Sistem de ecuaii liniare

Un sistem de ecua ii liniare este un sistem de ecuaii de forma:

unde

coeficieni,

cu
, i
;
. Coeficienii sistemului pot fi limitai la a fi numere ntregi, ra ionale, reale sau complexe. La modul general,
un sistem de ecuaii liniare se rezolv ntr-un corp.
Un astfel de sistem poate avea o infinitate de soluii, o singur soluie sau niciuna, n funcie de coeficien ii ecua iilor, numrul lor, numrul
necunoscutelor sau mulimea n care se caut soluia.
Sisteme cu dou necunoscute

Forma general a unui sistem de dou ecuaii cu dou necunoscute este:

unde
sistem se poate face, la nivel gimnazial, prin dou metode: cea a substituiei sau cea a reducerii.

. Rezolvarea unui astfel de

Metoda substitu iei

Aceast metod const n scoaterea din una din ecuaii a unei necunoscute n funcie de cealalt, introducerea acesteia n cea de-a doua ecua ie a
sistemului obinnd astfel o ecuaie de gradul nti cu o singura necunoscut care, prin rezolvare, ne d valoarea acestei necunoscute. Cu valoarea
aflat se revine la prima ecuaie i se determin cea de-a doua necunoscut.
Metoda reducerii
Aceast metod const n nmulirea termenilor ecuaiilor astfel nct prin adunarea sau scderea egalit ilor obinute s se anuleze termenii ce con in
una dintre necunoscute. Se rezolv apoi ecuaia cu o singur necunoscut astfel ob inut. Se nlocuie te valoarea necunoscutei aflate ntr-una dintre
ecuaiile sistemului, se rezolv ecuaia, iar perechea obinut este solu ia sistemului.
Observaie: Dac prin aceast metoda se anuleaz toi termenii ce conin necunoscutele i termenii liberi, sistemul nu are solu ie unic. Dac se
anuleaz toi termenii ce conin necunoscutele i termenii liberi nu se anuleaz, sistemul nu are solu ii.

(Regula lui Cramer) Un sistem (S) AXt = b t cu n ecuatii si n necunoscute (adica A Mn(K)) este compatibil
determinat daca si numai daca det(A) 6= 0. In aceste conditii solutia este x = (x1, . . . , xn) cu xi = (det(A))1
det[c A 1 , . . . , cA i1 , bt , cA i+1, . . . , cA n ], i {1, . . . , n}.
Metoda lui Gauss Definitia 2.5. Spunem ca doua sisteme de ecuatii liniare sunt echivalente daca ambele sunt
compatbile si au aceleasi solutii sau daca ambele sunt incompatibile. Teorema 2.6. Daca sistemele (S) si (S 0 )
au matricile extinse echivalente pe linii, atunci ele sunt echivalente. Metoda lui Gauss consta n aducerea matricii
extinse la o foma esalon si rezolvarea sistemului care are ca matrice extinsa matricea esalon obtinuta.
Sisteme de doua ecuatii cu doua necunoscute
Def.Un sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute are forma
Def.Se numeste solutie a sistemului orice cuplu (s1 , s2) care este solutie pentru fiecare din ecuatiile sistemului.
Studiul solutiilor unui sistem de ecuatii liniare conduce la trei probleme:
- existenta solutiilor (conditiile in care un sistem admite solutii)
- gasirea unei metode de obtinere a solutiilor
- determinarea tuturor solutiilor
Un sistem care nu are nici o solutie se numeste incompatibil.Daca sistemul poseda solutii se spune ca este compatibil (determinat cu o solutie sinedeterminat cu
mai mult de o solutie)
Doua sisteme sunt echivalente daca sunt amandoua incompatibile sau sunt amandoua compatibile si au aceleasi solutii.
Metoda de rezolvare a unui sistem liniar consta in a inlocui sistemul dat printr-un nou sistem 21321b119v care este echivalent cu primul , dar care poate fi rezolvat
mai usor.
Transformari aupra ecuatiilor unui sistem

O1)Adunarea unei ecuatii a sistemului la o alta ecuatie a sistemului O2)Inmultirea ecuatiilor sistemului prin factori nenuli O3)Schimbarea ordinii ecuatiilor intr-un
sistem
Metode de rezolvare

1.Metoda combinatiilor liniare (metoda reducerii) 2.Metoda substitutiei 3.Metoda eliminarii (Gauss) 4)Regula lui Cramer 5)Metoda matricii inverse

A=

AX = C - scrierea matriciala a sistemului

Sisteme liniare omogene

Sistemul

in care termenii liberi sunt zero se numeste sistem liniar omogen.

Intotdeauna acest sistem este compatibil avand cel putin solutia banala (cu toate componentele egale cu zero) x = y = 0.
Daca

atunci (formulele lui Cramer) sistemul are numai solutia banala.In acest caz sistemul este compatibil determinat.

Daca

atunci sistemul are si alte solutii diferite de cea banala.Sistemul este compatibil nedeterminat.

Sisteme de trei sau patru ecuatii cu doua necunoscute

Se poate rezolva sistemul format din doua ecuatii ale sistemului dat ,apoi se verifica daca solutiile obtinute sunt si solutii ale celorlalte ecuatii ale sistemului.
Sisteme de trei ecuatii cu trei necunoscute

Def.Un sistem de trei ecuatii cu trei necunoscute are forma

liberi ai sistemului.

