu atentie le ceea ce se petrecea alaturi. BAiatul acesta
are un curaj aproape smintit.

In starea In care se afld sA mai poatA tine piept tuturor eforturilor pe care le face ...e aproape de necrezut. Sfatul men? Dar
ce spun, sfat, este evidenta Insiii, e ordinul unui medic: plead,
dacA se poate chiar astAzi, cu el, undeva inteun sanatoriu, inteo
pensiune cat mai retrasA. Odihna, de asta aveti nevoie amandoi.
Mai sunt IncA sperante sal-1 poti salva.
0 neateptatA asprime se aternu pe figura femeii.
Avem angajamente de respectat. De altfel nu suntem de

fel bogati. Cred cA exagerezi putin domnule doctor, ca sA-mi sileti
hotArirea. In orice caz mai trebue sA mA gandesc la ceea ce am de
fAcut.
Glasul era Inghetat, vorba rAspicatA. Vladimir se aprinse:

Nu mai e nimic de gandit aici. Dad vrei ca bArbatul dumitale sa" trAiascA nu mai ai nicio zi de ovait. Mtfel,
14
REVISTA PUNIDATIILOR REGALE
Privind-o Intalni un chip descompus, chinuit, uratit:

Ce vrei & fac? Crezi cal nu m'am framantat destul din
pricina lui Lucien? II urmaresc, II vad cum slabete pe zi ce trece.
Este putin desechilibrat daca n'a fi fost In permanenta alaturi
de el, ar fi Meat cele mai mari nebunii. Eu 1-am tinut locul de

judecata, I-am domolit Intotdeauna. Ma Invinuieste de egoism?
Existd oare un egoism mai feroce cleat al lui? Totul vrea sd fie
facut dupa cum fi abate. Iti va fi spus ea e un sacrificat, banuesc,
ca sufera pentru a nu-mi produce mie necazuri. Trebue sa vii
odata la un spectacol: numai atunci cand tie ca-1 privesc sute
de oameni, cd are raspunderea actului pe care-I Indeplinete,
poate sa se schimbe. E crispat tot, numai vointa, numai energie.
Dupa aplauze redevine acelai Lucien nehotarit, capricios. Daca
tine sd traiasca e numai pentru aceste momente de prefacere,
cand castiga In proprii lui ochi; sau cand danseaza: daca ar ti
In clipele acelea ca.' mi s'a Intamplat un accident, cred ca nu ar
Intrerupe o miscare frumoas, nici nu s'ar clinti macar.
Tacu. 0 tristete adnca se lasase pe fata ei.
Poate de aceea II iubesc atat. Si nu ma pot plange ca nu-mi
raspunde la dragoste... dar nu totdeauna. Poate fi adevarat

chiar ca a renuntat la multe pentru mine. Sunt sigura Insa ca,
daca a fi ramas infirma, m'ar fi parisit.
Doctorul fi aeza parintete mana pe umarul ei:
Orice vei fi hotarft sa tii ca-ti sunt Intotdeauna aproape.
Cu putinul pe care-1 am...
Intrebarea sosi lamurit, dreapta:
De ce?
Vladimir simti cum se Inrosete. Murmura intimidat:
Nu Inteleg.
De ce vrei sa fad asta?

N'am ce sa raspund. POate pentrucii am mai facut-o i alt
data. Si s'ar putea chiar sa-mi fiti dragi...

Vera clatina capul:
Mai exista lucruri facute gratuit?...
Batranul se ridica, fi netezi haina:
Sa mergem. Pot sag vac] putin pe sotul dumitale?
Dar te rog, faria alte taine. Vreau sa tiu i eu ce vorbiti
se ripezi ea.
DUO ACROBAT
15
Fii linistita.
Bdtranul se &dim: Am procedat Fara tact. *i, In definitiv, ce
nevoie aveam sa ma amestec In lucruri care nu ma privesc? Gene-
rozitatea asta stupidd ma poate costa linistea.
*i foloasele? >>
Surprinse privirea admirativa a unui trecator Indreptat asupra

fnsotitoarei lui si simti atunci un fel de mandrie se nascu In el
o cochetarie intarziata. Iar soarele care-i mangaia parul fncaruntit
i se paru atat de bun, atat de drag I

Se oprira pe o strada Ingusta, din Brasovul cel vechi, cu tufa-
tisare medievala. Poarta boltit le dadu drumul Intr'un gang,

apoi intr'o curte interioara plind de ferestre. Pe o scara interioara,
mult sucita, ajunsera In fata unei usi masive, cu lemnul inflorat
si cu balamale de fier alit si nicrat cu ciocanul. Se auzea cantecul
unui pian, o melodie de Chopin executata cam fail arta'. Vera

al:ad clanta. Li se Infatise o sald micuta al cdrei mobilier redus
era alcatuit dintr'un pian asezat In colt si o oglinda cu cristal
prost, facnd ape. Pe taburet, In fata pianului, sedea o femeiusca
rotunda si joviala care fi saluta de nenumarate ori, zambindu-le
gales, cu un aer de rasfat.
Lucien studia o atitudine fnaintea oglinzii: purta niste pantaloni de trening agatati cu bretele de umeri si un tricou albastru
cu maneci scurte. Avea o gratie putin feminina, delicata, dar
gestul era precis si cu o siguranta viguroasa. 0 privire furise ii
masura pe cei doi noui sositi. dar niciun semn nu arata pe figura
lui cd i-ar fi vazut.
Lucica maica, sa-ti dau un doua-patra ganguri, tuguindu-si buzele, pianista, apoi Indrepta un suras binevoitor &are
Vladimir:
Poftiti, poftiti, e un loc pe banca asta lauga mine. Continua
fn acelasi timp sa ante, mecanic, indiferenta la miscarea degetelor. Vera o prezentd:

D-na Popescu noi fi spunem mai scurt, Popeasca.
Am si. compozitii, maica se repezi femeiusca, alintantandu-se si frecandu-si obrazul de umar. Avea ochi frumosi si o
gura exagerat de mica, lucru care-i da fnfatisarea unui sugaci de
celuloid. Sa-ti cant pe urma sonata mea. Aid nu ma intereseaza
ce fac; de altfel si bucateiele astea de dans tot eu le compun.
Numai cand obosesc o mai dau prin Chopin ori Beethowen. Vezi
/6
REVISTA FUNDATHLOR REGALE
dumneata, eu sunt artista de meserie, nu ma pot multumi cu

fleacuri din astea. Misc degetele si ma uit pe fereastra sau prin
sala, cateodata mai motai, and mi se face somn. Dar Vera si
Lucia'. sunt atat de draguti, cum sa nu-i ajut? Mai ales Lucia'
e o bomboana de baiat.
Dansatorul se deslipise de imaginea lui i, intors cdtre ei, ii
adresa un salut inghetat doctorului:
Nu te desbraci Vera?
Sunt prea obosit, iar dupa masa facem exercitii in arena.
Ar trebui sa termini .si tu. Uite, doctorul ar vrea sa te consulte
putin.
Dii-i drumu la niste piruete, Lucicd maica, si & inchid si eu
pianul...
Da-mi o variatie Vera, Inca nu s'a 1ncheiat ora vorbi el

iritat. Sotia se supuse, cu un aer ostenit. Privind In jos, incepu
sd miste picioarele, alcatuind i imbinand figurile: era ward de
tot i vioaie in ceea ce Ikea; pantofiorii micuti pareau ea sunt
niste fluturi al caror sbor se tesea prin aer, complicat si totusi

cu o admirabild regularitate. Mai suple poate nu erau nici picioarele paianjenilor and plsmuiesc arhitectura panzelor de matase.
Echappp battu, bris, bris, glivade, jet, ballon, assambl
forma ea tema variatiei, ezitand in alegerea figurilor. Pianul
ataca o melodie bine ritmata ; mainile executantei izbeau cu putere In clape. Dansatorul repeta varialia fard gres: avea un trup
elastic, subtire, muschii ascultau, supusi, orke comanda. Privirile
lui capataserd ceva inspirat, pleoapele erau desfaciite mult, buzele
suradeau tainic i toga Infatisarea lui marea impresia de plutire
In, gol, de falnica descdtusare din legile gravitatiei, pe care o avea
privitorul. Repet variatia de mai multe ori la rand, Oa ce,

obosit, transpirat, merse sa se rezeme de oglinda. Vera 1i aduse
un prosop, 11 inveli cu rniscari moi, materne.
Gata, gata acum ajunge I
Intr'o camera aldturata se afla vestiarul in care se retrasera
amandoi. Pianista asteaptd Oa ce se inchise usa apoi un vartej
de vorbe porni din gura ei:
Sd-ti cant sonata mea, maica. Sa vezi mai 1ntai cum am
compus-o, a e lucru tare ciudat. Visam, draga, & cram la pian
and deodata se deschide usa i apare un fel de cosciug imbracat
57
DUO ACROBAT
In cearceafuri. II purtau doi oameni. Ce aveti acolo? Ii intreb

i numaidecht dintre cearceafuri apare
eu. E Beethowen
Beethowen in carne i oase, asa cum e masca aia a lui din vitrine.
ce sa vezi maica, din ceafa lui pornea un fir 'electric, lung de tot,
ca o coada. Iar oamcnii aceia il pun pe Beethowen la prizd aa
ziceau ei. Atunci, nu tiu cum, mi-a venit sa ma apuc de cAntat
i mergea struna, dar eu nu tiam ce cantam. Cand ma trezesc
mi-aduc aminte bucata i o execut intocmai ca in vis. Dar mai
departe nu mai mergea de loc. Facusem i marul piticilor din
final dar andantele nu-mi venea draga, sd ma tai i nu mai aveam
inspiratie nici de doi bani.
ma rog eu da-mi i partea a doua
Beethowenich maica
a sonatei c pe celelalte acum le am . Afata mi-a fost, ea odata
simt cum fierbe ceva in mine 0 degetele prind sa se mite pe clape
i gata a fost i partea a dona.
Infrigurata, pianista incepu sa cante. Lovite tare, clapele

desacordate desfaurard o cascada de game ; apoi se preciza un fir
melodic, ea de romanta, in genul celor la moda prin 1910, fredonate de duduile visatoare.
Asta-i partea a doua. Acum allegro din introducere.
Dar tocmai cand se pregatea sd izbeascd din nou in claviaturd cu degetele bondoace i rachirate mult, Vera intr In
sala:
Popeasca, nu mai e timp; lasa ea o sa vind domnul sa te

asculte, alttdatt.
Inciudata, femeiuca tranti capacul pianului, ii stranse lucrurile 0 porni spre ue. Le arunca un bund-ziva burzuluit i plecd.
Vera izbucni in eas:
Aa e ea, cam sucita, dar nu trebue s te superi. Nou ne-a
fost totdeauna de mare ajutor.

Lucian sosit i el, Ii intinse grabit mna doctorului.
Cum te mai simti? 11 intrebd acesta.
Minunat, nu se vede?
Palma insa Ii ardea.
Tinere draga, nu vrei s ma asculti un plc?
II
opri Vla-
dimir.
Ah, ce zapacit sunt 1 Aseara am uitat onorariul II intrerupse celalalt, ducnd mana la buzunarul interior al hainei. Vera
2
18
ii privi, speriata de bruscheta lui, care incerca s semene a fatie

insulta. Doctorul vorbi intristat:
Ce pacat ea intelepciunea nu vine nici la batraneteI Tinere,
socotete ea nici nu ne-am vazut vreodata i c deci nu ai nicio
obligatie fata de mine. De altfel nici nu aveam ce cauta in rosturile
voastre. Faceti cum credeti Ca e mai bine.

Porni spre ue. Vera alerga dupd el:
Te vedem astd-seard la spectacol. Te rog, vino, pentru mine
cel putin.
Vladimir incerca sa se odihneasca dupa-amiaza. De cand

sosise in Braov, intamplarile se adunasera mai multe cleat incdpeau intr'o zi obicinuita, Ii framantasera zadarnic. Chipul Verei
ti staruia intre ganduri. Ii revedea, cu dearnanuntul, gesturile, ii
auzea glasul, Ii simtea prezenta, apropiata, vie, Matra. Si incepea
sa viseze. Se sili sa opreasca rdtacirea. <Slut i nebuna mai e i
batrnetea constata el ca incheere. Adormi. Se trezi thrziu,

transpirat, cu gura amara. Afard se inserase dea-binelea. Aprinse
lumina: era trecut de ceasul opt spectacolul incepuse. Se imbraca in grabd, apoi se opri pentru a aduce oarecare dichis toaletei. Ii zambi sieli, cu batjocura. a Sluta-i batranetea ii reveni
In minte gandul de mai inainte. Cohort scarile, uor, insufletit.
Ajunse tocmai la mijlocul programului: numarul celor doi

acrobati se sfarise tocmai, se auzeau aplauzele. Se interesa de
cabina lor i porni in culise, printre clowni, caini dresati i armtisari cu picioare subtiri i piele de matase, sa-i caute. Pe Vera o
and singura, inteo odait de scanduri cu mobilier mizer: tinea
In mana o carte de vizit pe care erau scrise cateva randuri. Parea
inganduratd.
0 clipa numai se scuza ea fata de Vladimir, apoi adouga
doua cuvinte pe cartea de .vizita, deschise ua i inmand cartonul
unui plasator care atepta afard:
Uite raspunsul.
Sosi i Lucian care intarziase in culise. Parea nespus de multumit, dei oboseala Ii adncise cearcanele de sub ochi. Pdrea mai
bine dispus fata de Vladimir. Se &anti cu Ufl oftat, pe o lada aezata in chip de scaun inteun colt al camerei. Un fior II scutura
intreg trupul. Apuca un ervet i-1 infaurd in jurul gatului, tremurnd.
ig
DUO ACROBAT
Imbraca-te Lucien.
Stii ca nu-mi place s te ocupi atat de mine ii raspunse
iritat sotiei.
Vroiam numai sa-ti spun adauga ea fdra a se tulbura
cd ar fi bine sa pleci inainte. Asta-seara te las sa mannci singur
cu Popeasca. Directorul m'a intrebat dac5 vrem sa continuam turneul si ne-a invitat la masa'. Stiam cd esti ostenit si te-am scuzat.
Multumesc fu raspunsul taios ai intotdeauna grije de
mine, chiar prea mult grije.
Tacutii, Vera, In fata oglinzii, continua sa-si scoat5. fardul de
pe obraz. Lucien Isi desfacu maillot-ul i-si freca pieptul cu un
prosop Inmuiat in alcool. SUL* repede imbracatul. Cu gesturi
incete Vera isi pieptana buclele, ganditoare ; doar child barbatul ei
puse 'liana pe clanta, se Intoarse brusc si 11 cuprinse intreg inteo
privire fierbinte, a carei disperare numai doctorul o putu vedea.

La revedere Lucien tremur glasul si parca lacrimi se
ivird in ochii verzi, deschisi mari. El tresari, incrunt spancenele,
o privi o clipd, apoi ridicand din umeri, se apropie, o saruta neglijent
pe frunte si pled.
Amarnic, batjocoritor, fu zmbetul ce stramba gura femeii l
Ramase abatuta, cu umerii plecati a obida, cu pieptenul uitat in
mana.
Ce vrei s faci fetito?

Cred ea ai inteles si ai inteles bine. Vreau sa m5 conduci
pana la hotel. Ma asteapta cineva acolo. Plec in seara asta.
Si crezi ca ai rezolvat ceva?
Ti-am spus ca judecata mea Implineste lipsurile celelaite.
Totul e socotit in amanunt. Contractul s'a sfarsit. Lui Lucien li
raman banii pentru ultimele dou saptamani ale angajamentului.
Mai apoi am sa-i trimit Popeaschii altii. I 1-am lasat ei In grije
pe 'Lucien: stiu c e indragostith de el si a n'are s-1 paraseasca
niciodata.
Iar cel cu care plec e un om foarte bogat, care ma urmareste

dela Bucuresti.
Socotesti ca are sa dureze mult legatura aceasta?
Nu-mi pas, am sa muncesc mai apoi. Imi voi gasi un alt
partener. Eu pot trai si In mizerie, castigul i-1 voi 'Astra lui Lucien.
Cum vezi, pana la urma, sfaturile dumitale au dat roade.

2'
20
Dar eu n'am vrut asta. Nu crezi ea' e o laitate ceea ce faci?

Mai tiu eu? Poate mi-e groaza sa-1 vad chinuindu-se astfel.
Inte lege-ma Insa ca altceva mai bun nu exista. Lucien e atat de
Indaratnic, de orgolios 1
Va fi scarbit cand va afla, te va urf 1
Ce-mi pasa 1 Amintirile nu tin cat lumea ...
Se tidied in sild de pe scaun. Ii imbraca pardesiul:
Vei fi ultimul prieten dela care Imi iau acum ramas bun,
ultimul meu prieten.
Biltranul veni alaturi de ea, ii cuprinse umerii; vorbi timid,
In oapta:
Fetito, In casa mea se mai and un loc. Nu am rude, sunt
singur. Tineretea ta imi va face bine; iar pentru tine e mai bine
sa ai un adapost al tau. Nu-ti cer nimic, & nu ma Intelegi greit,
loar tovaraia ta. Vom fi doi oameni singuri i e mai mangaietor
sd tii asta. Eti a-tat de inteleapta incat nu se poate sa nu vezi
drumul cel bun...

Vera fi lasa fruntea sd cada pe pieptul lui i &Au libertate
lacrimilor ce o sugrumau:
Eti atat de bun, !meat nu pot primi. Lasa-ma, fii sigur Ca
nu am sa ma pierd. Viata ne-o facem fiecare dupd cum socotim
cd e mai simplu. Pentru ce complicatii zadarnice? Ceea ce am ales
va fi bun ales.
In ua hotelului il imbratie din nou:
A vrea sa ne mai intalnim. *i tot intamplator, cum a fost
1 de data aceasta.
Doctorul Vladimir mai ramase cateva zile In Brasov. Incerca
sa-1 intalneascd pe Lucien, dar se pare ea' acesta II evita. Il zari"
o singura data in parcul din fata hotelului, stand pe o banca alaturi de pianista. Purta un .pardesiu gros, era Infaurat in aluri:
timpul se racorise. Popeasca sporovaia filed Incetare, punandu-i
Intrebdri carora el nu le raspundea nici macar cu privirea. Slabise
putin, umerii obrajilor se iveau proeminenti, ochii pareau mai

marl, mai neguroi ca inainte. Doctorul trecu prin fata lui dar el
nu-I yam i, socotind c ar fi indiscret s-I mai turbure, Vladimir
fi continua drumul. -
Peste cateva luni, in miezul iernii, o Intalni pe Vera intr'un

magazin de muzicd, la Bucureti: alegea nite placi de patefon:
DUO ACROBAT
21
Imi pare atAt de bine &A te vAd ii luA ea bratul. M'am

gAndit deseori la dumneata. Ai cumva cAteva zile libere? N'ai
vrea sA ma insoteti? Popeasca mi-a scris: locuete la Predeal
cu Lucien. Imi spune ca e foarte linitit; s'a ingrApt, se odihnete
0 mAnAnca bine. Are nevoie de chteva lucruri pe care vreau -s
i le due acum. Te-a fi rugat sA-1 vizitezi dumneata In locul meu.
Cred cA ar fi prea de vreme sd ne revedem. Nu-i spui nimic despre
mine, e foarte uor sA gAseti un pretext. Vezi cA n'am fAcut nicio
nesocotinta?
Vladimir primi, prietenos. In anticamera lui, de altfel, nu

prea se imbulzeau clientii. Vera desfAur in tren povestea ultimelor luni:
Dup cum ai prevAzut, m'am intors curAncl la vechea me-
serie. Joc inteun varieteu, mi-am gAsit 0 un partener. Peste

cAteva zile plecam inteun turneu, apoi in strAinAtate: Viena,
Paris.
PArea foarte vesel, vorbea mult 0 despre mice, iar numele

lui Lucien 11 rostea cu o nepAsare ce-1 supAr pe Vladimir:
Nu credeam cA ar fi cu putint5.... o mustrA el.

Vera inchise ochii, 10 lAsal capul in pernele canapelei.
Ti-am spus cd sunt o femeie cu judecata. In definitiv cred
&A toti oamenii sunt multumiti ap cum se OA.
SurAsul ironic 0 amar apAru ca altadata pe buzele crispate, ca
o remucare. Doctorul nu o mai intrebA nimic. In Predeal ii intAmpinA, topAind sglobie pe peron, Popeasca, de parcA mergAnd, s'ar
fi rostogolit ca o mingie.
Ce splendoare te-ai fAcut pApuico 1 Dar sA-1 vezi 0 pe
LucicA, e ca o bomboanA 1 Rumen 0 grAsut de pleznete. Incolo
linitit: banii i-am spus cA sunt ai mei. Ce mai faci domnule doctor?.
A, s-ti dau o veste teribild: mi-a promis cineva ca ma cheamA la
radio sA-mi cant sonata. 0 sA fie o revelatie, nu altceva I Am 0
vreo doi elevi pe aici, nite mucoi, dar plAtesc bine parintii.
Vero, maicA, sA tii cA nu-i chip sA vii la noi. I-am pomenit
cAndva de tine lui LucicA 0 a inceput sA injure, ca la up cortului.
Asemenea cuvinte murdare n'am auzit in viata mea 0 el care
era un Mat atAt de delicat 1
Nici nu aveam de gAnd.. Cred cA doctorul, in schimb, ar
putea sA-1 vadA?
22
Femeiusca ezit, incurcata:

Da, de ce, poate c'o sa-1 mai scoata din mutenia lui.
Pornira. Vera se opri in drum la o pensiune, unde urma sa-1
atepte pe Vladimir.
SA-ti spun ceva se agata de bratul doctorului Popeasca
fata de Vera mi-era greu s vorbesc. tii, Lucica vrea sa intenteze actiune de divort. Si de ce nu i-ar reface si el viata, c nevasta-sa, vazui si dumneata, n'a ramas de caruta. 0 fi avand si ea
vreo doi-trei barbati pe la Bucureti, ca urit nu e si nici proasta.
Lucicd ar vrea s ne casatorim. Apoi cred ea, insfarsit, si-a

gasit i el femeia potrivita, ca mai bine de cum II alint eu, nu se
poate l Pe barbat 11 tii legat cu o masa buna si cu un pat moale
i cald. Vera e altfel facuta...
Limbutia ei continua tot drumul. Se oprira mai apoi in fata
unei casute innecate in zapada. Ferestre multe cu geamuri scli-
pitoare, o 'Artie trasa frumos pada in prag.

Eu am facut-o. Am inviitat de toate aici: sa gatesc, s sparg
lemne, sa curat zapada. Dimineata tot eu fac i piata, ea nu avem
servitoare : II enerveaza pe Lucica.
Dintr'un coridor curat trecura inteun hall cu mobild de brad
vopsit in culoarea scoartei de copaci. Era cald si lemnul mirosea
placut, a padure. Intr'un fotoliu; in fata caminului, cu un pled

pe genunchi, Lucien sta aplecat deasupra unei carti deschise i
insemna, din cand in cand ceva pe o fil alba.
Magdaleno, nu-mi gasesc ochelarii se auzi o voce slaba
si indiferenta.
Doctorul nu-1 recunoscu la inceput. Obrazul altadata subtire
'Area buhait, privirile nu mai aveau nicio expresie, buzele erau

rasfrante in chip neplacut. Vazandu-I pe mosafir, Lucien nu avu
nicio tresarire ; Ii intinse, moale, o mand calda i putin transpirata:
Ne-am intalnit pe drum incepu sa explice Popeasca
i am crezut ea ai s te bucuri daca o s-1
El nu Ma In seama cele spuse:
Mai pune un lemn pe foc. Ai Intarziat cam mult in ora:
e zece jumatate i Inca nu mi-ai preparat sandwich-urile 1
Ii aruncd o privire lenee, obosita, lui Vladimir:
Invat contabilitatea. Sper sa reusesc i fara profesor. Ma
gAndeam sii-mi cant o slujbA in Braov; de altfel -tilt perfect dou
DUO ACROBAT
23
limbi straine. Cred c5. n'o s-mi fie greu, ce pArere ai doctore?
Ar5t ceva mai bine acum, nu? Ai avut dreptate, te rog sA mA
ierti cA n'am tiut atunci sA-ti apreciez sfaturile: simt cum Imi
revine tot mai mult sAnAtatea. MAnAnc enorm. Nici nu md mai
gAndesc sa plec din locurile acestea.
Urmezi vreun tratament?
Mi-am fAcut nite radiografii la sanatoriu; nimic gray:
o leziune neInsemnatA la vArful plAmAnului stAng
a i Inceput
sA se cicatrizeze. A doua radiografie a fost multumitoare. Fac
apoi injectii cu calciu. Dar a vrea sA tiu i pArerea dumitale.
Magdaleno unde mi-ai pus clieele? Ce mAncare faci astAzi? Poate
c5. doctorul rAmAne cu noi...
Plec curAnd i trebue sA lichidez i nota dela hotel. Am

trecut numai sd te v5d.
Nu fii atAt de grAbit, doctore. Am invdtat Intre timp ca
graba e cu totul zadarnicA In viatA. Timpul tot acelai e pentru
toti, cu aceeai m5sur5.
Tui uor. Ceru termometrul, apoi o sticld cu apA caldA. DupA
ce le avu, se instald mai comod In fotoliu, inchise ochii i offa

multumit:
Ce bine e sA traieti fArA gAnduri
murmurA. Apoi o strig5
din nou pe tovarAa lui, care se agita prin bucAtArie:
Magdaleno, nu vrei sA ne anti ceva?

Femeia li asculta cu supunere toate cererile; deschise pianul
care se afla pe o estradA, Intre dousa ferestre, acoperit cu un pl.
Ce-ti dorete sufletelul, Lucicd maicd?
*tii, melodia aceea a lui Chopin.
Aha, Intimit .
Degetele pianistei c4tigaserA in artA, erau mai sensibile. Muzica se strecura caldA, insinuanta, legAna inima, o Induioa.
Viens dans mes bras, o mon amour ...

IncercA sA fredoneze Lucien, dar II cuprinse un nou acces de
tuse. Respira greu. Ii acoperi fruntea cu palmele i ascultA astfel,
tAcut, Incremenit.
Nu tiu ce am, mA usturA pleoapele...

Intre gene Ii rAm5seserA douA lacrimi micute. Doctorul se
ridicA s5 piece.
Mid mai vii pe aici, sA nu ne uiti II pofti Lucien,
24
Vera fl astepta In camera de lectur a pensiunii. R5sfoia o

carte, spicuind fraze, de ici, de colo:
Intrevederea a fost calmA?
El InsA g5si inutil s5-i mai povesteasa ceva. OdatA reveniti
In Bucuresti, se despArtir5 Med a-si mai fixa vreo alt IntAlnire.
Turneul Verei incepea de altfel dupd ateva zile.
La o s'AptAmn dela voiajul spre Predeal, ziarele anuntau
accidentul pe care-I suferise cupful de acrobati Vera & Jimmy
Intr'un varieteu din Timisoara. Trapezul avusese o legtur s1ab5,
se desprinsese. Femeia fusese transportat la spital, cu o fractur
la baza craniului, partenerul avea numai chteva contuziuni.
In primAvar fl afl pe Lucien, In tovArAsia pianistei, la un
spectacol de opea.
Am venit s autAm niste acte pentru cununie fi explia
Popeasca apoi o stergem fnapoi la Brasov. Lucia si-a gAsit o
slujb5, eu am sA dau lectii. A, dar nu stii: biata Vera a murk

Intr'un spital la Timisoara, din cauza unui accident. I-am spus
eu prea era mare imprudenta s joace fdr plasA 1 Dar ea nu
vroia sA asculte nimic: pretindea c ar avea angajamente mai
sigure si mai bine plAtite astfel.
In sald se stinser luminile. Cortina se ridia pentru scena din
tavernA, din Carmen : o pereche de dansatori se InvArteau In
fata rampei, schitAnd un joc spaniol. Lucien se aplea spre doctorul
Vladimir :
Dansul acesta 1-am interpretat andva i eu cu Vera. Avea

atAta talent, saraca
1
OVIDIU CONSTANTINESCU
PAUL HAZARD
Pentru Franta Indurerata de astazi i pentru acea umanitate
care mai crede In adevaratele valori umane, disparitia intrucatva
tragica a lui Paul Hazard friseamna tied o rana, care va sangera
mult vreme.
S'a stins, la Paris, acum &ma luni, in cateva ceasuri, rapus de o
angina pectorala, pe care organismul sau ubrezit de atatia ani de
privatiuni n'a mai putut-o combate. E umilitor pentru omenire
ca un mare carturar s fi suferit de frig ierni de-a-rfindul, prada
pneumoniilor periodice cu greu vindecate, pandit la fiecare pas de
coalitia tuturor relelor Dei la varsta de 66 de ani, Paul Hazard
a murit prematur, In pling productie, In plind inflorire intelectual.
Originar din Flandra franceza, era un Nordic * cu statura
mijlocie i cu ochi albatri, rece i distant la primele apropieri, cu
gesturi i cuvinte putine i masurate. Dincolo de aceste manifestari
sobre staruia insa o inim larga i inteligenta, care se daruia rareori,
dar se daruia bine i pe care putini au cunoscut-o. Faptele i oamenii,
le judeca aspru, dar fara gre. In totul, o personalitate viguroas,

perfect inchegata, cladita pe valori bine meditate, pe renuntari
consimtite odata pentru totdeauna i pe caliti contradictorii,

impacate inteun sanatos echilibru.
Era Francez cu desavarire, condus de cele mai nobile i mai
incercate instincte ancestrale. Francez, in primul rand, prin calitatea unei inteligente care-i domina intreaga fiin, o inteligenta
suverana, sigura, precisa, calma, fara acele ascunziuri obscure,
care dau iluzia aclncimii, adanca totui prin insai structura ei
luminoasa ; o inteligenta cartesiana, dotata cu mare putere selectiva,
cu mari aptitudini intuitive, indreptata spre concluzii ferme i

hotarite, fara precipitari, dar i fara acele indoieli prea staruitoare,
26
susceptibile sd paralizeze actiunea spiritului ; o inteligenta cu atat

mai viguroas cu cat isi cunostea limitele fatale si consimtea sa"
se mentin6 in interiorul lor, lard dep6siri iluzorii, lard ambitii

nem6surate si sterile.
Paul Hazard nu credea In virtutea _sistemelor si evita din
instinct orice automatism. El nu avea pretenita s5. creieze o lume,

ci s'o inteleagd pe cea existentd. Nu era un demiurg, ci un cercetiltor.
Lumea ii ap6rea sub specia unui proces deschis, bogat In nepre

vdzut, mereu nou. 0 intampina cu proaspete mirari si cu activd
curiozitate, mereu regenerat. Sensibil la misterul vietii si lavalorile
ideale, Paul Hazard reducea aceste fapte la dimensiunile omului si
se ocupa, nu de ele, ci de reflexul lor In spiritul trecnor al epocilor.
Lipsit de predispozictii metafizice, inteligenta lui Paul Hazard era
inteligenta unui admirabil observator psiholog, supus imperativelor
de mgsur, de tact si de discerndmant ale rasei sale.
Om de carte, Paul Hazard n'a fost robul, ci stdpanul cArtii.

Eruditia nu-i strivise personalitatea, ci o ajutase s'a infloreasc5.
armonios si omeneste, fdr5 umbra de pedantism. Spontan, dar poate
si ca un corectiv al vietii sale de studiu, ca'uta apropierea de viata
simpla, de realitatea concret, pe care le aborda cu ingenuitate si

voiosie. De aceea, se indrepta cu intelegere spre misterul copilului,
iar una din cartile cele mai personale din cate ne-a lasat, se ocupd
tocmai de psihologia si de literatura infantild (Les Enfants, les
Hommes et les Livres, Ed. Hachette).
Nu era un om de salon, dar reusea sd fie un fermeator om de
societate. Stapanea din instinct arta sociabilitatii si o practica

nesilit. F5ra sd urmareasca str5lucirea si Mf s5 acapareze cu
indiscretie atentia si conversatia, stia sA povesteascd delicios, fara
lungimi, MA' raTaciri episodice, fard eautare si afectatie, totdeauna
nou si semnificativ, sobru si simplu: fraza, naratiunea, conversatia
lui Paul Hazard erau o incantare permanent.
Acelasi farmec specific francez avea si omul de spirit *. Spiritual asa cum numai Francezii pot fi, Paul Hazard manuia cu inkstrie cuvantul vioi, fin, eliptic, totdeauna potrivit situatiei, pe care
unii strgini II bagatelizeaz, fiindcd nu-i inteleg comorile de experienta si de intelepciune condensata.
Darurile acestea variate de patrundere, de sobrietate, de limpede
ratiune, de rasbatatoare intuitie, compuneau un exemplar uman
PAUL HAZARD
27
de exceptionala calitate si perfect reprezentativ. Cdci Paul Hazard

a fost floarea unei civilizatii frd egal, care a stiut sa se desdvarseasca
in uman, dispretuind gratuitatea sterild a salturilor in ipotetice

supraumanitAti. In fata acestui intelept, te simteai pared in signrantd. Indoielile chinuitoare se potoleau. Solutiile pe care le afla
pentru cele mai spinoase si confuze probleme aveau o modestie
solidd si Ina ltd, care te smulgea din contempldrile lard rezultat
tangibil si te reinstala In posibil. Prin el vorbea un lung trecut
de mari si decisive experiente spirituale, o intreagd societate intemeiata pe valori statornice, verificate de veacuri. Ascultandu-1,
intelegeai mai bine pe Montaigne, pe Racine, pe Voltaire, pe Stend-
hal, al caror ideal intelectual si moral se rezuma oarecum in

personalitatea lui.
Rand pe rand conferentiar la Universitatea din Lyon, profesor
la Sorbona, apoi la College de France, Paul Hazard a fost un inva0-tor cu mare vocatie. Vreme de doudzeci de ani, a fost poate profesorul cel mai cautat si mai consultat de &are sute de elevi recrutati
din toate colturile globului. In jurul lui se constituise un fel de

republic a literelor, cu raporturi cordiale intre Australieni, Neozelandezi, Americani, Francezi, Romani : o imagine in mic a ceea ce
intr'o zi ar putea si ar trebui & fie o mare realitate. Astazi, acesti
fosti discipoli sunt profesori la Sydney sau la Princeton, la Liverpool
sau la Lausanne, si perpetuiazd acolo memoria si invatatura

ma estrulu i .
Un astfel de prestigiu se explica prin tactul suveran al profesorului, prin simpatia si. intelegerea pe care o avea pentru tinerele
personaliati. Deschis discutiei, sensibil la argumente contrarii
si la puncte de vedere noui, Paul Hazard rasa inteligentele & evolueze liber, pe cdile lor proprii, multumindu-se sd semnaleze primejdiile in perspectiva si impasurile sterile. Pentru fiecare dintre
elevii sdi, el era constiinta care vegheaza si prevede. Tuturor, le-a
comunicat un spor de lumina si de organizare, un gust anume

pentru expresia precisd si. pentru compozitia riguroasd, calitdti pe
care studiile franceze le postuleaza si le implied.
Mai mult insa cleat prin aceste interventii dela caz la caz,
profesorul influenta prin insusi exemplul sdu, la catedra. Se stia
Cali pregdteste minutios fiecare lectie, fapt cu fapt, idee cu idee.
Desi dotat cu spontaneitate si mernorie, Paul Hazard nu. vorbea
28
niciodata fara note, uneori desvoltate, *i fara concluzii formulate

dinainte. Avea o metoda personala de ali redacta i clasa fi*ele,
pe capitole i paragrafe ; o metoda stricta, care nu lam camp liber
fanteziei i-i interzicea sa rup firul unei expuneri, totdeauna

bogate i limpezi, pentru a se risca in desvoltdri prestigioase, pe
care le dispretuia. Astfel ingradit pe un teren cu grija explorat,
talentul profesorului se desfilura lard afectatie i gra improvizari,
cu exernplara probitate intelectuala. Nu aspira sa imbete i. s

entuziasmeze, ci numai sa ins truiasca. i totui, fiecare cuvant al
profesorului era aa de plin de seva, aa era de directa i de sincera
viziunea faptelor reprezentate, aa de viguroasa interpretarea

i traducerea lor In idei, Inca t conferinta lui Paul Hazard incanta
chiar pe profani.
tia sa reducd la semnificatii esentiale faptele cele mai variate,
sd impleteasca in sinteze luminoase complexele cele mai rebele, sa
construiasca solid exacte peisagii de idei. -tia mai ales & descopere
ca nimeni altul interesul istoric sau omenesc al vietilor i al textelor.
Viata unui autor, chiar secundar, povestit i interpretata. de
Paul Hazard, ciipata un relief halucinant. Aezate de dansul in

viul epocii, scrierile cele mai obscure i mai lipsite de sare, revelau
sensuri nebanuite.
Nu urma'rea efectele de elocventa. Totui, in sobrietatea ei,

conferinta lui Paul Hazard era o neincetata scanteiere spiritual.
Cuvintele de spirit izvorau spontan, cu necesitate, din insai faptele
expuse. Iar din cand in cand, la articulatiile planului, o formula

sintetica rezuma desbaterea i opera transitia. Interesul nu ostenea
niciodata. Expunerile cele mai severe progresau sigur spre concluzie
i revelau o gandire dinamica i ho-tarit. Expunerile cele mai

aride capatau aripi, se gradau savant i oarecum dramatic, devenind
un act din imensa drama fara desnodamnt a spiritului omenesc.

Paul Hazard a fost un maestfu al cuvantului masurat, fail indoiala
unul din cele mai desavarite talente de catedrd ale Universitatii
franceze din zilele noastre.
Ii formase conceptiile literare i ii perfectionase metodele de
cercetare la coala Normala Superioara, sub dascali ilutri. Ca toti
contimporanii lui, concepea istoria literara in mod pozitiv, ca pe o
disciplina tiintifica, intemeiata pe documentare scrupuloasa i.
vas-Ca, pe critica textelor i a marturiilor, pe gruparea riguroasa
PAUL HAZARD
29
a faptelor. Influenta lui Gustave Lanson asupra tAnArului cArturar

a fost poate decisiv. Dar personalitatea lui Paul Hazard depea
pura doctrinA lansonianA. PreocupAri de artii, de simetrii i stilizAri,
interveneau in constructiile 0 in stilul ski, Vddind influenta altor
inainta0 ilutri, a unui Taine, poate chiar a unui Jules Lemaitre,

oricAt de paradoxale ar pArea aceste apropicri de nume. RAmAne
sigur, ia mice caz, cd intre un Daniel Mornet, un Georges Ascoli,
un Felix Gaiffe, lansonieni de strict traditie, 0 un Paul Hazard,
mult mai complex 0 mai eclectic, diferentele sunt foarte sensibile.
Originalitatea lui Paul Hazard se manifesta prin lArgirea orizontului literar. De tAnAr, emigrase din studiile literaturii nationale
0 privise peste fruntarii, cultivAnd literaturile strAine, cu deosebire
pe cea italiand. Teza lui sorboniand din 1910, despre influenta

Revolutiei franceze asupra literaturii 0 spiritului italian (La Revolution francaise et les Lettres italiennes) II aezA printre cei dintAi
reprezentanti ai celebrei coli franceze de literatur comparata,
succesor al lui Joseph Texte, confrate mai tAndr al marelui Fernand
Baldensperger. Cu acesta din urmd intreprinse in 1921 publicarea
vestitei Revue de Littrature comparee, de reputatie mondial,

scumpd elevilor celor doi maestri. P And la disparitia ei in 1940,
vreme de aproape doudzeci de ani, aceastd publicatie a reunit in
ale sale douAzeci de volume de Cate aproape o mie de pagini, un
imens material de fapte i de idei (< comparate , privind toatc litcraturile globului, i a devenit un organ de referint necesar oricui
intreprinde studii de influent 0 de transplantare literard. Aland

de aceast revistA, cretea o colectie de monografii cu acelai
obiect, dintre care unele rAmAn pretioase 0 astAzi. In jurul celor doi
profesori se infdptuia astfel o imensA muncA de laborator, la care
participau reprezentanti ai multor literaturi, insufletiti de aceemi

conceptie a unei spiritualitAti internationale, cu rAddcini infipte
in soluri locale, dar inflorind in adierea aceluiai ccr comun. Pe
aceastA cale, se iveau explicatii noui pentru fenomene cunoscute
de multh vreme i socotite ireductibile, iar sfera originalitatii

individuale, pierzAndu-i o nou fractiune de mister, tindea 0 mai
mult sa coincidA cu adevAratul nucleu al impulsului creator. Litera-
tura comparatA, mai mult deal simpla istorie literar, devenea,

sub anumite raporturi, cea mai pretioasd documentare a genezei
i formelor estetice.
30
Orizontul lui Paul Hazard era lima si mai larg clecat al literaturii
comparate propriu zise. Constient de interdependenta in timp si

spatiu a tuturor formelor de manifestare spirituala, Paul Hazard
a inteles ca scrutarea acestui paralelism reveleazd noui aspecte ale
fenomenului literar. Dincolo de diversitatea aparentelor, un substrat
comun alimenteaz toate manifestdrile unei epoci, filosofia ca si
religia, moravurile ca si politica, stiinta ca si arta. Acest postulat,
cu evidenta apriorica, se verifica pe teren, dar nu rigid si automat,
ci sub til si liber. Privit din acest inalt punct de vedere, o epoca
apare ca o reverberatie de idei si de forme, modificate si deformate
la infinit, cand supuse contemplatiei si topindu-se in sensibil, cand
armate de vointa si aruncandu-se in valtoarea actiunii. Aceleasi
orientari si tendinte ale unui timp se metamorfozeazd in sisterne
de gandire, se cristalizeaza in forme de sensibilitate si de arta,
se proiecteaza in fapte sociale. Urmarirea si identificarea acestor
similitudini nu stau la indemana oricui. Nicaieri observatia nu e
mai dificila si nu ofera mai multe rniraje. Pe terenul alunecos al
acestor jocuri subtile si fecunde nu evoluiazi cu sums cleat

cercetatorii cu vasta si variata informatie, capabili s reziste ispitelor
facilitatii si sd descopere sensurile celei mai fluide curgeri si celei
mai adanci realitati.
Paul Hazard se numara printre acesti cercetatori. Cele trei

volume despre Criza conViiniei europene in epoca de mari turburari
si rasturnari dela 1700 (Ed. Boivin, 1935) sunt produsul unei

asemenea viziuni integrale. Mai putin sistematic cleat Taine si in
acelasi timp mai seIectiv si mai sintetic, dar inrudit cu acesta prin
darul de a reduce aparentele la semnificatii si divergentele la unitati
esentiale, Paul Hazard redeschidea istoriei literare o cale pe care
nu se umblase de mult si pe care va trebui totdeauna sd se inainteze
cu extrema' prudenta.
In cartea aceasta, care constitue unul din triumfurile istoriografiei moderne, prudenta se alia cu ingeniozitatea. Filosofi ca Spinoza
si Leibniz, heterodoxi ca Richard Simon, Pierre Bay le, Fontenelle,
Fenelon, conservatori ca Bossuet, doctrinari ai q naturii in religie
si in drept, calatori, utopisti, revoltati o intreagd lume impartita
la tabere nationale si ideologice, cand unit, cand desbinata de
conflicte epocale, colabora la rasturnarea unei societati si la instaurarea alteia, dacd nu mai buna, cel putin mai conforma gradului de
PAUL HAZARD
31
evolutie atins de umanitate. Cate perspective grandioase in aceasta
vasta incaierare, care vestea cel mai dramatic dintre veacurile

moderne i permitea sa se intrezareasca sangeroasa i fecunda concluzie a Marei Revolutii
Preocuparile de acest ordin puteau conduce pe cercetator catre
orizontul prestigios al marilor explicatii abstracte, aa cum incearca
sd le formuleze filosofia istorici. Dar Paul Hazard nu era un teoretician. Pentru a opera rodnic, gandirea lui avea nevoie de suportul
colorat al faptelor i al textelor, cat mai numeroase i mai variate.
In vecinatatea proiectiunilor filosofice, Paul Hazard ramanea un
istoric, tributar al documentului strict.

Dar tributul acesta nu era idolatric migaloasa i ingusta. Dacii
pasiunea lui Paul Hazard nu se prelungea in filosofie, ea se prelungea i se realiza in arta. A fost cel mai artist i eel mai inspirat
dintre istorici: un istoric cu mare talent de scriitor i cu prctioase
daruri de compozitie dramatica i arhitecturala. Peisajele complexe
pe care le zugravea, formau tablouri de epoca, savant construite

i perfect echilibrate. Dialectica istoriei se deslaura sub ochii lui
pe un ritm larg i se ordona in ample simetrii i gradatii. Criza
contiintei europene dela 1700, era drama contiintei europene dela
acea epoch'. Stilul insui Ii avea personalitatea lui nervos, scurt,
spiritual i dens, Med ornamente retorice, dar incarcat de sugestii
i de prestigii organice.
Alaturi de artist, staruia moralistul. Un moralist z francez

aplecat pe destinele omului i Incercand & le descifreze misterul.
Nimeni nu a tiut umaniza literatura i istoria cu o mai pasionata
curiozitate. Ce &Idea i simtea un Francez, un Englez, un German
dela 1700; cum ii impaca nelinitea i cum Ii cauta fericirea ;
cum renunta la ce-a fost i se exalta pentru ce va fi; cum inventa
idealuri, naruite maine
Ambitii, neliniti, orgolii i cautari de
sine, aceleai i mereu altele... Spectacolul acesta uman prin

excelenta se desfaura sub ochiul, cand melancolic, and ironic, al
unui istoric pentru care istoria, mai mult decat o disciplina i o
tehnica, era o mare i sguduitoare marturisire.
Alegandu-I, in 1940, Academia Franceza, mai mult decat un
savant istoric, prizonier al disciplinei sale, alegea un om de mare
talent i de mare vibratie umana.
32
Au sosit apoi durerile i restritea. Surprins de rzboi in America,

unde universitatile ii disputau concursul sdu, Paul Hazard a Inte les
&Ili reia cursurile la College de France i studiile despre veacul al

XVIII-lea european. Cartea lui din 1935 trebuia s'a se desavareasca
printr'un studiu de aceeai intindere despre filosofia luminilor. In
ciuda dificultatilor personale i nationale, cartea se intregea i

incepea sa traiasca. Iar In ultimele saptamani, ieisera primele corecturi din ceea ce urma sa fie La Pense europenne au siecle des
lumieres, 1715-1780 ... Dincolo de aceastd carte, Paul Hazard

zarea alte perspective: descoperise, in furnicarul misticilor i teosofilor vremii, un veac al XVIII-lea nebanuit. 0 descoperire pe care
a Inchis-o mormantul, odata cu o mare inteligenta i un mare

farmec omenesc.
Se mandrea care sfaritul victii sale indoliate ca invinsese Inca
o iarna i ca-i mai ramneau doar ase lectii pentru ali termina
cursurile, mai fericit decht Paul Valery care, bolnav, de-abia le
Incepuse pe ale sale. Si aici Paul Hazard a mers pana la capdt.
Astfel, moartea lui e o ultima lectie. A murit eroic, pe inaltele
baricade ale spiritului, in traneele aeriene ale ideei. Inainte de a
muri, a suferit i s'a invins pentru ca Franta sa traiasca, pentru ca
spiritul sa invinga. In naruirile i rasturnarile vremii noastre, sunt
lucruri care nu se pot rasturna i narui. Pentru onoarea adevaratei
omeniri insangerate, Paul Hazard n'a abdicat. Iar moartea lui se

schimba inteun simbol aa de transparent, Inca oricine ii poate
deslu*i sensurile mari.
Murind aa cum a murit, Paul Hazard ne Inv* cd la groapa lui
nu trebue sa plfingem, ci sa stdruim.
BASIL MUNTEANTJ .
CANTECIJL APELOR MARI

1.
Din nou, oamenilor, viu intre voi,

din nou, dug lungi rAtAciri,
dup dibuiri prin bezne i cenusd.
Luati seama bine! Eu,
Miron Radu Paraschivescu, (adica eel dinainte i anume prcgait),
viu din nou intre voi,

cu toate viorile despletite in mine,
cu toate cAntecele adunate de ani i ani de zile,
cu toate dorurile i fata mea arsd,
cu pArul rAvAit de vAnt, cu inima p linA.
Luati seama si ascultati-mA I
Sau, mai bine, nu ascultati de nimic i de nimeni
Veti auzi de departe sosirea mea :
fiindcA port odat cu mine, ca 'n cartile de scoala, anatomice,
pomul cel alb al sistemului nervos, cu el yin impreund,
cu pomul alb ca un fluviu
cu milioane de afluenci, de rAuri i pArAiae.
I
E undeva, poate 'n inima pAmantului,
poate 'n inima lui de piatr tare,

poate intre ferigi si pomi de mult putreziti,
In trunchiuri de pomi in care frunzele i melcii si-au lAsat tiparelg
ca 'n neagra huilA,
e undeva, departe, peste creste de smarand, i dincolo de e:e si
sub ele, 'n adAncuri,
undeva unde nici un ochi nu poate pAtrunde,
3
34
in pdurile batrane sau calcinate de milenii,

in pAduri unde doar mierla fluier ziva si privigbetoarea cant in
noapte cu 16cedmi cat stelele,
ascultati cum se aude undeva,
un susur bland, un pier usor Ca un oftat, mai mult un svon,

e undeva la capatul pmntului, sau poate in inima lui, o soapt,
o adiere de vant si de rdcoare, sau de jar.
2.
Care copil a intrat aici, cu degete ude,

cu degetele lui de scoic6 si miere,
si-a dat la o parte ferigile,, brusturii?
In pa' durea neagra, de noapte,
in noaptea ei mai noapte decat noaptea,
cineva, eine stie de unde,
a patruns aici si a zArit un fir.
Un fir de iarbA si pe geana lui,
o lacrim6 de rou.
Asa se nasc praiele 'n pduri,
yin de departe, de cine stie unde,
poate dela marginea pmantului,
poate din inima lui,
de undeva de unde niciun ochi nu poate palrunde,
poate cine stie ? din inima mea.
0, desigur, din inima mea pornesc praiele toate.
Oamenii mei, oamenii mei,
sant mate a ceste izvAre ascunse, fecunde,
voi nu le-ati stint, si nici eu,
care ocbi le poate parunde ?

Dar ele au fost dintotdeauna, au a steptat
facute in culcusul lor pe care-1 credeam cu totii de piatr, de cremene.
Luminile astea din ochii mei, negre,

vedeti-le, sant gemene 1
CANTECUL APELOR MARI
35
Asa sant toate raurile, toate vanturile,

toate paraiele: gemer e, surori,
ca si voi, ca si noi, oameni nestui,
neosteniti, iscoditori.
Izvoarele cresc in mine ca niste flori.

In dimineti, o mierla fluierd subtire,
dupa cine fluierd mierla?
In nopti de matase si de stela tare

plange prelung o privighetoare,
canta cu lacrmi, dupd cine oare?
Ca ele am plans, m'am sbatut,

am asteptat, am dorit.
Pe voi toti v'am dorit,
in noptile voastre cu somn ca pamantul cel negru si bun,
eu am plans pentru mine, am plans pentru voi
si-am fluierat in dimineti senine,
am fluierat ca un mierloi,
dup eine?
;J.
Ascultati, ascultati,
sau mai bine nu ascultati de nimic si de nimeni,
de nimeni deck de voi,

de durerile voastre, de dragostea voastra, de bucuriile si izbanzile
voastre 1
Asa am ascultat si eu,

in padurea adncd a singuratatii mele;
imi treceau vanturi prin creste ca jaguarii, ca vulturii,
se despleteau crengile Ca niste barbi de verdeata in vanturi,
si din toate acestea s'au nascut

marunte, unul Cate unul, pe rand,
toate aceste despletite canturi.
Se
4.
Care din voi n'a fost caltor,

care din voi nu s'a topit de dor,
care din voi n'a iubit 0 n'a Inelat,
care din voi n'a patirnit, n'a plans 0 s'a bucurat?
In calAtoriile mele, nesfalitele,
am umblat 0 descult 0 'n cizme de apte poti,
dar n'am iubit nici verdeata cea neagra a bradului, nici alba
lumanare a mesteacanului,
nici drumul larg 0 tare de tran6,

cum am iubit izvorul ieit In cale simplu, firesc,
aruindu-se mereu, tuturor;
atatea suspine erau In lacrima lui,
atatea l'acrami In limpezimea lui,
atatea guri au Mut din el,

dar el trecea mai departe,
mereu acelai, mereu, nesfarit,
izvoarele, oamenii mei, au un rost de 'mplinit.

Imi place pasul izvoarelor prin culcuuri de frunze,
imi place clrurnul lor optit printre arbori i pietre,
izvoarele tree cu nite pai de Inger,
cu paii lor de Ingeri ai pdmantului,
i 'n apa lor se oglindete i cerul 0 furtuna.
I.
Acum, se aude cum yin,
de departe, de eine tie uncle,
ca un cantec domol i dulce, ca un suspin,
izvoarele limpezi pleaed din munte.
Merg undeva, spre rostul lor tiut,
niciun porn nu le-abate, nicio piatr,
0 MA: s'au Intalnit undeva, i-au dat mana,
firul m5runt e acuma o spa, un rail.
CANTECUL ATELOR MARI
Priviti plansa anatomica, alba,

acolo sunt toate raurile, fainuite,
acolo e Inceputul tuturor acestor cntece.
6.
Prin degetele mele de flautist, subtiri,

tree rauri mdrunte, firave,
si urea', si coboar peste oase, prin came,
si iati-le, acum se adung.
Luati seama 1 raurile din mine au pornit
pe drumul lor sigur, de neoprit,
s'au adunat si cresc Incruntate ;
uneori, uneori, In luminisuri,
sunt limpezi rAurile mele.
Dar voi nu va Increeleti In ele,

oameni cu ochi iscoditori ;
trec rAurile prin mine ca niste fiori,
Indat se vor revrsa peste plaiuri,
peste pietre si poiene,
peste dealuri si vdi.
Se umfl tare aceste thuri, acuma
sunt cai nestApaniti, armasari,
Acesti arrasari au pornit-o din mine,

sunt thuri mari care grabesc spre marele fluviu,
luati seama I rurile astea sunt eu,
si 'n curnd vor sbucni peste campiile voastre.
Nimeni nu le va opri, niciodatd,
abia au Inceput s'a se adune 1
luati seama 1 thurile mele sunt armasari
fdr bgturi si lard frne,
degeaba le puneti zbara, zagazuri,
ele tot vor rupe sgvilarele toate: yin In puhoaie,

gheturile s'au topit.
37
38
0, digurile voastre sunt prea slabe:

iata cum le rup apele mele, raurile scapate din mine,
i daca le rup, insemneaza
cal digurile voastre acum nu mai sunt bune, i ea trebue sa faceti
altele mai trainice, mai tari,
pentru aceste ruri-armasari.
Cresc raurile mele, dragile, salbatice,
puhoiul lor ma ametete cand ma uit in jos,
pasul rhurilor e altul decat al izvoarelor,
e drept, puternie i primejdios;
Arida lor va rupe malurile de nisip.
Aa trebue sa faca, & le rupa 1
sa le poarte cu ele, sa le nimiceasea,
aceste pamanturi sterpe, de nisip i de piatra,
pe care nicio floare n'a tiut sa. creas^a 1
Dar pretutindeni, oamenii mei, pretutindeni

unde raurile mele vor intalni un mal
cu pomi, cu frunze, cu flori i cu iarba,
acolo, apa lor va ocoli cu grija,
i pe unde tree apele mele,
pomii vor crete mai semeti, florile mai roii, iarba mai innalt.
7.
$i voi, voi toti v'ati adunat pe malul meu,

din apa mea n'ati vrut & beti niciunul,
(VA plac, se vede, doar izvoarele mdrunte care optesc sfioase,
dar nu titi ea aici s'au strans izvoarele toate 1)
Ati aruncat gunoaie in mine, i laturi,
dar apele mele adanci,
apele mele din strafunduri, nevazute,
le-au primit pe toate gunoaiele voastre
i le-au cernut prin panza tare de piatra, prin culcupl lor,
i trec mai departe acuma,
cu unda mai limpede i mult mai adanca.
CANTECUL APELOR MARI
39
i hoituri se gasesc in apa mea,

dar ele putrezesc repede, repede,
i din oasele lor 1mi fac pietre albe, de calcar,
din care voi alegeti varul pentru case ;
doar cate-un hoit mai greu i unsuros,
un hoit netrebnic, puturos,
care-mi spurcd apele i le 'ncarca degeaba,
ele-1 arunca departe, pe maluri.
Puteti bea din apa aceasta fail teama:

nicio otrava n'a atins-o,
n'a Ingillat-o nicio spurcaciune !
8.
0, tiu, oamenii mei, cat va sunt de dator 1

Apele mac, durerile mele, tot ce-i in mine limpede, adnc,
imi vine dela voi.
Voi mi-ati dat tot fiindca toate mi le-ati luat,
cu fiecare nadejde spulberata,
cu fiecare piatra aruncata 'n apele mele,
cu fiecare dragoste furata,
cu fiecare scuipat de-al vostru,
voi n'ati fcut cleat sa-mi dati mereu, mereu,
de-aceea sunt al vostru cu totul i cu totul

i cu totul i cu totul va dau tot raul meu.
9.
In calde dup mese, de zapueli, de vara,

la umbra batranelor salcii,
unde nisipul meu e mai marunt i Unda mai domoala, mai adanca,
In dup mese de Iulie, cu soare,

prin curcubeiele de lacrimi i dogoare,
in coturile mele, cele mai adnci,
se cufunda, goi, copiii, fetiranele ;
40
ei tipa toti de racoarea mea, dar le place,

i eu ma 'nfiorez, i Anda mea se face mai rotunda,
le mangaie coapsele subtiri, pulpele de trestie,
glesna lor se rotunjete 'n apa mea, ca gresia,
i bratul lor Incearca sa"-mi strabata malurile
dela un capat la altul.

Pe sub pietre fug pastravii ca briceagul,
iar noaptea, cand numai luna 1i spald In pamblica mea chipul,
noaptea, cand privighetorile din salcii plang In mine cu stele
marunte,
broscutele verzi, i galbene pe burta,
Imi canta leganarea i povestea,
i pietrele prundului meu bat In cantecul lor castaniete.
10.
Raul meu coboara spre fluviu.

E, acum, plin de miresme, de lumini,
atatia pomi, atatea case i fete dragi
s'au oglindit In pa.nzele mele de sticla, umblatoare I
La confluenta marelui fluviu, in noapte,

pescarii 1i leagand 'n luntre navoadele pline,
li leagand 'ntre brate ca pe-un copil iubit, harmonica neagra,

sbarcita,
i cantecul lor se urea pe apele mek, In sus,

pana 'n pdurile batrane, la izvor,
urea' intr'una, domoale, ca. un neostenit i tare 'nnotdtor,
pada 'n radacinile mele, de piatra,
pada' 'n inima mea, de ferigi,
de pomi putrez4i demult,
i izvoarele mole tanesc din nou, mai limpezi,
fiindca din cantecul vostru
se nasc izvoarele lumii, toate.
MIRON RADU PARASCHIVESCU
PRAPASTI A
III
Dupa cununie plecara din ora. Nu tiau unde se vor opri. La
birou Ii va trimite ulterior adresa.
Graba cu care se savari casAtoria avu darul & risipeasca

scandalul cu incercarea de sinucidere a dactilografei. Un rastimp
lumea vorbi de un scandal acela al casatoriei dar cum astfel
de castorii se mai Incheiard, in scurta vreme fu uitat i acesta.
Cativa prieteni sinceri ai avocatului regretard i mai departe
Intamplarea, spunand ca Vasile Popovici era vrednic de o soarta
mai bun. Altii, indiferenti, ridicau din umeri cnd mai venia
vorba de casatorie, sau, cel mult, reluau discutiile ce se porneau
la fiecare caz similar, asupra casatoriilor mixte. Marea majoritate
a opiniei publice din ora se declard i acum Impotriva lor. Oamenii
nu voiau s'a vadd niciun proces firesc de asimilare In ele, i nu doreau
o asemenea asimilare.
Erau, In sfarit, altii cari se margineau st Ma i sa se provoace
la vorba populara :
Dup patruzeci de ani numai d.racul te mai Insoara.
Dar cine nu putea uita, pand la moarte, nenorocirea ce clkluse
peste advocat, fu marna-sa, ramas6 acum vaduva.
Advocatul stdtu mult la cumpana sa o intiinteze ori nu pe

barana. Sentimentul ce Il oprea era ruinea i convingerea ea mama-
sa va fi foarte nenorocita la auzul acestei veti. Pentru ce sal

amarasca putinele zile ce le mai are de trait? Dar se gandi ca o
veste ca asta nu putea sa nu ajunga la urechile batrnei i dad ar
fi tacut el. I se mai 'Area ea era i o mare necuviinta sa nu o Intiin-.
teze nici acum, clup cununie, dacd n'a facut-o Inainte. Astfel il
42
arata late() scrisoare c5 s'a insurat, ca imprejurarile au lost
de asa natura, Inca toate lucrurile a trebuit sd le faca la

repezeal.
Voia sa-i scrie cat mai rece, cat mai sec, dar scriind lacrimile
i se adunara in ochi, se destepta In sufletul lui poate pentru

cea din urma oath duiosia de copil, si, luat de nevoia sinceritatii, Ii scrise pe larg cum a ajuns la pasul acesta. Nu uit s
trimita voie buna si familiei Pascu; mama-sa le va arata ca n'a
fost nimeni invitat la ceremonie. Nu uita sh pomeneasca pe
Stana, si sa-i spuna mamei sale cat de ran Ii pare ca nu a
ascultat de sfatul ei. Batrana dorise adanc, toata vremea, casatoria fiului sau. Totusi, dup citirea acelei scrisori ar fi dorit sa
fie In mormant, alaturea de sotul sau.
Mu lta vreme nici nu cuteza sa vorbeasc cu familia Pascu. Nu
mai merse pe la ei. Si, ciudat, parca erau intelesi, nici ei nu veniau
la ea, dupd obicei. and, in sfarsit, cuteza sa le spung, vdzu c
pentru ei nu era nicio noutate.

Am aflat indata, spuse doamna Pascu.
Mare nenorocire, ofta bdtrana.
Nu se poate sti inainte. Daca var ajunge sa se inteleaga ...
Dar aici nu poate fi vorba de intelegere I Cand cineva intra
In casatorie cu sentimentele lui Vasile, nu mai poate fi vorba de
Intelegere.
In locul dumitale eu a* naddjdui. Nimeni nu se cunoaste pe
sine insusi 'Ana In adncuri. Numai viata riclica mereu valul.

Fapta e facuta, in zadar ai mai judeca-o dumneata sau chiar
advocatul. Datoria de acum si a lui, si a dumitale e sa lucrati
pentru a intoarce spre bine raul savarsit, daca inteadevar a fost
un rau. Cat ma priveste pe mine, eu sunt cam fatalista in materie
de casatorie. Cred eh fiecare Isi are soarta lui, de care nu se poate
feri. Dup credinta mea e cu putinta Inca sa iasa o casatorie fericit5.
0 femeie care s'a aratat a-tat de hotarit pentru a-si ajunge scopul,
poate sa fie dotata si cu alte calitati.
Nu pot prevedea cleat nenorocire. Daca s'au intamplat

toate acestea, sa fi fost, cel putin, mai batrana si romanca 1 Nu ma
pot gandi la nepoti jumatate romani, jumatate unguri I Nu mi-1

pot inchipui pe Vasile multumit langa o femeie care s'a indesat in
el ca straina aceea.
PRAPASTI A
43
Multe din cele ce le credem cu neputint, ajung realitAti. Cine
se poate lAuda cA cunoaste viata si tainitele sufletului omenesc?

In orice caz dumneata nu ai inca o rAspundere.
Ce folos ea nu am rAspundere dacA am o inimA ? Doamne,
cum a voi sa fiu in cimitir, alAturi de bdtrAnul ...
Dorinta i se implini mai curand (leen crezuse. La trei luni dupa:
cununia lui Vasile, se stinse, peste noapte, intr'un atac de inimii.
Advocatul si nevastA-sa se stabilir la Predeal, dup ce vAzur
o parte din Ora si Marea Neagrd.
El plec din ora, dup cununie, numai pentru a fi cat mai

departe de orasul in care el ajunsese eroul.., zilei. Ce trist era, se
gAndi el 1 Ajunsese sA atraga interesul societatii tocmai in lucruri
de care se ferise toat viata !... Pentru el era absurd sA se gandeascA
a pleca intr'o cAlAtorie de nunta, sau ca-i st inainte luna de miere.
Dar pentru Irma, toate acestea isi aveau semnificatia lor originald: ea se complAcea si in calatoria de nunt si in luna de miere.
Era lacomil s cunoascA, s'a calatoreascA M.A. intrerupere. La
Constanta numai cu mare greutate o putu face advocatul sA renunte
la o calatorie la Constantinopol, si numai dupd ce i-a pus in vedere,
ca ultim argument, CA situatia ei de femeie insArcinat si boala de
mare nu sunt potrivite de a le pune una lAng6 alta.
Femeia nu zise nimic, dar se lasa convins.

MultA vreme se 'Area ca advocatul nu-si putea da scama de
realitate. Ined nu se ridicase din vArtejul ce-1 lud cand cu incercarea
de sinucidere a fetei. 0 vedea mereu lAngd el, plinA de veselie i

de-o exuberant a fericirii. Uneori ii pArea cA e un copil care a
cAstigat jucAria la care tinuse mai mult in viata. Irma nu fAcea
nici cea mai neinsemnath aluzie la trecut. PArea ca nici nu 1-a
cunoscut mai de aproape inainte de cAsAtorie. Lua toate lucrurile
dela inceput, toate mangaerile cu care il inconjura pe bArbat. Vasile
nu putea sal nu simt sinceritatea cu care se alipea de el. Era dragoste
adevdrat? Era numai recunostinta cA a primit s'o clued inteo

viata la care ea rAvnea de mult?
Ceea ce intelese mai intAi advocatul era ch. Irmei ii plAcea
grozav sA trAiascA in cele mai bune conditii si materiale si sociale.
In orasele prin care au trecut alegea hotelurile cele mai luxoase,

11 Vara in restaurantele cele mai scumpe. Se mira CA, pe aici, foarte
rar intalnea Vasile vr'un cunoscut. Ii plAcea sA fie cunoscuta de
44
ei, &a intre in vorba, sa-i retina cat mai mult In apropierea lor. I-ar
fi placut s fie anturata mereu, si de cele mai multe ori, fiind singuri
la masa, ochii ei fugeau mereu prin sala restaurantului pentru a

descoperi o fatal cunoscuta.
Ma mir ca ai asa de putini cunoscuti. Un om ca tine : care a
fost prefect, parlamentar, ar trebui sa. cunosti i s te cunoasca
multa lume 1
Tara e mare si oamenii Imprastiati. Poate nici n'arn avut eu

prea multe cunostinte. Am trait mereu retras, am o fire putin
sociabila.
Advocatul simtea i vedea dorinta ei de a fi In atentiunea altora.
Ii zicea cal asta se datoreste faptului eh ea, din copilarie aproape,
s'a Inhamat la munca, si nu a avut prilej si posibilitate de a duce o
viata sociald. Poate era si urmarea situatiei ei sociale, care nu era

cea indicata de Ltd, ci, dup cum se convinsese si el, cea data de
Negura : se ridicase din mica burghezie. Era, deci, o nazuinta
fireasca la cele mai multe femei care pornesc de jos, si el era In stare
sa o inteleaga, desi nu o aproba.
Totusi cand putea, cand Intalnea pe cineva cunoscut, nu

se ferea sa-i ofere pMcerea de a sta de vorba cu el sau a-1
invita la masa lor. Pentru ce nu i-ar satisface aceasta placere?
1ndemna sa-i Indeplineasca dorintele. Nu
trecur printr'un ora fara ca femeea sa Lea cumparaturi. Gaud
Firea lui generoasa
11
se stabilira la o vila a lui la Predeal, venir cu o multime de

pachete si pachetele.
Era bucuros ea Irma nu face nicio aluzie la trecut, si ca se poarta
cu el ca si cand acum 1-ar fi cunoscut mai intai. In mod deosebit
ii era recunoseator ca ea parca-si uitase ck fusese intretinuta lui,
iar acum ii era sotie ; nu se apropia niciodata de el, in felul cunoscut
de mai de mult, nu-i dddu prin nimic sa inteleagd ca 1-ar dori. Nici
nu dormira, dela cununie, In aceeasi camera. Avea senzatia ea
femeia devenise mai pu,rd. In tot cazul ii era recunoscator ea nu se
mai imbulzeste in el, ci se apropie numai cu afectiune ... # Poate
fiindca e insarcinata se poarta asa Isi zicea el, fail ca aceast

reflexie sa-1 miste In mod deosebit.
Setea ei dup viata noua ce i se deschidea, placerea de a trai
In deplin confort, M.I.5 nicio preocupare de ziva de maine, rezerva
ei sentimentald fata de advocat, contribuira la linistirea acestuia, In-
PRMASTIA
45
cetul cu Incetul. Se 'Area uneori ca rolul lui e s distreze pe fata asta
straina, plina de viata, sa-i frnplineasca micile dorinti, i Incepu

sa simtd o bucurie de ate ori ii putea face o placere, cumparandu-i
ceva, sau ducncl-o In societate.
Astfel se scursera saptamanile i Imp Enk dou luni dela

casatorie, departe de ora. Stagiarul staruia In timpul din urma
ea' prezenta lui e necesara In cateva cazuri. Irma struia mereu sd
mai ramand, i el o asculta bucuros. Dorea sa fie cat mai departe,
cat mai mult departe de ora.
Se gandia chiar dna' n'ar fi mai bine sa.-i mute biroul Intealt
ora, unde nu-I cunoate lumea. A.vea de mult sensatia, prin noul
fel de a se purta al Irmei, Ca Incepe o viata noua. Mutarea Intr'un
ora strain, ar mari sensatia acestei vieti noua, fi zicea el.
Dar reflecta mai adanc asupra gandului i vazu c era greu

de realizat. El avea un birou invidiat de toata lumea,
in vremuri
de criza aa de grele pentru advocati, cum erau cele de acum.

Aici i In Intreg jurul era cunoscut de mult. Avea un vad bun.
Cum sa-1 schimbe? Intr'un ora necunoscut eine i-ar calca pragul?
Pretutindenea sunt multi advocati 1 Oricum, ar trebui sa treaca

ani pand sa se poati impune. In vremea asta ar trebui sa traiascd
din capital. Iar capitalul de care mai dispunea nu era mare lucru 1
Cheltuise cu mobila noua, cu calatoria asta, cu cumparaturile de
care avea nevoie Irma, mai mult de un sfert din depozitele sale ...
Nu, nu putea schimba oraul, dei ar fi dorit sd ajunga Intr'un loc
necunoscut. Nu putea parasi un vad sigur chiar acum cancl atepta
un copil... Pe urma viata de familie. A tinea o casa e mai greu

&cat o persoana singuratica 1
Intr'un rand, in vremea cat fu framntat de problema asta,

li spuse i femeii ce-i umbra prin gaud.
Irma desaproba cu hotarire planul. *i. spre mirarea lui fi aduse
aceleai argumente pe care le aflase i el.
Dragul meu, eu te Inteleg. Nu poti uita, i eu IP sunt Inca

o povard. Dar lucrurile se vor schimba. Lumea Ii are necazurile
ei, i va veni vremea and noud ne vor da pace. Eu regret din tot
sufletul ea nu s'a putut ajunge la casatoria noastra lard acel scandal.
Dar toate vor trece, lumea va uita. i, poate, eu voi rdscumpara

suferintele prin care ai trecut.
Advocatul trebui, In cele din urma, sa revie la birou.
46
Irma ii sugerase sa se mute in altd locuinta, si sa pastreze

in cea veche numai biroul. Stia de vanzare o casa noua, cu patru
camere, si care s'ar putea cumpara destul de ieftin.
Advocatul vazu casa si-i placu. Era catre periferia orasului,
unde se construise un intreg cartier nou. 0 cumpara si-i mai ramasera Inca bani. Cuteza sd o cumpere fiindca chiar acum erau spre
ispravite patru procese marl., din care avea sa primeasca vreo vase
sute de mii de lei.
Dupa ce iscali contractul nu se mai interesa de nimic, ci se
cufunda in dosarele lui. Irma conduse intreaga mutare. Mai fu
nevoie de mobila pentru o biblioteca a lui.
Nu se duse & vada noua locuinta decat dup5. ce fu complet

aranjata. Ii placu si privi recunoscator la Irma.
Femeia pleca ochii si zise:
Dragul meu, sunt unele lucruri esentiale ce ne mai lipsesc.
Pe unele ar fi trebuit sa le ai tu, pe altele sa le aduc eu. Dar eu

n'am avut o zestre. Nu am adus nimic, iar tu nu ai simtit nevoie
de unele lucruri.
Vorbea cu un glas umilit si bland, cu un fel de rusinare. Ad vo-
catul simti ca un inceput de sufocare. Pentru ce era nevoie de

umilirea ei?
Nu-ti pot face niciun repros, si n'am de gaud sa-ti fac, cred
ca ma puteai cruta. De ce lucruri mai este nevoie?
De lingerie de toate felurile; de vase de bucalarie, de ...

Ei, cumpara tot de ce mai avem nevoie. Cand ne putem
muta?
Cred ca peste trei zile.
Bine. Imi vei presenta ca si in trecut facturile.
In birou era mult de lucru. El va ramanea si pe mai departe
aici, era un vad bun, cunoscut de multa vreme. Fu angajata o noud
dactilograM, o femeie vaduva, care muncea destul de repede si bine.
Acum nu mai intereseaza faptul ca va fi o femeie sau un

barbat, spunea pensionarul Negura, cand se gandira la o noua
putere de munca. De acum poate fi chiar o fata cat de frumoasa.
Totusi, vom cauta o romanca .
Pe vaduva Marioara Pop o cunosteau de mai de mult si, indata
ce putu parasi biroul in care lucra, o angajara in cancelaria advocatului Vasile Popovici.
PRAPAST1A
47
Cei doi functionari, Ma-Ca ce advocatul fi *lila ocupatiunea

obisnuita, nu mai vazura In el schimbarile ce-i ravasir fata In
vremea certurilor cu Irma 0 a incercarii ei de sinucidere. Ramase
mai slabit, mai palid, dar incolo fi reveni masca de liniste cunoscuta
de mai Inainte.
Cu trecerea vremii disparura din privirile 0 vocea lui si acele
nuante de jena pe care le avea la fnceputul casatoriei, fn fata subalternilor. Ii privea deschis, linistit, cand vorbea cu ei. Nici el nici ei
nu facura nicio aluzie la cununie, dupa Incheerea ei.
Uneori Negura, cand era numai cu stagiarul, aducea vorba

despre casnicia sefului, dar tanarul nu intra fn discutie. 0 singura
data constatard amandoi, cand Intamplator Irma intra In biroul
lor, crezand c advocatul era acolo, ea nu se fuse lard nici In presupunerea lor din urma: femeia nu 'Area nici acum sa fie insarcinatA.
Dela cununie Irma nu mai lucrase In birou. Nici nu intra acolo,
pdrand c se fereste de fntalnirea cu functionarii intre cari lucrase.
Cand veni atunci sa-1 caute pe advocat, cei doi ramasera surprin0
de tineretea si fragezimea ei. Parea mai frumoasa ca Inainte, si nicio
urmd de banuiala ca ar astepta un copil nu era. Ea-i privi 0 le

vorbi cu Indrazneala, si cu un aer de superioritate, ca si cand era
contienta ea cei doi erau angajatii barbatului sau. Nu se grabi sa
iasa cand vazu c advocatul nu era acolo, ci statu bucuroasa cu
ei de vorba, le povesti uncle lucruri din calatoria ei de nunta, i
constata ca e nevoie urgenta sd angajeze o nou dactilografd.
Negurd 0 stagiarul avura timp destul sd o examineze: nu putea
fi vorba de nicio ateptare.
N'ai crede ca femeia asta sa fie capabild de atata neruinare,
zise Negurd dup ce Irma iei... A.i crede-o dup vorba, dupa
purtare, ea' e femeia cea mai corecta, ba chiar nevinovata.
Poate nu era cleat o fata cuminte care a tiut cum sa se

poarte cu un prost ca eful nostru. Dei nu ma privete faptul, nu
pot & nu simt un fel de dispret pentru el.
Cred ca e mai Indreptatit un sentiment de compdtimire

deal dispretul.
Sd-i strice cineva In chipul acesta viata la drumul jumatate I
De, tinere, nu e bine & judecam prea greu pe altii. Viata

poate aduce surprize pentru once om, independent de planurile
48
si vointa lui. Este neindoios ca seful s'a impotrivit cat 1-au ajutat
puterile.
De atunci rar mai vorbir despre casnicia sefului, desi In oras
Incepu sa fie din nou subiect de conversatie, de cand advocatul
cumpara casa, si Irma nu mai sfarsia cu instalarea in noua locuinta,
cu cumparaturile.
Erau femei care cunosteau amanuntit cumpkaturile Irmei.
Venetica Isi aranjaza acum trusoul, se spunea. Bine ca

s'a mai gasit un Roman inconstient sa ne mai aduca in societate
o straina parvenit. E rusinos si umilitor pentru noi 1
Cei de facut 1 spuneau alte femei ; fetele noastre nu sunt
asa de indraznete ca strainele. Se tot spune cd tineretul din ziva
de azi nu mai are principii morale. Dar, multumit lui Dumnezeu,
e superior Inca si in moralitate celor ce se laucla cu cultura si traditiile lor.
Al ctelea caz este Popovici?
Al saptelea ; si numai in orasul nostru. Pretutindenea e asa I
Strainele se capatuesc, iar fetele noastre raman nemaritate.
Eu prefer sa ramana asa decat sa se marite prin mijloacele
de care se folosesc strinele.
Cel putin daca ar lua fete din societatea build, sau fete avute.
Dar In toate cazurile e vorba de mezalianta.
Aa vorbeau din nou femeile, in legatura cu casatoria lui Vasile
Popovici. Uncle vorbeau si cu oarecare invidie, vazand marea

cheltuiala de care nu se speria Irma.
A ajuns cu maim in bani 'Ana la coate. Veti vedea Inca ruina
advocatului. Astfel de femei nu cunosc valoarea banului muncit,
i sunt setoase sa parvind in toate chipurile.
Dupa ce se mutara In casa proprie, advocatul avu sensatia

ca se ineepe o via0 noua pentru el. Inca In prima or5 dupa
mutare, Irma Incepu sa-1 dea tarcoale, sa inceapa o apropiere de
el. Advocatul o vazu nelinistita si intelese ca ar voi sa-i spuna ceva.
Imi place cum ai aranjat locuinta, ii zise el ... A costat cam
mult, dar, In sfarsit am trecut peste o cheltuiala necesara.

Totul e in regula gall de un lucru, zise ea, si glasul ii tremura.
0 umbra, ca o temere, Ii trecu prin ochi si peste fata.
Care lucru?
Mi-e asa de greu s-ti spun I Cred ca mi-e i ruine 1
49
PRAPASTIA
Ei, am trecut de acum peste toate. Ce este?

Ea facu o sfortare, 0 privind in altd parte, zise:
Ti-aduci aminte ce ti-am descoperit la spital?
Ce mi-al descoperit?
Ea palm a intelege ca el nuli mai aducea aminte, 0 aproape
regreta a incepuse a vorbi.
M'am inelat atunci 1 Am ateptat mereu sa mai am 0 alte

semne, dar semnele n'au mai venit. Cred c5. inelarea de atunci se
datorete imprejurdrilor 0 sbuciumului prin care am trecut. Mi
s'a parut acolo in spital, dup5. ce mi-am revenit in simturi, a 1-am
simtit miandu-se. Dar se vede ca a fost vreo and comotie interna,
in urma spalaturilor ce mi s'au facut.

