CURSUL NR.

16

Mastoidită acută
Este cea mai gravă complicaţie a infecţiilor acute de căi respiratorii superioare.
Aceasta este de 2 forme : - manifestă
- latentă
Forma manifestă ( acută) este concomitentă sau urmează la scurt timp după apariţia puroiului în casa
timpanului.
Se consideră că este necesar un interval de 8-10 zile de la debutul inflamaţiei auriculare până la
apariţia leziunii .
Clinic – reapariţia sau creşterea febrei la câteva zile de la efectuarea paracentezei
- reapariţia sau agravarea tulburărilor digestive ( vărsături,diare) care sunt rebele la tratament
- stagnarea sau scaderea curbei ponderale deşi aportul alimentar este suficient
- manifestările locale sunt discrete şi greu de pus în evidenţă ( durere la presiune pe mastoidă,
retroauricular exteriorizarea supuraţiei este un fenomen extrem de rar.
Radiologic - voalarea unui sau bilaterală a mastoidelor
Laborator - hiperleucocitoză cu polinucleare neutrofile
Tratamentul este chirurgical şi medical
- medical – antibiotice masiv ca doze şi durată ( ampicilină 300-500 mg/KgC/zi,
oxacilină 300-400 mg/KgC/zi, gentamicină 7,5 mg/KgC/zi). Dacă evoluţia este
bună general şi local se temporizează intervenţia chirurgicală sau se renunţă la ea.
Intervenţia chirurgicală se indică atunci când :
- febra nu scade după 4-5 zile de tratament sau chiar creşte
- curba ponderală stationeaza.starea generală se alterează
Complicaţiile post operatorii :
- Sd. paloare hipertermie este cea mai gravă complicaţie. Survine la 6-12 ore după operaţie cu febră
41o, paloare impresionantă, stare de colaps, puls imperceptibil, extremităţi reci. Trebuie să se intervină de urgenţă.
- puncţie lombară cu efect decompresiv
- măsuri terapeutice energice
- perfuzie cu glucoză, HHC
Mastoidita latentă este o formă de evoluţie specifică a sugarului. Apare mai frecvent la distrofici,
prematuri, rahitici, reactivitate scăzută.
Se caracterizează prin discreganţa mare între :
- semnele generale grave
- cele otomastoidiene discrete
Gravitatea este invers proporţională cu vârsta ajungându-se la un sindrom neurotonic grav :
- vărsături şi diaree cu sindrom de deshidratare
- facies intoxicat palid cenuşiu, pământiu
- sugarul este mobil, somnolent până la comă, uneori prezintă convulsii.
De obicei diagnosticul este de sindrom neurotoxic.).
Paracenteza poate fi negativă sau eventual vine o picătură de puroi.
Rg.autrolă – valoarea celulelor autrale
Complicaţii : - meningita
- colecţii purulente intracraniene
Tratament – dacă diagnosticul a fost stabilit înainte de instalarea sindromului neurotoxic se face
punctie bilaterală asociată cu tratamentul medical
- antibiotice cu spectru larg în doze mari şi timp de 10-14 zile
- dacă copilul s-a prezentat cu sindrom neurotoxic se face rehidratarea plus antibiotice, apoi
se pune în discuţie paracenteza.
Bolile laringelui
La sugar sunt foarte grave.
Laringita acută - clinic apare disfonia ( voce răguşită), tuse uscată, ( durere la înghiţit, febră )
Stadii de evoluţie :
I - tuse lătrtoare uscată
1
 - tulburări de deglutiţie
- disfonie de un anumit grad
- febră
II – stridor
- tiraj supra şi substernal
III – stridor
- tiraj intercostal
- insuficienţă respiratorie
- tahicardie
- paloare, anxietate
IV – stridor
- tiraj supra, substernal, inter şi subcostal
- insuficienţă respiratorie severă
- puls filiform
- cianoză
Laringita acută banală se opreşte la stadiul I sau II.
Tratamentul în aceste forme :
- fenobarbital 3-5 mg/Kg
- romergan 1-1,5 mg/Kg/zi
- antibiotice – penicilina G sau ampicilină
- aerosoli local
- umidifierea aerului ( vase cu apă pe calorifer
- temperatura camerei să fie mai mare decât obişnuită
- tratament cu prednison 2-3 mg/KgC/zi 1-2 zile apoi 1 mg/KgC/zi numai în formele
cu obstrucţie.
Laringitele stenozante sau obstruante
Formele comune de obstrurare laringiană sunt:
- corpii străini laringieni. Trebuie respectaţi la toţi copiii mi mici de 5 ani.
Caracteristic evoluează în 3 etape:
I episod poate trece neobservat sau merge cu semnele clinice de laringită
acută comună
II – o perioadă relativbuna
III – perioade de episoade de traheobronşite, pneumonii,supraglotita sau epiglotita este o boală
laringiană de tip supraglotic caracterizată prin : dspnee laringiană stridor şters, voce estompată, disfagie,
febră,stare toxică
Apare la vârsta de 2-7 ani fără predilecţie sezonieră
Debut brusc foarte acut.
Particularităţi clinice :
- evoluţie rapidă spre agravare a insuficienţei respiratorii
- disfagie şi dificultăţi de respiraţie
- stridor mai puţin zgomotos
- febră mare şi stare toxică
- copilul preferă poziţia în supt, renunţă la vorbire
Sindromul de ( subglotita, laringita aubglotică ) apare mai frecvent la grupa 3 luni – 3 ani.
Boala apare mai ales noaptea cu obstrucţie marcată laringiană ( stridor intens, sonor zgomotos,
voce alterată, răguşită, tuse lătrătoare, febra este prezentă.
Lipseşte disfagia, starea toxică şi preferinţa posturală.
Există mai multe forme de crup :
- crupul spasmactic (alergic)
- laringotraheobronşita = bacteriană
- laringotraheita = virală
- crupul difteric
Tratament :
2
- umidifierea aerului nearisit şi administrarea de O2 dacă bolnavul este cianotic
- nebulizări ( aerosoli) cu adrenalină – cu rezultate incerte
- corticosteroizii – prednison 2 mg/KgC/zi oral după HHC 10 mg/KgC/doză
- antibiotice – ampicilină, cloramfenicol
În laringotraheobronşită - cefalosporină, oxa + kana, penicilină + genta
- în cazurile în care obstrucţia este completă se face traheostomie sau intubaţia traheală
care e de preferat.