, unde ai , bi , ci se numesc coeficientii necunoscutelor , iar di termenii

Def.Se numeste solutie a sistemului orice triplet (s1 , s2 , s3) care este solutie pentru fiecare ecuatie a sistemului.
Interpretare geometrica
Cum fiecare ecuatie a sistemului este ecuatia unui plan in spatiul cartezian Oxyz , se poate interpreta geometric sistemul compatibil determinat prin concurenta
planelor intr-un punct , iar sistemul compatibil nedeterminat prin ocncurenta planelor dupa o dreapta (sistem simplu determinat) sau dupa un plan (sistem
dublu nedeterminat - cele trei plane coincid).In fine sistemul incompatibil corespunde celorlalte situatii ale planelor in spatiu (plane paralele , doua plane paralele
intersectate de al treilea , plane concurente doua cate doua , fara punct comun pentru cele doua drepte etc.)
Doua sisteme sunt echivalente daca sunt amandoua incompatibile sau sunt amandoua compatibile si au aceleasi solutii.
Metode de rezolvare 1)Metoda combinatiilor liniare
2)Metoda eliminarii (Gauss)
Utilizand metoda lui Gauss (de eliminare succesiva a necunoscutelor prin transformari elementare) se ajunge de la sistemul initial la unul echivalent avand
urmatoarea forma tiunghiulara :
Etapele necesare de parcurs pentru a obtine forma triunghiulara a sistemuli (S)

si tabloul

Daca

- ecuatia

, atunci prima ecuatie a sistemului ramane pe loc , iar zerourile de pe prima coloana le obtinem cu transformarile :

se inlocuieste prin ecuatia

- ecuatia

se inlocuieste prin ecuatia

Pentru a obtine zeroul de pe colana a doua se face transformarea :

- ecuatia

se inlocuieste prin ecuatia

Daca a1 = 0 , atunci se ia drept ecuatie L1 o alta ecuatie care sa aiba coeficientul lui x diferit de zero (se face o schimbare a doua ecuatii intre ele)
Pentru sistemul (S) doua matrici joaca un rol important in studiul lui.

- matricea sistemului

- matricea extinsa a sistemului

3) Regula lui Cramer
4) Metoda matricii inverse

AX = C - scrierea matriciala a sistemului

Daca

Sisteme liniare omogene

Sistemul

se numeste sistem liniar omogen

Intotdeauna acest sistem este compatibil avand cel putin solutia banala (cu toate componentele egale cu zero) x = y = z = 0.

Daca

atunci (formulele lui Cramer) sistemul are numai solutia banala.In acest caz sistemul este compatibil determinat.

Daca

atunci sistemul are si alte solutii diferite de cea banala.Sistemul este compatibil nedeterminat.

Sisteme de m ecuatii cu n necunoscute

Au forma :

(2)

Daca un sistem are solutii , atunci il numim compatibil (determinat daca are exact o solutie si nedeterminat daca sistemul are mai mult de o solutie)
Sistemul (2) se numeste omogen daca are toti termenii liberi egali cu zero.Sistemul astfel obtinut

se numeste sistemul omogen asociat sistemului (2).

Coeficientii necunoscutelor formeaza o matrice de tip m x n

numita matricea sistemului (2)

Daca
si
matriciala AX = C.

sunt coloana necunoscutelor si respectiv coloana termenilor liberi , atunci sistemul (2) se poate scrie subforma

Doua sisteme sunt echivalente daca sunt amandoua incompatibile sau sunt amandoua compatibile si au aceleasi solutii.
Discutia unui sistem
Compatibilitatea
Th.Kronecker - Capelli . Sistemul liniar (2) este compatibil daca si numai daca rangul matricii sistemului coincide cu rangul matricii extinse.
Comform teoremei avem nevoie de calculul rangului matricii A.Daca rang(A) = r , atunci exista cel putin un minor nenul de ordin r.Pentru usurinta in prezentare sa
presupunem ca minorul nenul de ordin r este format din primele r linii si primele r coloane.Pe acesta (considerat) il numim determinant principal si-l notam
.Ca sa avem egalitatea rang(A) = rang(
) trebuie probat ca orice minor al matricii
care-l contine pe cel principal si care nu este minor al lui A este nul.Orice
astfel de minor de ordin r + 1 , obtinut prin bordarea determinantului principal cu elemente corespunzatoare ale coloanei termenilor liberi , precum si cu cele ale
uneia din liniile ramase , se numeste minor caracteristic.Vom nota un astfel de minor prin

, unde k indica linia utilizata pentru bordare.

Th.(Rouche) . Sistemul liniar (2) este compatibil daca si numai daca toti minorii caracteristici sunt nuli.
Deci daca cel putin un minor caracteristic este nenul sistemul este incompatibil.
Determinarea solutiilor

Presupunem ca rang(A) = r si ca am ales ca determinant principal al sistemului compatibil

.De precizat ca odata ales determinantul principal cu
el se merge pana la determinarea solutiilor.Necunoscutele ale caror coeficienti sunt in determinantul principal se numesc necunoscute principale.Deci in cazul
nostru acestea sunt x1 , x2 , ...., xr.Celelalte necunoscute (daca exista) adica xn+1 , ..... , xn se numesc necunoscute secundare.
Ecuatiile ale caror coeficienti se afla in determinantul principal se numesc ecuatii principale.In aczul de fata primele r ecuatii sunt principale.Celelalte ecuatii (daca
exista) se numesc ecuatii secundare.

Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale :

Solutiile acestui sistem sunt solutii si pentru (2) (din rang(A) = rang(
solutie a sistemului de mai sus este solutie si pentru (2)).

(*)

) , rezulta ca celelalte linii sunt combinatii liniare ale ecuatiilor principale , ceea ce arata ca o

Analizam cazurile :

daca

atunci

sistemul

(*)

are

atatea

, unde

ecuatii

cate

necunoscute.Pentru

se obtine din

rezolvare

se

pot

aplica

formulele

lui

Cramer

inlocuind coloana coeficientilor lui xn cu termenii liberi.