Vreai s5 vorbeti de sarcina ta?
Da! Coteva sapt5mani dupa casatorie am tot ateptat un
semn nou. Dar n'a mai venit. De ate ori n'am voit sa-ti spun, dar
n'am indraznit 1
Mintea. Marturisirea aceea nu-i mai veni in minte dupa cununie.
Era hotArita sa nu-i pomeneased de ea cleat tarziu, and se va

simti mai la adapost. Dar nu mintea spunnd a n'a indraznit.
Era mai mutt o teama instinctiva deck lipsa de indrazneala.
Ramase foarte uimita and vazu ca marturisirea de acum nu
face nicio impresie asupra bArbatului. Ii zicea a probabil el 10
daduse seama de minciuna ei, nev5zand nicio schimbare la ea,
atatea luni dupa asatorie.
Ramase i mai consternata and il auzi vorbind, dup5 o lungA
tacere:
Spunand adev5ru1, nu m'a fi bucurat de o natere care ar
fi venit prea repede, inainte de vreme, dup cununia noastra.

Copilut ar fi purtat un stigmat toga' viato. Data naterii lui 0 a
chstoriei noastre i-ar fi putut arata oriancl a a fost conceput
din relatii pdatoase. Ar fi fost 0 destui binevoitori sau binevoitoare
cari sd-i atraga luarea aminte, and ar fi ajuns om mare.
Irma-i fu atat de recunosatoare pentru cuvintele acestea, Inca,
luata de un val de duioie ii imbratie grumazul cu bratele. Era
intaia atingere sentimentald de el dup cununie.
Incepu sa plangd:
Cat m'am temut sA nu fi interpretat greit mArturisirea mea
de atunci 1 Sa nu ma crezi o fiinta josnia.
4
50
Sa lasam trecutul 1 In casa nou incepem o viata nou.

Asa se reluara relatiile intime, legale acum, intre advocatul
Vasile Popovici si Irma Covaci.
Urma un rstimp de mare harnicie pentru Irma. Stapana pe
casa asta frumoasa, ea o tinea curata ca un pahar. Luase o servitoare,
dar aceea lucra aproape riumai In bucatarie, spala vasele, freca

podelele, lustruia parchetele. Incolo si gAtirea mancarii si curatirea
camerelor, erau in grija Irmei. Lucra cu plAcere, insufletita, si

adeseori prin geamurile larg deschise pdtrundea in strad cantecul
ei. Cauta in limba ei, cantece poporale, romante. Avea o voce

plina, cald. Cantecul abia facea inteligibile cuvintele, pe cari
nu le spunea intregi.
Cine o vedea dereticand prin camere si cantand, cu parul strans
in& o naframa rosie, credea mai de graba ea e fata in cash' decat
stapana. Uneori trecatorii se opriau in strada sa asculte cantecul.
Femeia nu-1 mintise pe advocat: se pricepea la bucatarie, si lucra
si aici cu aceeasi plAcere, pregatind ea toate felurile de bucate.

Afla in graba mancarile lui favorite, si le dadea mereu la masa.
Draga Vasi, ti-ar placea cutare? II. Intreba In fiecare dimineatd, inainte de a pleca el la birou.
El ii ceru In cateva randuri sa-i spue pe nume, Vasile. Dar
femeia fie ca uita, fie ca-i era mai la indeman numele pc astfel,
tot Vasi ii spunca. Dela o vreme el nu-i mai facu nicio observatie,
desi nu-i placea. Se &idea ca sunt destule familii curat romanesti,
in acest tinut de frontierd, cari si azi se agraesc cu numele de botez,
diminutiv, la fel.
Intre timp el avu prilejul sa se intalneascd cu destui cunoscuti,
cu oameni cari aveau situatii inane in societate, si constata ca cei
mai multi par a nu fi luat la cunostinta schimbarea ce s'a petrecut
in viata lui. Doi, trei prieteni mai intimi se interesara ce fusese
adevarat din ceea ce se vorbise In legatura cu casAtoria lui. Incolo,
indiferentism, in lumea barbatilor, cari se interesau mai rnult de
afacerile, de procesele lui, decat de casatoria cu o straina.
Cu femei convenia rar, ca si mai inainte. Desi se gandise ca ar
fi necesare cateva vizite cu sotia, nu se grabi sa le faca. Nu a

avut intinse relatii sociale nici inainte de casatorie. Irma, OA
acum, nici nu pomeni ca astfel de vizite ar fi necesare, i-i era
recunoscator.
PRAPASTIA
S1
Pentruca alta era sa se intalneasca singur cu un bdrbat sau o

femeie cunoscuta, 0 alta sa intre inteo familie, la brat cu sotia sa.
Aa credea, 0 mai ales, aa simtea el. Singur nu i-ar fi pasat Inca
de observarile ce, eventual, i le-ar fi fcut un barbat ori femeie,
pentruca sbuciumul 0 suferinta prin care a trecut, 11 facuse mai
putin sensibil. Dar in adncul con0iintei traia Inca teama de

responsabilitatea ce avea casatorindu-se cu o straind, 0 simtea
ca sentimentul acesta, pe care voia sa-1 uite, sa nu-1 bage in seama,
s'ar fi ridicat la suprafata indata ce ar fi intrat inteo familie roma-
neascd alaturea de Irma.

Advocatul se &idea aa, Vara sali puna intrebarea daca familiile romane0i ar fi dornice sa-i primeascd, daca 1 -ar face o placere.
Pan' acum nimeni nu-i lam nicio aluzie, nu primi nicio invitare
de nicairi. Nu-0 dadea seama insa, 0 nici nu-0 punea problema,
daca izolarea in care era tinut era intentionata, ori numai intamplatoare. El se simtea bine in izolarea asta, i vedea ca Irma n'o
observa de loc.
Trecurd saptamani 0 luni de cand se muta in locuinta proprie,
0 nu fa cura nicio vizit. Numai mama Irmei, venia din cand in
cand, la masa. Mai tarziu problema relatiunilor sociale nu se mai
putu pune: Irma era acum intr'a patra lima de sarcina.
Vasile Popovici o sfdtuia mereu sa se crute, sa mai ia o servi_
toare, dar femeia refuza spunand ea lucrul ii face 0 bine, 0 placcre.

Purta inteadevar sarcina fiira nicio greutate.
Advocatul era incercat mereu de dou sentimente contrarii:

bucurie 0 ingrijorare, in legatura cu sarcina Irmei.
In doi ani 0 jumatate Irma il darui pe advocatul Vasile Popovici
cu doi copii: o fetita 0 un bdiat. In vremea asta se muta la ei 0

mama Irmei, doamna vaduva Iolan. Trebuia s dea o 'nand de
ajutor inteo casa cu doi copii mici, veniti atat de repede unul
dupa altul.
Advocatul, de0 generos din fire, o invit prin Irma in
mai multe randuri sal se mute la ei, dar numai din datorie.
Ii paru bine c nu veni, Oa in apropierea na0erii inthiului

copil. Soacra-sa sustinea ca nu pricepe nicio boaba romnete.
Nu se &idea cu placere ca, de dragul ei, s vorbeasca in cash"
altfel.. Era mai multumit ca Irma sa o ajute, ramannd ea

in locuinta ei.
4*
53
De cand ramase vaduva nu avea niciun izvor de venit, afara de

castigul fetei. Era firesc ca acum, dup5 casatoria ei, advocatul sa-i
pla teasca chiria si toate cheltuelile unui menaj simplu de altfel.
El insa ii lasa toa Ca libertatea Irmei sa se ingrijasca de mama-sa.
Apropiindu-se naterea intaiului copil insistd el insusi, i acum
din convingere, sa se mute batrana la ei.
Era o femeie inaltd si uscat5, cu ochi albastri spal5citi, cu parul
In coloarea cnepli, !neat nu se putea cunoaste In ce masura e

arunt. Uneori era de-o limbutie draceascd, obosind si enervand
pe cei din jurul sau, alteori tacea intins cu ceasurile si cu zilele.
Era usor iritabil5, si cum Irma nu se prea sinchisea de p5rerile
i atitudinile ei, era adeseori enervata. Fata nu semna de Mc cu
mama, nici la trup, nici la suflet. Irma era o fire varateca,
deschisa ; in mamd-sa parea ca mereu mocneste ceva. Dei
Negura-i spusese ca. raposatul Covaci a tinut o mica prilvalioar5, advocatul era totusi aplicat, dup ce Incepu sd cunoasca
mai bine pe soacra-sa, ca avusese dreptate Irma dud i-a spus
di mama-sa a crescut inteo familie bine situata. In felul de a
fi, In purtarea si atitudinile soacra-si, era o distantare, care pared
o instraina chiar de fata sa.

Era destul de neindemanatica in gospodarie. Totui le fu de un
folos real In "iiremea lehuziei Irmei mai ales.
Dar odata cu mutarea lui Iolan in casa lui, limba straina

se incetateni in familie. Fura nevoiti sa ia si servitoare straind,
acum aveau doua, trebuia una i la copil. Soacra-sa nu se putea
intelege in nicio alt limba cleat in cea a ei.
Irma starui sA cuteze a vorbi ate un cuvant si romaneste,

pentru a invata. Ea sustinea, In fata lui Vasile, ca mama-sa pricepe
romaneste, dar cd nu cuteazd sd vorbeasca. Vaduva protesta insd
cu vehementa.
.
Irma spune prostii. Nu inteleg nimic, cu tot regretul meu.

De altfel de unde sd tiu? Am crescut si am trait fara a avea contact
cu Romfinii >>.
La inceput cand vorbea de Romani zicea Valahi, dar a bagat de

seama rosata ce se ridica In obrazii advocatului, si acum avea grija
sa spuna Romani.
Dupa descrierile facute de Irma, ea semana cu tatal sat' si la

faptura. Fusese un om mijlociu, cam betivan, dar plin de viata
PRAPASTIA
53
i de spontaneitate. adga de seama ca" Irma nu o prea simpatiza pe

mania-sa, i 'Area ed mai mult se teme de ea.
Cu soacra in cas6 advocatul nu mai avea prilejul sa" vorbeascd
romnete cu nevasta-sa decat cand rimneau singuri. Incercase

de cateva ori, fiind i Io lan de fata, dar vaduva se ridica intepata
*i prgsi camera. Ba inteun rand le i spuse limpede:
Buna cuviinta, dragii mei, pretinde sa nu folositi o limba pe
care nu o inteleg toti cei din societate.
A.a Ca' limba straina domina in pranzitor, in salon, in bucafade. Numai in dormitor se mai vorbia romanete.
Vasile Popovici sdpfamni i. luni de-a-randul suferi de situatia
asta nefireasca. Se simtea foarte umilit i ruinat cand din mediul
din birou ajungea in cel din casa lui. *tia ea ceea ce se intAmpld
era aproape necesar, dup ce soacra-sa nu tia o boaba romanete,
i dupd ce avea nevoie in familie de prezenta *i ajutorul ei. *tia c
e urmarea casatoriei sale. Totui multd vreme se apropia de casa
lui cu o strangere de inimd. PArea ca nu mai are convingerea ca e
a lui casa, ci cd e una strina.
Se revoltd insbi cnd MO de seamb.", mai tarziu, & nevasta-sa
avusese dreptate : Ca Iolan intelegea destul de bine romnete.
Pentru ce nu incearca sd vorbeascd romanete? intreba iritat
pe Irma.
Mama tine mult la ea insi. Nu vrea, nu poate suporta s6
rad cineva de ea.
Dar pentru ce sd rada? Cine sa rad aici la noi? Eu?

De sigur ca nu, dar poate servitoarele.
Schimbul de vorbe fu pe vremea child servitoarea era numai una,
i romancd. Acum, cu cloud slujnice strAine, el se resemn6 s

aud mereu vorn strgina in cas. Simtea c6 e un lucru nefiresc,
care-I umilea, i se simtea vinovat, dar nu avea incotro.
Cu doi copii mici, Iolan, dei cam neindemanatic, era totui

de mult folos in cash". Cu ea, copiii erau in sigurant de Cate ori
Irma avea treburi in ora. Era o calitate care-i impunea lui Vasile
Popovici: ii ingrija i-i ap6ra ca o leoaic6 puii. Pgrea Ca sunt ai
ei copiii, nu ai fetei.
Intai cu sil In suflet, apoi obipuindu-se, din zi in zi, el se trezi
ca. i Irma vorbete tot mai mult in limba ei, chiar cand erau
numai amandoi.
54
La inceput ii ceru sa vorbeasca cu el numai romnete, dar, cu

timpul, ieind din pranzitor i trecand in dormitor, el insui continua
convorbirea cu Irma in limba ei.

In vremea pAna fura copiii mici venira i alte schimbari in casa
advocatului. El MO de seama ca" a rupt aproape orice contact cu
societa tea romneasca, abia dupa ce casa lui incepu s se umple
de cunotinte ale Irmei i ale mamei sale. E adevarat Ca inainte de
prima sarcina a Irmei el ii fu multumitor cd nu se ducea de-acash
nicdiri, i ca pe urmil copiii mici fceau sa nu se puna problema
vizitelor i a legaturilor sociale. E adevarat ca el nu suferise din
pricina izoldrii sociale in care se afla. Dar acum, vazand ca in casa
lui via mereu femei streine, i nicio Romncii, ii dadu seama ca
viata lui familial- continua inteo anormalitate care-1 umilea,
i care incepu sa-i fie o povara.
Norocul lui era ea partea cea mai mare din zi o petrecea la birou,
restimp in care parca se desbraca incet de o haina grea, care-1

sufoca, pana la ora cnd trcbuia sa plece acasa, i cand o imbraca
din nou. Sensatia c s'a aruncat intre doua lumi, ca intr'o prpastie,
in care spanzura neajutorat, cretea din zi in zi.
Rar se intorcea dela birou, fie la amiazi, fie seara, sa
nu afle un oaspe intarziat la locuinta sa. Fumul des din pranzitor, mucurile de tigari strivite gramezi in scrumiere, aratau cd
nu una ci mai multe vizitatoare s'au perindat pe la ei. Casa lui
rasuna acum numai de vorba straina. Rar mai vorbia i Irma
romnete cu el.
Din contiinta ca eI i-a bagat capul in aceasta viata impotriva
firii, pornea o paralizie a vointii, care-1 facea apatic i bleg, ca i
cnd viata lui nu ar mai fi avut niciun rost.
Din apatia aceasta se trezea numai cand se intAmpla sa asiste
la discutiile ce se desfaurau in casa lui, cu prilejul multelor vizite
ale cunotintelor sotiei i soacrei sale.
Bagase el seama de mult: convorbirile acestea erau stnjenite
de prezenta lui. Adeseori cnd intra el, femeile ii aruncau o privire
fugara, i schimbau imediat subiectul conversatiei. Totui cnd
nu aveau ce ascunde, ele continuau i in prezenta lui.

Subiectul de predilectie, in fata lui, era critica moravurilor
publice, a decadentei acestora, a sperturilor, abuzurilor, a Regantatilor. Doamnele acestea citeau zilnic nu numai presa lor, ci, cel
PRAPASTIA
55
putin unele dintre ele, si presa romaneasca. Cunosteau scandaluri

care erau relatate numai de aceasta din urma. Era pe vremea cand
luptele intre partide ajunsesera la cutite, si cand acuzele reciproce
umpleau coloanele ziarelor, cand toata lumea 10 spala rufele mur-
dare in strada.
Advocatul simtea, de fiecare data, cu can' satisfactie, sete si
placere, se aruncau strainele acestea asupra mizeriilor si coruptiei publice, relatate de ziarele romanesti, si multe 0 de catre
cele minoritare. Era consternat de a vedea ca prezenta lui nu le
impiedeca sd discute, in toata libertatea, si sd traga concluziile cele
mai drastice.
In cateva randuri se trezi din apatia lui, 0 le arata ca presa

exagereazd multe pacate si abuzuri. Nimeni nu mai judecd azi
obiectiv spunea el. Trebue s se tina seamd & toate faptele sunt
relatate prin prisma interesului de partid. De altfel cred ca stiti

si dumneavoastra, cd, dupd razboi, moravurile publice au decazut
in toate -Wile, nu numai la noi. Omenirea Inca nu si-a regasit
un echilibru moral, si nici nu si-1 va regasi in grabd. Asistam
la o noua asezare a societatii, la toate popoarele. Exista un

haos intelectual si moral care se resimte in toate faptele omenesti.
Romania nu este o exceptie. Dupd Cate se aud, nici In vecini

nu e mai bine )).
Cand vorbea asa urma un restimp de liniste. Dar totdeauna se
afla cateo vizitatoare care venia cu un caz concret, cunoscut de ea:
cum ajunge cineva mai usor sa i se fixeze si sa capete pensia

cuvenit; cum e nevoie de bacsis pretutindenea, pentru inaintarea unei cereri drepte, pentru a nu intarzia cu anii, 0 multe
altele.
Era silit sa condamne si el toate aceste obiceiuri. Le condamna
si cand le citea In ziare, sau era informat in mod particular. Dar

condamnarea lor pe fata, inaintea acestor straine, ii sangera parca
demnitatea lui.
Nu mai era nevoie s cunoasca discutiile ce se purtau in casa
in lipsa lui. Inteun rand, sosind dela birou, intra de-a-dreptul in
dormitor. In pranzitor era o discutie aprinsa, la care participau
mai multe. Auzi si glasul Irmei, dar mai ales al soacrei sale. Usa era
inchisa, dar discutia se urma pe un ton ridicat, asa ea' el o putu

intelege aproape in intregime.
56
Provizorat, provizorat I Dar, m'am saturat de atata provi-
zorat. Cei din tam libera pot astepta I Nu vor sa tie insa ca
rabdarea noastra e pe sfarsite.
tiu, si se gandesc, te asigur. Nu trece zi sa nu lucreze pentru

noi. Azi lumea intreaga e convinsa de nedreptatea strigaloare la
cer ce s'a facut. Toata lumea stie ea' am fost lasati pe mana
unui popor necivilizat, un neam de opincari eari nu vor ajunge
niciodata la calchiul nostru.
Ce ne foloseste I Nimeni nu-i tidied bratul pentru noi,
pentru eliberarea noastra. Ne este dat, de ani, s vedem zilnic
tara. Noi nu
armata, politia, slujbasii romni, stapani pe
mai avem putere nici sa rezistam. Ne Intovarasim cu ei,
facem po1itic cu ei, pacturi electorale, pentru cateva locuri
in Parlament. Mandria noastra ofensata i-a uitat de sine

instpi. Izolarea In care ne-au tinut In primii ani ai nenorocirii,
a fost parasita. Sdracia ne scade si va topi In curand mice
rezistenta.
Esti prea pesimista, draga mea, vezi prea In negru toate.
Politica noastra, mai e nevoie sa spun, e de circumstanta. Niciunui

conducator al nostru nu i-a trecut prin cap s recunoascd acest
blestemat stat roman. Dar tocmai pentru a nu ne istovi e nevoie
de o acomodare, la suprafat, s5 nu ne pierdem pozitiile, sa
putem rezista pad la mantuire. Nu e de ajuns c opincarii dstia
ne-au luat pamntul, moii1e mostenite din mosi stramosi? Vrern
sa pierdem i alte puteri? E o politica Inteleapta aceea pe care
o duc fruntasii nostri.
Ei, se spunea ca sunt informatii exacte, ca arma la noastra
va intra In actiune atunci i atunci. Toate termenele au trecut, cu
toata informatia exacta, pe care se lauda unii c o au. Eu nu mai
cred In termene. Eu vreau fapta imediat
1
Heil Cine nu o asteapta, cine nu o vrea
of LA un glas.
$i advocatul recunoscu vocea soacrei sale.
E nevoie de pregatirea teremilui. Am castigat pana acum
pe partea noastra Anglia, America, Italia, chiar i o parte din opinia
publica francez. Dar nu avem Ora acum categoric de partea

noastra Germania.
Neamtul ne-a fost totdeauna dusman. -tia el Kossuth adevarul, Cu Neamtul nu ne vom ferici.
PRAPASTIA
57
i totusi fara Germania va fi greu. Italia ce conteaza?

Soldatii nostri s'au Intors din razboiul trecut desgustati. Ei ne
vor sprijini numai cu vorba, nu si cu fapta.

SA nu uitam C i noi cei de aici trebue sa firn trezi. Nu e
de ajuns s asteptam, ca desrobirea s ne villa de-a gata. Actiunea
pentru dezertarile pc ste frontier trebue sprijinit din toate pute-
rile. Contributia baneasca sa nu ne sperie. Reteaua de spionaj

trebue desavarsita. Instructiunile date prin consulatele noastre
din Ardeal, trebue urmate cu sfintenie, cu orice jertfe.
Da, cu orice jertfe 1 Dar de toata lumea 1 Nu inteleg ca unii
s huzureascd in belsug i In situatii, i sa nu le pese de cei putini
cari aduc jertfe. Sunt oameni cari si-au pus in joc viata, sunt femei
Can s'au resemnat sh traiasca cu Romani in interesul spionajului.
Iar cocoane mari viseaza n castelurile lor reintoarcerea In
tara. i, s titi dela mine: cand vor veni ai nostri, in frunte

nu vor fi cei ce s'au jertfit, ci cei Cali au mostenit nume ilustre.
Cati au fost suprimati pan' acum la incercarea de trecere

clandestina a granitei. Familiile lor ce recompensa vor avea? Ba
nu, zau, stim ca se fac mereu tablouri cu toti demnitarii pe cand se
vor intoarce ai nostri, dar n'am auzit sa se fi intocmit tablouri cu
cei sacrificati pentru visul milenar. Unii 10 perie In toata ziva
costumele de gala', iar altii putrezesc In santuri, culcati de sentinelele romane dela frontiera. E nevoie de-o singura masura pentru
toata lumea.
Si
mai e nevoie de ribdare, draga mea ; cine n'are nervi
nu trebue sa nelinisteasca pe toata lumea i sa o umple de pesimism.

Advocatul recunoscu aici vocea sotiei sale.
Ascultati acurn ultimele informatii, se auii un glas nou.

Se Cacti deodata 1inite. Vocea cea noud vorbea 'Meet. Vasile nu
mai putu intelege nimic. Se auzea numai, din cand In chid, Cate un
chicot de mirare.
In seara aceea advocatul nu cina ci se culca de vreme, pretextand
ca-1 doare capul. Cand veni Irma se preficu ca doarme, desi nu

putu acipi toata noaptea. Se simtea bolnav nu numai cu sufletul
ci in tot trupul. Toate membrele 11 dureau.
Pentru el nu erau nicio noutate preocuparile acelei lumi
femenine straine, a card conversatie o surprinsese fira voia lui.
rtia din auzite, dar era convins 0 din instinct, la ce viseaza
58
necurmat lumea acelora. Dar faptul ea se putea desfasura o astfel

de conversatie In casa lui, Il revolta adnc. Simti si mai amarnic
prapastia dintre cloud lumi in care se aruncase, si Incepu sd se
dispretuiasca cumplit. Ce ajunsese el? Ce ajunsese familia 0 casa
lui? Dar mai erau ale lui? Nu e sub dominatie strdina? N'a ajuns
casa si familia lui un colt de strainatate? Ce rusine I Si el, in birou,
In viata zilnica, avea Inca tupeul sa se creada si sa se dea drept
Roman I Si soacra-sa I I-a fost mereu antipatica, i s'a pdrut mereu
ea are ceva de vipera ascuns In fiinta sa 1 Si Irma! Da, despre sentimentele ei hid cunostinta Inca in vremea and 11 Inv* & dicteze
la masina. Atunci ii parurd fireti, fiindcd stia Ca asa simt toti

cei de-un neam cu ca. Dar Ii parura firesti si la ea si la altii,
numai pentruca fit erau indiferente. Dar Inca atunci se gandi ea
n'ar mai putea ramnea asa, and Irma ar fi sotia lui.
Femeia nici nu i-a mai dat vreun prilej sa-i banuiasca sentimentele. De altfel era altceva sa ai un sentiment pentru el insusi,
ca ceva firesc, si aJtceva sd-1 pui la bataie In urmarirea unor scopuri
criminale. Dela ea nu se astepta la asa ceva. Dar iata cd prezenta

soacrei si pe urnfa vizitele acestea dese, au avut cea mai proasta
inraurire si asupra Irmei. El vazu acest lucru, Inca inainte de a incepe
vizitele. Numai sub in,raurirea mamei sale, ea se desobisnui sa vor-
beasca romneste. Sd fie acesta adevdrul, ori ea n'a asteptat decat

prilejul sa-si poata sehimba haina ?
Dimineata, Inainte de plecare, advocatul o ruga sa ramnd

putin de vorba cu el. Ea 11 privi mirata. De obicei vorbeau foarte
putin intre patru ochi.

Vreau sa-ti atrag atentiunea, cu toata seriozitatea, asupra
unui lucru, incepu el.
Ma rog, sunt la dispozitia dumitale, zise ea, tuguindu-si
buzele. Vorbeau romneste.
lath' ce este I Noi nu avem nicio relatie sociala cu societatea
romaneascd din oras. Poate e mai bine asa. Tu nu ti-ai ardtat niciodatd dorinta. Poate nu era momentul. Copiii au venit dupa olalta.
De acum, cred, e prea tarziu, pentru innodarea unor legdturi, care

trebuia sa. MIA loc dela inceput. Nu-mi pare rau pentru a_sta. Eu
am trait totdeauna singuratic. Poate, nu tiu sigur, nici nu ar fi

lost dorite vizitele noastre. Toti cei casatoriti cu straine, traiesc
destul de izolati.
PRAPASTIA
59
Izolati de ai votri, dar nu de societatea noastra.

Ii privete pe 61 Cat ma privete pe mine, eu nu doresc nici
societatea alor votri.
Adica ai dori sa traim ca in mijlocul codrului? zise ea cu

ironie.
Asculta, Irma! Aseara am surprins Vara voia mea conversatia
voastra din pranzitor. Eu nu pot admite ca sa se schimbe casa

mea inteun adapost al celor ce uneltesc impotriva tarn mele.
Sunt destule case i familii straine In ora pentru acest scop.
Si tiu ea' pretutindenea se tes intrigi i uneltiri. Cred !ma ed
nu vei admite nici tu ca asemenea lucruri sa se petreacd in

casa mea. Bun i prost voi fi eu, dar la atata decadenta Inca
nu am ajuns. Deci interzic cunotintelor tale i ale mama-ti, sa
mai villa in casa mea.

Femeia, panda, fi muca buzele.
Va fi foarte greu de executat ceea ce-mi ceri, dragul meu.
Mama nu poate trai fara societate.
In cazul acesta n'are cleat sa ne paraseasca. Cum m'am

ingrijit mai inainte de existenta ei, ma voi ingriji i pe viitor.
Va fi greu sa ma despart de ea, dup ce m'am obinuit sa-mi
ajute la copii. Tine foarte mult la ei, draga Vasi. Apoi, i eu, mai
trebue sa schimb o vorba cu cineva. Tu eti toat ziva dus, i de
altfel i cand eti acas, eti destul de scump la vorba. Ah 1 S'o fi
luat dracul pe doamna Barna! Ea pune astfel de probleme In

discutie, ea aprinde conversatia,
care pe urma nu se mai
termina. In cazul ca te-a asigura sh elimin 'cateva firme din

societatea ce vine la noi, 1 & nu voi mai admite astfel de
discutii In casa ta, n'ai fi bun sa-ti retragi hotarirea? Mama
n'ar putea suporta.
Mama-ta 1 Dar imi pare ca ea e mai aprinsa ca altele in aa
zisa chestiune national. Pana i tu ai fost luata de avant.
Irma intelese ca Vasile ascultase intreaga conversatie, i nu
mai tiu, ce sa spuna.
In sfarit, zise ea in urma, daca aceasta e vointa ta, o sal ne
con formam. Vom incerca.
Vreo doua-trei saptarnani nu mai veni nicio straind in cash'.

le spuna ca barbatul sail a auzit
Irma nu avu decat sa
Intreaga convorbire. Ele se temurd s nu fie denuntate, i se
6o
asteptara zile de-a-rndul sa vadd pe agentii sigurantei intrand
in casa lor.
Dar nu se petrecu nimic. Advocatului nu-i trecu nici prin gAnd
sa le denunte. Stia c aceeasi atmosfera complotist era In toate
familiile care se tineau apartinand clasei de sus.
Astfel, dupd o vreme, uncle din ele, la insistenta lui Io Ian,

venira iar. Venir i altele noua. Puneau Insa lucrurile astfel la
cale ca advocatul sa nu mai poata banui. Totusi uneori le surprindea,
venind la ore neobisnuite dela birou. Le surprinse uneori incetand
subit convorbirea.
Intelese ca Irma nu se tinuse de cuvant. Dar se facea ca nu mai
observa nimic. Se pare cd revolta lui fusese momentana i ca trecu,
cazand din nou in apatia lui obisnuita. Asa crezu Irma, asa i se
pru lui insusi.
Poate din motivul Ca o problema cu mult mai grava se pusese
constiintii sale, indata ce copilita incepu sa spun primele cuvinte.
In adncurile lui sufletesti zacea dela Inceput problema copiilor,
toropirea spirituala In care traia pornea de aici.
Toata viata fusese dornic sa aiba familie, sa aib copii. Dar
evidenta ce nu mai putea fi contestata, ea' se apropie nasterea Intiului sau copil, in loc sa-1 bucure, 11 Intrista 0-1 ne1initi adanc. I
se 'Area aproape un lucru impotriva firii ca sa aibd el un copil

jumatate roman si jum6tate strain. Era pentru el o idee de nesuferit,
de care cerca sa fuga. I se 'Area ca niciodata n'a simtit anorthali-
tatea legaturii sale familiare ca acum asteptand venirea In

lume a unei fiinte nenaturale, n'a simtit ca acum deosebirea si
imipastia dintre cele cloud neamuri.
Nu simti nicio bucurie la nasterea copilitei, care semana leit

cu mamh-sa, ca si al doilea copil de altfel. Dar cu timpul, dupa ce
copiii mai crescura, Incepu sA se irnprieteneasca cu ei. Ii lua In brate,
se juca cu ei, i adeseori seara Ii legana, bornoind usor un cantee

de leagan romanesc Invatat din copilarie.
Irma radea si se bucura and II auzea cantancl incet laugh

leagan. Marna-sa Iolan se irita, si se auzea cum tranteste usile prin
odaile vecine.
Copiii nu sunt vinovati de nimic * Ii dal* el frAman-
tarile. a Vinovat sunt numai eu, i pentru nasterea lor dintr'o

alianta nefireascA, i pentru ceea ce, eventual, vor avea de
PRAPASTIA
6i
suferit In viata din cauza aceasta. Educatia lor va fi romaneasca de sigur #.

De cand Incepu sa gangureasca fetita, sa spuna primele cuvinte,
el puse piciorul In prag i schimba slujnicele. Muse cloud' Romance.
Soacra-sa parasi casa cateva zile, dar pe urma se intoarse, tot
imbufnata.
El petrecea acasa mai multa vreme ca mai Inainte, ci se juca
mereu cu copiii, Inviitandu-i Intaiele cuvinte. Trecura aca saptarnani
ci luni, copiii crecteau ci gangureau cuvinte romneti, and Inteo
build' zi se trezi cu ei ca spun i vorbe straine.
Advocatul facu observatie Irmei:
Ne-am inteles ca copiii vor invata numai romnecte la Inceput.
Nimeni nu poate Invata deodata bine cloud limbi.
Ecti prea puritan, dragul meu. Iata mai prind i ei cate un
cuvarit dela mama. N'o sii se faca gaura in cer. Mama e venic cu
ei. Ce vrei, sa stea toata ziva muta?
Vasile cauta pe soacra-sa, i-i facu observri. Iolan aseulta
para., apoi deodata se Invineti:

Astfel de pretentie nu poate avea cleat un cap de bou
...,
izbucni ea. Dar cum crezi dumneata ca un copil sa nu
Invete limba mamei sale? E absurd ci pervers ce pretinzi dumneata.

Si, In definitiv, copiii sunt ai Irmei. Nu vezi ca n'au nicio linie de
asemdnare cu dumneata?
Irma interveni speriata:
Mama, pentru Dumnezeu, ce te aprinzi aca? Nu e dreptul
lui sa-i creased copiii cum ii place?
Nu 1 E dreptul tau! Tu ecti mama. Numai un om prost i
rail crescut poate avea asemenea pretentii absurde. Sa invete numai
romnete 1 Si ce folos vor avea din asta? Ii va face Romani? Asa
erezi dumneata? Asta niciodata I Cand te-ai casatorit cu o sti aina
trebuia sa ctii atata lucru.
Dar, mama, cum poti vorbi asemenea prapastii?
Tu sal taci I zise soacra tot mai tnfuriata. Destul e Ca
ne-ai facut neamul de rucine, & te legi de un barbat strain. Cel
putin daca ar fi fost Mar i frumos. Dar tu ti-ai luat unul batran
i chiop.
Mama I VIA Irma clesnadajduita. Advocatul era alb ca
varul. El ridica mana In semn de tacere.
6g
Are dreptate mama-ta. Las-o sa vorbeascg. Ea spune adevdrul. In tine poate tace Inca, poate se ascunde, dar acesta e adevirul: am fkut amndoi nu o prostie, ci o crimd. Suntem dou rase
care se vor dum6ni in veac de veac. lath' rasa voastr personificat
in maic-ta.
Apoi, intorcandu-se spre Iolan:
Aprob tot ce spui, dar cred cd vei ti Ca eu nu m'am imbulzit
in cstoria asta nefireascd. Ori doar' Irma nu ri-a spus niciodat

nimic?
Ce Irma? Irma e un fleac din tineretul sta de azi,

care 'fare niciun ideal decAt o viald confortabi16. PAnd acum,
nu e decat un fleac. Dar se va treii i in ea nu peste mult

datoria ...
Te-ai silit dumneata de cum ai pus piciorul aici sA i-o trezeti.
Dar cred & nu era nevoie. Ea e tot a-tat de stnlin6 ca i dumneata, dar ea are alt inteligent i alt tact. In sfarit, ma bucur &
ne-am limpezit punctele de vedere. Cum nu inteleg s6 renunt la
dreptul de a-mi crete copiii in limba i legea mea, iar dumneata
eti la bariera opusa, va trebui sd ne despartim definitiv. In sfarit,
nu cu dumneata m'a m cununat.
Iolan ii muc6 buzele, se invarti inteun clcAi i izbi ua in
urma ei.
Un an nu i-a mai trecut pragul lui Vasile. Copiii erau mariori.
Dar la vrasta de trei i patru ani advocatul vAzu cd ei invatasera
i tiau i limba mamei. Irma rdmsese cu ei, i cu toate & aveau
porunc6 s" nu vorbease6 cleat romnete cu thticu, ei se scpau
adeseori.
Ii invAtase Irma, acum &ad nici servitoarele nu tiau o

boab? Mai venia, lar tirea lui, soacrd-sa? Slunica-i ducea
la Iolan acas6? Ii era penibil i umilitor sd intrebe pe slunici,
iar Irma se fcea c'd nu aude dud copiii scapau cAteo vorba
straina.
Ce era s'd fac? Sd rabde 0116 ce copiii vor putea fi dati la o
gradinica. Cum soacrd-sa se bolnvise greu i Irmei ii venia foarte
la neindemnd sa o ingrijeasc6 intealt locuinO, o aduser iar la
ei. Boli vreo jumtate de an. Dup ce se ridic6 in curand,lucrurile
ii urmara cursul lor normal ca i mai inainte: vorbea i ea, i acum
i Irma, cu copiii numai in limba bor.
PRAPASTIA
63
Cunotintele incepur5 s'a vina' iar, i advocatul se simita ca un
crane Mut.
PrApastia se desehidea tot mai ingrozitoare la picioarele sale.
Ametea privind din marginea ei. Dar nu mai avea puteri s'a se
dep5rteze de ea. Uneori 1i zicea amArit: o s'a ma Inghita 0 pe
mine ca pe alti ratkiti o.
I. AGARBICEANU
UN MOMENT SENTIMENTAL
DIN TINERETEA LUI CARAGIALE

Mai acum cinci ani, and pregateam Viata lui I. L. Caragiale ,
am limas foarte uimit de cuprinsul unci scrisori primite de autorul Noptii furtunoase dela unul din arnicii si, arhitectul
N. Gabrielescu.
Pe acesta H cunoscuse poate numai cu un an Inainte, cand, In
calitate de revizor scolar al judetelor Arge i Valcea, avea drumuri mai dese la Curtea de Arges, unde se lucra la restaurarea
manastirii, sub conducerea lui Lecomte du NouY, asistat de arMtectul roman. Gabrielescu era un baiat de viata, in care veselul
revizor si-a gasit un bun tovaras de petreceri. Scrisorile lui sunt
uneori impanate cu < apropouri galante, despre cunostintele
facile ale amandurora. De randul acesta lush% cazul era mult mai
neasteptat ; a spune aproape: gray. Gabrielescu lua un ton sustinut de sfatuitor inteo imprejurare sentirnentald misterioasa, In
care umoristul fAcea figura lamentabilti. Plecase dela Iai inteo
stare de plans , insotit la gara de Gabrielescu si de Petre Th.

Missir, junimistul. Dela Craiova (iar nu dela Curtea de Arges I),
Caragiale trimisese lui Gabrielescu o scrisoare, se vede, plin6 de
impacienta si de mustrari la adresa ambilor prieteni, cd nu se

ocupa de proiectul matrimonial a carui transare o lasase pe seama
lor. Asa dar, lucrul era serios. Caragiale era Indragostit de-abinelea, dar din sfiala poate nu se declarase si nu ceruse parintilor
mAna domnisoarei, incredintand afacerea, celor mai apropiati

prieteni dela Iasi. Gabrielescu II dojeneste pe Indragostitul lacrimos de slabiciunea pe care o arata In aceasta imprejurare, II
desvinovilteste pe Missir de invinuirile lui Caragiale care credea
UN MOMZ,NT SENTIMENTAL DIN TINERETEA LUI CARAGIALE
65
ca-i ascunde ceva, i indeamnd la rabdare (scrisoarca, cu data de
9 Aprilie 1883, e reprodusa in Viata lui I. L. Caragiale , la

Bibliografie, nota 100).
Episodul acesta imi deteptase curiozitatea, prin postura surprinzdtoare In care se arata cinicul umorist. Am crezut a-i afla
peste catva timp cleslegarea : In momentul cand d.-1 ing. N. P.
Missir, mi-a Incredintat spre publicare scrisorile lui Caragiale catre
pdrintele sail, i pentru documentare, acelea ale lui Petre Th.
Missir, catre Caragiale. Inteadevar, cateva scrisori, din primavara anului 1883, se raporteaza in termeni destul de luminoi,
la aceasta chestiune. Caragiale era In varsta de 31 ani. Numele
persoanei care-i inspirase o simtire a-tat de vehementa, era Fridolina,
evident, un nume dat in gluma, dupd o romant de pe
atunci. Ea era pomenit in acelai timp cu Caudella, compozitorul, i
cu alte personaje ieene, unele cu numele In initiala sau prescurtate
altminteri. Acelai ton al disperarii, ca i In scrisoarea, ncpastrata,
la care raspunsese Gabrielescu. Astfel, la 31 Martie, joi (1883),

In drum spre Bucureti, Caragiale ii scrie lui Missir ca a plans
toata noaptea In vagon ca un mizerabil i cd, scriindu-k, plange
iarai. Avea la el un portret al persoanei cu nasul asa, pe care-I
privea mereu, dar care portret era rece i 1111 vrea sd raspunza
la niciuna din mangaieri .. . . Apelul e disperat. Te rog scrie-mi.
Sunt pierdut. Ce am sa ma fac intr'o hind de zile? Daca nu-mi
scrii tu, dad imi lipsete i. trasura asta de unire intre Craiova i
Ini, ori ma impuc, ori ramaiu cel mai ticdlos om din lume .
Caragiale ii cere lui Missir sa mijloceasca pe langd mai multe
persoane, implininduli astfel fagaduiala facuta la gara, inainte
de plecarea lui : cd o sa studiezi bine terenul, ca ai sa informezi
exact despre toate, ca ai sa obtii o viza feminina pe una din serisorile tale, Ca' poate o s obtii o scrisoare dela nasul cel momos,
ca poate sd capeti pentru mine autorizarea sa scriu insuMi doamnei
Reineke . Scrisoarea e scurtd, dar mai are cateva note de lamentatie i. de indemnuri fierbinti catre prietenul caruiali con f iazii
toata fericirea ... cea mai adanca prietenie i cea mai mare recu-
notinta . E de asemenea vorba acolo de cineva, pe care indragostitul se sprijina increzator : Spune-i Anetii cat sunt de nenorocit i cat contez, pentruca o tiu cat e de buna i de simtitoare,
pe compatimirea ei .
5
66
Peste alte patru zile, o noua scrisoare dela Craiova, unde Caragiale avea sa se stabileascd pe timp de o luna. De randul acesta,
misiva e foarte lung5, i dintre cele mai frumoase (Corespondenid,
Opere, VII, pag. 522-527). 0 pereche batrana, din compartimentul
comun, II Induiosase pe Caragiale, prin schimbul de dragalasii
sentimentale, in care nu intra nicio trivialitate; acest tablou de

iubire conjugala il Meuse sa se viseze In calatorie de nunta cu Fri-
dolina, spre Viena. Se afla Insa la Craiova mai nenorocit ca

oricand. Urmeaza un nou apel, In acelasi ton disperat: Scrie-mi.
Nu te uita ca nu pot sagi spun cat sufer ; nu pretinde retorica si

stil dela mine; crede-ma numai ca niciodat in viata n'am fost
In starea asta. Sunt dureri de moarte, omule, fie-ti mila de mine,
ci poate s'o pati si tu . Se repet Indemnul de Implinire a
fagaduclilor, enumerate iarasi. Caragiale vrea sa stie ce spun
rudele Fridolinei:....se intereseaza de mine cumva, se marginesc
la o indiferenta compatimire de cuviinta, sau, curat si simplu,

rad de mine?
Ce spune Fridolina insasi? Suspinatorul scrie dela masa sa,
avand inainte portretcle Fridolinei si Anetii... deoparte si de
alta a portretului lui Biberl . Dimineata le sacrifica buchete de
viorele, admirand ce bine le sade momoatelor In Incadratura
alba si albastra de flori )>. Urmeazd comisioanele civilitatilor pe
care Missir are sa le indeplineasca pe langd tot cercul Fridolinei.
Aminteste cu sentimentalism si de sedintele saptamanale ale
Junimei , care nu-si stramutase Inca revista la Bucuresti: In
toate smbetele seara sa stii, razand la Junimea , cd ma gandesc
la voi; stiu cam cand incepe dosarul, apoi corcspondenta redactiei,
apoi blastamatiile lui Roesler, apoi usiIe, usile I .
Ca sa se vada insa, ea turburarea sentimentala nu schimbase,
oricAt de provizoriu, alcatuirea sufleteased a umoristului, e de

citit In aceeasi scrisoare, episodul intalnirii lui Caragiale la Craiova, cu pedagogul Leonardescu, neuitata scena de comedie, in
care abia dacd se simte sarja.
Nu rezum cu fidelitate misiva, de vreme ce poate fi urmarita
de oricine. Amintesc Insa a indragostitul are, pe Ifing 1 diminutivele gingase de Oa acum, si altde, insotite de mangaieri in
care tonul copilaresc alterneaza cu gesturile pasiunii virile: Te
fate Fridolina? 0 doresc de-mi seaca sufletul. Mante-i masa
67
UN MOMENT SENTIMENTAL DIN TINERETEA DUI CARAGIALE
nasul asa si petetele 1* In ultimul post-scriptum, dup ce abunda
in asigurari sentimentale (Mi-e dor grozav de tati: mai al,. s

de tine, cel mai omenos si eel mai inteligent prieten; de Anetta
cea mai ingereasca inima; si de nasul asa mi se frige inima ),
aminteste de visurile-i matrimoniale, calificate o castele spaniole si face chiar portretul fizic al Fridolinei: o... cu nasul
asa, cu ochii ei albastri, cu capul ei frizat.... Ultimul cuvant
e pentru Aneta, care i-a spus intr'o seara: Dama de toba sunt
eu; ai incredere in Dama de tobd. Caragiale apeleaza la miloasa
prietena, o care cu inima ei delicata intelege cat e de dureros un
sentiment contrariat .
In scrisoarea a treia catre Missir, trimisa in graba, din Gara
Craiova, nu mai e insa vorba de niciun sentiment; Fridolina nu
mai e numita; o mentiune de amicitie insa, pentru Aneta carcia
i se trimit complimente (23 Aprilie 1883).
Iar in urmatoarea, adresat tot din Craiova poate la inceputul
lui Mai, gasim o intorsatura tot atat de surprinzatoare ca si accentul disperarii, din primele doua: Nu mai avansa nimic nicairi
in priviata prostiilor mele cu Fridolina. Tine-te si mai ales tinema intr'o onorabila rezerva .
Din contextul scrisorii, am fi ispititi a crede ca scbinibarea de
atitudine a lui Caragiale s'ar datora unor diversiuni mai mult

galante, oferite de capitala Olteniei (. . iute tree zilele, mai
iute, pentruca mai dulce tree noptile... ), cu amintiri de alt
natura cleat acelea ale pasiunii iesene.
Asa se ispraveste paragraful sentimental din corespondenla
lui Caragiale.
Am crezut, in cadrul prezentarii Corespondeatei, Ca detin

cheia secretului. Cum era vorba de atmosfera Iasului din 1883,
cu personaje mai toate disparute, cui era sil ma adrcsez pentru
ldmurirea lucrurilor? Atunci, era prin 1941, m'am gandit la
C. Meissner, ultimul supravietuitor al Junimei , caruia-i mergia
faima de om p1M de civilitate si bogat in amintiri. L-am cauta

la Arbivele Statului din Bucuresti, unde locuia, gazduit de O.
Aurel Sacerdoteanu. Meissner m'a primit foarte prietenos si mi-a
fost de mare folos; mi-a identificat cateva din persoanele care
constituiau cercul Fridolinei si m'a pus in legatura epistolara cu
Ancta, compatimitoarea martora a focului de pae care fuses(
5'
68
iubirea lui Caragiale. Dela d-na Anna G. Facture, vdcluva directorului -Bdncii Nationale din Braila, am aflat aa dar cum spunea
G. Bogdan-Duicd multe i mrunte> despre Fridolina.
Fridolina era fiica unei doamne Reineke, cumnata lui Francisc
Caudella, tatal lui Eduard Caudella ; numele ei adevdrat era Leopoldina ; aa dar Leopoldina Reinecke era vara primard a lui
Ed. Caudella. Tatal Leopoldinei, Andreas Reinecke, casatorit la

Viena cu fiica unui fabricant de trasuri, i fratele tatalui, Christian Reinecke, furnizau echipaje boierimei ieene. Murind, Andreas
Reinecke nu lasase o avere mare, ca sa-i Inzestreze cele trei fete.
Caragiale, In primavara anului 1883, pregAtea, In colaborare

cu I. C. Negruzzi, libretul comediei muzicale Hatmanul Baltag ,
a carei partiturd fusese incredintat lui Ed. Caudella. In casa lui

a cunoscut-o pe Fridolina, precum i pe Aneta, flied' a d-nei Clara
Ed. Caudella dintr'o alt cdsdtorie. Aneta Ii numea tatal vitreg,
cu care se Intelegea foarte bine, Biberl, aa cum i se spunea i de
ceilalti, In familie. Fridolina i Aneta erau de o varsta i bune
prietene, mai mult cleat rude prin aliantd; li se spunea les insparables . Prin temperament, erau totu0 foarte deosebite; iata
cum caracterizeazd d-na Anna G. fracture, pe Fridolina i pe
Aneta de odinioard: ... Leopoldina, un caracter rece i linitit,
eu insa veseld, glumeata i plind de draci.. . Ea Ii amintete
perfect de sentimentul lui Caragiale: Caragiale cnd venea dela
Bucureti era toata ziva la noi [adicd la Ed. Caudella1], *tiara
pentru cine vine. Leopoldina Ii ramdsese in inimd, dar ea foarte
rece i indiferentd, o fire ascuns, in zadar se Invrtea Caragiale
foarte
pe langd ea, inima ei era data unui maior Costicd B
bine, In toate privintele adefaratul cavaler de salon . Mid se

Indragostise Caragiale de ea, Leopoldina era foarte abatutd,
pentrued maiorul, sau mai- exact vorbind, cdpitanul C. B., care ii
ceruse mna i o obtinuse, se purtase necavalerete, pardsind

terenul i Iaii, cnd aflase cd zestrea era necorespunatoare
ateptdrilor lui. Leopoldina, de altfel, dei 11 iubea, nu-i manifestase sentimentul, pdstrandu-i raceala. Suferi cumplit, din pricina despdrtirii. N'a mai iubit pe nimeni dupd aceasta (a facut
o casatorie de conventie, cu un inginer dela cdile ferate, mult mai
In varsta i foarte zuliar). Leopoldina Reinecke era o fire mandra,
cum vom vedea mai departe, din scrisorile lui Petre Th. Missir.
UN MOMENT SENTIMENTAL DIN TINERETEA LUI CARAGIALE
69
In casa, era preferata tatalui. Dup moartea lui, ramasese podoaba

casei ; toate atentiile familiei si ale strainilor, se Indreptau catre
dansa. D-na Padure mi-a dat fotografiile, format cabinet, ale celor
cloud inseparabile*, despartite insa in fata obiectivului fotografic
(Foto Swiatoniowski, Iasi). Leopoldina se pozase conventional,
cu o carte in maini si cu privirea absenta ; in timp ce portretul

Anetei, desi rezemat in cot, cu o mand la barbie si cu cealalt
prinsa de o floare artificiala, e mai mobil, prin vioiciunea ochilor ;
Leopoldina era insa frumoas: oval pur, ten alb, trasaturi delicate, nasul usor ridica t (nasul asa, cum il numea Caragiale I).
Sfatul unui bun prieten- avea s-1 .capete Caragiale, raspicat,
dela Petre Th. Missir.
Cu cativa ani mai tanar decat scriitorul, juristul era cel mai
bun prieten al lui Caragiale, din cercul iesean al Junimei #. Missir
era foarte inteligent, foarte saritor si foarte sincer. Au ramas

dela el, Care Caragiale, un mare numar de scrisori pe care le voi
publica in extenso, candva. Missir judeca ferm si scria viguros, cu
o argumentare stransa, In chestiunea Fridolinei, se pastreazd de
d. ing. N. P. Missir, o singura scrisoare scurta, dela 1 Aprilie 1883,
rdspuns la prima scrisoare a lui Caragiale, dela 31 Martie. Sus,
in stanga, pe o bucata mica de hartie, Missir desemnase cu creionul
nasul Fridolinei, usor ridicat din \Tad si scrisese dedesubt: asa 1
E o iute dare de seama a implinirii comisioanelor sentimentale.

S'a dus a doua zi dup plecarea lui Caragiale, la Ed. Caudella,
unde a gasit-o pe Fridolina cam indispusa ; ea se aratase fata de
Aneta, surprinsa Ca suspindtorul ei plecase din Iasi fard s'o vada :
o prima nedumerire asupra seriozitatii pretendentului I
Piesa principal, in chestia dosarului sentimental, ne-a lipsit
pe vremea pregatirii corespondentei pana ce, prin bunavointa
d-nei *tefania P. Zarifopol, am obtinut deslegarea deplina a misterului. D-sa mi-a inmanat scrisoarea lui Missir, nedatata, [usor
databila 9 Aprilie st. v.], dar desigur raspuns la scrisoarea II

(Craiova 4/16 Aprilie 1883) a lui Caragiale. Misiva e lunga, de
opt pagini, foarte importanta prin continut si nepretuit prin
sublinierile si adnotarile lui Caragiale, in vederea redactarii raspun sului.
Missir accentuiaza din capul locului asupra trecutului sentimental al Leopoldinei, care a avut veleitati pentru un militar *.
7o
Dar daca, cum spune spiritual coresponclentul, ea 4 ar consimti

sh aiba-pe viitor intentiuni literare , care ar fi situatia?
Missir 11 sgaltae prieieneste pe Caragiale, ca sa-1 fad sa judece
limpede. In prealabil II, menajeazd cu abilitate susceptibilitatile,
asigurandu4 Ca va reusi usor -sa obtina mana domnisoarei, dad'

se va prezenta la Iasi cu o cerere categorica. Totodat ti sganclara
Insa amorul-propriu, pomenind de contrarietatea suferit de Leopoldina, prin plecarea u clopotarului ei, capitanul, si de nehofarlrea ei fata de noul pretendent, pentru care nu simte deocamdata nicia inclinare., Duph aceasta, Missir ataca cu hothrlre pro-
blema, pe care o priveste cu deosebita gravitate, sub unghiul

psihologiei feminine. Poate o femee tanara sh consimta usor la
cashtoria cu un barbat -care o cere staruitor, fail a se gandi daca
i-a starnit u coarda pasionala ? este femeia mai putin libera decat
barbatul, & reflecteze Indelung asupra unui pas de asemenea
Insemnatate? egoismului barbatesc, nu trebue oare sh i se opuna
dreptul femeii iie a decide, cu totul neinfluentata? Missir repeta
nedumerirea Fridolinei, pomenita In scrisoarea precedenta: u . o
asemeneMemee va fi indispusa, ca pe cand Ii ceri mama ei, tu
te duet d . 3 cri Pe zi Iriteo cosa uncle este o fata de mdritat
fAneta 1], a promiti & vii
sa."--ti
iai adio si tu lasi numai o
carta postala 0 de altmintrelea toata ziva aceea o petreci la. Caudella., .>>.
Caragiale sa nu ceara prea mult dela. prieteni, care nu pot

cleat sa-1 pun, u pe pragul easel. , unde urmeaza a face singur
u cele alte pasuri child va veni la Iasi.
Dupa ce s'a ridicat la o irumoasa Inaltime morala, pledand

pentru egalitatea sexelor Inaintea casatoriei, Missir examineaza
cresterea si caracterul Leopoldinei. u Fridolina nu. este dintre
individualitatile din mijlocie. Se distinge de aceste printr'un fgl
de mandrie, care o face sa vacla lumea cam indiferenta. De ce
aceasta? Ea a crescut In anume Imprejurari. M-me Reinecke Imi
spunea zilele trecute .c barbatul ei pe patul de moarte au spus
cuvinte de deosebita-iubire pentru copilul lor cel Intai. De atuncea
si. pang stazi ea a fost dragostita de maica-sa si recunoscuta de
frati 1 surori ea prima violina In orchestra casei Mr. In aceasta
situatie s'a format personalitatea ei, In care mota principala este

In adevar care care nAndrie, semnul unei puternice contiinte
71
de sine ... Cu mandria ei a exasperat tot timpul pe capitanul

clopotar, incat milostivul suflet a Anetei trebuia sal-1 mangae pe
clopotar ca 55. nu se uite ca e rece, dar c totusi ea are slabiciuni
pentrn dansul. Iata dar fortareata pe care trebue s o asediezi.

Recunoaste deci ca trebue asediu in toata regula .
Dupd acest avertisment, de bun psiholog, Missir mai obiecteaza dou dificultati; una de ordin material, de a pune viitoarei
sale sotii la dispozitie traiul fara griji si privatii, din casa maica-si;
alta, sufleteasca: fi-va potriveald de caracter, intre raceala ei
aparenta i profuziunea ta sentimental, o potriveala care sa-ti
indulceascd interiorul tau de casnicie? .
Missir inchee, ca raspuns la gandurile negre ale lui Caragiale,
cu condamnarea sinuciderii: ... ai fi un las, care ti-ai gresit

viata ca un caraghios, si care cu gresala ta ai lam amare suferinti
acelora dela care ai primit iubire i afectiune tot timpul cat ai
gustat aceasta viata.
Din fericire, desnoclamantul n'a fost dramatic, cum se temeau
Missir i Gabrielescu. Scrisoarea 1-a silit pe Caragiale s reflecteze
asupra unei serii de chestiuni: dovadd Insemnarile lui marginale.
Prima incepe curios (acolo uncle e vorba de abandonarea defi-
nitiva a partidei, din partea capitanului):

cenusa (sic). Tocmai pentru aceea nu am Indrasnit s'o cer
pe Aneta (sic)...
(i
aci
e locul sa constat c rabia mea
sentimentala a provenit din atmosfera. Acum imi dau seama.

Eu nu am vazut-o pe Fridolina cleat de 2-trei ori. Ceva mai
mult, nevazand-o vreo sapte-opt zile, mi-a venit in cap s'o cer
si de a doua zi pergand la Caudella si stand toata zioa cu Aneta,
m'a apucat rabia. Atmosfera). Stiam cd este angajata si in cazul
cel mai bun pentru mine ar fi abandonata. De aminteri tii tu.
Ce suflet poate sa-ti acorde o femee, oricat ar fi de puternica i
de transanta casatoria (cuvant nedescifrabil), fiMd abandonata .
A doua adnotare, acolo uncle Missir Ii ceruse lui Caragiale s
se punh in situatia Leopoldinei, adic a unui barbat caruia i s'ar
propune maina unei fete, care nu-I inspir si nici nu-I ademeneste
prin avere ( Ai putea zice indata da sau ba? nu ti-ar veni In minte
ideea egoista Ca' nu vrei sd te vinzi cu una cu dou ))):
Impropriu si nefiresc, nepomenit, neintamplabil .
72
A treia (Missir scrisese: Cu cat mai mult au rezon femeile

sa fie nedumerite. Ele pentru (sic) care casatoria le scoate din
non-existenta * in care fusesera lasate, pentru a le aduce in fine
in valurile lumei in bine si in eau, la realitatea toata si intreaga
a acestei vieti ):
absolut fals .
Din aceste doua scurte adnotari, se vede c nu tot asa judeca
I. L. Caragiale problema casatoriei, ramanand un partizan al

conceptiei conservatoare, care rasa fetele prada sotilor, prin casatorii conventionale, idea consultarea lor.
La paragraful in care urmeaza indemnul ca pretendentul sa

villa la Iasi, pentru demersul hotaritor, Caragiale face insemnarea
a patra :
Nu e (cuvant inciescifrabil). la maigre pitance d'une soumission a mon sentiment comme mari, cand in transporturile mele
amoroase (i stii c felul firii rade e sa duca 'Ana la mai absurda
expansiune acele transporturi). ea & dea ochii peste cap sa intrevaza chipiuri si sa auda clopotele. Fridolina luata asa cum vreu
-eu e alta decat asa cum este ea. Cum vreau mi-ar trebui mie (?)
fata care a fost ceruta, lasata (in parantez un cuvant nedescifrabil). Dar dacd urechile-i vajie Inca de clopote ; daca hotaritoarea
superioritate intelectuala (scuza-ma ea ma laud) termenul de corn-
paratie [cu] clopotarul reduce fatuitatea mea la cele mai mici

proportii
Ultima nota e o gluma, in marginea locului unde Missir scrisese
ea Fridolina era in orhestra familiei, prima violing.
Ma stimez bun maestru de capela .
Adnotarile se opresc aci. Caragiale poate nici nu s'a mai ostenit

sa' scrie raspunsul proiectat, de vreme ce un astfel de raspuns nu
s'a gasit printre scrisorile sale, grijuliu pastrate de Petre Th.

Missir.
Ce putem deduce din aceste insemnri, cu privire la retragerea lui Caragiale, din batalia matrimoniala abia inceputa? Dup
cum vedem, el nu raspunde, marginal, la cele doua principale

intampinari ale lui Missir: problema bazei economice a casniciei
sale si chestiunea potrivirii caracterelor. Adnotarile lui arunca
insa o vie lumina asupr irnprejurdrii in care s'a nascut puternica
impulsiune sentimentala a lui Caragiale: aimoslera. A Intrezthit-o
73
pe Leopoldina de doua-trei ori in casa lui Caudella, apoi n'a mai

vazut-o, o saptamana intreaga. Asta a fost deajuns ca sa-i provoace rabia amoroas. Temperamental, s'ar fi potrivit mai bine
cu Aneta, vioae i nebunatica, dar 1-au atras raceala i mandria
celeilalte. Fiinta prestigioasa, indepartata, netangibila *i suferinda,
1-a fascinat. Caragiale ii cunotea reactiunile exagerate in dragoste,
( transporturile* lui, de vreme ce nu era la cel dintai. Pang la

urma, ori focul de paie s'a stins singur, nemotivat, odata ce atmosfera * devenise neoperanta, Ia distantd, ori ideea de a se Casa-
tori cu o femee neconsolata, 1-a trezit la realitate; in orice caz

argumentele rationale, atat de bine intemeiate in scrisoarea lui
Missir, nu par a fi avut efectul hotaritor asupra lui Caragiale.
Inteadevar, ce rasunet puteau avea ratiunea i bunul simt asupra
unui impulsiv sentimental? mai ales in clipa cand impulsiunea se
sleise, prin propriu exces?
SERBAN CIOCULESCU
Anexe
SCRISORILE LUI PETRE TH. MISSIR, RELATIVE LA

LEOPOLD INA REINECKE
I
[ 1 Aprilie 1883]
Iubite Caragiale /
Pe scurt.
Ai plecat Miercuri de aice. Joi a fost o zi ploioasa
i trista. Dupa Tribunal o dorinta m'a atras sa ma duc la Caudella 1). Nu tiu ce motiv o Meuse pe Fridolina 2) sa vina i ea
acolo. Mie coincidenta mi-a placut in interesul tau. Am avut timp
sa-i spun D-nei Caudella in ce stare ai plecat de aice. *i Aneta 3)
a avut timp sa-mi spue cd Fridolina i-a spus ea n'ai venit inainte
de plecare. Eu i-am explicat pentru ce n'ai venit. Nu tiu pentru
ce Fridolina nu era bine dispusa, dar tiu ca nu era vesela. Maine
1) Ed. Caudella, compozitorul.
2) Leopoldina Reinecke, yarn primarli a precedentului.
3) Film d-nei Clara Ed. Caudella, dintr'o alt.& clisatorie, Aneta; azi d-na
Anna G. Pidure.
74
sambata voi trece pe la Caudella. Iti trimet alaturat aice un

aa # de nas 1).
Fii cuminte, ca te las la mal,
al tau
P. T. Missir
II
[9 Aprilie st. v. 1883]

Scriu aceastg. scrisoare Simbittri dimineata
la oarele 8 FA 4, dupg, reintoarcerea mea

din domiciliul extra-legal.
Iubite Caragiale !
A dori un lucru. Cat vei sta la Crajova sa ti se vindece rana

sau sd prinda macar pelith inteatata, ca sa poti capata neatarnarea mintei tale de focul pasiunei ce te-a cuprins, pentru ca SA
poti resolvi cu mintea rece problema ce ti-ai creat i pe care o
formulez astfel: Tu patimeti pentru (lama. Ea a avut veleitati
pentru un militar, dar sd presupunem ca fata cu purtarea militarului i cu afirmarea ta, ea ar consimti s aiba pe viitor intentiuni literare. Este sau nu bine pentru fericirea voastra sa Incepeti a colabora?
Cand eti In stare de a da un raspuns acestei intrebari, fara
nici un alt motiv decat acel pasional, atunci chestiunea e foarte
simpla ; and zice omul ca voeti un lucru, fiindca voeti pur i
simplu problema se resoalve uor. Oricat de puternica i adnca.
va fi pasiunea ce te-a cuprins i oricat de < avantagioase ) favorabile ar fi perspectivele de reuita a vointei tale, nu tu trebue i
poti fi dintre aceia, care sa faci un pas atat de decisiv pentru viata
ta numai i numai fiindca caldura inimei ti-1 cere. Nici starea ta
intelectuald nici cea finantiara nu te Indreptatesc la aa ceva.
Dar pentru D-zeu 1 tu cu judecata ta sanatoasa i atat de independenta de altmintrelea sa nu ai destul scepticism, pentru a Irinadui clamoarea sentimentului .1 a putea judeca liber aceasta
laitate nu ti-o pot presupune pan la urma urmelor.
i te rog sa ma urmezi gra a fi descurajat nici contrariat
catui de putin. Cu aceste premise luate dela radacina lucrului,
sd nu crezi ea voi sa te pregatesc pentru ca sa induri vr'o contrarietate ori vr'o veste care sd loveasca fie in dubirea ta pentru Fridolina, fie In amorul tau propriu. Nu, nimic din toate acestea.
1) Sus, in stitnga, pe o bucatg, midi, de hartie de scrisoare, Missir a fitcut
desenul cu nasal Fridolinei, usor ridioat din ve,rf. Caragiale a Boris dedesubt
asal
75
Iti spun dela inceput. Venind la Iasi i facandu-te cu puting

osteneala pretendent serios vei reusi. Clopotarul 1) a fost chiemat
de stapanii din Bucuresti la o biserica unde era post vacant, el a
fost transferat la Bucuresti, incat i acest motiv de neliniste sufleteasca trebue sa nu-1 mai ai.
chiar de ar fi sezut la Iasi,
amicul sat' capitanul Faun, pe care 1-am intrebat cu ce inimd

se duce B. din Iasi, mi-a spus ca foarte linitit, f iindca total era
de/inhtiv abandonat 2). Capitanul clopotar parasise projectul fata

cu zestrea mica a Fridolinei. Apoi dela Aneta stiu ca. Fridolina
se afla (sufleteste Warta), asa cum trebue sa fie, in situatia cea
mai normald ; push' deoparte intre o pornire sentimentala contrariata i intre un indemn care pare a-i surade, ea nu stie ce sa faca.
Nefiind signed ea va putea inaugura casatoria ei cu tine, cu atasamentul sentimental de care are nevoe orice suflet ferneiesc pentru
a impodobi realisarea celui mai frumos vis din viata ei, Fridolina
sta si se intreaba, ce trebue sa faca. Gandeste-te tu in positia ei,
tu care esti barbat, care ai gustat viata in bundtatile ei toate, si

care prin insuratoare vrei sa-i dai numai modalitatea cea mai
agreabild
gandeste-te tu c ai fi in positia ei, ea ti s'ar propune
mana unei fete, care nu te inspira deodat i care nu te ademeneste prin averea ei.
Ai putea zice indata da sau ba? nu ti-ar veni In minte ideea
egoista ca nu vrei s te vinzi cu una cu dou 3) Cu cat mai mult
au rezon femeile sa fie nedumerite. Ele pentru care casatoria le
scoate din <non-existenta>> in care fuseserd ldsate, pentru a le
aduce in fine in valurile lumei in bine ,si In ran, la realitatea toata
i intreaga a acestei vieti 4). Pe dnsele trebue sa." le coaste mult
sa reduca importanta acestui pas la un act de simpld oportunitate.
Aa ceva trebue s loveasca si in amorul lor propriu. Cum D-1

pretendent vrea sa ma ia ca o jucarie, fara sa stie dacd fiinta lui
imi poate starni coarda pasional? D-Iui se multumesti numai
ea nu mi-e antipatic? Dar poate sa fie multi oameni ce nu-mi
desplac. Toti acestia & fie in drept a-mi spune: D-soara, astepti
un barbat, ai interes sa te miiniti, mie Imi placi grozav, te iubesc
1) Clpitanul C. B., pretendentul Fridolinei, care a renuntat la mans, ei,
din cauza zestrei modeste.
2) cenma (sic) Tocmai pentru aceea nu am indrisnit s'o cer pe Aneta...
(si aci e locul sit constat ca. rabia mea sentimental& a provenit din atmosfer5.
Acum imi dam seama. Eu nu am vitzut-o pe Fridolina decat de 2-trei ori. Ceva
mai malt, nev&zand-o vreo giapte-opt zile, mi-a venit in cap s'o cer 0 de a doua
zi mergand la Caudella si stand toat5, zioa cu Aneta, m'a apucat rabia. Atmosfera). tiam a este angajat& 0 in cazul eel mai bun pentru mine ar fi
abandonata. Da aminteri tii tu. Ce suflet poate s&-ti acorde o femee, oricat ar
fi de puternic& 0 de transantit ca.s5toria (cuv. nedescifrabill, fund abandonati
(nota lui Caraqiale).
a) Impropriu i nefiresc, nepomenit, neintamplabil (note lui Carogiale).
Absolut fals (nota mui Caragiale).
76
chiar, fa bine si vin dupd mine, lasa toate ilusiele la o parte, vom
trai bine, pe urma i ai s ma iubesti and ma vei cunoaste mai
bine #.
Orice femeie care are amor propriu va zice in sufletul ei: pacat
s ma injosesc, c and acea femeie nu va fi prea indignat, va
sta la indoiala cum sta Fridolina, i va intreba in dreapta si in

stanga ce sa fac, cum a intrebat ea bundoara pe Aneta Dar daca
te-ar cere pe tine te-ai duce dup dansul? n i Aneta i-a rispuns
c. pe &Ansa ri'o vrei. Mai mult, o asemenea femee va fi indispus,
c pe and Ii ceri mana ei, tu te duci de 3 ori pe zi inteo altd casa

unde este o fata de maritat, c promiti sa vii sa-ti iai adio i tu
lad numai o carta si de altmintrelea toata ziva aceea o petreci la
Caudella, i In adevar din intrebarile puse de Fridolina Anetei,
acestea au fost impresiele ce le-a pastrat Aneta si impresia ce mi-a
facut i mie, and mi-a istorisit Aneta intrebarile Fridolinei.
Vezi prin urmare tinere, c eu i altul sau alta nu-ti putem
face alte servicii decat sa te punem pe pragul casei, de aci inainte
cele alte pasuri i jocuri in casd & le faci singur i sa. le faci and
vei veni la Iasi 1).
Inca un detail inainte de a trece mai departe la firul scrisorii.
Intre motivele care apasa asupra Fridolinei in favoarea ta sunt
si indemnurile Fratilor Konya si D-nei Konya 2) Fridolina a
comunicat aceasta Anetei, si Konya cel blond mi-a spus ca daca
te-i Intoarce la Iasi i-i vei cere serios mana, ea se va decide. D-na
Caudella din contra i-a dat Fridolinei parintescul sfat, de a nu
se decide pana ce nu va avea probabilitatea ca va putea uita pe
cel alt i c te va iubi pe tine.
Acum sa-ti dau cateva detaile din care sa vezi c Fridolina
prin excelenta trebue sa fie nedecisa i sa sufere in ea o luptd intre
motivele da i ba. Expunerea aceasta pe care o fac din cele ce le
stiam i eu i pe care ti le-am spus, si din cele complectate din
informatiile respective, iti va putea da mdsura caracterului Fri-,
dolinei, si-ti va deschide putinta de a da faspuns dacd este ea
femeia ce te va putea face fericit dup trecerea anului de noviciat.
1) Nu e (cuv. nedescifrabil) la inaigre pitance d'une soumission b. mon sen-
timent comme marl- ctind in transporturile mele amoroase (si tii cii, felul
firii mole e s dud, piing: la mai absurda expansiune acele transporturi) ca si,
dea ochii paste cap 85, intrevad, chipiuri i s aud5, clopotele. Fridolina luafti
asa cum vreu eu e alta dead asa cum este ea. Cum vreau mi-ar trebui mie ( ?)
fata care a fost cerutii 15sat (cuv. nedescifrabil). Dar dad urechile-i vAjie
Ind de clopote; dad hotdritoarea superioritate inteleetualii (scuth-mii cii, m.
laud) terrnenul de comparatie [Cu] clopotarul reduce fatuitatea mea la cele
mai mici proportii (nota li Carogiale).
2) Ginerii i una din fiicele lui Christian Reinecke; fra4ii Konya, farmaeistul Carol si chimistul Samuel, erau aa, dar prin aliai4, verii primari ai
Leopoldinei Reinecke.
77
Fridolina nu este dintre individualitatile din mijlocie. Se

distinge de aceste printeun fel de mandrie, care o face s vadd
lumea cam indiferenta. De ce aceasta? Ea a crescut in anume
imprejurari. M-me Reinecke 1) imi spunea zilele trecute ea
bdrbatul ei pe patul de moarte au spus cuvinte de deosebith iubire
pentru copilul lor cel intai. De atuncea si pada astazi ea a fost

dragostita de maica-sa si recunoscutd de frati si surori ca prima
violind in orchestra casei lor 2). In aceastd situatie s'a format
personalitatea ei, In care nota principala este In adevar oarecare
mandrie, semnul unei puternice constiinte de sine. In familia mea
am o verisoard crescuta in aceleasi conditii, i care desi are peste
doudzeci de ani, spune ca nu se va marita decat cand va fi sigura
ca va renunta [la] traiul de 'Ana acum, pentru altul mai bun.
De ce oare Fridolina sd nu fie de aceeasi parere? Cu mandria ei

ea a exasperat tot timpul pe capitanul clopotar, incat milostivul
suflet a Anetei trebuia s-1 mangae pe clopotar ca sd nu se uite
cd e rece, dar ea totusi ea are slabiciuni pentru dansul.
lath' dar fortareata pe care trebue sd o asediezi. Recunoaste
deci ca trebue asediu in toata regula. In aceasta priVinta nu mai
am nimic sa-ti spun. Tot restul te priveste, singur tu II poti intreprinde.
Se lesemo dar toate ateste 8).

Si sd venim de acolo de unde am inceput. Sa presupunem ca
ai venit la Iasi, ai tras i tu clopotele vr'o saptmana de zile i ea
lucrul e gata de facut.

Fi-va bine ca-1 faci? lath' ce trebue sa gandesti. Esti tu omul
sa lupti cu doua dificultti?
1. i cea mai principala sa-ti poti da un trai multarnit In
care ea sa domneasca lard grijd si privatiuni, asa cum traeste
la maicd-sa. Este de gandit la asa ceva inainte de a-ti fi asigurat
o positie oarecare echivalenta cel putin cu una ce are ea, i daca
presupui ca neavand aceasta positie iti vei face-o in urma, crezi
[ca] tu eti omul de afaceri, mai mult decat omul cu lumea lui
plina de simtire si de toate pacatele ei foarte daunatoare intereselor banesti? lath' atatea intrebari la care trebue s raspunzi.
2. fi-va potriveala de caracter, intre raceala ei aparenta si
profuziunea vta sentimental, o potriveald care sa-ti indulceascd
interiorul tau de casnicie? Ma o and intrebare pe care poate Ca
vei resolvi-o mai uor cleat pe cele alte.
Aceasta fiind situatia, sa nu ma intrebi pentru ce nu ti-am
zugravit-o pe and erai in Ini? Ti-a raspunde Ca nu te credeam
2) Mama Leopoldinei.
2) Ma. stimez bun maestru de capebi (nota lui Caragiale).

2) Dicton cu pronuntie greceascii, frecvent In corespondents, Caragiale-
Missh.
RavisTA FUNDAVILOR RE(ALg
78
atat de periculos, nu credeam ea focul pasiunii are sa-ti intunece

pana inteatata mintea incat s nu--ti mai lase glasul decat pentru
a striga gi a plange ca o iubegti i o iubegti i iar o iubegti.
Scrisoarea mea poate sd-ti faca j bucurie i durere. Aga-i
realitatea lucrurilor. Eu ti-o pun in fata. Daca desesperezi de

(Musa i te socoti incapabil de a o predomina, afla un lucru. Sade
grozav de bine unui om care are simtire & fie amorezat. Pasiunea
lui chiar contrariata este foarte des un piedestal pe care se raffled
personalitatea lui cu toata gravitatea ce i-ar lipsi poate de-altmintrelea.
In tot cazul dac contrarietatea eventuala -te-ar afecta oricat

de adanc, daca ai merge atat de departe incat st-ti arunci o incar&Rued de pistol in cap, ai fi un om lag, care ti-ai gregit viata ca un
caraghios, gi care cu gregala ta ai rasa amare suferinti acelora
dela care ai primit iubire i afectiune tot timpul cat ai gustat
aceasta viatA.
In cazul dar cand nu vei putea raspunde in bine la chestiunile
ce ti-lc pun, trebue s fii om ca toti oamenii in bine gi in rau i

eine este dotat de calitati sufletegti ca a le tale, nu trebue sd se
teama Ca nu vd fi in stare sd guste fericirea ceva mai lina, cu o
al-Ca Fridolina.
(ss) Edgar') iti sunt al tau

prieten devotat
P. T. Missir
P. S. Jacques 2) cere copia de pe Baltag cu toatd insistenta,
te declar a fi un nepoliticos fata cu dansul.
0. T. M.
1) Nu Itiu eine este Edgar.

