Crucial este ce gndeti atunci cnd euezi, folosind puterea

gndirii non-negative. S schimbi lucrurile distructive pe care

i le spui atunci cnd ai parte de necazurile pe care viaa ni le
rezerv tuturor, iat cheia optimismului.
Sub acest aspect, e necesar a nva s fim optimiti, s nu
rezumm reaciile noastre la nceputuri cu NU (nu pot, nu tiu,
nu are rost, nu mai ncerc, nu iar), ca fiind mult mai uor dect a
lupta. Aa apare i neajutorarea nvat care, paradoxal, ne
salveaz de la lupt i este reacia de renunare, de
abandonare, generat de credina c orice ai face, nu conteaz,
ct i stilul explicativ ca fiind maniera n care explicm de
obicei de ce au loc evenimentele.
Ca i un pansament, stilul explicativ optimist pun capac
neajutorrii, pe cnd cel pesimist, favorizeaz neajutorarea.
Este n fapt, lupta dintre DA i NU- ca i cuvntul din suflet i
care , prin ncrctura lor afectiv, pot s fie de multe ori cele
care in loc de : bun i ru/ frumos i urt/ zi i noapte/ via i
moarte/ pace i lupt. Altfel spus, stilul explicativ deriv din
opinia personal despre locul pe care-l ocupm n aceast lume,
indiferent dac ne credem sau nu valoroi, merituoi, inutili sau
fr perspective, tiind n final dac suntem optimiti sau
pesimiti.
Cu alte cuvinte, totul se poate reduce la ce simi i ce faci ct timp eti
neajutorat sau te afli n varii situaii.
De fapt, toate se leag de modul n care avem succes sau nu,
gndim pozitiv sau nu, oprindu-ne n cele mai multe cazuri de a
da explicaii personale, permanente i generale, evenimentelor
negative, lsndu-le n final, s ne copleeasc. Riscm mai
mult sau mai puin dac suntem optimiti sau pesimiti?
Brown i Harris (1978) avanseaz astfel ipoteza c
evenimentele majore care se produc n cele trei
sptmni ce preced debutul maladiei, sunt cele
determinante.