- daca r < n , atunci in ecuatiile principale se inlocuiesc necunoscutele secundare variabil

din ecuatiile principale (in care necunoscutele secundare trec in membrul drept).Pentru rezolvare se aplica regula lui Cramer.

si se rezolva sistemul format

1. Adunarea vectorilor

Fi
e u si v doi vectori in plan de directii diferite . Fie O un punct in plan . Construim OA=u si OB=v . Fie S un al patrulea varf opus lui O al
paralelogramului cu trei varfuri in O,A si B .
OS = u + v ( regula paralelogramului )
1) Daca u si v sunt doi vectori de aceeasi directie si acelasi sens atunci u+v este vectorul de aceeasi directie si sens si de lungime | u |+| v | .
2) Daca u si v au aceeasi directie si sensuri opuse atunci daca | u |>| v | vectorul u+v are aceeasi directie cu vectorii u si v , are sensul vectorului u si
lungimea | u |-| v | .
3) Daca u si v au aceeasi directie , sensuri opuse si | u |<| v | atunci u+v este vectorul de aceeasi directie cu sensul vectorului v si cu lungimea | v | |u| .
Se stie ca intr-un , AC < AB + BC si atunci | u+v | < | u | + | v | .
Cand A,B,C sunt colineare si vectorii AB si BC au acelasi sens atunci | u+v | = | u | + | v | . Deci in general | u+v | | u | + | v | pentru orice 2
vectori u si v egalitatea avand loc numai daca u si v sunt coliniari si au acelasi sens .
Proprietetile adunarii :
1.

(u+v) +w = u+ (v+w) - asociativitate ;

2.

u+v = v+u - comutativitate ;

3.

exista 0 , a.i. oricare ar fi v , v+0 = 0+v = v - element neutru ;

4.

oricare ar fi vectorul v exista (-v) a.i v+(-v)=(-v)+v=0 - element sincretic ;

(- v) = opusul lui v , are aceeasi directie , lungime dar sensul e opus .

| u | + | v | = (u+v+2uv*cos ) ;

2. Inmultirea unui vector cu un scalar

Fie care apartine lui R , v- vector => v se obtine din v astfel :

a)

pentru >0 vectorul v are aceeasi directie cu v , acelasi sens si lungimea = |v| ;

b)

pentru <0 vectorul v are aceeasi directie cu v , sens opus acestuia si lungimea ||*|v| ;

c)

pentru =0 => 0*v = 0 ;

Proprietatile inmultirii unui vector cu un scalar :

Fie , apartin lui R , u,v = 2 vectori ;
1.

( v ) = ( )v ;

2.

( v+u ) = v + u ;

3.

1* (v) = v ;

4.

0* (v) = 0 ;

5.

0=0;
- Daca =-1 vectorul (-v) se numeste opusul vectorului v si se obtine din acesta pastrandu-i directia si modulul , dar schimbandu-i sensul .

Teorema : 2 vectori nenuli sunt paraleli ( sau coliniari ) daca unul se obtine din celalalt prin inmultire cu un scalar nenul .
u,v 0
u || v <=> exista apartinand lui R a.i. u = v ;

Daca A',B',C', sunt mijloacele laturilor ABC atunci AA'+BB'+CC'=0

Intr-un patrulater segmentul ce uneste mijloacele a doua laturi este egal cu semisuma bazelor (EF=1/2(AB+DC));
-Daca in rel. demonstrata trecem la norme ||EF||=1/2 (||AB|+|DC||)1/2(||AB||+||DC||);
-Egalitatea are loc<=> vectorii AB si CD sunt coliniari si de acelasi sens <=> AB || DC <=> ABCD - trapez ;
-In general FE 1/2(AB+DC) - intr-un patrulater ;

-Egalitatea are loc in trapez .

Intr-un patrulater segmentul ce uneste mijloacele celor doua diagonale este egal cu semidiferenta bazelor ( MN=1/2(BC-AD));

 Intr-un ABC , M apartine BC a.i. MB/MC=k => AM=1/(k+1)AB-k/(k+1)AC ;

- Caz particular MB=MC => mediana AM=1/2(AB+AC) ;
Fie G = c.g. ABC , M - un punct in plan , atunci MA+MB+MC=3MG ;
Fie H= ortocentrul inscris in C(O,r) , atunci HA+HB+HC=2HO ;
H,G,O-coliniare si OH=3OG ;
- Dreapta care contine aceste trei puncte ( c.c.circumscris - O , centrul de greutate - G si ortocentrul - H ) se numeste dreapta lui Euler .

Intr-un , G=c.g. , M apartine lui AB , N apartine lui AC , si MN trece prin G => MB/MA + NC/NA =1 .

Teorema lui Menelaus si a lui Ceva

1.Teorema lui Menelaus

O dreapta d care nu trece prin nici un varf al ABC intersecteaza dreptele suport ale laturilor ABC in punctele A',B',C' .
Atunci A'B/A'C*B'C/B'A*C'A/C'B=1 .
Reciproca : Daca A' apartine lui BC , B' apartine lui CA , C' apartine lui AB si daca A',B',C' sunt situate doua pe laturi si unul pe prelungirea
laturii sau toate trei pe prelungirile laturilor si daca A'B/A'C*B'C/B'A*C'A/C'B=1 atunci punctele A',B',C' sunt coliniare .
2. Teorema lui Ceva

Se da ABC si dreptele concurente AA',BB',CC' laturi atunci A'B/A'C*B'C/B'A*C'A/C'B=1 .