2) I. C. Negruzzi, neritbdIt or de intarzierile hd Caragiale, la depunerea
conl-ributiei lui (in Hatntanul Baltag, proza era de Caragiale i versurile de
Negruzzi).
DIN o ELEGII LITI ENDYMION*
FRONTISPICIU
In aspre gururi de canap

Stau caii gandului fn ham,
0,
Tuspatru negri 1
ce n'am 1
Bratari de umbra, scump pieptar

Din fir de volbura, amar I
In jurul verdelui hanap
Imi tremura rubine,
Sa-mi fie vinul dureros
In piept cand curge ...
Voi lega cmpii de mijloc I
Domol, voi ganduri murge l
*
Voi trece lin, pe lnga tine ;

Ghirlande sa-mi adaogi, foi
Ca mii de inimi sd-mi suspine I
Voi trece lin pe langa tine

In singuratece vartcje,
Cu rece nimb,
Pe fruntea ta desavarita,
Suave melodii sd plimb . ..
0, and ma voi pleca spre tine,

De albe dolii indoit I
VIZ IUNE
In caldele zari,
Se duc sa se scalde
Fecioare calari
Prin marl de zmaralde.
Crud Mae nucii

Din vii
Si caii sunt lucii
Norii.
Cu flori de neghing,
Fecioarele cant.
Si caii cei suri,
Ca brumate poame,
S'avanta,
Fluturi 1i anina
In coame.
*
Endymion,
nefericirea
Pe frunte ma rnangae-ades
Chernandu-ma 'n oapta, pe nume ;
Dar eu prin ovastiri nebune

Cu iedul cel negru ma j oc 1
Bogate tristeti vind maine I

Prin albe marei desluind
Un fior de mreana, argintiu,
*
VIZIUNE
81
Ma voi Intoarce odat,

Q,
cine tie cum l
Pe-acelai drum din nou croit
Acum,
*i 'n alb reinoit, sunand a rece,

Sunand a rece, da, sunand,
In pulberea 'nghetata de curand I
Ma voi Intoarce odata, da 1
Cumplitul gand cand ma va sageta . ..
Un gand de 'ntoarccre, tarziu l
Va trebui, poate, sd cant,

Va trebui, poate, sa tiu
Ca 'ntr'o copilarie, poezii .
. .
0, Mie
Va sa-mi riimina mult zapada
i caii sinelii I
R. HAN
CONTRIBUTII LA ISTORICUL
MOTIVULUI VIATA LUMII
SAU FORTUNA LABILIS*

Lantului reconstituit cu intuitia i migala eruditului de cdtre
d. Ramiro Ortiz 1), ne propunem sd-i addogdm i noi cateva verigi.
Este vorba de motivul poetic cercetat de d-sa in studiul purtnd

titlul Fortuna labilis, care insumeazd o serie de lectiuni tinute
la Facultatea de litere din Bucureti ; in lunga enumerare a celor
ce au folosit acest subiect, dela Ovidiu i pada' la Leopardi, autorul
amintete pe scriitorii romni Miron Costin, Radu Greceanu (traducdtorul Triodului din 1700), Budai-Deleanu, Carlova, Gr. Alexan-
drescu, Heliade-Rddulescu, Bolintineanu, Creteanu, Vlahutd i

Errdnescu.
D. Ortiz ne aratd cum motivul care ne intereseazd se intalncte

in toatd lirica romanicd, avnd o dubld origine: latind i eclesiasticd.
Aceast temd se poate destrilma in cloud fire care se mai despletesc
in altele, se impletesc iardi, se destramd din nou. Primele diviziuni
sunt: nestatornicia norocului i. atotputernicia mortii. In subdiviziunile categoriei dintai intrd motivul enumerdrii oamenilor sau
a popoarelor, a oraelor aflati cndva in culmea fericirii ci cari
apoi se prdbucesc ; din a doua categorie fac parte aluziile la decertdciunea celor lumqti i triumful mortii. Toate variantele, precum
spuneam, se contopesc i se diferentiazd mereu. Pentru d. Ortiz,
motivul latin pornete dela Ovidiu, iar cel crectin dela sfntul Ioan
Gurd de Aur, dela cuvntarea sa funebrd in lauda unui oarecare
') Fortuna labilie, Storia di un motivo poetico da Ovidio al Leopardi, Buo.
Cultura National, 1927.
83
ISTORICUL MOTIVULUI e VIATA LUMII . SAU < FORTUNA LABILIS t
Theodoru, cuvantare in care vanitatea bunurilor pamntesti,

nestatornicia norocului, sunt demonstrate printr'un fel de Triumf
al Mortii, din care-si trag originea toate celelalte triumfuri venite
mai tarziu si manifestate in plastica prin compozitia dela Camposanto din Pisa 1).
Noua ni se pare i mai caracteristica omilia pronuntata de sfntul
loan Gura de Aur in favoarea lui Eutropiu, cu atat mai mult cu
cat arata adevaratul izvor al acestei idei, izvorul biblic, Eclesiastul:
Totdeauna, dar mai cu seama acum e oportun a repeta :

4 vanitatea vanitatilor, toate sunt vanitate 1 n. Unde este acum
ilustrul vestmant al consulatului? Unde sunt scanteietoarele torte?
Uncle aclamatiunile, ospetele i acele adunari de sarbatoare?
Uncle sunt cununile i vhlurile? Unde sgomotul oraplui?
Triumfurile in circuri si adulatiunile spectatorilor? Toate au
disparut, i un \rant sufland puternic a doborit frunzele, ne-a
aratat arborele despuiat i sguduit chiar din radacini... Unde sunt
acum amicii cei falsi? Unde sunt bancheturile si festinurile ? Unde
este droaia parazitilor?... Noapte si vis erau toate acelea si facandu-se ziu au disparut ; flori de primavara erau, primdvara a
trecut i toate s'au vestejit ; o umbra erau si au trecut, un fum si
s'au imprdstiat, basica de ploaie si s'au spart, panza de paianjen i
s'au rupt. De aceea s repetam continuu: vanitatea vanitatilor,
toate sunt vanitate 1 ... Cugetand la nestabilitatea lucrurilor
urnane, caci si acesta dacd s'ar fi temut de aceasta nestabilitate n'ar
fi suferit-o ... nimic nu e mai debil cleat lucrurile umane. De aceea,
mice nume ar da cineva peritiunii lor, va zice mai putin cleat

adevarul, ori de le-ar numi fum, sau iarbd, vis, flori de primavara
sau mice alt, cdci astfel sunt de efemere, mai de nimica deal
nimica n 2).
Cuvantarile sfantului Ioan au fost demult cunoscute la noi in

tali ; sub denumirea de Margaritare au lost traduse din limba
greaca in romaneste de Logoratul *ban s'i de Radu Greceanu
ceea ce explica prefata acestuia la Triodul din 1700 de intaia
oara la 1691 ; acestei traduceri an urmat altele, intre care una din
1) Aid, p. 59.
9 Discursul Slintutui Ioan Chrysostomul in favoarea eunucului Eutropiu,
trad. rom'aneascii de N. Riidescu, Rue. Soc. Renascerea, 1872.
6'
84
1825 a Medelnicerului Ianache Papazoglu i una a Mitropolitului

Grigorie din 1827.
La sfantul Ioan Chrysostomul intalnim acel Uncle? care
urma sa aiba a-tali sorti de izbanda in toate timpurile i in toate
literaturile. Forma interogativa insa, dup cum a semnalat-o d.

Ortiz, a fost intrebuintata mar intai de Ovidiu:
# Cine nu a auzit pomenindu-se de bogiltia lui Cresus? 5i totui,
acest prizonier cu greu ii putu dobandi viata, ca un dar, din maim
vrajmaului ; tot astfel ni se arata maretia i scaderea lui Dionis,
tiranul din Siracusa, a lui Pompei, a lui Marius 1). De aci pornete
enumerarea oamenilor vestiti, unul din elementele care vor deveni
caracteristice in evolutia motivului.
Reprezentdri plastice asemanatoare Triumfului Mortii dela

Camposanto din Pisa, care, in ciuda afirrnatiilor lui Vasari, nu se
mai atribuie astazi lui Orcagna, ci mai de grabd lui Traini, sau dup
unii, coalei emiliene, se cunosc mai multe; cea mai veche ar fi
cea dela San Benedetto allo Sacro Speco din Subiaco, laugh' Roma.
Mai e reprezentata tema i la Palermo, in colonada curtii interioare
a palatului Sclafani care a devenit o cazarmd ; fresca pictata sub
arcade se atribuie unui Flamand de pe la sfaritul veacului al

XV-lea. 5i Dansurile macabre se alatura acestor compozitii inspirate de ideea vrernelniciei celor lumeti, dar, anterioare lor, sunt
compozitiile ce ilustreaza poemul medieval Dit des Trois morts et
des Trois oils, tot atat de cunoscut in Franta cat i in Italia, al

carui subiect este urmatorul: Trei tineri seniori, plini de viald i
de nepasare, intalnesc la o rascruce pe cele trei schelete carora le
vor semdna mai tarziu. Patru poerne dela staritul veacului al

XIII-lea au tratat aceasta temd care nu infra in repertoriul artei
religioase &cat pe la inceputul veacului al XV-lea. Ducele Jean
de Berry a pus sa. se sculpteze subiectul mentionat pe portalul
Inocentilor din Paris In anul 1408; in gropnita aceluiai cimitir s'a
zugravit i un Dans macabru in anul 1424 ; tipografii francezi
Guyot Marchand (1485), Vsard (1492), i Mathieu Husz din Lyon
(1499) au editat gravuri dup asemenea compozitii, ingaduindu-le
astfel sa circule in toate -Pile 2); dansurile acestea au pornit,

1) R. Ortiz, op. cit., p. N.
2) C. von Mandach, Niklaus Manuel .Deutsch, min Leben tend min Wirken
Urs Graf Verlag, Basel, p. XVII.
ISTORICUL MOTIVULUI 4VIATA LUMII II SAU I FORTUNA LABILIS s
85
pare-se, dela un fel de omilie dramatic, dela o predich ilustrata,

fn care predicatorul amintea toate conditiile sociale ale omenirii.
Deci, propovdduirea calugdrilor ce fkeau parte din ordinele aa
zise ceretoare, insisthnd asupra deertAciunii mkirilor i a bunurilor
pdmnteti, a InrAurit crearea temelor de care ne ocupAm 1).

Dacd d. Ortiz citeaz desenele lui Diirer cu acest prilej 2), noi
& evoc6m opera lui Niklaus Manuel Deutsch, soldat, i ca atare
bun cunoscaor al vremelniciei vietii i a posesiunilor ma teriale ;
pictor i gravor, In m5sur deci de a Inf5tia plastic viziunile care-1
turburau ; poet, gata s5 formuleze In stihuri gandirea filosoficg,
aceea threia fi pltete i dnsul tribut ca i premergatorii sdi.

Elvetianul care, pe langa celelalte Insuiri, a mai fost diplomat i
prefect, a pictat pe lemn fn 1512 o serie de mari tablouri hatind
dansul macabru al reprezentantilor tuturor starilor sociale, tablouri
destinate sg fie agAtate de zidul ce fnconjura mnstirea Domini-.
canilor din Berna. Nici el nu a inventat subiectul pe care 1-a prelucrat numai, cAci el trezete din nou, sub o form diferit fn amanunt, dar nu In esenta, dansurile macabre ce-i sttuser dinaintea
ochilor la- mndstirea de maici din Klingenthal, care datau din anul
1429, i pe zidurile exterioare ale cimitirului din Basel 3), ldsndu-se
furat de fascinatia stranie a subiectului, care sdruncin5 temeliile fdpturii omeneti : de o parte a cumpenii, tineretea, dragostea, frumusetea, belugul ; de cealalfa, liatrnetea, nenorocirea, mizeria, moartea.
Poemul atAt de admirat de care d. Ortiz al lui Jorge
Manrique, poetul spaniol din veacul al XV-lea 4), se terming In

formA dramatic printr'un discurs pe care Moartea fl tine Cavalerului, care-i rspunde ; avem i noi aci un dialog al Mortii cu Pictorul
resemnat care, vzand c'd nu se poate fn niciun chip feri, invoc6

a j utorul ceresc :
Moartea: Manuel, fate, lumii intregi
Ai zugr5,vit-o pe acest zid.
Acura s5, mori, nu e scripare;
De clip5, nu e#i Edgar, nici de ceas !
1) L. Brhier, L'Art chrhtien, son iconographic, Paris 1928, pp. 385, 389, 390.
2) Op. cit., p. 101.

8) Armand Dayot, Quelques notes sur Nicolas Manuel in L'Art et les Artistes,
VI, 1914, Nr. 69, pp. 99-110.

4) Op. cit., p. 85.
86
Manuel: Mantuitorule, rogu-te, ajute.!

CI stau aci nu e nidejde.
De-mi.cere moartea socoteala,

Ramaneti cu Donmul, tovarli0 iub4i!
Stihurile de mai sus erau scrise pe una din reprezentarile

Dansului de care am vorbit; de altfel, toate Ii aveau versul lor.
Cate un schelet invite la ultimul joc pe exponentul fiecarei stari
sociale ; In primul rand venea clerul condus de papa i terminat
prin calugarita, apoi mirenii cu regele In cap, Infatiand In cele
din urmd pe zugrav, caruia scheletul, apropiindu-se de-a-buele
in spatele sau, ii smulge penelul din mang.
Ideea Dansului macabru se bazeaza pe reprezentarea vietii
trecatoare. Fiecine poate fi chemat, de o zi pe alta, In mormant.
De aceea trebue sa se pregateasca tot omul sa apara dinaintea
judecatorului suprem. Crandul mortii Ii sta deci la baza, de o parte,
faptul nestabilitatii omeneti, de alta, Indemnul ca fiecare, din
orice categoric sociala ar face parte, sa Indeplineasca cu cinste

slujba ce i-a fost Incredintata * 1).
Dar In afara de aceasta tema, Intalnim la Niklaus Manuel
Deutsch i alta, provenind dela Ovidiu: episodul povestit de
poetul la tin a inspirat pe pictorul elvetian pentru marea sa compozitie care nareaza moartea Indragostitilor Pyramus i Thisbe. El
mai deseneaza i moartea cLucretiei Romana . Iat reprezentari
ce se leaga de Inirarea numelor care subliniaza nestatornicia

frumusetii, trecerea faimei i a fericirii In dragoste, bunuri pamante5ti atat de pretuite i mereu ravnite.
Criticul, care vorbete de desenele lui Manuel, se Intreaba ce a
vrut s fnteleaga pictorul poet prin alegoria reprezentata Inteuna
din schitele sale: pe Fortuna, pe Nemesis, sau numai o figura a

celor trecatoare? 2). Mai vedem i pe Venus sub aspectul femeii
goale cu aripi, tinandu-se In echilibru deasupra unui glob care
plutete In vazduh drept zeita a dragostel o proclama un mic
Amora cocotat In spinare-i, ce se pregatete de sagetat, i laturile
pe care le strange In mang
la Darer Insa, ea se numete
1) C. von Manclach, op. cit., p. XVI.

1) H. Koegler, Niklaw Manuel der Zeichner, n Nilclaus Manuel Deutsch,
Urs Graf Verlag, Basel, p. XLVII.
Is Toruem, MOTIVULUI VIATA LUMII SAU FORTUNA LABILIS 6
87
Nemesis ; desi denumirile variaz, inrudirea reprezentdrilor indic
aceeasi idee a unui bun instabil, a cdrui existentd e neincetat

amenintatd, idee care este chiar conceptia Fortunei labilis.
Tema sfArsitului ineluctabil e cunoscutd si in iconografia rdsdriteand ; psaltirea sarbeascd dela Mnchen con-tine i alte scrieri pe
lngd psalmi: ea incepe cu o serie de consideratii asupra nestatorniciei vietii omenesti i ne oferd o miniaturd in care Moartea intinde
potirul fatal unui tank care st culeat '). In cazul acesta, imaginatia
mai putin inaripatd, abia indrAzneste s. personifice moartea la

cdpdtdiul celui condamnat, renuntnd la alt alegorie mai subtild.
0 Psaltire englezd inlurninatd de W. de Brailes, mai veche,

din veacul al XII-lea, prezintd o miniaturd a <I Rotii Norocului 2),
pe care d. Ortiz o pune in legdturd cu tema Fortuna labilis, citnd
cu acest prilej Roata lumii de pe domul din Trento. Am publicat

cndva mai multe note despre acest subiect, vorbind de diferentierea pe care o face M. Didron intre roata vietii omenesti, a varstelor omului, i roata norocului 3). Deoarece moartea invinge Med
abatere in amndou cazurile, se pot aldtura i aceste exemple
pentru a spori lista
i asa destul de bogat a ilustrdrii sublectului nostru. S enumerdm deci, pe lngd cele citate de d. Ortiz,
oi
roata sculptatd la Saint Etienne dela Beauvais, pe cea dela
Amiens, pe cele zugrdvite la mandstirile Iviron dela Sfntul Munte

oi. Sophades din Tesalia 4), pe cea dela biserica Nasterea Domnului
din Arbdnasi i pe cea dela mndstirea Preobrajensky, langd Tarnovo in Bulgaria, iar la noi in lard, pe cea dela Pdpusa lngd Arnota,
pe cea dela Dozesti, in Valcea, i pe cea sculptat de Andrei Caridis
pe piatra unui mormnt din biserica Brboi dela Iasi. D. Dan

Simonescu ne mai semnaleazd una pe biserica veche din Rtisinari.
Tot d-sa ne atrage atentia ca tema s'a reprodus si in Calendar pe
140 de ani, tipdrit la Buda in 1814 5). Cu deosebire ne intereseazd
1) J. Strzygowsky, Die Miniaturen des serbischen Psalters in Miinchen in
Denkschrifien der kais. Akademie der Wissenschaften in Wien, ti m. 52, 1906,
2) The Illustrated London News, 1932, Mai 28, p. 889.
2) M. Golescu, Roata Lumii in e Revista Istoric Romni 0, Tom. I (1934),
fasc. 1-4 i Lumea aceasta deartd i ameigitoare in a Cronica Numismatic& 0
arheologicii , 1938, Nr. 109.
I) M. Diclron, Manuel d'iconographie chretienne grecgue et latine, Paris,
1845, 475.
6) Comuniairi, Iai, 1943, Nr. 3, p. 48.
88
Roata Lumii zugravita la Papup, pentruca poarta urmatoarele

inscriptii: Voi sd Impardlesc; Impdrat ; Am impardlit 0 m'amintors
de uncle am venit 1). Sunt cuvintele cu care se terminal o veche
epigrama foarte raspandita in Evul Mediu 0 care a fost citata de

d. Ortiz: Regnabo, regno, regnavi, sum sine regno. i pe vitralii
au fost infatiate varstele trecatoare ale omului ; atat la Troyes,
in biserica Saint Nizier, cat 0 in catedrala din Canterbury, se vad
asemenea reprezentari inspirate de miniaturile vechilor manuscrise.
De aceea 0 invat manualul zugravilor, Erminia, cum trebuesc

compuse.
Dar infatiarea norocului, a instabilitatii lui, s'a mai personificat

0 sub altd forma mai putin cunoscuta, aceea a Momentului prielnic.
Kairos, cel mai tanar fiu al lui Zevs, divinitatea care salt: pe
varful picioarelor Intearipate, cu un ciuf de par ce-i cade pe frunte
0 cu ceafa goal, tine o cumpana inteo mana, iar in cealalta un

brici. Ciuful de par evidentiaza ca il poti prinde a-rata vreme cat
nu te-a intrecut, cad dacd intarzii nu mai ai de ce-lapuca, ramanand
sa ai parte numai de taiul briciului indreptat care spate. Cumpana
indVd Ilimurit cat de ovaitoare este viata care trece lesne dela
bine la ran. La origine, Kairos nu a fost decat intruparea momentu-
lui prielnic, dar cu timpul aceasta figura a ajuns s simbolizeze

viata trecatoare. Pe langa altii care au discutat in jurul acestui
subiect, doi poeti bizantini, Theodor Prodromul in preajma anului
1150 0 Manuel Philes care a trait intre anii 1275 0 1345, cu prilejul
descrierii vietii dearte 0 nestatornice, evoca personificarea cc goala
ca sfar0tu1 vietii, cu picioarele intearipate aezate pe roti, fiindca
viata trece in fuga, cu balanta ovaitoare ca 0 viata *. D. V.

Green, in studiul consacrat lui Kairos, conchide ca in Bizant se
aflau imagini de ale acestei divinitAti la care se refereau scriitorii,
0 icoane reproducand tipul creat de Lysip, caci a gasit In cloud

Erminii, dela Iviron 0 dela Atena, invatatura despre cum trebue
zugravit 2).
2) V. Bratulescu, Comunicdri fn o Bulet. Cornisiunii Monumentelor Istorice *,
an. XXVI (1933), fasc. 75, p. 91.

2) Die Darstellung des xatek bei den Byzantinern in a Atti del Congresso
Intern. di studi Bizantini Boma)), 1936 (Studi Bizantini e neoe llenici, vol. VI),
p. 147.
ISTORICUL MOTIVULUI VIATA LUMII SAU e FORTUNA LABILIS I
89
In lungul a Itinerar u cu multe popasuri, caci d. Ortiz privete

cercetarea acestui motiv ca un pelerinagiu, dam acum de mentiunea
Decameronului lui Bocaccio. Ne surprinde insd ea nu se pomenesc
i alte lucrdri ale autorului citat, scrise in limba latina, care se

intituleaza: De casibus virorum et loeminarum illustrium i De
claribus mulieribus, in care Bocaccio demonstreaza, cu exemple
adunate din analele tuturor popoarelor i ale tuturor epocelor, cum
gloria umana poate ajunge la adanca mizerie 1), i care au avut o
mare inraurire. Ca ele se leaga de subiectul studiat, nu Incape

indoial, caci soarta schimbatoare a oamenilor vestiti e unul din
firele recunoscute ale Impletirii de teme care alcatuete notiunea
de Fortuna labilis. Ca sh dam o idee de raza de faspandire a subiectului, luat dela Ovidiu i dela Bocaccio de poetul englez pe care
misiunile sale diplomatice 11 duceau in Italia, Franta i Flandra,
poet care marturisete fara inconjur ca nu revendica paternitatea
materiei pe care o trateaza, dam traducerea catorva pasagii din

poemele lui Geoffrey Chaucer ; iata mai intai ce ni se spune in
prologul povetii calugarului din Canterbury Tales serie de
poeme recitate pentru ca sa scurteze drumul de pelerinaj, alcatuire
aseminatoare cu Decameronul i care se intituleaza chiar De
casibus virorum illustrium a ca opera latina a lui Bocaccio, dei
este scris In vechea limba anglo-saxona
...Tragedie, In adevar, este s'asculti o oarecare poveste amintita de foarte vechile carti, despre cel ce s'a aflat in fericire mare,
prabuindu-se apoi dela inaltime ca sii sfareasca In cumplita nenorocire. i aceasta poveste s'a versificat de obicei in versuri de ase
picioare numite hexametron ; multe s'au scris i In proza, s'au i

rimat in dese i felurite chipuri... Nu incape indoiali cand Ii
vine gust norocului sa fuga, nu sta in puterea nimanui sa-1 opreasca ;
sa nu se Increada nimeni In oarba prosperitate i fiecine sa pastreze
In minte aceste pilde vechi i adevarate )).

Apoi: De Alexandro. Povestea lui Alexandru e atat de cunoscuta Inca tot insul cu oarecare Invatatura cunoate o parte,
dad nu intreaga sa jalnica soarta. 0 demne, o nobile Alexandre,
vai 1 De ce a trebuit sa se adevereze lucru ca acesta I Otravit chiar
de ai tel ai fost; norocul ce-ti Muse la zaruri ase, ti-a redus
1) G. Maffei, Storia della ktteratura italiana, I; Firenze 1882, p. 146.
90
numArul la unu, Vara' a varsa pentru tine o lacrim6 ma'car ...

Mie cine-mi va da lacrami de compaimire pentru moartea nobletii
si a sinceritatii, care a cuccrit lumea cu a sa putere, crezand totusi
c n'ar fi de ajuns. AtAt de mare ii era ravna de a indeplini fapte
Vai, cine imi va ajuta s descriu norocul inselgtor
marete
despretuesc
otrava, aceste dou lucruri pe care voiu s'a le
si sh
Mfierez? 1). Faptul & Chaucer a tradus De consolatio philosophiae a lui Boethius (e curios de notat c s'a Osit in Bucovina o
editie a acestei lucrAri, tip6rit5. la Lipsca in 1513 2) ne arat de
unde s'a inspirat i pentru balada In care omul reclam6 i sfideazA
norocul, care-i rspunde in forma dialogat atht de drag6 Evului
Mediu:
4 Nascut esti in schimbatoarea mea domnie,
In jurul rotii, cu ceilalti toti te vei misca!*
Faima este reprezentat de Chaucer ca fiMd sor cu norocul ;

prin faptul apropierii lor, facut probabil din cele mai vechi timpurif
se explicA si mai limpedc desvoltarea unui motiv dintr'altul. De
aceea dovedim enumerarea de nume i la poetul englez, prin urm6-
toarea balad, inspirat in cea mai mare parte, ca si tot poemul

Casa Faimei v din care am extras-o, din Eroidele lui Ovidiu (o
spune chiar autorul: <Citete pe Virgiliu in Eneida sau Epistola
lui Ovidiu ; si iartsi: 5 Cine vrea sa le cunoasca, trebue s citeascA
multe linii din Virgiliu sau din Claudian, sau Dante, care pot sd-i
spung ), si din alti autori clasici cunoscuti direct sau prin intermediarele italiene.
*Piteste-ti Absolone, eland par de aur,
Estero, la pimant asterne-ti umilinta;
Ascunde-ti, Ionatane, zambirea de prieten;
Penelope, tu; i tu, o Marcia Catone,
Credinta de sotii n'o puneti dimpotriva.
Frumusetea, s v'o pitii, Isoldo i Eleno:
stapana pe virtuti, Alkestis a sosit.
Sit nu se mai strgvada, frumosul, trupul tau,

Lavinio; iar tu, Lucretie, a Romii cetateana,
Cu Polixenia, ce dragului simbrie mare ati dat,
1) Chaucer's Complete Works, Oxford, p. 531, p. 119.
2) T. Chelaru, in Codrul Cosminului, 1936-1939, Cernaluti, 1940, p. 662.
ISTORICUL MOTIVULUI 6 VIATA LUMII, SAU FORTUNA LABILIS ,
92
Cleopatro, tu, cu toat5, a ta pasiune,

A dragostei credintli sit v'o pitiV, 0 marea voastri fain*
Thisbe, a ta, prin dor atilt de chinuitil:
Stiip5,n5, pe virtuti, Alkestis a sosit.
Hero, Dido, Laodamia, voi toate 1ao1alt5,
Phyllis, ce pentru Demofon cu qtreang te-ai spanzurat,
tu, Canace, cu frumusetea ta surprinsa,
Isifilo, ce cu Iason m4e1 ai fost trdata,
Credinta voastrii n'o audat,i, nu trambits4i al vostru dor;
Hypermnestra, 0 Ariana, 0 dansele s5, taxi:
Stapanii, pe virtuti, Alkestis a sosit!')
Niciun autor n'a fost mai mult citit In Evul Mediu decht
Ovidiul ne spune d. Ortiz niciun autor mai adesea imitat I
Metamorlozele acestui poet au fost parafrazate mereu. Evul Mediu
a celebrat eroii mitici din antichitate alaturandu-i de personajele

biblice, cu alegorii de tot felul. lmparati 0 filosofi pagani 0 cre0ini,
profeti i condotieri sco0 din Biblie 0 din romane cavalere0i, au
fost reprezentati pe zidurile capelelor i ale sahlor de arme din
castelele medievale, unde apar i eroinele frumusetii 0 ale dra-
gostei 2). Pentruca am depanat acest fir din motivul central,

s-1 urmarim 0 mai departe.
Geoffrey Chaucer compunea poemul In 1369 ; Francois Villon
revine 0 dansul asupra subiectului acestuia in cele patru balade

ale sale din Marele Testament, dar mai cu deosebire In Probleme
sau Ballade au nom de la Fortune, aproape cu un veac mai tarziu :
Prive0e 0 vezi din faptele mele de altadata, atati oamcni
viteji prin mine morti 0 intepeniti ... Alexandru care vars5 atata
sange, care la Cloca cu pui se sui, de aproape ca s'o vada, fiinta
sa de mine fu dusa la groapa .
Iar In Ballade en vieux francais :
Unde-s ai Tarigradului imparati cu pumnii dauriti?... Domnii,
mortii-s haraziti ca 0 bietii muritori ; de se Infurie, de se 'ncrunta,
dusu-s'au cu vntul 3).
Dupa ce a parafrazat pe Eclesiast, Francois Villon transpune
In versuri versetul 6, cap. 7, din boy, cu urrnatorul inteles:
1) Chaucer, pp. 356-357, firi Ovidiu, Lettres d'Amoureuses t Les Eltroides,
G. Miroux ed. R. Kieffer, Paris, 1919.
3) R. Ortiz, op. cit., p. 64.
3) Fr. Villon, Oeuvres publ. par P. Lacroix, Paris 1877, pp. 133, 39-40.
92
# Zilele mi-au fugit la intamplare ca firele unei panze, atunci

cand testorul tine In mang somoiogul de paie aprinse. Dacd iese
un fir din tesaturg, pc loc il parleste. Nu mai ma tern astfel de nenorocire, cAci in clipa mortii, totul s'a sfarsit I t 1).
# Itinerarul* ne duce asa pang la Miron Costin. D. N. Cartojan,
in Istoria literaturii romdne vechi II, analizeazd pe larg micul poem
filosofic alcgtuit de cronicarul nostru Inainte de 1673, intitulat
Vic:4a Lumii i a carui ten-J.6 este desertgciunea si vremelnicia mar--
rilor pgmntesti. D. Cartojan ne spune cum an fi cunoseut Miron

Costin motivul poetic de care s'a vorbit, prin mijlocirea unui model
polon, alcgtuit in tara vecina, unde a lost adus prin studentii polonezi din universitatile italiene 2).
Dar la noi a mai venit si pc and cale. Nu trebue & uitgm tra-
ditia monasticA, al cgrei fir s'ar putea urmari neintrerupt prin

scrierile religioase. D. Emil Turdeanu atrage atentia asupra copierii
Cuvdntdrilor sfantului Ioan Gurrt de Aur de care cgluggrul Chiriac
la 1470, adgogand: 0 cercetare amanuntit la mangstirea Putna
va trebui sa pung In valoare manuscrisul cuprinzand o Vita i un
Hexameron ale sfantului Joan Gurg de Aur, In copia facuta la

1481 a cAluggrului Chiriac # 3) s'ar putea urmAri, zicem, dela primul
izvor crestin prin traduceri, prefete si prelucrgri, pang la poezia

relativ recent5 a lui Tolstoi numitg Tropar.
Inspirat, dupg parerea lui Nicolae Iorga, de instructorul sgu,
cAluggrul Ieremia Cacavela, lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Divanul
sau glceava infeleptului cu lumea, se integreazA perfect In cerce-
tarea noastrA, oferindu-ne urmdtorul pasaj:

# Ce s'au fdcut ImpAratii Persilor cei mari, minunati si vestiti?
Unde Chyros si Crisos? Uncle este Xerxes si Artaxerxes? Acestia
caH In loc de Dumnezeu se socotia si mai puternici decat toti

oamenii lumii se tinea, pang 'nteatata cat si cu lucrul mgrii si cu
valurile furtunii ei vrea sA stApaneascA, oamenilor sgi poruncind
sg bag marea si sa o puie In obezi, caci i-au stricat podul cel (ce)
peste mare Meuse, la bogazul Chersonisos, care loc O. chiama acum
Bogaz-Hisari, si alte locuri de virtute ce au aratat. Unde este

1) Ibid., pp. 30, 270.
8) Pp. 170-173.
8) Manuscrise slave din timpul lui iFtefan cel Mare In s Cerceari literare ), V,
publ. de N. Cartojan, Buc. 1943, pp. 120, 139.
ISTORICUL MOTIVULUI i VIATA LUMII SAU a FORTUNA LABILIS *
93
Alexand.ru Mare le Machedoneanul, care nu pentru marirea statului,

ci pentru mari i minunate razboaie i a multe tari biruinti, Mare le
se numete. Si sd nu te mai miri pentru alti vechi i minunati ai

Grecilor Imparati intrebati, ci pentru aceti mai de curand: Unde
este Constantin Mare le, ziditorul Tarigradului? Unde este Justinian,
cel ce are acea minunata i de toata lumea laudata, in toate unghiurile a rotunzelii pamntului vestita zidita biserica, care & chiama
sfnta Sofia? Unde este Teodosie cel Mare i Teodosie cel Mic?
Unde este Vasilie Machedon i cu fiul sau Leon Sofios i alti Impa-
rati puternici, mari i vestiti ai Grecilor? Unde sunt Imparatii

Romei, cetatii cei de toate biruitoare? Unde este Romilos, ziditorul
ei i altii pang la Chesar August caruia toate partile i s'au inchinat?
Si ce sa-ti mai zic? Unde sunt moii, stramoii notri? Unde sunt
fratii, prietenii cu cari ieri, alaltaieri aveam impreunare i Intr'un
loc de petrecere, cari acum din mijlocul nostru pierird i. acum se
pare ca nici odinioard n'au lost?... Dar dupd moartea lor, spune-mi
denteatata avutie i vistiare ce au avut, ce au rddicat i au dus cu
sine? Sa tii ca numai o fealigh de panza invaliri, ca cum ar fi in
camaa cea de matase invascuti i inteun sacriiu aazati ca in

haina cea de purpura mohorita Imbracati i in gropnita aruncati
ca in saraiurile i palatele cele mari i desfatate aezati, s'au fusu-se
iara alta nemica, nici in san, nici in spate n'au radicat cu sine a ').
In capul lucrarii sale, Cantemir tiparete un desen compus de
el in care se vede Desfranata lume, sau trupul * sub aspectul unui
om ciufulit i. barbos, cu picioarele goale i sabia in mana, care
duce in spinare globul parnantesc, infatiarea lumii, iar alaturi,
4 Omul intelept, sau sufletul *, un tanar frumos i elegant, cu
coroane pe cap, in echilibru pe un glob asemanator celuilalt, cuprinzand pamantul cu locuitorii i casele, iar deasupra firmamentul. Amandoua figurile sunt aezate in eke o nie sustinuta
de coloane 2).
Aceasta scriere a lui Dimitrie Cantemir apare in tipografia

din Iasi in anul 1698, douazeci i cinci de ani dupa opera lui Miron
Costin. Accentul care II pune asupra imparatilor bizantini, cu toate
celelalte amintiri din Herodot, arata inteadevar o mareata in1) N. Iorga, Istoria Bonanilor, VI, Monarhii, pp. 440-441.
3) Bianu rA Hodol, Bibl. Born. Veche, I, p. 358.
94
fluenta constantinopolitana. Dimitrie Cantemir prin aceasta nu a

plait Inca tot tributul vechiului motiv ; II regasim in versurile
cntate de pasilruica atunci efind o ataca soarecele in Istoria ierogig ica :
e A lumii cant cu jale cumplita vieaii

Cum se trage si cum se rupe ca cum ar fi o aVt s...
sau :
4 Ttmgr i bittran, impgratul i diracul
Parintele i fiul, rude s'alalt statul,

In zi ce nu gandeste, moartea 11 Inghite
Villor film* otriivite d cutite )...
Plagiat aproape verbal din Miron Costin, spune d. Sextil Puscariu 1).
Un ecou avem i In stihurile asupra mortii lui Grigore Ghica

din 1777:
Din averile lui toate
Neaviind la a sa moarte
1115.car patru cqi de paned.
Ca pe ansul s'o intinza 2).
Cercetand motivul in plastica, ni se impune i seria reprezentarilor

sfantului Sisoe, care ridica bratele cu palmele deschise dinaintea
unui sicriu unde se ghiceste, mai mult decat se vede, un schelet:
asa e zugravit la Balinesti, chiar dela inceputul veacului al XVI-lea ;
tot asa, putin mai tarziu, la Sucevita 8), iar In biserica manastirii
Valea din Muscel, tot astfel pe la sfarsitul veacului al XVIII-lea.
Motivul identic se intalneste i in manastirile atonite de unde ne-a
venit i anume: la Lavra este zugravit in trapeza pe la anul 1512,
iar inscriptia alaturata comenteaza asupra mortii inspaimantatoare
si inevitabile ; la Dochiariu, din 1568, inscriptia ne lamureste in
aceiasi termeni c ne allam i aci dinaintea cugetarii filosof ice atat
de raspandita din cele mai vechi timpuri:
Privind la tine, morminte, a vrea sa pieri din ochii mei ; si
eu \Tars lacrami care-mi picura din inima, ceea ce este de datoria
1) .Istoria literaturii, Epoca veche, Sibiiu, 190, p. 172.
9 Sextil Puscariu, op. cit., p. 209.
s) I. D. tefilnescu, L'Evolution de la Peinture religieuse en Bucovine et en

Moldavie, Texte, Paris, Geuthner, 1928, pp. 100, 148. Album, pl. XXXV, 2.
ISTORICUL MOT1VULUI VIATA LUMII SAU 4 FORTUNA LABILIS I
95
fiecaruia, si ma spaimnt cand ma gAndesc, vai, cum voi trece

i eu prin aceasta ; moarte, cum poate cineva s te ocoleasca ? n 1).
La Valea, textul spune: Vaz mormantul si ma spAimntez de
vedere si din inima lacrami de umilinta vars: oare acesta este impAratul Alexandru carele toata lumea o birui, iar moartea nu o putu
birui? v. Zugraveala se afl alaturi de pilda bogatului 2).
La usa bisericii din Ruda, Arges, din anul 1601, se citeste:

0 Minune I Mare Imparat Alexandre, unde ti-i ImparAtia i puterea
de care se temea toti craii i Imparatii dela toate marginile Omantului? Cata-vei n mormant oase goale Intru desertaciunea lumii ;
eu am fost ca voi, cA i voi yeti fi ca noi *3).
Intr'un manuscris al Alexandriei din 1620, copistul intercaleaza
urmatoarea Insemnare: AdecA eu mult gresit i ticalos Popa Ion
din Sampetru scris aceasta carte care se chiamd Alexandrie i ma
usteniiu cat putuiu i o scris sa ceteasca i s socoteasca bine ce
este Imparatia cestii lumi desarte i manganoase *4).
0 redactie romneasca mai veche, anonirna, a unei carti de

pictura bisericeasca bizantina, din prima jumatate a veacului al
XVIII-lea, Invata ce <c sfitoace sA se scrie la reprezentarea cuvio0lor, purtatorii de Dumnezeu pArinti, ce au stralucit In pustnicie :
O
Theodosie, Incepatoriul de obste, btrn cu barba despartit
Grija cea desart a valurilor lumesti tampeste vedearea cea

curata a sufletului, aratnd pre minte oarba i plina de intunecare v.
La gropi i morminte scrie asa : A lui loan Damaschinul: Care
desfAtare a vietii ramane neImpartAsita de scarba ? Care slava a
zice
statut pre phmnt nestrmutata? Toate sant desertdciune ceale

omenesti, ate nu raman dupd moarte ; nu ramne bogatia, nici
calatoreste impreuna marirea 9. Tata deci Inca un mijloc de
raspandire a motivului.
1) Gabriel Millet, Monuments de l'Athos, I ; Les Peintures, Pai is, Leroux,
1927, pp. 241, 2 ; 150-151, 3. Datorez traducerea inscriptiei greceti d-rei
tefania Papadopol.
2) V. Briitulescu, M-rea Valea, in s Bul. Com. mon. Ist. *, XII, 1929, p. 122.
3) V. Deaghiceanu, Bis. din Ruda, Argeg, in 4 Bd. Com. mon. Ist. *, XII,
1929, p. 122.
4) N. Cartojan, let. Litercaurii Rom. vechi, I, p. 78 (Codex Neagoeanus

B.A.R. 3821).
1) V. Grecu, Ccirti de picturci bisericeasca bizantina, Cern'auti, 1938, pp.
332, 340.
REV1STA FUNDATIILOR REGALE
96
In urzeala temei care vine de departe i se impletete ca sa

creeze modele mai diferentiate, uncle colorate cu fete vii i ademenitoare, altele mohorite i desnadajduite, deosebim firul de aur al
pildei gloriei stralucitului Alexandru, Mare le Machedoneanul, care
a cuprins lumea Intreaga, cea cunoscutd celor vechi, In stapanirea
sa, dar care totui nu s'a putut sustrage destinului sortit tuturor
muritorilor.
Dup anumite povestiri orientale, care contin cele mai multe

elemente miraculoase, Alexandru a murit otravit. Cadavrul su
a fost aezat Inteun sicriu de aur, In jurul caruia s'au strain filosofii
toti i au luat cuvntul rand pe rand, pentru a scoate In relief,

prin scurte sentinte, nimicnicia maririi pamanteti. Sicriul a fost
transportat mai tarziu la Alexandria, unde a fost Ingropat Inteun
mormant care, dup relatiunea lui Mas'udi, se mai putea vede In
anul dela Hegira 332, adica 964 ). Traditia mai spune ea sicriul
de aur ar fi fost Inlocuit printr'unul de stela, i ca atat Iuliu Cezar
cat i August au putut s contemple acest le Imbalsamat dupd
obiceiuL egiptean. Inta dar o veche legenda care sta la baza lamen-
tarilor pentru Alexandru, cu enumerarea altor oameni celebri,

care poate fi totodata i punctul de plecare al compozitiei cu
sfntul Sisoe.
Se poate uor Inchipui ce impresie a facut asupra moralizatorilor
In genere aceastd povestire care ilustra atat de minunat i de concret
deertaciunea gloriei prin cel mai stralucit protagonist al ei. S'au
format astfel dou traditii literare, una occidentala cult, alta

orientala monastica, pe care le dovedim deopotriva la noi, unde au
venit sa se Intalneasca.
$i daca Inteadevar <<Les monographies relatives a l'histoire
des themes font saisir la culture des poques , cum a spus Nicolae
Iorga Inteuna din lucrdrile sale, atunci poate ca mica noastra

contributie nu va fi fost zadarnica.
MARIA GOLESCII
1) Rhuvon Guest, Al Iskandar 1u <Encyclopedic) de l'Islam to, Leyde-Paris,
1927, p. 569, col. I.
MITOLOGIE
Harapnice de zei plesneau in namol i 'n turma

Boii soarelui pateau prin bezna lard urma,
Manati de ciclopi ; trupurile se pierdeau 'n albii tle glod
Erau crescute ca muntii, ciclopu 'ntre ele un plod.
Cireada era severa ca i moartea, ca viata,
Melodii curgeau de sub copite i-abureau ceata,
In larcul centaurului beat de ziva si neant
Coarnele scaparau lumini de diamant.
Smarcurile se afundau In lungi fantni
In care pironindu-ti ochii sapfamani
Invarteai spire de foc cu raza cat azurul
Flacarile nascand stihii ce Ii tergeau conturul.
Mid apele malite curgeau ca un parau bronzat,

Imensa turma neagra 'mpfatia 'n spalli nechezat,
Urlat adanc ce zdruncina malul umbrit de stuhuri
Surpand lutul coloanelor dela vazduhuri.
Neptun tuna apocalipsul sorbind oceanu 'ntr'o 'nghititura
Corabia intre valuri intra 'n pietroasa-i gurd,
Lopetile erau strivite 'n fildeii de-otel.
La gat smeul marii avea legat-un clopotel.
Suna ddmol din limba lui ca dintr'un fluer

Si dup el cereasca turma scornea din rontait un vier
Ce 11 topeau sirenele In cantece astrale
Din lacuri zburau ca fulgii nimfe goale.
7
98
Armata de copite trosnea podisca 'n vaer de tropote

i goana deliranta scurma pietrisul crantanit in ropote
Nuelele 'fftepeneau spinarea la bovine 'n fumuri si 'n clocote
Potcoavele cirezii erau dangate de clopote.
Gatlejurile turmei repezite se leganau ca valurile,
Ca radacinile 'mpletite coarnele desenau malurile,
Padurea lor de arbori colturosi, coarne sidefoase
Plutea 'n rasuflet greu iesit din narile paroase.
*i crupele umplute si gusele udate paseau procesional
Caramiziul trupului scaldat Imprastia un aer autumnal.
*oldurile arcuite cupola, coarnele solemna moschee,
Pdrea arhitectura vie ce s'oglindea 'n cdile lactee.
Harapnice de zei mangaiau sfichiurile 'n turma

Centaurii cu oastea 'n namol lasau heraldica urma,
Vanatul plesnea 'n falci de mamut
Cerbii, caprele, oile, taurii veneau In scut.
A lui Zeus ofranda carnea 'n smirna-afumatd,

Fumega In nori de-osanzd si fiertura parfumata,
Satui se tolaneau in larba boarii.
Cand soarele In ceturi spargea sageti pranzeau Icarii.
G. MARGARIT
DOR
Mai stdruie i-acuma obrajii tdi In palme,
Ca 'ntr'un cduc aroma de piersicd brumatd,

*i ochii de cgrbune par cloud ape calme,
Cu arcul de sprinceand corabie culcatd.
*i-acum mai curge pdrul wvoaie de 'ntunerec
*i. se revarsd, valuri, peste strgnsoarea mdinii.
De 'ncerc cumva, iubito, dorinta sd mi-o ferec,
Svgcnete amintirea, cum iti svgcnird sdnii.
Ma umple tineretea din tine ca un cntec,

A.a cum umple seva copacul, primdvara,
nu Liu, este blestem acesta ori descntec,
Caci, de-mi hranete ziva, fmi otrdvete seara.
Doar palmele, frumoaso, ca dou vechi paftale,
Mi te prdstreazd 'ntreagd, mai vie ca o rang,
*i de ma arde buza de focul gurii tale,
M'aplec .i-ti sorb faptura din de, ca din calla.
DEM. OH. NOLLA
TRECERE
nemigcat Intro bratele jiltului, care-i cuprind trupul in
oclihnitoarea lor nemigcare. Nimeni nu gtie c e un fliosof al renuntarii gi al singuratatii. Sta aga de nenumarate ceasuri, i ar
sta gi luni, gi ani, daca ar fi cu putinta minunea asta. Imprejurul
St
lui este o linite larga, o llnite ca In acele epoci istorice cand,

dupa furtuni i razboaie, se instapaneste pace intre oameni invrajbiti, ga bleat viata se poate statornici iar intre hotarele ei.
E absent gi adancit in ganduri; pare indepartat In timp, poposit
inteun veac din urma. Capul rotund are frunte golge, 1i chelie,
gi Inca putin par alb pe langa tample. Aga cum sta inclinat acum,
cu barbia aproape sprijinita In piept, ochii nu pot sa priveasca

decat de jos In sus; gi toate astea sunt parca cioplite inteo neclintire de statue.
Au murit de malt cei care 1-au iubit gi care i-au fost dragi.
A murit evlavioasa i vegnic ingrijorata lui mama, dela care invatase sa se roage i s creada, s ante gi s iubeasca oamenii. A
murit gi tatl su, cel posomorit i Incruntat inteuna, dela care

a mogtenit pricepere i asprime, dar i glasul care a rsunat In
atatia ani sub bolta bisericli, de.lacramau babele i oftau batranii.
A murit i Leanca, femeia lui, care i-a facut viata gi cald i rece,
dar care 1-a inteles gi 1-a iubit. A murit i Mihai, intaiul copil, ft
Anca, gi Maria, gi Evdochia, dragie copile, pe care le-a crescut
cum se cresc mugcatele In glastre, i pe care Domnul le-a chemat
pe rand, alaturea de mama lor, In micul cimitir dela marginea
satului. i astfel casa a ramas pustie i veche, cu tainele, cu linictile gi cu tristetie vietilor care s'au irosit intre zidurile ei. Uncle
s'au dus sufletele acelea plpande gi abbe? A limas singur, aici. A
TRECERE
101
ramas ca un arbore batran inteo pustietate. Saptezeci 0 doi ...

aptezeci 0 trei ... cati ani o fi avand? A uitat. Si e tot asa de
singur ca un arbore uscat inteo padure verde. Cei care se invartesc pe lang a. el nu sunt din lumea lui; sunt oameni grabiti si
uituci. Fac totul de para-i zoreste un demon din spate
0 uita;
uita c'a sunt tineri, a sunt oameni, ea sunt mici 0 neinsemnati
in fata Domnului. In tineretile lui, erau altfel de oameni. E-hei...
Daca indraznesti sa-i certi pentru tot ce fac necugetat, sau sa le
arati ce este bine 0 ce este rau, se supara de parch le-ai fi luat
o juarie. Copii, copii mari 0 fail minte, care traiesc ca orbetii,
care nu stiu incotro sa-0 caute un rost. Uite, Tudorita asta, nepoata
asta ramasa dela Illihai, care se invarteste pe langa el cu mintile
intealta parte. Nu-i chip s'ari intri in suflet sau in cuget cu vreo
vorba, de parc . ar f,i vrajita de cineva din mari departki. Fa
Tudorito, nu m'auzi? Ai? a Ce-ai tu, fa? spune mosului.
Ei pacatele mele, bomlaneste Tudorita. Apoi parch se trezeste 0-0 da seama. a Ce sa am? Iaca n'am nimic. Vezi-ti de
pacatele d-tale, 0 lasa-mrn pace . Da, nu-i chip s-i intri in suflet
sau in cuget cu vreo vorba. Si asta tine asa de ani de zile. Ce oameni...
parca nu mai au chiag in sufletul kr. Pe vremea lui era altfel.

Eh... Cateodata mai vine pe aici 0 primarele. Vine ca sa-1 intrebe
de anatate, dar 0 el este graft 0 cu mintile furate, de para.,

i-ax trece naluei prin ganduri. Ce mai faci, mosule? De Cate
ori 1-a intrebat asa? i.-1 intreaba astfel de para s'ar mira ca n'a
murit. a Ce sa fac? Ma tot uit mereu spre cer, doar oi vedea

un semn si-oi auzi un glas chemandu-na: Vino dasale. E 0
timpul . Primarele ranjeste pentru sine, cu mintile incalcite in
socoteli; pe el, se pare, nu-1 ademeneste cerul, ci lucruri mai apropiate de pamant. a Auzi tu glasuri?* 1-a intrebat razand. Alai
da, and nu ma turbura nimenea. Se aud de departe 0 de sus,

ca niste chemari de pe munti. E-he... cine are urechi de auzit, le
aude*. Si ce spun glasurile? Ill nu graiesc in limbs,

noastra. omeneasa. Trebui sa le simti uite asa, ca pe o boare,
ca pe un vant... . Primarele n'a crezut, si-a zis doar ca. batranul
dascal are pared. La a asa varsta, e 0 firesc sa-i fie mintile

slabite. Dar Ina se tine bine mosul, bata-1 sa-1 bath.
Nici Tudorita nu-1 crede pe batran. Cum se poate asta, sa" auzi
glasuri de departe si de sus, ca de pe munti? Cine sa glasuiasa din
102
asa de mari departgri, ca sa se audg? Ei, mosu-sgu a dat tn mintile

copilior. Ca OA necajeasca, Ii intreabg cateodatg: Azi ce mai
auziO? . Bgtranul dascgl tace, i gandeste: Adevgrat, nici azi n'am
auzit nimica Ce sa fie? Cat o sa mai astept aici, de-; eaba?
1) 7r1 !O este de mine, acolo sus... Acolo e i mama-mea 0 ta' i -meu...
si Leanca, i Ivlihai, i copilele... Ce greu-i s fii singur. i bgtranul
dascal ofteaza din adanc. Apoi incearca sa-si 1nchipuie cum stau
dragii lui acolo, sus, dar nu poate s vada decat un abur albastru
de tilmaie, prin care stralucesc chipurile fericite; apoi toate se
amesteca in mintea lui. Cateodatg, Tudorita e asa de supgrata pe
acel cineva din departari, care-o vthjege, ca nu mai ia seama de
vorbe, 0-0 varsg necazul pe batran asa cum Ii vin vorbele pe

buze Lovi-te-ar moartea s te loveascg, de hodorog... cg, n'am
eu i alta pacoste pe cap . gatranul plead, fruntea. i tace.
asa, cu fruntea inclinatg, 10 adung, toga viata in ureche i asculta;
dar nu aude decat glasuri nelgmurite, vagi, care-I mangaie, 11

ant, dar nu-1 cheamg. Aburul albastru de tamale se imprgstie
peste tot pgmantul, zeci de chipuri fericite strglucesc prin el, dar
nicio chemare nu se aude, de parca' cerul a amutit pe veci. Ei, ei,
sa mai astepte, sg, mai astepte; poate maine, poate poimaine...
Acum fruntea i se inclina iar, i in inclinarea ei miscgtoare,
pare o cupola veche de bisericg, pe care vremea o doboarg Inca.
Privirile i se indreapta de jos in sus, spre golul dreptunghiular al
ferestrei, prin care patrund afarg, spre indepartata priveliste a
campului uscat de seceth. Niciun fir de iarbg, nu e verde, niciun
petec de pamant nu este umed. Pretutindeni caldura a ingalbenit
0 a albit frunze i pamant, useandu-le, iar acum total pare ea
zace in parasire i uitare. Priveste cerul gMbui i imens i za'reste
un nor neguros, rgscolit de copite 0 de roti dela carul ceresc,
care inainteazg fr sgomot, cu o ciudatg strglucire, apoi deodatg
amiaza incepe sa se intunece, armgsarii se avantg ea copitele de
argint, un bi3i plezneste ingrozitor pe nemgrginirea cerului, un
cap alb, cu o barba care fluturg, asmute norii cu o voce ca de
i WA, pe fondul cerului deschis, care din orizontul intunet,
depgrtat se arcuieste peste marginea de sus a casei, pang la cealalta margine a pamantului, nori uriasi se adung greoi din sdrente,
care cresc 0 se apropie, umbrind pamantul pe care lumina se
ascunde acum sfielnic. Din pulpanele sfantului s'a pornit un vant
TRECERE
103
prelung, care poartg cu sine norii sdrentuiti 0 amenintarea unui

potop de apg. Iarba care se rgsfrange din glie, arsg 0 sfrijitg, fci
culcg varfurile umilg, ropotele cailor se aud. In fopete fncepe
acum a geme pgmantul, fn sbucium fncep frunzele a se sbate, In
troznete ware se Indoaie acum crengile tinere, cgrora vantul le
smunce0e podoaba, iar nelinictea, infrigurarea 0 posomorirea de
pe chipul sfantului se furiceazg pretutindeni. Acum norii se inghesuie, se reped furio0 Intro ei 0 se pgtrund, orizontul scapgrg
luminos pe Intregul disc al campului, iar pe cer panglici de luming
lucesc 0 dispar. Sfantul pleznqte din bici, caii se avantg inspumati, furio0, 0 deodatg... trAznete cu scApgrari de fire strglucitoare 0 ramificate, vajieturi 0 piergturi prelungi de vant
rgbufnind prin crengi, muituri, tunete ngpraznice 0 rggete de
animale care se ascund, se amestecg intr'un sgomot infernal, prin
care rgzbqte ropotul cailor fnebuniti, ca intr'o fantasticg Inscenare
a firii. Chiote de oameni care nu se vgd, ploaie care acum rgpgie
fnfigandu-se fn pgmant, geamgte, urlete se imbing, Infiorgtor, iar
de departe, un jalnic chemgtor belait de mid ralkit de turmg

pare cg veste0e sfar0tul lumii. Cerul este acum numai negurg
0 fegmantgri asurzitoare, bucAti din el pare cg se prgbqesc pe
pgmant, 0 mereu stalucitoare fulgere crapg, In zig-zag zgbranicul
Intunecat, luminand 0 limpezind, o clipg, reliefuri 0 contururi, ca
apoi mai adnc sg, le afunde In intunerec... iar de departe, prin
negurile sfa0ate de lumini, care se ivesc 0 pier imediat, tot mai
jalnic 0 mai pltrunzgtor se aude chemgtorul behgit al mielului

ralgcit de turm'a...
Clipe lungi tine potopul gsta infricoptor.
Dar apoi... caii Bala 0 se avantg ucor, copitele lor de argint
strglucesc, chipul incruntat se Insenineazg, 0 carul se afundg fn
nemgrginirea fncg fnouratg. Treptat treptat, ploaia pruitoare Inceteazg, vantul 10 pierde tgria prin indepgrtate locuri pustii, norii
fncep sg se destrame 0 sg se Impr4tie, ca prin golul larg ce-I
fac, cerul curat ca lacrima sg, palpaie albastru; iar pretutindeni,
linictea 0 ngscgnda luming fncep a se Inst lipani. Acum cerul pare
o nemgrginitg ample de cicoare, rotunda 0 boltitg, pe care superb
se arcuie0e curcubeul, rgsgrind mandru 0 incondeiat dintr'o zare,
ca A piar6 Intealta. Rade acum iarba Impovratg, de picuri, rade

0 plmantul care pe alocuri e golaq, rad frunzele 0 pomii, rade
104
cerul i zarea, iar departe, incolo, rade pard i mielul care si-a
Osit turma...
Batranul dascAl rade gi el, ciudat de fericit. Privegte cu ochi
stranii tot ce se Infgptuegte ca o tainA inaintea lui. Privegte mereu.
ascultk i acolo, in zare, departe, pe cer, vede deschizandu-se
grele porti, portile care pansa acum au fost inchise, i in pragul
imensului imperiu inflorit, Ii vede pe El. Si-I aude.
Vino dasc5,1e...
I-a flint semn, un gest care parc6 a steal:Mut veacurile ci

spatiile nemAsurate care-i despart. li face semn gi-1 cheam4:
Vino dasale, vino...
Chipul b4tranu1ui ca'pAt'a o ciudat5. insufletire. S5, se duck s5,
Vin, Doamne, agteapt4-m6...
Ochii Ii scanteiaz6 ca nigte stele singuratice, fruntea pare o cupola',
se duc`a... Buzele lui murmmi:
luminatk trupul intreg i se migc In jilt.

Vino dasc'ale... El se ridic i pornegte inainte, spre portile
acelea deschise larg, ca vegnicia, un dor aprig Ii indeamnA inteacolo,
el se indreapa spre zare...

Vino dascAle, vino...
Glasul se aude firav, dar limpede, dela nemasurate depArtki,

gi de sus, iar mana ca o pat5, de lumina, 11 face semn: Vino
dascale...
El aleargk..
Bi cade jos cu un sgomot surd.
Cu chipul incremenit in surasul fericit al vegniciei.
DEMETRU IORDINA
VIETI
Mi-am adunat toate vietile care m'au robit

le-am tatrebat: surorile mele, pentru ce ati trait?
Una mi-a raspuns: ca sa-ti aduc copii
Intro' zi apoi salcie plangatoare sa fii a.
Alta a ras: Ca sd placi barbatului in spre seard

sd-1 stapaneti cu sdrutarea ta rece si amara*.
4 Ca sa fii frumoasa b a strigat alta. Dar numai unul sa tie
Vecinica cenuereasa frumusetea ta oamenilor sa fie *.
*i. una, care statea ca o piatra In capul unghiului, a rostit:

Ca sa iubeti tu pentru toti aceia care n'au iubit a.
EIIGENIAIMITREAN
TRADITIONALISMUL
ROMANESC SI POZITIVISMUL
Am socotit necesar sa intreprindem o destul de lungd privire
sinteticd asupra evolutiei pozitivismului european 1), spre a putea
circumscrie mai precis domeniul cercetarii ce credem ca. trebue
Inceputa la noi. Aceasta privire asupra evolutiei gAndirii europene In
timp de aproape un secol am tinut s'o efectudm pentruca, dupd

cercetarea istoricd pe care am Intreprins-o si din care a iesit schik
de fata, niciunul din aspectele principale, pe care le-am insemnat,
nu a ramas fara ecou in viata culturii romnesti din secolul al
XIX-lea. Acest ecou s'a manifestat uneori la intervale de timp
surprinzator de mici dela fenomenul originar ; alteori, dimpotriva,
mult mai tarziu. Fara a risca o afirmatie prea hazardata, s'ar

putea spune ca in medie std intervalul de o generatie (20-30 de
ani) Intre fenomenul originar apusean i paralelele lui la noi.
Dar fara a anticipa astfel asupra rezultatelor cercetarii Insesi
credem ea e mai bine sd spunem ceva, dupd cum am promis mai
sus, asupra obiectului i domeniului ei. Cu privire la obiect, ne
simtim obligati sa precizam oricAt ar parea de superfluu aceasta
c ar fi gresit s vrem sa demonstram cu orice pret echivalente
filosofice la noi ale acestor forme ale gAndirii europene. Fiindcd
majoritatea constatarilor la noi e de ordin mult mai modest, In-
semnnd ecouri and mai ample cand mai reduse ale marelui
sbucium filosofic al veacului al XIX-lea In viata culturii romnesti
din acelasi secol i In deosebi in acele forme de culturd care stau In
1) A se vedea: Evolu(ia pozitiviemului european, in
Regale), Iunie 1944, Nr. 6.
Revieta FundaVilor
TRADITIONALISMUL ROMANESC $1 POZITIVISMUL
107
legatura cu viata artei, fie ducand la creatia literara fie la comentarea si critica ei.
Ar fi de facut o cercetare a ideologiei romanesti despre
viata si arta' In deosebi, intru cat aceastd ideologie a fost influentata de evolutia gandirii europene sau Intim cat a trebuit sa
mearga In acelasi pas cu ea. Indraznim inteadevar aceasta afirmatie
si pentru ca s'o putem face am desvoltat atata studiul
secunda
precedent. Speram ca din felul cum a fost conceput se poate stra-
vedea si convingerea noastra modest:a Ca' in evolutia gandirii

europene a fost o logica interioara care i-a impus dinlduntrul ei
indiferent de Imprejurarile sociale, economice, politice care o puteau
secunda sa evolueze astfel. Dela Comte si Geoffroy Saint-Hilaire
filosofia trebuia sa. ajungd la Carl Marx, pentruca pe drumul pe

care pornise: acela de Inchinare mai mult sau mai putin totald
lath' de spiritul si metoda stiintelor naturale, numai acolo putea sa
ajunga. Dupal cum odat ajunsa acolo trebuia s vina un
cap genial ca Dilthey si sa isi dea seama c filosofia europeana in
rivalitatea cu stiinta ajunsese la o fundaturd si cal stiintele spiritului daca vor cu adevarat sa fie stiint,e, adica nici robite fanteziei si impresiei dar nici ducand la erori grave printr'o logica gretrebuie s paraseascd metodele stiintelor naturale si sa-si
sita.
faureasca eIe insile o metodologie adecvata. Inceputa Inca In timpul
de culminatie al pozitivismului, in 1865 prin studiul asupra lui

Novalis, publicat in Preussisclze Jahrbcher, continua-Ca In 1867 1)
prin cel despre Lessing i. col despre Schleiermacher In 1870
reactia lui s'a definit prin opera sa principala in 1883: Einleitung

in die Geisteswissenschaf len. Dar Dilthey nu ajunge sa fie inteles
deplin si de multi spiritul timpului nu ingaduise pand atunci
aceasta cleat la Inceputul veacului al XX-lea, and din alta
parte, din Franta, se afirma reactia puternica a filosofiei lui Henri
Bergson, care, venit mai tarziu cu mult decal Dilthey, ajunge

&Ali impuna mai repede Impotrivirea Ltd de pozitivism.
Dupa cum tot atat de logic era ca si la noi gandirea lui Dilthey
sa intalneasch fecund tarzii tendinte asemenea. Dup exagerarile
pozitiviste ale lui Gherea si Ibraileanu s'a putut remarca si

la Doi in ultimele doua decenii tendinta de a lepada poziti1) Publicat tot In Pretiasiache Jahrbilcher.
o8
vismul fara a renunta la crezul in tiintd, in domeniul vittii

spiril uale.
Credem astfel c anumite paralelisme
chiar mai tarzii ale

problematicei romaneti MO de filosofia apuseana nu sunt atat
determinate, cat lamurite, fecundate de aceasta filosofie. Si ca la
ele ducea aceeai logica interioari pe care am cautat s'o intrevedem
in Apus. Punctul de plecare era doar foarte apropiat acelai.
Cu privire la domeniul cercetarii noastre, ne simtim obligati
sa precizam ca el trebuie sa se intincla in timp intre momentele
cu care incepe i se sfaretf; schita noastrit asupra istoriei filosofiei
apusene in secolul al XIX-lea, adica dela afirmarca ampla a pozitivismului prin Comte pana la desenarea materialismului marxist
prin cel care i-a dat numele.
Aceasta delimitare e determinata in afara de banalul p

inevitabilul motiv tehnic de a-ti fixa anumite limite, daca nu
vrei sa incepi dela facerea lumii ca cronografele i sii sfareti
in nelimurita micare a prezentului imediat i de faptul ca
pentru epocile care preced i urmeaza intervalul care credem
necesar sa-1 cercetarn sunt cateva bune lucrari de sinteza, ceea ce
nu e cazul intervalului insui.
Pentru epoca precedenta avem cele doua carti excelente ale

d-lui D. Popovici, Ideologia literard a lui I. Heliade-Rddulescu 11
Santa Cetate, intre utopie i poezie. Utilizand i implinind cerce-
tarile predecesorilor cari au atins in alta ordine de idei aceeai

problema istorica: Ovid Densusianu, N. Iorga, G. BogdanDuica, N. Cartojan, G. Ibraileanu, etc. addogindu-le o suma
impresionanta de investigatii personale, d. D. Popovici izbutete
sa dea o sinteza aproape singura indestulatoare asupra legaturilor
noastre ideologice en filosofia romantica sub aspectul utopismului
social: Hzliade, Teodor Diamant, Cezar Boliac, Ion Ionescu
dela Brad, C. A. Rosetti, C. Aricescu ca entuziati ai
utopiei, Ion Ghica i N. Balcescu ca adversari ai ei sunt
limuriti astfel in legatura lor cu utopismul social al lui Saint-
Simon, al elevului sin Pierre Leroux, al lui Charles Fourier, Lamennais, P. J. Prudhon i Louis Blanc, pani la Victor Cousin,
ultimul reprezentant al pathosului filosofic romantic, de astidata
in forma' academica, in Franta. Despre evidentierea unor legituri
deologice in acel timp cu Germania, cu atat mai putin Anglia
TRADITIONALISMUL ROMANESC SI POZITIVISMUL
1o9
in afard de ideile asupra istoriei, care nu ajung insd niciodat la o

filosofie a istoriei, ale lui M. KogMniceanu, datorite contactului
cu cultura germand a timpului sdu 1)
nu poate fi vorba.
Perioada problematicei cu caracter marxist la noi, precum
si a ecourilor pe care le-a avut la noi reactia ruseascd a 4 poporanismului o in leg'atur cu marxismul, rAzbtnd bun5oarg in critica
lui Iosif N.Adejde, C. Dobrogeanu-Gherea, C. Stere si G. Ibfaileanu,
a fost de asemeni cercetat de ci. G. C. Nicolescu 2), utilizandu-se o
bun6 parte din informatia pe care o putea avea cineva care nu

cunoaste limbile slave. Numai cine va cunoaste literatura si ideologia rus a vremii
dar in acelasi timp va folosi intreaga bogatie
de aspecte si de idei a literaturii apusene a epocii, mai ales cea
franceth, care a hrdnit subtilitatea critic6 a lui G. Ibralleanu

spre deosebire de Gherea va putea s dea cartea' de sintezd
care ne trebue in aceast problem5.
Pentru intervalul de predominant a pozitivismului
cel dela
Auguste Comte la materialismul marxist In ceea ce priveste
corespondentele sale la noi, nu avem o lucrare de sintela, si nici
macar lucfdri de anfanunt mai importante. S'a urnfarit la noi,
in lucfarile de amAnunt, mai mult un alt aspect mult mai major
conturat si anume acel al puternicei vieti ce a crescut la noi
dinteo surprinator de viguroasd transplantare si supravietuire
a idealismului filosofic german. Astfel, in leg6tur cu puternicele
personalitati la care acest proces a devenit creator
cum au fost
un Titu Maiorescu si un Mihail Eminescu cercetarea monografic a fost nevoit s adnceascd problema ecourilor idealismului german la noi in a doua jumdtate a secolului al XIX-lea si
mai tArziu 3).
1) Cf. Iorga N., Mihail Koganiceanu scriitorul, omul politic pi Rosnliuul,
Bucuresti, 1922.
Dragnea Radu, Mihail Kogdlniceanu, editia II-a intregiti si pre1ucrati,

Bucuresti, 1926.
2) Ideologia literard poporanistd, contribqia lui G. Ibritileanu si bibliografia
problemei. Bucuresti, 1937.
3) Dam mai jos lucritrile In care aceste raporturi de Wei aunt mai arninunt.it cercetate.
Ca privire la Ma'oresru:
Bagdasar N., Istoria filosoliei ronelnepii, Bucuresti 1940, (cap. despre t Titu
Maioresou t).
ZO
Celalalt aspect
al pozitivismului i materialismului filosofic,
cu ecourile lor in filosofia istoriei si a artei nu s'a implinit la

noi in personalitati atat de clominante. De ce, ramane Inca de
cercetat si mai ales de meditat.
Insusi Vasile Conta in care atatia au vazut la o vreme cu
entuziasm pe singurul adevdrat filosof roman sub aspectul
extrem de modest in care ne apare astdzi e greu s-1 consideri ca
acea unica personalitate de mari dimensiuni din filosofia materialismului la noi. Inteadevar, dela parerea expriniata tarziu de N.
Iorga cu acelasi surprinzator entuziasm ca i in tineretea lui:
Vasile Conta, cugetatorul format, uimitor de personal, fara nicio
influenta asupra tineretii lui, acela care, si inteo forma literara
aleasa, onorase Revista dela Iasi 1) prin publicarea teoriei fatalismului i a fncerceirilor de metafizied * 2).
Bogdan-Duica G., Titu Liviu Maiorescu discurs de recej4ie la Academia
Romano: Bucuresti 1921.
Brucar I., Cade* filosofice, Bucuresti 1934 (cap.: t Pentru o filosofie a lui
Titu Maiorescu t).
Caracostea D., Critice literare, vol. II, Bucuresti 1944 (capitolele t Titu
Actualitatea lui Titu Maiorescu ))).
Maiorescu
Florian Mircea, Filosofia sJunimii*, in Cony. lit.), LIX (1927), pp. 99-105.
Florian Mircea, Inceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, in tConv. lit.),
Tonz (1937), p. 132 urm.
Murarasu D., Maiorescu i Schopenhauer, in t Cony, lit. t, LXXII (1939),

p. 39 urm.
Petrovici Ion, Titu Maiorescu, 1840-1917, Bucuresti.
Radulescu-Motru C., Titu Maiorescu in filosofie, in t Cony. lit. *, LIII
(1920), p. 295 urm.
Vianu T., Fragmente moderne, Bucuresti 1925 (4 Ideile estetice ale lui T.
Maiorescu *).
Vianu T., Influenfa lui Hegel in cultura ronanoi, Analele Acad. Rom., Mem.
Se4. Literare, Seria III, Tom. VI, Bucuresti 1933

Cu privire la Eminescu.
G. Calinescu., Opera lui Mihai Eminescu, Bucuresti, vol. I: Filosofia teoretick, filosofia practica, 1933 si vol. II: Cultura, 1935.
Dima AL, Motive hegeliene in scrisul eminescian, Sibiu 1934.
Florian Mircea, Gdndirea lui Eminescu, in # Nous Revista Roman& s,
1914, Nr. 5.
I) E vorba de 4 Convorbiri literare a.

I) Iorga N., Istoria literaturii rom4ne0i contemporane, vol. I: Crearea formai,
Bucnresti 1934, p. 278.
III
$i 'Dana la felul in care-I vedem azi; cunoscandu-i mai bine

izvoarele i foarte putinul cheag de personalitate origina15. e o
mare distanta. D. N. Bagdasar bundoara, nu poate sali Incheie

capitolul Inchinat cartilor acestuia cleat cu o semnificativa serie
de daca *1).
Conta fiind ap cum e iar o alta mare personalitate dominata

de gandirea pozitivista la noi neexistand asta nu Inseamna
deloc cd cercetarea ecourilor acestei gandiri In cultura romaneasca
nu ar merita sa fie facuta.

Ca dovada, std micul dar extrem de echilibratul
studiu al d-lui C. Craciun 2).
i.
densul
Ca pentru foarte multe dintre personalitatile creatoare In

cultura romaneasca dela sfaritul veacului al XIX-lea,
pentru Hasdeu pozitivismul european dominant Intre 1860-70

n'a fost un prilej de supunere, ci, dimpotriva, de desbatere fructuoasa i independenta cu filosofia occidentala a vremii.
Aceasta nu putea sa domine covaritoare la noi din mai multe
motive. Mai intai atmosfera romantica, cu radacini adnci In

romantismul francez, era Inca puternica. Pada" catre 1856 N.
Iorga poate vorbi sigur despre <( Regalitatea literara a lui Vasile
Alecsandri *2). Iar tinerii care, Incepand cu Maiorescu, caut alte
orient-id In institupile de culturd ale Germaniei, gasesc acolo pe
cei mai putin ispititori stegari ai materialismului filosofic, aa cum
am vdzut. Un Moleschott i un Vogt, cu ingustimea i obtuzitatea
lor de vederi, un Biichner cu vorbdria lui superficiala nu puteau
catiga admiratia totald a unora din tinerii cei mai alei dela noi,
care plecaserd Inteacolo tocmai din nevoia instinctiva de noui *i
largi orizonturi. Chiar In Germania, epidemia de spiritism caci
nu i se poate zice altfel
care se intinse atat de repede din America
1) Op. cit., p. 83: a Dac5, acest gilnditor 0-aT fi putut forma o culturil filosofica; sistematicil si nu una autodidactict cum a avut-o el, dacii n'ar fi fost
constrans de imprejudiri s-0 impartil activitatea intre obliga0ile profesionale
juridice si preocupkile filosofice care erau mai puternice dead orice, 0 dacit
ar fi putut duce via*, piln5, la caplit, cu atilt mai temeinicii ar fi fost opera
pe care ne-a litsat-o c
2) B. P. Hasdeu fi ideologia naturalistd in istoriografie, Bucuresti 1941
(Extras din a Revista Fund4iilor Regale :), 1911, N-rele 8-9 0 10).
$) Iorga N., Istoria literduriti romangti in veacui al XIX-lea, vol. III, p.
.
131, Villenii de /Amite, 1909.
1I2
de Nord in Apusul Europei, doved.ea ca i acolo oamenii erau !rise-
tati de altceva 1). Si atunci, aproape de 1860, aclich aproape de

sfaritul vietii lui singuratece din Frankfurt am Main, Schopenhauer ii vecle sosit ceasul dupa 40 de ani de ateptare. Este descoperit, cetit cu religiozitate 2). Un succes care ii are urmele vizibile
In sufletul mai tuturor Romnilor care au cercetat pentru studii

Germania dintre 1860-75. Dei adversar Med iertare In ironia lui
fata de hegelianism, e totui In paternitatea ce i-o revendica
cu darzenie: a lui Kant, ca i In tot ceea ce era romantic In el, ca
fantezie, Inclinare spre intuitie, incredere In analogie ca mod
filosofic de a Intelege pe linia mare a idealismului german i
succesul sail antreneaza i o micare de relnviere a acestuia.
Astfel Maiorescu, Eminescu, Slavici chiar cu tot spiritul lui
pragmatic se intorc din Germania impregnati de hegelianism
i Schopenhauer. Iar cei ce vor veni mai tarziu, ca un A.. D. Xenopol,
dei inclinati Inca din tara spre pozitivism prin formatia lor, vor
avea totui i unele temelii atat de tari de idealism bleat nu se vor
clatina cu totul niciodata.
E totui o cleosebire intre atitudinea unui Maiorescu intre pozitivism 1 idealism i a unui Xenopol, a unui Eminescu chiar. Acetia
sunt mai aproape de felul de a reactiona al lui Hasdeu. Vrem sd

spunem anume ca acei care la noi aveau in gradul cel mai puternic
sentimentul apartenentei la natiune, Inca ideologia lor se organiza
dela sine in jurul conceptelor de rasa i de neam, acetia au gasit
in pozitivism o suma de adevaruri hrinitoare, o suma de elemente
care le-au permis sa-i implineasca i sa-i fortifice conceptiile. Dela
B. P. Hasdeu i cei multi din jurul sau la eminescianism i de aici

pada la samanatorismul lui Iorga i poporanismul lui Ibraileanu
trisatura aceasta se poate observa la noi cu destula claritate.

Sa luam cazul lui Iorga, fiindca acest aspect al sau e mult mai
putin cunoscut. Influenta directa a lui Gherea, i, mai departata,
a lui Taine, asupra formatiei lui in tinerete este atestata clans),

1) Ziegler Theobald, Die geistigen und scnialen Stromungen des 19. Jahrhunderts, Berlin 1899, p. 344.
') Ziegler, op. cit., p. 344.

8) Vasile Tassu cdtre Nicolae Iorga, in 22 Mai 1890: e Ma4i am ascultat la
t Junimea * o dare de seama despre Criticele lui Gherea, in care se zicea eft
calapodul dupa care Gherea face cri icelo nu este original, al eau, ci este luat
TRADITIONALISMUL ROMANEsc sf POZITIVISMUL
x13
cea a lui Hennequin, discipolul lui Taine1) e mArturisitA de Iorga
direct: oN. Iorga incA student la Universitatea din Iasi, unde

vechiul curent socialist, de care si el se impArtAseste, era disparent,
incerca, in aceleasi. Convorbiri literare, sub influenta lui Bourget
si Hennequin, o caracterizare # stiintificA a lui CreangA si a VeronicAi Miele, care amAndoi trecuser dincolo de cercul interesului
actual. Un sir de studii de criticd (astfel o Pesimismul la artist ,

4 Iubirea In literatura modernA , # Inceputurile romantismului )
apar in 1890-91 in revista Cercului Profesorilor din Iasi, Arhiva
societdfii tiinfifice ,si literare. Nedreptatea fAcut lui Caragiale
pentru Ndpasta il aduse pe acelasi &A deie ziarului Lap& al lui
Gheorghe Panu, acum sef al radicalilor, foaie agresivd si foarte in
yoga, un articol de protestare ... 2).
Studiile acestea se pot cerceta nu numai prin apelul mai anevoios la periodice. Ele au fost adunate in volumul Pagini de criticd
din tinerefe (Craiova, f. a.). Nu intrAm in amAnunte. Dacd cercetarea
noastr va putea merge della inceput atAt de departe in timp, le
vom da. Un singur citat credem cd e destul de grAitor dencamdatd:

4 SA' ne adaptdm la mediu in literaturA ... 3). De altfel, acesta nu
e un aspect specific romAnesc. Insusi Taine, dela care vedem &A
pornesc atAtea fire ideologice in toata Europa, este unul din aceia
care cauti in. pozitivismul vremii si intariri pentru mAndria sa
rasial. Cel care citeste paginile de aproape exaltatoare analizA a
aeelui o 8sprit gaulois din La Fontaine et ses fables, eine observa
necontenita raportare, cu o vizibilA mAndrie, la formele armonice
ale spiritului francez fath de cel nordic, in Histoire de la litterature
anglaise, isi poate da clar seama. SA nu uitAm apoi acel tipic moment
din cariera de gAnditor a lui Taine cAnd, in urma infrAngerii

Frantei dela 1870, parAseste speculatia filosoficA ce ii adusese af Ata
glorie si se infundd in umile biblioteci si arhive de indepArtat

din Taine tli Brandes i. utilizat inteun mod abil de Gherea, care se fere0e de
a arta izvorul de uncle se inspird cilnd face criticele. Autorul diirii de seam&
a zis (oral, nu in scris) cii d-ta ai un entuziasm prea exagerat de criticele lui
Gherea si originalitatea kr s... (I. E. Toroutiu, Studii pi documents literare,
vol. VII, p. 270). Referentul, indicat in scrisoarea lui Tassu ca q un tilnir,

Bogdan*, este Ion Bogdan, istoricul (cf. Toroutiu, VII, p. 465, note).
1) La critique pcientilique, Paris 1888.
2) Iorga N., Istoria literaturii romdnepti contemporane, vol. II, pp. 14-15.
3) Coniorbiri iiterare, an. XXIV (1831), p. 385.
s
14
provincie, pentru a descifra cauzele catastrofei in Les origines

de la France contemporaine. Thibaudet observ cu dreptate c
Taine cel din De l'intelligence poate fi pdrintele spiritual al acelui
tip de roman de geometrie psihologicg, reprezentat pregnant prin
Paul Bourget si mai ales prin al sail Le Disciple. Dar in acelasi timp
recunoaste c Taine cel din Origines a dAruit o constiinl, o ideologie,
imagini, tuturor partidelor de dreapta. Barrs i Maurras pornesc
de aici 1). De asemenea, Desthieux 2) citeaza recunoasterea acestui
fapt chiar de cdtre acel cArui ar fi putut sh i se par c stau pe

poziii ireconciliabile, imposibil s aibA aceeasi bath' : de cdtre Paul
Bourget. C'est encore lui qui a appele Maurice Barrs un leve
de M. Taine ; cela est de toute evidence. L'inspiration d'un livre
comme Les Dracins est toute emprunte A celui qui a emit:

L'entre d'un jeune homme dans le monde et ses premiers pas
dans le champ de Faction pratique ne sont le plus souvent qu'une
suite de chutes douloureuses . La plupart des opinions professes
par M. Barres, toutes les campagnes qu'il a mnes dans la presse,
auraient l'approbation de son maitre. Nul n'ignore que l'influence
de M. Barrs a t elle-meme considerable sur toute cette generation
d'crivains, dont les guerres ont anantie les plus belles promesses s.
S ne gAndim la toat acea literaturd a desrdddcindrii pe care
a adus-o in mod atAt de tipic Samanatorismul si inevitabil

anumite paralele nu pot sil nu se desemneze in mintea noastrA.
Influent directi, sau proces urmAnd i acolo ca si aici aceeai
logicA interioarA
asta rAmAne sd se cerceteze mai amanuntit
i sA se vadA ; in mice caz, in rAspasul obisnuit de o genera-tie,
paralelismul existd la noi.
Tot Desthieux, in aceeasi carte cu. cAteva bune sugestii, vede
in Taine i o blind parte din sursele reinvierii atAt de fecunde a
regionalismului francez care finele secolului 3). Nu credem c facem
o prea riscat apropiere, alaturAndu-i pasiunea de cercetare scormonitoare a intregii tali, care a fost una din dominantele activitAtii
lui Iorga, atAt celei stiintifice cat i celei critic-literate. i nici
1) Hist. de la lit. frarrzise deptis 1789 a n23 jcura, p. 351.
2) Taine, eon Oeuvre, Paris 1923, p. 45.
2) t Ce qu'on a appel /e Rigionalisme n'est pas ntirement issu de ma

pensee. Prudhon et Mistral lui ont t des parrains plug devoues ; maim oR
s'orivait point l'histoire du rgionalisme sans comprendre Tains parmis les
115
rezultatele acestui apostolat laic al sau, care au constituit partea

cea mai deosebit si. cea mai trainica a Sam5natorismului cea care
11 face sa mai reziste si astazi in atatea colturi umile de Ora : faptul
cd a descentralizat cultura si literatura romneasca. Atatea reviste
care au luat hill-VA si au Inflorit in timpul lui: Ramuri la Craiova,
t Datina * la T. Severin, mai tarziu ; Luceafarul * In Ardeal ;
t Fdt-Frumos In Moldova, alaturi de multe altele au descentralizat
nu numai creatia pur literard ceea ce se Intamplase mai dinainte ci insasi viata literaturii si a ideilor, prin crearea unui
fel de fecund orgoliu al centrelor regionale, ca Barladul, Craiova, etc.
Dar sh nu anticipam prea mult asupra cercetarilor necesare de
mai tarziu. Ceea ce am spus pana acum, credem ea sprijine clar
convingerea noastra cd aceastd cercetare a ecourilor pozitivismului
occidental la noi merit s5. fie Intreprinsa, dat fiind rolul lor animator si fecundator fie chiar prin opozitie fata de ele in
ideologia atator personalitati dela noi.
Odata aceast convingere exprimatd, putem trece la cercetarea
propriu zisa a acestor ecouri, urmarind pe cat posibil succesiunea
lor cronologic5, Intru cat ea prezinta paralele cu evolutia ideilor in
in
Apus. S'ar vedea astfel dela Inceput c acest paralelism
mare exist:A. De aItfeI Intreaga aceasta cercetare nu va putea
avea la Inceput cleat misiunea de a privi lucrurile oarccum in
mare *. Adic5. ar avea caracterul de schita pe dare i-1 impune noutatea terenului ce si-ar propune A-1 defriseze precum si lungimea
apreciabila a intervalului de timp din istoria culturii romnesti in
sec. al XIX-lea, pe care si-ar lua sarcina sd-1 parcurga.
OVIDIU PAPADIMA
Ores de rid& a... a c'est moins b. la formation de Ia doctrine rgionaliste

qu' la creation de ratmosphere favorable que l'ceuvre de Taine nous fut
precieuse. Nous l'avons vu, le premier, a l'instant d'entreprendre son formidable travail d'histoire, s'enquerir des conditions de la vie hors de Paris, fouiller
les archives des provinces, s'intresser aux mceurs des paysans, des petits
citadins, des bourgeois, non pas en romancier, comme Balzac, qui ne nous fut
pas moins utile a cet gard, mais en historien, en savant. ll a, lui soul, a n'en
pas douter, mis en honneur le gout des recherches regionales, locales, sur le
pass des vines, l'histoire particuliere des provinces, la formation des regions a
(pp. 46-47).
g*
IATA FEMEIA PE CARE 0 LUBESC

ACTUL II
TABLOUL IV
Camera Bel lei la Casa Snagov. Foarte modern
i luxoasa. Tot putin asimetriefi.

