CURSUL NR.

14

Afecţiunile aparatului respirator

Frecvenţa şi pericolul de boli asupra organului şi copilului mic.

Afecţiunea aparatului respirator reprezintă locul în patologia copilului mic.
La copil există o legătură restrânsă între infecţiile etajului superior al arborelui bronşic şi cele ale
etajului inferior .
Rinofaringita acută
Rinofaringita acută este manifestarea clinică a unor infecţii de natură virotică, bacteriană sau mixtă
localizată la nivelul mucoaselor nazale şi faringiene.
Etiopatogenie :
- majoritatea sunt de natură virotică – adenoverusuri
- coxackie
- gripale şi paragripale
- un rol important joacă şi bacteriile care dau caracterul purulent al sercreţiilor şi produc
complicaţiile septice (sinuzite, otite,complicaţii pulmonare,etc)
- un rol important în producerea rinofaringitelor îl joacă vârsta şi condiţiile de mediu – cu cât vârsta
este mai mică cu atât incidenţa bolilor este mai mare
- de asemenea atmosfera uscată, camere supraîncălzite, lipsa de aerisire fac
aceste infecţii să se fixeze mai uşor la nivel rinofaringian.
Simptomatologie
Debut – la copii mici boala poate debuta cu febră ridicată 39-40O care este proporţională cu alterările
locale
- alteori debutul este cu febră moderată , agitaţie, anorexie
Per.de stare – febra se menţin
- apar semnele locale – hiperemia faringelui
- inflamaţia amigdalei palatine şi faringiene
- tuse iritativă mai ales în poziţie orizontală
- expectoratia este rară la sugari deoarece secreţiile sunt
vâscoase şi se scurg posterior
- semne digestive apar frecvent în evoluţia rinofaringitei acute ( vărsături, diaree,
anorexie)
- curba greutăţii este staţionară sau scade
- semne nervoase : având în vedere rinofaringita acută acestea pot da : convulsii,
agitaţie externă, plâns, insomnii)
La copilul mare simptomatologia diferă de cea a copilului mic şi anume :
- apare senzaţie de frig, stare generală alterată, oboseală, inapetenţă, uscăciunea gâtului
- semne locale: obstrucţie nazală, strănut, tuse apoi secreţie seroasă abundentă care irită
nările şi buza superioară, ochii lăcrimează, senzaţia de astuparea urechilor. Semnele durează 5 – 6 zile după care
mucoasa nazală revine la normal.
La copilul mare simptomatologia rinofaringitei acute se însoţeşte de dureri abdominale care poate
mima chiar o apendicita.
Evoluţie:
- dacă nu survine nici o complicaţie după o săptămână rinofaringita acută se ridică de la sine. Lipsa
de igienă sau diferite focare învecinate ( sinuzite, adenoidite, amigdalite cronice) poate face boala
s[ se cronicizeze.
Complicaţii
- epistaxisul – din cauza congestiei externe a mucoasei
- otita – infecţia se propagă prin trompa lui Eustache
- sinuzita – inf. se propagă mai ales la sinusul maxilar.
- Conjunctivita – prin canalul lacrimal
- Meningita şi infecţiile pulmonare sunt cele mai grave infecţii

Diagnosticul diferenţial
- cu bronhopneumonia – se însoţeşte de dispnee
- cu erupţia dentară
- cu rinitele din bolile infecto contagioase ( rujeola,scarlatina,difteria)
-
Tratament :
- regim igieno dietetic
- repaus la pat, în cameră încălzită
- regimul alimentar se adaptează tabloului clinic (diaree,vărsături- dietă)
- tratamentul curativ este în special simptomatic
- temperatura va fi combătută cu antitermice – paracetamol, împachetări cu comprese umede la
temperatura camerei
- obstrucţia nazală cu
- soluţii de ser efedrinat cu 15 min. înainte de supt
- soluţii de protargol 1 %, colargol 1 %
- tratamentul etiologic
- la sugarii rahitici, distrofici, cu rezistenţă se vor folosi antibioticele în scop curativ, se foloseşte
penicilina 50.000 u /Kg/zi la 3-6 ore
- la copii mari antibioticul se foloseşte în special la cei care au avut reumatism articular
- rinofaringita alergică beneficiază de un tratament specific
- antihistaminice - romergan
- depistarea alergenului şi desensibilizarea specifică