Reciproca : Se da ABC , A' apartine lui BC , B' apartine lui CA , C' apartine lui AB varfuri , situate pe laturi sau un punct pe o latura si doua
pe prelungirile laturilor . Daca A'B/A'C*B'C/B'A*C'A/C'B=1 => dreptele AA' , BB' , CC' sunt concurente .

OBSERVATIE !
1.

Dreptele concurente A'A , B'B , C'C se numesc ceviene .

2.

Reciproca Teoremei lui Ceva este utila in rezolvarea problemelor de concurenta .

Geometria analitica a dreptei

1. Geometria analitica a dreptei - distanta dintre doua puncte

AB=[(xA-xB)+(yA-yB)]
2. Elemente de geometrie analitica
Se numeste versor al dreptei d un vector de lungime 1 , care are directia dreptei d . Daca A apartine lui d ii asociem un numar real , unic x ,
numit coordonata sa . Atunci OA=x*i . Daca x>0 atunci A este in sensul pozitiv al axei Ox . Daca x<0 atunci A este in sensul negativ al axei Ox .
Fie xOy un sistem de axe ortogonale . Fie i si j versorii axelor . Fie u un vector in plan . Orice vector u poate fi scris in mod unic u=xi+yj ;

AB = (xB-xA)i + (yB-yA)j ;

3. Modulul uni vector

u = xi + yj => |u| = (x+y)
|AB|=||AB||=AB

|u|=||u||=u
4. Suma a doi vectori

u=x1i+y1j

v=x2i+y2j u+v = (x1+x2)i+(y1+y2)j

5. Conditia de paralelism
u||v <=> x1/x2=y1/y2 , pt. x2,y2 0
6. Conditia de coliniaritate a 3 puncte
A,B,C - coliniare <=> AB||AC => (x2-x1)/(x3-x1)=(y2-y1)/(y3-y1)
7. Conditia de perpendicularitate
uv <=> x1*x2+y1*y2 = 0
8. Coordonatele mijlocului unui segment
xM=(xA+xB)/2
yM=(yA+yB)/2
9. Coordonatele centrului de greutate al unui
xG=(xA+xB+xC)/3
yG=(yA+yB+yC)/3
10. Ecuatia dreptei in plan
Graficul functiei de gradul I , f : R R , f(x) = ax + b , cu a0 este o dreapta formata din punctele de coordonatele (x,y) unde y=ax+b . Orice
dreapta este bine determinata de doua puncte distincte ale sale .
- Daca a=0 , dreapta de ecuatie y=b este orizontala dusa prin b ;
- Daca a0 dreapta de ecuatie y=ax+b este oblica ;
- Mai exista dreapta verticala de ecuatie x=c .
11. Ecuatia dreptei care trece printr-un punct dat si are o directie data
Ecuatia dreptei care trece printr-un punct A(x0,y0) si are directia vectorului u=pi+qj este (x-x0)/p=(y-y0)/q , p,q 0
Daca p=0 => u=qj => d||Oy si dreapta este verticala cu ecuatia x=x0
Daca q=0 => u=pi => d||Ox si dreapta este orizontala cu ecuatia y=y0
12. Coeficientul unghiular . Panta unei drepte .

d.

Fie d o dreapta in sistemul de axe xOy . Unghiul format de dreapta d cu sensul pozitiv al axei Ox se numeste coeficientul unghiular al dreptei

Dreapta d:y=mx+n are panta m=tg. , unde = unghiul format de dreapta d cu sensul pozitiv al axei Ox .
Ecuatia dreptei care trece printr-un punct dat A(x0,y0) si are panta data m , este y--y0=m(x-x0).

13. Conditia de paralelism a doua drepte

d1 : y=m1x+n1
d2 : y=m2x+n2
d1||d2
d1||d2 <=> m1=m2 ( au aceeasi panta )
14. Conditia de perpendicularitate a doua drepte
d1 : y1=m1x+n1
d2 : y2=m2x+n2
d1d2 <=> m1*m2 = -1
15. Ecuatia dreptei care trece prin 2 puncte date
Ecuatia dreptei care trece prin 2 puncte date A,B = AB : (y-yA)/(yB-yA)=(x-

-xA)/(xB-xA)

CONCLUZIE : Ecuatia generala a dreptei d : ax+by+c=0 unde a+b0 .

Dreapta, n matematic, este linia ce poate fi definit ca avnd doar o dimensiune, lungimea. Orice dreapt este de lungime infinit, conine o
infinitate de puncte, este de grosime zero i este o curb perfect "dreapt". n geometria euclidian, pentru dou puncte fixe exist o dreapt i numai
una ce trece prin amndou. Folosind metrica standard, linia dreapt reprezint drumul cel mai scurt dintre dou puncte.
Generaliti

n cazul bidimensional, dou drepte diferite pot fi confundate (dac au toate punctele comune), paralele (dac sunt disjuncte, adic nu au nici un
punct comun) sau concurente (se intersecteaz, ntotdeauna ntr-un punct i numai unul). n cazurile tri- sau multi-dimensionale, dreptele pot fi
oarecare ntre ele, nsemnnd nu numai c nu se intersecteaz, dar i c nu definesc un plan. Dou plane distincte se pot intersecta
avnd minimum o dreapt comun. Trei sau mai multe puncte care aparin uneia i aceleiai drepte se numesc coliniare.

Liniile drepte dintr-un plan cartezian pot fi definite algebric prin ecuaii liniare i funcii liniare. n cazul bi-dimensional, forma cea mai des utilizat este
ecuaia dreptei n care variabila dependent (aici, y) este exprimat n "funcie de" variabila independent (aici, x).

unde

m este panta dreptei, adic valoarea funiei tangent a unghiului dintre dreapt i sensul pozitiv al abscisei (axa orizontal, Ox).
b este ordonata la origine (distana msurat pe axa vertical, 0y, dintre punctul de intersecie al dreptei cu axa 0y i originea sistemului de
coordonate.
x este variabila independent.

n cazul tri-dimensional, orice dreapt este adesea descris de trei ecuaii parametrice

unde

10

x, y i z sunt funcii depinznd de aceeai variabil independent, t.