Peretele din fund e aproape tot o imens a. fereasteat, in piltrate mari, prin care
se vede ea de la etaj o parte din lac si piidurea.In stanga un pat verde inconjurat
de o canapea de lemn rotunda, i Vacua& in alb. La capatai de-a-Iungul peretelui
o cutie etajeril din lemn negru i creton inflorat. Peretele din fat& are de-alungul lui o alt.& etajera-cutie cu aceleasi motive.Langil pat, in mijlocul scenei,
un fotoliu-bergerii, tot in motivele mobilierului, mai la dreapta o mas de metal
pi dou i. scaune albe din tevi metalice, imbacate in creton inflorat. Fereastra
are numai o perdea de catifea verde. cum e acoperit i patul, dreaptii, stransti
la stfmga. Pe etajere obiecte de arta, fotografii de ale Bel lei, carti, un patefo
portativ deschis. Intrarea e in dreapta, in sta.. g o use mascatii duce la baie.
SCENA I-a
.7111HAI BALLAN ANA
BALLAN (intreind din dreapta dd surprins cu ochii de Mihai) :
De ce ai venit aci? Profesorul ti-a spus s astepti in cabinetul

lui, jos ...
MIHAI (privind nedumerit prin camera', extenuat de atdta agitafie):
Uncle e? De ce o tineti inchisg? Vreau sil-i vorbesc.

BALLAN: Da, dar nu aci, in camera ei. Trebuia s ramai jos.
Ai fi vdzut-o cand o aducea din camera de consultatie.
MIHM (abia se fine pe picioare, speriat) : Spune-mi, e gray?

BALLAN (se preface ingrijorat) : E destul de gray ...
MIHAI: Pentru numele lui D-zeu, spune-mi, ce i s'a intamplat?
BALLAN : Ai s6 vezi ...
Dar nu poti s'o astepti aci. Du-te in
camera d-tale.
MIHAI (demerit, 4i revine, hotdrit) : Nu plec de aci pentru nimic
In lume... (lurios, disperat) SA fie ant de aproape de mine I SA i se
intample o nenorocire i eu s'a" nu pot s-i ajut I Vreau sd-i vorbesc...
IATA FEMEIA PE CARE 0 IUBESC
117
intelegi, nimeni i nimic nu ma poate impiedeca sa-i vorbesc...

aipd) I3ella, unde eti Bella? (nu poate sta locului, se plimbd agitat
prin camera).
BALLAN (ii astupd gura) : Taci domnule, pentru numele lui
Durnnezeu... Intelege, viata femeii este In pericol...
maw (nebun, infrigurat) : Cum e in pericol? De ce e In
pericol?
BALLAN : Din cauza d-tale. Numai din cauza d-tale... (mdnios)
Eri cand te-au adus aci nu scoteai o vorbd... i. acum nu te putem

tine.
ANA (e adusd teatral, pare lesinatd).
MIHAI (fipd scurt) : Bella!
BALLAN (ii pune mdna pe gurd destul de brutal) : Tacfodati...
o ucizi. Du-te In camera d-tale.

MIHAI (sufocat, se opreste nduc) : Bella ...
ANA (s'a trezit o clipd din lesin, 11 priveste fdrd sd-1 recunoascd,
apoi inchide iar ochii).

BALLAN (afectdnd vorbirea in soaptd) : Ascult domnule, linitete-te. Dui:a ce ea eti cauza unei adevarate nenorociri, acum nu
J . , ,
te astamperi. Vrei s'o ucizi?
MIHAI (desnddajduit) : Cum s'o ucid? De ce sunt eu de villa?
..-
Spune-mi ce s'a intamplat anume? Spune-mi odata...

BALLAN : Asculta domnule, aceasta fata and te-a vazut eri, a
leinat. Cand i-a revenit in simtiri, a Intrebat disperata ce s'a
Intamplat cu d-ta, pentru ce ai figura aceasta descompusa? De ce
eti In sanatoriu?
MIHAI (aprins) : Ei ?
BALLAN: Cineva a facut ingrozitoarea greeala sa-i spuie fard
s'o previe ea ai incercat sd te sinucizi din cauza ei. Atunci a leinat
din nou, prabuindu-se pe podea. Am crezut ca i s'a rupt coloana
vertebrald... A sdrit imediat toata lumea sa-i dea ajutor...

MIHAI (11 intrerupe pierdut, uluit, parcd se sufocd, isi desface
gulerul, intreabd incet cu vocea alteratd de emolie si uimire) : A leinat
cand a aflat ca am incercat sa ma sinucid?1 Bella a leinat din

pricina mea? (se sufocd iar, se sprifind de un fotoliu de nichel).
BALLAN : Asta nu-i nimic. A venit d-I profesor numaidecat, a
examinat-o, i s'au dat imediat Ingrijiri...

MIHAI (mereu nducit, nu-i vine sd creadd, tresare, neincrezdtor si
umbld iar prin camera) : A. leinat Bella din cauza mea?
BALLAN: Ascultd... Gaud i-a revenit, pared a revenit de pe
alta lume. Nu-i mai amintea nimic. Nu mai tia despre ea Insdi
decal numele. Incolo nimic. Nici cine e anume, nici unde sta ...
MIHAI (nu se poate regdsi de fel, se framanta chinuit) : Dar
cum asta?
BALLAN: Profesorul spune ca a avut un oc nervos ...
118
MIHAI (ii e capul plin, nu mai pricepe nimic) : Ce fel de soc
nervos?...
BALLAN: Asa spune profesorul...
MIHAI (prdpddit de emofie) : i acum ce face? Cum fi este?
BALLAN: Tot asa
Aceastd stare va dura probabil mult
vreme. A fost o mare greseald c i s'a spus frd s'o pregateascd

nimeni despre fncercarea d-tale de sinucidere
MIHAI (se plimbd nducit prin camera, ia inutil o carte in mdnd,
apoi mangdie lard rost, cu gdndul aiurea florae din vas, murmurd
(pared tot nu
pentru el insusi) : Din cauza mea a avut un soc .
(cade istovit in
realizeazd aceastd intdmplare). Din cauza mea .
fotoliu, topit din ce in ce mai mult de aceastd uluitoare intoarcere).
BALLAN: Asa, acum stai linitit (iar el i face insemndrile pe
foaia de observa(ie ).
MIHAI (a rdmas cdtva timp pe gdnduri absent, iar cdnd intoarce
capul i dd cu ochii de ea, parcd in sfdrsit realizeazd totul, privirea i
se urnple de lacrdmi, intoarce capul .spre Bdllan, explicdnd naiv el

insusi intdrnplarea) : Doctore, din pricina mea biata fan'. . . (se duce
coplesit ldngd ea, abia sprijinindu-si mdna pe pat, de pared or atinge-o
pe ea insdsi. 0 contempld ca pe o icoand si o intreabd usor infiorat,
cu vocea in lacrdmi) : Atat de mult m'ai iubit Bella ?
MILAN (sare Meet si-I trage inapoi) : Las-o In pace, n'o turbura,
e gray. Se pot ivi complicatii (in clipa cdnd a realizat adevdrul celor
spuse de Bdllan el e vindecat tot at& de instantaneu si de profund pe
cdt de profund si integral e vindecat, transformat, cel cdrui o noud
telegrarnd U vesteste cei moartea celui scump a lost anunfatil din greseald. Faza de pdnd acum s' a sfdrsit, totul incepe sd fie de cealaltd
parte a intdmpldrii. E de la inceput. Totusi bucuria lui e atenuatd
de starea ei, o simte cu duiosie bolnavd. Se dd la o parte speriat sd
facd rdu. Tonul cu care spune fraza urmdtoare pare cii totul naiv,
cdci nu mai e nedumerirea unui orn care nu poate sd creadd, cum a fost
pdnd acum, ci e doar nedumerirea cuiva care ii explicd scuzdndu-se
parcd, faptul cd a lost in eroare 'And acum) : Doctore, n'as fi crezut

niciodatti
(copildros) : PArea cu total altfel.
BALLAN (cu o comicd seriozitate) : Nimeni n'a ptruns pAri acum
in inima unei femei. Cnd ele zic da, zic de fapt nu, iar child zic nu,
zic de fapt da.

MIHAI (privind nedumerit in gdnd, in urmd) : Era atat de ciudafa.
BALLAN (filosof de ocazie) : Femeie, ce vrei...
MIHAI (pribusit cu totul in visul i nebunia lui, ca in primul

ceas al iubirii, cade in genunchi ldngd pat si Ii spune exaltat, cu ochii
In lacrdmi, cu fervoare ca intr'o rugdciune) : Bella, divina mea

Bella, voi fi langd tine zi i noapte. Te voi face bine. Nu se poate
sd fie altfel. Dumnezeu Insusi va veni lang patul tu (aproape
pldngand) Vom fi fericiti Bella.
IATA FEME1A PE CARE 0 IUBESC
II,
ANA (dupd un limp deschide ochii, priveste totul in jurul ei linis!i!
si intreabd usor afectat) : Ce-i asta, unde sunt? (e imbreicald intr'o

pijama, peste care e un capot subfire de rneitase si, in abandonul ei
lenes,in privirea turburdtor de sensual?! si de indiferentd, are mai ales
acum linistea unui leopard domesticit. Bineinfeles cd de aci pand la
scena finald, nu mai seamand de kc cu Bella, ci e Ana devenitei

de-a intregul femeie) : De ce sunt aici?
BALLAN: Sunteti la Snagov, doamna... La Vila Snagov...

Vreti sa ne spuneti cum vd nurniti i unde locuiti?
ANA (cu o privire bdnuitoare, incet) : Bella Zadu... i stau pe
s trada . .. strada . .. (cautd sd-si aminteascd).
BALLAN: Faceti o sfortare ...
ANA: Pe strada Belvedere ...
MIHAI (nu se poate stipdni, dd un strigdt) : Bella ...
ANA (11 priveste lung, linistit, intrebdtor) : Da?...
MIHAI: Nu ma cuno*ti Bella?
.
ANA (ridicii nedumeriti din umeri) : Nu.
BALLAN (il ceartd) : Ce-i asta? A.,a ne-a fost vorba (apoi thtre
Ana) D-ra pe ce stradd stati?

ANA: Pe strada Belvedere ...
BALLAN: Ati stat acolo acum patru ani... Acum stati intr'un
apartament pe bulevardul Bratianu.
ANA (hoteirit) : Eu? Nu. Stau Inteo camera mica pe strada
Belvedere. Va rog sa ma lasati sa ma duc acasd (se ridicd din pat
cu greutate, cei doi o sprijind in grabd si o aseazd in fotoliu in mijlocul
camerei).
BALLAN: Cum o s va duceti acasa?... Stiti unde sunteti

acum? La Vila Snagov.
ANA: La Snagov? Ce caut la Snagov?
MIHAI: Domnule doctor... va rog n'o obositi... Lasati-o s5
sa se odihneasca ... Bella stai linitita.
ANA (il priveste pe Mihai cu aerul : Dar d-ta cine esti?).
BALLAN: D-rd Bella, incearc5 sa-ti aminteti ce ai facut ieri.
ANA: Ieri am fost Impreund cu... (face o pauzii, ca o relicenfd) o
prietend Ana, sa vedem pe o rriatue a noastra, care are un copil

bolnav. Sta departe i cu tramvaiul am ajuns foarte tarziu.
BALLAN: Nu, d-rd Bella, ieri ai venit aci la Snagov cu un automobil albastru, Buick, de doua locuri. Erai singurd la volan i aci
ai intrebat de prof. dr. Omu. Gaud ai intrat In cabinetul lui ai vazut
pe domnul acesta ...

ANA: Nu pricep nimic... n'am niciun automobil albastru, n'am
condus maina niciodata in viata mea. Nu tiu sd conduc (iar
adoarme).
BALLAN (vrdnd sd iasd, face semn lui Mihai set vie si el).
MIHAI (rugdndu-se umil) : Lasati-md cateva clipe cu ea.
120
BALLAN: De, eu stiu? Mi-e tearna de d-1 profesor.

MIHAI: Cateva clipe numai . . .
BALLAN: Dar nicio vorba despre trecut.
MIHAI: Nimic... nimic... Nici nu-i vorbesc ... Stau langa ea.
BALLAN: Ascultd Inca odata ...
MIHAI: Nicio vorba.
nicio vorba despre trecut...
SCENA H-a
ANA MIHAI PROFESOR OMU
MIHAI (4i duce un scaun kinga fotoliul C. 0 vegheazd un limp,
apoi cdnd ea deschide sensual ochii, el ii spune recunoscator) : Draga
mea, niciodata nu mi-as fi inchipuit cd ma iubesti atat I
ANA (femeie fi totufi angelica) : Eu te iubesc pe d-ta?
MIHAI (ramdne pur i simplu interzis) : Da, din cauza mea ai
avut un we nervos.
ANA (calm, uimita) : Am avut un soc nervos?
MIHAI (dezolat, ridicd din umeri, pe urma imperaliv) : Ti-ai

pierdut complet memoria. Nu-ti mai amintesti cine esti.
ANA (surdzatoare, lin4tita, in contrast cu emolia lui) : Dar stiu
foarte bine eine sunt.
MIHAI: Bella, nu-ti dAdeai seama Ca ma iubesti. Bella, draga mea.
ANA (dupa o pauza, cu o vaga ironie) : Desigur cd te ... iubesc,

daca zici ca te iubesc, dragul meu,
MIHAI: Ah, cat Iti sunt de recunoscator ... ai s te faci bine

si o sd fim fericiti.
ANA (nedumerila) : Dar eu sunt foarte bine.
MIHAI: Tu ... Bella?
ANA: Da ... (se incurca) domnule ...

MIHAI: Spune-mi pe ,nume, Bella ... Sunt Mihai.
ANA (lace un gest dezolant) : Da (stangaci) Mihai.
MIHAI (e intre ei o stdnjenire, rece, o lipsd de legatura) : Ah I
ANA (rece i parcel dezolata de raceala ei. Dupa un limp nu mai
;tie ce sa lath, intreabd jenata) : Iti spuneam pe nume Inainte?
MIHAI (nervos) :
Bella -ma iubeai... ma iubeai foarte mult
(expliceindu-i secretul) MA nu ai avut niciodata curajul sa mi-o

spui.
ANA (convenind, amuzata de incorijibila naivitate a barbatului
,
indreigostit) : A.:.unci de sigur ca asa e ...
MIHAI (/dth margini de corwins) : Din pricina ea erai foarte
timida. Niciodata n'as fi banuit cd esti atat de timida. Acum Inteleg
totul. Ascundeai o mare iubire. i eu care credeam ca nu sunt

pentru tine decal un indiferent oarecare, ba chiar ea nu ma poti
suporta, ea vrei sa scapi de mine. (Cu totul luat de apa presupunerilor
IATA PEMEIA PE CARE 0 IUBESC
121
lui) Acum inteleg cd tot ceea ce faceai, gesturile acelea ciudate,

batjocurile tale nu erau decat ca &a-1i ascunzi marea ta iubire.
ANA (uitucd, 11 priveste miratd) : Ce iubire?
MIHAI (o contempld fdrd sd o mai audd, ascultdndu-se numai pe
el): Niciodata n'as fi banuit Bella. (Ingrozit, rdsucit in el insufi,
la gdndul acesta) Ah, as fi putut sa mor... fard sa stiu cat ma

iubesti... (cu o neskil7i1d emolie, inldcrimat): Am fost nebun...
nebun...
SCENA III-a
ACE/21,5/ OMU
OMU (care a venit bineinfeles sii-1 observe pe Mil zai) : Ei, cum te
simti frumoasa d-ra Bella?

(Mihai respectuos a !recut in partea cealaltd a fotoliului).
ANA: Ma simt putin obosita, dar atata tot. Nu pricep ce are

toata lumea asta cu mine. Incep sa cred ea" mi s'a intamplat ceva
gray.
omu (amuzat de intorsdll.ve lucrurilor, dar afectand pedanteria
profesionald) : Aproape ca dimpotrivd. Cand te-am examinat de

dimineata, mi-am dat seama ca nu e nimic gray. Socul nervos ti-a
luat pur si simplu patru ani din viata, fara sa lase nicio altd turburare. Psychanalisa arata ca inconstientul are tendinta sa ascunda,
sa refuleze anumite amintiri cu caracter neplacut... Cand uitam
un obiect, o Intamplare, e din cauza ca am avut interes s'o uitam,
sau pentruca ne-a fost dezagreabila Intamplarea, sau am fi vrut sa
ascundem obiectul. Inconstientul nostru lucreaza pentru noi. (Mai
mull pentru Mihai) Pare-se ca d-ta ai vrut din toata inima sa

anulezi patru ani din viata d-tale. Organismul isi alege singur
maniera. Ian', un soc nervos si nu mai stii nimic din acesti patru
ani. Esti ferneia fara trecut, visata de toti barbatii. Fata adormita
din poveste. D-ra Bella esti pur si simplu 4 La belle au bois dormant .
ANA: D-v imi explicati atat de frumos, Meat a* putea spune

ca nu mai ma tern.
OMIT: Iar pe d-ta domnule, imi pare ea nici nu te mai recunosc.
S'ar zice cd ai suferit si d-ta un soc, dar un soc contrar. Parca n'ai
fi fost niciodata gray bolnav.
MIHAI (thrutd mdna Anei care i-o lath cu indiferenfd ) : Trebue
& urmeze vreun tratament, vreun regim, d-le doctor?
OMIT: Viata cand e ea insasi, n'are nevoie de tratament 1 nici
de regim. Bun ziva. (Iese).
Cortina
121
TABLOUL V
ANA _WHAT DORA
Tot in camera Anei. S'a sfarit masa. Li se serveso acum tigari i cafele, un
pahar de yin bun.
DORA (infirmiera, servindu-i): D-1 profesor a spus ca nu trebue

sa tineti niciun regim. Vi s'a servit menu-ul musafirilor... domnul
profesor a trimis anume o stela de vin pentru d-1 Mihai... La

inceput nici nu va atingeati de masa. Uite, mesele astea bune v'au
redat sandtatea, d-le Mihai. Acum mncati cu o poft de lup.

ANA (gustdnd, ironicd): E inteadevar un yin excelent si masa
a fost foarte build, !mat nu ma mird ca d-1 Mihai si-a regasit &dna tatea.
MIHAI (copildrefte): Bella, de ce esti rautacioas?
ANA (amuzatd): Dar nu pari sa fi fost bolnav niciodata I
MIHAI (recunosthtor) : Tu m'ai vindecat. Te-am vdzut o secunda
si in secunda aceea
ca dintr'un laratec aproape stins, o flacara
am redevenit eu insumi. Noroc, draga mea.
ANA (ca un ecou): Noroc, dragta meu.

MIHAI (obsedat de aceastd idee): Ascult Bella, esti sigura ca
nu ai tinut niciun jurnal? *tii, fetele obisnuiesc atunci cnd sunt
indragostite, sd scrie in acest fel de jurnal secretele inimii, ceea ce
nu au curajul sd marturiseasca celui iubit. (A#eaptd destul de

nervos).
ANA (nedumeritd): Nu stiu ... unde vrei s fie acest jurnal?

MIHAI: In apartamentul din bulLvardul Bratianu.
ANA: Dar ce sa caut eu in apartamentul din buLvardul Bratianu? (e oarecum agitatd).
MIHAI (4i dd seama cd a gre,sit): Draga mea, iarta-ma ... fac
o mare greseald ... iti vorbesc de un trecut pe care inconstientul
tau vrea sa-1 uiti, care-ti inspir oroare.
ANA: Nu-mi inspira niciun fel de oroare, pentruca nu stiu nimic
despre el.
MIHAI (cu frith pared de acest trecut): Cu atat mai bine ... cu
a-tat mai bine ... au fost lucruri ingrozitoare (invins pared de oroarea
amintirii) Ah, cand cabiniera dela teatru mi-a dat inapoi buchetul
si cartea de vizit spunand ca d-ra a zis ea' nu cunoaste pe acest
domn, nu-mi venea sa cred. Dar cum mi se mai intamplase asemenea ciudatenii din partea ta, am crezut ca nu vrei s stie cei din
teatru de cunostinta noastra si te-am ea utat apoi acasa. Umblasem
cu acelasi buchet in 'nand pe strada, toata seara. Te-ai intors la
dou noaptea si te-am asteptat pe scari ... (agitat fi fnfiorat)
t,ii ce mi-ai spus Bella?
ANA (curioasd fi candidd) : Nu I
IATA FEMEIA PE CARE 0 IIJBESC
123
MIHAI (imitdnd frazele ei vulgare) : 4 Te rog d-le sd nu mA mai
plictisesti atAt. Dacd nu te astAmperi si te mai prind pe la teatru,
pun servitoarea sA te arunce In stradd...o. Te priveam nAucit:

# Bella, cu mine... cu mine vorbesti asa? Dupd cele ce au fost
Intre noi? . 4 Nu prea vAd ce a fost intre noi, dar incAodat &A nu
ma mai plictisesti cu insistentele d-tale...o. Ai aruncat buchetul

pe scara, ai trAntit usa, de parch' ai fi vrut sd-mi plesnesti fata.
Am vrut sA sparg totul, s dau foc la casa, nu still! sd-mi fac harakiri acolo, la usa ta (uitemd totul, luat de amintire) Cum ai putut
s fii atAt de rea?
ANA (senind) : Eu? Am fost eu asa?
MIHAI (amar, robit de amintire) : Da... da... da... asa ai fost.

ANA (splendid femeie, convenind automat) : Atunci desigur ea
am fost.
MIHAI (din senin, aducanduli aminte) : Ah, draga mea, nu te
supAra ... sunt un mizerabil. RAscolesc un trecut pe care tu vrei
sa-luiti, s-1 arunci ca pe o haind de care ti-e silA... iarta-ma dragd
si sd nu mai vorbim despre acest trecut...
ANA (indiferentd ca frumusefea toatd insa0, ingdridndu-I rnoale) :
Te iert dragul meu si s nu mai vorbim despre acest trecut...
TABLOUL VI
Acceaqi camera. .
ANA MILIAI MARIA BALLAN

ANA (aranjeath ni0e gladiole pe masa verde de metal, etmbrdcatd
Inteo roclzie upard de interior).

MIHAI (s'a ref dcut cu totul i e acum un splendid fldcdu. Intrd
foarte important i plin (le taind cu o valith mijlocie in mnd, iar sub
celdlalt braf un ether, un teu, o cutie cu compasuri. Se cunoqte cd,
influenfat de ceea ce a cetit, vrea sd Incerce o experienfd hotdrItoare) :
Bella, Intoarce-te, nu te uita.

ANA (femenin bdnuitoare, privind valiza) : Dar ce e asta? Ce
ai aici?
MIHAI (foarte preocupat de ideea lui) : Intoarce-te...
ANA (mereu femeie) : Dar sd nu ma chinui mult.
MIHAI (scoate din valith o rochie # 1900 o cu paldria ei 0 o
agazd frumos pe fotoliu) : Gatal (0 a.,steaptd teribil de Incordat sd
vadd dacd se produce minunea).
ANA (se intoarce, vede costumul i pare foarte nedumeritd) : 0
rochie? I
MIHAI: Uite-te cu atentie... ( qteaptd mereu, tncordat, rezultatul

experienfei).
ANA (vag) : 0 rochie, ce sa. fie? (incepe sd fie nedumeritd).
124
MIHAI (din toatd fiinta lui): Bella uite-te bine ... cauta s-ti
aduci aminte
ANA (se uitd bine, dar
aduce aminte).
MIHAI (dezolat cd nu I-a recunoscut): Bella, e costumul VALI,
un costum dela cabaretul la care cntai tu.
ANA: Dar nu inteleg ce vrei s spui?
MIHAI: In rochia aceasta fantezist antai la cabaret o Cntec
zdnatec .
ANA: Cum un <cntec z6natec ? Ce fel de cntec era?

MIHAI: Nu tiu
ii scrisese pentru tine, pianistul ala batran
si betiv. Era indragostit de tine, radeau toti de el ...
ANA: Cum, era compus de el?
MIHAI: Aa pretindea el. Unii sustineau insa c e o cantoneta
streina pe care o modificase el putin i-i scrisese cuvinte noi pentru
tine. 0 botezase o Cntec zdnatec .
ANA (tresdrind): Nu tiu nimic
MIHAI: Bella ... f o sfortare . poate ca ai sa-ti aminteti
Incearcd s-1 cnti iar.
e peste putint sg-mi aduc
ANA: Nu mai strui de prisos
aminte ... De altfel Inca nu cred nimic din povestea asta a pierderii
personalithtii mele.
MIHAI (cu un regret): Ba da, ai cntat acest cntec zdnatec .
ANA (a desfdcut rochia i o cerceteazd curioath ca orice femeie):
Dar de ce ai adus acum rochia asta ? De unde ai luat-o ?
MIHAI (fdrd sd vrea pared): Erai aa de frumoasd in rochia
aceasta fantezist ... Am plecat azi de dimineata cu camioneta

vilei i m'am intors cu autobuzul dup amiazd. Dela usea panii
aici am venit pe jos.
ANA: i cine ti-a dat rochia ?
MIHAI: Cn biniera. A fost foarte greu . spunea cd nu a lost costumul teatrului
ci al tdu personal .. . I-am dat o sumg de bani i mi-a
spus c daca ii garantez cA nu-1 pierd i nu-1 tiu mult, ii va imprumuta
dela cntAreath de acasA... E probi bil s-1 fi cerut servitoarei tale.
i de ce ai facut toate acestea?

MIHAI (cu o ward exaltare): Erai atat de frumoasd Bella, in
rochia asta
faceai un gest dragut cu maim cand Inaintai spre
public i-ti rasuceai mijlocul... pe urma melodia era o inchntare.
ANA:
ANA: De sigur c exagerezi.
MIHAI (vrajit de amintire): Ba nu, ba nu... erai de neuitat

Nu sustin ca ai o voce de mare cantareata, dar era ceva nespus
de dr5gut in modul in care cntai. 0 leganare a vocii. Numai a ta
ANA (vede pe math uneltele lui) : si. . . ce ti-ai adus aici?
MIHAI (emotional): Echerul, compasuri. Am afard i planeta.
(Surdzand induiqat): Instrumentele mele de lucru, Bella.

ANA: Vrei s6 lucrezi?
125
MIHAI (cu oarecare caldurd) : Da Bella, vreau sa lucrez. E atAta
vreme de child n'am mai pus mAna pe echer (mdngde cutia cu

compasuri).
ANA: Din ce pricina?
MIHAI (surdzdnd) : Din pricina ta, Bella (pronunfd ca totdeauna
numele Bella cu o Voce moale, friduiogitd). Eram prea plin de tine si
nu mai puteam sta in fata plansetei.

ANA (serioasd) : Tocmai fiinded ma iubeai ar fi trebuit sa lucrezi
mai mult.
MIHAI (convenind) : Daca te-ar fi interesat ce lucrez eu ...
poate... CAnd ne-am certat tocmai lucram in vederea unui concurs,
pentru o mare piata. Se dadea un premiu de trei milioane de lei

pentru un proiect de sistematizare a Pietei Nationale ... (se joacd
mereu cu cutia de compasuri). Am lucrat aproape un an de zile la
acest proiect. Aveam o nhdejde nebund (aruncd i acum, cutia cu
compasuri). Dupa ruptura de atunci mi-era sila de tot. Nu mi-am
mai prezentat proiectul la concurs.
ANA (cu ceva de sord in ea) : Nu se poate ... De ce ai fault asta?
De ce nu mi-ai spus nimic?...

MIHAI: Ti-am vorbit de vreo cloud mi... Ai facut cateva glume
pe socoteala meseriei mele...

ANA (uimitd) : Mi-ai spus mie inteadevdr?
MIHAI: Ti-am spus c as vrea sa castig premiul ca &A repar
casuta bunichii. Nu-ti fnchipui de cAnd pldnueste biata ba.trand
&Ali repare casa. Si mai ales vream sa construesc pentru noi doi
o vila, in parcul de pe Calea Dorobantilor, la Bordei. Ai rAs cu atAta
pofta, ca mi-a trecut si mie cheful de concurs.
ANA (din iota inima) : Dar ce importanta are ce-a lost? Acum
e altceva. Iti spun eu acum c acest proiect ma intereseaza enorm.
Voi sta lang tine tot timpul cat vei lucra ... Daca va mai fi
vreun concurs.
MIHAI (iar ia in brafe cutia cu cornpasuri) : Bella, Bella, exist
un Dumnezeu al indragostitilor. Tocmai de aceea mi-am adus

planseta. Rezultatul concursului a fost anulat. Se va tine din nou.
Acum premiul e de trei milioane...
ANA (caldd, inimoasd) : Foarte bine... il vom lua ...
MIHM: Da ... (e fericit. . . dupd tan lung rdstirnp privirea ii
cade din nou pe rochie, se aprinde iar, dar intreabd doar sfielnic) :
Asculta Bella, vrei sa imbraci putin rochia?
ANA (nedurneritd) : Da ... de ce?
MIHAI: Vrei?... ah... Bella ... ar fi minunat... haide ...
ANA: Bine . . . o imbrac ... Cine stie ce te impresiona in deosebi

si transformai totul. (Ana a trecut in camera de bae din sidriga. Mihai
pdndqte o elipil nervos, frIcearcit sdli aseze cornpasurile, e prea neruos.
Intrd Maria in halat).
126
MARIA: Doctorul Milan nu e aici? Mi-a spus c dupa consultatii
vine aci...
MIHM: N'a venit Inca, dar daca ti-a spus ca vine, ateapt5.-1 aci...
MARIA: Nu, cd am de lucru ... Vin mai tarziu ...

MIHAI: Nu, nu pleca in& Ateapta putin, te rog ...
MARIA: De ce? Nu pot, am de lucru ...
MIHAI (stdruitor) : Ateapt putin ... numai putin . . . ai sa vezi...
MARIA: Cd vrei s vdd?
MMAI: Te rog ... ateaptd putin ... (apare Ana. El exclaim!!

vrdlit) : Privete...
ANA (e inteo rochie 4 1900 * de catifea neagrd, f drd umeri, ampld
fos din volane puse pe tulle. Decolteul e acoperit cu tulle instelat cu
metal galben. In jurul gdtului un guler intdrit. Acest adaos pe decolteu
e prins doar la spate cu o coped constituind o piesd separatd. Mdnecile
sunt lungi i se trag ca mdnwile, induntru de catifea, deasupra de
tulle, spre umeri volane intdrite de tafta. Toate acestea de culoare
neagrd. Rochia mai are cloud flori mari bleu. Mai poartd un man,son
de voldnqc de tulle, aceeqi coloare cu florile. Pdlarie mare de epocd,
neagrd).
MIHAI (merge vrdfit spre Bella) : Uite, tot aa de frumoasa eti,
fd cativa pai Bella ... (o contempld vrdlit, lung ). Fa cativa pai....
Inca...
MARIA: Dar ce este asta? De ce te-ai K costumat # aa?

MIHAI: Un costum al Bellei... Canta imbracata aa Cantec
zanatec i.
ANA: Nu-mi aduc aminte de niciun costum, de niciun cantec
zanatec.
MARIA (sincerd) : Dar tii ea eti frumoasd? (cerceteazd de
aproape costumul).
MIHAI (mereu vrdjit) : Nu-i aa, d-rd? Ah, i dacd ati fi auzit
ce frumos era cantecul... Bella fa o sfortare, cautd sa-ti aminteti
cantecul.
MARIA: Dar spune-i cum se numea acest cantec.
MIHAI: Nu tiu mai mult. Nici cabiniera nu-i mai amintea ...
Eu nu tiu sa cant, n'am- voce, dar nu 1-a putea uita niciodata.

L-a recunonte.
ANA: De cantat tiu sd. cant ... nu prea mult bineinteles, ca
orice fata ... N'am tiut lima niciodata un cantec zanatec E
MIHAI (cade pe gemduri, parcd i-ar reveni boala) : Te rog f o
sfortare, incearca sa-ti aduci aminte. Cred ca nimeni pe lume nu ar
putea sa cante acel Cantec zanatec * cum 11 cantai tu. Dacd 1-a
fi auzit in mormant, a fi tiut Ca ai trecut tu pe alee.
ANA (e foarte nervoasd) : Te rog nu-mi cere lucruri imposibile...
nu cunosc aceasta rochie, n'am cantat acest cantec (hotarit supdratd)
Nu ... nu ... nu... (rdmdne agitatd).
IATA VEMEIA PE CARE 0 IUBE8C
127
MARIA (certemd pe Mihai) : Ce faci? Ce ti-a spus profesorul?

Sd nu o obosesti, s nu-i vorbeti de trecutul ei.
MIHAI (nervos, abeitut) : Pdcat. (Iese).
ANA (reimdne tot timpul replicelor urmeitoare pe gdnduri).
MARIA (se uitd dupd el surclaind, neludnd imprejurarea in serios).
E foarte ciudat... va trebui de-acum sd-i vorbeti despre acest
trecut... s-1 admiti...
BALLAN (intrel, amuzat, cu o privire de complicitate) : Ei ce-a

lost? Ce-a adus in geamantan?
MARIA: 0 rochie a Bellei... acum nu cunoate Insd cAntecul
acela
zdnatec* pe care-1 vrea el.
ANA (intoarce iinitiUt capul spre el, apoi extrern de enigmaticd) :
De unde tii c nu-1 cunosc?

MARIA (miratd) : II cunoti cu adevdrat?
BALLAN: Atunci de ce nu i 1-ai cAntat?
ANA (mereu pe ganduri, cu o voce gravd) : Ce rost are sd mai
desgrop un trecut care nu mai prezintd interes?
BALLAN: Dar e in interesul experientei.
ANA (Intoarce capul, senind) : Ce experientd?
BALLAN: Ascultd d-rd, te rog, fd tot posibilul ca s izbutim...
Incearcd s?-i vorbeti despre trecut, despre tot... dacd el vrea
asta
Insuete-ti personalitatea Bellei... Acceptd... Construete
chiar din elementele pe care ti le spune el i pe mdsurd ce ti le da

el Insui. Din cloud trei elemente furnizate chiar de el, e uor
construqti o poveste Intreagd.
ANA (mereu ingdnduratd, mereu enigmaticel) : Poate a nu
nevoie 66 construesc nimic.
TABLOUL VI
Un salon-verandh al Casei Snagov prelungit tnteo terash astfel inat
scena spare lmp.rit oarecum in doll& In dreapta salonul are mobilier de restaurant de varg: fotolii, scaune i mescioare de trestie, un secretar pentru corespondenta in colt, in fund. Un pian in fath, vopsit in alb si gris. Grupuri de globuri
lumineaza viu salonul, in contrast cu terasa. Un fotoliu de trestie pe linia de

mijloc, tutors spre salon. In afaril de o bazii, de cateva palme dela plimant,
salonul are o enormh fereastra semicircularh, cu figuri translucide fanteziste:
dansatoare, clowni, umbrele i altele. Terasa e inconjurath de jghiaburi cu flori
albe. Regina noptii, in afarh de alte plante de tot soiul. Stint trei mese de joc
de chili. Toate ocupate. Peretele salonului are afar& o lamph cu trei brat;
fiecare cu chte un glob, iar pe fiecare mash de joc e ate un glob. In fund se
coboar printre clout); trepieduri, cu chte un glob fiecare, spre debarcader...
In fund mai e, chiar i sears, mobilh de plaje, o umbrel colorath strAnst...
In fund in plin, lacul sub lung si phidurea, Intriirile se fac fie prin stanga, din
grisdinh, fie din fund dela debarcader, fie prin dreapta, cad salonul are usi on
draperii spre interiorul Casei Snagov. Acum e citre ora 10 sears. Inainte do
ridicarea cortinei se aude Ana sfaraind de cntat o romanta oarecare. Aplauz.e.
Ps linia de despartire a terasei, Berbecaru a ascultat in picioare.
REVIETA FuNDATULOR REGALE
118
ESMERALDA (in splendidd toaleld, vag de epocd, prive,ste nemul(amild aplauzele de politefe ale juditorilor de crfi, se ridicd apoi dela
masa de bridge 0 vine in salon spre cei doi, se intoarce sd ia cuveintal
ca an orator) : Pentru ca s sgrbatorim cum se cuvine aceast

cantilreat minunata, s ciocnim cu ea o cup de sampanie. Gligor
Alexandrovici binevoepe i spune s se adud zece stick de ampanie.
GuRku (ceremonios) : Majestate, se va face Intocmai. Va propun
tnd In loc de nesuferita sampanie frantuzeasc5, vreo dteva sticle

prafuite de Cotnar moldovenesc, Lare, precum piti, este un vin
foarte pretuit de cunoscdtori. i pe urmd, zece sticle nu ajung.
ESMERALDA (imperial) : SA fie cum zici.
culau (face un semn Dorei) : Adu 20 de sticle... Noteaia-le:
5.000 de lei sticla.
ESMERALDA (cdnd trece spre local ei ii vede pe Berbecaru, privind
intrigat din prag pe cei doi) : Hai la joc... E talie nou...

BERBECARU (intrigat ui misterios) : Asculta, am tras putin cu
urechea. De vreo doug zile tot discuta intre ei... d-ta pricepi ceva
din chestiile asteR cu personalitatea?
ESMERALDA: Da ... pricep
e foarte simplu.
cred cA
BERBECARU (dornic sd ;tie): Ei, cum?
ESMERALDA (se gdndote, cautd) : Uite s'a tras ieri loteria p lozul
cel mare...
...1-a cAstigat o fetit de nou ani.

Felicitdrile mele...
De ce?
Poate c cl-ta epi fetita de 9 ani i nu o stii...
(ridicd din umeri). Ti-ai pierclut personalitatea...
BERECARU (uimit) : Dacd nu piu, cum se poate s fiu eu?
ESMERALDA: Ei asta-il Ce are a face? Epi fetita de nou ani
si nu o stir...
BERBECARU (pentru el, convins) : Cum s'a fiu eu o fetit de 9
BERBECARU:
ESMERALDA:
BERBECARU:
ESMERALDA:
ani? dad nu piu c sunt.
Dad ti-ai pierdut personalitatea?

Fugi de aicea Majestate, epi nebun5... Dac as
fi o fetita de noud ani as Pi...
ESMERALDA (argumenkind serios) : Atunci nici eu nu sunt
ESMERALDA:
BERBECARU:
nebun6 dad nu o piu (i brusc acru) dar d-ta epi nebun

(scurtd pauzd, apoi cu tdlc
piu eu.
triumfdtoare) ...pentrued asta o
BERBECARU (rdmdne &JIM, nu se poate regdsi sub privirea ei tri-
umfdtoare).
UN PARTEr, ER:
Majestate, hai s6 faceti cartile.
ESMERALDA (se uitd mereu triumfdtoare la Berbecaru i rdspunde
neglijent partenerului) : Da, viu. (Se duce la masa).
129
MARIA (e imbrdcatd intr'o rochie de tulle alb, croiald de stil,

maned mari, foarte largd, la brafe ci mijloc buchete mari de flori de
mar. Pieptarul plisat. Toatd e pe fond de tafta alba. Vine mai aproape,
o roagd pe Ana) : Cantati minunat... Mai cantati-ne ceva, d-ra

Bella.
MAI MULTI (repeld rugdmintea) : Da ... da
Inca un cantec.
MIHAI (fericit) : Hai, Bella, mai canta ceva.

ANA (in rochia < 1900 *, amid un alt cantec scurf. Tocmai acum
intrd doi lachei cu tdvile cu pahare. Esmeralda Li fixeazd locului ca
sd nu deranjeze pe cantdreald. Ana se poale acompania ci singurd la
plan. Cdnd a terminal de cantat e aplaudatd iardci in cloud moduri
diferite : cu o vie participare la cei din salon, cu o politefe condescendentd de cdtre jucdtorii de cdrfi. Esmeralda e furioasd, vdzeindu-i cum
aplaudd; in schimb, Mihai care nu ctie ce e pe terasd e bowie mulfumit
ci foarte mdndru cd ea este ascultald cu pldcere).
MIHAI (cdnd Ana termind se intoarce cdtre Maria) : Am avut
dreptate? Nu-i asa Ca e incantatoare? Ah, pacat c nu-si aduce

aminte Cantecul zanatec.
MARIA: De ce nu i-1 amintesti d-ta?...
MIHAI: Eu nu tiu sa cant, dar Ii spun ca 1-as recunoaste indata ... Am incercat ieri child am fost la Bucuresti vreo zece,
cincisprezece plci, pana cand n'a mai avut rabdare doctori41

Milan. Nu cd as putea suporta acel cantec zanatec cantat de
altcineva. 0 placd mi-ar face rau s'o aud. Timbrul ei unic era totul.
As fi adus find placa numai ca sa-si aminteasca ea despre ce e

(o ia apoi pe Ana de braf ci o izoleazd, spre sald. Ea se
vorba
aceazd pe un fotoliu de plaid, el pe un scdunel) : Ah, Bella, cum de
nu-ti aduci aminte, fiindcd tocmai in seara cand ai cantat arest

cantec ti-am trimis noi un biletel in versuri i un buchet de flori
prin cabinierd. Eram cu Leontescu, dar dedicatia in versuri ti-o
scrisesem eu. El avusese doar ideea s facem din cloud servete
innodate, doi purcei, iar eu compusesem versurile:
Domnii tia, doi purcei,
Spi1cu4i ca vai de ei,
Dc-i primeti ca sa te vadii
Se bucur i dau din coadd.
ANA (rade cu poftd) : Ha... ha... ha... (ci pe urmd, din ras,
poezia as ta o
da
cdutdnd pared 4i amintecte) Da ... da
CLIROSC .
MIHAI (grdbit) : Ne-ai raspuns c vii la masa noastra, dupd ce

te schimbi.
prietenul
ANA (nu prea convinsd): Da, da, mi-aduc aminte
tau era foarte amuzant.
MIHAI: Te-a facut sa razi toata seara. Dar n'ai stat mult.
ANA: Da ... trebuia s ma culc mai devreme.
9
730
MIHAI: Nu, a venit patronul localului si nu stiu ce ti-a spus.

ANA: A, voia sd-mi arate niste note pentru un cantec nou.
MIHAI: A doua zi dupd masa ai fost cu noi la cinematograf.
Ne-am amuzat extraordinar. Era un film muzical cu Maurice
Chevalier si Janette Mac Donald... de ate ori ne-am intMnit apoi
nc-ai cantat arii din acest film.
ANA: Era un film delicios Vaduva veseld (fredoneazd cdteva

mdsuri).
MIHAI (cucerit) : Da ... da ... asta e... cat sunt de fericit,
Bella. (Dora luond paharele de pe lava a servit pe toald lumea. Ceti&
ea a terminal, Esmeralda se ridicd dela masa ei,10 ia cupa 0 cu o
maiestate imperiald vine in fafd de tot. Toatd lumea ascultd apoi

toastul pe care 11 line ea in cinstea tinerei fele).
ESMERALDA: Scumpa contesa, inchin in samitatea voastra,

aceasta cupa de cotnar, pe care (Gurdu se ridicd in picioare) bestia
de Gligor Alexandrovici Patiumkin 1-a adus din jafurile lui neru-
sinate din Moldova ... (Gurdu se wazd pleo0it). (Lui Mihai) :

Conte, vd felicit pentru incantatoarea d-v sotie.
ANA (de altfel in tot acest tablou va ft destul de copildroasd, *and
o reverenid comicd) : Sunt fericita Majestate.
MIHAI (soldat) : Sii traiti maica a tuturor Rusilor.

ESMERALDA (okra braful Anei 0 o duce ca pe o fetifd pe terasd
prezentOnd-o) : Aceastd frumusete asteapta omagiile d-tra domnilor ... (pared nemuliumild)Poftim... poftim... (domnii aplaudd).
UN JUCATOR (de cdrfi) : Aplaudam calduros, Majestate.
ESMERALDA (eu o nemdrginitd sild): Aplaudati? Am vazut cu
desgust aplauzele d-tra ... (parcurge terasa cu privirea) Uit-te la

ei... Aplauzel... (cu un imens dispref) Suflete de spectatori care
aplauda, se imbrach la garderoba si se intorc acash la orizontul lor
de cotet (agitdnd degetul ardtdtor cu o mlinie plind de dispref). Nu
aplauze ar fi trebuit, cad nu sunteti aici spectatori ... ci ... (eliptic,
ar fi trebuit) o participare la frumusetea pe care v'a oferit-o aceasta
fata incantatoare (magnified in mania i calda ei exaltare, cu o ne-
sfeir0td nostalgie in voce) : Plutesc in aer in seara asta ... toate

iubirile moarte si vii dela facerea lumii si voi aplaudati, lipiti de
scaune... Ce spun eu? Inteo noapte ca asta, cresc aripi pada si
larvelor, (Tar voi sunteti larve iremediabile, Fara bar. (Cdtre Ana) :
Ah, contesa, iarta-i, sboarii si ei cateodata, dar sboara numai cu

tichet de avion. (Vor sd treacd spre salon).
JUCATORUL DE CARTI (vine cu paharulintins, vrOnd sd ciocneascd):
Domnisoara ...
ESMERALDA (desldnfuild i furioasd) : Cum indraznesti sd stai

in picioare in fata unei fete atat de frumoase? (cu dispref aspru)
Ce, esti taxator de tramvai? (poruncind ca o adevdratdimpdrdleasd)
In genunchi...
131
Kam Rtil.. (intimidat, pune un genunchi jos) : Maj estate .

ESMERALDA
. .
(disprefuitor, imperios): Ce esti d-ta? Ce me-
serie ai?
TANARui., JUCATOR
(sfios, bdlbdit) :
raturd ...
Sunt profesor de lite-
ESMERALDA (ridicd din umeri nedumerild, cu un tel de sila) :

Profesor de literaturd 1 profesor de literatura ... Si ce cauti in
vila asta?
JUCATORUL:
ESMERALDA
Am venit s'a" fac aci o cur de vitamine ...
(indignatd) : Auzi... n'a venit sd evadeze ...
venit sd facd aci o curd de vitamine (cu amrdciune) Ah, era o

vreme cand vitaminele nu se luau cu reteta. Se sorbeau din privirea
femeilor frumoase.
JUCATORUL (rdmetne perplex i caraglzios) : Credeam c'd
...
ESMERALDA (disprefuitor): Vii s'a" ciocnesti cu aceast frumusete ?
(amar) Eu credeam ca vii s-i propui sa fugiti impreunil (cu o

cdldurii nespusd, cu o patimd desnaddjduild i amard, cu tot ce ar fi
vrut sd fie viafa ei) Spune-i ca numai privind-o pe ea, viata asta
merit s'a fie traita (cresceind) Spune-i... (dar e intrerupta de un
juceitor bdtrdn).
JUCATORUL BATRAN (vine intrerupeind-o i ingcnunche pu(in cam
caraglzios, lard elan, dupd ce i-a pus batista jos) : Frumoas5. dorh.nisoard, eu \TA fac o propunere mai serioas: un apartament in block-
haus, un automobil de opt ciLindri si...
ESMERALDA (rozcind amar) : Ah 1 esti un btrAn nevropat

rezonabil... Nu-i spui eh' esti in stare s6-ti pafasesti pentru ea
sora de caritate si nepoteii. Ii oferi un carnet de cecuri... Ce esti
d-ta?
JUCATORUL BATRAN (serios) : Inginer ...
ESMERALDA: Inginer? Si nu simti nevoia
s" oferi acestei tinere
zeite altceva, ceva nemaivzut?

JUCATORUL BATRAN (surprins) : Nu Inteleg ...
ESMERALDA (grande dame) : Stiu eu? Dach" esti inginer ofera-i
de pild feeria unui mers al trenurilor, dansat cu roatele in sus.

JUCATORUL BATRAN (s'a ridicat destul de greu, mirat, scuzeindu-se
serios) : Sunt inginer la Uzina de Gaz si Electricitate.
ESMERALDA (magnifica): Foarte bine ... Oferd-i atunci...

un scurt circuit grandios ... 0...
JUCATORUL BATRAN: Dar asta e o nebunie l
ESMERALDA (uimitd): 0 nebunie? Dar stii d-ta ce e o nebunie?
(cdtre Ana) Contesd, iartil-i (ardteind cu dispref toatd terasa) Astia
nici nu sunt nebuni adevrati... Sunt simpli psihopati... Nu au

viziuni aeriene ... sunt doar aerofagi.
UN JUCATOR DARZ (dd la o parte pe juceitorul bdtrdn .i o ia pe
Ana de brat) : D-fa, eu nu vorbesc, eu trec la fapte ...
se
132
MIHAI (a urmdrit toald scena aceasta mai In Lai incantat. Cad

a ingenunchiat jucdtorul de cdrii tandr, a devenit insd nervos. Cand a
venit juditorul bdtran a fost cuprins de o intensd agitafie. Are o

strambdturd de desgust si furie. Aceastd trecere a Anei la and math
trezeste in el drojdiile unei dureri abia uitate. Dintr'odatd se intoarce
tot pe dos ca o manuse. E numai spasm si incordare. Cand jucdtorul
obraznic ia braful Anei, Mihai vine cu pumnii inclestafi, cu o furie
foarte greu stdpanild aproape de grupul in care e fata. Tocmai cand
el e aproape sd loveascd pe indrainef, Esmeralda smulge pe Ana si o
conduce in salon.
ESMERALDA (care incremenise cand vdzuse alata indrdzneald,
(cdtre Ana)
isbucneste manioasd) : Ia ghiarele astea de pe fata
Feriti-v5 ... La ei dorintele sunt fizioContesd treceti dincolo
(o conduce pad in salon, se opre,ste). Va multumesc
logice
contesh pentru aceasta seara de incantare
ANA ( face o reverenfd parte gra(ioasd si apoi Il asteaptd pe Mihai).

ESMERALDA (iese cu o morgd imperiald spre stanga).
MIHAI (care mai fierbe incd de furie, tace pufin imbujorat, apoi
intreabd rdscolit si ars de amintire. . . Rdsucire in toatd inbornplarea) : Asculta Bella, in (cu dispre() in acel local...
ANA (nepricepand unde vrea sd ajungd) : Ce local?
MIHAI (cu scarbd) : In acel cabaret unde cantai... erati obligate
s mergeti la mesele clientilor?
ANA (evasiv) : Nu...
MIHAI (cu tin rdnjet amar) : S beti cu ei ampanie? A.vea
drept mice client sa va oblige s5 stati la masa cu el?
ANA (sovdind) : Nu... fiecare fata facea ce vrea ea... aa cum
ii plAcea
MIHAI (li sticlesc ochii) Atunci de ce te chema patronul in
fiecare seard cand erai la masa noastr?
ANA (incurcatd) : Da... nu...
MIHAI (sarcastic) : and vedea ea' nu mai cerem a doua sticl5.

de ampanie...
ANA (jigrzitd) : Nu vorbi aa.
MIHAI (aproape violent) : Atunci de ce te chema intotdeauna
dela masa noastrd?... de ce venia picolul regulat: Va poftete

putin d-1 erbariescu. Raspunde?
ANA (11 priveste o clipd in ochi) : Refuz s5. rspund la o asemenea
intrebare.
MIHAI (amar) : Ah, refuzi... refuzi... (ii strange braful brutal).
ANA: Nu ma strange aa tare.
MIHAI (a devenit iar nebun) Ah, crezi ea am uitat... Intr'o
seard ploioas, nu era mai nimeni in local, te-am ateptat 'Ana la
sfarit ca sd te duc acasa... A venit picolul: Va poftete d-1 erbAnescu. Din gang am vazut cum te urcai in maina unui bogata
133
batran ... picolul va tinea umbrela sa nu va ploud.... (mugat de

amintire) Ah, bine tti stetea agatata de bratul lui si cu umbrela
picolului deasupra.
ANA (indignatd) : Esti nebun (urea sci plece de limgd el).
MIHAI (o fine de mdnd) : Ah, credeai c'am uitat, credeai ca nu
mai mused din mine si azi desgustul.
ANA (ridicd din umeri cu dispref) : La urma urmei, poate ca
am preferat & ma due acasa cu o masina decat sa merg cu d-ta

prin ploaie stricndu-mi pantofii. Nu stiu zau... (mdnioasd). *i
apoi Ili interzic sa mai vorbesti despre aceste lucruri.
MIHAI (aproape gala s'o loveascd) : Imi interzici?... Asta e
parerea d-tale, dar daca vrei sa o tii si pe a mea, ei atunci

afl'o ...
ANA (ingrozitd, uildndu-se in jur sei nu asculte g. ceilalfi) : Taci...
(Gurdu face semn celorlalfi sd nu le dea atenfie cd sunt nebuni).
MIHAI (desldnfuit, vrdnd sd spuie) : Esti 0 ...

ANA (pundndu-i mdna pe gurd) : Nu... nu ...
MIHAI (o inldturd cu o mivare a corpuluii pleacd furios, trdntindu-se inteun fotoliu in miflocul scenei).
ANA (respird upratd cd n'a iqit scandal, dar pe urmd tot femeie,
aldfatd de faptul cd l-a chinuit, e ispititd sd se pace mai departe cu
focul. .. Se apropie tiptil de fotoliul lui i imitdrid ca o trengdrild
pe Esmeralda ii spune cu grafie) : Conte, sotia d-v e Incantatoare si
va felicit calduros ...
MIHAI (mdrdie ca un dulduintdrdtat) : Ai inceput sa te complaci
In admiratiile astea idioate ... (i cum ea 11 slideath) N'ai sa mai

canti niciodata.
ANA (rdsfdfdndu-se) : Conte nu va suparati, dar ii gaseso deliciosi cu micile lor manii inofensive ... (cu intenfia de a-I mustra)
i cu politeta lor imperiald (II privqte net) pe care n'o regasese la
unii dintre ceilalti. (supdratd) Stii ca ai devenit imposibil?
MIHAI (fierbdnd, furios): Te rog sa Incetezi cu teatrul acesta de
bald... (violent) N'ai sd mai dull niciodatd ... N'ai sa mai canti,
intelegi?
ANA (afurisitd) : Nici nu ma gandesc. (Incepe sd fredoneze, cu
unduiri de grpoaicd in jurul lui, un cdntec sensual).
MIHAI (exasperat) : Nu-ti dai seama ca ma scoti din sarite?

ANA (s'a oprit cdteva clipe ca stili savureze batfocura, sfidarea) :
Daaa? (fredoneath mai indthcit ,si schifeazd un soi de pa,si de dans,
qa dupd fantezia ei).
MIHAI (cu un neskluit desgust) : Ah, ai rimas aceeasi . . . aceeasi...
In teatrul acesta prost, esti ca in elementul tau.

ANA (cuprinsd pared de un soi de nebunie, inainteath cu intenfie,
ii Path pe sub nas i 11 slideath accentudnd cdntecul, cum un toreador

tot mai afdfd un taur Infuriat) : La bella, la bella signora ...
134
MIHM (se frdmdntd tot, nu mai ti.e ce sd facd,11 aruncd desgustat) :
Mi-e sila...
ANA (provocdtoare ci ironicd, strecurand inter feclia in cOntec) :
Oh...
MIHAI (o privefte intens, biruit oarecum, cu vocea amard ca o
drojdie. Toatd fiinfa lui e numai desgust) : Ai limas aceea0
Femeia pe care o invitau clientii la masa... care probabil se
Intelegea cu chelnerul s sporeasca sticlele de ampanie goale de

sub masa. (Rdsucit in el, mai amar) : Crezi ca am uitat? Crezi ea
nu intelegeam cand, acasa, schimbai oapte misterioase cu servitoarea i apoi te apuca brusc durerea de cap: scuzati-m va rog,
nu ma simt bine... ne vedem maine... Crezi c nu pOndeam jos
la scara, s vad cine ateapta in maina? Si zile, saptamni Intregi
and doamna nu avea timp s ma vadd... Era, vezi bine, ocupata
aceeai, eti aceeai i. mi-e sila
cu manicureza, cu croitoreasa
i acum ca i atunci.
ANA (brusc, serioasd, bate din picior) : N'ai decal sa ma lai In
pace, dacd nu-ti plac.
MIHAI (inebunit de furie) : Ce-ai spus? Ce-ai spus?
ANA (sec i f drd mild) : Ti-am spus ca m'am shturat. Dar dela
o vreme nu mai e de vorbit cu tine. Acum inteleg CAM dreptate am
avut in seara aceea cand ti-am aruncat buchetul de flori pe scara
i ti-am spus s pleci... & nu ma mai plictiseti...
MIHAI (abia se mai poate stdpani) : Bella, nu ma scoate din
ANA. (rdsfdfatd i indrdcild) : Lasa-mi trecutul in pace... (cdntd
iar fucdndu-se cochet i copildrege cu rochia).

MIHAI (infuriat, ameninfdtor) : Scoate imediat rochia asta
neruinata de pe tine (vine spre ea brutal i urea sd-i smulgd rochia).
ANA. (se sbate) : Lasa-ma... lasa-ma

MIHAI (intr'un paroxism de furie, nebun parcd, stdrue sd-i desfacd
rochia) : Acum numaidecat, pe loc...

ANA (ipd, se sbate, nu prea puternic insd).
(Dr. Bdllan i eventual i alii yin de dincolo alarmafi,ii despart).
MIHAI: Am sa ti-o Sac praf ... am sa-ti scot eu din minte acel
cabaret abject (ii smulge brutal partea de pe umeri ci gulerul, ea face
un gest de spaimd pudicd, deoarece rdmdne prea goald).
BALLAN: Dar a inebunit de-a-binelea... Luati-1 de aci.

MIHAI (din prag, (inut oarecum de infirmierd care I-a impins,
o mai privefte furibund, apoi) : Acum dud te cunosc, cand imi
amintesc trecutul d-tale, cand tiu ca eti femeia tuturor, mi-e

sila... (cu o sdlbatecd hotdrire) . .i a vrea sa nn te mai vdd In
viata mea. Niciodata 1 Niciodata ..
ANA (11 privgte sfiddtoare, biruitoare) : Foarte bine 1 (Mihai
iese).
IATA FEMEIA PE CARE 0 IUBESe
135
SCENA 11-a
ACEIA4S7 MIHAIGURAU
ANA (dupd ce Mihai a ioit clocotind de furie, rilmdne dinteodatd

un
nemigatd, cu braful intins sprijinit de pian sau de perete, ca
soi de reculegere. Nu privevte pe nimeni doi are capul sus. Ochii Ii
sunt inmuia(i in vis, are ttn aer de femeie thpit i std an limp nemigatd).
/ALLAN (o privege impresionat) : D-ra, tii ca esti curajoas ?
DORA (nedumeritd, ridicd de jos ce a lost rupt) : El i-a adus
rochia desAntatii ... el i-a rupt-o
ANA (nemi,scatd, din visul ei) : Era Incntaor, nu-i asa ?

GuRAU (care a venit dela masa de joc, indignat) : Era nebun . .
ANA (tot nem4catd, in oaptd, cu dubuie) : Era delicios .
GuRAu (uluit) : Te pomenesti ca te-ai Indragostit de el de-abinelea ? (ia martori pe ceilalfi in indignarea lui) S'a IndrAgostit
de el (fi tot nu-i vine sei creadd).
ANA (mereu nem4ca1d, cu un zcimbet, topit de iubire) Ce splendid'a furie
BALLAN (o ia de mdnd, ca pe an manechin, cdci Ana pare inteadevdr cdzutd inteun soi de transd sentimentald, o examineazd
emofionat fi comic) : Te-ai indrdgostit de el? (coplqit de uimire)

Dumneata
ANA (.0 acum nemivatd, beatd de o voluptate secretd) : Era
magnific
GuRicu
(cu on soi de mdnie certdrea(d) : E un chilipirgiu,
cum n'am mai vdzut. Pierde o vechiturd bun6 de lepadat i capiltd
un ceasornic nou nout. Vrea s scape de trecutul odios al unei
femei i o recapAtg Inainte de pdcat (cdtre Ana, cu multd simpatie)

fi d-ta mironosito I (rdmdne o clipd pe gdnduri, mdsurdnd-o compdtimitor) : Erai singurul cap sdn6tos i cu minte In balamucul asta . . .
(cdtre Bdllan) Metoda asta dd mai mult cleat trebue doctore .

Unul vrea sd-si lungeasca un picior mai scurt... ti i-a iesit mai
lung decat celillalt.
ANA (iese ca in vis, cu privirea caldd, cii autinile moi ca
somnambuld ingdnduratd).
Cortina
CAMIL PETRESCU
TEXTE
I DOCUMENTE
NOUA LEGE DE ORGANIZARE A

FUNDATIILOR CULTURALE REGESTI
s
Monitorul Of icial Nr. 111 din 13 Mai a publicat urnidlorul
decret-lege :
Art. 1. Fundafia Regele Carol I , Fundafia s Regele Ferdinand I i Fundatia Regele Mihai I au fiecare personalitate
juridicd.
Ele stau sub Malta ocrotire si indrumare a M. S. Regelui.

Art. 2. Fundafiile Rege,sti se conduc ,si se administreazd potrivit
Statutului lor, care face parte integrantd din aceastd lege.
Statutele vor fi publicate in Monitorul Oficial ca decret-lege.
Modificdrile Statutelor se fac prin decret-lege dupd aprobarea
prealabild a Majestatii Sale Regelui.
Rind la publicarea nouilor statute.in Monitorul Oficial, actualele
legi organice sunt vi rmdn in vigoare.
Noile Statute, care vor fi publicate in termen de cel mull 3 luni

dela data publicarii prezentului decret vor stabili organizarea fiecdrei
fundafii i conditia jurididi a personalului lor.
Directorii fundafiilor se numesc de Majestatea Sa Regele prin

decret contrasemnat de Conducdtorul Statului ci de Vice-preedintele
Consiliului de minWri.
Art. 3. Uniunea Fundafillor Culturale Regale ale Romdniei,
organizatd prin legea Nr. 333 din 1941 ,si Fundafia Regald pentru
literaturd i arid se desfiinfeazd.
Patrimoniul acestor institufii trece asupra Fundafiei Regele
Mihai I.
Filarmonica cu bugetul sdu trece la Ministerul Propagandei
Nationale, pe data publicdrii prezentului decret.
Art. 4. Fundaf tile Regqii vor beneficia de scutirile i reducerile

de impozit i taxe prevdzute de legile azi in vigoare.
Art. 5.
Se abroglf legea Nr. 333 din 1941, precum i alte dispozitiuni contrarii prezentei legi.
NOUA LEGEA DE ORGANIZARE A FUNDATHLOR REGEITI
137
Acest decret-lege implica o seama de consecinte administra-
tive si modalitati noi de lucru pentru o mai sistematica
si
armonioash activitate a Fundatiilor Culturale Regesti.

In primul rand, recaOtandu-si autonomia lor initiala si statutara, Fundatiile Culturale Regale au o legatura directa cu Majestatea Sa Regele, Care astfel prezideaza o opera de Insufletire In intreg
domeniul culturii romanesti: cultura elitelor, cultura universitara

si cultura satelor.
Prin Fundatia Regele Carol I din Bucuresti si Regele Ferdinand
I din Iasi, care au misiunea de a Inlesni si Imbogati sistemalic
cultura carturarilor s'i a studentilor, prin biblioteci, burse si activitali preocupate de stiinta universala si cultura Malta, se raspunde
nevoii de inchegare cat mai deplind a unei atmosfere prielnice
elitelor neamului.
Decretul acesta nu numai ea nu reduce campul preocuparilor
pentru cultura superioara, ci impune o noua organizare a Fundatiei
Regele Mihai I, a cdrei activitate nu a fost, de altfel, niciodata
rest-Ansa prin lege numai la preocuparile privitoare la vieata satelor.
Inglobandu-si, pentru o mai build administrare, si preocuparile de
cultura superioara, pe langa cele obisnuite ei pada' acum, Fundatia
Regele Mihai I isi contopeste, sub directa supraveghere a Majestatii
Sale Regelui Mihai I, preocuparile pentru elitele orasenesti si pentru
elitele satesti, opera de cunoastere si Insufletire a victii satului
si orasului, grija de publicatii necesare culturii inaintate ca si

celei a maselor, Intrunind astfel, unitar si metodic, interesul
pentru problemele romnesti fundamentale si pentru phturile sociale
care le traesc.
In felul acesta, Fundatia Regele Mihai I isi intregeste activitatea
cu scopul de a imbogati deplin, dintr'o perspectiva armonioas si
eficienta, cultul valorilor trainice si necesare, devotiunea fata de
intelectualul specializat si MO de taranul, creator de valori la fel
de eterne.
In noul ei plan de activitate, Fundatia Regele Mihai I va
cuprinde, asa dar, In mod unitar si cu intensificarea necesara, cele

doua sectoare de activitate culturala, contribuind mai organic si
mai plin la opera de creatie spirituala romneascd. Continuarea
Revistei Fundafiilor Regale sub egida Fundatiei Regele Mihai I
este primul semn pentru noul ei program.
Suveranul prezideaza si insufleteste Inteo forma organica si

vie, prin mijlocirea celor trei Fundatii Culturale Regale, creatia
neamului si ridicarea culturii lui.
In acest sens, noul decret-lege, reprodus mai sus, constitue baza
unei sistematizari a activitatii Fundatiilor Culturale Regesti,

chezasie pentru continuitatea si temeinica amplificare a creatiilor
spiritului, una din ratiunile existentiale ale Regalitatii.
COMENTARII CRITICE
FIGURI $1 FORME LITERARE

1. ION MINULESCU AL POSTERITATII
Cu Ion Minulescu a disp5rut o figura foarte vie a miscrii

noastre literare, un temperament original, amestec de boem si
dandy, purator de steag al tendintelor de Innoire In lirica romneasc5, dup Macedonski, dupg Mircea Demetriade, Stefan Peticd
si Iuliu S5vescu, Inaintasii earora le-a adus uneori omagiul su.

Nimeni din Cali 1-au cunoscut, 1-au auzit citindu-si versurile pe
scenele pe care ap5rea cu plgcere sau numai 1-au v5zut trecand
Infasurat In marile lui saluri colorate, nu vor putea uita pe artistul
independent, In persoana c5ruia s'au concentrat timp de aproape
patru decenii lozincele modernismului literar, si monologul lui
explosiv fileut din verv6 paradoxal5 si cinic6 va lipsi de aici Inainte
acelora care se obisnuiser s'a vad In el un camarad sau un inaintas.
Formula lui literar si uman era aproape in intregime constituit
curnd dup 1900 cnd, In urma celor cativa ani de petrecere la

Paris, gustul s5u fusese definitiv cucerit de poetii simbolisti si de
acei versificatori In acelasi timp rafinati si populari, de tipul unui
Jeban Rictus sau Aristide Bruant, cari, In fiecare sear, risipeau
spiritul lor scnteietor In renumitele taverne literare ale Metropolei,
la Chat noir sau la Noctambule. Gaud Minulescu se Inapoiaz In
Ord si, dup Inceputuri gazetkesti In Capita l, accept un post
administrativ la Constanta, literatura noastr era puternic st5panita
de sem5n6torism. Era o vreme de preocup6ri sociale si nationale,
asa Inca jocul lui literar si firea sa diletant trebuiau neapArat

s5 trezeasc rezerve. Revistele literare Isi tin la Inceput usile Inchise
pentru el si poetului Ii plAcea &Ali aminteascA, Oda In anii lui din
urma, de chipul cum a izbutit sa-si introduca versurile In Viafa

Hterarci a lui Ilarie Chendi si &a-0 cAstige admiratia directorului,
consimtind numai s-si transcrie buctile In versuri regulate.
La Inceputurile sale, Minulescu n'a dispretuit figuratia solemn5,
atitudinile pontificale, gesturile largi. In 1908, cAnd apar Romanfele
FIGURI SI FORME LITERARE
r,t
pentru mai tdrziu, poetul se infatiseaza pe sine ca un reprezentant

al artei viitoare, batand la poarta celor care dorm, afisand, Impreund
cu crezul unei revolte care anunta moartea zeilor, un erotism aprins
si fara iluzii. In atmosfera mai mult rurald a poeziei noastre de

atunci si chiar de mai tarziu, el izbuteste sa impuna figura unui
poet urban, atat prin motivele pe care le imprumuth uneori peisajului orasenesc, cat si prin strile de spirit pe care el le cultiva cu o
preferinta pe care o autoriza precedentul si exemplul asa zisilor

poeti decadenti ai Frantei, un Baudelaire, un Verlaine, un Jules
Laforgue, un Tristan Corbiere, zeii lui tutelari. Erotismul lui se
asociaza cu un sentiment funebru al vietii, astfel ca acestui om
robust i jovial i se prezinta necontenit comparatia funerara si
obsesia mortii. La Constanta, Minulescu descoperise marea si el
devine primul cantaret al ei in literatura noastra, al unei mari care
nu este Irma: cadrul unei forme locale de vieata, ca la scriitorii veniti
ceva mai tarziu, un Ion Pillat sau Emanoil Bucuta, ci marea ca

un drum cdtre necunoscut, capabila sa cuprinda reveria i dorul
nedefinit i vrednica a fi iubita de poeti tocmai pentru aceasta
Insusire. Rana tarziu, cand poetul devine glosatorul propriei sale
productii mai vechi, interealand In bucatile de acum versurile sale
de aItdat i comemorand evenimentul inspiratiilor sale trecute,
motivul marii revine necontenit in poezia sa i determinh uncle
din accentele sale cele mai izbutite.
Dela inceput, Minulescu se comporta ca sef de scoala, al scoalei
simboliste. Uncle din primele sale poeme sunt adevarate manifeste
si, creatia sprijinind teoria, el Intrebuinteaza sau crede a Intre-
buinta principalele tehnice ale acestei scoli literare: versul liber,

simbolul, sugestia, corespondentele. Indrznelile formei sale sunt
deopotriva cu acele ale continuturilor lui, ambele stand la originea
Impotrivirilor pe care le va fi Incercat la debuturile sale, dar pe
care el le exagera, dad ne gandirn ed nu numai succesul, dar chiar
popularitatea, i-au venit Med prea mare intarziere. Astazi cand
incepe posteritatea lui Ion Minulescu, putem judeca mai bine
masura inovatiilor lui i putem determina cu mai multa precizie
felul sunetului pe care 1-a introdus In concertul literar al vremii.
Se cuvine deci s spunem c multe din noutatile lui Minulescu
au fost mai de graba aparente. Astfel, In primul rand, renumitul
lui vers liber care, prin neregularitatea-i grafica, a lucrat ca un
puternic motiv nu numai al neincrederii dar si al interesului cu
care i s'a raspuns, un interes la care au colaborat deopotriva cohortele imitatorilor entuziasti, ca i parodiile numerosilor umoristi.
Renumitul vers liber al lui Minulescu n'a fost !ma' niciodata liber
cu adevarat. El n'a lost decat produsul fragmentarii unor versuri
regulate, in acord cu toate cerintele prosodiei clasice, asa Incat
Ilarie Chendi avea oarecum dreptate s ceara reintegrarea lor in
140
configuratiile traditionale. CAnd versul liber a apArut mai intAi
in literaturA, cu un Walt Whitman sau cu poetii simbolisti ai

Frantei, lucrul a fost resimtit in adevAr ca o mare noutate. Pentru
intAia oarA, muzicalitatea poetia nu mai era constrfinsa sA se

adapteze unor tipare generale si objective, ci era lAsat5 sA se manifeste neinatusat, urmAnd ritmul insusi in care se desvoltd strile
interioare ale poetului. Este evident ins6 Ca nimic din toate acestea
nu se poate semnala in versurile lui Minulescu, asa c stA la lademna oricui sA recompunA cloud sau trei versuri ale poetului inteun
vers regulat, rdspunzAnd prin rima lui final unui vers anterior
sau altor doua sau trei fragmente anterioare de vers. Exercitiul
a fost uneori fAcut si el nu merit a fi reluat deat pentru demonstratii cu totul elementare. Aparentele libertAti ale versificatiei lui
Minulescu nu erau altceva deat un mod de notare, cum ar putea
fi intrebuintat de pildd inteo clasA de declamatie, o simpl modalitate de transcriere menit sa accentueze pauzele i sA izoleze anumite cuvinte sau membre ale frazei, pentru a le conferi relieful lor
propriu. Nu vom spune deci ca neregulata imagine graficd a versurilor lui Minulescu, de care s'a legat prima impresie trezit de ele,
a fost produsul unui procedeu arbitrar, menit sA izbeasca atentia
si poate sA scandalizeze, un simplu joc de virtuozitate cum a fost
acela care, mai tArziu, 1-a fAcut In Strofe pentru elementele naturii
sa-si transcrie versurile in rAnduri continue, dup modelul lui Paul
Fort. Fragmentarea versului raspundea felului propriu al poeziei
sale, fAcut nu pentru a fi parcursd cu ochii sau murmurat In

singurdtate, ci pentru a fi citit cu grai tare, declamatil i jucatA,
asa cum o f Acea poetul insusi pe scenele unde cucerea tunetele de
aplauze ale ascultAtorilor.
A fost Ion Minulescu un poet simbolist? De sigur, din practica
poeziei simboliste a Apusului, el a imprumutat mai multe din
tehnicele apropiate. Intentia sa evidentA nu este sA exprime limpede

i complet, ci sA sugereze. De aci deprinderea de a transforma unele
cuvinte In simboluri, hipostazAndu-le prin majusculare i acordAndu-le para un inteles mai bogat si mai misterios deat acel obisnuit,
ca atunci and evocA Albastrul, Aureole le, Mare le Poem, Trecutul,
Nimicul, Perpetuarea, Inceputul, Sfcluiturile, defunctele Dureri, ba
chiar Iubirea topild 'n Albastrul ceresc, supremul deapururi

eternul de-ateitea ori. Din aceeasi inclinatie de a insinua o impresie
nedeterminatii provine vasta toponirnie pe care a primit-o in poezia
sa, cititorului putAndu-i-se intAmpla sa viseze, tocmal fiinda Ii

reprezint atAt de putin tarAmurile indepartate ale Antilelor, ale
Spaniei cu Xeres, Estramadura i Alicante, ale Golfului de Aden,
ale Babylonului si ale Ninivei, ale Syracusei, Cyterei, Lesbosului
yi Corintului, and nu este Boston, New-York i Norfolk. Totul i se
prezint poetului In grupuri trinare, trei corAbii pornesc pentru el
141
catre largul zarii si alte trei putrezesc de o vesnicie in rada portului,

p calatoare lasa sa-i pice trei lacrimi reci si poetul 41 propune sa-1
adreseze trei romante, trei ode, trei elegii si trei sonete sau si-i
aduca in dar trei smaralde, trei perle si trei rubine, etc. Cantaretul
isi da aerul c sesizeaza in numarul trei un inteles adanc, inaccesibil
multimii: Iiindcei nu-i in lume, nimeni sci 'nfeleagcl simbolul Trio letului. Vechiul numhr mistic nu este insa in realitate pentru Mina-
lescu &cat o mica floare adecorativa sau o emblemd menita sa

distinga fabricatia proprie. Tot tehnicei sugestiei li apartine si
forma interogativa de care poetul, mai cu seama in prima lui maniera, a uzat si chiar a abuzat, poemele sale constituindu-se dintr'o
serie de intrebari nostalgice, al caror raspuns nedefinit urmeazd sa
se constitue abia in imaginatia cititorului.
Daca insa, facand abstractie de toate aceste mijloace ale manierei minulesciene, ne intrebam daca poetul a manifestat vreodata
o adevarata conceptie simbolista a poeziei, raspunsul nu mi se pare
ca poate fi dat in sens pozitiv. Cad, fara indoiala, ea poarta la care
bate poetul sau cheia care i-a cazut din turn nu sunt simboluri, ci
alegorii, conceptii notionale mai mult sau mai putin limpezi, folosind pentru a se exprima obiecte din lumea sensibild, asociate cu
ele printr'o legatura exterioara si factice. Adevarata poezie simbolista a fost o forma a liricei indirecte, un mod al poetului Eric de a
se exprima printr'un mediu de aparente obiective (de pilda prin-
tr'un peisaj) sau cel putin printr'o impresie nemijlocit primita
dela lucruri. Simbolismul a insemnat, prin aceasta indrumare a lui,

un gest al rezervei si discretiei lirice, un pas catre intimitatea mai
adanca a constiintei, o reactie antiretorica. Prends l'eloquence et
tords-lui le cou sfatuia Paul Verlaine pe tinerii lui contimporani.
N'a existat insa un alt poet mai retoric ca Ion Minulescu. Sub
invelisul manierelor lui simboliste, adevarata fire a poeziei sale
ni se desvalue abia atunci cand o intelegem ca pe o forma nu numai

a limbii vorbite (ceea ce in definitiv st in firea oricdrei poezii), dar
a limbii declamate. De aici porneste, impreund cu muzicalitatea

ei contagioas, toleranta ei pentru locurile comune ale limbajului,
enumeratiile si amplificarile ei retorice, multimea interjectiilor si
antitezelor ei, forma ei adresata.
De,sigur, nimeni nu poate tagadui marele dar verbal al lui

Minulescu. Verva, miscarea, dinamismul discursului au fost insusirile care au castigat pe cei mai multi din admiratorii lui. Inventivitatea lui lexicald, apoi puterea lui de a asocia cuvintele in raporturi noi sau aceea de a gasi atribute inedite au fost cu mult mai
modeste. Desi poetul a folosit din p1M vocabularul neologistic al
limbii, subliniind aspectul neolatin al graiului nostru, peste tezaurul
anexat de ultimii poeti eliadisti si de Macedonski, el nu a adaugat
mult mai mult. Fantazia sa verbala este apoi destul de limitata in
142
directia conexiunii cuvintelor, limba sa multumindu-se cu atributul
general i consacrat, ca In truditul pas, drumuri prdfuite, ziduri

mute, secularii castani, sfirdele amintiri, caldele cuvinte, nimicurile
scumpe, ghiare lnclestate, alba frunte, potecile pustii, intinsul fdrd de
hotare, curtizana paid, buzele supte, urletul grozav, etc. Relativa
stirilcie a limbii lui Minulescu corespunde slabei lui aptitudini

vizuale. Estetul care tia sd distinga lucrurile frumoase, dandy-ul
care se Imbrdca cu un gust vestimentar ant de izbitor, prietenul
pictorilor cdrora le dedic a. mai multe din versurile sale, ne-a lAsat
putine pasteluri in adevar evocatoare. Unul din ele este Med Indoiald
acela cuprins In Romanfa celor trei cordbii, unde albul pcinzelor
Intinse I In cenusiul depdrtdrii I Zideste trei mausoleuri in care dorm
cei dusi pe apd. Alta' data' el recurge Ins6 la comparatia abstracta,
ca atunci cand aceleai nAvi par niste suveniruri smulse indepdrta-
tului trecut sau creeazd imagini artificiale, ca aceea a asvArlirii

ancorelor care Ii provoacd poetului asociatia comparativA destul
de neconvingdtoare din punct de vedere plastic: Afa cum fiecare
par'cd si-ar ingropa un moth! ... Dacd poetul vede In genere atAt
de putin, lucrul provine din aceea c fi place atat de mult s6 vorbeascd, voluptatea de a se exprima, ascultfindu-se pe sine, constituind adevarata lui vocatie. Cele mai multe din poemele lui Minulescu sunt construite pe schema dinamicg a unui gest verbal. 0
declaratie, o invocatie, o cerere, o Intrebare, alcgtuesc de cele mai
multe oH cadrul mobil al compozitiilor sale. Cadrul acesta poetul
fl umple apoi cu enumerrtri sau variatii pe aceeasi tem6, dup
procedeul arnplificativ al oricarei retorice. Desehid volumul editiei
definitive a poeziilor lui i subliniez necontenit acelai procedeu.
Poetul se adreseazd Noului venit : Strdinule ce bafi la poartd, I De
uncle vii I Si cine esti? Noul venit raspunde: De uncle yin? pentru
a adduga indata : Eu vin din, etc. Gestul acestei replici revine de
cateva ori pentru a Insuma din repetirea lui substanta intregei

poezii. Alteori gestul verbal repetat In amplificArile poemului
este Porni-vom sau Mi-am zis sau Taci sau Te-am asteptat sau
Dd-mi sau Hai, vino! sau De ce-o iubeam? Celula germinativd
a multora din poeziile lai Minulescu este un fel comun al zicerilor, o mica propozitie exclamativa sau interogativa, proectnd
din fuiorul ei, prin repetitie i amplificare, Intregul corp al
compozitiei. Felul acestei proced6ri Inrudete arta lui Minulescu
nu numai cu formele traditionale ale retoricei, dar i. cu muzica,
dupa" cum au Inteles-o cei cativa compozitori populari cari s'au
inspirat din versurile sale. A recunoscut-o poetul Insui cnd,

ajuns la maturitate i in deplina cunotint a felului i a limitelor sale, a scris sub titlul Ita est. .. aceste rnduri cu adevrat
semnificative, o alth arta poeticii &Cat aceea a Inceputurilor sale,
and atitudinile pontificale nu-i erau stiiine:
143
Stifi voi, ce simt versurilo mole?
Sboruri in a zig-zag* de randunele
Sboruri fragmentate
Rupte
'nodate
Ca sit poat fi de to0 cantate,
Nu cetite numai pe sub gene

Pui golai de vrabii fan). pene.
Mergand care batranetea, care nu trebuia sa devina pentru el

foarte inaintata, Minulescu parasise largile gesturi ale inceputurilor
lui. In ultimele sale poeme nu mai intalnim nici enigmaticele
alegorii ale tineretii, nici recuzita parnasiana i simbolista a parcurilor, statuilor i castelelor de care debuturile lui nu fusesera straine,
nici atitudinile reprezentative ale unui mare revoltat. Poetul evoluase
cdtre o inspiratie de un caracter mai intimist, miscata de imprejurari particulare, uneori de amanunte biografice, Inteo limba care
nu dispretuia prozaismele vorbirii curente, totul strajuit de acel
umor care, chiar and aluneca spre facilitate, alcatuia farmecul
personalitatii sale, cu atata rost in animarea miscarii noastre

literare mai noi. Aceste poeme refac imaginea omeneasa a lui
Minulescu, acum and disparitia lui lipsete literatura actuala de o

prezenta in adevar vie.
2. G. BACOVIA IN EDITIE DEFINITIVA.
Este un dar cu totul neprevazut aparitia editiei definitive a

operelor lui G. Bacovra, publicate_ acum in urmil de Fundatiile
Regale. Nimeni nu se putea atepta ca poetul care a purtat atat de
putina grije productiilor sale, inat prima sa culegere de poezii,
volumul Plumb, tiparit la Flacdra in 1916, n'ar fi vazut niciodata
lumina frd asistenta tinerilor poell chemati de C. Banu in jurul
revistei sale (un Adrian Maniu, un Ion Pillat, un Horia Furtuna,
un Alfred Mooiu) i care de-atunci n'a publicat d-cat putine alte
browri subterane, in conditii de prezcntare cu totul imperfecte, s
fi gasit indemnul de a-5i aduna toate versurile sale mai vechi i mai
noi, de a le revizui i grupa i de a le adauga cu alte doua texte
in proza, foarte semnificative pentru conturarea personalitatii

sale poetice. Aceasta personalitate sth intr'un raport cu totul
caracteristic fata de lucrarea sa. Operele cele mai de searna ale
omenirii, spunea Flaubert odata, sunt acele care ne fac mai putin
sa ne gandim la autorii lor, de sigur pentru motivul Ca operatia
cristalizdrii literare este in ele atat de complet, incat pentru a le
intelege i pretui nu este deloc nevoie de ipoteza umana a autorilor.
Cu G. Bacovia s'a intamplat insa tocmai cazul contrariu: opera a

absorbit in intregime pc poet i lipsa de indemn de a-1 cerceta pe
144
REVISTA PUNDATIILOR REGALE
acesta in ipostaza lui umana provine tocmai din faptul ea' il gasim
In intregime in opera sa. Putinele vesti care ne vin din cand in

cand despre omul singuratic, lard legaturi, fara atitudini publice,
nevazand i nevazut de nimeni i publicand numai la rare intervale
uncle din acele mici poeme cu a-tat ecou in sfera iubitorilor de

poezie ai ultimului sfert de veac, contribue sa confirme imaginea
omeneasca intiparit in poezia sa. Poetul se leaga prin inceputurile
sale literare de vechile reviste ale lui Al. Macedonski. Este si el un
simbolist al primului moment si unele din motivele sau procedeele
sale, ca i unele particularitati ale vocabularului su, 11 leagd de
acea etapii a poeziei noastre, catre care se inapoiaza atatea din firele
productiei lirice de astazi, atunci cand incercam s5. ni le explicam
mai bine. Istoria literara a lamurit i va continua & lamureasca
unele din aceste legdturi, dar pentru G. Bacovia ele au limas
Inca ascunse, inteatat poezia sa, luerand intr'un chip sagetator si

direct si a card virtute esentiala and impresia a fi o sinceritate
nemijlocita, care o inrudeste cu strigatul i cu geamatul, pare
mai putin o lucrare literara, cat un document psihologic, depoz4ia
nefalsificata a unui suflet ulcerat, sucomband sub greutatea de a
exista. i totusi realitatea nu este in intregime asa. Acum, cand
intreaga opera a lui Bacovia ne st in fata i cand ii putem citi
cu preocuparea ingaduit de o asemenea prezentare, ne putem da
mai bine seama de locul ei in literatura noastra mai nou si de
mijloacele ei deliberate, care nu sunt deloc absente, chiar daca
accentele rezultate ne angajeala inteun chip a-tat de direct si patrun zator.
Idealul literar al lui Bacovia s'a format inteo vreme cand scena
liricei apusene era dominata de acei pates maudits, infatisati de

Verlaine in articole renumite, poeti care Ii resimteau menirea ca un
tragic destin si care nu odata si-au asumat numele de decadenfi.

