Sociologia interpretativ a lui Max Weber

Pentru Max Weber sociologia (in sensul in care este utilizat aici acest cuvant
foarte ambiguu) este o tiin care urmrete inelegerea interpretativ a aciunii
sociale, pentru ca prin aceasta s ajung la explicarea cauzal a cursului i efectelor
sale79. Conceptele centrale ale acestei sociologii sunt aciunea social i inelegerea
interpretativ. Aciunea se refer la acel comportament uman care include semnificaii
subiective investite de ctre individul singular. Aciunea este social in msura in care
semnificaia subiectiva investit de unul sau mai muli actori individuali este
elaborat in funcie de comportamentul celorlali i este orientat relaional.
Semnificaia unei aciuni poate fi analizat in dou feluri, excluzand sensul metafizic al
unei semnificaii obiective corecte sau adevrate atribuite din afar, adic
nederivat din aciunea insi. Dup Weber, termenul se poate referi mai intai la
semnificaia efectiv existent intr-un caz concret dat al unui actor particular sau la
semnificaia medie sau aproximativ atribuibil unei pluraliti date de actori; sau, in al
doilea rand, la un tip pur, conceput teoretic, de semnificaie subiectiv atribuit unuia
sau mai multor actori implicai intr-un tip de aciune80. Mare parte din aciunile umane
se deruleaz ca i cand ar fi semicontiente sau incontiente de sensurile care le anim,
(aciunea pur raional este un caz-limit, mai degrab construit teoretic decat existent
real.) Aceasta nu impiedic ins sociologia s-i formuleze conceptele clasificand
semnificaiile considerate ca posibile. Sociologul reconstruiete sensul care orienteaz
aciunea actorului individual in raporturile acestuia cu altul prin elaborarea tipurilor
ideale de aciuni raionale. Acestea nu sunt ipoteze, ci ofer indicaii privind construcia
ipotezelor, nu descriu realitatea, ci ofer mijloace expresive precise pentru aceasta.
Tipul ideal este un construct mental, o utopie, pentru c nu exist ca atare in
realitate. Este un construct analitic care are atributul de ideal numai in sens strict
logic (nu evaluativ), fiind obiectiv posibil i adecvat din punct de vedere nomologic. In
structura sa logic, tipul ideal se bazeaz pe concepte generice, in msura in care are
un coninut flexibil i clasific diversitatea manifestrilor empirice.
Formularea tipurilor ideale nu este un scop in sine, atata vreme cat utilitatea lor
este apreciat prin referin la o problem concret sau la un domeniu de probleme.
Scopul construirii lor este de a facilita analiza problemelor empirice. Un tip ideal este
60
creat prin analiza empiric a problemelor concrete, adic nu rezult dintr-o combinare
conceptual pur, detaat de real. Totodat, el ofer posibilitatea de cretere a
preciziei analizei empirice. Tipul ideal este opus conceptului descriptiv, care pur i
simplu insumeaz caracteristicile comune ale unei grupri de fenomene empirice. Un
tip ideal este format prin accentuarea unilateral a unuia sau mai multor puncte de
vedere i prin sinteza fenomenelor individuale concrete, difuze, discrete, mai mult sau
mai puin prezente i uneori absente, care sint ordonate in conformitate cu acele
puncte de vedere unilateral accentuate intr-un construct analitic unificat. Conceptul
descriptiv rezult din sinteza abstract a acelor trsturi care sunt comune
numeroaselor fenomene concrete. Un concept descriptiv poate fi transformat in tip
ideal prin abstractizarea i recombinarea anumitor elemente, ceea ce echivaleaz cu
trecerea de la clasificarea descriptiv a fenomenelor la analiza lor teoretic i
explicativ81. Construcia tipurilor ideale coincide i cu un proces de selecie a unor
manifestri (ale aciunilor i semnificaiilor), din diversitatea real a acestora, in

vederea accenturii lor i a unei raionalizri utopice (in forma idealului tipic). adic
mai mult sau mai puin deprtate de realitatea social trit. In acest proces un rol
important este jucat de interpretarea sau inelegerea raional a aciunilor saturate de
semnificaie. Inelegerea poate fi de dou feluri. In prima alternativ ia forma
inelegerii observaionale directe a semnificaiei subiective a unei aciuni date, inclusiv
a rostirilor verbale. Prin observaie direct se poate inelege fie o propoziie de forma
2 X 2 = 4 (inelegere raional direct a ideilor), fie izbucnirile de manie (de
exemplu) manifestate prin expresivitatea facial, exclamaii etc. (inelegerea
observaional direct a reaciilor emoionale iraionale). In a doua alternativ
inelegerea este de tip explicativ, de data aceasta vizand motivele aciunilor
(inelegerea raional a motivaiei) prin plasarea actelor singulare in contexte
inteligibile i mai cuprinztoare de semnificare. O astfel de inelegere, raional, a
motivaiei, poate fi considerat ca o explicaie a aciunii intenionale.