,

reprezint valorile iniiale ale respectivelor variabile.

iar a, b i c sunt valori numerice referitoare la panta dreptei, astfel nct vectorul dat de versorii (a, b, c) este paralel cu dreapta.

n geometrie, planul este o suprafa bidimensional, de curbur zero, nelimitat n orice direcie. La desenarea figurilor, planul se poate reprezenta
printr-un paralelogram sau printr-un triunghi oarecare. De obicei se noteaz cu , , , , etc., sau cu trei litere mari puse n parantez rotund
(ABC), unde A,B,C sunt trei puncte necoliniare oarecare ale acestui plan. nspaiul euclidian tridimensional, un plan poate fi determinat fie de trei
puncte coliniare, fie de o dreapt i un punct exterior ei, fie de dou drepte paralele.
Noiuni de geometrie euclidian

Dou plane secante n spaiul tridimensional

n lucrarea lui Euclid, Elementele, planul este o noiune fundamental, la fel ca i dreapta i punctul. [1]. Una din axiomele geometriei euclidiene este:

Prin trei puncte necoliniare trece un plan i numai unul.

Corolare ale acestei axiome sunt:

Printr-o dreapt i un punct nesituat pe aceast trece un plan i numai unul.

Prin dou drepte secante trece un plan i numai unul.

Poziiile relative a dou plane

ntr-un spaiu tridimensional, exist doar dou poziii relative a dou plane:

Paralele: Intersecia lor este vid;

Secante: Intersecia lor este o dreapt.

Poziia relativ dintre un plan i o dreapt

Considernd dreapta ( D), i planul (P), poziiile relative dintre acestea pot fi:

(D), este inclus n (P);

Intersecia dintre (D) i (P) este un punct;

(D) i (P) sunt disjuncte.

11

ntr-un spaiu tridimensional, (D) este paralel cu (P) dac i numai dac (D) este inclus n (D) sau disjunct de (P).

Proprieti ale planului n spaiul euclidian R

Dou drepte perpendiculare pe acelai plan sunt paralele ntre ele.

Dou plane perpendiculare pe aceeai dreapt sunt paralele ntre ele.

Un plan n spaiul euclidian tridimensional

Planul n geometria analitic
Ecua ia planului care trece prin trei puncte

Fie punctele necoliniare

Planul care trece prin

=(

, i

),

=(

), i

=(

).

poate fi definit ca multimea punctelor (x, y, z) care ndeplinesc urmtoarele ecua ii echivalente:

n particular, ecuaia planului care trece prin punctele

se poate exprima i ntr-o form mai simpl:

Ecua ia unui plan care trece printr-un punct i doi vectori

unde s i t variaz peste toate numerele reale,

sunt vectorii care definesc planul, i

unui punct arbitrar, dar fix, de pe plan. Vectorii

ncep de la

pot fi perpendiculari, dar nu paraleli.

12

este vectorul care reprezint poziia

i sunt ndreptai n direcii diferite, de-a lungul planului.

Ecua ia planului care trece printr-un punct i este perpendicular pe un vector

Fie

vectorul de poziie a unor punct

n plan, i n un vector nenul normal cu planul. Un punct

afl n plan dac i numai dac vectorul dintre

cu vectorul de poziie

se

este perpendicular pe n. Se tie c doi vectori sunt perpendiculari dac i

numai dac produsul lor scalar este zero, rezult c planul dorit poate fi exprimat ca mul imea tuturor punctelor r astfel nct:

Rezult c:

care este ecuaia planului.

Distan a de la un punct la un plan

Pentru un plan

i un punct

mai scurt de la

nu neaprat situat pe plan, distana cea

la plan este

Dreapta de intersec ie dintre dou plane

Dreapta de intersecie dintre planele de ecuaii

este dat de

unde:

Unghiul diedru

Considernd dou planuri decrise de ecuatiile

i

, unghiul diedru dintre ele este definit a fi unghiul

direciile lor normale:

PLANUL sI DREAPTA N SPAIU

2.1. Ecuatia generala a unui plan
2.2. Tipuri de ecuatii ale unui plan
2.3. Ecuatiile canonice ale dreptei n spatiu

13

dintre

2.4. Tipuri de ecuatii ale unei drepte

2.5. Probleme metrice

2.1. Ecuatia generala a unui plan

Ecuatia generala a unui plan n spatiu este data de urmatoarea teorema:

Teorema 1. Un punct M(x, y, z) E3 se gaseste ntr-un plan daca si numai daca verifica ecuatia
C

, cu A, B,

, nenule simultan.

Demonstratie:
Fie un plan din E3 si fie un punct M0(x0, y0, z0) fixat.

Fie

, un vector nenul perpendicular pe plan,

Fie un punct oarecare M(x, y, z) E3 din planul .

Avem atunci:

ntruct

este

perpendicular pe

orice

dreapta

din

plan,

deci

Ax + By + Cz +

(-Ax0 - By0 - Cz0)

0,

adica Ax + By + Cz + D =

0,

unde

D = -Ax0 - By0 - Cz0.

Reciproc, fie
adevar, daca

Fie

. Vom arata ca multimea S reprezinta un plan. ntrsi

. Evident

, atunci avem:

este nenul, iar din relatia de mai sus rezulta ca

fi
. Asadar, Sreprezinta planul care trece prin
orice dreapta care este paralela sau coincide cu dreapta d.