Cuvantul < decadent alcatueste de altfel o particularitate expresivd
a vocabularului bacovian, fie ca poetul Ii inchipue iubita citind o

poemd decadentd, fie ca el insusi ni se arata visand in zdvoiul decadent,
fie ca adresandu-se, in notatiile in proza Dintr'un text comun,

unui cantaret, Ii spune: Ascultd graiul meu decadent. Referinta
mentala la un anumit cerc literar este evidenta in toate acestea si
identificarea lui partiala ne-o usureaza poetul insusi and, inteunul
din versurile sale, el ne evoca pe Poe, Baudelaire i Rollinat, de
sigur maestrii lui preferati. Amintirea lui Poe ni.se impune i inteo
altd poezie a lui Bacovia (De iarnd), unde intampinam replica

oarecum a 4 Corbului , refrenul onomatopeic i grotesc Chiar
inlocuincl pe fatidicul i solemnul Nevermore al poetului american:
0, corb 1 Ce rost mai are-un suflet orb. . .1 Ce vine singur in pustiu 1
Cdnd anii tree cum rzu mai tiu, 1 0, corbl 1 Ce rost mai are-un suflet
orb. . .1----Chiar 1 Nu vom urmari aici toate rasunetele baudelairiene
145
ale poeziei lui Bacovia, care nu sunt de loc mai putine &cat In
at:Lea alte opere ale contemporanilor lui si care vor trebui odatd
studiate in toat intinderea lor. Cat despre Rollinat, autorul Nevrozelor )), o figura' secundard a decadentismului francez, amintirea
lui langd ceilalti doi mari poeti este de sigur rezultatul unei perspec-
tive proprii miscdrii noastre literare dupd 1880, cand (dupd cum
am ardtat-o in notele editiei mele din Al. Macedonski, Opere, I,
p. 451), Macedonski II popularizeazd prin traducerile sale din Literatorul (1883, 1884 si 1886), cdruia mai tarziu i se aldturd si Cincinat
Pavelescu (Lit., 1893).
Poet decadent, al melancoliilor pluvioase, al toarnnei, al iernii

si al unei primdveri rcsimtite cu nervii unui convalescent, cufundat
In desnddejde si in prevestirea mortii apropiate, Bacovia este si

un poet al provinciei moldovenesti. Printre poetii cari s'au aliat,
dupd 1900, noului crez simbolist, se pot distinge dou grupdri:
acel al Muntenilor, un Minulescu, un Stamatiad, un Davidescu,
temperamente mai retorice, afisand exotismul si un nevrozism
livresc, apoi acel al Moldovenilor, un St. Peticd, un G. Bacovia, un
J. M. Rascu sau Demostene Botez, naturi mai interioare, cultivand
tonalitatile minore ale sentimentului. Poeti urbani si unii si altii,

dar cei dintai Incadrndu-se In peisajul marilor orase, prin
estetism, prin cosmopolitism, prin gustul iubirilor venale, ceilalti
apartinand sufleteste micului targ moldovenesc. S'ar putea desprinde o intreagd psihologie a orasclor provinciale de peste Milcov,
in care atati poeti, Incepand cu Peticd, au resimtit viata ca o

restriste. Un corb trece incet pe sus, evocd Petiat Tecuciul tineretii
sale, dar sborul sail e asa de abalut, miscdrile sale asa de stranii,
Meat biata pasdre pare Ca ar avea si ea constiinta desoldrii din
orasul fantomd (Opere, p. 245). Este acelasi corb vdslirzd. . .
Incet.. . Mind orizontul diametral din Amurg de iarnd al lui
Bacovia, druia i se adaugd, intr'o icoand manitoare, amintirea
targului inghetat sau ploios, cu glod si coceni, cu inmormantdri
evreesti, cu galbeni si bolnavi copii venind dela scoald, cu cafenele
goale, cu bangdte puternice de armd si goarne sunand din marginea
targului, cu fanfara militard cant:and tdrziu, in noapte, la grcidind,
o lume intreagd de infiltisdri vazute si de sonoritati, printre care

sufletul simte cd agonizeaz. Este, de sigur, in toate aceste, o alta
imagine a orasului rnoldovenese cleat aceea a asezdrii patriarhale,
cu oameni joviali, din unele nuvele ale lui C. Hogas. Cad Moldova
literara configureazd ea insdsi un dualism, dat in insdsi tovdrasia
epocald a lui Creangd si Eminescu. Nu poate fi de loc discutabil
catre care din acesti poli se grupeazd productia lui Bacovia, care,
ca mai toti poetii moldoveni, a trebuit sd piateascd 5i el obolul lui
marelui liric. Inrauririle eminesciene pot fi din cand in cand semnalate In versurile lui Bacovia, printre care yneori este usor sa recu10
146
noastem armonia tipic eminesciand: De mult, de mult cunosc doi

plopi 1 Ce-mi stau i azi in cale 1 Imi place mull ca sd-i privesc I Dar
md cuprinde-o fate (Regret). Alteori sunt tipice asociatii eminesciene
de cuvinte, ca vonicul repaos in strofa Cu steaua care s'a desprins 1
Ce piere-acum in haos 0 inimd poate s'a stins I Spre vepicul repaos
(Ca mdine). Alteori sunt numai cuvinte preferate ale vocabularului
eminescian, nu numai ca fate i haos de mai sus, dar i ca acel

addnc (al carui rol nu numai in poezia, dar i in proza eminesciand,
am avut prilejul sa-1 pun in lumina in Arta prozatorilor romani ),

precum in strofa : Un cdntec trist din lird 1 24 urea sd-fi mai arunc 1
Din viafa mea in noapte I De ne 'nfeles addnc (Versuri). Altcori, in
fine, este miscarea instisi a frazei, cu antepozitia propozitiei condi-
tionale, ca in versurile eminesciene murmurand pe toate buzele:

dacd rarnuri bat in yearn I .,Si se cutremur' plopii I E ca in minte
sd te am I i 'ncet sd te apropii, de care poate fi alaturat inceputul
poeziei Din lird a lui Bacovia: Dacd, de-acum, e tdrziu I i ochii mei
sunt seci I Alunge sd Weleg. .. 1 Plecatd eti, pe veci! Interesant
57
este de constatat cum modul propriu al sensibilitatii bacoviene,

cristalizata in dezolarile orasului de provincie i originala in ciuda
inrauririlor identificabile pe-alocuri, si-a exercitat o parte a propriilor ei influente dincolo de aria Moldovei, la un poet, el insusi
atat de personal, ca bucuresteanul Adrian Maniu, unul din promotorii edji1iei volumului Plumb din 1916, sau ca ardeleanul Mihai
Beniuc, in care mi se pare a recunoaste un continuator al atitudinilor socialiste din verSurile lui Bacovia, pe care, inteun articol
de acum cativa ani, le-a subliniat printre cei dintAi.
Printre procedeele artistice ale lui Bacovia mi se pare a putea
distinge doua Indrumari, despre care n'a putea. spune cli sunt
succesive, pentruci ne lipsest e. o cronologie a poeziilor sale, dar
care se leagd totusi de Cate un alt moment al evolutiei noastre
lirice mai noi. Unele din versurile lui Bacovia se asociaza in configuratii decorative, stilizate, cu o larga intrebuintare a refrenului,
amintind pe Macedonski, asa incat strofele poeziei Decor ar fi
putut sa fie semnate i de autorul volumului Excelsior : Copacii
albi, copacii negri I Stau goi in parcul solitar I Decor de doliu, funerar. . . 1 Copacii albi, copacii negri. Este un moment in care
poetul lucreaza prin generalizarea unei singure impresii, un procedeu de atatea ori folosit de Macedonski i in Rondelurile sale,
dar i in atatea din bucatile lui Bacovia care noteaza o obsesie:
Amurg de toamnd violet.. .1 Doi plopi, in fund, apar in siluete : 1
Apostoli in oddfdii violete I ()rapt tot e violet (Decor), la care se
poate adauga, printre altele, i notatia euprinsa in refrenul fiecareia
din strofele poeziei Amurg antic : Havuzul din dosul palatului
mort / Mai aruncd, mai ploud, mai pldnge / i stropii cdzeind,in amurg,
iau culori : I De sineald, de aur, de sdnge. Poetul se exprima printr'un
i47
material de impresii artistice, ca acele pe care i le imprumuta

poezia vremii, cu parcurile, havuzurile 0 statuile ei. Apoi, limba
poetului este acum aceea a primului simbolism romanesc, care cu
solitar, funerar, secular, sinistru, hidos, carbonizat, lugubru, funebru,
barbar, satanic, sumbru, etc. exprima nu numai genul impresiilor
care 1-au urmarit mai cu dinadinsul, dar 0 participarea lui la o

lume a cartilor 0 a culturii. Mid se va stabili cronologia poeziilor
lui Bacovia se va vedea poate cd prima lui forma este aceea a unui
poet mai estet, mai livresc, mai dependent de modele.
A doua indrumare a tehnicei lui Bacovia tinde care o individualizare a impresiilor, stand intr'un anumit contrast cu stilizarile
observate mai inainte. De aceasta orientare se leagh toate acele
imagini, metafore, comparatii, printre cele mai sugestive ale lirieei
noastre mai noi, fie Ca ele evoca plopii in departare, aplecandu-se
la pamant in larg balans lenevos, de guma (Amurg de toamna), fie
cd observd cum La un geam,intr'un pahar I 0 roza galbend se uita 'n
jos (Nocturna), fie ca noteaza cum 0 frunza s'a lasat pe-u mana
"intinsa care cere sau 0 paseire cade 'n oras, ca o tristefe mai mult
(Note de toamna), fie ea' aude cum Greerul zimfeaza noaptea, cu
nimic (Nocturna), pentru a nu mai vorbi de obligatoriile sinestezii
simboliste, concrescente de sensatii al caror model a fost fixat de
Baudelaire 0 Rimbaud, ca acea evocare a primaverii ca o pictura
parfumata cu vibrari de violet (Nervi de primavara). Tendinta de
a zugrAvi tablouri simetrice, construite, rationalizate, este dep4it
acum. Poetul dore5te sa noteze sensatia sa nemijlocita, ingenuil
0 dureroas. Forma se desorganizeazd In aceastd aspiratie catre
imediat, aa Inca nu odata asistam la o frangere a ritmului, ca in
o Spre toamna *, unde dup versurile de 8 0 9 silabe cu factura
regulata: .i nimeni nu .,stie ce-i asta I M'afund inteo crasmd sa
scriu, I Sau rad si pornesc in spre casa I Si-acolo ma 'nchid ca 'n
sicriu, ritmul se schimba brusc prin repetire a strofei initiale cu
neregulate versuri mai scurte: .i mereu delirand I Pe vreme de
toamna, I M'adoarme un gaud I Ce ma indeamnd : I Dispari mai
curandi ... In aceastd noua configuratie, limba se schimb6, nu
numai prin vocabularul mai familiar, care primqte 0 unele provincialisme, dar 0 prin toate acele imperechieri de cuvinte ale
vorbirii curente, ca d.. p. Chiar pentru asta am venit sa-fi spun
(Cuptor), Sit nu mai flit' nimic, ar fi un singur mod (Nocturna),
Cnd pentru ftizici nu se stie ce noi surprize vor veni (Nervi de
toamna), De-aceasta intamplare, dial de rau mi-a pdrut, etc., forme
prozaice, cum intalnim adeseori 0 la Adrian Maniu, care nu trebuesc
Intelese lima ca n4te concesii facute graiului vorbit, inexplicabile
ca atare la n4te poeti de notatii scriptice ca acetia, ci ca o expresie
(de altfel deliberata) a naivitatii lot, ca un mijloc de a sugera citi-
torului lipsa de artificiu In exprimarea emotiei directe. Pe acest

10.
148
drum al notatiei imediate, mai departe, se gasesc acele inseilari de

ganduri, acele crampeie imperfect acordate, produsul unei desorganizari logice a gandirii, cum intalnim in poeziile mai noi ale lui
Bacovia, ca in acest Requiem : Eram sd te qtept prin parc 1 V &and
cd singurdtafi pe aici m'au oprit...1 Dar, mereu acelea,si uitdri! 1

Dar, tot aceeqi poezie la inlinit!? 1 Filosolia viefii mi-a zis : 1 Undeva este, cu mutt mai departe. .. Ateitea, i-ateitea... lath! 1 Visezi,
ca din cartel Procedeul revine si in proza poetului, unde intampinam
de atatea ori reproducerea gindirii nedirijate , a vorbirii interne,
ca in teoria si practica suprarealistilor, pe care nu este de loc sigur
ca Bacovia i-a frecventat vreodata. Cate nu ascult eu, noteazd

scriitorul in Dintr'un text comun. Sunt intr'o carciuma, tu intelegi . ..
poate eram simpatic ca un poet al Scanteilor galbene , al Vremurilor de plumb ... incolo tacere ... Printr'o confuzie, se spune
ea am cunoscut pe acest calugar ... M'am lasat sd ma observe atati
vanzatori, dar m'am gandit unde se petrec aceste fapte ... Este
aceasta vreo resemnare de a comparea, si ca acesti negustori sa-mi
produca material ziaristic, in scbimbul unei remunerari, care pentru
moment are aparenta unei satisfactii ... Sau ... noi nu raspundem
de cele ce scriem... Aceste pareri pot fi luate de oriunde ... Se

intuneca ... Vinuri stricate ... numai cfitiva bani . Ne intrebam
insa dacd cu acestea nu ajungem la marginea extrema a literaturii
si daca inclinarea, valabila in sine, de a capta, dincolo de rigiditatile
formei, imediatitatea sentimentului, nu atinge in acest punct

tagaduirea insasi a artei literare? Este o intrebare care poate fi
pusd si cdreia i se poate da cbiar un raspuns afirmativ, cand recitirea intregei opere poetice a lui Bacovia a reinviat in noi cateva
din cele mai alese satisfactii literare incercate in sirul lung al anilor.
TUDOR VIANTJ
ION PETROVICI : RAITE PRIN TARA 1)

o carte cu impresii de &Calorie nu poate fi privita decat ca
marturia unei structuri individuale, solicitata in felurite chipuri
de cele vazute ; ea este, aadar, in ultima analiza, expresia pertonalitatii subiective a scriitorului. A-i cere sa implineasca funcsiunea unui calduz cat mai exact, sub raportul peisajistic sau al
aezarilor omeneti, cu inzestrarile civilizatiei, ar insemna sa o
reducem la rolul unui Baedecker. Cititorul nu poate pretinde unei
astfel de scrieri, eventual confruntata cu propriile lui impresii,
identitatea de vederi ; cine cunonte, cat de putin, relativitatea
notiunii de adevar obiectiv, din perindarea martorilor oculari
la Curtea cu jurati, testand asupra acelorai fapte petrecute, trebue sa admit cu a-tat mai mult, in impresiile asupra privelitilor,
latitudinea disparitatii. Pe de alt parte, notele de calatorie nu
pot fi definite ca un gen descriptiv, valorificat prin bogatia paletei;
o asemenea transpozitie nu este exigibila decat unor profesioniti
ai penelului, ca Eugene Fromentin sau unor pictori ocazionali, ca
Theophile Gautier, cdrora scrisul le servete ca o unealtd de schimb,
uneori cu posibilitati mai expresive chiar cleat colorile.
Intr'un scurt Cuvant inainte o, d. Ion Petrovici ii exprima

sfiala asupra mijloacelor descriptive de care dispune i credinta cd
notele de calatorie ar putea sa intereseze i fdra daruri plastice
deosebite, desvoltand, in legatur cu peisajele vdzute, reflectii

de o natura mai abstracta, adesea filosofich ...o. Scrierile sale
de calatorie ar cuprinde poate mai putin inirari de imagini con-
crete, cat arabescuri de cugetare,... nemijlocit pricinuite de

viziunea privelitilor o. Autorul incheie cu observatia ca genurile
literare nu au reguli rigide i ea pot sd existe, perfect organice i

coherente, genuri mixte sau sinteze de genuri )). Atat este de adevarata aceasta remarca, Meat am fi ispititi sa-i dam un caracter
mai raspicat, In sensul ca nu exista genuri literare, In cadre prestabilite, ci numai adaptari la structurile scriitoriceti, OA niciun
fel de obligatii.
1) Editie Intregitit Casa coalelor, 1944.
ISO
Accentul interesului nu poate cadea asupra genului literar

(in vremea clasicista conceput fix si pur, iar, mai de curand, elastic
si mixt), ci asupra personalit4ii scriitorului, care se foloseste

de un asa zis gen, ca de un mijloc, iar nu ca de un scop. Mai departe,
vom vedea, din examinarea micului volum de impresii de caltorie,
ca formula oarecum debitoare calitatii de filosof a autorului, arabescuri de cugetare, nemijlocit pricinuite de viziunea privelistilor
e ea insiisi lirnitativa, necuprinzAnd decat un aspect al cArtii.
D. I. Petrovici e un calator pasionat, care a stralatut tara

noastra in toate directiile i alte tari ( Peste botare * i Impresii
din Italia , in cloud volume). Nu e insa un turist, neplacAndu-i
umbletul ca sport, bucuria spatiului, cucerit prin tenacitatea

vointei i infrAngerea obstacolelor naturale. Inapoierea pe jos,
de o jumatate ora, dela MAnAstirea Cozia, la Chciulata, sub
o bataie de soare ce nu mai avea nici reminiscente de dulceata , ii provoaca o adevarata panica, e drept, la capatul unei
zile de curA, incarcata cu o excursie suplimentara, facuta tot cu
piciorul, fAra a antrenament . E aci i o chestiune de ambianta
camaradereasca, compusa numai din sedentari, toti deprinsi a
calatori sau in sbor de masina , sau cu o tolAnire inteun fund
de trasurd . Vom culege ins expresia revelatoare, care ne da
cheia temperamentului autorului ; este cuvantul: dulceat . In
alta. imprejurare, textul mai larg, e cu atAt mai elocvent. VAlcov
i s'a parut d-lui I. Petrovici neospitalier, ca o Venetic de parodic.
Le uit pe toate reintors pe vapor, uncle dup o scurta gustare,
m'am tolanit afara c'o pern sub cap si cu cerul instelat deasupra.
Nici cd se putea mai bine sa continui beatitudinea zilei i &A ma
las purtat pe bratele naturii-mame, leganat cu dulceafd pe sanul ei,
decAt amorfind mai departe orice urmd de sforfare i mice veleitate
individuald, in invaluirea unei nopti cu stele, careia nu te opui

ca fiinl aparte, ci in care te inserezi ca un atom .... Turismul
este tocmai lupta dArza dintre pieton i dificultatile terenului,
pentru smulgerea culmilor, etapa cu etapd. Autorul <Raitelor prin
tara e insa un contemplativ i un voluptuos, care eau-Ca dulceata
naturii, aspectele ei amicale, sAnul ei matern, cu sensatiile legAnArii si ale odihnei. Mediteranian prin excelentA, simte o repulsie
fireasca fata de asprimile climatelor si ale locurilor, tanjind dup
peisajele umede i impAdurite din alte regiuni ale Orli . Dobrogea,
unde petecul de umbra e mai rar ca diamantul , i se pare arida
i neospitaliera . Ploile sunt intempestive, pentrucA baga frigul
in oase, moaie i aripa visArii . Ce p4i face, inteun ceas
tArziu de noapte, la sfarsitul lunii Martie, decAt sa-ti \Tani

gAtul mai tare in gulerul paltonului i mAinile mai adAnc in
buzunare ?
151
ION PETROVICI: RAITE PRIN TARA
N5scut In Moldova,
indligostit de muntii Neamtului
ai
preferd muntele, marii.

Piscuri inalte ce tree dincolo de nori, lasandu-i umiliti pe
coasta ; pAduri nesfArsite de brazi, care Incunun6 muntii i stMjuese potecile ; torente cristaline ce izbucnesc din stncd i buesc
prin vAgduni; la ora asfintitului, chid brazii se invesmnt5 intr'o
ceat albAstrie si soarele abia mai stdrueste sus, pe vreun fapsan,
Sucevii, i vechiul lor hoinar neobosit
clopot dela schituri i taldngi dela cirezile ce pasc. E frumoath

marea, dar n'are a face cu muntele!
Ca si Vasile Alecsandri, cu care are numeroase note de temperament comune, e sensibil numai la voluptatile climelor temperate.
Ii place adierea dulce a unui udntipr, care sa ia puterea c5ldurii
solare , acel vnt din ce in ce mai sensibil, Med ca totusi sd-si
piarda carcterul de saga i s'ai se piard5 sensatia unei dulci bk5i
de eventaliu . Santul de odinioar5, de pe celalt mal al Dunkii,
la Chilia Nou5, povesteste dulce pArasirea de azi . PAnd i un

anumit simt al umorului i o anumit sfdtosenie, se Int5Inesc cu
conformatia spiritual5 a lui Alecsandri, ca in fragmentul cu obser-
vatiile despre lodutorii de ap dela Cdciulata, nedesvoltat la d.

I. Petrovici, care aminteste de incisivele rnduri asupra vilegiaturistilor dela Borsec. Am'andoi se mai intalnesc in acel gust de
reverie len*. (pag. 41), in sensatia de beatitudine n (pag. 60),
promisa de cursa pe Dunke, de multumirea fizic i morald pe care
le-o dib alunecarea lin pe cArarea fluid , care te face s5 crezi
eh" nu mai ai obstacole nici in calea vietii . El insusi temperament
prin excelent5 mediteranian, cu neuitate pagini descriptive despre
Gibraltar, Tanger si Maroc, incntat a sedea infundat in jilt,
pe covert5, ceasuri i zile intregi, simtind starea de beatitudine a

copilului, legdnat la sanul matern al mkii, Alecsandri era tot atat
de sensibil la farmecul umbros si fantastic al padurilor carpatice.
Cu vehiculele mai iuti, de astAzi, d. I. Petrovici se bucura cnd
urcusul drumului, pe valea Prahovei, incetineste viteza trenului,
asa c sorbim tabloul pe 'ndelete, colt cu colt, cotiturd cu cotiturd .
Astfel Ii adapteaz6 natura epicureana la fehirimea mijloacelor de
locomotie si ale peisajelor, cu un simt parch' mai ascutit
fat de varietatea esteticd a privelistei (pag. 62). Comparatia
poate fi sustinuta mai departe, prin raportare la simturi. Si d.
I. Petrovici e in deosebi un vizual, indrAgostit de cromatica apusurilor de soare, carora le surprinde gama de tonuri; la apus o
dung de v6paie care sticlea prin luminisuri; mai sus, un portocaliu mai potolit ; iar in directia rAskitului, pe scama unor nourasi
care uitaser s6 plece, nuante roze i viinii>> (pag. 9). Sau: Soarele apunea. Apsat de o mas grea de nouri, imprdstia raze de
lumin6 congestionat, inrosind incendiar casele care veneau in
bdtaia lui. Era ceea ce se chiam5 popular: se uit soarele inapoi.
152
Dar dupa putin, pojarul s'a stins sub coplesirea norilor care au
acoperit complet focarul de lumina, nu -lath a se colora ei insisi
de dungi rosiatice, din ce in ce mai vagi (pag. 14). Ochiul ager
la nuantele aceleiasi colori deosibeste In campii o coajd proaspath' de verde, dar care nu putea sa biruiasca nota sumbra a peisajelor umede... (pag. 38). Rsdriturile de soare, and cerul
diminetii are tonuri proaspete de cristal , Ii provoaca viziunea
comparativa a lunii. Luna nu si-a pierdut Inca stralucirea, dar
se vede c o are micsorata, dupd ingustimea dungii galbene pe care
o asterne de-a-curmezisul fluviului, asa de diferita de ploaia de

rachete scanteietoare, ce cade peste fata apelor, cand luna este
In toata puterea ei (pag. 72).
Cuprins de entuziasm in fata naturii, autorul are uneori bucuria
explosivd: Iti vine sa strigi: minune si iar minune, in gura mare,
chiar daca nu cunosti pe niciunul din tovarasii de drum * (pag.
34); altadatd, se simte umilit de insuficienta simturilor sale:

... as vrea pared sa mi se nasca si alte simturi decat acele obis-
nuite, pentru a prinde cat mai intreaga si a incorpora cat mai
deplin in mine, nepretuita comoara de minuni, din care n'as vrea

pared sii pierd nicio farama * (pag. 9).
In Raite prin tara , pe langa sectorul descriptiv, interesant
mai ales prin incorporarea impresiilor naturiste dupa conditiile
temperamentale subjective, se mai desluseste si o euforie anecdoticd.
La hotelul din Brasov, vilegiaturistul politicos nu se poate

dumiri de ostilitatea tinerei cameriste maghiare; la plecare, ea
isi divulga supararea de a fi fost numita mereu Fraulein:
Eu nu sunt Domnisoara, eu sunt muere.
-A 1... va sd zica eti maritata?...
0 nou privire:
N'am fost nicicand maritata, dar sunt muere I .

0 americana, spre a-si arata multumirea fata de prevenitorul
ei tovaras de drum, cu care nu se putea intelege prin cuvinte, 11
lash' sa dea jos din plash' cateva colete, pana ce &este un clictionar de conversatie, unde subliniaza cu unghia, spre a-si exprima
multumirea, fraza :
Vous tes bien gentil.
La Slnicul Moldovei, intrebat de o doamna despre fetita ei,
care se ratacise, povestitorul rosteste in loc de cuvantul poiand ,
vorba pestera , determinand lard voie, a doua zi, pornirea In

expeditie, a unui sir Intreg de calatori, In cdutarea pesterii inexistente, care luase (A proportii fantastice .
Intr'una din obisnuitele vagabondari singuratece , la TurnuSeverin, autorul surprinde noaptea, la un geam deschis, un minunat
solo feminin, aria din Tosca lui Puccini, pe care o asculta pironit,
pada ce canteen! se curma bruse i dou capete se imbratiseaza
ION PETROVICI: /tAITE PRIN TARA
I53
indaratul storului, iar auditorul se lovete piept in piept cu o

persoana ieit din casa, martor neoportun, a carui plecare pusese
capat ariei.
La Putna, in calitate de ministru, primete asigurarile de lea-
litate ale minoritarilor, din partea unui vorbitor amabil, in care

Indata identifica pe individul care cu opt a ni inainte, and Bucovina
era austriaca, Il urmarise cu ochi duplanoi, In tren, pe perori i

pe strada.
Ministrul incearcd In zadar & scape, la Agapia, de cele' trei
cqmaruri ale functiunii : audientele, petipile i discursurile, care-1
urmaresc necrutator peste tot.
Fara sa fie un mod obipuit al notelor de calatorie, poantele
anecdotice se integreaza structurii povestitorului, dublat de memorialist.
Nu lipsesc nici acele arabescuri de cugetare , prin care autorul insemnarilor de calatorie credea cal-i definete metoda, alternand cu descrierile. Numarul lor e destul de rar i extensiunea,
discret. 0 convingatoare disociere intre farmecul potecii i lipsa
de mister a oselii, alta intre melancolia i grandoarea ruinelor,
explicarea ereziei ariene, asupra Trinitatii, ca mai rationala cleat
dogma oficiald a Bisericii cretine, paralela dintre farmecul muntelui i acela al 'Trani, cu preferinta subiectiva a celui dintai, rdspunsul la intrebarea de ce poporul, in superstitia lui, crede ea biserica
la atata se reduce interventia ganditorugoala e Ala de strigoi,
lui, cu evitarea oricarei pedanterii profesionale, fie chiar numai de

eseist >>. Era sa uitam pasajul unde frumusetea e definita ca armonie, Inainte de once, invederandu-se de ce ii place autorului mai mult
povara de zapada peste trunchiurile copacilor despuiati , de eat

peste acelea alt brazilor, mereu verzi, sub vemintele albe ale iernii.
Pe lang farmecul literar, cartea ii revendica i o inalta chemare pedagogica. Inteun larg excurs istoric, se cuprinde elogiul
regelui Carol I, fauritorul Romaniei mici, cu norocoasa formula a
meritului sat' incipient : . . mai Inainte de-a se instala pe tron,
trebuia A. instaleze tronul Insui . Vizitarea mandstirilor tarii nu e
numai prilejul unor descrieri arheologice, ca aceea a judecatii din
urma, zugravita in fresca, pe zidurile exterioare, la Voronet, sau

al unei profesii de admiratie artistica, ci i. un adevhrat pelerinaj
la vatra marilor impliniri ale trecutului. Cu o insufletita elocventa,
d. I. Petrovici marturisete Ca In cursul vizitei studenteti, efectuata
in 1904, la mormantul lui Stefan cel Mare, umbland ca un lunatic
dela Suceava la Putna .1 dela Putna inddrat n, a cunoscut prefacerea adancd, pe care o numete o natere noua, in once caz,
un nou botez n, primind pentru totdeauna crezul dragostei fanatice de tara, ataamentul organic de once colt romanesc . La lumina
acestui puternic sentiment, slavete inteun loc binecuvantata
r 54
noastra Ora' romneasca atht de bogata in frumuseti naturale,

se mandr( ste cu constatarea cd Turnu-Severin e inteadevar un
oras occidental , necontestabil de dusmanii nostri si se bucura
de botarele rotunjite, in marginile drepturilor noastre etnice.

Ca si memorialistul, calatorul riimne insa legat de zarile provinciei sale, care i-a modelat sulletul, in directia contemplatiei
visiltoare. Bucovina se integreaza acestui orizont moral. Te simti

mereu cuprins de mangaierea unor peisaje fermecatoare, cu munti
frumosi, dar filril asprimea varfurilor stancoase, cu ondulatii domoale, niciodata lipsite de podoaba padurilor si in general de o
dulceald specific moldoveneascd (0 excursie in Bucovina).
Carte delectabilii, prin aderenta sufleteasca a autorului ei la
aspectele frumoase ale naturii i lucrurilor, Raite prin tar>> e
un document viu al alcatuirii sale omenesti i o opera educativa,
deoarece oglindeste o structurd armonioasa.
SERBAN CIOCULESCU
TIPARITURILE SCOALEI
SOCIOLOGICE DELA BUCURESTI
I. Dmtre Gusti, La Science de la Rea lite Sociale, Bibliothque de Phi-
losophie Contemporaine, Alcan, Presses Universitaiies de France, 1941,

pp. 220 ; II. Nerej, un village d'une region archaigue, Monographie sociologique dirige par H. H. Stahl, Institut de Sciences Sociales de Roumanie,
Bucarest, 3 vol., 405 + 322 + 402 pp. ; III. Clopotiva, un sat din Hateg,
Monografie sociologic5, intocmith de Echipa Regal& studenteasca 19/935
sub conducerea lui Ion Conea, Ins+ itutul de tiii te So isle al Ron a ei,
Bucuresti, 2 vol.. 573 pp ; IV. Driegus, un sat din Tara Oltului (Pilgrims) :
1.1/4 Structura economicei a satului de Al. Rirbat, 1944, pp. 188; 2. Unitdti
Sociale de Traian Herseni, 1944, pp. 15.8 ; 3. Cre hide i B t c mat/ice de
tefania Cristescu-Golopentia, 1' 44 ; V. 60 sate rorndnesti, anch45, sociologica
condusa de Anton Golopentia si Dr. D. C. Georgescu, vol. I, II, IV, V ;

VI. Ddmbovnicul, o plasit din judetul Argea, cateva rezultate ale unei cer-
cetari monografice intreprinse in 1939 sub conducerea lui Mihai Pop ai Anton
Golopentia, 1942, pp. 85; VII. Lucia Apolzan, Portul i Industria Casnicd
Textild in Munfii Apuseni, 1944, pp. 255.
Prin aparitia monografiilor satelor Nerej, Clopotiva i Dragu,

ca i prin celelalte lucrAri publicate inainte sau odat cu ele, *coala
Sociologicd dela Bucurqti poate fi verificat deplin. Prin felul

in care se prezintA aceste tip6rituri, scepticismul i rezervele fat
de Olinta Sociologiei i fat de activitatea monograficA i-au
pierdut mice temei. Dup anii acetia de pregdtire i inchegaro,
activitatea Scoalei Sociologice dela Bucurqti se impune ca o

realitate cu care cultura Orli nu se poate clecat mandri, iar rezistenta i opozitiile obinuite tuturor marilor incercri *i constructii ne par acum ca un rti necesar, dcoarece pun in relief
i mai tare trdinicia tiintei i temeinicia acestei opere romnesti.
Stiint nou i complex6, Sociologia nu i-a cartigat, nici in
streinatate, cu uwrint locul ce-I revendica fat6 de tiintele sociale
i nu putini au fost aceia cari i-au contestat dorneniul i folosul.
Iar in privinta roetodei monografice, ne sunt Inca vii in minte
obiectiile, rezistenta i chiar zeflemelele de acum vreo cincisprezece
ani. Se spunea, de o parte, cd monografiile intreprinse la sate,

pentru cunoaterea realittii sociale, nu au nicio utilitate, pentruca
toat lumea cunonte satul i pe Oran i ea' opera aceasta nu va
156
izbuti cleat s adune date cunoscute i deci inutile, ei fiindu-i

preferabila o actiune directa pentru imbundtatirea vietii satesti.
Altii sustineau, de and 'parte, a la mijloc nu ar fi decat o demagogie pretins tiintific, stern' i neserioas, care nu se va concretiza niciodata in tiparituri concludente.
Grelele inceputuri de aplicare a metodei monografice i Merentele intarzieri de redactare a imensului material strans erau
interpretate drept dovada neseriozitatii i incapaciOtii de randament stiintific a acestei actiuni pentru care se Meuse si nu
fare' motiv atata propaganda.
Incepand Inca din 1925, la Goicea-Mare in Dolj, dar pe atunci
sub forma de incercare, actiunea de cunoastere monografica a

satului romanesc a intampinat numeroase dificultdti pand la stabilirea programului de lucru i pada' la inchegarea deplina a meto-
dei aplicat pe teren. Au lost dificultati pricinuite de insesi noutatea i complexitatea metodei, precum au fost altele datorite
chiar conditiilor de lucru. D. H. H. Stahl a ardtat cum venirea
monografistilor in comuna Nerej din Vrancea a lost intampinat
cu nedumerire i ostilitate. Satenii credeau c sociologii venisera
pentru a face propaganda adventistd sau pentru a le lua, pe mice
cale, pamanturile, nu putini fiMd aceia care dadeau afara din
casa pe cercetatori sau refuzau sa raspund.6 intrebarilor puse.
De sigur, au lost i altii, care au inteles iute de ce e vorba, instaurand
astfel acea incredere reciproca, atat de necesara. Un Oran a pandit
in padure pe unul dintre conducatorii cercetarilor sociologice, destainuindu-i starea lui si a semenilor i rugandu-1 & nu le tradeze
interesele. Ii fusese teama s vorbeasca rips cu monografistul inaintea consatenilorl (H. H. Stahl, <coala monografiei sociologice In
Arhiva pentru liinfa si Reforma Socialii, Anul XIV, II, 1936, pp.
1141 sq.).
In acest act de intelegere # dela suflet la suflet >>, intamplat in
campania monografica din 1927 la Nerej, trebue s vedem talcul

spiritual al nouei apropieri pe calea unei cunoasteri adevarate
cu scopuri de altruism national dintre carturar j Oran, dintre
stiinta i via. Pentru noi, un astfel de act constitue un leit-motiv
tot atat de deschizator de perspective semnificative ca i acel

sdrut al paimantului din romanul Ion al d-lui Liviu Rebreanu.
Experienta din Nerejul arhaic s'a prefdcut, in cele din urma,
intr'o izbanda pentru stiinta. Monografistii si-au dat deplin seama

de raspunderea moral, de dificultdtile teoretice si de metodele concrete pe care le impunea initiativa profesorului bor. Publicarea
constatdrilor facute a durat, ins, multd vreme. A mai host nevoie
sd se revina la Nerej, pentru completari i verificari i numai in
1939 au aparut, In limba franceza, cele trei volume masive Nerej,
un village d'une region archaique, care, dup cum vom vedea, con-
TIPARITURILE $COALE1 SOCIOLOGICE DELA BUCURESTI
157
stituesc un model de cercetare si sunt dovada major a

tr5inicid si utilitAtii activitalli monografice dela noi.
Pentru cine urinal-este lucrurile dinauntrul lor, faptul ca abea
dupd doisprezece ani s'au dat la iveald rezultatcle unei campanii
monografice din 1927 nu trebue sd ne mire, caci monografia

sociologicA Inseamnd o sfortare de logicA, o elaborare teoreticA,
o Incercare de confruntare sistematic5 Intre teorie si realitate x),
dup5 cum ne previne, in prefata sa la monografia Nerejului, profesorul Dimitrie Gusti, seful *coalei Sociologice dela Bucuresti
si creatorul acestei complexe si nespus de rodnice actiuni de cunoatere a satului romanesc. Din analizele ce vor urma, se vor desprinde in deajuns calitatea, complexitatea si consecintele unui
sistem tiintific i ale unei metode directe de cunoatere a reali-CAW sociale, pentru a putea sA spunem c5 anii acestia numeroi
pen tru cei care nu cunosc sistemul i metoda au fost totusi

putini MIA de ceea ce s'a realizat. Stau mArturie definitivA tipdriturile monografiilor dela Nerej, Clopotiva si Dragu sau privirea
totalA asupra celor GO de sate, ca si celelalte lucfari tiparite mai
Inainte sau odat cu ele.
I. Sistemul si metoda Profesorului Dimitrie Gusti au fost

formulate, mai ales pentru oamenii de stiint din streinAtate, In
volumul La Science de la Realite Sociale
Introduction a un sgsterne de Sociologie, d'Ettligue et de Politigue editura Alcan, Paris,
1941. Ele erau cunoscute din lucrArile sale anterioare, printre care
i Sociologia Militans, dar reunirea de stuclii IntreprinsA In acest
volum, publicat in frantuzeste, aduce un continut unitar si cu bogate
precithri, care nu fac decal sa ne arate CA dela lectia sa inaugurald
din 1910, la Universitatea din Iasi, si pada: In prezent profesorul
Dimitrie Gusti a fost framantat de acelasi gad unic de a cuprinde
realitatea sociald In totalitatea ei, urmarind obiectivdrile vointei
sociale In mod cat mai viu si cu spirit critic.

Se cunosc principiile sistemului sAu: realitatea social constitue un complex de manifestari paralele ale unitatilor sociale auto-
nome, conditionate de cadre naturale si sociale si justificate de

vointa socialA. Manifestarile realitatii sociale sunt spirituale si
economice
deci constitutive
si politic-etice si juridic-administrative sau regulative. Aceste manifestari se afla intr'un
raport de interdependentd, neputand fi reduse unele la altele sau
cauzate unele de altele. Spre deosebire de alti ganditori sociali
Profesorul D. Gusti nu reduce realitatea social la o singur manifestare dominantA, facand-o cauza celorlalte, asa cum au procedat
Hegel si Comte, accentuand elementul spiritual sau sufletesc, Marx,
reducand totul la elementul economic, sau Glumpovicz la cel

politic si Stammler la cel juridic, exemple date de d-sa tocmai
i5S
pentru a arata caracterul nereductibil al acestor categorii, care

laolalt fac ca societatea sa existe, ele fiind societatea, dar totoda ta i pentru a sublinia plinatatea unitard a sistemului siiu tota-
list, care deci nu se rezuma la aspecte partiale i nu confunda

partile cu intregul. De asemenea, departe de a se identifica cu
Spencer i Taine, sociologul roman recunoate mediului caracterul
conditionant, dar aprofundandu-i caracterul complex, cadrele sau
condi Pile neputand fi reduse la una singuri, ci rimanand patru,
doua naturale : cadrele cosmologic i biologic i cloud sociale:
cadrele is toric i psihologic.
Cu alte cuvinte, realitatea sociali este rezultatul unui concurs

de circumstante spatiale, temporale, vitale i spirituale. Manifestarile adica activitatea vietii sociale
sunt determinate de aceste
cadre sau conditii, care infativaza geneza vietii sociale. Intre

cadre *i manifestari, ca i intre categoriile cadrelor i intre cele ale
manifestarilor exista influente reciproce, activitatea sociald modificand mediul, dar i aces ta determinand viata sociali, precum intre
diferitele categorii ale cadrelor i ale manifestarilor sunt inrauriri
si tendinte reciproce. In coexistenta aceasta complexa i ireductibila. se afla un nespus dinamism, vointa sociald capatand diferite
expresii dupa calitatea i cantitatea, dupa forta i dozajul acestor
inruriri reciproce. De aici, un paralelism cu putere de lege, un

paralelism functional, pe care unitalile sociale 11 Wiese dinamic
in procesele lor sociale, dar riu pentru a se anula, ci pentru a da
viata intregului.
Dupa cum se vede, sistemul d-lui Prof. D. Gusti este rezultatul
unor consideratii critice a sistemelor anterioare, respinse in unilateralitatea i insuficienta lor. El inseamna, inainte de orice, un act
de cuprinderc totali i de stabilire categoriala a elementelor cornplexului social. Operatia aceasta are, de sigur, un caracter de revi-
zuire in sens criticist kantian, dar continua referinta la reali-
tatea obiectiva ne duce cu gandul mai curand la Aristoteles, prin al

carui principiu activ, entelechia, se ajunge la forme i deveniri
solidare cu totul. Distinctia intre constitutiv i regulativ, ca si

recunoaterea fortei practice i nu creatoare (in sens platonian)
a idealului, care in sistemul gustian are un rol atat de insemnat
idealul fiind legea viitorului, carmuind procesul de realizare a reaau obarsie kantiana, precum i increderea in categorii,
lului
chiar daca acestea nu par a fi apriorice, ci, ca la Wundt, ultimele
trepte ale elaboririi logice a continutului perceptiilor. Produs al unei
indelung aprofundate sinteze, sistemul profesorului Gusti sald7
luete la confluenta teoriei i observatiei, a gandului i empiriei,
avand in constructia-i monumentald i ceva din armonia leib-
niziana. Aici suntem datori o precizare cu totul necesard: nu e

vorba de o armonie prestabilita, ci de o armonie posibili Intre
TIPARITURILE $COALE1 SOCIOLOGICE DELA BUCURESTI
159
monade, care comunica prin simpatie (contrar, deci, cclor Icibniziene), dar care, ca si cele leibniziene, sunt solidare cu intregul,
sunt functii unitare si indestructibile ale intregului. Ne gandim
la armonia leibniziand mai ales pentru motivul ea in acest sistem
antagonismele crancene, luptele intiuntrul si in afara unitatilor
sociale, au un loc cu totul redus, vointa sociala avand un caracter
deplin optimist si armonios. Apoi, ratiunea suficienta opereaza
mai mult deck contradictia in economia acestui sistem, care nu
multiplied fard necesitate principiile, tinand deci seama de acea armonie pe care Leibniz o gaseste si in natura, iar Kant in materia
unitatii rationale: entia praeter neccesikdem non esse multiplicanda.
Doi dintre cei mai autorizati comentatori ai sistemului gustian,
d-nii Mircea Vulcaneseu si Traian Herseni caracterizeaza ca realist
critic acest sistem, primul mentionnd situatia sa filosoficd,

realist criticei, neo-kantiand o ( Dimitrie Gusti, Profesorul in
Arhiva, anul XIV, II, 1936, pp. 1203 sq.), iar cel de al doilea ard-rand Ca Profesorul D. Gusti a ales, depdsind speculatia pura si
empirismul vulgar, calea realismului critic, alianta a logicei si a
stiintei cu respectul realitatii nealterate ( Un Systeme de Sociologie, Ethique et Politique in Arhiva, anul XIII, I, 1936, p. 228).
Activismul idealist, caracteristic acestui sistem, nu reiese insa in
deajuns dad acceptam definirea sistemului drept realist critic.
Daca in conceperea sistemului referinta continua la realitatea
sociala este izbitoare, cu atat mai mult in elaborarea metodei
monografiei sociologice se va tine seama de indicatiile insesi ale

realitatii, care trebue observata direct si cu fundamentul sociologic
ce-1 are. Asa cum sistemul este, de fapt, o sinteza care a eliminat
neajunsurile altor sisteme, metoda monograficd va fi un procedeu
care va alunga neajunsurile altor metode, cautand cunoasterea totului prin studiul unitatilor sociale concrete, In primul rand a satului,
unitatea cea mai caracteristica a Orli noastre. Metoda monografica
aplica sistemul, nerezumndu-se la cercetarea numai a unor aspecte
sau grupuri, nemultumindu-se cu cunoasterea familiilor-tip sau a
bugetului familial, aa cum au fdcut cei din coala lui Le Play,

sau numai cu acumularea de date statistice. Observatia trebue
sa fie sincera i obiectiva ; exacta, adich patrunzatoare i completa,
imbratisand toate amanuntele, in varietatea ca si in unitatea lor;

odata efectuata, ea trebue verificata i controlata. De asemenea,
observatia trebue sa fie colectiva, intreprinsa de fel de fel de specialiti in diferitele categorii ale cadrelor si manifestarilor. Ea
trebue sa fie pregatita i informata, bazandu-se pe intuitie i

intrebuintand larg comparatia.
La Science de la MOW Sociale accentuiaza mai cu seama ceea ce
deosebeste sistemul si metoda Scoalei sociologice dela Bucuresti de
celelalte, din alte tari. De aceea, gasim accentuata aici problema
16o
deosebirii dintre Sociologie i tiintele Sociale, prima studiind

realitatea sociala in totalitatea ei, iar nu anumite aspecte ale acestei
realitati. De aceea, se stabilesc cu atata grija regulele observatiei
monografice, aa cum sunt aplicate ele de sociologii romni, aratandu-se si diferitele misiuni sociale ale monografiei, care, prin
experienta i chemarile la care a raspuns, a condus, cu timpul,

la crearea Legii Serviciului Social, chestiune care constitue un
al treilea capitol al cartii, autorul subliniind cum cunoaterea
sociald implied actiunea de imbunattire a starii sociale. Genera lizarea Caminelor Culturale i al *coalelor tardneti este, in fond,
urmarea fireasca a experientei monografice.
II. Cetind cele trei volume Ncrej, un village d'une region archaigue
( Institut de Sciences Sociales de Roumaine, Bucarest) ai putinta

de a urmari concret i deplin functionarea sistemului si metodei
d-lui Profesor D. Gusti, care au devenit acum bunurile colective
ale unei intregi coale. Inehegandu-se multumitor, metoda monografica a capatat o existenta obiectiva, fiind aplicata, in diferite
grade i cu diferita pricepere, de numerosi cercethtori ai vietii

satelor noastre. Dar in aceste volume despre satul Nerej din tinutul
Vrancii se poate gasi nu numai aplicarea strict tiintifica a metodei
monografice, ci i calitatea acestui act, rnonografia dela Nerej
fiind condusa de d. H. H. Stahl, unul dintre cei mai apropiati elevi si
colaboratori ai Profesorului Gusti, d-sa fiind o adevarata personalitate, cu preocupari majore i cu predilectie pentru chestiuni aride,
dar capitale, pe care numai un carturar pasionat i un om de mare
culturd le poate pune si rezolva.
Monografia Nerejului este impartita, firete, in respectivele cadre

i manifestari, incheindu-se cu studiul unitatilor sociale (familia i
gospodaria) si cu stabilirea procesului i tendintelor sociale ale

acestui sat.
Urmarind diferitele capitole despre viata complexa a acestui
sat arhaic, care deci nu este tipic pentru prezent, iti poti da lesne
seama de variatiile caracteristice ale vietii sateti i intelegi de ce
este neeesara cunoaterea: cat mai multor sate. Iar pentru cei care
sustin ca satul romfinesc este in deajuns de cunoscut, cereetarile
monograf ice fiind inutile, deoarece ar aduna doar date tiute,
monografia Nerejului constitue o uluitoare surpriza. Sunt atatea elementele de-o importanta capital, pe care Statul modern romnesc
le-a ignorat i pe care abea aceastd monografie, indelung pregatit
i formulata, le pune la lumina lor adevarata. Publicarea acestor

volume despre Nerej are un vadit caracter revolutionar, facand
cu prisos dreptate ratiunii de a exista a monografitilor din coala
dela Bucureti i facandu-ne sa intelegem multe atitudini, integrale sau fragmentare, ale taranimii noastre.
TIPARITURILE SCOALE1 SOCIOLOGICE.DELA BUCURE$TI
161
Materialul fiind imens, ne vom margini la semnalarea catorva

aspecte semnificative, legkndu-le de sistemul care le exprima.
Nerejul infaticaz o faza veche de evolutie sociala, mult depait
In alte Orli ale RomAniei. Sat de razqi, el nu este organizat ca un
sat genealogic, coborind dinteun stramo5 comun i locuitorii lui
inrudindu-se ca membrii unei mari familii, chiar dach sAtenii so
comporta ca membrii unei atari familii. Tipul acestui sat arhaic

este cornunitar in sens absolut. Dreptul de origine individuala nu
existd acolo, fiecare satean avAnd dreptul la un uzufruct nelimitat,
sistem care nu trebue confundat cu indivizia. Padurile, care pad
la mijlocul secolului trecut, erau virgine apartineau Vrancii, fiecare
membru al comunitatii vrAncene putAnd s profite de ele, dup
voia sa. Aici stapAnete obiceiul muntelui> i nu al pamAntului,
fiind vorba de o comunitate pastoreasca i nu agricola. Vrancea
a fost un stat liber taranesc, in care rilzeii nu au avut sa se amestece cu sate de erbi.
Cercetarea cadrului cosmologic explich prelungirea exceptionala
a organizarii arhaice: Vrancea este o regiune izolat, din care mai
mult de jumatate este acoperita de pAduri i numai 15% de imauri. 18% din suprafata Vrancii este ocupata de sate, cAmpii si
gradini, iar 12% de terenuri neutilizate. Satele sunt aezate in

depresiuni subcarpatice, uncle pe inaltimi, cu mai multe attune,
separate de spatii neocupate, altele pe vAi, cu casele rdspAndite
unele fatA de altele. Pentru a ajunge la Nerej trebue sa urci thalul
Fetigului i sa cobori valea Zabalei. In jur, vezi mici dealuri, iar la
capa Lul orizontului muntii.
Satul pare ascuns, fiind deci izolat fata de grelele conditii

istorice din trecut. Populatia lui pastoreascd a taint padurile, caci
pastoriicontrar conceptiei rornantice a acelora care cred a cu-'

noate deplin pe Oran i ca nu e nevoie de cercetarea tiintifica a
vietii lui
considerd padurea ca ceva inutil, lor trebuindu-le pauni
pentru vite, iar nu arbori, care nu se mai ispravese, tinAnd umbra
parrantului . DefriArile s'au facut dup5 nevoile individuale i in
mod haotic. Drumuri anevoioase leaga pe Nerejeni cu locurile de
munca si cu targurile de schimb. Pentru a ajunge la Focani sau
la Odobeti taranului ii trebue cloud zile, sau aproape, el traind
i in aceasta privinta ca acum cAteva veacuri. Cetatue veghiind
pe trei hotare, Vrancea nu poate avea relatii prea strAnse cu

regiunile' vecine, crescAnd oameni liberi i izolati, care i-au pas-
trat, spre deosebire de cei din satele agricole de pe cAmpie,

o mentalitate pastoreasca. Conservarea vechilor traditii se ex-
plied, asa dar, prin condi pile geografice. Mentalitatea pastoreasca,
determinatA de cadrul cosmologic, a impiedecat pe localnici sii

exploateze rational pamAntul, natura silind pe om s5 i se
conformeze.
11
162
Provenind din phrti diferite, populatia Nerejului este abea de

2131 locuitori, raspanditi In 12 cdtunuri. Ea nu are putinta de a-si
satisface nevoile alimentare, nefiind mult pamant cultivabil. Munca
nu este rasplatita de roadele pamAntului. Nerejenii trebue sa cumpere de-ale mAncarii din alte Orli si nu o pot face decal In masura
in care valid lemnele pddurii si materialul de constructie, indelet-
nicire Ingreuiat de faptul ca drumurile sunt irnpracticabile In

anumite epoci ale anului. Apoi, chiar dacd orice Nerejean poate
dispune de padure, lipsa animalelor de transport constitue un alt
neajuns. Analiza modului de alimentatie aratA grave lipsuri,
tocmai de acele materii necesare copiilor si tineretului In epoca de

crestere. Consumarea alcoolului este, In schimb, ridicata, locui-
torii avand livezi cu pruni. Locuintele sunt nesatisfacatoare.

Cubajul este inferior minimului necesar, iarna locuitorii dormind
inteun aer viciat. La 2 persoane revine un pat, iar inteunele
locuinte un pat revine la 5 persoane, ceea ce arata precaritatea

traiului local. Aceste conditii biologice sunt exprimate statistic,
noi semnaland doar unele constatari izbitoare.
Cadrul istoric este, In cazul Nerejului, cel mai interesant si mai
surprinzator, el fiind un prilej pentru sociologul si juristul H. H.

Stahl de a elabora unele teorii cu totul noi si care fac tfirzie dreptate organizarii locale, neinteleasd si nimicit de spiritul conducatorilor Statului nostru modern. Viata Nerejului se explica prin
apartenenta lui la federatia de sate vrancene, care constitue o
unitate sociala si politica multa vreme neatarnata: statul Vrancii,

care a avut sarcina de a pdzi frontierele Moldovii.
De aici provin libertatea si privilegiile Nerejenilor, care Inca
si astazi se bucura de neaplicarea monopolului pentru exploatarea
si vinderea sarii. Ducand o via-VA pastoreasca si militara, mai
mobild si mai libera decat aceea a serbilor legati de pamant, Nerejul
si-a avut organizatia lui comunitara, legea fiMd facut si aplicata

de obstea satului, intre administratori si administrati nefiind separatia rnodernd din marile unitdti sociale, unde relatiile dintre oarmeni
se distanteaza si au nevoie de tot felul de mijlociri. Comunitatea

era chiar locuitorii. Obs,tea satului se putea amesteca in posesiile
individuale si reglementa totul in interesul colectivitatii. Obstea
/10-tar-a plecarea turmelor la Munte, stabilea colturile unde sel
pasca vitele si chiar astazi satul nu are constiinta eh exista o autoritate deasupra lui. Amintirile acestei autonomii sunt vii si in
prezent, iar d. H. H. Stahl ne arata nu numai vechea organizare
administrativa, dar si prelungirile ei pana la noi.
Se analizeaza, In lumina constatarilor dela Nerej, conceptul
de razes, sustinndu-se ca 'Ana nu de mult nu era nicio deosebire
Intre razesul, Inteles ca vecin, posedand loturi de pamant paralele
cu ale celorlalti, si razasul, inteles ca cetatean al satului, traind
TIPARITURILE $COALEI SOCIOLOGICE DELA BUCURE$T1
163
colectiv. Un strain de sat putea fi recunoscut de obste ca cetatean

al satului, daca participa la obligatiile comune ale satului. Astfel,
el intra In randul beneficiarilor patrimoniului comun al satului.
Padurea apartinea tuturor, dar numai pe timpul vietii, acest drept
neputand fi mostenit. Prin faptul c te nateai acolo sau tfaiai

acolo participai la beneficlile bunului comun, aveai dreptul la
proprietatea de a consuma bunurile padurii sau ale pamantului
(sarea). De sigur, chiar In forma aceasta comunitara a satului
primitiv posesiile individuale sau particulare existau. Locurile de
case sau posesia unui teren se obtineau, In fond, prin renuntarea
satului de a-si mai exercita drepturile asupra lor, fiind ca un partaj de comun acord sau ca o donatie. Terenurile defrisate, explica
d. Stahl, se cumparau platind munca celor care le-au defrisat si
nu parnantul propriu zis, care era al comunitatii si continua sa

constitue un izvor de obligatii sau functii sociale. Sunt cazuri
cand tolerarea satului ca unii locuitori ai lui sa posede pamanturi
ca proprietari fnceta, terenul considerandu-se din nou comun.
Fiind alcatuit din pastori si avand interesele la munte, Nerejul
a roit pe o Intindere lunga, satul i catunele lui intinzandu-se pe
vale, ca pe o strada. Sate le ce-au roit pastreaza insal legatura cu
satul originar, avand bunuri comune si o administratie unica.
Suntem in fata unui cdmpulung, adica a unei confederatii de chtune.

In 1927, monografistii au mai putut constata urme ale vechiului
stat taranesc al Vrancii. Manastirea Valea Neagra continua sa se

bucure de o autonomie absoluta, nimeni neavand dreptul sa. se
amestece in administrarea ei, toate satele din Vrancea contribuind
la fntretinerea ei si ea atarnand de progresul satelor de razesi
vranceni din vecinatate, epitropii fiind alesi de obstia Vrancei.
Satele se adunau la fiecare cinci ani, alegand delegatii lor, Cate
trei de fiecare sat, la randul lor alegand pe epitropul manastirii.
Sunt Infatisate, de asemenea, modul de perceperea a birurilor,
satul percepand si pentru el, nu numai pentru Stat. Extrem de
interesante sunt, apoi, transformarile suferite de vechea organizare comunitara si de lupta grea, dar darza pe care taranii au dus-o
cu boierul Rosetti. In 1801, Vrancea intra sub stapanirea boiereasca, printr'o simpla donatie facuta. de Voevodul Moldovii VelVistiernicului Iordache Rosetti-Roznovanu. Taranii s'au cotizat
pentru a scapa de stapnirea acestuia, intentand un proces si, in
cele din urma, rscumparandu-i drepturile.
Prin 1840, Vrancea Msg. Inceteaza de a mai fi o confederatie
de sate, fiecare sat organizandu-si o viata independenta si iesind
din 4 indivizia n straveche. Sunt ample date si documente in monografia Nerejului, sentinte judecatoresti i marturii despre luptele
duse Intre diferitele sate pentru stapanirea muntilor, Statul nostru
greind prin aceea Ca nu a luat mdsuri adecvate si eficiente.
11,
164
Prin mrirea populatiei (conditie biologica) raiasia veche nu

mai poate dura. Neputndu-si satisface nevoile, prin exploatarea
forestiera i prin agricultur proprie, caranii s'au indeletnicit cu
cresterea vitelor. Morfologia social6 s'a accelerat de asemenea
datorit capitalismului, care In Vrancea piitrunde mai tarziu

cleat in regiunile cu sate agricole, adic6 pe la 1880, cand acolo
apare sub forma exploathrii pAdurilor.
Se sdvarseste o adevarata invazie coloniara sub forma unor
societati anonime, care devasteaz6 Odurile sau le incendiazd

pentru a nu se mai putea face niciun control. Procedeele unui
Nic6 Macovei sunt tipice pentru noua stare de lucruri: el lucreazg.
la inceput ca mandatar al Nerejului, curnprnd drepturile a 20

de localnici i vroind ssa acapareze muntii pentru a trata, apoi, cu
societtile anonime. pranii unui sat au luptat In justitie impotriva lui, sustinnd c muntele este un bun comun care nu poate
fi vandut individual. Intr'unele cazuri, societitile anonime si
acaparatorii locali ca Nit Macovei s'au dat batuti; Intealtele
MO au izbutit. Dar devastarea Odurilor se datorew, in uftimein decenii, chiar locuitorilor vranceni. (iNerejnl, din sat de
pa'stori cum era, se transformh Inteun sat de pustiitori de
pAduri . In dour) generatii, p'adurile au fost devastate. Legislatia

individualist, capitalismul cu cerintele si tehniciie lui i Insusi
Statul, care nu mai recunoaste decat proprietari indiviouali au

distius organizarea sociald a yeah Vranci si a Nk.rejului.
Cadrul istoi ic al acestei monografii este surprinznor de rele-
vant pentru majoritatea lumii de azi. Cadrul psihologic, in schimb,

ne pare cu totul s'grac la Nerej, deoaxece acolo viata Idedneasca
aproape c nu mai existg. Putine pagini sunt consacrate conditiilor psibologice, noi retinAnd doar cateva explicatii substantiale.
La ceremonii, grupul Intreg participa' in mod activ, ca un singur
personaj, actiunea grupului fiMd organizat colectiv, iar individul
rezumndu-se la a-si indeplini rolul sau gestul In mod aproape

inconstient. Colectivitatea este structurata nu pe deosebire de
clase sociale, ci mai ales pe diferente de vArstd si sex. Diviziunea
sociaM a munch sufleteti se s'avarseste, obserVam, in concordanta'
cu fortele i tAlcurile naturale: copiii Indeplinesc riturile ploii;
tinerii, acelea ale fecundifatii campului; femeile bAtrane au monopoturile riturilor mortuare i medicinale; bAtrAnii conducerea
administratiel. Traditiile se savArsesc prin contaminare, gesturile
cuvintele venind individului in mod natural, aproape inconstient,
ceea ce mir pe cercefatorii sociologi, dac a. cumva ei se asteapt
la un act de constiinta Jucid i la o memorie individuaI, independentA de momentul indeplinirii ritualurilor. Cultura trdaneasca are un dublu aspect, aparent paradoxal: individul izolat
All va face niciodata un act de creatie originara, revolutionand
TIPARITURILE SCOALEI SOCIOLOGICE DELA BUCURESTI
165
radical atitudinile i mijloacele tehnice, dar nici nu va repeta
orbeste traditiile, ci le va improviza in felul lui.

Dupi relatarea acestor conditii genetice sau cadre dela Nerej
activitatea vietii sociale sau manifest6rile capdta un Trite les mai viu
si mai relevant. La dc ne vom opri in consideratine urmatoare,
trecand apoi la celelalte lucrari ale Scoalei Sociologice dela Bucu-
resti, pentru cd la urma s facem o seamd de observatii asupra

evolutiei cercetarilor monografice si a modului in care cunoasterea
aproape microscopica a unor sate tipice pentru prezent sau, cum
este cazul Nerejului, tipice pentru un trecut indepartat, se
Far-
geste asupra unor intregi regiuni i nazueste la cunoasterea totald

a acelei unitati sintetice a tuturor unitatilor sociale, Natiunea.
PETRIJ COMARNESCIJ
CRONIC1
FRESCA UNEI VIETI

Dup ce am citit cele 500 de pagini din Fresca unei vieti v,
scot una ate una dintre foi fasiile de hartie puse ca semne la locurile
care ma izbiseril. Ma gandeam c dadusem de acel fir care-i luase
pe vremuri taina lui labirintului. N'a fost niciun fir, ci numai un

basm frumos, nascocit de vechii Greci ca sd umple de neasteptat
biata noastra vieata. pdmanteasca. Las sa ia vantul acele fasii de
hartie si raman cu cartea pe genunchi, din nou una si nedespartita.
Destul a crezut scriitoarea ca trebue s'o desfaca In parti si In capitole. Vieata, urmarit an cu an si fapta cu fapta, pare cand mai
Inceata, ca o punere la cale, si child mai scurtd, ca o Implinire. De
departe ea nu este &cat o singura flacara, fara Inceput si fara sfarsit.
Palphie In aceeasi masura, masura ei, care a adus-o pe lume. Cand
nu este izbutita, nu se mai schimba, ci naste alaturi alta vieata,

care sa spuna ea ce n'a putut sa spund cealalta. Iti face bine sa
Intalnesti Inteo carte de marturisiri despre sine acest adevar.
Ea nu este o carte straina, ci ajunge pana la urma putin si cartea
ta. Spovedania aduce alt spovedanie. Bagi de seama ca fiecare
vieata, privita In izvoarele ei, este de sine statatoare. Daca apa este
una, raurile au fiecare un nume si o albie. Una are un miros de lut
si alta un miros de viorele.

4 Fresca unei vieti v a fost scrisa de o pictorita, d-na Cecilia
Cutescu-Stork. Un artist crede ca se destainuie, cine este si cum se
rasfrange lumea In el, prin creatiile artei lui, dela artistul cuvantului, greu si vesnic, Oa la artistul dantului, o Impletire de miscari
aeriene si M.A. urma. Mid vreau sa-1 gasese pe un pictor, am sa
ma duc Inteo pinacotecd. Sufletul lui, ca & se rosteascd, si-a ales
dela Inceput desenul si coloarea. Pe d-na Cutescu-Storck va trebui
s'o cautam de acum Inainte si Intre c'Irti. Nu i-a ajuns numai 01

creeze, ci a vrut sal descrie procesul creatiei si nu s'a multumit
numai sa traiasca dela clipa la clipa, ci i-a trebuit sa aiba, unind
acele clipe, o vieata si s'o faca vazutd si celorlalti. A pus cloud arte
alaturi ca sd iasd mai bine In lumina cea de temeiu. Langa pensula
a udus condeiul. A fost 'Ana astdzi artistd plastid ; este de astdzi
FRESCA UNEI VIETI b
167
scriitoare. Nu .5i-a descoperit aceasta slabiciune tarziu, ci a purtat-o

cu sine dela intaii pasi. Dovada acele insemnari de ziar intim, dela
Mnchen, din 1897-1899 si din care citeazd din belsug in aceast
istorie a vietii. Marturisirile de-acolo sunt marturisirile unui scriitor,
care s'a pastrat si in cele din urma si-a deschis loc de sub patruzeci
de ani de lucru cu alte unelte i mijloace. A facut din arta, careia
i s'a inchinat, subiectul altei arte. Dupa ce pusese o vieata intreagd
inteo fresca, scria astazi, aproape ca o incheiere, fresca unei vieti.
Literatura noastra nu cunoaste o lucrare la fel. In deobste,

autobiografiile nu ne-au placut. Noi, cari trecem drept un popor,
cel putin in patura lui subtire i lumeasca, aplecat sa vorbeasca
despre toate i despre toti, ne ferim s. vorbim despre noi in5ine.
Cand vorbim, vorbim mai mult ca sa ne ascundem, prea de bine
sau prea de rau, si nu dintr'o trebuinta de marturisire. Rana si

spovedania crestina este o taina, care nu ne zguduie. Impinsi de
aceeasi fire, o potrivim asa Meat sa nu ne deschidem cu totul.
Semanam cu casele noastre de tard, cari au curti mari sau sunt
risipite, tocmai pentru ca vecinul sa nu vada cu inlesnire in ele.
Cei cari au scris memorii, le-au pus sub lacat si au lasat cu iimb
de moarte s5 nu fie deschise decat dup5 50 sau 100 de anil Sociologia ne-a fagaduit o cunoa.Aere colectiva a sufletului poporului
roman, si care se putea lipsi de marturisirile individuale. Literatura
a crezut cA ne da destul, dacal ne da amintiri. Iata. in Fresca unei
vieti > o carte care ne scoate dinteodata din aceste obisnuinte. Ea
vrea sa fie, dela intaile pane' la cele din urma pagini, o impa rtasire
uneori chiar dureroas, de ganduri si de intamplari, care privesc pe
o singura fiinta i fara nicio prelucrare. Lumina, care este mereu
de fata i altereaza proportiile, este ceea ce se chiama intre artisti
focul sacru i izbucneste dinauntru. Scriitoarea se zugraveste pe
sine zugravindu-1 pe el, sau il zugraveste pe el, zugravindu-se pe
sine. Ea se socoteste vrednica de o asemenea zugravire numai

intim cat este o artista. Indoielile i luptele, prin care trece si la
care suntem martori, nu sunt ale unei femei inzestrate, parasite
napraznic de chemare i ajunse un om obisnuit, ci ale unei artiste
in drum spre implinire. Calcam alaturi, treapta cu treapt, pe o
scara care urea.
.Numai d-na Sabina Cantacuzino ne-a mai dat, acum cativa
ani, ceva asemanator. Dar pe cand d-na Cecilia Cutescu-Storck a
gasit puterea sa puna impreuna tot ce se Intalneste in Fresca unei
vieti , in credinta ca sta in slujba unui principiu mai Malt de arta
si se intregea faramitandu-se, d-na Cantacuzino vorbea in numele
unei mari familii, care trebuia vazuta in rostul ei de alcatuitoare a
Romfinlei de astazi. Una facea cronica unei vieti Si ne dadea o

autobiografie, pe cand cealalta facea cronica unei epoci i ne dadea
memorialistica. Arta, ca porunc5 ascultatd, insemna inteun loc
168
o trebuinta de adunare In sine cu atat mai mare, pe cand familia

insemna, in celalalt, o datorie de imprastiere si de pierdere in intreg.
Volumul d-nei Storck este plin de nevinovatie i de fragezime, ca o
povestire populard, cu smei si cu zane, in timp ce volumul d-nei

Cantacuzino este numai cumirrtenie si miisura, ca o veche cronied
francezii, care pregatete in trecut legaturile pentru viitor. Unul se
scalda in lumina colorata a literaturii, iar celalalt in lumina surd
de zori a istoriei. Este, In tot -cazul, un capitol pe care 1-au deschis
in scrisul noastru femeile. Era, poate, si mai aproape de firea i de
mijloacele lor.
Daca ar fi s asezam dupa alt plan tot materialul navalnic al
acestei Fresci, am descoperi, intr'o impartire masculinti, toate cele

trei ramuri ale romanului lui Goethe, Wilhelm Meister: Anii de
invataturii, Anii de calatorie i Anii de maistorie, care nu sunt cleat
treptele de breasla ale oricarui mestesug medieval. Goethe, mai
putin norocos cleat d-na Storck, n'a apucat s scrie toate cele trei
capitole. Mignon se mai aude cantand singura, intovarasita de

hada', peste toatii povestirea de dincolo, care n'a mai fost povestit6.
Un glas de vesnica tinerete rasund si dupa ce Inchidem, rasund

deopotriva, in aceasta carte, care urmareste acelasi scop, un glas de
neimpdcare cu neintrerupta trecere a toate 1 cu moartea. Ea,
cartea, nu este decat o incercare de ridicare de stavilar de-a-curme-
zisul acestei neintrerupte treceri a toate. Este ecoul pe care vrea

sa ni-1 lase in urma artista, ganditoarea si luptatoarea Cecilia
Cutescu-Storck, nu ca un suspin pentru propriile pierderi, ci ca un
adevarat strigat al unci omeniri desamagite. Ceea ce este numai
al ei, i aleatueste a doua trasatura a acestei vieti, este increderea
in munca si imnul frumos pe care i-1 ridica. Mi se pare numai ciudat
ca nu vede cum tocmai munca, pe care o araza la locul de frunte,

este marea biruitoare cantata, i a trecerii a toate si a mortii, si
ca, daca a descoperit izvoarele desnadejdii, a descoperit totodatii
si albia pe unde ele sa curga fara sa mai vateme. Astfel, cartea nu
pune numai o Intrebare, dar d i un raspuns.
Fresca unei victi se deschide cu acel zugrav de case, In sort
galben si cu o curea peste 'mijloc, de care erau legate ulcele cu tot
felul de colori, cum se urea pe scara, ca sa acopere de colon lumea,
In copilaria autoarei. Era, bietul Engler, i Med sa-si dea seama,
un aratator de cale, arta care chema din umbra pe fata numai
ochi i incordare. Urmeaza apoi, ea dela sine si fara nicio mirare,
ucenicia dela Miirichen, anii dela Paris i expozitiile dela Bucureti.
Campul cu menhiri breton, pe care tree femei indoite de vant, sau
Rodin sculptorul, Intre reginele de pia tra din gradina dela Luxembourg, parch' o statuie i el, impodobesc paginile ea nite capete de
foaie, cu liniile lor gingase. Sunt randuri de adevarata literatura,

care te urmaresc i tarziu dupa ce ai ispravit de citit cartea. Nu
FRESCA UNEI VIETI
16,
sunt intre copertele ei numai documente omenesti, oricht de aspre

pi stangace, si de pret numai ca atare, dar i frumuseti netagilduite
de condeiu. Dintre toate gresclile de tipar, nu m'au supiirat atat
nici numele de pictori nici acordurile gramaticale, cat marele cutremur dela Lisabona, de unde artista a adus desene fura pereche.
Nu s'a intamplat la 1855, ci la 1755, si o stiu, nu dela lectiile de
geologic. 0 stiu dcla Goethe, din Istoria lui, Dichtung und Wahrheit, unde sta, peste zambetele copiIriei, ca un medalion de groazd.
Unul din cele mai frumoase capitole ale c'artii este acela cu
Cdratoriile. El, si nu timpul petrecut la inviitiltura in strAingtate,
inseamna pentru mine acel Wilhelm Meisters Wanderjahre al lui
Goethe in vieata d-nci Cutescu-Storck. Trebue s'o vedeti, cel putin
Intre aceste pagini, In genunchi, In Chicsa degli Frari din Venetia,
la mormantul lui Tizian, in insula Malorca din Baleare, fugind pe
drumul Reginelor, Incrcat cu lucruri de desenat, In sala piitrat
dela Luvru, inaintea Coboririi de pe Cruce de Rubens din Catedrala
dela Anvers. Mi-aduc aminte cu cata taing am urnArit i eu acolo,
cum se &idea la o parte de pe marele perete, panza care o apar5 de
soare. Ti se pare cd panzele Rilstignirii se misca i ele i c6 esti numai
un ucenic, Lira' indriisneala s5 ilb mrturisesti pc fat:-.1, dela picioarele
Crucii i ea vieata ta numara, din pricina acestei lipse de in drAsneal,
o mie noua sute de ani si mai bine si nu se poate Fasa odihnei. Dar
imi place s'o vAd pe pictoritil mai ales la Amalfi. Ascultati, ca sa

judecati i scrisul. Este mai mult cleat o plimbare de arta ; este ca
o despdrtire in frumusete de lume, pe un drum nesfarsit, dintr'o
pictura mural5. a ci:
Inteo zi Invaluit In pulbere de aur, urcam la pas inteo

trasura, spre culmea cea mai inaltd a muntelui, spre Ravela,
cetatea neinvinsd in razboaie, cu manstirile stravechi zacand
linistite in curti nvalite de ferigi. Marea ramasese in urma la
stanga noastra ; o mai zaream abia printre frumosii eucalipti, ca o
beteald de argint stralucind sub soare.
Biserica cea mare era plina de capod'opere Ingramadite acolo,
ca o mrturie de arz6toare credinta a Seniorilor si a Doamnelor, ce,
acum, livizi i incremeniti, ascultau de sub lespezile funerare,
cantrile preotilor.
Trecuram prin grdini p5rasite, cu ierburi saThatice, i prin parfumul fascolit de pasii nostri peste frunzele de cimbru si de lauri.
Calcam pe lespezi de marmora, printre stanjinei, rhododendroni
pi leandri, ce aproape acopereau plantele grase i tepoase In forma'
de globuri lunguiete i cele in chip de limbi de sarpe, crestate
imprejur.
Peste trunchiurile de coloane rasturnate, de capitele risipite

0 de bAnci strambe de piatril, sburau gaze si albine salbatice,
trezite din somn de venirea noastra .
170
Din anii de mester sunt casa si atelierele din Bucuresti, cu tot

ce se leaga de ele, si acel vis de piatra din Balcic, deschis cu opt
arcade deasupra marii. Suntem atatia prea amestecati cu ele, ca
sa putem vorbi. Unul, acel vis de piatra din Balcic, a limas dincolo
de hotar, cu prea multe amintiri ca sa ne putem invoi vreodata cu .
gandul. Stain mereu, rezemati, sus, de un stalp i facem semn unei
barci care se departeazd. Soarele schimbd valurile inteun prundi
licaritor de pietre scumpe. La tarm, sub noi, sunt oameni dragi,
cari de atunci ne-au parsit si parc numai acolo ar mai putea fi
intalniti. Ne vom intoarce pentru ei, ca sa mai fim din nou impreuna,
daca nu pentru altceva. Catre casa din Bucuresti, Imbracata in

picturi murale, m. indreptam zilele trecute, speriat de strada ei,
care este si strada mea si era in fum si flcri. Rzboiul o cautase
Our' in coltill ferit unde a inflorit ca o floare de piatra din pamant.
Bombe incendiare cazusera prin pod si prin ateliere. Acoperisurile
fumegau. Trebuise o lupta piept la piept, poate de Ingeri nevazuti,
pentru ca focul sd fie dat indardt si stins. Proprietara era departe.
Am plecat de acolo cu aceasta carte, <<Fresca unei vieti )), care abia
venise dela tipografie si n'apucase sa fie Inca vazutA de ochi strdini.
Ea nu era numai o fapta de iubire, dar si o fapta de eroism, pentruca
tinea i ocrotea in ea tot ceea ce puterile distrugerii se ridicasera
sa faca praf i pulbere. Pe coperta are ca podoabh o femeie ingra-
mditil pe niste podele, inteo draperie cu flori. Fata nu i se vede.