Construcia teoretic in sociologie debuteaz, deci, cu inelegerea
(interpretarea) subiectiv, bazat pe observarea direct a semnificaiilor implicate in
situaii sociale. La acest nivel ajungem la ipoteze plauzibile despre aciunile raionale
intenionale, adic orientate de scopuri, in msura in care sunt rezolvate dou
probleme. Prima const in inelegerea complexelor i/sau a contextelor de semnificare
in care este implicat un curs dat al aciunii intenionate, acestea putandu-se referi la:
a) semnificaia efectiv intenional pentru o aciune individual concret; b) media
aproximat a semnificaiilor intenionate investite de un grup sau o mas de actori
individuali; c) semnificaia tiinific formulat i ataat tipurilor ideale. A doua
problem se refer la claritatea, distincia i certitudinea interpretrii propuse. Pentru
rezolvarea acesteia, sociologul observator trebuie s fie contient de propria sa
poziie, de semnificaiile pe care el insui le investete in aciune, de natura diferit sau
contradictorie a modurilor de implicare a actorilor intr-o situaie social dat. Se
realizeaz prin observare i introspecie. Totodat este necesar verificarea
interpretrii subiective propuse prin compararea sa cu demersul concret al
evenimentelor la care se refer, ceea ce solicit fie experimentarea real, fie
experimentarea imaginar, care const in aproximarea probabilistic mental a
demersurilor acionale.
Al doilea nivel al construciei teoretice const in elaborarea explicaiilor cauzale.
Interpretarea unei succesiuni de evenimente va fi considerat cauzal atunci cand,
pornind de la generalizrile stabilite prin experien, putem anticipa cu probabilitate
c respectiva succesiune se va produce in acelai fel in condiiile concrete date.
61
Aceasta inseamn a opera cu termenii probabilitii statistice i a considera erorile
tipice implicate. Ca atare, explicaia cauzal depinde de capacitatea de a determina c
exist o probabilitate prin care, in cazul ideal rar, poate fi numeric stabilit, c un
eveniment observabil dat (vizibil sau subiectiv) va fi urmat sau insoit de un alt
eveniment82. Pe aceast cale stabilim uniformiti statistice sau generalizri
sociologice, care trebuie inelese ca tipuri interpretabile de aciune, adic
manifestri ale semnificaiei subiective interpretabile specifice unui curs al aciunii
sociale83. Dei admite existena unei statistici sociologice, Max Weber o consider ca
fiind valid i adecvat numai atunci cand se refer la fenomene saturate de
semnificaii subiective i interpretabile, fiind deci obiect al inelegerii subiective.

Fenomenele care nu pot fi incluse in aceast categorie trebuie tratate printr-o alt
metod i considerate ca stimuli, condiii etc., adic exterioare sociologiei comprehensive,
care vizeaz aciunile intenionale i subiective ale actorului individual. Ceea ce este specific
pentru abordarea (explicaia) sociologic i o difereniaz de abordarea tiinific a
fenomenelor naturii rezid tocmai in inelegerea subiectiv a aciunii individuale, pentru a
ajunge la formularea de tipuri ideale i uniformiti generalizate ale proceselor empirice.