Ecuatia

si este perpendicular pe

se numeste ecuatia generala a planului.

14

este perpendicular pe

, oricare ar

. Reamintim ca prin directia dreptei d ntelegem

se numeste normala la planul .

Vectorul
Cazuri particulare de plane

1) Ecuatia planelor de coordonate:

Planul xOy are ecuatia z = 0.
Planul xOz are ecuatia y = 0.
Planul yOz are ecuatia x = 0.
2) Ecuatia unui plan paralel cu planele de coordinate:

Un plan

are ecuatia z = z0 (constant).

Un plan

are ecuatia x = x0 (constant).

Un plan

are ecuatia y = y0 (constant).

3) Ecuatia unui plan ce trece prin originea O(0, 0, 0) :

Daca originea O apartine planului si nlocuind n ecuatia generala a planului rezulta ca D = 0, si deci ecuatia planului este: Az + By + Cz =
0.
4) Ecuatia unui plan paralel cu axele de coordonate
De exemplu: un plan paralel cu Ox, are ecuatia By +Cz + D = 0.

ntr-adevar,

daca

este

un

deci

vector

normal

la

plan,

atunci

Asadar ecuatia planului paralel cu axa Ox este: By + Cz + D = 0.

n mod analog, ecuatia planului paralel cu axa Oy este: Ax + Cz + D = 0,
ecuatia planului paralel cu axa Oz este: Ax + By + D = 0.
5) Ecuatia unui plan ce contine o axa de coordonate
De
exemplu,
By + Cz = 0.

planul

ce

contine

axa Ox,

deci

trece

prin

origine,

are

Planul ce contine Oy are ecuatia: Ax + Cz = 0.

Planul ce contine Oz are ecuatia: Ax + By = 0.

2.2. Tipuri de ecuatii ale unui plan

0. Ecuatia unui plan ce trece prin M0(x0, y0, z0) si este perpendicular pe vectorul

15

este:

ecuatia

de

forma:

1. Ecuatia

unui

plan

ce

si

trece

printr-un

punct M0(x0, y0, z0)

si

este

paralel

cu

doua

directii

date,

este:

ntr-adevar, daca M(x, y, z) apartine planului, atunci vectorii

Rezulta:

2. Ecuatia

) = 0.

unui

plan

ce

trece

prin

este

ntr-adevar,

sunt coplanari, deci produsul mixt (

doua

puncte Mi(xi, yi, zi) i =

1,2

si

este

paralel

cu

directie

data

daca M(x, y, z)

mixt

apartin

planului,

atunci

vectorii

sunt

coplanari,

deci

produsul

lor

= 0.

3. Ecuatia unui plan ce trece prin trei puncte necoliniare Mi(xi, yi, zi) i = 1, 3. Se reduce la cazul 2, deci scriem ecuatia unui plan ce trece prin
punctele M1 si M2 si
mixt

este

paralel

cu

Daca M(x, y, z)

deoarece vectorii

apartine

planului,

, sunt coplanari.

16

atunci

rezulta

ca

produsul


Caz particular

Fie M1(a, 0, 0), M2(0, b, 0), M3(0, 0, c) puncte de intersectie cu axele de coordonate. Calculnd, avem ecuatia
planului prin taieturi.

ecuatia

Aplicatia 1. Sa se scrie ecuatia planului care trece prin origine, prin punctul M1(x1, y1, z1) si este perpendicular pe planul
(P) ax + by + cz + d = 0.
Solutie: Fie planul cautat () de ecuatie: AX + By + Cz + D = 0.
ntruct planul ():
trece prin origine, rezulta ca D = 0.
contine pe M1, rezulta ca Ax1 + By1 + Cz1 = 0.
perpendicular pe planul (P), rezulta ca Aa + Bb + Cc = 0.

n aceste conditii obtinem:

ecuatia planului () este:

(cy1 - bz1)x + (az1 - cz1)y + (bx1 - ay1)z = 0.

17

2.3. Ecuatiile canonice ale unei drepte n spatiu

Propozitia 1. Fie M0(x0, y0, z0) punct fix, vectorul nenul
prin M0 si este paralela cu

si un punct oarecare M(x, y, z) apartinnd dreptei d ce trece

. Atunci coordonatele (x, y, z) ale punctului M verifica ecuatiile:

(ecuatiile canonice ale dreptei n spatiu).

Demonstratie:

,t

(parametru real).

Observatie.

Din

, cu t

, reprezinta ecuatiile parametrice ale dreptei.

2.4. Tipuri de ecuatii ale unei drepte n spatiu

1. Ecuatia dreptei ce trece prin doua puncte Mi(xi, yi, zi), i = 1, 2.

Fie

si M(x, y, z) punct oarecare pe dreapta M1M2.

innd seama de Propozitia 1, 2.3, rezulta ca

Aplicatia 1. Sa se scrie ecuatia dreptei care trece prin origine si prin punctul A(a, b, c).
Solutie:

sau x = at, y = bt, z = ct.

Aplicatia 2. Fie punctul M(a, b, c) si dreapta (d):

Se cer:

18

a) Proiectia M' a punctului M pe dreapta (d);

b) Simetricul M'' al punctului M fata de (d);
c) Ecuatia unei drepte ce trece prin M si este perpendiculara pe (d) si intersecteaza planul (P).

a) Dreapta (d) are vectorul director

Avem de asemenea, ecuatiile parametrice ale dreptei (d):

, t

(1)

Scriem ecuatia unui plan (P) ce contine punctul M si este perpendicular pe (d):
l(x - a) + m(y - b) + n(z - c) = 0.