Fundul pe care sta este rosu aprins. Arde palalaie In jurul fihrtei
de care nu se poate apropia. Mi se parea ca o smulg dintr'o catas-
trofa, ca s'o duc la adapost.

EMANOIL BUCUTA
PE MARGINI DE CARTI
Ion Marin Sadovcanu: Sfdrsit de veacn, Bucuroti. Roman. Ed.
Socec. Un vol. = 480 p., Bucureti, 1944.
Ion Marin Sadoveanu este cunoscut mai rnult sub ipoteza

unui om de eultura, bine orientat in istoria si problemele teatrului, despre care a scris si mai ales a vorbit de nenumarate
ori. Putini dintre nespecialistii condeiului isi rnai reamintesc ea
el a dat tiparului, pe vremuri, si un volum de poezii, interesante, aintece de rob, printre care eel putin una merita sa fiprecum si unul de
gureze in mice antologie a liricii romane
dramaturgie originala, Metamorloze i Anno Domini, lard sa mai
vorbim de traducerile sale din Shakespeare. Acestea coclietari
cu creatia proprizisa puteau rasa insa prin sporadicul lor impresia unei preocupari discontinue sau incidentale. De aceea ro-
manul Sfdrit de veac in Burure,sti constitue pe drept euvant 0
PE MARGINI DE CART!
171
surpriza i totodata o bucurie, deoarece opera se inscrie dintr'odata printre cele mai masive i desavarite ale literaturii
noastre. Scris pe indelete, construit cu o grija care inlatura

ideea oricarui amatorism superficial, romanul acesta are o soliditate funciard ce nu se intalnegte deobicei decat in operele marilor maetri ai epicei.
Crealie variata i complexa, SIdr.sit de veac in BucureVi este
In acela timp un roman psihologic, un roman social, un roman
de atmosfera i totodata un roman artist in sensul ca este scris
cu o arta deosebita a stilului. Voi incerca sa analizez pe rand
toate aceste aspecte contopite intr'o sinteza epica organica.
Romanul lui Ion Marin Sadoveanu reia, cu mijloace intru
i tocmai de aceea
totul originale, un subject foarte frecvent
parand foarte uzat in literature romana i anume: procesul
de ridicare al burgheziei romane, paralel cu decaderea boerimii.
Este un subiect care nu are caracterul de tema, de problema
seaca: el este tratat la modul pur epic i surprins in palpitaliile calde Inca ale vieii. Ascensiunea i materiala, dar i sufleteasca a burgheziei este surprinsa in ritmul ei stralucit i irezistibil, in acela timp cu disoluia morala i decadenIa sociala
a clasei boereti. Fenomenul acesta social apare in opera lui I.
M. Sadoveanu cu trasaturile lui de destin implacabil, de fatalitate previzibila. El nu are niciun acces ideologic i tendenlios,
ci se prezinta in formele insai ale vietii.
Ideea centrala este concretizata in progresiunea rapida a lui
Iancu Urmatecu 0 in declinul baronilor Barbu, tatal i fiul.
Arivist de nuana specific bucureteana, tipul mahalagiului
instarit, Iancu Urmatecu, un grefier inteligent i lipsit de
scrupule, ajunge omul de cash* al baronului Barbu, de pe urma
caruia se imbogalete in puIina vreme, reuind nu numai a-i
cladi acareturi in Bucureti, dar i a pune mana pe cea mai
mare i mai frumoasa moie a acestuia: Balapenii. In acela
timp el patrunde in lumea buna a Capitalei, facandu-i reiaii
i .ajungand in politic, alaturi de patronul sau, aa incat la
moartea acestuia el se poate menIine pe propriile-i picioare,
deoarece a ajuns o personalitate. Etapele parvenirii lui Urmatecu sunt urmarite pe trepte progresiv gradate i se confunda
cu prezentarea psihologica a eroului principal de o forta balzaciana de caracter, Ins cu o complexitate i nuanIare scoasa
din ultimele cuceriri ale romanului contemporan.
In jurul lui Urmatecu foiete o intreaga lume burgheza, al
carei reprezentant prototipic este el, dar care se ridica i ea,
fie datorita lui, fie propriilor puteri. Aa este Boer Lefter, zaraful, tip tare, care-1 ajuta cu bani pe Iancu in afaceri, aa
este Ivanciu, chiristigiul, bulgar asimilat, intrupand pofta de a
tIt
ajunge sub aspectul ei pur material i neajutata de calitatile

lui Urmatecu, apoi procurorul Al. Hangiu, parvenit calculat
si rece, mizand pe intransigema si incoruptibilitate, doctorul
Matei Santu, arivist pe calea casniciei, .Turubica, arivista femeie ambiiioasa, trecand de langa un so% tamp i din bra-vele
lui Urmatecu, in acelea si apoi in casa lui Bubi, fiul baronului Barbu si de aci luandu-si sborul spre strainatatea tuturor
filgaduinvelor la braIul lui Guna Licureanu si in sfarsit toata
lumea care se invarteste In jurul lui Urmatecu i profita de
situalia lui. Este o claviatura bogata a tuturor arivismelor,
mai mult sau mai p4n avuabile, toate susIinute de un instinct vital neobosit, de un elan proaspat si primitiv fara stavild. Din clocotul tuturor acestor apetituri i energii in neintrerupt exerciviu de InalIare, se contureaz5 imaginea puternica
a unei societali tinere, cu defectele, dar si calitatile viguroase
ale inceputurilor de lume, cu o superba si nerusinata lipsa de
scrupuluri, insa si cu multiplele posibilit0 ale unei vegetaiii
Inca in germene. Acest <sfrit de veac>> este totodata un inceput de epoca si de lume: este framantarea plamadei din care
a iesit Romania dintre 1900 si 1916 pe de o parte si in mare
masura si aceea dintre cele doua maxi razboaie dintre care pe
al doilea 11 traim astazi. Este o lume In goana dupa cele doua
eterne mobiluri ale vie-0i: banul i puterea.
De partea treptelor pe care se coboara gasim boerimea decadent Incarnata mai Int:Ai de batranul baron Barbu, om apatic lipsit total de intcrcs de o avere pe care nici nu i-o cunoaste bine si la a carei faram4are consimte tacit, dar activ,
preocupat doar de accesele de gelozie pe care trebue sa i le
joace Domnilei Natalia pe ale carei capricii Ii cheltueste banii,
este si aceasta femeie, exemplar de lux, abandonandu-se nobila
unei vieli inutile de arta si de trandavie, apoi conul
tefan,
fratele lui Barbu, amator de femei i de cai, pierzandu-si viaia

intr'o glorioasa inactivitate, Bubi Barbu, fiul baronului, mostenitorul incapacitatii paterne, avand in plus doar un permanent
sentiment de remuscare i o tresarire de energie care nu-1 salveaza de a fi tocat* de Jurubila si In sfarsit Gana Licureanu,
tipul secaturii cu sange albastru din care exemplar& s'au perpetuat 'Ana foarte aproape de zilele noastre, irnbecil absolut
care dupa ce 9i-a mancat averea in carli, nu ezita de a se insoi cu o femeie decazuta pentru mei jefui prietenul. Acesti
oameni nu sunt, din punct de vedere moral, nici mai buni,
nici mai Ili, decat aceia care se ridica si le vor lua locul.
Ceea ce le lipsete Ins& este energia, for%a vitala, aspiraiia catre un mai bine social, de care se simte nevoie. Ei sunt
resemnali i &and schileaza &ate un gest de
PE MARGINI DE CARTI
173
rezistenra in faTa lumii care vine, ca Bubi vrand sa faca o fabrick pentru a-ei salva averea, n'au puterea necesara de a duce
fapta la capat, de a realiza deplin. Acest Bubi, care a inceput
prin a banui ca Urmatecu Ii jefuete parintelui sau averea,
ajunge, in finalul romanului sa apeleze la el ea sa-i salveze ce
r-a mai ramas din naufragiul in care 1-a adus Jurubita. Este
momentul suprem, simbolic, al abdicarii clasei boerqti dinaintea burgheziei atotputernice. Este actul final al procesului
social de substituire a unei clase prin cealalta. El se va desaIraqi peste foarte scurta vreme prin trecerea puterii politice
Insa0 in mainile burgheziei, fenomen ce trebue sa urmeze romanului de faVa.
In pufme rorriane romanqti iubirea e trecutd pe planul secundar sau mai bine spus la locul ei, adica printre celelalte
aspecte necesare ale existenlei. Puini scriitori romani i-au
dat seama ca a pune dragostea in primul plan trecand in umbra, ba uneori neluand in seama celelalte infalieri ale vieii
insernneaza a desfigura realitatea, abatand romanul dela rostul
lui firesc de crealie complexa. In romanul lui Ion Marin Sadoveanu iubirea nu e decfit un pretext pentru existerga eroilor,
animali de preocupari i de sentimente mult mai frecvente.
Afacerile, banii, politica, ambiliile, obcinerea unor alte situaii
sociale, cautarea placerilor desprinse de sentimente ori patimi
sunt mobiluri care provoaca mai multe i mai teribile conflicte
decfit dragoltea.
Puterea banului traiete in acest roman ca in literatura lui

i apropierea de rnarele creator de via/a se poate
face de mai multe ori, caci SIdr.yit de veac in Bucurefli are 0
structura i tipuri balzaciene nu numai subsescvent, in afacerile pe care le ma0neaza Urmatecu sau in opulenIa de care
el se inconjoara, nu numai prin interesul pe care-1 arata acesta
Balzac
pentru avere sau in dezinteresul i nepriceperea baronului Bar bu,
pentru care problema banului nici nu se pune, dar in prezentarea manipularii Iui efective, in imprumutul pe care Urmatecu il face la Boer Lefter, in cheltuelile nebuneti ale lui
Bubi, risipind fondul destinat fabricei. Banul circula viu in
aceasta carte, este o realitate palpabila, aproape un personaj,
La fel de convingritoare sunt afacerile, cu tot substratul de viclenie 0 de antaj pe care-1 ascund: ce puternica este bunaoara
povestirea cumpararii livezii dela Pietro0-ca, de catre Ivanciu,
in toate etapele ei: disc4a prelirninara cu Urmatecu, intervenIia acestuia la boer i paealirea lui, dupa care antajarea
bulgarului dela care scoate un comision dublu cat prei,u1 de
cumparare insu0, boerul c4tigand 5000 de lei, iar Urmatecu
10.000. (E vorba de leii dela 1890 bine 'nteles).
'74
Banii, afacerile, inoiile, la care se adauga politica cu dedesupturile ei, gazetaria, venala i odioasa, reprezentata de tipul
abject al grecoteiului Panaiotache Potamiani, apoi interven0a
justiliei in afacerea vanzarii moiei Baloeni, cu incercarea
ratata de mituire a procurorului, balul dela Palat, toate converg in a crea o neintrecuta fresca sociala, subliniind tema
fundamentala a romanului. Roman al inceputurilor burgheziei
romane i in acela timp al conflictelor materialiste, Slar.,sit de
veac in Bucuresti se implinete astfel sub specia socialului.
Roman psihologic este opera lui Ion Marin Sadoveanu, insa
nu in sensul catre care a fost dirijat acest gen in ultimele decenii, adica acela de minulioasa introspeclie proustiana, de -Caere
In patru a firului sentimentelor unui om, sau de sondagiu in
subcontient. Acest roman influenlat mai ales de Marcel Proust s'ar

putea numi mai degrabd psihologistic, spre a-1 deosebi de romanul
psihologic de stil balzacian. Romanul psihologistic in care analiza
sufleteasca este dusa pana la exagerare, indruma cercetarile spre
trasaturile cele mai particulare i mai unice ale individului ; pe

and in romanul psihologic analiza este inlocuita prin construirea de caractere, mai mult pe baza manifestarilor externe, ca
gesturi, vorbe, a lor, deck prin incursiunea in culisele gandului,
simIirii i subcontientului lor. A crede ca se poate deosebi modul
de a creia psihologia personajelor in primul gen de roman prin

perspectiva dinauntru in afara, intru cat romancierul se instaleaza
direct in sufletul lor, pe cand in al doilea prin perspectiva din
afara inguntru, romancierul desvaluind firea personajului prin
surprinderea gesturilor i a vorbelor care le tradeaza.
Fara indoiald ca un amestec al celor doua modalitali de
analiza psihologica este posibil, ba chiar foarte frecvent, mai
ales dupa conjugarea celor doua influenIe suferite in mod fericit de romanul contemporan: aceea a romanului englez .1 accea
a lui Marcel Proust. Totui ramane incontestabil faptul ca un
mod sau cellalt predomina, and astfel coloratura intregei
opere i clasificand-o intr'o categorie sau alta.

Si modul de a creia personagiile din <c Sfarit de veac x este
cel balzacian, dei, pe alocurea, unele sondagii directe in intimitatea lor sufleteasca arata ca scriitorul a tiut sd foloseasca
i noile metode de investigaIie literara.
Ca toate romanele de structura balzaciana i acesta are un
personaj principal, in jurul caruia este centrata intreaga ac-ciunea i asupra caruia s'a concentrat toata atenIia creatorului. Acesta este Iancu Urmatecu, tip de proporIii i de originalitate deplina. Ceea ce nu insemneaza ca autorul neglijeaza
pe ceilalci eroi ai ski, cantonandu-i intr'o penumbra de al doilea
plan. Dimpotriva, toate personagiile romanului circula inteo
PE MARGINI DE CARTI
/75
puternica lumina si cu o via/a personala neta, in acelas prim

plan unde se misca si Urmatecu si cu o aceiasi perfectO diferen/iere individuala. Pot afirma fat% gre ca personagiile cele
mai neinsemnate aparent si cele mai episodice au aceiasi taietura accentuata de contururi, aceiasi unica proprietate care
nu ingadue nicio asernanare cu celelalte. Boga/ia i varietatea
de aspecte psihologice eroilor lui Ion Marin Sadoveanu 11 apro-
pie de asemenea de Balzac, cu a carui sagacitate in faurirea

de stari civile are multa atingere.
Iancu Urmatecu face parte din familia de arivisti a lui Dinu
Paturica sau Tanase Scatiu fara putima insa de a fi apropiat

de ei pe laturea specific individuala. Mu It mai schematici, eroii
lui N. Filimon si ai lui Duiliu Zamfirescu erau mai mult redusi la proprieta/ile tipice ale cupiditalii unei oaibe parveniri
materiale. Prima oara and aspiratia de a se ridica, este deplasata, in literatura noastra, din domeniul pur material pe un
plan spiritual, e In cazul lui Mihnea Baiatu al lui Gib I. Mihaescu, erou inzestrat cu alte calitaci si ambitii de parvenire
deck simpla situa/ie financiara sau sociala. Mihnea Baiatu inceara o depasire de sine pe plan pur sufletesc, arivismul sau
fiind de o nobila esenta, iar structura lui psihologica mai cornplexa. Eroul lui Ion Marin Sadoveanu n'are asemanare cu ceilani deck In punctul de plecare. El este mult raai complex i
mai perfect individualizat deck eroii lui N. Filimon si Duiliu
Zamfirescu, deosebindu-se in nuaine si particularitali si de acela
al lui Gib. I. Mihdescu.
Construit dintr'o voinla extraordinara, ajutata de o inteligen/a neobisnuita, Indrumata nu numai spre practicarea afacerilor, dar si spre cunoasterea sufleteasca a oamenilor, scheletul psihologic al lui Urmatecu este imbracat intr'o Rana de
caracteristice si nuanle care insufle/esc si umanizeaza profilul
ski literar. In centrul preocuparilor de parvenire ale lui sta iubirea pentru copila sa, Amelica, pentru al carei viitor mai bun
face el toate sforprile de imbogkire. Urmatecu nu este un
egoist primar, un ahtiat de folos pentru sine. Arivismul lui are

un mobil bine determinat: el trebue sa-i faureasca fiicei lui o
zestre care sa o puna la adapost pentru totdeauna de necazurile inceputurilor pe care el le-a incercat si refuza s i le arninteasca.. De altfel sufletul lui nu e inflorit numai de aceasta iubire paterna, ci de o generozitate universala. Urmatecu este
In fond un om bun. El iubeste pasarile si cainii si florile si
chiar unii oameni au un loc in inima lui, desi in general n'are
motive sa le pastreze dragoste. El ospateaza la masa lui imbelsugata intreaga familia scrciei sale, ofermdu-si numai satisfac/ia de a-si bate joc de acesti oprosti* pe care el Ii dispre-
176
Iuete. Ironia, Urmatecu nu i-o poate reline: ea este compensaIia pe care si-o ia inteligen/a iii faIa prostiei umane. Urma-
tecu disprquele pe pro,ti i nu se poate stapani de a-i fichiui cu vorba. Este in aceasta trasatura insa i un exercitiu
al vointei sale: ii place sa-si ascuta i sa-i arate puterea i inteligenla. Ambiia lui de a ajunge bogat este dublata de aceea
de a se ciopli i de a catiga deprinderi alese. Din contactul
cu boerii Barbu el nll se alege numai cu bogalia, ci i cu apucaturi care desavaresc sufletwe pe om. In progresul sufletesc al lui Urmatecu se poate urmari progresul moral insui al
burgheziei in contact cu boerimea. Gusturile noi, care la inceput sunt simple imitaii, ajung cu timpul necesitaIi organice.
Vic lean, izbutind sa-i traga pe sfoara adversarul totdeauna,
Urmatecu tie sa fure i cu ochii i cu sufletul. La acestea se
pot adauga: o pof La de via ca extraordinar de puternica, insolita de negativul ei, groaza de moarte, al carei aspect concretizat in cadavre nu-I poate suporta; mandria de mascul doininnd toate femcile i neingaduind niciun advesar in preajma,
'Ana acolo ineat sa Lea curte i unei slute pentru a-si men-One apanagiul exclusiv de crai )). Printre aceste elemente se
desfaoara via-ca insa0 vie a sentimentelor 9i pasiunilor, a
((
ambiiiior i impulsiunilor lui Urmatecu, caracter energic i energetic totodata, nesimIindu-se bine in inactivitate, mereu neastamparat i mereu in lupta. Urmatecu e un om care face 1.6111
contient dar fara cruzime. Lipsit de scrupule morale ca i de
religiozitate, singura nelinite pe care i-o da viaIa nu e de-
ck gandul mortii, selipire neplacula mai mull, de ordin biologic deck moral.
Pentru a ilustra cu Ufl citat, un fragment din fizionomia
psihologica a lui Iancu Urmatecu, a acestui Julien Sorel roman, far& cultura, dar cu o uimitoare capacitate de asimilare
a unui nivel superior de existenIa umana, voi alege tocmai pasajul care prezinta desavarOrea lui pe plan interior. Este vorba
despre obiectele din camera boerului Barbu:
tt Pentru fiecare, Baronul se uita la Iancu
i fr sa se intrerupa, Ii mullumea din ochi i dintr'un scurt gest de inch-nare a capului, nepierzand nici pentru o clipa macar, firul cuvntului. Iar Iancu, de-a-lungul anilor, se deprindea cu fel de
fel de lucruri care sa-i impodobeasca viaIa. El le dobandea fie
cumparandu-le, fie mai simplu, din uv)are aluzii i reamintiri
facute darniciei stapanului sail. In felul acesta inva Urmatecu
mai ales saii largeasca i sa-i inobileze gustul. Si lucrurile astea
erau de toate felurile, dar printre cele dintai erau ceasornicile

de birou, cu arc puternic i bataie limpede, cu un cadrah mare
cu scrisul orelor lamurit pe el i mai ales cu tocul de piele, cu
PE MARGINI DE CART!
177
picior ce le facea sa stea ca pe un cadru. Apoi erau chiar

a din care Iancu
aceste cadre, pentru fotografii de Iinut pe mas,
nu mai vazuse pana in casa boierului. Pe la ei fotografiile fiinTelor dragi se bateau numai in perete, lumea mica si modesta
nestiind deck sa imite tarziu dela boerime felul acesta intim
si duios de a cobori imaginile pe masa dela capataiul patului
sau printre carti si hartiile de lucru. Erau apoi obiectele ajutatoare de stiin-ca zilnica, termometre si barometre, care 11 Incntau pe Iancu in curatul si. precisul lor. El le citea tare, cu
un glas dc cunoscator ce le consulta in treacat, dar cu un ton
de mulIumire si ingamfare, pe care o ureche atenta 1-ar fi prins
intotdeauna la el. Aceasta, mai ales, pentru ca sa acopere preTuirea pana la respect purtata pentru taina mecanismului lor,
neinIeles bine cand i-a fost odata explicat de baron, si uitat
dura aceea. Si peste toate acestea, mai era Inca ceva, ceea ce
Iancu a ini-eles abia tarziu: pastrarea si risipirea in jur a hicrurilor inutile, care azi nu mai au nicio intrebuint,are sau sunt
numai franturi din foste lucruri nobile si batranesti. Asa erau
narghilele, felinare mari de falaitari de sanie; bice si cojoace de
surugii; pistoale nern-cesti ce se incarcau pe la gura si mai cu
seama panopliile, cu ghioage, sagqi, baltage si iatagane 136tute in cuie pe Cate o tabla mare de lemn, acoperita cu blana
sau postav rosu. Iancu simIea ea acolo e si o mandrie si o
strasnica bogaVe de dincolo de parale. Panoplie Inca nu avea
la el acas, dar era darul pe care si-1 fagaduise de indata dura
lovitura cca mare, caci la panoplie jinduia de mult si mai aprig
deck la inelul de legatura al lui Dorodan )) (p. 208-209).
Este aci si ambilia mereu treaza, de a-si 1mboga-0. sufletul
cu necesit4 noui, dar e si acea curiozitate a omului lipsit de
cultura dar setos de a sti. Lipsit de carte, Urmatecu 10 simte
aceasta lacuna si o deplfinge dandu-si seama de ce ar fi in stare
el daca pe langd calitalile iniiscute ar fi inarmat cu puternicul
instrument de lupta pe care -0-1 d'a operele scrise si este interesanta scena cand admira biblioteca marelui avocat State
Iacomin.
Ca o replica a lui Urmatecu este Baronul Barbu, total lip-
sit de voin-Va, comod, ingrozit de orice i-ar putea complica existe/-qa sau i-ar cere efortul unei hotariri, dezinteresandu-se pada
si de ceea ce ar trebui sa-1 preocupe in primul rand, propria-i

Avere, a carei faramilare nu-1 afecteaza intru nimic. Sunt extrem de caracterizate doua scene: prima, aceea in care el ezita
sa fixeze pre-011 livezii din Pietrosiia pe care i-o vinde lui Ivan-
ciu si din lipsa de cunoastere exacta a valorii lucrului, dar si

din lasitatea de a lua o hotarire , a doua, and se sperie de revelatiile pe care Lefterica i le-ar putea aduce asupra cinstei lui
12
178
Urmatecu, silindu-1 sa se desparta de omul lui de incredere,

care vine la timp sa inlature orice dificultate prin indep'artarea
fara greutate a delatorului, incapabil de a-si formula in mod
concret acuza iile. Baronul Barbu traeste intr'o inactivitate fantomal, inconjurat de obiecte ciudate si de animale, nedespar-
lit de crgeaua Fantoche, purtata papa si in biroul ministerial

pi pe culoarele Camerii. Viaia lui nefireasca, intr'un aer rare-
fiat ca sub un clopot, nu e strahatutil deat de pasiunea lui

pentru Domnila Natalia, pasiune constanta i cimentata numai de frecvente accese de gelozie senile si de certuri repede
aplanate de inteligenla sireata i cocheta a femeii rasfaIate. El
este totusi un boer, cu un simi puternic al onoarei i cu o nesdruncinata generozitate i and Urmateeu i se plAnge ca femeia j fiica lui au fost insultate de fiul baronului, mahnirea
acestuia e profunda i sincera 0-0 cere scuze pentru greseala
baiatului intr'un fel care azi noua ne apare puIin ridicol, care
'Mgt exprima codul cavaleresc al unei intregi lumi apuse. Generozitatea lui se revarsa din plin asupra omului sau de incredere, acoperit de toate rasplalile si morale si materiale si numai slabiciunea pentru el il poate face sa uite pe batanul
Ioachim Dorodan, sluga cinstita inlaturata de Urmateeu. Totusi sentimentul nutrit lui Urmatecu nu poate inabusi demni-
tatea boierului care nu ingadue familiaritatea acestuia i reacIioneaza sever la incercarea lui de gluma nepecmisa. Barbu incar-
neaza tipul in care s'a adunat toata vlaguirea unei clase sociale indelung epuizata prin ereditate in posibilitaIile de infaptuire
ideea este cu atat mai accentuata in fiul su, reproducere

fidela a tatalui sat', intr'o varianta mai tnara, cu aceeasi apatie, intrerupta doar un moment de o scurta trezire a mndriei
boeresti, combinata cu reminiscenIa educa0ei politice capatata
la Viena, incerand o afacere cu fabrica de oglinzi, repede
abandonata. Rana si in pasiunea pentru, femeie fiul Ii seamana
tatalui, iubirea sa pentru Jurubiia reflectnd pe plan mai jos
sentimental mai pur dintre tatal lui i Domnila Natalia. Singura deosebire dintre tatil i fiu este ca pe and primul reprozinta declinul lent, al doilea precipit procesul catastrofal.
Cu tot atta grija este urmarita psihologia Jurub4i, suflet
lipsit de complicaIii si de nuanIe, ascunand o nestavilit pofta
de a ajunge, voinIa de putere rar intalnita la o femeie, rm insa
neverosimila, Neputnd sa-0 invinga adversarul, mult superior
ea se multumeste sa izbndeasca pe plan maUrmatecu
terial, consum'And averea lui Bubi Barbu. Cocheta i vicleana,
ambi%ioasa c i staruitoare, aceeasi lipsa de scrupuluri, intalnita
de obicei mai ales la brbali, o mAna. Suflet usor schinabator
Jurubi/a stie sa simuleze gingasia i tandreIa pentru a-pi ajunge
PE MARGINI DE CART!
179
scopurile, dar atunci and este sigura pe ele nu se sfieste de

a-si arata provenienta mahalageasca ajungand la situatii ca
aceea a certei dela modista. Feminitatea ei a junge chiar pana
la ferocitate, atunci and pretinde lui Bubi sa meargd la bal
desi tatal lui este bolnav, sufletul ei superficial neconsimtind
sa renunte la nicio placere. Ea pretinde si nu da nimic dela

ea. Barbatul trebue sa faca orice sacrificii, ea nesimtindu-se
obligata cu nimic fa-VA de el. Lipsita de orice urma de demni-
tate, ea jigneste si calca in picioare atunci and poate s'o faca

tot asa dupa cum suporta orice jignire atunci and n'are incotro. Genul arivist al ei se deosebeste de acela al lui Urmatecu in sensul ca pe and arivismul barbatului este indreptat
spre un Tel precis, al ei este instinctual, confuz, lipsit de un
obiectiv precis.
Ar fi greu sa insist in spatiul restrans al unei eronici asupra psihologiei tuturor personajelor, asa cum am facut-o pentru
cei patru eroi de prima marime, de mai sus. Cititorul va gasi

insa in forma umana a cartii satisfactiile oferite de o varietate
si o bogalie de individualitati rare, fie ca se va opri asupra
femeilor: Coana Mita, soIia tacuta si supusa a hii Urmatecu,
acceptfindu-i sotului pe care-1 admira toate gresalele impotriva
casniciei lor fiindca stie ca tot acasa se intoarce pana la urma,
colaboratoare energica si priceputa in gospodarie ; Amelica,
fiica ei, temperament frigid si timorat, avand o groaza, nernarturisita, de tatal ei; Domnita Natalia, boeroaica plind de
gratie si inteligenta, raspandind imprejur numai veselie si buna
intelegere; Patina, fina si tiitoarea lui Urmatecu, spioana lui in
casa Domnitei Natalia, inversunata si pasionata, dar si urmarindu-si cu mult simt practic interesele ; urita Paulina Zehi, sasoaica amorezata de Urmatecu pe care-1 urmareste cu stdruinta
caracteristica slutelor ; Mamzel Hlne, frantuzoaica superba,
ratacita, de un pacat de -Liner*, prin Romania ; cele doua fete
batrne, nemoaicele Mili si Mali, duo desuet si induiosator ;
Irma, iubita doctorului Matei &anti', a carei aparitie episodica
e marcata totusi viu de episodul lesinului ei din biserica la cununia iubitului ei cu Amelica ; fie asupra barbatilor: Lefterica, prost si apatic, scrvindu-i drept # tte de Turc* lui Urmatecu, pe a carei fiica o salveaza totusi dela moarte cu pretill vie-0i lui ; boer Lefter, zaraful chibzuit si avar ; Ivanciu,
bulgarul, om de afaceri cu posibilitati intelectuale reduse, prudent si calcular; Ioachim Dorodan, sluga credincioas, indarjita impotriva lui Urmatecu pe care-1 banueste a fi hot, om
de o religiozitate degenerata in bigotism; Panaiotache Potamiani, gazetarul afacerist, superficial, obraznic si secatura ;
Guna Licureanu, secatura de provenienta boereasca ; Procuroiul
12*
i8o
Al. Hangiu, tip calculat, urmarind calm o asocialiune sigura

In carier ; Stefan, fratele baronului Barbu, iubitor de femei si
de cai; Manolache Tared, conIopistul daco-roman, a carui carieatura a schilat-o Caragiale, om de nimic, jucarie in mainile
lui Urmatecu, Serian, casierul, imaginea clevotamentului surdomut ; Lica Schweickert si Frit caretasul, germani adusi in
Iara de Carol I si asimilali curand burgbeziei rornane careia-i

creeaza necesitaIi de confort si de civilizafie necunoscute de ea
Inca ; Tudor, capitanul, solul Jurubilei, definit prin tacere
cretina si belie ; avocatul de mare prestigiu State Iacomin;
doctorul Matei Santu ; si acel numar grotesc de circ, nebunii
lui popa Gose, apariIii troglodite si tragice, al caror destin se
Imbina ca o curiozitate neverosimila printre firele celorlalte destine. Este o colecIie de tipuri unica, al carui echivalent nu
poate fi gasit in literatura noastra cleat in literatura lui Caragiale I. Luca, Mihail Sadoveanu din ((FraIii Jderi #, Hortensia Papadat Bengescu si G. Calinescu, din (( Enigma Otiliei *
opera cu care 0 Sfarsit de veac in Bucuresti* se inrudeste si in
structura interna si in modalitatea epica.
In aceeasi masura In care este un admirabil roman social si
psihologic (( Sfarsit de veac in Bucuresti* este si un roman de
atmosfera, el reconstituind cu mult coloare si pitoresc epoca
dela finele secolului trecut, In Bucuresti. Capitala reinvie In
In forma ei de atunci si, pastrand diferenIa de timp, romanul
lui I. M. Sadoveanu se inscrie in seria de opere evocatoare a
specificului urban, analizata inteunul din numerele trecute ale
revistei de Ovidiu Papadima. Roman citadin, (3 Sfarsit de veac
In Bucuresti >> evoca din primele randuri Capitala, asa cum se
Infalisa ea pe vremuri, ca fin tang mai mare. Si in acest
caracter de evocare intra si meritul artistului, atmostera nepu-rand fi redata decat prin mijloace artistice deosebite. Din
primele randuri ale carlii darul de scriitor, inzestrat cu intuilia
plastica a realului si exprimarea lui ca atare, se desprinde cu
putere:
43 Acolo unde astazi, In inima Bucurestilor, e o rascruce de
strazi si tramvaie numeroase, pe la sfarsitul veacului trecut era
o ulip abia insemnatd, printre livezi i maidane rar imprejmuite, inchipuita numai pe o singura lature de-a-lungul careia
se insirau cateva loeuince razleIe.
43 Binale si temelii de o parte, scormonind un pamant afanat si apos, dospit din vechi depozite de balegare dela marginea orasului, iar de cealalta, eat prindeai cu ochiul, nuci,
meri, salcami si tei, incurcali in crengile lor, pe deasupra zaplazurilor pe jumatate putrede si daramate. Primavara era numai
floare alba s'i mirositoare, iar iarna, pe sub pomi, zapada groasa,
PE MARGINI DE CARTI
181
cu haimanale zgomotoase si caliva belivi adormili de Craciun

si Lsata Secului.
0 Pe partea cladirilor, dintre locuintele scunde si soldii, se
Inalla de curfind casa lui Iancu Urmatecu, alba si noua, patrata,
cu acoperis de tinichea rosie, cu geamuri mari la catul de sus,
trei trepte de piatra slefuita la intrare si fiare pfintecite la
ferestrele subsolului. Abia de ckeva luni fusese lsata din
mistrie )> (p. 7).
Asa incepe romanul. Si scriitorul continua cu trasaturi descriptive fra gres, cu o pen4a apasata, evocnd strazi si interioare, siluete si realitaIi ale vechiului Bucuresti. Nu ma pot
opri de a nu cita Inca un pasaj caracteristic:
0 ...Dela ei de acasa, din capatul de lnga apa al Podului
Mogosoaei, coti pe malurile DmboviIei, uncle caruIele venite
de cu noaptea In oras, poposisera. Un f el de tArg se insirase in
strada printre paie risipite, aduand un miros de sat in care
cosuri cu ,oua usoare si limpezi, donili cu bradul din care erau
facute Inca ud si verde, sopa* cu Iesatura aspra si batatoare
la ochi, se intindeau printre pasii calatorului, ca o pia-VA ce nu
incapea in Piata Mare inspre care Bubi se indrepta acum. Pe

dreapta si pe stanga erau numai marfuri; din ele se umpleau
cu vArf cosurile oltenilor, ce porneau apoi pe strazi, cu gura
mare, plescaind de pietre talpile goale. Erau acolo de toate.
Maldare de dovlecei cu floarea galbena, frageda si nerupta ;
morcovii lemnosi si caramizii; cartofii cu miros de pamnt;
verze infoiate, tighelite pe frunze, cu picaturi de roua ; ciresi
sticloase ; crapi cu burIile pline de icre, cu arama pe solzi si
cercuri rosii imprejurul ochilor rotunzi ; lini pamntii cu o mireazma de iaz ; plevusca buna de ciorba, bibani de saramura,
si cosuri multe cu 05i pe ele, sub care Iopaiau si cotcodaceau
gainile in mirosul lor inecacios de pene si praf # (p. 120).
Este in paginile descriptive ale lui Ion Marin Sadoveanu
o viziune picturala a vielii, relinuta si sobra, dar cu linii net
delimitate si colori armonioase. Scriitorul realizeaza in buna
masurd descrierea, pe care romanul contemporan a trecut-o in
magazia de rebut a elementelor literare, dar pe care stie sa o
foloseasca I. M. Sadoveanu, alternnd-o cu pasajele de naraliune
si acelea de analiza sufleteasca. Cred ca apropierea care s'a
fdcut intre Ion Marin Sadoveanu si 0 Craii de Curtea Veche )>

ai lui Matei Caragiale nu st in picioare, latura evobativa nefiind
suficienta pentru o comparalie. Proza lui Matei Caragiale este

mai mult muzicala si substanIa operei lui de un amarui parfum
moi bid, ideea lui e de a accentua delirul unei lumi, crepusculul unui mod de a fi, pe and I. M. Sadoveanu este plastic
si analitic, romanul sail se axeaza pe elanul unei lumi care se
182
RRV1STA FUNDATIILOR REGALE
naste si al unui mod de a fi care se formeaza (ceeace 11 apropie

mai mult de Enigma Otiliei a lui G. Calinescu).
Artist prin Ingrijirea meticuloasa a stilului cioplit pand in

cele mai mici amAnunte ale prozei, Ion Marin Sadoveanu este
in aceeasi miisur artist prin grija cu care i-a construit romanul,
arhitectonic, punand fapte i detalii la locul lor, acumulandu-Ie
dupa legi de simetrie bine studiate, dovedind o luciditate netulburata nici un moment, uneori deadreptul enervanta. E poate
singurul defect ce i se poate atribui carii, acela de a fi fost

prea mintrcios construita, prea intenlional plamadit, cu prea
mulfa inteligenr compusd. Raliunea pare a fi condus talentul
scriitorului prea rigid si prea matematic, neingaduindu-i sa-si
ia elanul liber, nu sa se abata niciunei fantezii capricioase.
Totul e calculat parca cifric, cu rigla i echerul i totusi acest

constructivism de sorginte pur intelectuala nu izbuteste sh inabuse forIa de via-ta a cdrIii ci numai s o indrume i sa o
conformeze i nicio urma de artificiu nu abureste oglinda lirnpede a realitaIii. In Ion Marin Sadoveanu se contopesc: un
epic intuind viaIa cu o patrundere maxima i un mestesugar
prelucrand in lumina rece a raIiunii materialul real in forme
echilibrate i geometrice. De aceea pe langa spectacolul concret
al expresiei epice, romanul sat' da i impresia de teorema cu
desfasurarea calma i cIara a ceeace este dat de demonstrat.
Este la romancier un exces de artistism care ne pare nefiresc
poate intr'o epoca In care am fost obisnui/i cu modalitali de
expresie derivate din intuilionism i subconstient.
Nu e mai pulin adevarat ca <Sfrit de veac in Bucuresti
este o carte de mari realizari epice si Ion Marin Sadoveanu
se inscrie printre romancierii nostri cei dintai, imediat alaturi
de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat Bengescu 0 Gib. I Mihaescu, ca si de acel unic roman Enigma
Otiliei al lui G. Calinescu. Trebue semnalate Ai refinute scene
ca : masa in casa lui Iancu Urmatecu, cu participarea rudelor
neves tii
sale si aparilia bufona a nebunilor lui Popa Gose;
momentul in care Urmatecu 11 santajeaza pe Ivanciu cu serisoarea pentru a obline un comision mai mare de pe urma medierii cumpardrii livezii dela Pietrosica ; jocul de loton la care
participa i Paulina Zehi i and Urmatecu 11 batjocoreste pe
Lefterica ; razvratirea acestuia i incercarea de tradare descoperita i dejucata de Urmatecu ; disculia dintre Bubi i Urmatecu privitor la fabrica i triumful celui din urma ; cearta dintre
coana Mita, Amelica si Juribio la rnodista ; momentul and

baronul Barbu Ii cere lui Urmatecu scuze pentru jignirea adusa
; moartea spaimantatoare a lui
de Bubi la modista coanei
Dorodan venit sa-1 &eased pe Urmatecu absent de acasa
Ai
PE MARGINI DE CART!
183
sfasiat de caine sub privirile disperate i neputincioase ale batranei paralitice dela fereastra ; cearta lui Urmatecu cu Pauna,
la movie, bataia femeii i apoi fuga acesteia prin viscol ; boala
si apoi moartea baronului ; incercarea de mituire, nereusita, a
procurorului; momentul de disprq al lui Ivanciu care intaln:nd pe Jurubila scuipa in faIa ei; rdzbunarea lui Urmatecu
imptariva bulgarului asupra caruia asmute pe nebunii lui popa

Gose ; nunta Ameliei, reprezentand culmea atinsa a amb4iilor
lui Urmatecu; Si in sfarsit scena finala care trebue neaparat
citata. A doua zi dupa nunta, Urmateeu Ii incarea in brecul

lui Fri pe cei mai intimi, rude si prieteni pentru a merge sa
petreacd < la iarba verde
,.
o De departe, Paulina Z ,hi vazu ea se pregatesc de plecare.

Inirna ei, dornica de veselie, o mana hispre petrecerea aceasta
care avea sa se lungeasca undeva, in aer liber. Iar dragostea
ei pentru Iancu, acum, dupa ce nu 1-a mai vazut o noapte

intreaga, o ispitea sa piece la drum. De aceea alerga pe cat
putu, pe picioarele ei grele i indurerate sa ajunga la brec.

< Cand a lost lang scara, Urmatecu tocmai se pregatea sa
urce pe capra sa ia hurile. Statea cu mainile prinse de trasued, taindu-i drumul Paulinei. Ferneia se apropie de bratul lui
prvindu-1 gales si rugator. Par'ca ar fi vrut sa spuna; 4 Ia-ma 1 .
Barbatul se uita lung la ea, de data aceasta lard nicio umbra

in ochi i deodata cu o zmuncitura:
Nia urato fi zise, dand-o la o parte cu cotul. i razand,

sari sus de pe math' struni halurile si porni.
a i pocnind din biciu el o lua inspre Herastrau, sa scoatil
soarele din lac, de fericit ce era (p. 477)
Cruzimea badarana a masculului satisfacut e toata in acest
gest brutal si in aceasta replica in care se &este Urmateeu.
Despre romanul lui Ioc Marin Sadoveanu e greu sa ispravesti de scris El va da loc la multe discuOi i comentarii cu
cat va trece timpul, deoarece este printre cele cateva opere
epice de capetenie ale literaturii romane. Ceeace am vrut sa
subliniez si nu stiu daca am reusit, in cadrul modest al cronicei
literare, este caracterul de fresca sociala i psibologica monu<
mentala al operei. o Sfarsit de veac in Bucuresti este un inceput

de cariera echivaland cu un apogeu.
OCTAV ULUTIU
184
0 TEORIE A ISTORIEI LITERARE

Dac o parte din polemicile deshintuite cu prilejul aparitiei
unor destul de recente lucrhi de istorie literar5 au avut darul
s pund in lumin6 o lips6 de calm, indispensabil controverselor
de idei, caracteristidi unei bune prti dintre participantii la discutie, nu este mai putin adevArat cg o asemenea desbatere a avut
si o lature net pozitivd. Poate niciodat nu s'a discutat mai mult
la noi, ca in ultimul timp, despre subiectivitate i obiectivitate in istoria i critica literard i despre conditiile proprii ale
a cestor dou5 perspective de valorificare a fenomenului literar,
cu toate notiunile i cortegiul lor de implicate estetice. Evident,
prin provocarea unor asemenea discutiuni, urmate de respectivul
lor proces dialectic, s'a realizat un progres, ca orice trecere dela
empirie, la controversa i incercarea de fundamentare a unor
principii generale, universal valabile, in cazul nostru, in domeniul
estetic. Succesul ar fi fost desAvArsit, dac s'ar fi ajuns la un acord
oarecare intre punctele de vedere in discutie. Chiar i asa, simpla
definire de pozitii, cu clarificarea atitudinei respective, este si ea
notabil, Inl9snindu-ne in multe privinte cunoasterea teoreticd a
desbaterii de care pomeneam mai sus.
Fdr a intra in prea multe amnunte, adeptii istoriei literare,
conceput la modul traditional si universitar, ca o intreprindere
pur tehnicA, bazafa pe laborioase cercetilri de izvoare, influente, circulatie de teme, bibliografie in josul paginei, etc.,
cu excluderea aproape totalii a criteriului estetic, au reactionat
energic la aparitia unor studii care ilustrau o metod5 diametral
opus. Autorii lor, frir5 a nega necesitatea pregairii istorice,
puneau accentul exclusiv pe criteriul pur estetic, concepand istoria

literarrt in functie de o scar5 de valori. Operatic dublA, de istoric,
dar i de critic literar in acelasi timp, de natur a provoca, atAt
prin ostentatie, dar mai ales prin propunerea unui termen hotilrit
antitetic, reactiuni dure.
In fond, ceea ce s'a petrecut la noi, reprezint o reluare, in

cadrele unei culturi mai mid, a unei rsundtoare discutii internationale, care a avut loc acum dou decenii, cnd studiile de
istorie literarii se orientaser aproape total spre investigatia pur
istoricd i arhivistic5, sub inraurirea decisivA a metodei sorboniene si a venerabilului s5u maestru Gustave Lanson,
Prestigiul culturii franceze, comoditatea metodei i neobligativitatea unei vocatii critice oarecare, generalizaser astfel de
procedee intr'o mrisuril ne mai intalnit in alte discipline. Este
meritul unui valoros critic si istoric american, J. E. Spingarn,
autor, intre altele, a unei History of literary criticism in the Renaissance (1899), des citat de pild5 de un specialist de talia
185
lui Croce in partea istorica a Esteticei sale, care sa fi reactionat

cu hotarire contra aplicarii prea riguroase a unor procedee
de studiu ce anihilau orice desfaurare a emotiei artistice, fie
cat de recluse. Polemica dusa in paginile sobrei The Romanic
Review (1927-1928) a interesat pe multi esteticieni ,i. istorici
literari de pe ambele continente, in special francezi (D. Mornet,
B. Fay, F. Baldensperger, P. van Tieghem), care au participat
cu diferite contributii i precizari, uncle remarcabile. Nu este
locul unei intrari in amanunte. Fara ca partizanii estetismului absolut sa fi realizat un triumf complet, s'a evidentiat
i recunoscut partial, in cele din urrna, necesitatea unui contact
mai activ cu textul literar, realizandu-se conditiile unei autenticizari a reactiunilor critice, operatie care in fond sta la baza
criticei literare.
Reflexe din atmosfera unor asemenea discutii au ptruns i la
noi, putere circulatorie avand mai ales contributiile franceze.

Unilateralitatea izvoarelor de informatie reprezinta insa o deficient tipica i astazi nimeni nu mai poate aspira la o cunoatere
deplina, utilizand doar eternele referinte franceze. Este clar ca,
limitandu-ne doar la un singur sector linguistic, ne pot scapa studii
valoroase, intarziind sau anuland chiar eforturile noastre de documentare. 0 situatie aiploaga a putut fi observata chiar in directia
discutiei de fatil, in cfire a fost citat numele autoritarului Lanson,
cu omiterea insa a unor contributii nu mai putin interesante din
multe puncte de vedere.
Un puternic sprijin acordat pozitiei estetice vine, in aceasta
ordine de idei, pe linia controversei istorism-estetism, din partea
unui istoric i. estetician ceh, Ren Wellek, bine introdus intre
altele in istoria literaturii engleze i autor al unui Kant in England.
Studiul sail ce ne preocupa acum: The Theory of Literary History
(4Travaux du cercle linguistique de Prague , vol. VI, 1936, pp.
173-191) reprezint una din cele mai serioase incercari de fundamentare teoreticd a istoriei literare ca disciplina strict estetica
, filra a anticipa asupra precizarilor de detaliu i a concluziilor,
credem ca procesul referitor la aezarea discutiei pe baze exclusiv
ideologice O. la definitiva concepere a istoriei literare organizata
in jurul unei scari de valori pare a fi aproape deplin c4tigat. Si
aceasta cu atat mai paradoxal, cu cat studiul pornete dela o

serie de premize estetice, unele destul de neconvingatoare. Situatia
a fost totui posibila, deoarece diferitele compartimente ale cercettirii nu se bucurd de o corelatie prea stringenta i in plus vala-
bilitatea unor observatii finale, referitoare la identitatea structurala dintre criticd i istorie literara, acelea care pentru noi
prezinta o importanta deosebita, nu depind decat intr'o masura
foarte redusa de postulatele initiale.
186
Faptul ea' teoriile co1ii linguistice dela Praga, aI carei reprezentant este si Ren Wellek, s'au bucurat de succes in uncle cercuri filologice, apnea te si la analiza valorii acustice a cuvintelor,
nu este totusi de natura a imprastia Un anume scepticism initial
din partea esteticianului. Era de altfel nu prea greu de observat
acum un amestec destul de eclectic de reminiscente crociene,
dar mai
axiologice prin introducerea notiunei de valoare
ales de teorii tipice conceptiei sociologice a limbajului, ilustratii
dc Saussure. Distingand in opera de arta intre < semn , structurd
si valoare i concepand la randul stiu acest semn alcatuit dintr'un
simbol scnsibil creat de artisti, la care se adauga o semnificatie * (denumit i obiect estetic ) operanta in constiinta colectiva, a publicului deci, acesti esteticieni au anulat dinteodata
toate castigurile crocianismului, cu respectiva discriminare dintre
intuitie i expresic, aruncandu-ne din nou in nesiguranta.
Prin faptul ca expresia capata acum denumirea d.c semn ,
procedandu-se mai departe la o analiza strict forrnala a componentelor sale, se deschide prin aceasta poarta tuturor analizPlor
pur exterioare, in materie de poezie studiindu-se acum valoarea
estetica intrinseca a cuvantului, semnul adecvat al artei literare, intelegire de natura a pasiona pe unii cercetatori. Pe alte
CA, Grammont sustinuse acelasi lucru, desi valoarea acustica a
cuvantului realizeaza numai o parte din emolla poctica, acest
filolog i discipolii sii apropiindu-se mult de teoreticianii inefabilului. In plus, prin noua acceptie data notiunii de structurd
semnificatie a simbolului sensibil in constiinta coartistica'
se realizeazd Si o anumita confuzie, in afard de sublilectiva
nierea unui dinamism care va interesa in alta parte. (cf. Jan
Mukafovsky: L'art comme fait semiologique , Actes du huitieme

conores international de philosophic, Prague, 1936, p. 1065-1072
si Mieczyslav Wallis-Walfisz: L'art au point de vue semantique ,
Deuxieme congres international d'esthetique et de science de l'art,
vol. I, Paris, Alcan, 1937, p. 17-21).

Fatil de aceasta conceptie semantica a artei, pozitia lui Ren
Wellek este destul de fidela. Esteticianul va pastra liniile generale
ale teorici de mai sus, inlocuind doar cativa termeni i (land o

noua acceptiune altora. si pentru ficn Wellek arta este in functie
de structuri , semn ( meaning ) i valoare . Respingand
vechea dicotomie intre un fond indiferent esteticeste i o form
activ esteticd, precum i conceptul de forma interna cercetatorul va denumi sub eticheta de structuri toate elementele
dinteo opera de arta capabile de a juca un rol estetic, catalogand
pe celelalte drept simple matei iale (p. 177). Structura va fi
privita deci ca un concept totalizant, cuprinzand atat asa zisul
fond )) cat i respectiva forma organizate intr'un scop artistic,
/ 87
opera de arta fiind in acest caz considerata ca un o dinamic sistem

de semne, sau drept structura semnelor servind unui scop specific
estetic * (p. 177). 0 problema se deschide si cu privire la precizarea conditiilor de semnificare si de existenta ale operei de arta,
care nu poate fi confundata cu simplele o reactiuni provocate in
constiinta* individuala , in contemplator deci, cu o purd stare de
spirit a creatorului, ori a constiintei colective, ea necesitand o
anumit materializare * (p. 178-180). Termenul nu este prea
fericit
de altfel intreaga aceasta parte a expunerii este cam
prin el intelegandu-se dobandirea de eficienta comunicabild, ceea ce in cazul artei literare ar fi echivalent cu limconfuza
baj ul .
Toate acestea erau mai mult sau mai putin cunoscute, mai
mult sau mai putin acceptabile, dintr'o perspectiva estetica opusa
sau adecvatd. Este de notat totusi ca., dui-A o asemenea analiza
a o semnificatiilor operei de arta, Ren Wellek va acorda o im-
portanta deosebith atitudinii
de valoare ,
recunoscand
&,
inteadevar, in procesul critic, operatia separarii analizei de valorificare nu este posibild. Prin simpla recunoastere intr'o opera
de arta a unei structuri oarecare, prin insusi acest fapt noi implicarn si o judecata de valoare (p. 180). In felul acesta este clar
ca nu se poate concepe nicio operatie de natura a surprinde unei
opere elementele sale valabile esteticeste, Fara o proiectare valorificatoare din partea celui ce o contempla. Cu stabilirea acestei
ultime conditii, sistemul lui Ren Wellek se inchee, el refacand
cu mici modificari toate tezele esteticei semantice kfatisate mai
sus. Respingandu-se atat conceptia unei scari absolute. de valori,
prin recomandarea unei raportari continui la obiect, precum si
eventualul subiectivism exagerat, opera de arta va fi supusd asa
dar unui proces analitic, in care vazutele puncte de vedere vor
varia. Studiul o structurii , o semnului si valorii vor alterna,
aceste pseudo-criterii nefiind de fapt cleat niste aspecte ale unei
singure probleme centrale referitoare la analiza operei de arta.
Bazele teoretice ale criticei literare sunt in felul acesta deja puse.
Perspectiva estetica de mai sus va primi in consecinta si un nou
nume, Wellek creand astfel termenul de o perspectivism , menit
sa inlocuiasca o semantismul sau structuralismul , peste care
insa nu aduce aproape nimic nou (p. 181).
Plecand dela aceste premize, unele discutabile, altele juste,
dup cum am avut prilejul sa observdm, este ticianul va pasi

de abia din acest moment la adevarata desbatere a Troblemei
sale. Ramane 'MA de pe acum drept un bun castigat necesitatea
sprijinirii teoretice a discutiei, fapt care s ne ingadue ferma
deducere a cazurilor particulare dela niste principii generale deja
admise, precum si evidentierea importantului rol jucat in analiza
x83
operei artistice, deci si a celei literare, de care judecata noastra

de valoare, ale carei caractere ( subiectivitate , pseudo-universalitate, etc.) ne sunt de mult cunoscute din estetica. Precizarile
ce vor urma nu se vor sprijini pe alte constatari.
Respingand dela inceput din mijlocul preocuparilor de istorie
literard studiul relatiunilor dintre creator, opera si respectivul
mediu social, ca fiind ir levante si imposibil de precizat in ter-
meni siguri, Ren Wellek n'a putut totu0 sa se mentina prea

mult timp pe o pozitie exclusiv estetica. Valoarea fiind eterna,
arta ca atare nu poate avea istorie. Ea este vesnic prezenta. Astfel

conceputa, istoria literara apare ca un non-sens, ca o contradictie
In termen. In plan absolut, toate creatiile literare coexista, istoria
literara fiind In acest caz pusa in situatia paradoxala de a ne oferi
numai o cunoastere a prezentului, a omni-prezentului, a eternului
prezent (p. 182), ceea ce duce la insasi desfiintarea conceptului
de istorie , conditia lui intimd evolutia disparand. Estetismul exagerat a fost 1110 corectat printr'o raportare la cateva
date ale esteticei perspectiviste analizate mai sus. Concepan-
du-se arta ca un sistem de structuri si de norme, aldturi de
i neuitandu-se acceptiunile semantice ale fiecarui

termen, era firesc s se includa acum i posibilitatea unei
deveniri istorice.
Evident, valoarea literard a unui poem, In masura in care
semnifica pentru noi creatie pura, apare inatacabild fata de scur-
valoare,
gerea timpului. Structura Ii sa Irish' este dinamica, prin aceasta

cleschizandu-se poarta i unui anumit studiu evolutiv. Ea evo-
lueazd dealungul istoriei, trecand prin spiritul atator cititori,

critici sau artisti. Opera de arta prin urmare este In acelasi timp
eterna , intrucat Ii mentine identitatea sa initiala, i cistoric , deoarece parcurge o anumita evolutie, care poate fi urma-
rita (p. 183). Aceastd structura la randul sdu nu poate fi insd

disociata de valoarea respectiva. Simpla izolare i analiz6 a unei
opere de arta implica in sine in mod firesc i o judecata de valoare,
desi aceasta operatie efectuata asupra unei creatii apartinand
trecutului nu mai poate semnifica exclusiv o simpla reactiune personal, ci o serie de judecati individuale suprapuse. Se realizeaza
astfel i o punte de trecere spre asa zisa obiectivitate termen
care, in mod curios, nu este deloc utilizat de Ren Wellek din
acest examen prelungit iesind biruitoare doar operele de valoare,
ratificate de finul gust al generatiei respective. Cu toata aceastd
disociere dintre eternitatea> i istoricitatea * unei opere oarecare, s'ar putea totusi obiecta ca, In fond, studiul istoricitatii, astfel
conceput, intereseaza foarte putin sau chiar deloc In raport cu o
analiza pur estetica, renuntandu-se asa dar la niste operatii cornplimentare i in cele din urma inutile. Unii esteticieni au procedat
189
chiar in consecint5, reducand istoria literard la critica literara,

la esseul critic abia inseriabil.
Aceasta ar fi urmarea fireasc6 a unui estetism consecvent si
intransigent. Nefiind ins un simplu critic, ci un estetician, adicA
un teoretician in cutare de principii universal valabile, Ren

Wellek s'a strduit s obtin pentru istorie cat mai mult teren
posibil. Si in cele din urmii reuseste, dupd ce in prealabil fuseserd
analizate punctele de vedere deja indicate in procesul de valorificare critic, abandonandu-se atat criteriul clipei actuale, cat si
cel contemporan cu producerea creatiei respective. De fapt, sin-
gurul criteriu valabil esteticeste este acela al sensibilitatii criticului. Practice insd demonstreazil imposibilitatea unei complete
izolri intre pura reactiune a facultatii noastre estetice i celelalte
facultati, astfel ea" evitarea atat a relativismului cat i uscatului
dogmatism se recomand dela sine. Fara' a face precizari mai
ample, cu privire la echilibrul dintre termenii schitati mai sus, al
Carta secret este detinut de talentul critic al fiecaruia, esteticianul
se va gasi pe o pozitie analoag5, o solutie de compromis fiind
indicata (p. 185).
Ajuns la acest punct indicarea modalitatii de judecat
importanta problem6 care astepta de mult timp o 'rezolvare se
precizeaz5 de abia acum. Trebuiau studiate care sunt anume
posibilittile desvolt5rii istorice ca atare si care sunt in special
conditiile particulare ale evolutiei frumosului literar, al cgrui
object de studiu sA devin51 modalitatea istoric respectiv. Simpla
operatic de cronologizare incetand de mult vreme s mai satisfacd
pe cineva, era firesc ca Ren Wellek sd recurgd in aceastd situatie
la conceptul mai adecvat si mai cuprinzator de ciclu sau de

serie , analiza constituirii acestor serii * literare insemnand
probabil contributia cea mai insemnata din intregul studiu. Ope-
ratia nu era din ccle mai usoare, anumite dificult4i teoretice
trebuind invinse Tried dela 'nceput. In special ap5rea dificild concilierea atitudinii de valoare , cu aceea de evolutie i deci
de istorie aparent heterogene. Sprijinindu-se pe constafarile
anterioare, esteticianul a putut totusi realiza un acord, impasul

principal fiind Inliiturat.
Pentru aceasta, printr'o analogic cu biologia, s'a recurs la
ideea de evolutie catre un scop specific, subliniindu-se faptul c
fdra teleologie conceptul de evolutie nu este posibil (p. 188).
Nu intereseazd atat schimbarile produse in decurgerea timpului,
cat directia de desvoltare a seriei respective, finalitatea ei interioar. Aplicat in domeniul ce ne preocup5, aceastd intelegere
va duce la incheerea c istoria si deci i cea literati nu se
va preocupa numai cu individualizarea valorilor generale ca pure
is esente , date odat pentru totdeauna, ci si ea la randul su va
190
fi productitoare de noi valori, lumea lor Hind intr'o vesnicti devenire. Numai prin sensuri intuibile cu ajutorul unei scari de valori, evolutia istorica poate fi descoperitti (p. 189), valorile literare precizandu-se pe masura ce noi ne putem da seama de directia
specifica a seriei respective (secol, perioadii, cprent, etc.). Dup
cum scriile de desvoltare se constituesc printr'o referire la valori,
tot asa aceste valori apar numai la o examinare a acestor serii
(p. 189). Procesul analizat mai sus se va desfsura intr'un cerc

inchis, perfect logic de altfel: materialul istoric fiind selectionat,
raportandu-ne constant la valori, structurile respectivet la rndul
lor incluzand aceste valori, evolutia in timp a acestor structuri
va atrage dupti sine in mod necesar i desvoltarea istorica a valorii
conjugate. Procesul istoric se constitue in felul acesta cu ajutorul
scarii de valori, in timp ce scara de valori va deriva in mod obligator din acest proces istoric. Cons tatarea aceasta este esentiala,
pe ca sprijinindu-se intreaga teorie, istoricul literar empiric si

farti spirit filosofic, inainte de a o respinge, trebuind sa parcurga
atent si integral demonstratia anterioard. Odata stabilit faptul
ea istoricul literar nu se mai poate dispensa de judecatile estetice,

perceperea directiei do desvoltare a seriei literare studiate necesitand o continua referire la valori, separatia arbitrartt care exista
intro domeniul istoriei i criticei literare dispare dela sine. Identitatea structuralii dintre criticul si istoricul literar ne este in felul
acesta dovedita, In ciuda eventualelor proteste, relevarea acestei
identitali constituind un alt punct merituos al cercetarii de feta.
Coca ce altii intuisera in mod nemijlocit, Ren Wellek demon-
s treaza teoretic, concluziile sale putand fi oricand invocate in

discutia de care aminteam la inceputul acestor pagini. Daca o
deosebire substantiala nu exista intre aceste douti domenii cu
privire la evaluarea artistica, o diferenta specifica va exista totusi
cu privire la delimitarea obiectului de cercetare: ...in timp ce
criticul este preocupat de o singurti opera de arta si de un singur
autor, istoricul literar aspira la studiul desvoltarii artei literare *
(p. 191). Sintetic cum este formulata, propozitia aceasta ar avea
nevoe de cateva clarificari: se In telege prin desvoltarea ( development ) artei literal e numai evolutia mijloacelor de expresie,
a procedeelor de arta deci, sau o succesiune de valori grupate in
serii? Iat ceea ce esteticianul nu ne spune cu preciziune, %and

parch" sa se inteleaga c prima ipotezti ar fi cea mai indicatti, desi
din intreaga expunere de 'Ana acum s'ar fi dedus cu probabilitate
cea de a doua ipoteza.
Indiferent de solutia subinteleas, este remarcabil faptul ea
se pune Inca odata cu botarire accentul pe criteriul pur artistic,
scotandu-ne dintr'un pseudo-scientism neconstructiv i neadecvat,
generalizat atat la noi cat i aiurea. Fie ca istoricul va urmari
Igi
evolutia laturii pur formale a acestei arte, fie ca, dup cum s'a
mai procedat, sunt urmarite doar valorile realizate in decurgerea
timpului, rezultatul va fi acelas,i i. el nu poate fi cleat o mai justa
percepere i intelegere a frumosului literar. Dac la noi astfel de
idei au aparut unora cu desavarsire revolutionare, strabaterea

unui studiu merituos cum este acela al lui Ren Wellek, care
promoveaza o conceptie similara, le va dpi desigur destul de
mult din focul primului entuziasm. Si acest estetician ceh nu este
in strainatate un simplu izolat.
In sfarsit, aratandu-ni-se cum literatura ca arta s'a desvoltat,
mai intai in cadrele unei natiuni i apoi in concertul natiunilor,
o istorie comparativ reala a literaturilor, care sa nu fie numai

o simpla colectie de fapte, de influente sau de migratii de motive,
va putea fi scrisa cu destule anse de succes de abia atunci (p. 191).
In feluI acesta i problema comparatismului capat o rezolvare,
de natura sa atraga mai mult pe criticul literar ca pada' acum,
indicandu-i-se posibilitatea evaddrii din simpla eruditie.

Aceasta ar fi modalitatea istoriei literare vazutd prin prizma
unei estetice care, alaturi de cateva insuficiente, face totu*i loc
posibilitatii de constituire i de disociare a valorilor, pentru noi
fapt de o importanta deosebit. Privit insal in absolut, o astfel
de istorie credem totu.si ca nu ar fi posibili. Opera de arta reprezinta, in ceea ce are ea mai particular, o individualitate perfecta,
irepetabili, independenta atat fatal de trecut, cat i de creatiile

viitoare. Ea fiind data odata pentru totdeauna, modul ei indicat
de cercetare nu va fi in consecinta cel istoric , ci doar cel monografic . Astfel se explica pentru ce majoritatea estetilor i. cbiar
a creatorilor s'au al-a-tat indiferenti la istoria literari s,i tot pentru
ce, datorita ratiunilor expuse mai sus, un Benedetto Croce res-
pingea posibilitatea fundarii istoriei artelor .si deci i a celei

literare, pe care o concepea la modul analitic, sub forma de monografii independente.
Evident ca progresul continuu era i el negat, fiind recunoscuta
doar existenta unei anumite desvoltari, in interiorul fiecarui ciclu

istoric, ceea ce duce tot la concluziile lui Ren Wellek. 0 istorie
literard perfect valabili nu se va putea constitui in cele din urma
deck in jurul acestor propozitii fundamentale, gasindu-se moda-
litatea de studiu a intuitiilor irepetabile, in legaturi cu cadrul

lor ciclic de manifestare i desvoltare.
ADRIAN MARINO
192
0 ISTORIE A FILOSOFIEI
CONTEMPORANE ITALIENE
Nu credem sa gresim afirmand ca unul dintre cele mai importante evenirnente ale anului 1942 in campul filosofic a fost reprezentat prin opera Il Seco lo XX a lui Michele Federico Sciacca,
editata in doua volume in editura Bocca din Milano. Primul volum
(p. 767) are drept titlu Dal pragmatismo allo spiritualismo cristiano
(Dela pragmatism la spiritualismul crestin) i inmanunchiaz pe

filosofii acestei prime jumatati a secolului din Italia. Al doilea
volum (p. 204) este dedicat istoricilor si eruditilor filosofiei si mai
contemporane, care singura contine
cuprinde Bibliografia
220 de pagini.
Autorul lucrarii, Michele Federico Sciacca, titular al catedrci
de Istoria filosofiei dela Universitatea Regard din Pavia, este
i unul dintre cei mai

printre cei mai tineri este nascut in 1908
fecunzi scriitori de filosofie din Italia. Pentru insemnatatea lucrarilor sale stiintifice, pentru multiplicitatea initiativelor culturale
luate, poate fi considerat ca una dintre personalitatile cele mai

de seama din Italia de astazi in campul studiilor universitare.
Despre aceasta lucrare, cu o adanca viziune, care constitue o
puternicd unealt stiintifica pentru cunoasterea Italiei actuale

in campul filosofic, se peate vorbi in dou moduri. In primul rand,
studiind inspiratia acestei opere in relatie cu acel spiritualism

critic sau spiritualism crestin , pe care autorul 11 profeseazd,
asezand-o in cadrul curentelor filosofice italiene, sau limitandu-ne
sa discutam asupra acestei opere ca o unealt tiintifica, indicand
in mod amanuritit continutul. In aceasta situatie, ne vom limita sa
instiintam pe cititor urmand acest al doilea criteriu de caracter

informativ.
Opera se deschide cu un capitol dedicat pragmatismului italian
al urmatorilort G. Vailati, M. Calderoni, G. Papini, si G. Prezzolird,
G. Cesca si P. R. Troiano, i constitue una dintre cele mai izbutite
originale cercetari ale autorului i o pretioasa contributie spre a
intelege originalitatea pragmatismului italian, profund deosebit de
cel anglosaxon. Urmeaza un studiu (cap. II) asupra Modernismului,
care a provocat la timpul sau in Italia un viu interes, deoarece se
trata mai mult ca o miscare culturalt-religioast, cleat filosofica.
0 larga tratare este rezervata <Spiritualismului realistic al lui
Francesco De Sarlo Si scoalei sale.

Sub titlul Evolutia pozitivismului i fenomenismului (cap.
IV) se cerceteaza scoala pozitivista i produsul revizuirii sale critice.
Dela fictionalismul lui G. Marchesini, elevul lui Ardigo, la

realismul spiritualistic al lui G. Tarozzi, la vitalismul finalistic
0 ISTOPIE A FILOSOVIEI CONTEUPORANE
193
al lui E. Rignano la filosofia stiintei a lui A. Pastore si F. Enri-
ques, miscari dintre acelea care au desteptat interesul in mod

deosebit in Romania, la realismul pur al lui C. Ranzoli, la realismul absolut al lui E. Troilo, la fenomenismul lui Cosimo Guastella. De asemeni, In acest capitol sunt tratate cercetarile morale
ale lui L. Limentani i axiofenomenismul lui C. A. Sacheli, Vara
sa mai numim studiosii Filosofiei Dreptului.
Un alt capitgl. (cap. V) este dedicat evolutici neocriticismului.
0 tratare deosebit de ingrijit i depling este facuta aici despre
opera lui F. Masci, care a avut in M. Maresca un discipol i un urmas.
In legatur cu formele neocriticismului sunt alesi unii ganditori

care au lasat o urma in campul studiilor pedagogice : G. Vidari, G.
Della Valle, R. Resta, care astazi conduce Revista pedagogica; E.
Iuvalta. Mai sunt studiati metafisicienii esteticei i religiei, A.
Baratono, A. Renda, M. M. Rossi. Indreptandu-se spre a trata

curentele idealiste, Sciacca deosebeste idealismul critic de acela
transcendental. In cap. VI, inchinat idealismului critic, autorul
studiaza pe Bernardino Varisco, una dintre cele mai marl personalitati ale filosofiei italiene contemporane, venit dela maternaticil
la filosofie, dela pozitivism la o forma' moderata de spiritualism
idealist.
Pe acest plan idealist, autorul aseaza doi ganditori de mare

intensitate, P. Martinetti si P. Carabellese ; primul este autorul
celebrei <<Introducere la Metafisica , al doilea este autorul operei
fundamentale, o Critica del Concreto Critica Concretului prin
care Ii propune o nou forma de idealism ontologist, in legatura

cu care autorul a fost atras s regandeasca intreaga filosofie italiana.
Sunt studiati ca elevi ai lui Varisco : E. Castelli, G. Galli, G. Filiasi
0, printre elevii lui Martinetti : A. Banfi si G. E. Bane.
In centrul speculatiei filosofice italiene, prin importanta contributiilor i intensitatea discutiilor, stau Benedetto Croce si Giovanni
Gentile. Lor i scoalei lor e inchinat capitolul VII, care se deosebeste
printr'un ton polemic, profund semnificativ. Din scoala idealismului
transcendental sunt considerati ea apartin G. D. Ruggiero, S.
Caramella, G. Saitta, U. Spirito, G. Calogero, V. Fazio Almmayer.

Sunt de asemeni prezentati studiosi in pedagogie i ai dreptului
acestei indrumri.
De mare interes este expunerea relativismului, scepticismului,
unde e pusa in lumina importanta contributie a lui A. Aliotta, a

carui gandire este astazi in plina evolutie i bogata in accente
sistematizari posibile in campul estetic. Din scoala napolitana a
lui Aliotta fac parte Nicola Abbagnano, astazi exponentul miscarii
existentialiste italiene, i Cleto Carbonara. Chiar autorul operei este
elevul lui Aliotta, cu care conduce importanta revistd o Logos *.
Totusi, pozitia autorului este diferita, si face parte din spiritua13
194
lismul critic , dup cum a atras atentia, in volumul (le care. ne

ocupam, C. Carbonara. A. Tilgher, ilustrul critic italian, prematur
dispdrut, e studiat sub forma pluralismului etic . In acest capitol,
&este de asemeni loc tratarea superrealismului lui Francesco
Orestano. Mai e studiat relativismul juridic al lui G. Perticone,

scepticismul lui G. Rensi, solipsismul lui A. Levi.
Un intreg capitol (cap. IX) este inchinat gandirii catolice sub
formele indrumarii Jesuitilor, a Rosminianilor, dar cu o deosebita
referire la neotomismul Universitatii Catolice din Milano : al lui A.
Gemelli, F. Olgiati, E. Chiocchetti, A. Masnovo, N. A. Padovani,
G. Bontadini. Alte indrumari ale gandirii catolice sunt reprezentate
de V. La Via, G. Mazzantini, G. Zamboni, etc.
0 pretuire deosebit autorul arat5 pentru un manunchi de
filosofi, pe care eI ii uneste subt aspectul Spiritualismului crestin .

El crede ca aceasta miscare este cea mai bogata in roade si cea mai
promitatoare dintre desvoltarile viitoare.