Consideraiile sociologice weberiene mai sus menionate, fr a fi exhaustive, sunt,
totui, suficiente pentru precizarea principiilor practicii metodologice interpretative. S
incercm acum s le prezentm intr-o form sistematizat i deschiztoare de perspective
pentru dezvoltrile sale ulterioare.
1. Metodologia cercetrii fenomenelor sociale este diferit de cea practicat in
tiintele naturii. Max Weber subliniaz in mod clar c In tiinele sociale ne preocupm de
fenomene mentale a cror inelegere empatic este in mod natural o sarcin de un tip
specific, diferit de cele pe care schemele tiinelor naturale exacte in general pot i caut s
le rezolve. Sociologia este menit s fac inteligibil in mod obiectiv baza subiectiv a
fenomenelor sociale prin interpretare i inelegere sau printr-o inelegere interpretativ a
semnificaiilor aciunilor sociale. Pentru aceasta sociologul poate face uz, mai intai, de
empatia sau intuiia sa, adic de capacitatea sa de a se transpune in rolul actorului social,
intrucat cineva nu trebuie neaprat s fi fost Cezar pentru a-l inelege pe Cezar85. Intuiia
empatic nu este ins singura cale de inelegere, cci sociologia interpretativ trebuie s se
bazeze, fie i in al doilea rand, pe tehnici de interpretare a semnificaiilor care s fie
aplicabile in situaii diversificate i verificabile prin canoanele cunoscute ale cercetrii
tiinifice. Ca atare, Weber distinge: a) inelegerea raional a relaiilor logice de tipul
teoremelor matematice, al propoziiilor de genul 2 X 2 = 4 sau al oricrei succesiuni logice
de argumentare; b) inelegerea prin empatie, care solicit din partea observatorului
sentimente de tip emoional-simpatetic, pentru a ajunge la surprinderea inteligibilitii
subiective a unei aciuni desfurate Intr-un context emotiv. Pe lang acestea, in cercetare
trebuie s avem in vedere factorii (obiectele sau evenimentele exterioare aciunii umane i
care pot fi de natur climatic, geografic i biologic) ce influeneaz activitatea uman in
calitatea lor de condiii, fr a avea o semnificaie subiectiv sau vreo legtur cu vreun
scop uman. Numai relaia cu scopul aciunii confer unui eveniment semnificaie i devine
astfel component al aciunii. Deocamdat ins ne aflm la nivelul descriptiv al analizei
tiinifice a aciunii umane, care se realizeaz prin inelegere direct, adic prin
observarea nemijlocit a aciunilor raionale sau emotive. Al doilea nivel al analizei ia
forma inelegerii explicative (erklrendes Verstehen), care se poate realiza prin: a)
formularea tipurilor ideale; b) elucidarea motivaiei care se interpune intre activitatea
observat i semnificaia sa pentru actor; c) identificarea cauzelor care genereaz
un anumit curs al aciunii, prin observarea diversitii poteniale a motivelor.
inelegerea explicativ. se finalizeaz in generalizri empirice care relaioneaz semni62
ficaia subiectiv a unei aciuni cu consecinele determinabile. O generalizare
empiric este adecvat in 'msura in care corespunde semnificaiei reale investite de
actorii sociali intr-o aciune dat. Ea are atribute statistice sau de probabilitate
statistic. Totui, generalizri sociologice sunt numai acele regulariti statistice care
corespund unei semnificaii comune interpretabile a unui curs al aciunii sociale i
care constituie tipuri interpretabile de aciune86. Metodele de investigare sociologic
sunt: introspecia (in forma intuiiei empatice) observaia, experimentul (real sau

imaginar), iar in prelucrarea datelor intervine statistica i calculul probabilitilor.

Dac acesta este demersul metodologie general al sociologiei weberiene,
problema urmtoare este de a stabili raporturile sale cu metodologia cercetrii din
tiinele naturii si din psihologie. Demersul interpretativ de cercetare are conotaii
psihologice evidente, dar nu poate fi caracterizat prin reducionism psihologic sau
prin psihologism. intre sociologie i psihologie exist o comunicare interdisciplinar.
fireasc. Rezultatele lor teoretice sunt reciproc relevante. Weber menioneaz c in
tipul de cercetare pe care-l propune nu se incepe cu analiza calitilor psihologice,
deplasandu-se apoi spre analiza instituiilor sociale, ci, din contr, ptrunderea
precondiiilor i consecinelor psihologice ale instituiilor presupune o cunoatere
precis a ultimelor i analiza tiinific a structurii lor. Ca atare, nu vom deduce
instituiile din legile psihologice sau nu le vom explica prin fenomenele psihologice
elementare87. Dup Weber, sociologia sprijin mai mult psihologia decat invers,
intrucat explicarea vieii psihice umane se bazeaz pe cunoaterea factorilor sociali i
culturali modelatori.
Totui, este de remarcat c metodologia interpretativ folosit in sociologie se
aproprie in mod considerabil de procedeele cercetrii psihologice, mai ales de cele
provenite din psihologia social. Dac avem in. vedere interacionismul simbolic al lui
G. H. Mead, atunci este mai degrab dificil s stabilim vreo linie precis de demarcaie
intre psihologia social i sociologie, atata vreme cat Mead se preocup de geneza
psihosocial a sinelui i de implicarea sa in contexte sociale supraordonate. In
definitiv ins de ce trebuie s acordm atata atenie diferenierilor academice dintre
tiinele sociale (in cazul nostru dintre psihologie i sociologie)? Intr-o msur sau alta,
fluxurile cunoaterii sociale vor transcende intotdeauna graniele academice dintre
discipline. Se poate spune c accentuarea naturii subiective a aciunilor sociale apropie
mai mult sociologia de psihologie, tot aa cum accentuarea naturii obiective a
fenomenelor psihice a apropiat mai mult psihologia de sociologie i pe ambele de
tiinele naturii.
Dup Max Weber, inelegerea i interpretarea semnificaiilor subiective ale
aciunilor umane nu indeprteaz sociologia de un statut autentic tiinific, ci ii confer
specificitate prin utilizarea unei metodologii distincte. Sociologia nu este numai o
tiin ideografic, ci i una nomotetic (in termeni neokantieni), nu se preocup
numai de aciunile sau evenimentele individuale, ci i de cauze sau regulariti
universale de tipul legilor. Totul este s nu se fac din cutarea legilor un scop in sine,
atat timp cat ele sunt mijloace pentru facilitarea analizei fenomenelor particulare. i in
tiinele naturii operm cu inelegerea (Verstehen ), dar aceasta este mediat de
concepte i propoziii. Inelegerea sociologic este i trebuie s fie direct, imediat,
pentru c aciunii umane ii este proprie inteligibilitatea intrinsec, care depinde de
faptul c omul este inzestrat cu contiin si cu capaciti de transptrundere. In
consecin, apropierea sociologiei de tiinele naturii nu se face prin imprumuturi sau
trasferuri metodologice specifice, care s conduc la generalizri sau explicaii sociale
logice similare cu cele din tiinele naturii. Ca i tiinele naturii, sociologia tinde s
63
formuleze legi sau generaliuri empirice. Cile sunt ins diferite. De exemplu, studiul
birocraiei sau raionalitii sociale, al capitalismului sau al religiei protestante nu se
realizeaz pentru a ajunge neaprat la subsumarea acestora sau a aspectelor ce le

sunt caracteristice unor principii generale de tip legic. Sesizarea unicitii lor face ca
aceste evenimente s devin semnificative pentru actorii sociali.
2. Al doilea principiu al metodologiei interpretative weberiene se refer la
analiza specificitii sau a unicitii evenimentelor sociale, a semnificaiilor lor unice
i subiective din punctul de vedere al actorului social. Sociologia interpretativ
consider individul (Eeinzelindividuum) i aciunea sa ca unitatea de baz, ca
atomul) su dac poate fipermis o astfel de comparaie discutabil. In aceast
abordare, individul este totodat limita extrem si cursul unic al unei conduite
saturate de semnificaie. In general, pentru sociologie, astfel de concepte cum ar fi
statul , asociatia , feudalismul i altele de acelai fel desemneaz anumite
categorii ale interaciunii umane. Ca atare, este sarcina sociologiei s reduc aceste
concepte la aciunea interpretabil, adic fr excepie la aciunile persoanelor
individuale participante88. Din acest punct de vedere, singura cale de analiz a
fenomenelor sociale const in inelegerea aciunilor individuale orientate ctre sine
sau ctre alii i direcionate de scopuri. Explicaiile care utilizeaz concepte globale,
sau care se refer la grupri umane mai largi, pe care le consider colectiviti,
sunt lipsite de sens in tiinele sociale dac nu se concentreaz asupra individului si
interaciunilor dintre indivizi. In felul acesta, Max Weber a formulat principiul
individualismului metodologic, care este esenialmente specific practicii
metodologice interpretative i care se opune holismului metodologic practicat de
analiza structural sau sistemic, in general de practica metodologic obiectiv.
Generalizarea empiric este valid in msura in care dispune de semnificaie
individual intr-un dublu sens: pe de o parte, se fundamenteaz pe inelegerea
semnificaiilor subiective ale aciunilor individuale sau ale interaciunilor individuale,
iar pe de alt parte ii conserv semnificaiile sale pentru actorul individual chiar
dac este formulat in termeni generali. Generalizrile teoretice stabilite prin
practica metodologic obiectiv deriv cu precdere din analiza totalitii sociale,
iar formularea lor este scopul investigaiei, nu mijlocul inelegerii subiective. De
aceea actorul individual nu se recunoate in generalizrile teoretice realizate prin
investigarea colectivitilor crora le aparine. Rezultatele teoretice ale practicii
metodologice interpretative trebuie s fie astfel formulate, incat s ofere ci de
inelegere a contextului social de referin subiectiv, s ofere actorului individual
posibilitatea regsirii sale in lumea teoretic (secundar) i in cea real (primar).
tiina social se refer, deci, la lumea lui este, nu la cea a lui trebuie, ea
formuleaz judeci factuale, nu normative. Cu aceasta am ajuns la un alt principiu al
practicii metodologice interpretative.
3. Problema se refer la msura in care cercetarea sociologic poate atinge
gradul de obiectivitate specific oricrei cunoateri tiinifice, atat timp cit se
concentreaz asupra subiectivitii semnificaiilor vehiculate social. Max Weber
pornete de la premisa existenei unei discontinuiti intre enunurile factuale sau
analitice, care se refer la ceea ce este, i enunurile normative, care vizeaz ceea ce
trebuie s fie. Din punctul su de vedere, influenat de filosofia neokantian, o
disciplin empiric nu poate formula in mod tiinific idealuri despre ceea ce trebuie s
fie. Aceasta nu echivaleaz ins cu eliminarea integral a judecilor de valoare din
domeniul dezbaterii tiinifice. tiina se concentreaz asupra identificrii mijloacelor
adecvate de realizare a unor scopuri, fr a emite judeci de valoare asupra naturii

64
scopurilor urmrite. Cercettorul urmeaz, deci, s adopte o poziie obiectiv, iar
profesorul de sociologie una de neutralitate etic89 fa de valorile existente. Aceasta
ar echivala cu eliminarea de ctre cercettor a propriilor valori din domeniul tiinific de
referin. Admiand existena valorilor proprii cercettorului, caracterul mai mult sau
mai puin explicit al poziiei sale ideologice, imposibilitatea de a face abstracie de
universul valoric i ideologic in care funcioneaz, Max Weber susine necesitatea
contientizrii de ctre cercettor, a acestora in aa fel incat s nu-l conduc la concluzii
predeterminate care s afecteze obiectivitatea concluziilor sale. Valorile ideologice
insei ar putea fi studiate conform unei etici a responsabilitii, care implic ceea ce
Weber a numit paradoxul consecinelor, in sensul c uneori consecinele unei aciuni
individuale pot fi diferite sau chiar contradictorii cu inteniile statuate in formula
scopului. Cercettorul poate oferi perspective privind consecinele probabile ale
alegerii unei ci sau alteia de aciune intr-un context valoric dat dar se refer mai ales la
mijloacele aciunii i nu atat la scopurile acesteia. Problemele tiinei sociale sunt derivate
din universul valorilor culturale, dar ele nu pot fi rezolvate decat cu ajutorul mijloacelor
tehnice, care confer obiectivitate propoziiilor teoretice. Altfel spus, problemele
disciplinelor empirice trebuie s fie, desigur, rezolvate neevaluativ. Ele nu sunt
probleme ale evalurii. Dar problemele tiinelor sociale sunt selectate in funcie de
relevana valoric a fenomenelor studiate in investigaia empiric, niciuna din
evalurile practice nu sunt legitimate prin acest fapt strict logic90.
Obiectivitatea propoziiilor teoretice deriv din utilizarea tehnicilor tiinifice de
analiz sociologic bazate pe principiul separrii mijloacelor de scopuri i a judecilor
valorice de judecile factuale. Cercettorul adopt poziia neutralitii etice in sensul
prezentrii de enunuri factuale. contient fiind de universul valoric la care ader,
Indiscutabil c Weber prezint o poziie nuanat asupra obiectivitii cercetrii
sociologice, care ii pstreaz actualitatea. Numai c in chiar aceast poziie este
implicat un grad considerabil de ambiguitate, care explic invocarea sa de ctre
abordarea pozitivist a fenomenelor sau aciunilor sociale. in numele asigurrii
obiectivitii rezultatelor teoretice ale cercetrilor sociale, sociologul s-a considerat
uneori neimplicat valoric, dei analizele sale vizau o anumit constelaie de valori ale
societii de referin91. Valorile ptrund, cum ar spune Mannheirn, in structura
categorial a gandirii i determin un curs determinat al interpretrii sociale, al
staturii propoziiilor factuale. Contientizarea insi a valorilor de referin se face din
acelai cadru sau univers valoric, existand totodat o practic social de valorizare
social a rezultatelor cercetrii. Departajarea mijloacelor de scopuri sau a faptelor de
valori se face intr-un context dat, iar obiectivitatea este contextual si relativ, atat
istoric, cat i referenial.
Caracterul paradoxal al principiului metodologie weberian al obiectivitii
cunoaterii sociologice rezult din formularea lui in contextul sociologiei interpretative,
care s-a vrut diferit metodologie de sociologia normativ (de tip pozitivist). i din
practicarea lui efectiv, mai ales in contextul orientrilor metodologice obiective. Un
caz sugestiv de transfer al principiilor dintr-o orientare metodologic in alta, menit s
ilustreze permeabilitatea considerabil a practicilor metodologice difereniate.
3. Un alt principiu al metodologiei sociologice interpretative se refer la analiza
aciunilor individuale i interaciunilor sociale din punctul de vedere al

semnificaiilor lor subiective individuale sau interindividuale. In timp ce practica

metodologic obiectiv a tins spre depirea abordrii atomiste (mai ales
prin analiza structural i sistemic), cea interpretativ consider propoziiile
care includ termeni holiti ca lipsite de sens, insistand asupra desfurrii de
65
cercetri orientate atomist. Principiul individualismului metodologie se asociaz
astfel cu cel al orientrii cercetrii sociologice spre aciunile individuale i
interaciunile sociale considerate situaional i din punctul de vedere al
semnificaiilor subiective investite de actorii sociali.
Astfel de principii ale metodologiei interpretative au fost reluate, dezvoltate, extinse,
aprofundate, corectate, uneori chiar abandonate pentru a fi altfel reformulate,
pstrandu-i ins in esen valoarea de referin. Important este c sunt congruente i
confer totui unitate unor practici metodologice oarecum difereniate ce s-au
dezvoltat parial inainte de deceniul al aselea92, dar mai ales dup aceast perioad,
in paralel i chiar in contradicie cu metodologia obiectiv. Avem in vedere
interacionismul simbolic, etnometodologia i fenomenologia sociologic.
Relaiile metodologiei weberiene cu fenomenologia sociologic dezvoltat de A.
Schutz sunt directe, a doua considerandu-se o continuatoare a paradigmei
interpretative, intr-o form nou, modelat de filosofia fenomenologic husserlian.
Cu interacionismul simbolic i etnometodologia situaia e diferit. La inceputul
secolului G. H. Mead a predat la Universitatea din Chicago cursul de psihologie social,
care a fost publicat ulterior de studenii si93. in 1938 H. Blumer utilizeaz pentru
prima dat expresia interacionism simbolic94 Pentru a caracteriza dezvoltrile
psihosociologice ce au avut ca referin concepia lui Mead. Iniial ins
interacionismul simbolic al lui G. H. Mead s-a conturat filosofic i psihologic in relaie
cu filosofia pragmatist i cu psihologia lui W. James95, afirmandu-se mai ales in cadrul
psihologiei sociale. Metodologia interacionismului simbolic ca i cea a viziunii
etnografice (autointitulat etnometodologie) au accentuat mai ales aspectele
psihologice ale strategiilor interpretative de cercetare sociologic. Interferenele lor cu
punctul de vedere weberian nu rezult probabil atat dintr-o influenare reciproc, cat
mai ales dintr-o convergen teoretic pe care, totui, nu o putem considera
intampltoare din moment ce se raliaz la aceleai principii refereniale96.
este o tiin care urmrete inelegerea interpretativ a aciunii
aciunea social i inelegerea
interpretativ.
Aciunea este social in msura in care
semnificaia subiectiva investit de unul sau mai muli actori individuali este
elaborat in funcie de comportamentul celorlali i este orientat relaional.
Tipul ideal este un construct mental, o utopie, pentru c nu exist ca atare in
realitate. Este un construct analitic care are atributul de ideal numai in sens strict
logic (nu evaluativ), fiind obiectiv posibil
Un tip ideal este
60
creat prin analiza empiric a problemelor concrete, adic nu rezult dintr-o combinare
conceptual pur, detaat de real

Un concept descriptiv poate fi transformat in tip

ideal prin abstractizarea i recombinarea anumitor elemente
In prima alternativ ia forma
inelegerii observaionale directe
inelegerea este de tip explicativ, de data aceasta vizand motivele aciunilor
(inelegerea raional a motivaiei
Max Weber subliniaz in mod clar c In tiinele sociale ne preocupm de
fenomene mentale a cror inelegere empatic este in mod natural o sarcin de un tip
specific, diferit de cele pe care schemele tiinelor naturale exacte in general pot i caut s
le rezolve. Sociologia este menit s fac inteligibil in mod obiectiv baza subiectiv a
fenomenelor sociale prin interpretare i inelegere sau printr-o inelegere interpretativ a
semnificaiilor aciunilor sociale.
sociologia interpretativ trebuie s se
bazeze, fie i in al doilea rand, pe tehnici de interpretare a semnificaiilor care s fie
aplicabile in situaii diversificate i verificabile prin canoanele cunoscute ale cercetrii
tiinifice. Ca atare, Weber distinge: a) inelegerea raional
b) inelegerea prin empatie
. Dup Weber, sociologia sprijin mai mult psihologia decat invers,
intrucat explicarea vieii psihice umane se bazeaz pe cunoaterea factorilor sociali i
culturali modelatori.
se refer la
analiza specificitii sau a unicitii evenimentelor sociale, a semnificaiilor lor unice
i subiective din punctul de vedere al actorului social. Sociologia interpretativ
consider individul (Eeinzelindividuum) i aciunea sa ca unitatea de baz
. Problema se refer la msura in care cercetarea sociologic poate atinge
gradul de obiectivitate specific oricrei cunoateri tiinifice, atat timp cit se
concentreaz asupra subiectivitii semnificaiilor vehiculate social
. Cercettorul adopt poziia neutralitii etice in sensul
prezentrii de enunuri factuale. contient fiind de universul valoric la care ader,
Indiscutabil c Weber prezint o poziie nuanat asupra obiectivitii cercetrii
sociologice, care ii pstreaz actualitatea
Caracterul paradoxal al principiului metodologie weberian al obiectivitii
cunoaterii sociologice rezult din formularea lui in contextul sociologiei interpretative,
care s-a vrut diferit metodologie de sociologia normativ (de tip pozitivist).
. Un alt principiu al metodologiei sociologice interpretative se refer la analiza
aciunilor individuale i interaciunilor sociale din punctul de vedere al
semnificaiilor lor subiective individuale sau interindividuale