(2)

Fie M'(x', y', x') punctul de intersectie al dreptei (d) cu planul (P):

Aflam valoarea parametrului t nlocuind relatia (1) n relatia (2):

(3)
si n sfrsit coordonatele x', y', x' ale punctului M', proiectia punctului M , din relatia (1) folosind valorile parametrului t din relatia (3).
b) Fie M"(x", y", z") simetricul punctului M fata de (d).
Atunci, conform relatiei care da coordonatele mijlocului M' al unui segment n functie de coordonatele capetelor segmentului M si M'', avem:

c) Dreapta trece prin M si M', are deci ecuatia:

19

2.5. Dreapta de intersectie a doua plane. Fascicol de plane

Fie doua plane neparalele. Ele se intersecteaza dupa o dreapta d, de ecuatie:

Ne propunem sa gasim ecuatiile canonice ale dreptei (d). Pentru aceasta alegem un punct M0(x0, y0, z0) d. Mai precis (x0, y0, z0) este o
solutie particulara a sistemului

Determinam directia dreptei d,

, adica determinam l, m, n.

Scriem normalele la planele P1 si P2, adica:

Dar

, unde :

deci ecuatia dreptei este

cu l, m, n dati de
Fascicol de plane
Definitie. Se numeste fascicol de plane multimea tuturor planelor care contine o dreapta data (d).

20

Propozitie. Fie dreapta (d), intersectia planelor P1 si P2, adica

Planele nu sunt paralele, deci ecuatia unui plan ce apartine fascicolului de plane generat de dreapta (d) este:
(A1x + B1y + C1z + D1) + ( A2x + B2y + C2z + D2) = 0 cu 2 + 2 0, ,

Daca = 1 si = 0 rezulta A1x + B1y + C1z + D1 = 0 deci (P1) este de forma enuntata.
Daca = 0, = 1 rezulta A2x + B2y + C2z + D2 = 0 deci (P2) este de forma enuntata si planul (P1) + (P2) = 0 contine dreapta d.
Se poate arata ca fascicolul definit de dreapta d este de forma 1P1 + 2P2 = 0.

2.6. Probleme metrice

2.6.1. Distanta de la un punct la un plan
Propozitie: Fie Ax + By + Cz + D = 0 planul (P) si M0(x0, y0, z0), un punct care nu apartine planului (P). Atunci distanta de la punctul M0 la
planul (P) este:

Demonstratie: Fie M' (x', y', z') proiectia lui M0 pe plan.

Deoarece

este coliniar cu

rezulta ca:

si mai departe

Atunci

Pe de alta parte (x', y', z') verifica ecuatia planului (P) deci:

21

2.6.2. Distanta de la un punct M0 la o dreapta d n spatiu

Propozitie: Fie dreapta (d), M0 d, M1(x1, y1, z1) proiectia lui M0(x0, y0, z0) pe dreapta (d). Atunci distanta de la punctul M0 la dreapta (d) este:

,
unde

este vectorul director al dreptei (d).

Demonstratie:

Daca proiectam punctul M0 pe dreapta (d), obtinem:

2.6.3. Unghiul a doua plane

Definitie. Unghiul a doua plane este unghiul dintre normalele celor doua plane.
Fie ecuatiile planelor (P1) si (P2):

si fie ecuatiile normalelor lor:

Atunci

22

Aplicatia 1. Sa se scrie unghiul dintre planele (P1) si (P2), date de ecuatiile:

(P1) 2x - y + 3z + 2 = 0
(P2) x + y - z + 5 = 0.

Aplicatia 2. Sa se gaseasca proiectia ortogonala a punctului M0(x0, y0, z0) pe dreapta:

.
Solutie:
Consideram datele:

M0(5, 0, -2)
Proiectia M'(x', y', z') a punctului M0 pe dreapta data se afla la intersectia dreptei () cu planul dus prin M0 perpendicular pe .
Ecuatia planului n cazul nostru este 3(x - 5) + 2y + 4(z + 2) = 0 sau 3x + 2y + 4z - 7 = 0.
nlocuim n aceasta ecuatie a planului ecuatiile parametrice ale dreptei () si obtinem valoarea parametrului real t.

29t + 13 = 0

Deci

2.6.4. Distanta dintre doua drepte n spatiu

Fie dreptele:
Avem trei cazuri:

(
d1)

23

1) Drepte concurente
atunci

. Deoarece d1 si d2 sunt doua drepte concurente n acelasi plan rezulta ca distanta dintre ele este 0,
coplanare.

2) Drepte paralele

. Dreptele sunt coplanare, deci putem scrie atunci distanta de la M1 la dreapta d2 ca n 2.6.2.

(
d1)

3) Drepte oarecare n spatiu

(
d2)

M
2

24

Distanta dintre d1 si d2 este lungimea perpendicularei comune celor doua drepte.

Perpendiculara comuna celor doua drepte este o dreapta perpendiculara si pe d1 si pe d2 si care intersecteaza dreptele d1 si d2.

Fie

si

vectorii directori ai dreptelor d1 si d2 , respectiv.

n punctul M2 ducem un vector

Suporturile vectorilor

si

echipolent cu

formeaza un plan. Rezulta ca dreapta d1 este paralela cu acest plan.

Deci distanta dintre cele doua drepte este naltimea paralelipipedului format de vectorii

Vparalelipiped =

Dar Sbazei =

si

= Sbazei paralelipiped hparalelipiped

Atunci hparalelipiped=
Exercitii.
1) Sa se scrie ecuatia unui plan cunoscnd P(2, 3, 4) unde P este piciorul perpendicularei (proiectia) punctului O(0, 0, 0) pe plan.
Solutie:

Ecuatia planului care trece prin punctual P(2,3,4) este:

25

unde A, B, C sunt parametrii directori ai normalei

la plan,

.
n cazul nostru:

.
Ecuatia planului devine deci:

2) Se da dreapta d :
Sa
se
scrie
ecuatia
(P*) : x + y + z + 1900 = 0.