La aceasta miscare, la care autorul aderd, stau in frunte B.
Giuliano, A. Carlini cu al sau spiritualism realist , A. Guzzo cu
al sau idealism etic , L. Stefanini cu al &au idealism crestin .
*i Inca : R. Lazzarini, N. Petruzzellis, F. M. Bongioanni, G. Capograssi.
0 desvoltare si o reliefare mai mica au, in aceastd opera a lui

Sciacca, filologii si eruditii care, uneori, au exercitat cu operele
lor o foarte mare influenta asupra gandirii italiene. A se aminti
in acest camp studiile lui Carmelo Ottaviano, care totusi e mai
cunoscut in Italia pentru pozitiile sale filosofice si prin miscarea
de gandire starnith cu revista sa Sophia , care-1 situeaz5, impreun5
cu Sciacca, printre energiile mai tinere si inimoase ale foarte recentei
generatii filosofice, dup5 cum se poate judeca dupd atitudinile

sale fata de idealism si de gndirea modernd (p. 665).
Ne rezervam cu alta ocazie sa discutam asupra inspiratiei acestei
vaste opere a lui Sciacca. Ne-am limitat sa ilustram viziunea impunatoarei unelte stiintifice. Avem placerea sa anuntam pe cititorii
romni Ca, in curand, va fi ingrijit o traducere a acestei opere

In limba romana, din. initiativa Societatii Romane de Filosofie.
GIOVANNI VILLA
REVISTA REVISTELOR
I. STRAINE
EUGENIO D'ORS
Fenix - Madrid - Anus I - Nr. 1-4
Despre filosofia lui D'Ors aerie d-1 Ed. Marquina in .Destino din Barcelona, prezentind-o pe ckt de succint pe attlt de clar 0 precis, dupl cum
ne putem da seam, din rezumainil pe cars il da, revista Fenix din Midrid.
e Ca sit exorcizezi infinitul, ne scatueqte D'Ors, trebue s6-1 captezi in
figuri, precum apa in vas , in vasul, limit& a apei, dreia Ii da, forma. Cugetarea, limit& a dispersiunii vitale care ii d acesteia suflet. Pentru D'Ors,
a cugeta, a capta in figuri un lucru, inseamnit s ajungi sO, ti-I imaginezi in
a03, fel i cu asa preciziune indt a-1 desena ar echivala cu a-1 explica. Cine
nu poate desena ceea ce cuged, sit nu creadg c a cugetat. A cugeta: a pune
cognoscibilul in limite, formtIndu-1 intr'un anume fel, pentru a-I da intelegerii. GOnditorul deci trebue sii-supuna," limitelor lumea, preeum apa in vas,
ea astfel s'o poad explica. Astfel, printr'un proces filosofic care e aproape
o arta*, ajungem la o revelatie a realului, care esentialmente e poezia lumii.
Nu e de mirare, in consecinti, cii, D'Ors s'a servit de artele plastice spre
a-0 exprima, prin ele, gOndirea sa despre lume, gandire pe care a conceput-o
in limitele anumitor opere de arta plastic5 E aici un procedeu filosofic de
ultim rafinament.
Cu agilitate lirid, filosoful trece dela viat5, la cugetare, fOr o punte
de trecere; 0, in cugetare, el fabric& viata fad nicio sfoitare. Poate s amestece, trind ca i gAndind, idei *1 Iucuri. Sunt valori ecliivalente pentru
clOnsul. In lucruri prive0e ideile, iar in ideile sale imaginead lucruri, cu o
exactitudine atat de puternid incat poate s juxtapuna obiecte 0 forme,
rezolvind intr'o pace dialecticit lupta interioara i exterioad a.
APARAREA CIVILIZATIEI MEDITERANEENE
Rellets - Geneve- Anta V - Nr. 6 - lunie 1944
D-I Marcel Guinard semnead o pledoarie pentru civilizatie. Considerand
eivilizatia ea realizarea idealului unaan de perfectiune, autorul condamna
regresiunea la barbarie, in fraze de claritate logid perfecti. Acest bun suprem al omenirii Inds civilizatia II observit realizat in jurul Mediteranei. Pares popoarele fascinate de frumuset,ea acestei miiri interioare
13*
REVISTA FUNDATULOR REGALE
196
0-au ales anume acest taram mult visat pentru a-si implini destinul s.
Civilizatia noastra e civilizatie mediteraneana. Razboiul actual lovete
in deosebi In aceasta civilizatie.
e Societatea Natiunilor, scrie Guinard, pretindea sa grupeze toate truile
luraii, fara sa se preocupe de afinituitile Mr, de desvoltarea Mr, de cultura
Mr. Oare nu exista, propriu zis, o societate deja constituita prin forta istoriei, a idealului comun de perfectiune, 0 care s'ar putea numi societatea
civilizatiei mediteraneene ? Oare nu in aceasta regrupare trebue sit reparam
noi barbaria razboiului actual, 0 sa gasim credinta necesara intr'o reconstructie a lumii omene0i ? Sit* ne apardm civilizatia mediteraneana, seid
redam sufletul pe care e pe cale de a-1 pierde, 9i puterea care i se pierde din
inima sa sangeranda E
ATITUDINEA ODIUM NORDIC PATS DE MOARTE

Deutsche Volkskunde- Anul V - Trimestrul 4
Sub acest titlu public& o schiti de studiu d-1 Karl von Spiess. Autorul
este cunoscut ca un activ cercetator folclorist 0 mai ales ca unul din aceia
care astazi cred In Germania In existenta unui spirit nordic aparte specific
i cauta s-I reconstitue, mai ales descompunand straturasei germanice
rile mai recente de cultura popular& cre0ina, pe care o consider& straina
de spiritul nordic, germanic.
D-sa Ii incepe studiul cu o scurta enuntare de principii:
e Dap& cum un mic gest ne desvaluie adesea fiina unui om, tot asa
comportarea lute() anumita atitudine de viata ne poate prilejui o privire
adanca in lumea de intelegeri a unui popor. Sangele i Datinile sunt forte
permanente, conditionandu-se reciproc. De aceea in cercetarea noastra
cum sta omul nordic fata de moarte ? nu ne intereseaza atata ce a devenit
din ea cat, mult mai mult, ceea ce a strabatut din ea, neschimbat, timpurile E
Autorul cauta astfel sa descifreze mai intai atitudinea vechiului om

nordic din stravechile Sagas.
Aici vede mai intai de toate o lips& totala de teama fata de moarte.
Daca e sa moara in lupta, se bate pang la ultima arma; pana la ultimo,
suflare, nepasator tap; de rani. Alaturi, Ii sta pang la urma sotia credincioasa daca a respectat-o in trecut, nepasatoare dad), a umilit-o. Dads, Ii
e sa moara In pace, aceasta se intampla deodat, fara suferinta.
Moartea lui e privita ca ceva foarte firese. Viaa familiei lui merge neintrerupt inainte. Nu e plans, nu se aud vaiete. In colina raormant unde aunt
ingropati toti membrii unui clan, se aud ciocniri vesele de cupe. Mortii
vin ca oaspeti voio0 i a0eptati si la cei vii, la cei Inrudii, cu prilejul pranzului de pomenire al Mr 0 de impacare cu ei.
D-1 von Speiss crede ca aceasta conceptie organica, armonica, Bening,
ar fi fost faramata de spiritul strain al cre0inismu1ui, care a adus in sufletul
REVISTA REVISTELOR
197
nordic teama de moarte, prin ideea de piteat, necunoseutg inainte, apoi

teama de dupg moarte, prin ideea iadului, a diavolului. Mortii pot veni
acum l cu chipuri de groazg, ca strigoi etc.
Autorul crede ins& a sub aceasta, haing cresting a limas totusi mult
din vechiul spirit nordic. Linistea i firescul mortii a limas i azi in famiHile din regiunile arhaic taritnesti, wade moartea vine de obicei Mr& boalg
si nu intrerupe deloc ritmul de muncg al familiei. De asemenea, spiritul de
comunitate larga, ce depaseste chiar umanul: moartea stgpanului e arumtato, in grajcl vitelor, pan g. i albinelor din stupi. Pranzul langg, mort este
vesel, se danseazg jocuri si se cant& cantece de o tinuta foarte libera...
Studiul e astfel foarte pratios, atilt prin materialul pe care 11 aduce, cat
si prin evidentierea riscurilor i chiar a erorilor metodei. Autorul consider&
astfel toate trasaturiIe citate ea specifio nordice, pe cand contrariul:

plansul in fata mortii, vaetul, singuratatea in fata ei, constiinta apasgtoare
a pacatului, i se par straine, sudic-orientale. Fara a incadra hotgrit poporul
roman in sfera sudic-orientalg, trebue sa insemniim cii, trasaturile insemnate
de autor ea tipic nordice se ggsesc 0 in atitudinea tgranului roman fat& de
rnoarte: linistea, firescul, comunitatea cu familia toatg, cu gospodgria gi
chiar cu natura inconjurgtoare pang 0 veselia aproape de obscen, dela
priveghiu. D3 uncle se poate deduce cat de complicata e problema.
ROMANUL GERMAN ACTUAL
El Espagol- Anul .11 - Nr. 52
Dela tratatul din Versailles incoace, aproape toate manifestrile de artg

literatura in Germania s'au inspirat din situatia pe care pacea a creat-o
poporului german, din dificultatile noilor conditii de viatg. Literatura,
proza i poezia primesc un caracter realist, in acelas timp elegiac i eroic.
gi
Tema fundamentalg a romanului german actual e poporul. Tema pe care

Richard Wagner a exaltat-o la potente supreme.
Problema unei influente clasice in romanul actual aduce in discutie una,
din figurile cele mai proeminente: Hans Carossa. Carossa e cel mai autentie
succesor al spiritului lui Goethe. La el, vulgarul i cotidianul e transfigurat
in mediator de noi forte spirituale. Jurnalul sau de rgzboi s .Ramaniachea
Tagebuchz. ;Irate: imensa lui forta de transfigurare epicg.
Un important fenomen in istoria artei i literaturii germane e aparitia
concomitentil, a doug figuri care se completeazg mutual: Goethe 0 Schiller.
Azi: Carossa 0 Binding. Carossa e minutiosul narator al proceselor psihologice, in timp ce Binding e predicatorul unei conceptii virile despre lume.
Spirit care a trait interior celalalt rgzboi mondial, cartea lui Binding,
Erlebtes Leben (viata traita), arata, o figura, cavalereascg, autobiografia sa
predicand atitudinea nobila i eroica in fata vietii.

Hans Grimm se dedicl problemelor vitale ale natiunii sale (Volk ohne
Baum), manifestand o puternica fortg dramaticii, ce a exercitat o apreciabil influentg la Zillich (Zwischen Grenzen und Zeiten) sau Franz Tumler.
193
Bruno Brehm e 0 el romancierul natiunii sale, dar exploatand latura istorica (Apis und Este, Weder Kaiser noch Konig).
In grupul romancierilor memoria1iti, doua figuri mari: Erich Dwinger
(Zwischen Weiss und Rot) 0 Ernst Wieckert.
0 pozitie special& ocupa Ernst Jiinger, care I0 coloreaza memoriile cu
note pe cat do personale pe atilt de pitoreqti (Auf den Marmoriclippen).
Scriitorul care inchee aceasta succinta prezentare pe care o face, in
cadrul unui interview hebdomadarul din Madrid, El Espanol (an. II, nr.
52) e Kurt Kluge, autorul celei mai importante opere umoristice, Der
Herr Kortum.
LIRICA GERMANA ACTUALA
Das Innere Reich- Caetul 2

D-1 Karl Krolow face o prezentare a liricei germane a prezentului, adica
a celor mai noi forte de creatie aparute. In adevar, aunt in aceasta schita
numai nume noi sau extrem de putin cunoscute pentru un cetitor de

peste hotare. Sa-i dam cuvantul autorului sa-0 spuna concluziile:
Am ajuns la sfar0tul expunerii noastre. Ceea ce am intalnit, a fost
de tot felul. 0 parte apreciabila din lilies, noua (Heinrich Georg Jiinger M
at
Gotthard von Beauclair sunt numai reprezentantii cei mai de seama) e prinsa
in cursul unei evolutii 0 se smulge din multimea poruncilor inevitabile ale
existentei, prin frecventarea spiritului care modeleaza totul. Ei inclina sa
dovedeasca talent fauritor de limba i maestrii formale...r.
Ara vazut insa 0 cum realitatea poate fi recreata in diferite chipuri

imagtabile (de care Odas Schaeffer 0 Vring). Am intMnit versuri, cari, in
adanca lor participare la lume, apareau ea ne mai spuse, ca neatinse de sgura
lumii cotidiene (la Tumler). Am auzit cuvantul devenind cald in vecinica
intoarcere catre acel tu al ascultitorului (la Meckel) s.
Suflarea lui Merlin Vrajitorul credem a plutit peste cea mai mare
parte din aceti poeti. Despre opera tiecaruia (chiar la distanta pe care
am cautat s'o luam filo, de ea) credem ca, poate fi luata ca semnul unui
timp apropiat ; rodnic i prietenos pentru poezie D.
ROMANUL FRANCEZ DE AZI
El Espanol- Anul II - Nr. 52
Inteun interview acordat hebdomadarului El Espanol, profesorul Guinard, dela Universitatea din Madrid, schiteaza cadrul literaturii franceze
actuale, referindu-se in special la situatia romanului.
Romanul francez actual e intr'o criza serioasa, determinata nu numai
de cauze externe lipsa hartiei i dificulttile de transport dar 0 de
cauze intrinseci: Inca inainte de razboi se putea observa o oboseala a romancierilor atat de fecunzi intre anii 1920-1925.
Azi, marile figuri ale acelei generatii publica putin: Duhamel Mi inainteaza cu Cronica familiei Pasquier, jar Mauriac nu aduce rdinic nou cu La
REVISTA REVISTELOR
r )9
Pharisienne. Alii, ea regretatul Giraudoux i Montherlant, s'au dedicat

teatrului. A1ii, ca Benoit i Morand, si-au industrializat maniera. Alta
in fine, ca Gide, Maurois sau Romains, sunt plecati departe de patrie.
Evenimentele din 1940 n'au avut repercusiuni remarcabile in tematica.
Mari romane de razboi n'au aparut. In schimb, criza spiritual rezultata
e bine tradusa in Jacques al lui Chr. Ngret, eau Michel, ou l'Allranchissetnent a lui Max Hermant.
Nu s'a impus niciun nume nou. Din ce in ce mai multa autoritate castiga
Marcel Arland, continuator al traditiei romanului psihologic. Louis Gouilloux (Le Pain des Raves) qi Marc Bernard ( Pareils ez des en/ants) continua
traditia romanului vietilor simple, umile.
Tendinte noi nu aunt. Doar o exarcebare a romantismului, fie sub forma
unei reactiuni a indiviclului impotriva unei lumi prea mecanizate, fie sub
forma de protest impotriva ipocriziei i falselor conventii sociale. Sub forma
unei creIntoarceri la natura au mare influenta Ramuz i Jean Giono.
De remarcat o orientare spre fantastic. Extraordinara a fost in ultima
vreme influenta cartii Le Grand Meaulnes a lui Alain Fournier. Trei nume,
aici: Georges Limenon, Pierre Very i Marcel Jouhandeau.
Opera cea mai originala a generatiei ajunse in plina, maturitate, a realizat-o Marcel Aurae. Aplicatia spre ironie in naratiune, extraordinara naturalete cu care fantasticul e imbinat cu cotidianul, simtul limbajul taranilor
de azi, dau cartilor sale si in special ultimei, Le passemurailles valoarea
unui lucru deplin realizat.
GLORIA AUTORDLITI DRTAMATIC
Jos Maria Peman e un nume bine cunoscut in teatiul contemporan

spaniol. Astfel ce. randurile sale (aparute in revista A. B. C. din Madiid)
capata f}i 0 valoare pentru estetici.
Peman discuta eficacitatea criticei asupra artistului. Eu, &Ind pun
tocul pe hartie, simt instinctiv cit ma napadesc precautiunile i temerile
intemeiate pe amintirea unei observatii ce mi s'a facut sau a unui sfat ce
mi s'a dat. E o reactiune instinctiva, aproape fiziologica...e. Si dramaturgul continua: a sunt suficient de indoctrinat pentru a crede altfel
decat ca o arta dirijata exclusiv de gustul publicului ar fi, fatal, o arta destinata, decadentei i degraditrii. Fiecare spectator merge din cand in cand
la teatru, dar un critic merge in fiecare zi. E o mare deosebire intro o sensibilitate anesteziata de cotidian si intre o inteligenta rafinata ce descopere
toate defeetele... i aici e gloriosul nostru privilegiu (al autorului dramatic,
n. n.). Teatrul nostru trebue s satisfacii oameni satui de teatrul vietii.
Trebue sa miscam cu arta noastra pe cei impietriti de viata. Avem de invins
saturatia....
# Si in definitiv, teatrul nu e decat realizarea inteleptei FA echilibratei
ierarhii augustiniene: in necesar, unitatea; in indoelnic, libertatea s. Si
asta, atat in conduita particulara cat tsi in cea publica. Pentruca, e evident
ca marile directive ale unui Stat pacea, razboiul, ordinea politica ai
100
REVISTA FTJNDATIILOR REGALE
administrativa trebue sit fie unice i necesare. Dar Intotdeauns ya fi

liber i indoelnic ca la sfitroitul actului al treilea eroina ea se casatoreasca
sau nu, iar victima sa ierte sau sa-1 asasineze pe libertin.

E frumos sit mergi Inainte, implinindu-ti ascetic arta, printre spini 6
purificari, flancat de subtile Ebert.* dar si de eircumspecte prevederi t,
Inchee notatiile sale dramaturgul spaniel.
HEINRICH WOLFFLIN LA 80 DE ANI
Werk- Anul 31- Caetul 6 - lunie 1944
Revista elvetiana pentru arta, arhitectur i arte decorative Inchinit

primul eau articol semnat de redactor: Gotthard Jedlicka---Implinirii
varstei patriarhale de 80 ani, la 21 Iunie 1944, de catre cunoscutul cereetator din istoria artelor Heinrich Wlfflin, care si-a petrecut ultimii tem)
ani de activitate didactica la Universitatea din Zurich. Articolul se Incheie
cu o interesanta sehitit a profesorului ea vorbitor:
a Activitatea sa oratorica nu poate fi despartitil de cea scrisa. Multe
insusiri, care in expresia sa serisa, de abia sung latent, insotitoare, apar
evidente in vorbirea sa ; i totu0 nu sunt altele dead aeelea care II caracterizeaza atat de puternic proza tiparita: 0 figura Inaltii st In Intunerecul
sau in lumina Fiala de curs: forta, concentrare, stapanire de sine. Omul
vorbeste rar, ea si cum ar trebui sa gandeasca Incu odatii fiecare freak
Inainte de a o spune. Fiecare propozitie este de cea mai mare simplitate,
de o inim.itabilu siguranta definitoare: o lovitura In negrul tintei... a. t A
vorbit Inca odata, de curand, Intr'un cere restrans: era ea si cum vorbitorul Ii eioplea Meet, in fats, auditorilor, cuvintele In marmorii 5.
ACTUALITATEA LUI MAURICE BARRES
S'au implinit douizeei de ani dela moartea lui Banks.

Personalitatea politica i europeana a marelui nationalist franset
elogiata, solemn de Santos Molero (in El Espanol).
Omului care a inteles sa punu Patria inainte de toate a fost acuzat de
R lips de inima s. Pe Barras Irma, cultul eului nu 1-a dus la egoismul unui
Rousseau, ei la principiul colectivitatii nationale. Inteo vreme cand o politica metodicil i periculoasa urmirea surparea traditiilor franceze, Banes
a exaltat cultul pamantului si al mortilor. L'Appel au soldat e replica intolectuala data poetului popular al acelor a Chants au soldat D. Acel <cRoman
al energiei nationale b e opera Mfg precedent in literele franceze. In Franta,
Barrs a fost eel care a lansat euvantul t nationalism*, pe care Georges
Sorel 1-a ealificat a forma stiintifieu a patriotismului a.
Barr& a trait, ea nimeni altul, induntrul timpului suu. Exclusivismul
situ national e acela al lui Bismarck, al lui Garibaldi, al lui Gladstone.
Dar Barrs e figura europeana, mai actuala azi ea oricand. Doctrinarul
nationalismului a fixat principiul unei federatii europene care s unease&
fortele natiunilor: morale, economize si de apirare Impotriva abuzurilor
201
REVISTA REVISTELOR
de ideologii straine. Pentru ea aceasta foga sit dea maximul de capacitate,

nu se poate forma un amesteo de popoare lucru imposibil ci trebue
ea se intensifice geniul propriu al fiecaruia, pentru ca toate calitatile unuia
s. serveasca de remediu defectelor celuilalt.
Iat a. de ce Barrs e un mare european.
Etta de ce figura lui e atat de actuala, iar evocarea lui,
binemeritat.
un pios omagiu
RUDYARD KIPLING
Randuri de solemn& evocare a lui Kipling, dar i de penetratie critica
semneaza Dacio Rodriguez (in El Diario Palentino), din care extragem.
Kipling ramane creatorul a doll& tipuri: Tommy, ratiunea imperiului,
pi Mowgli, fata, de care popularul Tarzan nu e cleat o caricatura. Aceste
doua creatiuni sunt suficiente pentru semnificatia proteica a autorului
Cdrfii Junglei. Da altfel, Kipling e o figura atilt de reprezentativa Inuit
fara el nu se poate intelege patria sa. E po-tul fortA, poetul faptei, al muechilor. Pentru Kipling debilitatea era o rueine, iar grija de hegemonie,
o lege 0. un &Ain. De aceea, Wilhelm al II-lea 11 considera e gloria de arse-
meni a Germanieb.
Educat la ecoala lui Burne-Jones unchiul sau Kipling aduce
viziunilor sale hinduse plasticitatea proaspit i simpla, unit& cu originslitatea temelor i scenariilor, o lume de refugiu pentru sufletele saturate de civilizatie i maeinism. Periodist prin vocatie 0 temperament, talentul lui mergea sobru, cu paei rapizi, prinzand caractere fugitive pe care
perspicacitatea sa le primes fara sit le mai patrunda psihologiceete. Prieten
mai mult al jocului i al peripetiei decht al structurarii tipurilor in primul
rand umane se ingrijea mai putin s deseneze, i totu0 se punea numai-
decat in contact cu jungla, cn in acel manunchi de poeme legendare
pi
alegorice care este Cartea Junglei.

Nu romanul (Kim) a fost genul situ predilect ; inspiratia sa debordeaza,
in risipa de gra-tie 0 de spiritual, de subtilitali i sentimente din cele pests
50 de volume de povestiri. i deasupra tuturor, Cartea Junglei, simbol
zoologic al umanitgii, plina de o filosofie rudimentara dar puternica oi
energica, viguroasa, apartinand artei eterne D.
TRASATURI ESENTIALE IN LIRICA ROMANA CONTEMPORANA
Zeitschrift /Ur deutsche Geisteswissenschaft- Anul 6 - 1943 - Caetul 2
D-1 Gh. Vrabie, lector pentru limba roman& la. Universitatea din Berlin,
intreprinde o scurtit prezentare germane', a liricei romaneeti din ultimele

doua decenii. Prezentarea e facuta cu un vadit entuziasm pentru miecarea
gandirista. Atitudine explicabila la d-1 Vrabie, care e stiut ca autorul
dar care 11 duce aid
unei ea* de neat apologie a miecarii Gandirii
la o prezentare vadit limitatii a peisajului liric contemporan.
202
Reproducem, pentru orientare, caracterizarea d-lui Lucian Blaga:

Ca interpret de fini sensibilitate al culturii romine, in legkura ei CU
cosmosul (pe care d-sa Ii defineste ca spatiu mioritic s, dupi celebra balad&
populari o Miorita ) Blaga nu-si potoleste nelinistea sufletului prin coloritul
unui peisaj skesc, ci in mijlocul dinamismului vulcanic al naturii. Se Indreapti citre Inlimi astrale, se adinceste in timpuri mitice pline de taink
pentru a asculta glasul singelui i pentru a vorbi cu strimosii; altidati
se adanceste in naturi, vorbind nu numai cu oamenii ci i cu plante i flints
frig niciun fel de viata ; asculti muzica aromitoare a izvoarelor i riturilor,
a muntilor si a vilor, a pesterilor, a norilor negurosi si a vfintului, care ale-these impreuni o intreaga lume vthjit cosmic-metafizie& s.
AXIOMELE MATEMATICE
Bldtter far Deutsche Philosophie- Caetul IV - 1911
D-1 G. Martin (Eisenach) discutit insemnitatea intrinseci a axiomelor

matematice, plecind dela credinta cr. cele mai pure 0 mai mirete cuceriri
ale spiritului omenesc sunt acelea de pe azimut abstract al matematicilor.
Multiplicitatea axiomelor matematice se extinde acum in logic i tiintele naturale, nkuind legi vechi i and in vileag altele noi. Prin legile
indentitatii, comutativititii si a selectivititii, se lumineazr, intreaga problem& existential& pe plan matematic.
Autorul face o seami de consideratii privind desvoltarea stiintei axiomatice, dela Aristoteles la Descartes 0 Kant, trecind prin descoperirile
lui Saccheri si Lambert si ajungind in Nicolai Hartmann 0 Zermolsch.
Principiile lui Aristoteles cu acel nous absolut, ca putere de cunoastere,
au constituit multi vreme temelia stiintei axiomatice. Saccheri, prin eontradictie, afl geometrii noi, in afari de acea euclidiang multe veacuri unic&
i inviolabilr. Kant formuleazi legea comutativititii, axiomatizind logica
matematici. In sfirsit, altii dau logisticii un lee de frunte in matematici.
Axiomele aritmetice ajung si fie concepute prin legile idcntit4ii, cornutativiatii i selectivitatii, ca expresii primordiale ale existentki naturale.
Matematicile se infratesc cu stiintele naturale, prin puterea de cunoastere a legilor naturii. Istoric, axiomele au fost mai intii intrebuirrtate i
apoi descoperite ca atare. Bundoari, la Pitagora se gisea legea paralelismului lui Euclid, iar descoperirea lui Kant, acea lege a comutativititii, a
fost intrebuintati mult inainte de a fi descoperiti. Drumul dela legile fundamentale logice la simplele legi ale numerelor a fost lung si anevoios.
Legile matematice scrise in formule trebuiesc tilmiicite verbal aerie
d-1 Martin deduckad de aici c Inceputul orickui sistem logico-matematic se gaseste in vorbire. Numarul axiomelor nu are limite i multe axiome
se vor gisi de acum inainte, crci cu fiecare axiom nou& se aduce la tomoo o noui conceptie fundamental& a existentei i (tocmai) aceasta poate
fi socotit drept una din cele mai rare si mai grele infrptuiri ale spiritului
omenesc
REVISTA REVISTELOR
203
DESPRE FRANTA I DESPRE PATRIOTISM

Le mois suisse- Montreux - Anul VI - Nr. 60 - Martie 1944
D-1 Edmond Jaloux, dela Academia FrancezI, continua 135, publice seria
lui de substantiale Essences *. Preocupat indeosebi de situatia francez&
actuala, eerie:
Exist& oameni care poart g. in ei, ehiar far5, sa-si dea seama de asta,
that& istoria natiunii kr. Patriotismul nu const in a declama in mice ocazie
i uneori in afar& de ocazie pamomtul in care te-ai nscut, ci sit simti
in toate fibrele tale ceea ce este bun i salutar poporului caruia Ii apartii.
Nu se invata din oarti, nici la liceu, nici Ia cazarma. Mii de indivizi au lucrat
sO, distrugg, Franta, zi de zi, prin interesele kr, prin patimile kr, prin greselile, venalitatea, declamaVile kr jignitoare, urile sau furiile kr, indivizi
care se credeau i Ii ziceau patriqi, ca i amaqii care Ii asasineaz& iubitele
din gelozie, invocnd iubirea spre a se scuza. Numai consecvenla actelor
kr ne permite s judeam adevarata kr intentie s.
II. ROMANESTI
1. Arte fi
ORIGINALITATEA ARTEI RELIGIOASE A TARILOR ROMANWI
Revista Istoried - Vol. XIII, Fasc. III- 1943
In studiul Arta balcanied fi arta religioasd a fdrilor ronu2neti,
d-1 I. D.
tefanescu discuta gingasa chestiune a originalitatii artei religioase dela

noi, despre care s'a sustinut co, este greu de a fi deosebita de arta religioasi din Balcani, in genere arta religioasa urmand anumite tradilii generale si avand obaxsii comune. Totusi, d-1 I. D. tefinescu,
dupa ce precizeaz& tipul arhitectonic al Balcanilor, elementele NenViale ale deco-
rativitii plastice
i temele iconografice,
aratit ceea ce avem noi in comun
dar i elementele originale ale noastre. Mai cu scan* arta
religioas& din Moldova posed& elemente de o izbitoare originalitate.
cu. ele,
In arhitectura, bisericile lui *tefan cel Mare si Petiu Rams au o fizionomie elegant& si bine proportionata, en cupola sprintene, decorate
sobru cu discuri smaltuite i picturi. Inauntru, sistemul de sprijinire al
cupolelor este in progres fatti, de trecutul balcanic,
avand calitlqi de gratie
ii Indrzneal i un sistem constructiv logic si solid. Asocierea caramizii cu
bolovanii i piatra ciopliti este iarfisi un element important. Din punct de
artistii moldoveni transform& i perecii exteriori
cu figuri care imbraca monumentul. Anumite teme pledeaz& pentru originalitatea picturii moldovenesti, ele nefiind prezente in bisericile din Balcani.
vedere al logicii decorative,
In arhitectura bisericilor vechi ale Transilvaniei se resimte influenta

arhitecturii in lemn si se arat&' un tip arbitectonic bine caracterizat. Dae&
clopotnitele si porticile bisericilor de piatra transilvane sunt de stil romanic,
204
pictura votiva e de traditie tot apuseana, originile picturii istorice din bisericile ardelene fiind in Italia nordica, iar nu in Balcani.
In Muntenia, tipul arhitectonic constantinopolitan i eel sarbese fuzioneaza cu vremea, si sub inrauriri italienesti ajunge la arhitectura oantadeplin caracterizata de acele cerdace descuzineasca i brancoveneasck
chise eu pereti i bolte sprijinite pe colonete scunde. Portretele de pe peretii
bisericilor au personaje apusene uneori, chiar papi, ca la Snagov i Cozia
(bolni0), iar temule picturale nu aunt obisnuite Balcanilor.
Problema originalitii artei religioase dela noi este In stadiul de limpezire, prin noi date si cercetari.
IMPASURILE I POSIBILITATILE STILULUI ROMANESC

Simetria Caiete de Add i Criticit - Toamna 1943 - V
Tiparitura cu totul occidentala, scoasa pe hartie alma, cu desene,

schite i reproduceri care exemplifica textele, Simetria continua a pune
problemele fundamentale ale artei si mai ales arhitecturii i urbanisticii

noastre. Ultimul caiet discuta despre Orase si sate romanesti* (G. M.
Cantacuzino si 0. Doicescu), i Bucurotii, eras nou (Ilitralamb Georgescu)
articole in care se revizuesc pareri acceptate prea usor si care nu se dovedeso
operante in creatiunea romaneasca. D-nii Tudor Vianu i Emanoil Ciomac
publica studii despre criza ideii in literatura, primul, i despre ultimele cornpoziVi ale lui G. Enescu, cel de al doilea.
Tot atat de preVoase sunt, lns, - notele enciclopedice despre difeprecum i problemele ce se ridicii in pririte curente i formule artistice,
vinta stilului romanese. Seranalam cele scrise de d-1 G. M. Cantacuzino la
Dictionar despre Bizanf, Bizantin, Coloanci sau despre Roma, preeum pi
nota despre stilul rarnanosc.
Pornindu-se dela ideea c Bizantul este pentru noi Romanii antichitatea
noastra, se arata ca, nu trebue s uitam faptul ca pictura bizantina continua pictura antica, iar arhitectura bizantina elementele creatoare ale
artei romane tarzii, ea e metodele de constructie, cu alternanta lor de conen straturi de earamida, placajul de marmoril pi
glomerate betonice,
de mozaic, precum i pictura In fresca Toate aceste bunuri pot fi continuate de noi i desvoltate cu mai milt& libertate, ala cum s'a procedat
t;li la Bizant nude s'a perfeqionat arta romana.
E o gresala din partea noastra ca ne complacem in pitorescul ieftin,
stramb, si sentimental*, din care pricina arhitectura noastra autohtona

nu da rezultate. o Trebue s. iesim din caclrul monahal i contemplativ,
care nu mai corespunde aciunii moderne. Planurile edificiilor romane,
terme, basilici, etc., sunt mai aproape de imperativele sociale de azi
decat adaposturile misticei patriarhale. Astazi, ca i in epoca romana,
socialul prixneaza. Premisele acestei viei sunt intiparite pe pamantul romanesc i.
REVISTA REVISTELOR
205
D-1 G. M. Cantacuzino propune sa ne cillauzim dup& monumentele gre-
ceati ai romane de pe plimantul nostru, monumente care Inca aunt ignorate in acoalele noastre, unde nu se fac nici macar releveuri dupa, ele. II Nu
eltim ca exista in kicolile noastre un singur mulaj al unui capitel giisit ?titre
maracinii Dobrogii sau printre sipaturile din Hateg. De ce ? #.

In Simetria se ridica problems capitale pentru viitorul artei 0 culturii
romomeati 0, de aceea, caietele acestea de arta 0 critic& ar trebui mai bilitt
cunoscute Ffi. cercetate, tinuta lor aristocratic& pastr&nd claritatea FA
logica in expunere qi avilnd eleganta de a nu repeta banalititi infructuoase,
ci dorinta de a puns in discutie chestiuni substantiale 0 deschizatoare de

drumuri noi in creatie.
ARTA INDUSTRIALA IN BISERICILE DE LEMN DIN JUDET UL

HUNEDOARA
Lucealdrul- Sibiu- Anul IV, Nr. 6 - lunie 1944
Sub titlul de mai sus, d-1 Coriolan Petranu arata superioritatea artei
industriale bisericeati din Hunedoara, stabilind de asemenea o seama de
date 0 stiluri privitoare la variatele 0 artistic lucratele obiecte bisericelti,
subliniind preocup&rile artistica ale poporului, pe care el le are 0 cind lucreaz& singur, f;ii c&nd cumpara dela altii, impunand peste tot grija fat& de
spirit i de arta, adica respectarea stilului.
2. .Esteticd ii Istorie Literard

0 EXPLICATIE A TRAGEDIEI FRANCEZE
Kalende- Anul III, Nr. 1?, 1944

D-1 Bazil Munteanu, in eseul Corneille gi altruismul tragic, explica miracolul aparitiei tragediei in timpurile moderne, tragedia fiind, chip& pirerea
sa, un gen tipic francez,
tipic clasic. Acest miracol se liimurete printr'un
tainic acord intro tragedie FA societatea franceza a, veacului clasic. Ea se
datoreqte reactiunii impotriva disolutiei contemporane, urmare a razboaielor religioase 0 civile, disolutie care slbise traditiile cavalere0i
0 eleganta moral& 0 introdusese, in schimb, brutalitatea in maniere 0 lipsa de
scrupule in relatiile sociale.
Fortele sanatoase din lumea religioasa 0 literarii, cultul pentru Poetica
lui Aristoteles,
pe care-1 avea un Chapelain, om de societate FA om de
curte, precum FA cunoctintele asupra activitatii compilatorilor italieni

conduc la crearea tragediei cornedene,
in care ideea se impune peste oameni.
Corneille ;nu acrie pentru ochi, ci pentru spirit. El nu creeaza sensatii, ci
impune o idee; ideea pura 0 nudi a celui mai nobil 0 mai whine resort al
sufletului omenesc de totdeauna ; ideea altruista 0 tragica a sacrificiului
individual; ideea pe care o exprim& desavarcit cel mai inalt dintre verbele
tuturor limbilor: a servi ).
2o6
ROMANTISMUL FRANCEZ
Ethos - Iai Anul I, Nr. 1, 1944

Dacit despre simbolism se gitsesc unele elemente interesante in articolul
lui Octav Botez privitor la ideologia lui Stefan Petica si a felului adlinc
si just, in care acest critic a inteles simbolismul despre romantismul fran
cez se pot glisi in studiul d-lui N. I. Popa, Un bilant al romantismului francez,
substantiale indrumari bibliografice, precum i o trecere foarte documentata
in revista a diferitelor faze si fenomene romantice franceze.

Studiul este exceptional de dens si inforrnat, putand fi cetit en folos de
cei cari doresc sa-si adanceasca temeinic cunostintele in aceasta temit atat
do insemnata pentru criticii i istoricii literari. Se surprind de catre d. N. I.
Popa prelungirile in timp ale romantismului, inainte de secolul trecut, precum si filonul romantic din vremea noastra. Se subliniaza meritele romantismului ca deschizator de drumuri pentru poezia pura, pentru literatura de
cunoastere, precum, in ordinea sooial pentru desvaluirea fiinei nationale
si a specificului national, prin constiinta carora romantismul a ritscolit spiritul european.
4 Atitudine estetica, conceptie despre om i stil de cultura *, romantismul
este un fenomen care a dominat Franta timp indelungat, litsand urme adnci
In toate formele de viata ale veacului trecut. Romantismul nu este strain
fat& de traditiile franceze. Dupit un secol i jumatate de claskism, romantismul aparea fA in Frantz), ea o necesitate istorica i psihologica, ffind o
chemare interioara, care a imboggtit sufletul francez, faro; a-1 deforma
Acestea sunt imele din concluziile desvoltatului studiu al d-lui N. I.
Popa, care de asemenea fixate; actualitatea romantismului in irationalismul,
misticismul, folclorismul, miticul i in geografia literara, atat de caracteristice,
prezentului nostru.
PAUL ERNST SI STEFAN GEORGE

Revista Limbii ssi Culturii Germane- Anul III, Nr. 2-4
D-1 Bernard Capesius eerie, cu prilejul implinirii a zece ani dela moartea
kr, intiimplatit in 1933, un articol despre Paul Ernst si Stefan George, ariltand personalitatea fiecilruia si subliniind faptul ca, desi atat de deosebiti
unul fata de altul, amandoi poetii au totusi o latura comuna: opozitia fata
de epoca kr si dorinta de a vedea o lume mai inaltit si mai nobila.
CALITATEA UNEI IDILE DINTRE ADOLESCENTII TITU MAIORESCU SI OLGA CORONINI

Convorbiri Literare - Anul 77, Nr. 1 - Ianuarie, 1944
Continuttnd publicarea ineclitelor lui Titu Maiorescu, d-1 I. E. Toroutiu
ne da textele corespondentei dintre Titu Maiorescu, in varstit de optsprezece
ani, Invatand la Theresianum, si contesa Olga Coronini, dintr'o stralucita

familie austriacii, de obarsie italiana, si ea cam de acceasi varsta. Scrisorile
REVISTA REVISTELOR
207
i psihologica certa, pentru cercetiitorii personalitatii lui Maiorescu. Dar, dincolo de aceste foloase, corespondenta constitue
au o valoare istoric
In sine un fermec5tor document uman, aratand totodat& coloritul sufletesc al unei epoci i ealitatea tipica a unei idile intro tineri cu adeviirat
superiori.
Discutiile dintre Maiorescu i contesa Coronini privesc bazele filosofiei, dar
si ideile sociale i politico ale vremii. Tinuta scrisorilor este de o exceptional&
01 precoce intelectualitate, dar nici sentimentalitatea, de sigur pudica si
stapanita, nu este absent5, din ele. Tanara contes& este, ea ai un Irate al
ei, c&stigatil, de ideile de st5,nga ale vremii, erode in libertate, in democratie,
detesta aristocratia de skips% Dimpotriva, tanand Maiorescu se ariita pe

atunci conservatist, cerand maturizarea popoarelor pentru ca ele sa promoveze icleile revolutionare in mod constructiv si rational, aparand aristocratia, socotind c libertatea abqoluta este o absurditate ridicul, avand
mereu grija distinetiilor logice, prelucrarea lucida a notiunilor, tinuta mdsurata, calea de mijloc.
Corespondenta merita a fi cetita pentru o seam& de motive, dar dintre
ele nu neinsemnat ramitne acela Ca ea exprima autentic si vibrant dialogul
dintre doua firi alese i nobile, in care tineretea Ii arat5 generozitatea
elanurile, dar i raspunderea intelectuala.
SUPERIORITATEA CRITICEI LITERARE A LUI SiEFAN PETICA

Ethos- Iai- Anul I, Nr, 1, 1944
Regretatul Octav Botez a predat, inainte de a muri, revistei ieaene Ethos
un articol, Ideologia literard a lui $tefan Petied, in care subliniaza personalitatea complexa a acestui estetician si critic, de nivel european, mult superior contemporanilor sii. Reproducem concluziile:
4 Din toate cele spuse pane; aici, se vede ca Stefan Petica este primul
critic literar roman care a cunoscut poezia simbolista din literatma universala ai a scris serioase studii asupra simbolismului in arta inaintea lui Ovid
D %nsusianu, care nu si-a inceput activitatea in accast directie decAt din anul
1905 incoace.
OH de ate ori a vorbit despre valoarea operei de arta, Stefan Petica

a scos In evident& valoarea estetica a cuvintelor i importanta tehnicei la
artist, spre deosebire de contemporanii sai caH puneau accentul pe tendinta social& a operei de arta (I. Gherea), sau pe sentimentul national (Dane
Chendi
i loan Scurtu).
In sfarsit, tot el a discutat cu pricepere i competenta problema influentelor straine ci aceea a specificului national in literatura, inainte de aparitia
revistelor Via la .Romtineascd i Gndirea, in coloanele carora s'au desbatut
pe larg aceste probleme, pentru a se ajunge la aceleasi concluzii la care ajunsese pe la 1900 ai Stefan Petic5.
Pentru toate aceste motive, sustinem, odata cu N. Iorga, ca e tefan
Pale& este un precursor caruia trebuie 185 i se faca dreptate s.
ac8
3. Piing fi realkdri sociale

MISIUNEA g REALIZARILE CAMINELOR CULTURALE
Ciiminul Cultural- Revised de Cultura Poporului - Anul IX, N-ri/e 10- 11 f i 12
Numilrul ultim al revistei este consacrat a Doctrinei si Activithtii Fundatiei Regele Mihai I, in lumina celui de al saselea congres general al Chmi-
nelor Culturale *, congres tinut la Craiova in zilele de 24 0 25 Octonwrie

1943 0 la care ouviintitrile inaugurale au fost rostite in ordinea lor de
chtre d-1 General C. Z. Vasiliu, presedintele regionalei Oltenia a Fundatiei
Culturale Regale Regele Mihai I; d-1 Octavian Neamtu, directorul general
al acestei Fundatii; d-1 Prof. Mihai Antonescu si Maresal Ion Antonescu.
Reproducem din cuvhntaroa d-lui Octavian Neamtu acele poasaje din
care se desprind spiritul de lucru, misiunea 0 realizirile de pane, acum ale
Fundatiei Regele Mihai I 0 Chminelor Culturale:
4 Mimes l'undatiei in lumea satelor nu este dintre acelea care se pot
vedea r3i piped dintr'odath. Infhptuith in mii de sate, Chmine Culturale,
biblioteci, publicatii pentru popor, duhul ei se oglindeste totusi, limpede,
in impunitoare acte colective, ca adunarea de astazi. Lumea adunata aici
nu a fost Hata, la intemplare, pentru vreo improvizath demonstratie festive:,
oi apartine unei colectivithti organizate, care merge, de ani de zile, un drum
de munch indrumath metodic. Delegatiile prezente, care imbinh inteo minunath unitate de simtire plitura conduchtoare 0 pittura thrneasch, pe
chrturar 0 pe Vixen, au faspuns unei chemhri la luau...
4 Chminele culturale reprezinta temelia operei de organizare a natiunii
on mijloacele culturii 0 acestea reprazinta, in acelasi timp, instrumentul
O scopul muncii culturale a Fundatiei Regele Mihai I.
4
Nimeni din cei care slujim aceasth munch nu socotim ch sporirea numa,
rului Chminelor Culturale inseamni o rezolvare a rispunderii pe care, de

bung voie, ne-am asumat-o. Dar nici nu facem gresala de a nesocoti prezenta
in aproape 5.000 de sate a unor oameni care au prirait ideea Chminului

Cultural.
4 Ca se, izbAndeasch,, hash, o asemenea operh pe mhsura nevoilor thrii
O oa o realizare deplinit a ceea ce urnahresc Chminele Culturale, se cere o

nesfirsith incredere 0 in te:ran, 0 in temeinicia, lucrilrii noastre, si, mai ales,
un 'mers neintrerupt pe drumul ales. Activitatea echipelor studentesti ale

Fundatiei si aceea a Serviciului Social in acest sens s'a desfiisurat 0 acest
spirit an ohutat sh-1 creeze publicatiile noastre pentru popor, in frunte cu
Albina qi Cartea Satului, ea 0 publicatiile noastre de indrumare tehnic e. in
munca la sate, din Cartea Cdminului Cultural.
Chminele Culturale ins* exprimh si ele aceasth, conceptie, cand urmiirose realizarea spiritului de echiph, spre a pune in valoare insusirile individuale, atilt de vii, ale poporului nostru, din sanul chruia, prin colile
thrinesti, nitzuim sg, elegem 0 eh formdm acele elite sociale thrhnesti, care
sti ia asupra lor conducerea satelor... Sporind numarul $colilor Vidanesti
Oa. la 30 0 al cursurilor thzhnesti panh la aproape 700, prin care au trecut
11FVISTA REVISTELOR
209
peste 30.000 de tineri sgteni, Fundatia Regele Mihai I, Cminele Culturale

si organele lor de conducere judetene, regionale si centrale, s'au trudit sii,
implineascd, in modul eel mai devotat, ggndul inaltului lor ctitor, intelegind e unul din sensurile cele mai nobile ale Fundatiilor Regale este acela
al unei leggturi vii i nemijlocite intro Dinastie i Natiune. Misiunea aceasta
o are cu deosebire Fundatia Regele Mihai I, prin mijlocirea cgreia se manifestg attat de luminos inalta grijg a M. S. Regelui Mihai I pentru sate si
pentru tarnime B.
MINTUNEA DELA DODEFTI-FALCIU
Cdminul Cultural - Revistd de Cultura Poporului - Anul IX - N-rile 10-11 ?i 12
Printre lucrgrile congresului general al Cdminelor Culturale, revista

i un raport al d-lui Petru Marini* agronom,
despre activitatea Cgminului Cultural Dodesti din comuna Dodesti, jud.
Fglciu, unde se pune in contrast starea satului acum noug ani i starea de
acum. Ceea ce s'a realizat Ia Dodecti in acesti noug ani pare a tine de domeniul minunii. Redgm pktile mai insemnate din raport:
Satul Dodesti este o asezare de rgzesi, situat la marginea de sud-vest
a judetului Flciu, la o depgrtare de 60 km de orasul Husi, capitala judetului, si la 12 km de calea feratg Bgrlad-Iasi a.
Cdminul Cultural public
Astgzi satul are 325 capi de familie cu 1436 suflete. Ocupatiunea capilor
de familie este urmgtoarea: 310 Bunt agricultori, 11 functionari si 4 negustori, dar caH se ocupg i cu pluggria s.
In anul 1935, &Ind in satul Dodesti a poposit o echipg a Fundatiei Cultural Regale Regele Mihai I s, situatia satului din punct de vedere cultural,
religios, sanitar si economic se prezenta astfel:

Cultural, satul avea o singurg scoalg cu patru s1i pentru 7 clase: 4 primare si 3 complimentare ci gradinit de copii, deci insuficientg pentru numgrul mare de copii, cauzg pentru care multi raingneau in afar g. de scoalg.
Pentru ingrijirea sufletului, un lticas de inchingciune, bisericg veche,
constructie do pgmgnt, neingrditg, si fgrg clopotnitg.
Starea sanitarg cgt se poate de precarg.. Casele mici, insalubre, farg aer
si fgrg luming, satul murdar, iar bolile sociale, in special pelagra, faceau
ravagii.
Starea economic& a marei majoritati a locuitorilor dezastroasg.
Institutiuni economice ca: bancg popularg, cooperative, etc., nu existau.
Satul, desi resedintg de comung, far& local de primgrie.
Drumurile inguste, neingrijite si impracticabile, in cea mai mare parte.
Satul desp,ixtit in doug de o thpg aancii care-1 ameninta cu prithusirea,
iar accesul dintr'o parte la alta a satului, prin fundul rhpei, din lipsg de
poduri.
Pdmant pentru plugiirie 560 ha. teren de razitsie, cea mai mare parte
rapes si nisipos, si 659 ha. dat la improprietarirea din 1922, la deprtare
de 17 km de sat.
14
210
Vito de munca numai la 40% din locuitori i acelea slabe i pipernicite.

Vaci, asa zise cu lapte, dar fiir lapte la 25% din locuitori. Inventar agricol,
plugul pentru don& vite si traditionala graph: de spini. Niciun trior, nicio
seminatoare, nicio prasitoare, nicio tocatoare si in fine nicio masinit care

sii dea posibilitatea, de a se face o plugazie mai ingrijita.
Dcalurile din jurul satului, ori pline de spini, ori cu pomi fara nicio valoare, sau in cel mai bun caz cu vii de hibrizi producittori dire*.
Izlazul comunal, suficient pentru vitele existente, dar plin de spini, burueni, lipsit de iarb i brazdat de eroziuni
, Ce a realizat Caminul Cultural impreuna cu Echipa Regard', pentru
remedierea acestei gad de lucruri?
1. Pe locul donat de d-1 Victor Ion Popa, a construit un local impunator pentru Camin, cu 5 niJi in care este ad'apostitit primaria, dispensarul,
biblioteca i sala de sedinte a sfatului i adunrii generale.
2. A reparat biserica, a imprejmuit-o, a facut clopotnita, a reparat dopotul, a facut poarta la biserica si la cimitir, a aliniat i ingrijit mormintele.
3. La swab'. a construit magazie pentru lemne i materiale, precum
o Lantana sistem american, de unde copiii s bea apa bun i curata.
4. A staruit la ministerul Sanatalii pentru inzestrarea dispensarului cu
instrumentele i medicamentele necesare.
5. A distribuit var pentru curatenia locuintelor si a construit o baie
populara cu apa' cad& i dusu.ri reci, folosita astazi de premilitari, elevi si
populatia satului.
6. A aliniat uliele satului, a asanat fantanile prin curitire i ingrijire,
a construit fantani noi si a ridicat troite pe terenuri virane, plantand flori
in locul spinilor i buruienilor.
7. A construit pod mare si solid paste ro,pa satului, inlesnind astfel locuitorilor trecerea cu carele incarcate cu bucatele campului.
8. A infiintat cantine, undo aproape la toti copiii satului s'a servit

masa bung si substantialit.
9. In vederea imbungatirii starii materiale s'a citutat a se milri puterea
de produ4ie a prtmantului, prin aplicarea masurilor i lucritrilor recomandate de tehnica agricola.
Pentru schimbarea semintei in locul celei locale, pling de buruieni pi
infectat'a de siimanta- cu boli criptogamice, s'au adus mai multe vagoane
de sam'anta bun i s'a introdus in acelasi timp graul american 15, cu rezultato foarte bune.
Tot in acest scop, s'au infiintat loturi demonstrative pentru cultura

porumbului, pe care le-a insamantat cu solul propriu regiunei, aplicandu-se
toate lucrarile recomandate de stiinta agricola, iar recolta obtinuta a fost

raspandita locuitorilor.
In vederea imbunatalirii mijloacelor de lucru, dela Minister si Camera
Agricola, a adus in comuna douit semanatori pentru paioase, un trior,
o vanturatoare, 5 prsitori, 3 tocatori de nutre i sfeel, 2 masini pentru
stropit pomii, precum c i alto masini i unelte mai mici.
211
REVISTA REVISTELOR
Pentru ca izlazul comunal s atinga scopul pentru care a fost creat,

Caminul Cultural in unire cu autoritatea comunall I-a curatit de spini al
buruieni, 1-a cultivat cu lucern5,, cu iarba de Sudan, sfecla furajera 0 a
introdus pentru prima data in judet cultura borceagului de toamn5, si a celui
de primavara.
Spre a tempera clima de stepa de care este dominate,' regiunea, a plantat
cu pueti de salcami, recoltati din pepiniera infiintata tot de Ciimin, perdele
de protectie si a oprit procesul de degradare al izlazului comunal prin plantarea eroziunilor.
10. Pentru adapostirea masinilor i uneltelor agricole, a construit o

remiza, iar pentru taurii comunali, care s'au procurat intro timp, tot prin
staruinta Caminului, s'a construit un grajd dup.& toate regulile cerute de
saints zootehnica.
11. Pentru plantarea terenurilor propice numai culturii pomilor a in-
fiintat o pepinierii de pomi fructiferi, pe care, dup.& ce i-a altoit i i-a format,
i-a distribuit membrilor Caminului 0 in special celor care s'au distins la

cursurile taranesti, iar pentru imbunatatirea hranei sateanului i pentru deprinderea lui cu cultura legumelor, a infiintat o grading de legume comunala.
12. Industria casnica, parasita de gospodinele din partea locului, a fest

reinfiintata prin aducerea a 5.000 kg samanta de canepa, 200 kg samanta
de in, si cateva kg siimanta de viermi de matase, iar maestra de gospodarie
0 de industrie casnica, prin sectia bunelor gospodine, a infiintat o cooperativa sericicola, obisnuind pe gospodine cu cresterea rational& a viermilor
de matase, cu prelucrarea borangicului, cu vapsitul canepei, inului i lanei
pe cale natural& cu extrase de plante.
Frumosul port national a fost din nou imbracat de fetele i flacii satului,
iar In toate casele Dodestenilor, se lucreaza tesaturi i cusaturi de covoare,
perdele, cuverturi, prosoape, fete de mese, cu cele mai alese si mai mandre
motive romanesti.
In anul 1938 a infiintat tot In cadrul lui o institutie cooperatista sub
denumirea c Asociatia Agricola a Caminului Cultural Dodesti s.
Prin aceasta noua injghebare, s'a cumparat in anul 1938 dela uzinele
Lantz un tractor, un plug 0 o batoza in valoare pe atunci de 413.000 lei.
Dei rdzepii nu aveau bani, 12 din ei, membri ai Cdminului, pi-au pus
zdlog la Binag (Creditul Naionai Agricol de astdzi) rdzclpia lor pi au adus
pentru prima dates' in sat, tractor, batozd ffi. plug, revoluliontind prin aceasta
viala agricold i economiccl a satului .Dodepti pi a celor vecine.
Imprumutul a lost Mout pe 5 ani, dar prim economie i vrednicie a lost
achitat numai in trei ani.

Cu toate aceste infaptuiri, in sufletul Dodestenilor mai dainuia Inca
o mare dorinta:
Din cauza pamantultd putin, ei lucrau din mosi stramosi o mosie boiereasca, la o distant& destul de mare de satul lor. Aceasta mosie trecuse prin
mai multe maini pang and, in ultimul timp, ajunsese In mana unui evreu.
Mosia de 444 ha, preluata de C.N.R. a fost arendata de Asociatia Agricola a Caminului Cultural Dodesti.
14
212
Cum lima, mijloacele de munca nu erau suficiente pentru exploatarea

moeiei, s'a simtit nevoia de a se mai cumpara Inca doug tractoare, o batoza,
trior, semanatoare, cum i alte masini i unelte agricole. Asa ca, de unde
inainte de Caminul Cultural in Dodesti nu erau cleat plugul si traditionala
grapa de spini, prin contributia membrilor Caminului, dealurile satului
Dodesti taunt rascolite astazi de trei tractoare si fel de fel de masini agricole,
toate puse in slujba de mkire a productdei.
Cu ocazia arendkii mosiei Popeni, .Asociatia Agricola a Caminului Cul-
tural Dodesti a mai cumparat dela C.N.R. un numk de 750 oi de rasa

spanca i tigaie, in valoare de aproape 2.000.555 lei, cautand prin aceasta
inlocuirea i regenerarea rasei locale #.
REVISTA INSTITUTULUI SOCIAL BANAT-CRISANA
Inca, de aproape acum un an, implinind atunci unsprezece ani de existenta, Bevista Institutului Social Banat Cripna, ce apare la Timisoara
sub conducerea d-lui Dr. Cornel Grofsorean, ci-a imbogatit activitatea,
datorita unei sectil istorice, constituita sub presedintia d-lui Prof. Victor
Motogna i avAnd menirea de a redacta istoria Banatului romanesc de totdeauna. Astfel, aceasta publicatie sociologic& li alterneaza, numerele, gru-
pandu-0 materialul in doug mari despartaminte: Buletinul Sociologic i

Buletinul Istoric, pentru a sluji mai deplin opera de cunoastere temeinica
a Banatului romanesc.
Buletinul Sociologic, ce constitue numarul pe Septemvrie-Octomvrie
1943 al Bevistei Institutului Social Banat-Cr4ana, a publicat, printre altele,
un important articol al d-lui Dr. C. Grofsorean, Migdrile culturale in. sudestul Europei, in care d-sa discuta chestiuni privitoare la cultura noastra
in relatie cu culturile german& i ungara, chestiuni pe care unele carti si
reviste straine le- au ridicat nu totdeauna cu informatia si cunostintele cele
mai riguroase. Autorul roman discuta si interpreteaza in special unele studii
aparute in Siidost-Forschungen ci. Ungarische Jahrbdcher, precum i studiul
mai desvoltat al d-lui Fritz Valjavec: Der deutsche Eultureinfluss irn nahen
thid-Osten. Printre studiile pe care le discuta se gaseste si acela al d-lui,

Laszlo Galdi, Ungarisch-rumdnische Ifulturbeziehungen, publicat in Ungarische Jahrbicher, combatand, printre altele, afirmatia neintemeiata ca
Romanii ai fi primit, adesea, cultura europeana prin mijlocirea culturii
maghiare. Cu precisele sale cunostinte sociologice si istorice, nu-i este deloc
anevoie d-lui Grofsorean sa combat& atari afirmatii, care e bine sa fie cunoacute pentru a ne putea da seama de mistificarile vecinilor nostri.
Buletinul Istoric (Noemvrie-Decemvrie 1943) publici studii de d-nii

Prof. Traian Popa, Prof. Al Borza, Valeriu Sotropa, Prof. Victor Motogna
si t. Manciulea, precum si insemnari si recenzii despre lucrki istorice care
privesc statul nostru si problemele lui. Studiile acestea formeazi o adevarata arhiva istorica pentru cunoasterea realifigilor banatene i a drepturilor
de totdeauna ale Banatului romanesc.
REVISTA REVISTELOR
213
IPOTEZA SOCIOLO GICA. GRESITA. A EROULUI EPONIM,

FONDATOR DE SATE
Sociologie Romdneasoi- Anul V - Nr. 1-6
Sub titlul de mai sus, d-1 H. H. Stahl combate teoria potrivit creia
satele noastre, mai ales cele ritzasesti, ar fi nitscute prin activitatea imui
fundator n al lor, teorie sustinutit de marii nostri istorici, in frunte cu
N. Iorga, pentru care satele sunt sate genealogice e, crescute biologic
dintr'un singur autor. In parte, Xenopol a fost de parerea c locuitotii satului nu trebue s'a fie numaidecht rudeniile sau coboritorii fruntasului,
care daluse satului numele su, dar acest istoric primeste ideea existentei
fundatorului, cu sena de creator social al satului.
1)-1 H. H. Stahl sustine ci satul romitnese este o unitate sociala extra,
ordinar de complex5., in care socialul nu poate fi explicat prin biologic.
Teoria eroului eponim nu poate fi doveditA documentar, este insuficienti&
din punctul de vedere al logicii sale interne; ne duce la o teorie a asezarilor
; nu ne permite a fixa epoca fundarii satelor i, mai ales,
nu explicit existenta satelor devalmase absolute.
Satul nostru genealogic nu este un fenomen familial, chiar dacit se
umane
ajunge adesea la constiinta de fapt, fantazistii, sau legendarit a unei

inrudiri a satului intreg, regulile de viatil, familialit extinzitndu-se asupra
intregului grup social, urmandu-se deci mecanismul trecerii dela fenomenul
familial la eel parafamilial. Autorul negand aceasta teorie, ca insuficient
si nesatisfitcittoare, 1i propune a aduce aIt explicatie.
COALA VASILIANA
Cuget Moldovenesc- Anul XII, Nr. 11-12- Icqi

D-I Dan Simonescu public& un articol, Scoala Vasiliand, in care interpreteaz1 pe scurt imensul material privitor la aceastit scoalit, despre care
ocuptIndu-te trebue sit evoci intregul invittitmint moldovenese dela Iasi,
incepAnd cu anul 1640 si terminfind cu anul 1862.
e Este atitt de stransii leggturit intre Colegiul Vasilian dela Mngstirea
Trei Ierarhi, din 1640, eu Gimnazia vasilian i, din 1828, cu Academia
Mihitileanii. din 1835 si cu inceputurile invittitmntului pe facult54i, in
1858-1859, incat avem o singurit desvoltare organick aproape cu aceleasi scopuri i cu aceeasi structurit, bineinteles evoluate potrivit cu timpurile b.
CONTINUITATEA ROMANILOR IN LUMINA CERCETARILOR

MAI NOUA
Geopolitica i Geoistoria- Anul III - Nr. 1- Martie-Aprilie 1944
D-1 Sesta Puscariu arata, intr'un articol cu titlul de mai sus cum aparitia
Atlasului Linguistic Roma a pus din nou in discutie chestiunea continuittii Romanilor in Dacia si cum o name,' de savanti stritini aprobit conclu-
214
ziile oamenilor noetri de etiinta cu privire la realitatea continuitatii. Se

dau nume i lucrari, in care se recunoaete 0 in vremea din urma continuitatea. Romanieti din Germania, Finlanda i Elvetia, ca G. Rohlfs, Tulio,
W. v. Wartburg, K. Jaberg sunt partizani convinei ai continuitatii Romanilor in Dacia.
a Tot pe temeiul Atlasului Linguistic, dar folosind alte harti, ei-a intemeiat profesorul E. Gamillscheg faimoasa sa teorie a celor trei vetre ale
poporului roman, dintre care dour), erau apzate la Nordul Dunarii. Elevul
kin, G. Reichenkron, insuaindu-ei aceasta, teorie, arata cum repartitia geografica a unor cuvinte romaneeti dovedeete prioritatea Romanilor feta de
Unguri, intarind relatarile anonimului Regelui Bela 0 cele din Vita S.

Gerardi.
In vremea din mina s'au emancipat tot mai multi istorici straini de sub
tirania conceptiei pozitiviste 0 nu se mai inchid in document, ca melcul in
&India lui, ci intind antenele, ca sa pipae cu ele realitatea din jurul kr. S.
Schmidt, studiind miecarile populatiilor germane, admite persistenta nein-
treiupta a populatiei romanice in Transilvania, iar dintre cei mai buni

cunoscatori ai istoriei antice, Fr. Altheim, W. Weber apar ca partizani convinei ai continuitatii noastre.
Partizanii teoriei imigrarii Romanilor dela dreapta la stanga Dunarii
aea numiii Roesleriani
Ii intemeiaza intre altele pirerea kr pe
caracterul sudslav al imprumuturilor slave din limba romana. Acestea ar
fi o dolma, peremptorie despre o simbioza romana-slava in Peninsula Balcanica. Aceasta parere a sustinut-o in timpul din urma, in repetate randuri,
filologul croat P. Skok i istoricul german G. Stadtmiiller.
Cercetarile mai noug dovedesc insa, tocmai din contra, ca influenta

slava asupra dialectului daco-roman s'a exercitat intr'o regiune unde se
vorbea un grai slay care avea de o potriva elemente sudlave cat i nordslave. Aceasta regiune nu putea fi decat tinutul care formeazi puntea de
trecere intre Slavii meridionali i cei septentrionali i rasariteni. Inteun
studiu recent, G. Reichenkron, studiind influenta slava, admite un e strat
dacoslav o care s'a exercitat asupra Romanilor autohtoni in Transilvania.
Cele 25 de semintii slave din Dacia, despre care face amintire Armeanul
Moise din Chorene, inainte de a disparea in masele romaneeti, au lasat urme
din graiul lor, asemanator in multe privinte cu al Slavilor balcanici, dar

avand i atatea particularitali comune cu ale Slavilor estici, incat se poate
vorbi despre un tip de grai slay deosebit.
Foarte instructive sant constatarile facute in privinta aceasta de slavistul roman E. Petrovici, unul dintre autorii Atlasului Linguistic. kali
faptul dela care pleaca el: Se etie ca in regiunile vestice ale teritoriului dacoroman, cuprinzand Banatul, Crieana, Maramureeul i vestul Transilvaniei,
dentalele se rostesc muiate. Pe hartile Atlasului linguistic se poate delimita exact regiunea in care un 1, d sau n, inainte de e i i, au o rostire palatalizata. Aceasta rostire este veche, precum rezultd din numiri de localitati
redate cu ortografie ungureasca, ca Zelestye = Saliete. jud. Turda (anul
REVISTA REVISTELOR
215
1467), Begyesth = Badesti, jud. Severin (a. 1464). Kernyesth = Carnesti,

jud. Hunedoara (a. 1447). De sigur cd aceasta rostire sardcleneasc a e inca
si mai veche decat secolul al XV-lea, numai ea: alfabetul chirilic din cele
mai vechi documente n'avea mijloace graf ice ca s'o redea exact.
Muiarea dentalelor nu este desigur de origine ungureasca, ci se datoreste,
dup5, toata probabilitatea, unei inflente slave. Dintre Slavii ins& cari au
influentat pe Romani, n'o au nici Bulgarii, nici Sarbii, vecinii nostri dela
Sud, nici Rutenii, cu cari ne invecinam la Nordest i Est. 0 au insa Slovacii.
Este foarte probabil ca aceastit particularitate fonetica, care se extinde
in Nord si la Poloni, ajungea, spre Sud, pada Ia Dacoslavi, mai precis in
regiunile nordvestice i vestice, uncle Slavii din Dacia traiau inteo simbioza, atat de stransa eu Bomanii, incat rostirea aceasta a trecut si in limbs,
noastra. E tocmai regiunea unde, dupit relatarile Cronicarului anonim al
Regelui Bela, Ungurii, la venirea lor, au gasit pe Romani si Slavi sub conducerea lui Gelu. Sigur este ca rostirea muiata a dentalelor n'ar fi putut fi
admit din Peninsula Balcanica de Romani veniti de acolo, caci n'o au nici
Slavii balcaniei, nici Remand macedoneni, megleniti i istroromani.
0 argumentatie asemanatoare gasim si in cea mai recent& scriere a linguistului italian Vittore Pisani. El plead: dela o constatare pe care o facusem
eu in treacitt, Inca in anul 1909, si anume c anumite inovatiuni de IimM
se revarsit, in valuri mari, peste granitele etnice, aparand la popoare invecinate, care vorbese limbi diferite. Ca si Petrovici, dar fara, 86.'4 cunoasett
studiul publicat in romaneste, Pisani constata ea palatalizarea dentalelor,
necunoscuta Bulgarilor i celor mai multe dialecte serbo-croate, s'a nascut
la Romani sub influenta slovaco-polonit. De aici conchizia: il romeno
s'interpone fra ii bulgaro e i dialetti slavi che si parlavano a Norddella
Transilvania, anteriormente alla invasione ungherese o (op. cit., p. 200). Iar
mai departe: S am vazut deci &ate fire leaga fonetica romana de cea a limbilor slave invecinate si am izbutit s identificam cateva curente fonetice
care au trecut dela Slavii septentrionali la cei meridionali, precum si la
Romani, inainte de invazia maghfara, care a intrerupt continuitatea teritorului slay i (p. 203-204) .
4. Filosofie fi Culturd
0 REVISTA DE APROFUINDARE A CULTURII SUPERIOARE
Ethos- Iai - Anul 1, Nr. 1, 1944
Revista de teorie a culturii Ethos, avand ea directori 'pa d-nii N. Bagdasar
qi St. Barsinescu, se arati dela primul numar o publicatie adevarat universitara, cercetind o seamit de probleme i metode de cunoastere tipice pentru
cultura superioara. Colaborand la aceasta revista mai mult profesorii Universitatii din Iasi i intelectualii grupati in jurul vieii culturale insufletita
de aceasta institutie, Ethos ii are un program limpede precizat, urmarind
sit fie o revista de teorie a culturii, punand probleme substantiale i aplicand metode eat mai prielnice cunoasterii filosofice.
216
Dup l. cum ni se arata in articolul introductiv, s La Aparitie n, re-vista

vrea sa fie uatat o revista de raspunsuri la marile probleme ale culturii, cat si
de adeziune la anumite conceptii i principii, dar numai in masura in care
natura cercetarii si a faptelor o pot permite. In acest chip, Ethos urmareste sit
contribue a vedea ca, in afara de faptele reale, exista valori ideale... inteun
cuvant, a avea un spirit critic si norme, care sa-1 calauzeasca atat in cele
teoretice cat si in cele practices. E o revista de sustinere a credintei in valori.
In primul numa,r al publicatiei iesene, gasim un material variat si consistent, adancind probleme de filosofie, etica, sociologie, literatura i economic, precum i insemnari actuale, scrise de profesori i asistenti universitari cunoscuti. D-1 St. Barsanescu incearca o interpretare fenomenologici
a sufletului de student, d-1 N. Bagdasar discuta mijIcoriele de initiere in filosofie, in articolul s Dela lectura la filosofie s. Ideea de existent& ca fundament al eticei este discutata de d-1 E. Irion. Regretatul Octav Botez atrage
atentia asupra ideologiei literare a lui Stefan Petica. D-1 N. I. Popa face un
bilant al romantismului francez. D-1 Jean Livescu portretizeaza pe Holder lin.
D-1 Th. Simensky analizeaza Bhagavadgita. Preocupari sociologice gasim in
studiul d-lui Al. Claudian s Reflexiuni asupra legilor sociale s, iar lucrarea
d-lui M. Manoilescu despre burghezia romana, este cercetata i criticata de
d-1 I. Didilescu, inteun desvoltat studiu.

Dupa cum se vede chiar din insiruirea sumarului, avem de a face cu o
publicatie de initiere i aprofundare a preocuparilor de cultura superioara,
o revista universitara adevarata, scrisa de sigur nu numai pentru studenti,
ci pentru toti intelectualii cari pot fi sau vor sa fie la nivelul acestor preocupari. Aceeasi tinuta de cult critic al valorilor se gaseste si in insemnarile
si recenziile semnate de d-nii St. Barsnescu, N. Bagdasar, Al. Claudian, V.
Pavelcu, N. I. Papa, J. Livescu, P. Botezatu i I. Didilescu.

S UFLETUL S TUDE VULUI
Ethos- Anul I, Nr. 1- Iafi, 1944

In s incerearea sa de interpretare fenomenologica 6 intitulata Suflet de
Student, d-1 St. Barsanescu cauta sli afle coca co este specific si etern studentesc, oprindu-se la dorinta de a se remarca si de a fi remarcat a studen-
tului, la dorul sau de studiu, la inceput neprecizat si plural, dar care

apoi se concentreaza la o specialitate.
a Studentul anului intai frecventeaz& asiduu cursurile, alergand dela
o or& la alta i luandu-si angajamente ce-i depasesc fortele; apoi, el asculta
conferinte chiar in afara specialit&tii sale ; la seminarii primeste s fad,
lucrari pentru a trata subiecte pentru care nu are inca pregiitirea necesara;
accepti usor insarcinari universitare si mai ales ia hotarirea si pregateasca
examenele din timp si bine s. Mai tarziu, s dorul sau de studiu incearca un
nou proces: de limurire si de decantare, in sensul ca studentul, supunandu-se
acel i legi a formarii individuale exprimata de Gcethe in formula In der
Beschrtinkung zeigt sich erst der Meister, nu mai alearga dupa cursurile mai
multor secii, ci Ii alege o specialitate 0. Odata cu atasarea la o specialitate
REVISTA REVISTELOR
217
vine Foi atasarea de un anumit profesor sau de cativa profesori din specialitatea
lui. larmarea este identificarea studentului eu specialitatea sa.
Se mai arata in cadrul studentiei gruparea tineretului in diferite

categorii: in categoria acelora care studiazi doar pentru a-si castiga o profesiune i in categoria acelorasi cari, dimpotriva, studiazii, pentru a face
stiinta, pentru a eunoaste desinteresat. Dintre acestia din urma apar capetele stiintifice i tipurile teoretice, acestia studiind pentru extinderea ii
adaneirea pregatirii speciale.
Analiza aceasta a d-lui St. Barsaneseu ne apare foarte justa. Ii urmeaza,
fuse., alte cateva consideratii despre psihologia tineretii, cam romantice i
conventionale, inraurite, in buna parte, de viziunea Vechiului Heidelberg
al lui Foerster, viziune unilateral& si deloc eternit. Trecand, deci, dela felul
in care studentul se fonneaa prin studiu la viata lui sentimentali, autorul
Ii asumit obligatia de a cuprinde un domeniu mult mai vast decat eel parcurs. Aici, usorul romantism heidelbergian este cu totul insuficient. Psihologia tineretii cunoaste de sigur sentimentalismul si dorul de petrecere, dar
alaturi de eIe apar drama cunoasterii, optimismul i pesimismul, sovairea
intre cunoastere i actiune, discrepanta dintie gand i fapta, evadarea in
idealitate sau, dimpotrivit, in politieg; aderarea lui la grupuri sau categorii
sociale, iubirile, urile i contrarietatile lui sociale.
Sufletul studentului este infinit mai tulburat si complex decat ni-1 arab&
d. Bars&neseu, care a izbutit si ni-1 descrie tipic doar in fazele lui de formare stiintific& sau didactica.
REVISTA U PREOCUPARI U11VERSITARE

R-vista IT- Preocupdri Universitare apare ca o activitate studenteasca
in cadrul Universitatii, avand dublul scop de a strange colaborarea Olintific& dintre profesori i studenti, de o parte, si aceea dintre studentii diferitelor facultitti i specialitati, de alta. Materialul primului numar este deosebit de bogat i variat, grupat pe speeialitati i avand la urmit note vii
si interesante. Colaboratorii stint profesori universitari cunoscuti ca d-nii
Rona Hulubei, Iuliu Hatiegan, Gr. T. Popa, N. Ciofaneseu, seriitori ca
d-nii Emanoil Bucuta si Romulus Dianu i d-na Alice Voinescu, dar i stud-nii Florian Nieolau, Radu
denti, in parte cunoscuti ca tineri
Stoichita, Romeo DAscalescu, Al. Manuila., Die Balea, Ion Oana, Ioanichie
Olteanu, G. Mkgarit, Stefan Aug. Doinas, Petru Hossu, N. Barbu i altii

pe cari ii vom putea urmari mai bine dupa manifestarea in viitoarele
numere ale revistei.
Articolele rubricii (RevistaRevistelon stint scrise de redactorii revistei,

d-nii Petru Comarnescu ci Ovidiu Papadima cu exceptia color despre
publicaiile spaniole, datorite in acest numdr d-lui Ovidiu Drimba.
NOTE
DESPRE ADOLESCENTA
Gasesc in pagina doua a unei

gazete, o notg care ispitepte condeiul
tor ; generos pi meschin ; narcisic
gO
totuisi capabil de ddruire, adolescentul trezeste mai mult mild, dealt

entusiasm n.
la unele comentarii. Dar mai inthi
Dacit 15,shm de o parte tonul de
sh, cithin anume ceea ce este eseatial
contraste excesive, ceea ce ni se pare

semnificativ in rhndurile de mai sus,
in not& ins*:
e Obrdznicia adolescentii se situiazd
intre patologic si normal. Dar asta

nu-i scade nimic din frumusete, dupd
cum nu-i adaogd nimic la instisi

prezenfa sa. E o crizd care se delineste
mai curdnd prin ceea ce nu este,

fnsd nici nu trebueste silitd sd lie ceva.
este ch, ele apar anume inteo apa

e paging a doua de gazeth
adic o paging lii.satit in genere pe
mane, celor tineri i uneori chiar
prea tineri, cu un desinteres direccional total. Ni se pare chiar ch. putem
identifica drept autorul ei pe un fost
zis
E un zero, asemenea celui care premerge progresia aritmeticd. E o vir-
thnlir care a practicat genul ado-
tualitate in minus. Dela ea poateincepe
phnh la apa zisa noua generatie
total sau nimicul. Am trecut cu too?:

prin ea si o cunoagem, salt, cel putin,
o putem recunoaste de indatd ce ni se
vorbeste despre dansa. Delimitdnd-o,
situatia ei se fixeazd intre cucerirea
spafiului de cdtre timp, ajuns la ma-
adich fdra precedent phng la domnia

sa. Asta dh, o nuanli, de melancolie.
Cand eu insumi de altfel eram foarte
jora sa desvoltare, i inceputurile viefii
spirituale. E, deci, trecerea dela exterior la interior, dela object la subject,

dela obiectiv la subiectiv. Adolescenta
e i genial i cretind, i atotstiutoare
si delinitiv ignorantd. E o alternativd
intre animal si spirit. Poate de aceea
e i atdt de superbd si atat de stupidd.
Vrea sd stie tot, dar nu dre disciplina
sd cunoascti nimic. Be sbate intre

titanismul iluzoriu pe care i-1 dd
primul contact cu lumea apusului,
pi limitele de inchisoare, pand /a
lescent cu o frenezie IAA precedent
thmar, in revistele pe care le-am

condus, m'am desolidarizat de propria
mea generalie pi de cea imediat

urmgtoare, tocmai pe motivul titanismului ei adolescential... Cred
azi c5 opozitia me% a fost mai putin
indrepthtit it dealt mi se phrea atunci.
Anum4i corpi chimici, organici, tiebuc Lisa4i s aprindg sangele pi sa.
dilate, pang la neasemgnare, orgoliul
scriitoricese, atunci child sezonul o
cere. Tebu 3 sh f m inteleghtori cu

acest tineret care se ciede, beat de
mizeriile sale. Pur si impur, in
el insupi, e la avangardl c, pentrucg

fierberea lui e un destin statistic
i o inseriere In registrul sacrificiului
total. citai, dach e adeviirat ch,
aceastg ebuWe thnditi e facutg
acelafi timp ; cu tendinfe de ascet ci

de desfrtinat ; logic si absurd ; slasiat
din ridiehri furioase de goluri, e

totutA de nettigliduit c nu existg
de toate contradictiile cari Li devoreazd
fermenVi mai aetivi ai transformarii
drd a-1 diminua ; sublim i desgustd-
limbii literare cleat tineretul en
sfdrsitul viefii, ale trupului cu legile

eei
NOTE
219
veleitati revolutionare in poezie. E

una din marilc contributii culturale.
din scoalg ca... foarte plictisitor.
Dar e o reusitg colectiva
tistic ne face simpatica tineretea

aceasta, care flume se crede ne-
si, in
genere, anonimi, rasplatitl cu disparitia tota15, sezonierg. Exceptiile

nu apar din randurile acestui tineret
anonim, caci ele nu sunt legate de
nimic stint si deci nu participit nici

dela un neconformism conformist.
In genere, oHce activitate tanarg

e alaturi de arta (cu exceptia Versificarii). Pare-se ca e chiar o incom-
patibilitate intro tinerete i arta

autentica. De altfel, dup5, parerea
noastra care nu obliga pe nimeni
Versificarea este alaturi de marea
Tocmai destinul ei de sacrificiu sta-
conformist5. Dar, pe de alt5 parte,
atunci cand, din vina celor care

n'au veg,hiat fierberea lui, vasul dg
pe dinafarg i totul apare pierdut,
e ou neputint5, sa so evite tesatura
de binueli, indoeli i regrete.
Se va sti inteo zi cat rau poate

sa faca unui neam, tineretul situ in
ardorile * sale, cand in loc si fie
supus unei discipline intelectuale,
e lingusit in accesele ci excesele lui.
arta, a un domeniu inchis cu legislatia
Am vazut cu nedumerire o revistg

dela noi desgropand printr'un inter-
lui, in care se preghteste numai
view un soi de strigoi literar apusean,
utilajul creatiei de artg. Poetii so

invechesc prin lirismul sau prin
tehnica lor, i supravietu6sc anume
prin nuanta lor epica, prin coeficientul de personalitate concret5...
ignorand parca tot raul pe care I-a

facut unei natiuni iubite desantarea
intelectuala a unui coctoism poetic
in care puerilitatea nu era numai infantila ... Dar despre climatul coc-
Evolutia lui Tudor Arghezi, care
toist, cu alt prilej...
de altfel ai-a publicat primul volum

catre 50 de aui, cu sacrificiul intae-
lor poeme, arata drumul spre arta

de mare respiratie.
Deci, tineretea este oarecum incompatibilg cu creatia artei. Putine,
foarte putine opere maH s'au scris
inainte de 25 de ani. Piing la aceastg
varsta scriitorul nu are nici macar
intelegerea adevarata a artei. Nu

atie valoarea plictiselii... De vreo
Caina Petreru
M. ANTOINE
La 14 Martie 1887, un functionar
al Companiei de Gaz din Paris, spirit
revolutionar, inaugura intr'o fundatura parisiana, o sala mica de teatru
care se numea Theatre Libre: Era
curent emotionat, cu una dintre cele
o protestare impotriva nesinceritatii

in arta dramaticti, impotriva declamatiei romantice, o integrare a
decorului in viata textului. Piesele
erau in genere naturaliste (Zola
mai coplecitoare descoperiri in arta .

De cate oH ma vede acest intelectual
asista la intaiul spectacol si impreung

cu Al. Daudet era unul dintre patronii
rafinat isi aratg aderenta fanaticg

pentru opera unui scriitor, pe care
e pe cale sa-1 invete in urzeala lui
literari ai regiei inoitoare), preferau

sa ofere simple felii de viatg a EA
dintre ele putine mai aunt pomenite
azi... Dar jocul actorilor dela
Th 'atre Libre a influentat tot teatrul
european. Otto Bram la a Deutches
lung un tank confrate, care nu mai
e chiar atat de tanar, ma tine la
pe dinafara cum a inviitat acum 15
ani pe Proust. Marea descoperire

este ... Balzae, pe care il aflase numai
2 20
Theater * i Stanislawski la Teatrul
fiind de succesele romanelor. Si
de Arta din Moscova au primit un
totusi punctul de vedere al liii Ben-
inceput de orientare dela Paris...
nett meritit o scurta mentiune, cu
atat mai mult cu cat in Europa
pe scenh, nu urafl&nd vocea si nu
raspandirea lui a fost minima, iar

la noi inexistenta.
De atunci actorii (vorbesc omeneste
trimetand jerbe de tremolo in saki...
Dar mai ales in ceea ce priveste
Pentru intelectualitatea patriei
inscenarea material& a
spectacolului, a fost revolutionara
regia lui Antoine. In locul usilor de
panza si a mobilierului zugravit,
s'au plantat in seen& usi de lemn
lucrat i mobila adevarata: saloane
complete, asemeni celor din oras,
pravalii bine asortate etc.
sale, pozitia succint formulatd do

scriitorul care ne preocupa este
Pan& pe la 1914 regia naturalist&
mative. In fond, propozitiile formulate n'au nimic revolutionar in ele,

reprezentand doar opinii occidentale
curente. Privindu-le ins comparativ
cu tendintele publicului nostru actual, programul lui Arnold Bennett
poate capata altfel de semnificatii,
(land o anumita satisfactie oricarui
om de culturii, nemultumit de disparitia tot mai accentuata a acestui fel
de gust. In acest spirit, eseul trebue
de altfel privit i comentat de noi.
Prejudecata cea mai curenta a cititorului obisnuit se refer& la o presupusa facultate, care ar fi absolut
generala, constituind ceva analog cu
regulile de bung purtare in societate.
Gustul literar este privit ca o call-
decorul
a fost curentit in toot& Europa...

