Ea.Singura.Pierduta in acel colt intunecat al camerei cu lacrimile siroindu-i pe obraji.

Acea aparitie
angelica blonda cu ochii albastrii,altadata stralucitoare, acum zace prinsa in clestii durerii. Lacrimile, mici
cristale in care se masoara durerea picura pe rochia ei alba,pe podeaua rece si intunecata.Plange de
zeci de minute.E distrusa.Il iubea.A mintit-o.A plecat.A parasit-o,i-a tradat iubirea. A crezut ca o iubea.I'a
crezut fiecare minciuna.Acum si-ar fi dorit sa il poata uri,dar dragostea ei nu-i permite. Isi aminteste
fiecare moment petrecut cu el ,fiecare zambet al lui,fiecare imbratisare...langa el s-ar fi simtit in siguranta
mereu,stia cum sa o aline,sa o linisteasca, isi dorea ca totul sa ramana asa pentru totdeauna,dar totul s'a
spart intr-o secunda, ca o oglinda,iar cioburile acum o ranesc. Nu credea ca el,cel care ii spunea mereu
ca o iubeste, ar putea sa ii infiga un cutit otravit cu durere in inima,dar el a facut-o fara sa ezite. Si poate
ca n-ar fi durut-o asa de rau,dar cautatura aceea rece o inghetase.Acei ochi care altadata erau calzi si
iubitori o lasau acum impietrita de durere.Nu-i putea uita privirea rece,de-a dretul glaciala cand i-a
spus :Adio! Cuvintele ii rasunau fantomatic in creier.Nu putea fi adevarat. Ar fi vrut sa aibe curajul sa se
ridice, sa-l plesneasca,dar cum putea ea sa faca asa ceva acelui chip care-i incalzea zilele reci?Cum
putea sa-l raneasca pe cel pe care il iubea? Intrebari ii rasunau in minte: "Dar el ce a facut cu tine?El
cum a putut sa te raneasca?De ce nu ar fi meritat?te-a parasit in acest cosmar al durerii..." Inima ei insa ii
spunea: " Dar totusi acele clipe petrecute impreuna...ele pot fi uitate?Crezi ca se vor pierde in teancul de
amintiri? Vei incerca sa scapi de ele,dar asta o sa te doara;mai bine pastreaza-le intr-un coltisor din
suflet, la urma urmei au fost clipe frumoase, clipe de neuitat..."
Lacrimile i se uscasera pe obrajii altadata imbujorati,acum precum alabastrul. Ochii ei albastrii altadata
frumosi si fericiti erau acumm rosii de la plans si tristi...o tristete care ar fi inmuiat si cea mai impietrita
inima...dar ce rost? Viata ei simtea ca se sfarsise in acel moment,cu acea privire glaciala.