.
unui

plan (P) ce

contine

drepta d si

este

perpendicular

pe

planul

Solutie :
Planul (P) apartine fascicolului de plane determinat de dreapta d, adica:

, cu

Normala la planul (P) este deci :

Pe de alta parte, normala la planul (P*) este :

Dar

.
Introducnd n ecuatia fascicolului obtinem ecuatia planului (P):

3) Se da dreapta (d) de ecuatii

perpendicular pe dreapta d.

si M(-1, 2, 3). Sa se scrie ecuatia unui plan (P) ce trece prin punctul M si este

Solutie :
Ecuatia planului cautat este de forma:

26

unde:

x0 = -1 , y0 = 2, z0 = 3 (punctul

C = 1, B = 1, A = 3 (dreapta (d) este normala la planul (P)),

deci ecuatia planului devine :

, adica

27

28

29

Variabilele care descriu poziia mobilului n sistemul de coordonate polare plane sunt distana pn la origine, notat

i unghiul

msurat n

raport cu o ax de referin arbitrar aleas (n cazul nostru Ox, vezi fig.)

Legtura dintre coordonatele polare i cele carteziene se exprim sub forma:

(1)
Versorii sistemului de coordonate polare sunt

S considerm, n cele ce urmeaz, o deplasare infinitezilmal a mobilului din punctul

intervalului de timp dt este notat

n punctul

Aceast deplasare infinitezimal real

succesiuni de deplasri virtuale dup dou direcii perpendiculare,

(Fig...). Vectorul deplasare corespunztor

poate fi considerat ca o rezultant unei

n decursul crora variaz, pe rnd, doar una dintre coordonate.

Ca urmare, vectorul deplasare infinitezimal poate fi scris sub forma:

(2)
n care:

lungime

constant,
constant,

- variabil) reprezint o deplasare infinitezimal de unghi

- variabil) reprezint o deplasare infinitezimal de-a lungul lui

30

pe un arc de cerc de raz

(translaie de

vector de

Derivatele partiale
n matematic, derivata parial a unei funcii de mai multe variabile este derivata n raport cu una din acele variabile, n condiiile n care celelalte
variabile sunt inute constante (spre deosebire de derivata total, la care toate variabilele au voie s varieze). Derivatele pariale sunt utile n analiza
vectorial i geometria diferenial. Ele apar n ecuaii cu derivate pariale.

Derivata parial a unei funcii f n raport cu variabila x este scris ca fx sau

. Simbolul derivatei pariale, , este o liter rotunjit, deosebindu-se

de simbolul d drept cu care se noteaz derivata total. Notaia a fost introdus de Legendre i a devenit universal acceptat dup ce a fost
reintrodus de Jacobi.

Considernd volumul V al unui con, el depinde de nlimea nlimea h i raza r a conului, conform formulei:

Derivata parial a lui V n raport cu r este

Ea descrie viteza cu care volumul unui con se modific dac raza sa este crescut, innd nl imea constant. Derivata parial n raport cu h este

i reprezint viteza cu care volumul se modific dac se modific nlimea, innd raza constant.

Ecuaiile care implic derivatele pariale ale unei funcii necunoscute se numesc ecuaii difereniale cu derivate pariale i sunt ntlnite
n fizic, inginerie, i alte tiine i discipline aplicate.
Notaii

Pentru urmtoarele exemple, fie f o funcie n x, y i z.

Derivatele pariale de ordinul nti:

Derivatele pariale de ordinul doi:

Derivatele pariale mixte de ordinul doi:

31

Derivatele pariale de ordin superior:

n cazul funciilor cu mai multe variabile, unele din aceste variabile pot fi legate unele de celelalte, i ar putea fi necesar s se specifice explicit care
variabile sunt considerate constante. n domenii cum ar fi mecanica statistic, derivata parial a lui f n raport cu x, cnd y i z sunt constante, sunt
adesea exprimate astfel:

Definiie i proprieti

Ca i derivata obinuit, derivata parial se definete ca o limit. Fie U o submulime deschis a lui Rn i f : U R o funcie. Se definete derivata
parial a lui f n punctul a = (a1, ..., an) U n raport cu variabila a i-a xi ca:

Chiar dac toate derivatele pariale

exist ntr-un punct a, funcia derivat nu este n mod necesar continu n acel punct. Totui, dac

toate derivatele pariale exist ntr-o vecintate a lui a i sunt continue n acea vecintate, atunci f este derivabil total n acea vecintate i derivata
total este continu. n acest caz, se spune c f este o funcie de clas C1. Se poate folosi acest fapt pentru a generaliza pentru funcii vectoriale
(f : U R'm), folosind un argument pe componente.

Derivata parial

poate fi vzut ca o alt funcie definit pe U care poate fi mai departe derivat parial. Dac toate derivatele pariale mixte de

ordinul doi sunt continue ntr-un punct (sau pe o mulime), funcia f se numete funcie de clas C2 n acel punct (sau pe acea mulime); n acest caz,
derivatele pariale pot fi interschimbate conform teoremei lui Clairaut:

Extremele funciilor de dou variabile

Probleme rezolvate.
1. S se determine punctele de extrem local ale funciei:

.
Rezolvare:
Etapa I. Determinm punctele sta ionare.

32

Deci punctele staionare snt:

Etapa

II-a. Stabilim

care

dintre

punctele

staionare

extrem

snt puncte

de
local.

Metoda I (Matricea hessian).

Deci

. Deci

este punct de minim local.

. Deci

. Deci

. Deci

este punct a.

este punct a.

este punct de maxim local.

33