Detronata de inscenarile expresioniste, ea triunafii din nou de cativa
ani incoace...
Dar omul de teatru insusi nu a
fost norocos... N'a castigat bani

la Theatre Libre , a dat mai tarziu
faliment la Odeon i pang in ode
din urma a ramas doar cronicar

dramatic la ziarul comercial HT/for-
?nation A fost cateva decenii

pang dupa 80 de ani, 'Ana zilele
trecute, in pragul mortii cel mai
ascultat critic de teatru al Parisului,
cu el dispare unul dintre cei mai
de seamii oameni de teatru ai
timpului.
C. P.
ESTETICI
Metoda lid Arnold Bennett pentru
formarea gustului literar
Micul eseu al romancierului Arnold Bennett despre problemele
Gustului literar n'a avut o caner&
prea glorioasa. Publicat in 1909, a
ajuns la editia a patra de abia dupi
treizeci de ani dela aparitie, umbrit
i, profitand
de o reeditare (Literary Taste, how
to form it. . . edited by Frank Swindestul de reprozentativ
nerton, Penguin Books , reprinted,

1939), intelegem sit dam pentru
cititorul roman cateva note infor-
tate mondena, obligatorie, inclusa

in absolut (nice persoana din straturile mai inalte ale societatii, hind
considerat ca un produs firesc al
educatiei sociale salonarde. El s'ar
dobandi asa cum de pilda
invittam sa ne facem elegant nodul la

cravat's.* sau bridge-ul. Tocmai Inapotriva conceptiei acestui elegant
accomplishment , curent in mediile
snobe anglo-saxone, se ridicit Arnold
Bennet, propunand idealul unui
gust literar format numai dupii
NOTE
anumite metode strict intelectuale
0. interiorizate. Disociatia intro gustul literar ca produs al atmosferei
sociale ci
acel gust provenit din
221
nent de literatura a (p. 40). Deci un
punct de vedere experimental, de

bun simt . Continua verificare din
partea spiritelor, apartinand la epoci
contactul intiin i prelungit cu cartile se face acum cu testa: hotarirea.

Strans asociate cu starea de spirit
vazuta se constata un dispre i o
diferite, va face ca scriitorul ce va

rezista acestui examen, prelungit
de-a-lungul adder generatii, sa fie
ignorare pronuntata fate; de scriitorul

intrat de mult timp in istoria literal*
care aspira. Clasicul, in cele din

urma, va forma punctul de plecare
in procesul subtierii gustului literar.
Dar, in prealabil, trebuesc luate
cateva precautiuni:
Prima c cea mai important&
consta din luarea unei deciziuni in
acest sene. Trebue s ne hotarim
pentru formarea unui astfel de gust.
Un adevir banal, se va spnne. Toata
cartea este plina de astfel de ade-
clasicul reprezentativ deci. Pretutindeni, cn si la noi de altfel, doar

romancierul la moda S se poarta a.
Inexistenta culturii clasice conditioneaza, asa dar, in al doilea rand,
absenta unui astfel de gust. Modele
literare, ea i scriitorii de mare
succes, schimbandu-se cu repeziciune, un punct de reper in literatura
contemporana nu va putea fi gasit

aproape niciodata. Multi se vor fi
adresat in acest caz
i lecturilor
clasice. Situatia nu va fi ins& deloc
incurajatoare, caci pentru majori-
tatea acestei categorii de cititori

placerea izvorita din lectura clasieilor nu este proportionala cu renumele lor a (p. 25). Tocmai pentru a
remedia aceasta situatie, autorul
eseului a imaginat o meted& destul
treptat investit cu autoritatea la
varuri banale, insa eterne, definitive,

de toti admise ca fiind intelese, ins&
niciodata aplicate. A doua va consta
din indepartarea tuturor prejudecatiler i opiniilor anterioare in materie
do literatura. Pentru aceasta operatic), spiritul oricat de multe dificultati s'ar ivi e neeeear sit deliber. Crearea unei atmosfere
intelectuale, livresti, este si ea obligatorie. Cumpiirarea de carti in
vin
de corned* practica mad ales, in-
numar cat mai mare, este iarasi
treaga incercare situandu-se sub

specia manifestarilor spirituale engleze tipice.
Dar, inainte de a expune schematic
metoda propusa, ce este un clasic ?
necesara. Ele nu vor fi depozitate

in biblioteca, ci vor fi citite si meditate cu atentie. Lecturile nu trebuese impartite dupa genuri. Spiritul va face singur asociatiile de
Raspunsul nu intarzie sa soseasca,
trebuinta, s o carte atragnd pe

alta (p. 93). Orice sistem prea riguros e bine sa fie evitat, fiind recomandabila doar mentinerea inauntrul aceleasi sfere. Pentru a incepe,
trebue ales un clasic (Bennett propune pe Charles Lamb), despre care
se impune o informare cat mai substantiala. Neuitand c o opera nu
foarte empiric de altfel: Un scriitor

este clasic atunci cand procura pre,-
ceri artistice fiecarei generatii de
cititori interesati in mod yin de

literatura (p. 85). Accentul cade
pe entuziasmul sustinut i continuu
al unei elite: Opera clasica este
aceea care a placere unei minoritati
preocupate in mod intens i perma-
poete fi separatii, de viata, perso-
222
nalitatea scriitorului va fi studiata

integral, inclusiv prin citirea de
biografii. Pentru ca parerile pre-
niciun rezultat. Faptul e confirmat de experienta. Cititorul subVre
concepute sa nu se strecoare, criticele

trebuesc lisate la sfixsit. Foarte
poate fi stilat. In prealabil trebue

doar sa se fi nascut, i restul in
conditiile vazute
va veni dela
importanta este 0 increderea abso-
sine.
luta in scriitorul ales, care va fi
Adrian Marino
abordat cu un anumit sentiment de

inferioritate. Clasicul, pentru a se
PLASTICA
rasa sorbit, trebue s domine.

In lectura versurilor, procedeul e
ceva mai complicat, Bennett imagintmd un sistem gradat de poeme
(Wordsworth) si studii introductive
(Hazlitt), citite progresiv i cu anumuite reveniri, dup5, ce conditiile
anterior vazute au fost indeplinite.
Capitolul
respectiv ( Verse o,
p.
102-116) este poate cel mai interesant i eine va citi vreodata Literary Taste sii nu ezite a-1 examina
cu atentie.
Octav Bdncild fi Vasile Popescu

Artele plastice au pierdut in decursul acestui an pe Octav Biincil&
pi Vasile Popescu, reprezentaqi ai
strOdaniilor creatoare a doua generatii, atat de diferite, dar semannd
amandoi prin firea lor independent&
retrad.
Octav %milk fiu de Virani de
prin preajma Botosanilor, traind
modest 0 retras la Iasi, dupa ce
pi
Lipsa de spatiu ne impiedeca dela
urmase Belle-Artele de acolo 81181
desvoltilrile mai ample. Sa notam

totusi c, in afara de emqia propriu
completase studiile la Munchen 0

in Italia, a avut o epod de stralu-
zisa, se mai reeomanda i urmarirea
eiro in priraul deceniu al secolului

nostru. Atunci, panzele sale cu 10rani si muncitori, cu lume obijduita,
infatisata oarecum realist, fad, pitorescul grigorescean, erau pretuite
pentru umanitarismul lor, pentru
expresia sociala, sincer i asprii, a
coloritului i formelor lui.
La 1907 a fost solidar cu friiman-
unui scop adiacent (etic, erudit,

filosofic, etc.), ceea ce poate fi
de sigur discutat. In sfOrsit liste

complete, privind achizitionarea unei
biblioteci ideale de literatura engled,
ne Bunt date. Prezentarea lor e deo-
sebit de sistematicii, 0 de o mare

utilitate pentru cei interesati. Andnunt practic: ne Bunt date si preVirile respective. Totalul ar costa
aproximativ 87 lire. Amatorii pot
face calculele...
Programul vazut se prezinta, asa,
dar, bine combinat, 1ns sufere de
un viciu fundamental: nu se face
ta'rile taranesti cauthnd sa le exprime in plastic ,. liana in preajma

primului rzboiu mondial, pietorul
obijduifilor a fost prquit si la. Bucuresti, dar mai ales in Iasul si Moldova lui, mereu iscodite de idealuri
ademenitoare i sentiments profunde.
nicio mentiune de dispozitiile individuale inascute. Evident, gustul

literar poate i trebue format, Ind,
faro, anumite inclinari congenitale,
Dup5. 1920, noi, (lei din alta

generatie, 1-am putut urmri doar
eforturile depuse nu vor duce la
adesea opace
in numeroase tablouri cu flori, care
nu ne mai placeau. Colorile erau

i imbacsite, pasta
NOTE
nevibranta suficient, armoniile prea
sarace, comparate cu rafinamentul
cromatic al noilor generatii de pictori i cu geniul lui Petrascu.
De aceea, Octav MmHg, moare
relativ ignorat de noile generatii
fra, a avea locul ce-1 merita pentru
activitatea sa dinainte de 1920.
Opera sa raspandita pe la diferiti

colectionari modesti, care i-au cum-
p'arat tablourile pentru subiectele

temele lor sociale, va trebui cercetat Ii pusa in valoarea ei.
In istoria artelor noastre, Octav
B nci1 ramane ea un colorist cu
indrazneli pentru vremea sa i cu
lucrari care privite i azi i neconfundate CU florile din ultima-i
epoca impun prin vibratia cromatica, prin relativul lor rafinament
prin forta constructiva, a pastei.

Iar tablourile sale cu teme sociale
tradeaza un suflet mare, stapan pe
compozitie, stiind ce-i miscarea ji
gestul larg, cautand semnificatia
umana, iar nu pitorescul, chiar
dad, uneori realismul sau trece spre
un usor patetism murillian. Alteori,
pare inraurit de scoala lui Ribera pi
de o anumita, pictura socializanta a
pi
221
muzica i picture coexistau in ta-
blourile sale, care totusi in ciuda

indrazn4elor sale experiments nu
ajungeau la calitiitile fluide ale lui
Matisse, la lirismul lui Pallady, la
galanteria lui Dufy, desi cu toate

aceste elemente tipic moderns el
avea atatea in comun.
In vremea din urma, Vasile Popescua mort in varsta, de cincizeci
de ani, ajunsese la un schematism
cromatic, pastrand tonurile prea
simple si prea vii, pentru a le pune
in contraste fortate, nu lipsite de

fericite armonii i vibratii primitive.
asupra sa vom putea avea o
rere mai precisa, cand vom vedea
numeroasele panze pe care le avea
gata pentru o expozitie de maturi-
tate, pe care o pregatea de vreo

zece ani. In ultimii ani, expunea
doar la expozitii colective, lumand
incet i temeinie cu gandul la de-
finirea integrala, pe care avea sa o

infatiseze proiectata-i expozitie-sinteza.
Petru Comarnescu
Un articol spaniol despre pictura

romdneascd
Parisului i Manchenului. Compozitii

ca Semtindtorul i Popus meritti a
In cadrul unei prezentari a unui

pictor roman, d. Al. Macedonski,
sedea in adevarata pinacoteca a
d. Jos Frances dela Academia Regal& de Belle Arte face cilteva aprecieri, in El Espaliol, Anul II, Nr. 35,
despre pictura noastra moderni.
0 caracterizeaz5, ca produs a doi
Orli, caci Bancila a fost o persona-
litate a plasticii noastre, asupra

ca'reia criticii vor trebui sa se conc
centreze cu toata atentia, candva.
Vasile Popescu a murit Inca In

puterea maturitatii sale. Islascut in
factori: sentimentul religios 0 in-
Bucuresti, din parinti de obarsie
ficat apoi de o durere infinita, de

un orgoliu ,melancolic i de o tandrete visatoare. Una din cele mai
albaneza, se pare, el apartine scoalei

franceze contemporane, hind un co-
lorist de mare rafinament, pictorul
atator naturi moarte
i privelisti
urbane, unde cauta esenta cromaidea a formelor si obieotelor. Poezia,
carnarea rurala,
produs
sancti-
frumoase legend; din lulus aceea

a Manistirii Arges o simbolizeaza.
Criticul incepe prezentarea picturii
noastre moderne schitand figurils
224
lui Tatii.r&scu, Lecca i Mihai Pop,
cu interesante consideratii. Teodor

Aman e socotit amplu, avid, pictor
al existentei triumfale i eroice, portretist viguros ce amintete uneori
pe Courbet. Andreescu vine cu o

picturg. easter& 0 grava, sobrg, mizantropia i profund. Cromaticului
desordonat, Grigorescu, pictor national, ii prefer& pe Camil Ressu,
care interpreteaza. acelea0 teme grigoresciene mai dur, mai aspru, mai
viril, mai concentrat.
In Luchian, academicianul spaniol recunoare pe marele pictor al

sufletului romanesc in ceea ce are
el esential: intimitate, tandrete, extaz sensitiv. Nu-1 uit& pe Iser, ma-
rele sarcastic , elev al lui Goya, 0

merge pan& la cei actuali, din generataile iconoclaste. i, in a1t a'. ordine,
pas in creatiunile sale alese i in

dorul lui netarmurit pentru stiintit.
Pe marginea acelora0 adevaruri,
aici spuse, simplu, dar expresiv,
desprindem figura aceluia0 Leonardo,
umanist de conceptie larg& i cu

talente unice.
Vorbind despre tabloul Madona
din pe,sterd, autorul crede ca a slumato S ar fi elementul fundamental al
redrii fiearui obiect al naturii si

ar intruchipa lb Leonardo lumina
misterioaselor umbre de amurg, ce
se ridica in cele mai delicate nuante
la suprafatg. Far& considerarea ace-
stei lumini retinute, fiecare reprezentare artistic& trebue s ramitai

pentru Leonardo neindestulatoare si
plina de lipsuri.
Analiand apoi misteriosul zam-
pe Petraru, dens, mustos, ale earth

colon dau un sens dramatic peisa-
bet din celebrul tablou Monna Lisa,

II credo reflexul unei stari de fericire
launtrica, transmisa de simtirea
jelor sale ; sau pe Pallady care,
atotputernia a artistului celei in-
odat& cu nostalgia Parisului, aduce

ceata Senei pe solul romomesc.
Ovidiu Drimba
fatiate: Zilmbetul devine simbolul
C A ri
Bodmer Heindrich: Leonardo Da
Vinci, A. Hopfer 194o Burg.

b. m., 64 p. + 42 reproduceri
(Heimblicher, Der Kimst., Fr.
Winkler)
extern al acelei armonii care, dup&

inchipuirea pictorului, umple universul 0 se resfrtmge admirabil in
trasiturile modelului femenin a.
Incheind, constat ca operele lui
Leonardo aunt cea mai curata
Intiparire inchinatil cerceatrii naturii i descoperirii tuturor legilor
existentei.
Autorul si-a indeplinit cu destula
pricepere cele propuse: o expunere

general& a vietii i operei lui Leo-
nardo Da Vinci. Incepe prin definirea caracterelor artei din epoca
A. Venturi: Leonardo e la sua

scuola, 1942 Novara, De Ago-
stini XLII + 112 pianc. 40

(Storia dela Pittura Italiana
Multipla personalitate a lui Leo-
quattrocento s, artnd
nardo Da Vinci, atilt de bogata
meritele lui Leonardo, deschiator

de drumuri noui . Ni se povestere,
cu destule i interesante amanunte,
viata artistului. Ii urmarim pas cu
0 de adana in aspecte, a dat un
trecento *
Foi
4(
nou prilej de sinteza pretuitului

istoric de arta italian Venturi, pe
care 1-am recitit recent.
NOTE
Incepgnd cu neenicia filcuti la

maestrul Verrochio, dela care, cum
subliniazg autorul, Leonardo a prins
numai notiunile de tehnicg pentru a
si le desvolta liber, ping la sf&asitul
vietii sale petrecutg. in Franta, se
gagesc insirate principalele indemnuri
ale operelor sale. Observatiuni judi-
eioase ne lgmurese asupra imor

puncte mai putin dare din desenurile 10 schitele lui Leonardo. Pe
acestea autorul le consider& foarte
pretioase, fiindcg redau, in mod
neschimbat, impresiile, planurile,
ideile noi si indraznete ale artistului.
Ele pornesc din sufletul sgu, spontan, euprinztind in germene tendinta
de bazg a lui Leonardo, reducerea

asprimilor, inecarea lor in umbre si
luminarea treptatg a suprafetelor.
Autorul crede nimerit sg. atraga
atentiunea asupra tuturor sculpturilor lui Verrochio, sustin&nd cg in
naulte din ele s'ar putea recunoaste
conceptia lui Leonardo, ca de exem-
plu, in opera Annunciazione, scum

in muzeul Uffizi dela Florenta.
Odatil au anagnuntele, expuse de
autor inteun stil de cea mai inaltit
expresie E;ii spirit critic, reiese clar
sbuciumul artistului in crearea operelor sale nemuritoare.
Venturi sustine cg in timpul renasterii, epoca de unificare a activitgtilor omenesti, arta insemna sAiintg
si adevgr de viatg, iar Leonardo a

inchis in fiinta lui contrastul dintre
sensibilitatea ascutitg a artistului
si ratiunea adlancg
a omului de
stinta.
In trsitturi scurte, sunt caracterizate apoi operele elevilor si admiratorilor lui Leonardo: A. de Predis,
G. A. Boltraffio, Giampetrino, M
d'Oggiono, B. de Conti, C. da Sesto
si Bernardino Luini.
225
Salmi Mario : Il Cenacolo D
di Leonardo da Vinci e
le
Grazie, con j7 illustrazioni,
Milano, (1942) Fratelli Traves,
XXVII + 40 plat:Fe
Inteun scurt comunicat din vara
trecutg se spunea cg si nagngstirea
Santa Maria delle Grazie, dela periferia orasului Milano, a fost atinsg
de o bombg si gray avariatg. Aceastg
stire a umplut, de sigur, cu tristete

sufletul tuturor celor care au stint
ce comori nepretuite stgteau inchise
intl.() zidurile ei.
0 manggiere frumoasg si utilg,
filcutg Mfg. pretentii stiintifice, sunt
cele 40 de planse insotite de expli-
catii corespunzgtoare, care dau o

complet& vedere asupra tuturor ope-
relor de artg din mgngstire. Danii,

medalioane, busturi, statui si portrete sunt aceea0 expresie curatit a
spiritului universal al renasterii. Loc
de frunte tine Gina cea de T aind a

lui Leonardo, care desi oarecum
stears& de vremuri ne di mgsura

intreagg a priceperii maestrului.
Cgrticica a fost tipgritg la timp

pentru a pgstra cel putin amintirea
cgtorva exemplare admirabile ale
geniului omenesc.
Colasanti Arduino : Donatello,

con. 240 riproduioni in foto tipia ( 1942) ed. 2, Milano ;
U. Hoepli, z 41 pagini, 80
Geniile, ea toti artistii, sunt legate
de timpul cand au apitrut. Opera

lor, mare si eterng, a fost si o expresie fericitg a unor imprejurgri.
Am putea spune, o scanteere diving
la timp oportun. De cele mai multe
ori, opera a fost mgritg in valoarea
15
226
ei, prin noutatea ereatiunii, a conceptiei pi a executiei.
Acest luoru se poate spune
ei
despre Donate llo. Suflet simplu
curat, a stiut, mai bine decat toti
fect este cea simpl5. ri ca victoria

suprem& este asigurata atunci ancl
stilul nu mai este artistul, ci arta

Autorul mai crede ca Donatello
contemporanii, s urmeze glasul naturii, transformandu4 in tipare con-
a redat figurii omenesti individualitatea i puterea expresiva originara.
crete sub pecetea eternitatii eau,

cum spune autorul, din instinctele
raportul adevarat si logic dintre corp
vagi ale predecesorilor sad, a creat

o opera originala, infloritil din sbuciumul comun.
Insotita de intreg aparatul critio,

cartea ne poarta pe cMle muncii ei
creatiunilor multiple ale lui Donatello.
Prima parte cuprinde expunerea

cronologica a devenirii operelor, cu
amanunte asupra Imprejurarilor extune ; a done este o biografie ideologica, in care fiecare !parte a vietii
artistului este urmarita in raportul
pe care I-a avut cu ideile i imboldurile din afara. Autorul admite crt este
greu sa se urmitreasca, intr'o clasificare cronologica rigidd, fantazia ii-
berd a lui Donate llo, cand clasica,

and de un realism indraznet, cand
inamorata de efecte picturale, and
de o plasticitate puternica.
Caracterizari potrivite ne dau masura completa a geniului lui DOnetello.
Vorbind de o statuie a Sf.
Ion Botezatorul, autorul sustine ca

artistul a rupt orice traditie, fiindca
Ii prezinta, pe Sf. Ion Botezatorul
ca pe un adolescent slab, timid,

subred, sfarsit de suferinta, cu ochii
plini de viziunea livida a desertului.
Privindul, ai impresia treptata ca
vastele orizonturi ale Marii Moarte
II despart inca de oameni i II inchid
intr'un cerc magic, in care nu patrunde niciun sunet. Prin statuia

admirabila a lui S. Giovannino, a
vrut s. arate cd opera cea mai per-
Restabilind, dupa multe incercari,

si haina, statuile sale au inceput sa
traissca, la fel ca cele vechi,
dinauntru in afara.
Donate llo este un minunat inter-
pret al vietii In forma-i puternio

omeneasca, spusa inteun limbaj
simplu, viguros si realist.
Caius Jiga
ExPOZITH
Grupd Arta
Poate ca ar trebni ca, arta sa fie
facuta numai de cei care au spiritualiceste de spus ceva. Atunci, totul
ar fi clar i ar avea o net amploare.
Fenomenele de regres, care au abru-
tizat unele manifestari de arta., au

declansat confuzie i panica tocmai
datorita faptului ca limitele participarii la creatie erau depasFte de
sterilitatea speculatiunilor din afarii.
Argumentele false au circulat slobode, ponderat sau violent, inegurand i schimonosind cea mai perfecta corelatie pe care omul o are
cu el insusi.
Fara indoiala c evolutia in arta
nu se aseamana cu o constant& barometrica. Uneori este lento:, alteori
este vastO, cateodata tinzand care

spasmele nelimitelor sau dare calea
intoarsa a odihnei din cenusa
si
raucegai.
Iat ca expozifia Grupului Arta

(dela Da Iles) a avut de data aceasta
ceva de spus. Dar a avut ceva de
NO TE
spus neobianuit, ca o ma'rturisire

plind i sguduitor de necesard.
Expozitia aceasta s'a deschis lama,
inc5pktoare, patetic de largd pentru
ca prin pitrunderea neretinutd a

tuturora s lase Bd treaca, neobservatd, dureros de indiferent, cea
mai autentic5, alcatuire din plastica
noastrti actuald. Mai mult chiar:
expozitia aceasta justified nu existents grupului Arta
care s'ar fi
putut mistui grit nicio ans i fird
nicio solutie, ci justified prezenta
unni moment plastic in actualitate,
justified un efort ajuns In echilibrarea care a fixat o etap5, luntric pentru spiritualitate. Expozitia grupului Arta s'a deschis majestos, implinind destinul covraitor al
valorii. Ca mice etalon in carate

ftird posibilitate de schimb ai pretuire, nu numai cd /Anti la aceastii
intklnire de pknze totul a decurs

normal ai discret, dar chiar de data
aceasta totul s'a petrecut usturdtor
de simplu, do neobservat, tiptil ca
trecerea unui nimb de soare.
Tranacedental, mistuit in corn-
plexul adknc al celor trei-patru colori de piated i tenebre, de cataclism

pi odihnd, de pace ai riiscolire ; sgu-
duitor de linistit,supraumand durare, scoflcit i descompusd, vitndt5, ca cea din urmi patimd a mortii
care a nu a falsificat neputinta de

a dobori imponderalitatea spiritului
4( Isus in giulgiu alb s> al d-lui Eustafiu Stoenescu este, poate, majora
implinire a acestui grup matur de

arta. Ism In giulgiu nu numai ci,
salveazd o IncJcit finalitate de con-
ceptii in plastica actuald, dar, in

general, plum aceasta de masive con-
turdri di un avans picturii noastre.
Aici d. Eustatiu Stoenescu s'a

leptidat prin intuitie de gargara
227
romantic& a florilor de md'r (care

dad:, nu sunt spllcite au comun ins5.
superficialitatea sentimentubii), de
rigiditatea petalelor i glastrelor. Tot
aci d. Stoenescu ai-a conturat trecerile dela clar obscur la suprafete
de coloare mai cristalizate ai mai

independente de cursivitatea luminii.
Dela btranul G. D. Mire& remi-
niscentele d-lui Stoenescu s'au integrat in abilitatea sa, ea si. Renoir,

pe care 1-a asimilat mai pe indelete
ai mai ltituralnic.
Dac5, d. Stoenescu are conatiinta
unui opogen care a avut de riscat in
atatea alto incercdri, a unui opogen
dozat cu inteligenta, i rezolvat in
trei-patru colori, incepknd cu discul
acela incendiar de galben, cu fata
lui Ism verde putrefiantd (care reaminteate toate o ralstignirile D lui
Gauguin) pknd la giulgiul alb, re-
vdrsat in colturile pe care trupul

le-a primit cdzind in marea sa li..
niate,
aceeaai conatiintli a continuitatii a imbogdtit catifeldrile moi,

senzuale, ale
colorii d-lui H. H.
Catargi, ce 1-au indreptatit ca i pe

Matisse sd creadd in vkrtejul fulgi-
lor de papagal, ca i pe Tonitza,

ea ai pe Sirato.
Inundat& de mdrgeane i chihlimbare de limpezimi i sineald, pictura
d-lui Catargi infruntd pe d. Lucian
Grigorescu, care, dupd ce si-a insuaa
o faz& a picturii franceze, tinde sd
dating o siiprematie despre care este
greu B5, nu spui cd, dacti va rdmiinea
aci, nu va fi depatfitti.
Dela analitica sa cromatic5,, ti-
nutd in tonuri dense do gris, d.

Lucian Grigorescu a plait la inter-.
ferente de game mai violente care,
dacd in peisaj se Bustin, chiar atunci
cknd este prea fragmentar, in natu156
228
REV1STA FUNDATI1LOR REGALE
rile moarte insg, variabilitgtile ro-
trecut decgt de nevoia de a mai
sului nu-si au corespondent si raman

in afara efectului verosimil, de care
circula in actualitate.
she', data tinea seama.

Efeverscenta colorilor sale curate
dozeazg, mai mult imagines opticg
decat sbucnirea sufleteascg, adic
iti dau iluzia unui contur cromatic
similar cu desenul perfect academic
al d-lui C. Rem. Mai precis: de aici
ramal cu un vraf de colori rgslete
si frante, farg, alt continut interior
mai de duratg, cum ram:id cu desenul
d-lui C. Beau far& sa pistrezi mai

nimic din colorile cretoase, pe care
spulberg fiecare coborit de
pleoape intarziat ea sg, meditezi ei
sit ti se largeaseg portile sufletului.
Ponderarea d-lui Camil Ressu are

in definitiv invtamintele sale: picture are nevoie de o organizare in-
Sculptura d-lui Ion Jalea e, in

parte, cunoscuta din expozitia pe
care a avut-o acum cativa ani la
Ateneul Roman, iar cea prezentatg.
recent se continua pe acelasi fagas.
Markt, Arcequl odihnind pare ca si-a
pierdut (de altfel ca si la Bour

delle) din perspective, din inedit.
Concret in generatia sa, Ion Jalea
incearcg, acelasi efort pe care altadatg,
11 incerca Polio let favi de Phidias,

pe care de doug ori 1-a invins (odata
and a cioplit in marmura gglbue

pulpele goale, fosforescente, ale unei
amazoane, si altadata cand a cioplit
inteo superbg Incordare pe tin atlet

care aruncase discul).
Participarea sa la grupul Aria este
rodul unei juste selectiuni.
terioarg, de o discipling tematicit
loan I. Zlirea
eau stilisticg. Corect &VI de sincera

distributie a formelor,---in portretele
d-lui Ressn (mai cu seamg in eel
TEATRU
care infatiseaza pe autorul e Romantelor pentru mai tarzius) se intglneso

deopotriv i palpairile psihice ale
Personalitafi Artistice
Nu e vorba in cazul de Tata do
modelului. Tar intretgerea liniilor

pune o anumita vigoare i o candoare libera peste coloarea aster-
personalitgti recunoscute public, consacrate, cum se spune. Nu este vorba
nuta numai ca volumele sa se angreneze i sa deving o inthsolubil imi-
tate. D. Lucian Grigorescu a aban-
donat forma, fara voia lui, si a

obtinut dimpotriva o alta pozitie.
Sunt cioburi sticloase menite ea,
stranse toate la un loc, s orehestreze

si sr' descompung, firul de lumina,
in spectre EA oglindiri.
Numai despre d-nii Wan Popescu
10 Jean Steriadi se poate spune c.
an fames in acelasi neelintit i in

deajuns de negerminat embrion.
d-lor au o venerabilitate
legat mai mult de nume i de
Paine le
de acele personalitati care au luab

parte la vreun festival. Este vorba
de adevratele personalitti auto-
nome, din punctul de vedere al

creatiei artistice de care sunt capabile.
In teatru, avem actori si artisti.

Avem, cum s'ar spune: meseriasi
profesionisti. Indiferent de rangul
social la care au ajuns i unii i altii,
indiferent de faptul oil au fest trecuti
ei unii i alii printre personalitatile
prezente, indiferent de aceasta eategorisire obisnuitii, in marele publie
spectator, actorii nu aunt persona-
NOTE
Cel care intra, In scent cu gandul
termine cat mai repede spectacolul, ca ea, poatt fi cat mai devreme
zi
la masa la care a fost invitat, este
actor 0 nu artist. Cel care odatt

hisatit cortina pe ultima replica, sau
odata, iesit pe poarta teatruIui, r-
12 9
Artistul, i dupt premierk tot mai

fascoleste in stralundurile sufletului
s'au ea sit mai gliseasca, mijloace

pentru o cat mai bogatil conturare
a rolului ce Ii apes& greu umerii.
Ctei pentru artist ofice rol e greu,
()Alia necesita o deosebitt atentie.
sufI usurat c5. poate fi 0 el om cu

ale sale ganduri qtare de care mai
indepartate de teatru, este meserias
Artistul stie, ea 0 Erdmann care
si nu profesionist.
Cel care i interpreteaza, rolul asa
fel numai ca st plact salii, este actor.
nostru ii nepoti ai generatii,lor trecute,
Poate fi un mare talent imitator,

nu hist un creator. Actorul lucreazt
in < meseria n sa numai sub puterea
autoritaft a publicului din salt,
numai sub teama de a nu displace
spectatorului. Pe actor il intereseazt
spunea candva ca, a in privinta fan,

teziei,
rdmanem copii ai timpului
a cdror muncd intelectuald ne-a lost

transmisci, s. Dar s fantezia aceasta
mostenita, trebue daltuita, pe ici, pe
colo de mane, dibace a originalitatii,
a puterii de ridicare peste prezent oi
trecut, cu un ochi personal deschis

spre orizonturi noi.
Artistul creeaza adica, lucreaza. In
intotdeauna S ce va spune publicul s.
virtutea unei nevoi imanente de a
Dad', n'a fost aplaudat la replica la

care era obisnuit sit culeaga, acele
inselittoare efuzii de simpatie publict, este gata sit fact mice, sit taie
replici, sa, inventeze altele, sit ia
tonuri stridente ori melodramatice,
infatisa publicului o perfectiune.
numai et fie aplaudat, caci itltfel

tot esafodajul stu artistic e ruinat.
Pe actor II urmtreste indeaproape
pericolul cabotinajului. 17sor poate
luneca pe panta triumfului trecator
al momentului, cami scopul lui suprom este intotdeauna de o pauperi-
tate compttimitoare. Actorul este,
Inlauntrul eau palpaie, nestinso, in

veci, flactra simtirii valorilor de arta,
park neintinatil de pofta prezentului. Artistul nu-si neglijeaza valorile-i personale, de dragul capriciilor unui public de cele mai multe
ori neint,elegator si, in orice caz, in-
totdeauna prea putin intelegator.

Aprobarea pentru creatia lui, oi-o
ant in sine artistul, iar nu in ieftina
gimnastica, a palmelor unui public
dispus st fie darnic cu ceea
ce-i
iritt s r timent,1- rudimentare.
din acest punct de vedere, asemenea
Actorul e insul care se naste,
rattcitilor 0, nenorocire, aunt destui in teatru ! fart pic de talent.
traieste i moare de dragul precep-
Actor cu eau flirt talent este tot
In care 1-a facut Providenta sit vada,

lumina zilei. E individul care doanne,
una in ce priveste comportarea lui

fife, de public. Cu sau fart talent,
unul i altul devin deopotrivk
cu vremea, cabotini. Deosebirea e
doar pe latura utilitttii.
Artistul niciodatt nu poate cadea
in ptcatul cabotinajului. Artist-cabotin sunt clout sfere care se exclud.
telor admise unanim in societatea
znananct, so imbrack umbli ass,

cum face toatit lumea. Este fiinta
care nu-si permite sa, parcurga, dru-
mul pant la poarta, decat in atatia

pasi in cati I-au parcurs inaintspii.
Artistul creeazt pentru arta in

sine. Nu se preocupa, de ce vor spune
230
semenii. Nu cere aprobarea faptelor

sale dela lumea din afarg. El poarta
inlituntrul lui o lume proprie lu-
Moldova secoluhii al XVI-lea. Cartile
mea lui o lume de valori artistica,
noastre apar sub influenta tiparului

venetian. Pang 0 legile noastre fundamentale aunt inspirate din corn-
un tezaur de cea mai autentica,
pilaii italiene.
scumptate, i catre lumea lui riisfrange intreaga-i opera. Este de sine

statator in actul creatiei. Este eroul
gata s rgstoarne fata lumii inconjuratoare conform preceptelor lui de
intelegere a frumosului si a vietii.
Secolul al XVII-lea aduce o reafirmare a acestei constiinte, odata

cu renasterea istoriografiei moldovene, initiata in f}colile polone. Iar
in secolul al XVIII-lea influenta
Este adevgrata personalitate arti-
italiang e convertita, inteun curent

bine organizat, care se manifestg in
stica, este o personalitate autonoma.
creatiile de culturg ale stilului bran-
I. Diacu-Zenolon
covenese. In acelasi timp, tinerii

nostri studiazii in Italia 0 vizitatori
italieni trec pe la noi. Se fac cuPELATII SI COLABORAB I

IN l'EFINATIONALE
Premnla Romei in Romeinia
Sub titlul de mai sus, d. prof.

Alexandru Marcu public& in El
Espanol, Anul II, Nr. 54, un amplu
Si interesant articol.
Articolul incepe tratand despre

caracterele suflctului romanesc, care
numai codrului si-a incredintat pasiunea singuratatii sale, carb Ii

mentine echilibrul caracterului sau
intro nostalgica doing si voioasa
horg, 0 care a rezistat urgiilor istoriei
gratie constiintei sale latine.

Roma i-a intretinut Romaniel
aceastg constiintg lating. Aproape
toti umanistii italieni vorbesc de
origina noastra lating: dela Ugolino
Pisani 0 Poggio Bracciolini i pang
la Piccolomini i Bonaccorsi. Descoperirea istoricg i filologicg a romanitati.i noastre poate fi considerat5,
consecinta stiintifica a istoriografiei rinascimentale italiene.
Dar Renasterea italiang s'a manifestat Ia noi i prin predicatorii

franciscani i iezuii italieni, din
noseute operele lui Metastasio ; gustul
teatral e format din piesele lui Goldoni si Alfieri.

Pe urmg, cel mai mare romantic al
nostru, Alecsandri, Ii incepe cariera
in Italia, de unde se va inspira
ai
mai tarziu. Cazul se repetg cu Duiliu

Zamfirescu, cu secretarul lui Mazzini, intaiul adevgrat istoriograf
roman,
Balcescu.
La noi, influenta german& a avut
un mare moment cultural, literar pi

filosofic in a doua jumatate a secolului al XIX-lea ; influenta francezg,
in epoca lui Napoleon al III-lea ; cea
englezg ca FA cea spaniola aunt noi
exclusiv literare. Superioarg tuturor e influenta italiana: ceea ce o

distinge e eternitatea i profunzimea
sa in constiinta sa romang. Influenta
slava ca i cea greco-fanariota n'au
aparut viguros, ele au fost impuse
pi
de circumstante politice, ceea ce

inseamng cit, in realitate, au fost
niste pseudo-influente. De remarcat
ins5. ea,
ele au avut intotdeauna
o sursg italica.
.Astfel, spiritul romanese e deseneaza, a fi acela al unor italici para.,
sii pe malurile Pontului Euxin, ale
231
NOTE
crui acorduri eolice desteaptil din

and in and melancolia, elegiac& a
Tristelor celui mai solitar poet al
latinitatii, Ov iu.
Ovidiu Drimba
tAstra fi misiunea ei culturald

In presa noastrii de acum atva
timp se faceau comentarii asupra
destinului actual al Astrei, Martina
Astrei se sterge tocmai ideea centrald
a existentei ei. S'au aratat apoi

atittea imprejurki nefaste, dintre
care cea mai covarsitoare a fost
NOTE Tri AN SILVANE
noastrii, asociatie culturalii,.
Idealul national odatii infiiptuito
se !Area atunci a din programul
se
politicianismul.
Se pare a Astra a inteles necesitatea unei reorganiari. In programele adunkilor ei generale au figurat mereu preocupacri care denotau o agitatie in jurul unei noui
formule de existent& i realizare. Se
vedea tot mai necesar o Asociatie
s5, nu triiiasa la suprafatii,
gEseau deficiente, stagnri in evo-
care
lutia practia, si mai cu seam& o
numai dintr'un spirit de traditie, ci
anume scleroa, pus5, pa seama 135trnetii ei. Aceste friimitntari in jurul
a fie vie prin insisi membrii std,

incadrand teat& viata romaneasa,
Astrei au argtat cert ca. forma de
din Ardeal, i s capteze toate energiile care pAn a. ieri lucrau izolat.
atunci, sub care se prezenta vechea

si respectabila noastr& asociatie de
culturii, avea neajunsuri care tre-
buiau solutionate Cat mai urgent,

pentru mentinerea unui prestigiu
Printr'o fericit coincident& si la

un moment oportun, Statu 1 a venit
s& grabeasa, aceasat transformare.
El a incredintat Astrei o misiune
astigat in decurs de aproape un veac.

Dar problema Astrei si tot ceea ce
se agit5, in jurul ei, pentru cine
dintre cele mai frumoase: o actiune

de spatiu general, pentru lmurirea
evenimentelor actuale, cu colabo-
vrea s5, vada mai vertical, e o problem5, a generatillor. Aceasta s'a

putut vedea din articolele de prea
si din tot ceea ce a format bibliografia acestei chestiuni, pe care noi
rarea tuturor institutiilor de Stat,
am privit-o intotdeauna prin importanta-i
nationalL
Invinuirile
erau aduse de o seam& de tineri:

drastice, violente uneori, pline de
care in aceasta actiune se subordonau
Astrei. Iatrt barana noastrii Astra,

reciipittlndu-si vechiul echilibru, prin
fixarea unui scop atilt de important

in viata nationalit.
In misiunea aceasta de sprijinire
intern& a actiunii pentru drepturile
de totdeauna ale Romkiniei, Astra
efuziuni proprii varstei; rtispunsurile
s'a regasit pe vechea ei linie de
erau ale celor din vechea garde::
conduit& national, continuand o
i nostalgice.
lupt5, terminatii, abia ieri si care azi
Criza parea a se datora faptului c.

lipsea, in acel moment, o idee centrala, important& care a canalizeze
ele fiind pulverizate in
actiunile,
i lipsei de elemente
mod izolat
tinere in samul Asociatiei, care a
dea via ideilor i actiunilor.
se cere reluat5. cu mai multa, pasiune si cu total& incredere inteun

destin al dreptgtii. Sufletul de ieri
al Astrei, atilt de atent plecat lnga
aburul pmitntului transilvan, in
care ant5, o istorie de oameni ne-
dornoale, evocatoare
ingenunchiati si la care ea a adaugat
232
pagini de ostenitoare trud5, ie

innoeste cu drumul de azi care trece
prin inima romanismului, acolo unde
ei i-a placut intotdeauna sit popoeasci.
Trei decenii dela firemiera Worn-
nalui Notar#
Actualitatea lui Octavian Goga
merge paralel cu evolutia destinului
nostru national. Permanents, operei
sale e emotionanta, mai ales inteun
secol al tuturor caderilor, i luminile
ei tree adano prin inima istoriei.
Poetul vajnicei noastre patimiri
si-a asezat integral liniile realiz5.rilor sale l5ng5, meridianul de aur
al ideii nationale. De aceea pornonirea a trei decenii dela premiera
piesei sale Domnul Notar ne-a surprins placut, pentruc5, ea vine sit
o inscrie puternic in actualitate.
Literatura dramatica autohtoni
are in Domnta Notar o puternica
pies& social, chiar dad. putera
semnala Beaded de natur5, tehnica.
Ea ilustreaza mai aproape de real,
mai practic, epoca de stapanire
strain& in .Ardeal, precum i luptele
pentru libertate. Am citit aceast5,

piesa in adolescent5,
dar atitea
Wu lipseste nici din acest teatru

elementul etic. El e prezent printr'un
preot arhiconstient de mishmea sa

spirituala, dar in aceea0 masur stiind
sa fedi, fuziune complectit cu luptit-
torul national. i nu e incidenta15.

aceasti prezentrt, ci necesara si
ilustrativi, fiindc5, preotul ardelean
a fost unul care sub cupola confesiona15 putea mai usor intreprinde
o actiune de iredentism national.

(Avem i alte piese in care preotul
e personajul principal: Zorile, de
St. 0. Iosif ; Invierea, de Ovidiu
Hulea; sa nu uitim nici Arhanglteliii
romanul parintelui Agarbiceanu).
Reluarea acestei piese de turneul
Teatrului National din Bucuresti

este venita la timp.
George Popa
ISTORIE
General Rath' Rosetti ((On capi-
tol al luptei pentru neatarnare. A. A. R. 1941
In prezenta lucrare ca i in
alte studii publicate pan& acum
d. General Radu Rosetti tine 85,
infatiseze punctul de vedere c upta
pentru independenta Romaniei este
aproape, emanand aceeasi ematie.
mult mai veche cleat momentul

razboiului dela 1877 i c Unirea
E un pastel sumbru.aceastit pies&
dela 1859 nu a fost pentru generatia
imagini ne Bunt i astazi proaspete,
de teatru, o antitez5, un proces de

viata inchis intre absurditti. Vesnicul conflict, astazi reactualizat cu
tot atata pasiune: de o parte, elementul national, puternie infipt in
traditie i in istorie, cu pieptul
hotarit opus furtunilor, indestructibil legat de pamant; de alta, spiritul oprimant i anihilator, intrupat
in autoritatea militar5, i administrativit strain5.
dela 1848 cleat prirnul pas spre

neatarnarea tZtrii. In continuare,
unirea definitiva din 1862, secularizarea averilor maniistiresti, improprietarirea din 1864, baterea de monetii., eliminarea jurisdictiei consulare, incheierea de conventiuni comerciale, participarea tazii la conferinte internationale, aunt tot atittea.
etape pe drumul emanciparii

protecia straina.
do-
NOTE
A doua th dupi rizboiul francogerman din 1870-71, Rusia a fa'cut
cunoscut cancelariilor europene cit
se gandeate la o revizuire a tratetului din 1856, tintind nerairturisit

la reluarea Basarabiei de Sud si pe
feta la anularea clauzei de navigatie
pe Marea Neagra. Aceast5. hotfirire
a avut ecou i in presa noastr5 care
sustinea c5. o compensatie just&
pentru pierderea neutraliziirii Mani
ITegre ar fi neutralizarea Rometniei.
InsuFA capul Statului, Domnitorul
Carol,
se gandea catre
sfartaitul
anului 1872 s'e, desfacS tare de legit-
turile ou Turcia. Propunerea Lui a

fost primit 5. in guvern cu entuziasm
numai de V. Boerescu, ceilalti mem-
brii facand obiectiuni serioase, mai

cu seam& asupra momentului ales.
Ecoul trecand peste granitit, guvernul austriac declara eh' nu va

recunoatate independent's Romaniei
tai a Serbiei in cazul cand acest fapt
s'ar produce. In calfttoria sa la
Viena, Domnitorul Carol a avut o

intrevedere cu contele Andrassy,
133
compune din materialul omenesc eel

mai bun ai c in unele privinte este
foarte bine instruitS, ins ii lipseate
orice practica tactics. Ca stare,
pentru mult timp nu poate s5.4 fie

atribuita o insemnatate militar
dealt ca trup5, de ajutor sub comandit stthin. Aceastit pirere au

avut-o Ruaii in 1877 ai au incercat
la inceput s'o pun& in aplicare.
Pe Buia faptelor care duc spre

tinta finala mai trebuesc mentionate:
cuvantarea Domnitorului la inaugurarea statuei lui Mihai Viteazu,

precum ai incidentul cu Austria
pentru tiparirea documentelor din
colectia Hurmuzaki.
Rascoalele din Balcani dau tot

atat de multi ingrijorare marilor
puteri in legaturit cu dorinta de
independentS a Romaniei. Austria
se temea de o alianta formal5. romano-sarbl. In incheierea tratatului
de comert cu Austria (1876) Domnitorul vede in germene neatarnarea
Romaniei.
independentS, Romania ar ritmane
Pentru primlivara urmatoare, se

aateapta la Bucureati evenimente
fazboinice, la care ar lua parte pi
armata romanl, ai se credea co; ea
in aer, pe cand altfel existents ei
va coopera cu Ruii, ceea ce de
este garantatli de mai multe puteri.
altfel s'a i intamplat, dupit ce mai

intai opinia conducatorilor Imperiului tarist de atunci s'a modificat in
privinta noastrit.
cancelarul austro-ungar, care i-a pre-
cizat c, in cazul cand se declarrt
Nefiind sigur de consimtimantul
Rusiei, guvernul aman5, dedararea

independentei.
In presS i achmari, r}efii politici
arittau co, Romania este de fapt
independent, deai nu i se recunoaate formal acest cliept. Gorceacov,
care intalneate pe N. Cretulescu

intr'o serat la Berlin, sustine ca,
siguranta Romaniei a-tang de tra-
V. Mihordea
Emil Chinclrif Codrescu, MnIstir a Vatra Moldovi%ei, Cerndoli, 1944

Autorul, care de cativa ani p-ega-
tate tai ca atare s5, se pazeascit de o
teate un minutios studiu asupra
hotirire pripita. La manevrele din

1874, ataaatii militari straini stint
institutiei vitejilori n vechea noastfa
de parere ci armata romang se
placheta (apiruti in colegia cercului
ordine social, tipireate in aceast5
234
scriitoriceso t Bucovina literare, ) ghi-
dul mnstirei Vatra Moldovifei, in

stricta viziune a realitetilor istorice.
Ctitorite, dintfil de cittreAlexandru
guroasa, este, totodate, invitare la

evlavie ei la patriarhalitatea altui
ev, amutit.
Augustin Z. N. Pop
cel Bun in 1401, pe malul Ciumernei,
dar risipindu-i-se trupul inteun cu-
TEOLO GlE
tremur urmat de furtune, iar prebueirea dealului din vecinetate Mcand-o numai ruing, menestirea Moldovita si-a gesit la vrerea lui Petru
Raree, exact o slit& treizeci de ani

dela fundare, alte, o vatrd n, aceea pe
care sfenta ei zidire adaste, pane,

scum, terminate, fiind la 8 Septemvrie 1532, sub saretia perintelui
tefan.
Monografistul urmereete apoi da-
niile inchinate hramului, lista egumenilor, arhitectura, odoarele i pic-
tura chinoviei, prin care tezaurul

frumusetei bucovinene se valorifica,
aleturi de frescele Sucevitei, Humorului i Voronetului.
Poate ar fi lost de inmultit, lenge,
datele despre monahul Antonie, gritmeticul de Curte i tovarequl de exil
al voevodului Gheorghe Stefan pane.
in Pomerania (el fiind un ucenic al

curentului de carturdrie inceput de
Anastasie Crimea ei afirmat roma-
mete prin tiperiturile din vremea

pastoriei lui Varlaam), ceva mai
precise date despre celelalt inviatat
care 1-a premers la Moldovita: e chir
Efrem, episeopul de Reiddufi (1609
1614), inmarmdntat aici in 1626 ,

de care vradice, in fata bisericei,
pane astezi amintese ruinele palatului eau, peste care a prins buruiana
M nepesarea vinovatfi. Dela Efrem
se pestreaze, ince, la menestire fragmente din psaltirea slavond, caligrafiat& de dnsul sau pentru dansul, la
Moldavita.
Schita d-lui Emil Chindrie-Codrescu, temeinicite, pe informatie ri-
CA R
Sf. Ciril al Ierusalimului, Catehezele, partea I, tradacere de

Pr. D. Fedora, 1943, 308 pag.,
300 lei
Tuturor cititorilor dornici de a
ceti cartile de o rare, valoare din
zestrea culturii universale, le vestim
ce, a aperut in romeneete prima parte
a Catehezelor Sf. Ciril al lerusali-
mului. Prin cateheze se inteleg envantarile ce le-a rostit episcopul

Ierusalimului, acum o mie ease
sute de ani, cetre acei care aveau se,
primeasce, Taina Sf. Botez, sau

precum bine spune autorul, o &etre
cei care au se, se lumineze . In
aeeaste, prima parte se cuprind 12
cuventeri, urmand ca urme.toarele
11 se, aparil in alt volum.
In aceste cateheze se descoper

neofitilor acelor vremuri, ca tei noui
cefor de astitzi, ada'ncile comori ale
credintei. In ele afli multe taine ale
intelepciunii creetine. Cu aceasta;
carte vei pretui ei mai mult tezaurul
cel ceresc al inviiteturii descoperite
noue,. Apoi oricine o va ceti va dobandi FA o discipline, a gendirii sale
cu privire la pravilele cele veenice

ale lui Dumnezeu. De aici vei afla
in chip precis acele inaltimi de ori-
zont in ale credintei cu privire la

Dumnezeu Tatl, Dumnezeu Fiul
Duainezeu Sf. Dula. i iareei tin
ea aret, ce. eine va avea fericirea
so,
o eiteasee, va afla cele ce trebue

etie fiecare creetin despre Hristos
NOTE
Domnul, despre Nasterea din Fecioara, despre Sf. Cruce, despre ingropare, Inviere, inaltare, judecata
viitoare i altele (vezi pag. 116-134).
Iat ce spune Insui autorul ei:

Stgrue in cateheze ! Chiar daca.
Tor sine mult vreme cuvantgrile
noastre, totusi mintea ta sa, nu oboseasca, vreodatii.! Primeste arme
contra puterii celei protivnice; primeste arme contra ereziilor, contra
iudeilor, samaritenilor i paganilor.
Ai multi dusmard, ia multe digqi !...
(pag. 47).
235
romanesti au investmantat in chip

sarbgtoresc traducerea acestor envantari. E o desfatare in cetire. De
sigur ea, toate acestea le-a avut in
vedere I. P. S. Patriarh, acordandu-i
un premiu de 50.000 lei.
Ca un studiu personal al Pr. D.

Fecioru, tinem sa mentionam Introducerea, in care infatiseaza in chip
documentat viata Sf. Ciril al Ierusalimului, iar in partea II adaogii un
istoric al traducerilor in romtineste
ale acestor Cateheze.
Dar pentru a se vedea pe ce

temei de sfinte judec5.i isi inalta
el sborul in aceste cuvantari, nu
Toi face decal urmiitoarea citare:
a Cineva hug va obiecta:
Concertele spirituale
Cel dintai creator al concertelor e
Dumnezen. In lumea cea cereascin
cu neputinp, de Inteles, pentru ce
a creat corul ingerilor, iar pe pgma,nt a pus dor si indemn pentru
Torbesti despre ea ?
oameni in acele concerte minunate
Oare pentrucg nu pot sa. beau

tot fluviul, so, nu iau cu masura, nici
ceea ce imi foloseste ? Oare pentrucg
ale paserilor. 0, ce minunate concerto

putem auth in crangurile i livezile
acestui univers ! Cine merge sa, le
nu pot sa cuprind tot soarele cu

privirea, sg. nu vgd nici cat este
asculte pe ele cu atcntiune ca la

opera., apoi pe acesti coristi Ii va
de ajuns pentru trebuinta mea ? Sau
vedea aseziqi in amfiteatru pe crengile pomilor, intonand o muzicg ce-
Dace: fiinta dumnezeiasca, este
pentruca nu pot sa, mananc toate
fructele dinteo mare gilding, In

care am intrat, vrei s5. ies cu totul
fliimand?, .. a (p. 153).
Ne oprim aici, urmand ca cetitorii
sg-si gaseasca, desfatarea in largul
cuprins al acestei cgrti de mare prq.
Talmacitortil in romgneste al ace-
reascg, la ale carei glasuri abia cu

mari sforthri s'au putut ridica unele
instrumente. Ce armonii, ce bogatii
de repertorii, ce inaltimi de glasuri,
ce triluri, co puritate in glas 0
cAntece...
totul e ceva divin...
din aceasta, mgreala cregiune
stor Cateheze, e invilIatul Pr. D.

Feciont, care cu aceeasi ravna, de
totdeauna, s'a strgduit sa le pung
la indemana oricui. Ceea ce tinem
Ins& sg. argtgm e cg, prin aceasta
noug traducere, Pr. D. Fecioru a
muzicalg pusg de Dumnezeu In natura, noi atilta prindem cu simturile

noastre. Dar ma, gandese ce comori
de armonii muzicale inco, noi nu le
percepem, caci sunetele muzicale
sub 30 do vibratiuni, sau cele pesto
ajuns s5. ne dea o talmacire, putem

indelungat, precum i bogatele en-
10.000 de vibratiuni pe secundu.

scapit auzului nostru. Ori se spune
ca in acest palat al creatiunii pla-
notinte ale limbii eine si ale celei
netele
spune, foarte bung. Experienta sa
i atrii, prin miscarile lor,
236
alcgtuese o armonie de sunete de o
nespus de mare frumusefa; iar in

lumea vegetalelor, de asemenea, e o
orchestrEgie coral& ce se formeaza
din fosnetul plantelor i ierbnrilor
in crestere...
Iat pentru ce e un indemn
ei
mai mare ca noi a& folosim ceea ce
si en timpul bine sr fi sa fie auzite

ci cele din provincie.
Cine le ascultit in biserica Sf.
Spiridon, sau eine le aude la Radio
simte ca trgeste acele elipe ale eternit4ii, in armoniile ei i in duhul ei.
Culmile de sbucium, intunecate cu
necazuri i dureri, se topesc, totul
Dumnezeu ne-a dat. Si preenm in

naturit noi ne bucuram de o zi cu
e o ampie, e o lumina revarsatit
eu acea ealdura primal/g-
lui Dumnezeu, dela care noi asteptam darul binecuvantitrii Sale. Dar
soare,
rate* impodobitit cu flori si concertele paserilor, la fel tA noi sa

facem sit fie in aceastg mare familie
a omenirii, lunaing, ealdur5., florile
Tirtutilor i acele armonii ale can-
tecelor. Da, popoarele sit trimeata

unele altora armoniile corurilor, ves-
tind eu slava lauda lui Dumnezen

gi ascultare de pravilele cele vesnice ale Creatorului. $i pe aceste
trepte de 5naltare popoarele toate
sit se inalte piing la acele margini
ale cerului din care so, se invrednicease& a primi binecuyantarea de
pace a lui Dumnezeu...

Biserica vesnic sliveste pe Dumnezeu prin cantari ceresti, dar omenirea n'a auzit cnd trebuia. Muzica
din ceruri, e muzica admit spre slava
ceva mai mult, cand sufletul
pregatit prin frumos sit se apropie

de Dum.nezeu, vine sa se vesteascg
gi Adevitrul cel vesnic. Printr'o conferintg de 15 minute, se seaman& cu
mult folos invaVaturi sfinte, care
sit roc:lease& hrang de viatrt.
Dar bunul acestor concerte spirituale noi il mai vedem i in aceea
de a da posibilitate marelui public

sa asculte multe i distinse coruri
bisericesti, iar nu numai pe acela al
parohiei bor.
In acelasi timp va
putea so, se desfateze cu bogate

programe de coruri religioase. Fie-
care eor aduce o noti noug i o

bucata nouit. Iar alVi, cum a fost
bisericeascit si corurile religioase tot-
de pilda d. I. Croitoru, au adus un
deauna te Inal, te indeamng la o
izvor nou pentru muzica coralg
filosofie cereascg, ce revarsg in inimi
religioasg, armonizand bucati din
seningtate, iubire de Dumnezeu si

de oameni...
Vazduhul TOzii se invrednicise,
inainte de actualele evenimente, sii,
primeasca, cu binecuvantarea I. P.
S. Patriarh Nicodim, prin osardia
d-lui Gh. D. Mugur, acest glas de
tezaurul muzicii bisericesti de strang.
armonie al muzicii bisericesti, in

infi4isarea lui coral& Din doug in
FOLCLOR
doll& saptlimni, Vinerea intre orele
61/2-71/2, s'au transmis rqdiofonie

dela biserica Sf. Spiridon din Bucuresti concertele spirituale ale celor
mai de seam& coruri din Capitalg
Mai. e insa ceva: aceste concerte

spirituale au ajuns flacira unor fericite indemnuri pentru corurile bisericesti din Capital& si din Targ.
Arhira. Vasile Vasilache
Umorul Iii colindele noastre

Umorul de obicei .e intimidat
in colinde de misterul cantat, dar
in schimb se desfoaie sdndtos in
urarile de anul nou cu Pluguprul.
NOTE
237
Gluma de cerere sare pe neastep-
Cele mai multe glume, contrariu

celor din strigaturi, nu satirizeaza
tate ca un iepure dintr'un tufis.
pe altii, afara de vreo baba, ori
Astfel spunand a si-au ales Mc bun :
vreo stricatica
varsat, care
niciodatd nu sunt, Doamne fereste,
dintre gazdele la care se colindA.
de
Scopul glumelor ca si al laudelor
e in mare masura interesat, urmarind a dispune gazda la darnicie. Umorul popular din aPlugupare D e asemenea cu acela al trubadurilor si truverilor medievali
dinainte de Rutebeuf Ora la Fr.

Villon 0 Cl. Marot, care inveseleau pe auditori sau cititori chiar
satirizandu-se pe ei insisi spre a
obpne un dar, o l'aurnanen.
Mai Intili. colindatorul nostru
aduce laude gazdelor, cu voie buna
tot timpul, numindu-le a boieri
mari *. Li so lauda amanuntit
casele, tot marl, fetele care, sunt
frumoase, ochesele, sopa gazdei
care are 4papuci cu flori o din care
plescareste elegant ... maini soponite ... (Col. S. Fl. Marian, p. 31).
De indata, dupa aceasta * captatio benevolentiae z urmeaza gluma
pentru cererea rasplatirii. Pe cand
descriu uratorii munca la camp, ei
fac o abatere dela povestire si ridic un incident meteorologic:
Vine-o ploaie cu ninsoare,
Top plugarii cu mantale
Numai unul cu ilic
L-a luat dracul de frig ,
gluma prin care roaga. apoi pe gazda
s le dea bani s cumpere celui

nevoias mantaua ce-i lipseste, profitand de frigul de afard.
In alt parte, se spune de-a
dreptul, dar chipurile, tot in gluing:
* Sa ne dap vreo trei parale

SA ne cumparam mantale i
Ne-am apucat de arat,

Dar ne iertati, n'am mancat t
sau tot in legtura cu cererea
mancarii cine cere nu piere, mai
ales daca e colindAtor:

Parnantu-i gloduros
*i fiardlele (plugului) ni s'au roil
*'acum asteptam
Drept osteneala ospat sa ludm*.
De asernenea, la sfarsitul unui
Vicleem (cules de G. D. Teodorescu)
de asta data pretextand nevoia de infrumusetare

spune un mos,
ce contrasteaza umoristic cu varsta

inaintata:
4 Cere mai cu inima, babo, cere
CA-p trebuie ristic pentru sprinIcenes].
Nenumarate sunt batjocurile locurilor de unde sunt plugariispuse

la sfarsitul urarii, tot pentru a pu-
ne in contrast bogdpa gazdelor

cu saracia uratorilor, spre a mari
daruirea ultimilor. Astfel auzim c
ei sunt ;
o Dela Cuca
Unde-i mamAliga cat nuca
0 pazPsc sapte voinici cu mciuca
SA n'o mAnace furnica ..
sau de unde :
Pentru-un pie de lapte dulce

Stau fetele sd se impusce,
lar o mata. miorlaia
Crezand c'o impusca pe ea P.
Nu e vorba ca. 0 in colindele de
Craciun copiii fac glume pentru cererea darului.
Astfel, inteun colind din Comuna Mozaceni, Jud. Arges, dupa ce
se spune
Foaie verde portocal
Noi suntem copii de Ord
o
238
M
chiar:
4Foaie verde lamaita
Noi suntem copii de rata*
ei adaoga glume precoce:

4 Da-mi un mar
S. ma.'nsor*
spre a nu mai vorbi de glumetele
cereri atAt de stiute c d.ca nu

le da o pard se dau cu capul de
scara, ulu-5. etc.
Tot printre glumele lingusitoare
trecem i versurile din Colindul de
Invatator (T. Pamfile),
s
Scoa15, scoala.
Domnule Invatator,
Ca a venit hartie
Dela st apanire
Ca sa-ti creasca leafa..,*
Asupra accidentului dela arat cu

plugusorul spre a reveni la acesta
auzim ca plugul :
Si-a aninat fierul cel lung
inteo radacina de capsuna
Cu adevarat c nu-i minciund..."
Sau barfind in gluma casa alior

sateni plugari, spun:
Leica are o fata
n'ar vrea cu capu'odat
SA' ramana nemaritata*.

Iar Insdsi despre fata gazdei,
dupa ce s'a adus Mina dela moara:
4 Din sag fata cernea,

La plugari din ochi facea...t.
Tot cu tachinerii, vorbind despre
secerataore, poetul spune c s'au
adus cateva
e Se eri mai came
S5. secere babe b-,trane
pe cand fetele s ceratoare:
*Cu garofite In cosite,
Cu flori rosii pe gurita

La caH inima-ti sughita .
(Colectia G. D. Teodorescu p. 150)
Cum vazuram, de batrani rad

cam necuviincios plugarii; asa observam si In Plugusorul cules de
S. F1, Marian pag. 26
Broasca striga oacaca, oacaca,
Fugi mosule ca te-a mance*
Dar de obicei, din aceste glume

din plugusoare, ca si din multe din
cele
ale
anecdotelor, pricepem
sincera atitudine a taranului no-
stru fata de cei
nebotezati. In
colectia N. Pasculescu, pagina
22, etc., auzim spunandu-se In
gluma:
4 Ci suntem din Bucuresti
Uncle jidanii
Port jobene
De nuele
Si papuci
Din coil de nuci
Cand i-ei vedea
Sa tot fugi*.
Tot asa de batjocuritor e popo-
rul In pluguscare feta de tigani,

la care se duc sa-si dreaga plugul
frant la arat:
(1 Era In fundul bordeiului,
Sta In varful patului

Cu o^hii stichti,
Cu luleaua 'n dinti,
Cu pantqlonii 'n tur pl sniti

Cu mustatile 'n sapte parti
Ca vrejul de castraveti
De te baga 'n spefieli
(Idem pag. 26)
E o caricatura plina de verva

si de pitoresc, care area un spirit
de observatie al ridiculului i o bogata imag:nat'e vizuala din partea
taranuhd nostru. In aceeasi colectie, tot despre tigani, poetul
vorbeste batjocorind cu nedesmin-
tita putere de a gasi imagini comice din natura pe care o cunoaste
Romanul atat de bine:
NOTE
239
regrupate, se publica in revista

Tara Barsei*, de unde extrasul
t Sta la vatra focului

Alb ca pana corbului,
si
Ca un dine odarlit
Si 'n gura avea o liulea
0 piatrd pentru adevdratul monument

al lui ,,Stelan 0. losif, vol. I, Brasov,
1933). D-1 Leca Morariu, face la ca-
Sta ghebos i Fgribulit
De frigi-un carnat In ea*

lar tiganca lui e 1nf54isat5. astfel:
4 S:a 'n bdtaia fumului
In fundul bordeiu1ui
Ingdmfatd, supdrat
Ca o cioard gulerata"
E un umor popular, uneori cam
vulgar, ca i acela din a C5.1usari a
dar de un pitoresc sanatos i puternic ce caracterizeaz i acel
a humour gaulois a, care a inspirat
adesea pe un Moliere.
Dumitru Al. Nanu
tedra faculttii de litere cernautene

un curs bogat in sugestii i raportiiri
(anul 1932/1933). Pe baza materialului publicat podia in 1940, culegand i ciiteva relatii locale, Stefan
Pavelescu a tipirit in
a Anuarul
liceului a Stefan cel Mare* din Suceava pa 1938-1939 a eseul .5t. 0.

losif in Bucovina (pp. 5-31), desvoltare a unei conferinte, dintr'un
ciclu de referate ce aveau 85, fie
rostite in cadrul Reuniunei dramatice a Ciprian Porumbescu a, planuitit
Traian Cantemir : Reflexe fol-
clorice In poezia lui ,St. 0.

Iosif. [Publ. Institutului Cerndufi
1943
Nu numai ca obiect in studiul

critic, dar i ca suvenir mereu mar-
turisit pentru cel care in perioada

a Semiiniitorului a adusese Ia Cerniiuti si de acolo cdtre mai toate
targurile Bucovinei vechi cuvnt
inim5, romneascii, Iosif este continuu reimprospdtat de sensibilitatea
celor din Tara Pagilor.

Paginile Junimei Iiterare cuprind
inedite, articole meritorii despre autorul aPatriarhalelor, care avusese
Intj apologet acolo pe fratele de
prd Sextil Puvariu. Tot acolo i se
inching un numar de indurerare la
moarte, prin grija inimosului George
Tofan. Feit Erumos, de asemenea,

inregistreaza, note si comentarii prin
doi cereetlitori ai locului : Gh. MaximBurdujanu (Pe urmele lui $t. 0. Iosif ,
An. I (1926), Nr. 3, p. 86 si urm.,

care, intregite cu cele ce tiparite in
Junimea literara din acelasi an
la incheerea celor dinted doudzeci

si cinci de ani dela moartea visatorului.
Acestui bucovinism pro-Iosif i se

ale:tura cercetarea d-lui Traian Cantemir, Reflexe folclorice in poezia lui
$t. 0. Iosif, care, in adiincul ei, este
documentarea pe foarte intinse pro-
bdri de izvor si de constiincioase

paralele comparatiste a unor note
din a Junimea literard a, An. XV
(1926), Nr. 3-4, pp. 92-94 EA Nr.
5-6, p. 141. Dela aceste pretexte,
d. Traian Cantemir a ajuns la cea
dintai luminare a fondului folcloric
care intretine vocatia i, pentru
vremea ei, realizarea poeziei lui
Iosif. Se identified, Inca din copildrie
atentia ardtat5, eposului tdrdnesc ei

constanta idmitnere sub soapta muzei poporane sau decalcul preluerdrilor lui Petre Ispirescu.
Noi intregim cd, in chiar ultimii

ani, poetul obisnuia sd-si verifice
intelesul scrisului prin citirea cu glas
domol, la care ii asocia pe bdtifina

tdrancii, ce-1 ingrijea, femee cu men-
talitate
simple;
caz asemanator
240
lui Puechin, care ti gsise mai proprie cititoare ei critic de ultim cuvant pe m5,tusa Arina ; iar la noi,
Neimpuntmdu-le atitudini strAine de

specificul structurii lor, cum a Mout,
cazul lui Ion Creanggi :3i al tiitoarei
de pada', V. Alecsandri, care le-a

fortat in mod voit nota patrioticti,
sale Tinca Vartic.
poetul ardelean s'a striduit s5, scoat5,
Dup5, filiera datorinOlor foIclorice
ale operei lui losif, stabilite cu autoritatea aparatului de studiu, d.

Traian Cantemir conchide:
Imprumutfind eroilor suflet din
sufletul lui i impregn&nd poeziilor
suflu de naivitate rustic5, ei de recunoscut gingie femening, ta-
lentul lui Iosif a ajuns la maturare

dupe', ce-a parcurs, mai intai, intreaga lume a basmelor fantastice
o bogat5, gam de balade eroice.
in relief doar partea de omenie a

eroilor, insistand asupra buntitalii
personajelor conturate, ca until ce-ei
fecuse din noblqa sufleteasc5, un

crez al vietii proprii*.
Concluzie care Ii af1 pe lirie in
familia sufletelor discrete, dar aline
inrticlcinate pe tradiVa satului, la
care adevir cercetatorul a ajuns ei
prin metodi i prin fervoarea mediilor lui cunoscute indeajuns.
Augustin Z. N. Pop
INCUNOSTHNTARE
PENTRU COLABORATORII NOSTRI

DIN CAUZA LIPSEI GENERALE DE HARTIE, REVISTA SS
VEDE OU REGRET IN IMPOSIBILITATE DE A MAI TIPAR1
EXTRASE DIN STUDIILE APARUTE IN SUMARUL SAU.
OOLABORATORII REVISTEI SUNT RUGATI OA, ODATA
OU MAKISCRISELE TRIMISE, SA MENTIONEZE ADRESA
EXAOTA, UNDE SA LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL 1;1I, DACA
IMPREJURARILE PERMIT ACEASTA, PRIMA COREOTURA.

IN OEL N1ULT TREI LUN1 DELA DEPUNEREA FIEOARUI
MANUSORIS, AUTORUL VA PRIM1 RASPUNS DADA MANUSORISUL A FOST ACCOEPTAT SPRE PUBLIOARE. DIN MOTIVE
FINANOIARE, REDAOTIA NU 1q1 POATE LUA OBLIGATIA

DE A RASPUNDE 1;11 CELOR ALE OAROR MANUSORISE NU
AU FOST ACCEPTATE.
MANUSORISELE ACCEPTATE VOR Fl PUBLIOATE DUPA

NEOE8ITAT1LE DE ORDIN REDACTIONAL.
MANUSORISELE NEPUBLICATE NU SE INA POIAZA,

AUTORUL CONSIDERANDU-SE OBLIGAT sii-gli PASTREZE
COPIILE NECESARE.
EDITURA FUNDATIEI CULTURALE
%.*.;
REGALE REGELE MIHAI I

Ann* aparitiu urmitoarelor volume care se gismo in librariile din Cap Held
si din intreaga lora:
,
ARGHEZ1 TUDOR
BARBULESCU N.
BENIUC M.
BLAGA LUCIAN
BLAGA LUCIAN .
BRONTE E.
BYRD R. AMIRAL
CALDERON DELA BARCA
'
CALEDONIU OVIDIU
CAMILAR EUSEBIU
CAPIDAN TH.
CAPIDAN TH.
CARACOSTEA D.
CARACOSTEA D.
CARACOSTEA D.
CARACOSTEA D.
CARAGEALE I. L.
CARTOJAN N.
CAZIMIR OTILIA
CIUREZU D.
Versuri., ed. III adlogita
Din tatnele derivatelor

Poezii
Poezii, editie definitiva
"
r::"
.:
Trilogies cunoasterii
La rdscruce de vdnturi, ed. II

Singur, traducere din limbs engleza de B. Brezeanu
Viet*, este vis, trad. din limba spaniolA de Al. PopescuTelega
Vrdjitorul apelor
"s$
Critice,. vol. II
Exprenvitatea limbii romdne
Opere, vol. VII
Corespondenta ed itie ingrijita de
S. Cioculescu
Istorid literaturii romdne vechi, vol. II
A murit Luchi
Cununa soarelui versuri
:
;7.
Enciclopedia invengunaor tehnice, vol. II
versuri
Cordun
Limbd i culturd
Macedoromdnii
Creativitatea eminesciand
Critice, vol. I
CONSTANTINESCU N. P. Ina. 71.,

Rapsodia dacd versuri
COTRU$ ARON
.- Roma versuri
DAVIDESCU N.
" Insula lui Euthanasius
ELIADE MIRCEA
e Opere, vol. II, editie critica Ingriiita de Perpesslcius
EMINESCU M.
Autobiografie, trad. din limba engleza de Pr. GAIdau
FRANKLIN B.
Rita Crdita
GALACTION GALA
Istoria Romdnilor, vol. I, editia IV-a
GIURESCU CONST. C.
Istoria Romdnilor, vol. II, editia IV-a
GIURESCU CONST. C.
e
Istoria Romdnilor, vol. III, editia II-a
GIURESCU CONST. C.
Dincolo de padure, versuri
GIURGIUCA E.
vol. II, editie Ingriiita de Prof. D. Popovici
HELIADE RADULESCU I.
r', Opere,
&oaks romdnd fntr'o rdscruce de istorie
KIRITESCU C.
Fata cu urciorul ti Tarantula din Getali '
LOPE DE VEGA 4
LUCA ION
Rachierita
Amon-Ra
LUCA ION
Opere, vol. III, editie IngrP.ita de Prof. T. Vianu
MACEDONSKI AL.
Opere complete, vol. I, partea I-a
MEHEDINTI S.
!.=.;
Opere complete, vol. I, partea II-a
MEHEDINTI S.
'.
Versuri, editia II-a
MINULESCU I.
_
Dela metodd la cunoasterea literard
MUNTEANU B.
Doud introduceri si o trecere spre idealism
,
NOICA C.
Grafica romdneascd fn secolul al XIX-lea
OPRESCU GH.
Pictura romdneascd fn secolul al XIX-lea, ed itia I-a
OPRESCU GH.
Creatorii
lumea lor
PAPADIMA OVIDIU
2
Manechinul lui Igor si alto povestiri de Fubire
PAPILIAN VICTOR
'
Opere, vol. I, editie Ingri;ita de Dr. V. Trifu .
.
PAULESCU C. N. Dr.
PETRESCU CAMIL
' Transcendentalia
Implinire
versuri
PILLAT ION
Notiuni de geologic
POPESCU-VOITE$TI I. Dr. Prof.
Petrolul romdnesc
Sarea regiun:lor carpatice
ROSETTI AL.
Istoria linthil romdne, vol. II, ed. II-a
Destinul ideilor
RO$U N.
.
Neamul Sointarestilor
SADOVEANU M.
SADOVEANU M.
Opere, vol. III
.
71,
to
SADOVEANU M.
SHAKESPEARE W.
SHAKESPEARE W.
SHAKESPEARE W.
SHAKESPEARE W.
SIMIONESCU I.
SPIESS COL. A. von
STAMATIAD AL. T.
TEODOREANU AL. 0.
TUDOR D.
VESPER IULIAN
VOICULESCU V.
Soimit
Cum vd place? traducere din limba englezA de P. Grimm

Otello, traducere de Dragos Protopopescu
Regele Lear, traducere din limba engleza
Dragos Protopopescu
Scorpio, imbldnzitd
Tara noastrd, editia III-a cu numernase Ilustratiuu In text

Din Ardeal la Kilimandjaro, traducere din limba gerrnana
de Radu Cioculescu
Cortegiul amintirilor, versuri, editie definitiva
Caiet, editia II-a, versuri
Oltenia Romand
lzvoare versuri
Intrezdriri versuri
MONITORUL OFICIAL 61 IMPRIMERIILE STATULULIMPRDI ERT A NATIONALLC.25.065
120 Lei
'

Rev Fundatiilor Regale - 1944 - 7, 1 Jul Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rev Fundatiilor Regale - 1944 - 7, 1 Jul Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA

Traduceri din La Fontaine

Traditionalismul romanesc si poziti-

Iat femeia pe care o iubesc (II)

Figuri si forme literare (I..Minulescu ;

Ion Petrovici: Raite prin tars

0 TEORIE A ISTORIEI LITERARE, de Adrian Marino ; 0 ISTORIE A

DESPRE ADOLESCENTA, de Camil Petrescu; M. ANTOINE, de C. P.;

ESTETICA, de Adrian Marino ; PLASTICA, de Ovidiu Drimba, Caius" Jiga,

Redactor el : CAMIL PETRESCU

FUNDATIA CULTURAL& REGAL& REGELE MIHAI I

PENTRU INSTITUTII RURALE: LEI 300-o

PENTRU PARTICULARI: LEI 440

CONT CEC PO$TAL Nr. 1210

OFICIU PO$TAL DIN TARA

FUNDATIA CULTURALA REGALA REGELE MIHAI I

Tot infruptat, incet, incet,

Se-apropie de staul 0 cioban,

FItarnicul crezand sd 'xiele

Adaose la port 0 glasul.

Tot intr'o zi te dai de gcl.

Se oglindea un cerb in iaz,

Vorbind aa, cu vorbe ca i noi,

Sau 41 scoboara capul sau 0-1 urea,

Milgarul bland si cAinele la fel

Murind de foame, cainele ii spuse:

0 gurd de Opine verde,

Are sh-ti dea tainul cuvenit.

Dar nu stiu cum iesi ca din pAmAnt

Zise Grivei si nu te turbura K P And ce domnul tdu s'o destepta.

Nu te gni, nici eu nu sunt grAbit.

A dat? N'a dat?

Un obolan scarbit de lume,

OH dup grai, oH pe giubea,

Intr'o 'ntristata dup pranza

i cu canonul lui de schit,

*i deputatii ei mergeau din tali 'n tura

Cerand ateceva, ate putin,

Dragii mei, zise el, &are aceti,

stingeau In covoarele de lana ce tineau firul salii, Intinse drept

Doctorul citea ateva pagini dintr'o carte si apoi, cu ochii

intAmplator, triteo sala de teatru.

Pe tavan lampa a trimis un cerc de lumina galbuie; acolo

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

sitoare. Iar acum, senzatia, daca revenise, era pentruca In cercul

batul cauta sa alunge senzatia neplacuta iscata de cateva fire

Doi ochi verzi, de coloarea frunzelor tinere, cautara spre el,

Nu... nimic, nimic... bolborosi bolnavul, care de abia

Are temperatura mare. Se afla pe aici vreun termometru?

Degetcle se prinsera, ca nite ghiare, in tivul pijamalei:

acum cu tot felul de oameni ciudati, cdrora cu greu le dadeai de

Sunt atAtea pensiuni modeste prin partea locului... De

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

tr'un circ. Pe vremuri eram dansatori i d5deam recitaluri. Caatigam

tocmai atat cat sA nu murim de foame. Vera mai ales avea un

In timpul unui spectacol a ratat o scena intreaga. A plans, s'a

amandoi cariera. Eram deprinai cu aplauzele ar fi fost prea

Ins ... nu tiu... a fost o ameteala puternica...

ocup putin de voi doi...

Cu o micare surprinator de energicd, tAndrul se ridick din

murd el nu pot sd sufdr asta i tocmai acum hied... Eu nu

Glasul ii ragu0se. Vorbele sunau despicate, desthinuind o

Dar femeia tocmai deschisese usa cuprinsd de nerabdare: