Realizatori proiect:

Antonache Lorena
Badescu Maria
Barbulescu Andreea
Boroghina Daiana
Deaconu Dragos
Dicu Irina
Dorobantu Anca
Dragomir Vlad
Netoi Laura
Turlea Ovidiu

Profesor coordonator: Gramescu Olimpia

Crestinismul este in prezent cea mai raspandita religie a globului. Cretinii formeaz aproape o treime
din populaia lumii, mai exact 2.18 miliarde cretini din cele 6.9 miliarde oameni care exista in lume.
Jumtate din cretini, 48%, triesc n 10 ri. Trei din acestea se afl n Americi SUA, Brazilia i
Mexic- dou n Europa Rusia i Germania dou n zona pacific-asiatic Filipine i China i trei n
regiunea sub-saharian din Africa Nigeria, Republica Democratic Congo i Etiopia.
n pofida faptului c numeroi cretini se afl ntr-un numr redus de ri, ei sunt nc o majoritate a
populaiei din 158 de ri i teritorii, aproximativ dou treimi din toate rile i teritoriile de pe glob. Din cele
2,18 miliarde de cretini, catolici sunt 50,1%,protestani sunt 37% i ortodoci 12%, n timp ce restul este
mprit ntre alte religii.n ultimele sute de ani, numrul cretinilor a crescut de patru ori, dar creterea
populaiei la nivel mondial a ncetat practic creterea procentului din populaie.
Cretinismul este religia acelora care mrturisesc credina n Iisus Hristos, pe care-l recunosc i-l
cinstesc drept Fiu al lui Dumnezeu i purttor al unui mesaj universal de mntuire propvduit de
apostoli. Aceast religie i crezul ei este n continuitate cu ebraismul si ca mplinire a Alianei ncheiate de
Dumnezeu cu poporul lui Israel.
Cretinismul, aadar, i are originea de la evenimentul i misterul lui Hristos. Se caracterizeaz prin
monoteismul su, conform, de altfel, matricei originare ebraice.
Nucleul fundamental al credinei cretine const n afirmarea lui Dumnezeu creator al universului (i prin
urmare al omului), fiin plin de iubire i de grij printeasc, constituit n trei Persoane distincte n
relaie, dar egale n natur.
n Iisus Christos este recunoscut o dubl natur: divin i uman, fiecare dintre ele deplin. Acest
adevr a fost confirmat de moartea sa pe cruce i de nvierea sa din mori.
Majoritatea denominaiunilor cretine afirm fidelitatea sa fa de esena cretinismului primordial, n
ciuda formei schimbate.
Cele trei mrturisiri de credin (crezuri) ale cretinilor sunt:
- Simbolul apostolic (anul 50);
- Simbolul niceno - constantinopolitan stabilit prin sinoadele ecumenice de la Niceea (325) i
Constantinopol (381);
- Simbolul atanasian(sec. IV-VIII), ce explic amnunit dogmele cretine de baz, comune tuturor
tendinelor i confesiunilor cretine.
De la predicarea lui Iisus (adic a evangheliei vestea cea bun c Dumnezeu a mplinit promisiunile
sale), conform cretinismului, izvorte nu numai vestea unei mntuiri finale a omului i a universului, dar
i angajarea persoanl n dinamica unei morale contrasemnat de iubire fa de aproapele i a unei viei
trit n relaie persoanl cu Dumnezeu.
Biblia spune c Dumnezeu era n Hristos, mpcnd lumea cu Sine (2Cor. 5:19,20). Pentru unii cretini,
Logosul este a doua persoan din Sfnta Treime (Dumnezeu Unu-ntreit - termen care nu apare n Sfnta
Scriptur), care se ntrupeaz, devenind n acelai timp Isus Hristos/Iiisus Hristos/ Isus Christos, fcnduse om adevrat i rmnnd n acelai timp Dumnezeu adevrat.
Pentru cretini, omul se mntuiete prin moartea i nvierea lui Iisus Hristos. Potrivit teologiei, Iisus
moare pe cruce pentru a plti Tatlui preul de rscumprare a pcatelor omenirii, apoi nvie, urmnd ca
toti oamenii s nvie la sfritul istoriei. Potrivit, ns, teologiei liberale, omul se mntuiete doar prin
aderarea la Hristos.
Cretinismul mai poate fi i, de fapt este definit ca religia crii, datorit importanei textelor sacre
i a referinei la aceste texte ale revelaiei adunate n Biblie.
Totui coninuturile doctrinare eseniale care l caracterizeaz au fost elaborate n decursul secolelor i
au dat origine la nenumrate confesiuni religioasa, care n diferite feluri i exprim legtura lor cu
acest patrimoniu doctrinar comun.
Diferitele dezvoltri istorice ale imperiului Oriental i-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea
timpului, au accelerat un proces de difereniere tot mai mare ntre cele dou comuniti cretine. Aceste
diferenieri atingeau att aspecte doctrinare, ct mai ales formule liturgice i criterii disciplinare interne.
O atare tensiune se manifestase deja n criza iconoclast din sec. al VIII-lea, provocat de refuzul
cultului imaginelor sacre (icoanelor) din partea aa-ziselor sectoare ale cretinismului bizantin
(iconoclasmul), i apoi n schisma verificat ntre papa Nicolae I i patriarhul Constantinopolului, Foie (sec.
al IX-lea).
Ruptura definitiv s-a produs n 1054, cu reciproca excomunicare a celor dou Bisericii: Roma i Bizan.
Din acest moment cretinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentund
caracterul su organizativ conciliar i autocefal (autonomia deplin a fiecrei Biserici naionale, etnice),
ns ntr-un cadru doctrinar i liturgic comun (de ex. Biserica ortodox rus, etc).
Cu toate acestea n Orient au rmas i Bisericii n comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la

aceast comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea etern (ex. Bisericile Orientale i cele
numite Uniate: Armean, copt, caldee, ucrainian).
n Biserica romano-catolic, spre deosebire de cea bizantin, caracterizat de o accentuare crescnd
a figurii papei i a instituiei politico-statale a Sfntului Scaun (Statul Papal), au fost repetate micri de
contestare pe tot parcursul Evului Mediu, micri ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici n
comparaie cu aa-zisa Mare Schism oriental, dar nu lipsite de importan. Ele sunt de amintit la
afirmarea treptat (n Occident) a idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de ncretinare
absolut (cu fora) a societii i cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar i n comparaie cu
puterea mpratului.
Rezistena n faa acestori dezvoltri (a puterii i a primatului) precum i a degradrii progresive a
obiceiurilor morale ale clerului au fost cluzite de diferite micri att din interiorul Bisericii romane (ex.
noile ordine religioase: franciscani, domenicani etc.), ct i din afara bisricii, de ctre schismaticii i / sau
de eretici, mpotriva crora n-au lipsit repercursiunile sngeroase (sec. al XI-lea pn n sec. al XIII-lea:
albingenzii, catarii, valdezii etc.).
Crescndul amestec ntre Biserica catolic i puterea politic (numit braul decular al bisericii) a stat
la originea ulterioarelor fapte traumatice, cum ar fi de ex. proclamarea cruciadelor pentru eliberarea rii
Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, schisma Occidental dintre 1378-1417.
Ruptura cea mai important i cu grave urmri pentru ntreaga cretintate a avut loc ns n sec. al
XVI-lea, cu afirmarea Reformei protestante, provocat de starea grav de decdere religioas i moral a
Scaunului Romei i favorizat de instanele de rennoire prezente n umanismul cretin (ex.Erasm din
Roterdam, Tomas Morus), pe lng multe alte ncercri de reform catolic i de rentoarcere la puritatea
credinei prin fondarea unor noi Ordine religioase sau prin rennoirea celor existente deja.
Reforma protestant a gsit n opera lui Martin Luther i n situaia german deosebit originile sale
imediate, dar aceast reform foarte repede a implicat tot centrul i nordul Europei, chiar dac aceast
implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele condiii naionale (ex. formarea Bisericii
Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli .a.).
Astfel,cretinismul este divizat n diferite biserici:
- romano-catolic, pstrtoarea tradiiei originare;
- biserica oriental greco-schismatic (numit de adepii si ortodox), ce deriv din schisma ce a avut
loc n secolul XI;
- evanghelic sau protestant, avndu-i originea n separarea din secolul XVI.

Biserica catolica
Biserica Greco-catolica

Originea
Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, este o biserica catolica de rit bizantin.
Traditional, ea este considerata ca una din cele doua biserici romanesti.
Biserica Greco-Catolica a luat nastere in Transilvania la sfarsitul secolului al XVII-lea prin unirea
cu Biserica Romano-Catolica a unei parti a romanilor ortodocsi. In conditiile declinului
puterii otomane si expansiunii Imperiului Habsburgic, care la sfarsitul secolului al XVII-lea
a anexat Transilvania, protestantismul, dominant in timpul principatului transilvan sub
suzeranitate otomana, isi pierde din influenta, iar catolicismul, religia Imperiului
Habsburgic, este in ascensiune. Diploma Leopoldina emisa de imparatul Leopold I, in 1691,
recunoaste drepturile celor patru religii recepte (romano-catolica, luterana, calvina si
unitariana), precum si privilegiile celor trei natiuni (unguri, sasi si secui). In 1692, imparatul
confirma preotilor ortodocsi, care accepta unirea cu Roma, aceleasi drepturi de care se
bucura clerul romano-catolic, iar prin Diploma din 1698 acorda romanilor posibilitatea de a
trece la oricare dintre cele patru religii recepte.
Dupa unirea cu Roma a inceput o perioada neagra de prigonire a ortodocsilor, si de catre
catolici, si de catre unii din episcopii uniti, sprijiniti de trupele imperiale: biserici furate de
la ortodocsi si date unitilor - desi unitii erau numai cativa fata de marea masa a
ortodocsilor - amenzi, arestari, batai, ucideri. In felul acesta a incetat practic viata
monahala din Transilvania.
Datorita situatiei economice grele in care se aflau romanii, cei mai multi aflati in stare de iobagie,
a lipsei drepturilor politice si religioase, Biserica Ortodoxa avand statut de religie tolerata,
aceste promisiuni au dat rezultate. Conciliul de la Alba Iulia, convocat in anul 1697 de catre
mitropolitul ortodox Atanasie Anghel, a acceptat cele patru principii obligatorii ale unirii cu
Roma: recunoasterea suprematiei papale, existenta purgatoriului, impartasirea cu azima si
Filioque. Prin primirea acestor conditii se garanta romanilor uniti (greco-catolici) pastrarea
ritualului traditional, respectarea sarbatorilor ortodoxe, alegerea episcopilor de catre sinod
(urmand sa fie dupa aceea recunoscuti de Papa si imparat), egalitatea in drepturi a clerului
si a credinciosilor uniti cu clerul si credinciosii Bisericii Romano-Catolice. Aceste drepturi
au fost confirmate in doua diplome ale imparatului (1699-1701) dar, din pacate, ele n-au fost
respectate decat in mica masura.
Intre Biserica Unita (Greco-Catolica) si Biserica Ortodoxa au aparut neintelegeri. Mitropolitul
Atanasie Anghel, care, dupa ce a realizat Unirea, a fost confirmat de Biserica RomanoCatolica doar ca episcop, a fost excomunicat de catre Mitropolitul Tarii Romanesti. Cu toate
presiunile si constrangerile, multi romani transilvaneni au refuzat unirea, au fost chiar
revolte impotriva acesteia.
Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, Biserica Greco-Catolica a devenit unul din cultele
insemnate din tara. Din acest motiv, avand in vedere si rolul jucat in istorie de aceasta
biserica, Constitutia Romaniei din anul 1923 stipula ca "Biserica Ortodoxa Romana este
biserica dominanta, iar cea Greco-Catolica are intaietate fata de celelalte culte", ambele
fiind declarate biserici nationale.
Printre personalitatile de seama ale acestei biserici se numara episcopul Ioan Inochentie MicuKlein, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Samuel Micu, Timotei Cipariu, Simion Barnutiu,
Alexandru Papiu Ilarian.
Biserica Romano-Catolic este Biserica Catolic de rit latin.
Conductorul Bisericii Romano-Catolice este episcopul Romei, Papa, care este urmaul Sfntului
Petru, cruia Mntuitorul i-a spus: "Pasce agnos meos", "pasce oves meas" ("Pate mielueii mei"; "pate
oile mele." Ioan 21:15, 21:17) i "Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo Ecclesiam Meam" (Tu eti
Petru i pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea i porile Locuinei morilor nu o vor birui." Matei 16:18).

Legate de biserica catolica sunt si bisericile orientale (numite biserici unite, de exemplu greco-catolicii),
care recunosc autoritatea papei de la Roma.Diferentele fata de catolici sunt date de limba in care se
oficiaza slujba (romana pentru greco-catolici) si alte aspecte (de pilda permisiunea acordata preotilor de a
se casatori).
Biserica Romano-Catolic este nu numai denominaia cretin, ci i confesiunea cu cei mai muli
aderenti cu aproximativ 1.1 miliarde catolici n lume. Aceasta nseamn c ei formeaz jumtate din
populaia cretin. Brazilia este ara cu cel mai mare numr de catolici, 134 milioane. Acest lucru nseamn
c n Brazilia exist mai muli catolici dect n Italia, Frana i Spania, combinat. Catolicii reprezint o
majoritate a populaiei n 67 de ri. Americile cuprind 48% din numrul total de catolici, din care America
Latin are un procentaj de aproape 40%. Europa este pe locul doi n lume, cu 24% dintre catolici, Africa
sub-saharian are 16%, iar regiunea pacific-asiatic 12%.
n Europa, cei botezai catolici sunt majoritari n urmtoarele
ri: Andorra, Austria, Belgia, Croaia, Frana, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Monaco, Polonia, Po
rtugalia, SanMarino, Slovacia, Sloveniai Spania.n Germania, Republica Ceh, rile de
Jos, Elveia i Irlanda de Nord, sunt, la numr, similari cu protestanii.
Potrivit datelor recensmntului oficial din 2002 numrul romano-catolicilor din Romnia era de
1.028.401 de persoane. Potrivit recensmntului intern al Bisericii Catolice, numrul romano-catolicilor ar fi
mai mare cu aprox. 100.000 de persoane.
n rile anglofone i, n general, n statele din Commonwealth, catolicismul nu a fost foarte popular
datorit puternicei tradiii anglicane i protestante a Imperiului Britanic. Cu toate acestea, n unele din
aceste state exist puternice comuniti catolice, de origine irlandez sau latino-american.
Cea mai mare parte a populaiei din America Latin se consider catolic mai mult sau mai puin, cu
excepia Cubei, unde catolicismul este religia a mai puin de jumtate din populaie.
n Asia, statele catolice sunt nconjurate de state musulmane: Filipine (influenat de faptul c este o
fost colonie spaniol) i Timorul Oriental (fost colonie portughez); n alte ri, cum ar fi Liban, reprezint
doar jumtate din populaie i n Israel, Siria, Coreea, India i Vietnam sunt mici comuniti catolice.
n Africa, populaia catolic este de circa a 100 milioane, fiind majoritar n Ruanda i Burundi.
Etimologie
Termenul biseric provine din latinul basilica i, ca nume propriu, desemneaz societatea religioas
fondat pe baza nvturilor lui Iisus Hristos.
Termenul catolic provine din grecescul , care nseamn universal.
Ignaiu de Antiohia, discipol al Apostolului Ioan, d n anul 110 cea mai veche mrturisire n care apare
acest nume. n primele trei secole ale Bisericii, cretinii spuneau: cretin este numele meu, catolic este
prenumele meu. Ulterior s-a folosit termenul catolic, pentru a face diferena fa de unele grupuri
cretine ale cror doctrine difer de dogmatica crestin (cum ar fi gnosticii).
Caracteristici
Biserica se consider i se proclam ca fiind nsrcinat de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul
cretin s strbat drumul spiritual ctre Dumnezeu, trind dragostea reciproc
prin sacramente (botez, mir,euharistie, pocin, maslul, preoie i cstorie), prin intermediul crora
credinciosul se va mntui.
Biserica Catolic consider c are misiunea de a elabora i propaga nvtura cretin, precum i
aceea de a veghea asupra unitii credincioilor. Biserica Catolic este format ntr-o o structur
piramidal, destinat s menin unitatea tuturor cretinilor i respectarea dogmei oficiale a Papei de la
Roma i a Vaticanului.
Doctrina esenial
Papa se bucur n Biserica catolic de un statut ierarhic suprem, posednd primatul i plenitudinea, de
care poate dispune n mod universal, imediat i suprem asupra tuturor preoilor i credincioilor catolici.
Autoritatea Papei de la Roma este recunoscut numai de catolici.

Atitudinea celorlalte ramuri ale cretinismului fa de instituia papalitii difer n mod substanial de la
o ramur la alta. n decursul primului mileniu al erei cretine, unele biserici ortodoxe orientale au
recunoscut papalitatea sub diverse forme i n diverse contexte politice. Anglicanismul i protestantismul
resping supremaia papalitii.
Dogma catolica
DUMNEZEU: ratiunea umana poate intelege si dovedi ca Dumnezeu este etern, infinit, bun,
atotputernic, etc; El este o fiinta reala si oamenii sunt la fel, numai ca sunt imperfecti; in consecinta,
Dumnezeu, in viziunea romano-catolica, nu mai este Dumnezeul lui Avram, Isac si Iacob, ci este
Dumnezeul savantilor si al filozofilor; omul, cu intelectul sau si cu bunavointa Sfantului Spirit, va fi capabil
la un moment dat sa vada pe Dumnezeu.
IISUS CRISTOS: a fost rastignit pentru a rascumpara pacatul stramosesc, savarsit de Adam si Eva; in
consecinta, romano-catolicii considera ca pacatul initial a fost transmis oamenilor, iar Iisus a venit pentru a
sterge o datorie de onoare fata de Dumnezeu.
FILIOQUE: Duhul Sfant purcede si din Fiul, nu numai din Tatal.
PURGATORIUL: intre Rai si Iad ar exista un loc curatitor numit "purgatoriu", in care merg sufletele
celor ce nu si-au ispasit pe pamant anumite pacate, si apoi se duc in Rai.
SUPREMATIA PAPALA: papa este considerat capul suprem al bisericii crestine, mai mare peste toti
oamenii si totodata succesorul direct al apostolului Petru, care ar fi fost numit in aceasta slujba de insusi
Iisus; fiecare parohie este o parte a bisericii universale, iar totalitatea parohiilor formeaza biserica sau
trupul lui Iisus Cristos pe pamant; in acest mod, autoritatea apostolica a episcopului romano-catolic este
limitata.
INFAILIBILITATEA PAPALA: Conciliul Vatican I, in 1870, recunoaste ca papa nu poate gresi ca om in
materie de credinta, cand predica, facandu-l egal cu Dumnezeu. Aceasta dogma noua a fost combatuta cu
multa indarjire de unii teologi mari catolici precum: Friedrich, Dollinger, Hefele si altii, chiar in Sinodul de la
Vatican si imediat dupa aceea, o parte din catolici s-au rupt de Roma, grupandu-se sub numele de "vechii
catolici".
AZIMILE: catolicii savarsesc Sfanta Euharistie cu paine nedospita (azimi), ca si evreii.
IMACULATA CONCEPTIE: maica Domnului este nascuta de la Duhul Sfant, fara pacat
stramosesc, datorita meritelor lui Iisus, dogma introdusa in anul 1854, de Papa Pius IX.
CELIBATUL PREOTILOR: preotii catolici nu se casatoresc.
INDULGENTELE PAPALE: romano-catolicii spun ca prin cumpararea unor bilete date de papa, se iarta
pacatele; ei mai afirma ca sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dau papei, iar el vinde
aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor.
ICOANELE: Biserica Romano-Catolica foloseste statui, care sunt reprezentari tridimensionale si care
creaza o senzatie de naturalism ce par a imita arta vechii Grecii sau a Romei.
Conducerea i ierarhie bisericii
n plan ierarhic clerul este clar definit de popor i se divizeaz conform nivelelor de sanctitate:
episcop;
preot;
diacon.

Ierarhia clerului presupune i un numr mare de gradaii i posturi bisericeti, ca exemplu:

cardinal;
arhiepiscop;
mitropolit;
prelat;
abate;

Istoria
Conform doctrinei catolice, Isus a fondat o comunitate cretin organizat ierarhic i cu autoritate,
condus de apostoli (primul a fost Petru. Dup aceea, apostolii i primii adepi ai lui Iisus au format o
biseric organizat.

O scrisoare scris n jurul anului 100 de Ignaiu din Antiohia este cel mai vechi text conservat azi n care
se folosete termenul de Biserica catolic.
Episcopul Romei a avut primat universal nc de la inceput, acesta venind nsui de la Petru care a
primit misiunea Divin de a ntri pe fraii si n credin, ulterior primatul Episcopului Romei s-a vzut n
primul secol din scrisoarea lui Clement I care a trimis o epistol Corintenilor spre a stinge un conflict local
(dei Sf. Apostol Ioan era n via i era mult mai aproape de Corint dect Clement, totui corintenii au
apelat la Papa Romei pentru a le rezolva nenelegerile). Dup unii, Primatul Roman se datoreaz unor
motive politice: Roma a fost capitala Imperiului Roman pn la data de 11 mai 330, ns ideea de primat
politic apare mai trziu la Biserica din Constantinopol, care dorea primatul.
Primul Conciliu de la Niceea (325) a condamnat Arianismul excluzndu-i din Biseric pe cei ce urmau
aceast opinie teologic. Alte Concilii au definit mai precis credina catolic i au exclus alte grupuri.
Evul Mediu
Iniial, Biserica Cretin ocupa tot teritoriul Imperiului Roman (din Hispania pn n Siria). Dup Marea
Schism dintre Est i Vest din anul 1054 datorat rivalitilor dintre Episcopul Romei i
cel Constantinopolului i, teologic, adaosului Filioque.
n sec XVI apare protestantismul. Primul reformator, a fost clugrul augustinian Martin Luther, care a
atras n noua sa biseric o mare parte din populaia din Imperiul German. Acesta a fost urmat de Jean
Calvin i Ulrich Zwingli n Elveia. n Marea Britanie reforma a fost impus de regele Angliei, Henry al VIIIlea, iar n Scoia de predicatorul John Knox.
Contrareforma
Ca replic la Reforma Protestant propagat de Martin Luther i alii, Biserica Catolic a realizat o serie
de reforme n interior, reforme ce primesc colectiv numele de Contrareform. Conciliul care a salvat o mare
parte din Biseric a fost Conciliul Tridentin.
Contemporaneitate
Cronologie
1869, Conciliul Vatican I.
1870; Destrmarea Statului Pontifical.
1907, lupta contra modernismului.
1962, Conciliul Vatican II.
1973, Teologia eliberrii.
1978, ncepe pontificatul lui Ioan Paul al II-lea. Orientat n mod special ctre ecumenism i nelegerea
tuturor religiilor. Activ n recuperarea doctrinei tradiionale catolice despre sexualitate.
2005, ncepe pontificatul lui Benedict al XVI-lea. i acesta este deschis ctre alte religii.

Biserica Ortodox
Biserica Ortodox este o comunitate de credin cretin. Cretinii ortodoci sunt organizai n biserici
ortodoxe naionale autocefale (greac, rus, romn, srb etc.), aflate n comuniune liturgic (euharistic)
unele cu altele. ntre bisericile ortodoxe naionale, primatul onorific este deinut de Patriarhia Ecumenic a
Constantinopolului. Dup numrul de credincioi, ortodocii formeaz n lume a doua comunitate cretin,
dup Biserica Catolic.

Numele de Ortodoxie vine din limba greac, de la (ortho - drept, corect) i (doxa - slvire
sau, ntr-un neles mai general, opinie), traducndu-se deci literal "dreapt-slvire", cu nelesul de
"credin, opinie corect". Este de menionat c i unele din celelalte biserici cretine i consider
propriile nvturi ca fiind drepte sau chiar singurele drepte.
Bisericile Ortodoxe Rsritene reunesc astzi o parte important a credincioilor cretini. Istoric i
cultural, ele sunt purttoare ale unei tradiii bogate, dezvoltate de-a lungul a dou milenii de via cretin
ntr-o larg zon geografic.
Fundamentele teologiei cretine ortodoxe au fost stabilite la primele apte sinoade ecumenice, inute
ntre secolele al IV-lea i al VIII-lea. Din motive religioase, dar i politice, geografice i culturale, ntre
biserica apusean (romano-catolic) i cea rsritean (ortodox) s-a produs o separare n 1054,
cunoscut sub numele de Marea Schism. n urma acestui eveniment, att Biserica Ortodox, ct i cea
Catolic se consider a fi singura biseric universal ( - catolic sau "soborniceasc") i
apostolic, ca i deintoarea dreptei credinei ( - ortodox). Spre deosebire de biserica Romei,
ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodox pune accentul pe puritatea credinei, de
unde diferena de nume.
Biserica Ortodox (n integralitatea bisericilor locale ce o compun) consider c are la
baz succesiunea apostolic nentrerupt nceput de la apostoli.
n prezent, lume exist n jur de 260 milioane cretini ortodoci, ceea ce reprezint 12% din populaia
cretin mondial. Rusia este ara cu cel mai mare numr de ortodoci, 39% din numrul mondial de
ortodoci. Etiopia se afl pe locul doi, cu 13.4% din numrul mondial de ortodoci. Constantinopol este
sediul patriarhului de la Constantinopol, ns Turcia are o populaie ortodox foarte mic, n jur de 180.000.
n pofida concentraiei ridicate de ortodoci din Etiopia, Europa rmne centrul cretinismului ortodox,
cuprinznd 77% din numrul total de ortodoci n lume.
Prezena Bisericii Ortodoxe este dominant n zone ce s-au aflat n spaiul cultural al imperiilor bizantin
i rus: Europa de Est i de Sud-est, Asia, i pri ale Orientului Mijlociu i ale Africii. Numrul de
credincioi ortodoci este majoritar n Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica
Moldova, Romnia, Rusia, Serbia, Muntenegru i Ucraina. Mari comuniti de cretini ortodoci triesc i
n Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum i n unele state care au aparinut Rusiei ariste,
respectiv Uniunii Sovietice (Statele baltice i Asia Central). Prezene ortodoxe semnificative se gsesc n
multe alte ri din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate n special comunitilor formate prin
emigrarea est-europenilor.
Exist astzi 14 biserici ortodoxe locale autocefale i 2 autonome, aflate ntre ele n comuniune
euharistic; mai sunt, de asemenea, una a crei autocefalie este parial recunoscut i 5 cu autonomie
parial recunoscut. O serie de comuniti ortodoxe, datorit unor probleme canonice, se afl n afara
acestei comuniuni liturgice, dar mprtesc aceeai credin dogmatic.
Dogma ortodox
Biserica Ortodox a celor apte Sinoade Ecumenice are la baz Vechiul i Noul Testament.
Conductorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Pstorul cel bun, care ndrum
credincioii, mdularele vii ale Bisericii, pe calea spre mntuire. Biserica Ortodox a celor apte sinoade
ecumenice recunoate un acelai Dumnezeu treimic, Tatl, Fiul i Sfntul Duh, ntreit n ipostas
(persoane), dar unul n fiin (esen), Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii i complet independent n
raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, n care dumnezeul / dumnezeii iau
natere ntr-un univers preexistent.
Ca ramur a cretinismului, teologia Bisericii Ortodoxe a celor apte sinoade are la baz dragostea,
cci "Dumnezeu este iubire", i este reluat n scrierile teologilor ortodoci, care afirm c Dumnezeu este
iubirea. Iubirea a fost propovduit i artat prin fapte de Iisus Hristos, considerat unul din cele trei
ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a cobort pe pmnt i s-a ntrupat ca om, i-a jertfit viaa i
a luat asupra lui pcatele oamenilor pentru a i mntui de pcat, iar prin nvierea sa a transfigurat i
ndumnezeit () trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru nelegerea n ortodoxie a venirii
lui Hristos n trup este formula Sf. Atanasie cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca i omul s poat
deveni dumnezeu". Prin vorb i fapt, Hristos a artat c se poate tri n lume fcnd voia lui Dumnezeu
(Acestea vi le-am grit, ca ntru mine pace s avei. n lume necazuri vei avea; dar ndrznii. Eu am

biruit lumea. , Ioan 16,33) i a scos n eviden din cele zece porunci dou, dar care cuprind totul i care l
fac pe cel ce le ndeplinete s le fac n mod automat i pe restul: dragostea de Dumnezeu i de
aproapele (El i-a rspuns: S iubeti pe Domnul Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot sufletul tu i cu
tot cugetul tu. Aceasta este marea i ntia porunc. Iar a doua, la fel ca aceasta: S iubeti pe aproapele
tu ca pe tine nsui. n aceste dou porunci se cuprind toat legea i prorocii., Matei 22, 37-40).
Teologia acestei Biserici se bazeaz pe scrierile Bibliei, pe Tradiia Bisericii i pe trirea vieii religioase
n cadrul Bisericii, singurul loc n care Biblia poate fi corect neleas. Se acord o mare importan
Sfintei mprtanii, eveniment n urma cruia credincioii se unesc spiritual i material cu Iisus Hristos.
Virtuile (faptele bune) au o importan mntuitoare, acestea fcnd parte din procesul de sfinire
(teologie) (mprit teologic n trei etape: curire, luminare i ndumnezeire). Lucrarea virtuilor se face i n
referire la episodul judecii universale, formulat n Evanghelia dup Matei, capitolul XXV.
ntre Biserica Ortodox a celor apte sinoade pe de o parte, i catolicism pe de alt parte, exist
deosebiri (a se vedea legturile indicate n continuare). Vom meniona doar una: ortodocii consider c
Biserica este format din mulimea credincioilor mdulare vii al crei cap este Iisus Hristos Mirele. n
acest context, Biserica, ca i cldire i ca organizare administrativ are un rol subordonat, de a sprijini viaa
duhovniceasc a mulimii credincioilor conduse de Pstorul cel bun.
Conform istoricului Eusebiu, cretinismul ar fi fost adus n Dobrogea chiar de apostolul Andrei, deci
foarte de timpuriu. Prima meniune scris privind martiriul unor cretini pe teritoriul romnesc dateaz din
anul 290 si se refer la doi mucenici rsriteni, Epictet si Astion. Trirea n spiritul nvtturii lui Iisus a
devenit ns mod de viat si pentru un mare numr de locuitori ai meleagurilor romnesti. Ca
dovad, Biserica Ortodox Romn a canonizat mai multi sfinti si mucenici, ultimul dintre acestia
fiind monahul Gheorghe de la Cernica (n 2005, fiind srbtorit pe 3 decembrie).
Bisericile Ortodoxe ale celor sapte Sinoade Ecumenice au la baza Vechiul si Noul Testament. Ele sunt
conduse de Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Pastorul cel bun, care indruma credinciosii, madularele vii
ale bisericii, pe calea spre mantuire.
DUMNEZEU: bisericile ortodoxe ale celor sapte Concilii recunosc un acelasi Dumnezeu treimic, Tatal,
Fiul si Sfantul Duh, intreit in persoane, dar unul in fiinta, Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii si
complet independent in raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, in care
dumnezeul / dumnezeii iau nastere intr-un univers preexistent. Cunoasterea lui Dumnezeu a fost
implantata in fiinta umana. Este imposibil ca omul sa-L vada pe Dumnezeu, cu exceptia celor mantuiti, care
vor ajunge sa-L vada pe Iisus.
IISUS CRISTOS: iubirea a fost propavaduita si aratata prin fapte de Iisus din Nazaret, considerat una
din cele trei persoane ale Sfintei Treimi, care s-a coborat la nivelul de om, si-a jertfit viaa si a luat asupra
lui pacatele oamenilor pentru a ii mantui de pacat. Prin vorba si fapta El a aratat ca se poate trai in lume
facand voia lui Dumnezeu si a redus cele zece porunci la doar doua, dar care cuprind totul si care il fac pe
cel care le implineste sa le faca in mod automat si pe restul: iubirea de Dumnezeu si de aproapele.
BISERICA: este formata din multimea credinciosilor madulare vii al carei cap este Iisus Cristos
Mirele. In acest context, biserica, ca si cladire si ca organizare administrativa are un rol subordonat, de a
sprijini viaa duhovniceasca a multimii credinciosilor conduse de Pastorul cel Bun. Toti episcopii sunt
egali, si, desi exista mai multe ranguri (patriarh, arhiepiscop, mitropolit, episcop), toti sunt considerati
episcopi in cele din urma.Teologia acestor biserici se bazeaza pe scrierile Bibliei, pe Traditia bisericii si pe
trairea vietii religioase in cadrul bisericii, singurul loc in care Biblia poate fi corect inteleasa. Orice episcop
este icoana vie a lui Iisus si impreuna cu credinciosii care il urmeaza, alcatuiesc biserica in locul respectiv.
PURGATORIUL: ortodoxismul crede ca sufletul, dupa ce paraseste trupul, ajunge pe taramul celor
plecati, unde ramane intr-o stare de asteptare, pana la a doua venire a lui Iisus, cand oamenii vor fi
judecati de El; cei credinciosi si buni vor obtine viata vesnica, iar cei rai vor merge in iad. Dupa moarte nu
mai este cu putinta pocainta pentru cei care au respins-o cu hotarare in viata. Pentru cei care insa au fost
rapiti de greutatile vietii si, fara a dori sa lucreze raul, nu au izbutit a vietui deplin crestineste, rugaciunile
bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu imblanzirea pedepsei si chiar iesirea din iad.
Faptele bune au o importanta soteriologica, acestea facand parte din procesul de sfintire (teologie).
FECIOARA MARIA: atat ortodocsii cat si romano-catolicii o considera pe Maria ca fiind Maica Domnului
(Theotokos sau Deipare) si inteleg in acelasi fel adormirea si ascensiunea sa in ceruri. De asemenea,
ambele biserici cred ca Maria sta acum la picioarele Domnului si intervine pentru cei ce i se roaga.

CANOANELE: sunt vazute ca mijloace de educare spirituala si totodata creatoare de sfintenie. Ele nu sunt
considerate legi care reglementeaza relatiile dintre oameni, sau care le garanteaza anumite drepturi.
Arareori biserica ortodoxa creaza noi canoane, dar nu le anuleaza pe cele vechi.
ICOANELE: sunt reprezentari artistice ale lui IIsus, Fecioarei Maria sau ale sfintilor. Dumnezeu nu
poate fi pictat, intrucat nici un om nu L-a vazut. Duhul Sfant a fost vazut sub forma de flacari sau a unui
porumbel si nu poate fi pictat decat in acest fel. Icoanele sunt mai mult dect picturi sfintite si au un profund
caracter teologic. Ortodocsii onoreaza si saruta icoanele, in semn de devotiune fata de persoana pe care o
reprezinta. Icoanele nu sunt idoli; ele sunt ferestre spre o lume plina de taine, pe care oamenii nu o pot
patrunde cu cele cinci simturi.
Sfintele Taine lasate bisericii de Mantuitorul Iisus Cristos sunt in numar de sapte:
1. Prin Taina Sfantului Botez, individul este introdus in sanul comunitatii crestine spalandu-se de pacatul
stramosesc (daca este mic) si de toate celelalte pacate facute pana intr-acea clipa (daca este mare).
2. Prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir (taina), celui iesit din baia Sfantului Botez i se impartaseste Sfantul Duh
spre intarire si progres pe calea virtutilor crestine.
3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul implineste cuvantul lui Iisus Cristos: Luati, mancati, acesta este
Trupul Meu... Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu... (Matei 26:26-28) caci daca nu veti
manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. (Ioan 6:53).
4. Prin Taina Pocaintei credinciosul care a calcat legea morala crestina cuprinsa in invatatura evanghelica
are putinta de a se ridica iarasi pe planul spiritual inalt pe care se gasea mai inainte de pacat.
5. Prin Taina Sfantului Maslu, credinciosul capata iertarea pacatelor si vindecare de suferintele sufletului si
trupului.
6. Prin Taina Nuntii se intemeiaza familia crestina si se pun bazele traiului dupa vointa lui Dumnezeu prin
dobandirea de prunci si perpetuarea neamului omenesc si intrajutorarea sotilor spre mantuire.
7. Prin Taina Preotiei, sunt unsi aceia dintre credinciosi, care voiesc si sunt considerati capabili sa devina
propagatori ai operei Mantuitorului Iisus Cristos in lume si impartasitori ai Sfantului Duh.
Diferente confesionale
Fat de Bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene
Bisericile vechi-orientale (care si pstreaz n titulatura oficial numele "ortodox", dar nu sunt
comuniune liturgic cu Biserica Ortodox si nu se consider o parte constituent a acesteia) s-au desprtit
de ortodoxia rsritean n secolul al V-lea, refuznd s accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la
Calcedon, precum si pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica Copt, Armean, Siro-iacobit, Etiopian,
Eritrean si Indian.
Diferenta principal este una ce cine de hristologie. Biserica Ortodox sustine, conform hotrrilor
Sinodului de la Calcedon, c Hristos are dou naturi ( - firi), omeneasc si dumnezeiasc,
"nedesprtite, nemprtite, neamestecate si neschimbate". Bisericile necalcedoniene contest aceast
nvttur, fie ntr-o form radical numit monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singur
natur/fire, cea dumnezeiasc), fie ntr-o form mai moderat numit miafizitism (Dumnezeu fiind
considerat a avea o singur natur, dar compus).
Desi ncepnd cu secolul al XX-lea se poart un dialog teologic sussinut ntre Biserica Ortodox si cele
vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de ctre cea dinti.
Fat de Biserica Anglican
Desi la nceputul secolului al XX-lea se considera c diferentele dogmatice preau s fi disprut,
vorbindu-se chiar de o iminent unire ntre ortodoxie si anglicanism, n urma evolutiilor acestuia din urm
dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial s-a ajuns la o serie de pozitii ireconciliabile, nemaiputndu-se vorbi
de un crez comun. Pe lng amplificarea n anglicanism unor nvtturi de credint (neo)protestante,
diferendul fundamental cu ortodoxia este dat de viziunea diferit a anglicanilor n privinta hirotoniei femeilor
si a acceptrii homosexualittii.
Fat de Biserica Catolic
ntre Biserica Ortodox si Biserica Romano-Catolic exist o sum de deosebiri doctrinare. Cele mai
cunoscute dintre ele poart numele de punctele florentine. Acestea sunt:

nerecunoasterea primatului episcopului Romei asupra celorlalti episcopi (n Biserica Ortodox, toti
arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop - sunt considerati egali);
nerecunoasterea adugrii Filioque din Crez (considerat n Biserica Ortodox o nvttur gresit,
cu profunde implicatii teologice);
nerecunoasterea validittii folosirii la Euharistie a azimei, adic a pinii nedospite, folosit de
Biserica Catolic (Biserica Catolic recunoaste ca valid att folosirea pinii azime ct si a celei
fermentate);
nerecunoasterea existenta Purgatoriului (considerat n Biserica Romano-Catolic a fi un loc de
mijloc ntre rai si iad, n care sufletele celor decedati se purific pn la intrarea n Rai).
Alte diferente fat de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodox sunt:

infailibilitatea ex-cathedra a Papei (Biserica Ortodox consider c nu poate exista o persoan

infailibil, indiferent de pozitia eclezial pe care o deine);
harul sau gratia creat (Biserica Ortodox consider c harul sau energia dumnezeiasc este
necreat, ca mijloc prin care Dumnezeu se mprtteste pe sine oamenilor);
neprihnita zmislire sau imaculata conceptie a Fecioarei Maria (Biserica Ortodox consider c
toti oamenii, inclusiv Nsctoarea-de-Dumnezeu, au fost zmislisi si s-au nscut avnd pcate; ulterior,
prin conlucrare cu Dumnezeu pot ajunge la sfintenie);
thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfintilor - din a crui supra-abundent, consider
Biserica Catolic, ar putea lua si restul credinciosilor, - precum si indulgentele (Biserica Ortodox
consider c virtutile sunt personale si nu pot fi "mprumutate" sau "druite"; mntuirea este o
conlucrare personal a unui om cu Dumnezeu);
celibatul clericilor (Biserica Ortodox accept cstoria preotilor si diaconilor, cu conditia s se fac
nainte de hirotonia acestora);
practica botezului prin stropire sau turnare (Biserica Ortodox practic botezul prin ntreit
afundare, ce simbolizeaz ngroparea si nvierea lui Hristos).

Biserica Ortodox consider c una dintre deosebirile cele mai importante const n formula filioque ("si
de la Fiul"), care a fost adugat de ctre Biserica Catolic la Simbolul Credintei definit de cele sapte
Sinoade Ecumenice. Adugarea se refer la Duhul Sfnt si afirm c El purcede nu numai din Tatl, ci si
din Fiul. Ea se bazeaz pe Evanghelia lui Ioan [Ioan, 15 26], n care Iisus Hristos nvat ucenicii spunndule: Iar cnd va veni Mngietorul, pe Care Eu l voi trimite vou de la Tatl, Duhul adevrului, Care de la
Tatl purcede, Acela va mrturisi despre Mine. Catolicii interpreteaz textul n sensul c dac Iisus trimite
Duhul, aceasta ar implica faptul c Sfntul Duh ar purcede din Fiul. Ortodocsii subliniaz faptul c
trimiterea nu este acelasi lucru cu purcederea, c faptul c Duhul Sfnt a fost trimis nu implic faptul c n
mod obligatoriu El ar fi si purces din Fiul. Dac se omite sublinierea care din Tatl purcede, fraza n sine
nu ofer n realitate un argument definitiv nici uneia dintre conceptii, ea fiind valabil n ambele cazuri. Iar
dac se ia n considerare textul care din Tatl purcede cum este de altfel normal s se procedeze
apare ntrebarea c de ce Iisus Hristos odat ce a considerat necesar s afirme purcederea Duhului Sfnt
din Tatl, nu a mentionat si purcederea din Fiul. Un alt aspect foarte important subliniat de Biserica
Ortodox este acela c, dac Duhul Sfnt ar purcede si din Fiul, El ar apare a i fi subordonat. Se observ
faptul c a trimite pe cineva nu nseamn subordonare, pentru c poate apare si ntre persoane egale, n
timp ce purcederea Duhului Sfnt din Fiul ar putea semnifica un grad de subordonare, fapt care ar fi n
contrazicere cu dogma c cele Trei Persoane sunt ntru totul egale.
O cercetare a documentelor relev faptul c n epoca n care s-a formulat doctrina filioque Vestul era
confruntat cu necesitatea combaterii unor erezii, astfel nct a aprut posibilitatea ca din dorinta de a
sublinia anumite aspecte s se ajung la formulri cu ntelesuri nedorite. Se pare c doctrina a aprut n
Spania. Adugarea a fost aprobat n anul 809 de ctre Conciliul de la Aachen si a fost examinat de Papa
Leon al III-lea, care deci ar fi aprobat doctrina, ar fi interzis totusi n mod expres inserarea ei n Crez.
Atitudinea Papei se vede si mai clar n decizia pe care a luat-o cu acel prilej, de a se scrie pe dou tblite

de argint Crezul fr adugire n limbile latin si greac, pe care a dat ordin s fie asezate pe
peretii Catedralei Sfntul Petru din Roma.
Fat de Biserica Luteran

nerecunoasterea tezei lui Luther Sola Scriptura (Biserica Ortodox altur nvtturilor Bibliei si
predania sau traditia bisericeasc);
respingerea tezei Sola Fide - ndrepttirea doar prin credint (Biserica Ortodox consider c
mntuirea este o conlucrare divino-uman, care implic att credinta corect a omului - orthodoxia, ct
si aplicarea corect a acestei credinte - orthopraxia);
nerecunoasterea desfiintrii preotiei sacramentale (sfintitoare) din luteranism;
nerecunoasterea desfiintrii monahismului (clugriei);
nerecunoasterea a doar dou Taine, botezul si euharistia, n luteranism (Biserica Ortodox are
sapte taine principale - botezul, mirungerea, cununia, preotia, spovedania, mprtsania si maslul, - dar
nu reduce n mod absolut numrul lor la acestea, la ele adugndu-se alte "ierurgii", precum sfintirea
apei sau aghiasma, monahismul, nmormntarea etc.)

Biserica Suediei are un episcop care este lesbian, n timp ce bisericile ortodoxe privesc
homosexualitatea drept pcat si nu permit femeilor s devin preoi sau episcopi.
Fat de Biserica Calvin (reformat)
n plus fat de diferentele amintite mai sus, ce privesc Luteranismul, Biserica Ortodox respinge
credinta calvin n predestinarea omului (potrivit creia unele persoane sunt predestinate s se
mntuiasc, iar altele s fie damnate) si sustine libertatea deplin a acestuia de a se altura lui Dumnezeu
sau de a i se mpotrivi.
Fat de Bisericile neoprotestante
Pe lng deosebirile esentiale artate mai sus privind nvtturile Sola Scriptura si Sola Fide, mai exist
o multitudine de diferente, care variaz n functie de denominatia neoprotestant. Dintre acestea, amintim:

cinstirea Fecioarei Maria ca Nsctoare-de-Dumnezeu (ntemeiat pe Luca 1:42 si practica Bisericii

primare);
nchinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului si ale sfintilor, considerate de
Biserica Ortodox un simbol al persoanei reprezentate; astfel, nchinarea nu se adreseaz materiei
icoanei, ci celui reprezentat;
nchinarea la moastele sfintilor (Biserica Ortodox consider c acestia, asemeni lui Hristos n
Schimbarea la Fat, si-au preschimbat si transfigurat ntreg trupul, prin lucrarea harului dumnezeiesc,
acesta devenind astfel nestriccios; nchinarea la sfinti este, astfel, o cinstire a lui Dumnezeu, prezent
prin harul dumnezeiesc din acele oseminte sau moaste).
Biserica Ortodox respinge interpretarea simbolic a Euharistiei, considernd c pinea si vinul se
preschimb la Liturghie n adevratul trup si snge al lui Hristos.
Biserica Ortodox practic botezul copiilor, bazndu-se pe obiceiul Bisericii primare, cnd o
ntreag familie, indiferent de vrsta membrilor si, se convertea la crestinism, dar accept si botezul
adultilor.

Unele grupri neoprotestante accept cstoria ntre homosexuali (considerat un pcat de Biserica
Ortodox si, de majoritatea bisericilor neoprotestante).
Bisericile Ortodoxe aflate n comuniune
Mai jos sunt enumerate bisericile autocefale ortodoxe aflate n deplin comuniune, n ordinea onorific
dintre acestea. Unele dintre ele contin eparhii autonome sau semi-autonome, enumerate alturi de
bisericile la care sunt subordonate.
Biserici autocefale (de sine stttoare):

Patriarhia Ecumenic a Constantinopolului

Patriarhia Alexandriei si a toat Africa
Patriarhia Antiohiei si a tot Rsritul
Patriarhia Ierusalimului si a toat Palestina
Biserica Ortodox Rus
Biserica Ortodox Srb
Biserica Ortodox Romn
Biserica Ortodox Bulgar
Patriarhia Georgiei
Biserica Ciprului
Biserica Ortodox Greac
Biserica Ortodox Albanez
Biserica Ortodox Polonez
Biserica Cehiei si Slovaciei

Biserici autonome (cu organizare de sine stttoare, dar al cror primat este ales de o biseric
autocefal):

Biserica Sinaiului (autonom, n cadrul Patriarhiei Ierusalimului)

Biserica Finlandei (autonom, n cadrul Patriarhiei Constantinopolului)

Un statut aparte are Biserica Ortodox Rus din afara Rusiei, semi-autonom, nfiintat n 1922 printrun decret al Patriarhului Moscovei, care, de-a lungul vremii a pstrat comuniunea euharistic doar cu
Patriarhia Srb si Patriarhia Ierusalimului, dar si (pn n 2007) cu o serie de Biserici aflate n afara
acestei comuniuni (Bisericile de stil vechi din Grecia, Romnia si Bulgaria). n 17 mai 2007, Biserica Rus
din afara Rusiei s-a reunit cu Patriarhia Rus.

Biserica Protestanta
Protestantismul este unul dintre cele trei mari curente existente n prezent n crestinism cu un numr
de 801 milioane global, sau 37% din populaia mondial de cretini. Protestanii formeaz o majoritate n
49 de ri. n pofida originii europene a protestantismului, numai dou din cele zece ri cu cele mai mari
populaii protestante sunt europene. SUA este ara cu cel mai mare numr de protestani, n jur de 160
milioane, ceea ce nseamn 20% din numrul global. Nigeria se afl pe locul doi, cu aproape 60 milioane,
iar China pe locul trei, cu aproximativ 58 milioane. China deine a aptea populaie cretin din lume ca

mrime, estimat de raport la 67 milioane. Raportul recunoate dificultatea de a obine date certe despre
religie n China, dar estimeaz c, n Asia, numai Filipine are mai muli cretini 87 de milioane.
Termenul protestant reprezint o notiune generic pentru diverse confesiuni, organizate dup ideologii
crestine si avnd structuri ecleziastice proprii. n general, prin confesiuni protestante se nteleg acele culte
care si au rdcina istoric n reforma religiei romano-catolice, inisiat de Martin Luther, la
nceputul secolului al XVI-lea. Una din definitiile sale cel mai frecvent repetate este urmtoarea:
Protestantismul reprezint toate confesiunile crestine care nu sunt nici catolice, nici crestin-ortodoxe.
Teologia protestant a dus la importante diviziuni interne, caracterizate n comun prin separarea acestora
de catolicism si Papalitate. n cadrul protestantismului exist diferite biserici, printre
care luteranismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, dar si bisericile
neoprotestante cum sunt baptismul,adventismul, penticostalismul si altele.
Etimologia termenului
Denumirea protestantismului si are originea n actiunea de frond a unei factiuni a Adunrii Generale
din Imperiul Germano-Roman. n anul 1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie de msuri care
discriminau adeptii reformei lui Luther, n sensul c dispunea ca statele care au adoptat hotrrile de la
Worms, s aib dreptul de a-si mentine confesiunea reformat, n timp ce statele ce nu adoptaser aceste
hotrri pn la 1529, s fie obligate s renunte la orice form de nnoire a religiei si s pstreze vechea
liturghie catolic. mpotriva acestei hotrri, Principele Elector Saxon, mpreun cu alti cinci principi
germani si delegatiile a 14 orase imperiale au protestat solemn, solicitnd convocarea unui Sinod Universal
sau German care s dezbat cauza lor n fata unui judector neutru. Actul solemn, adresat mpratului,
purta numele de Protestatio.
Evolutia termenului protestantism
Odat cu evolutia istoric a curentelor reformatoare, sensul termenului de protestantism a fost extins la
toate acele confesiuni care, ntr-o form sau alta, mprtseau principiile formale si materiale ale reformei
lui Luther, adic au acceptat, pe de o parte, teza potrivit creia unicul fundament al oricrei credinte
crestine o reprezint exclusiv interpretarea Sfintei Scripturi, independent de orice dogm si autoritate, si,
pe de alt parte, sustin teza mntuirii numai prin credint, adic ideea c izvorul mntuirii provine direct de
la Dumnezeu, n afara oricrui merit, fr mijlocirea preotului si fr vreo conditionare material. Unele
teze ale protestantismului, n special cea referitoare la mprtsanie si predestinatie au strnit controverse
n rndul adeptilor confesiunii nnoite, care au dus n cele din urm la scindarea n dou confesiuni, ti
anume: luteran si reformat (calvinist). Sciziunea a devenit definitiv n urma hotrrilor sinodului de la
Dortrecht, si a condus la formarea a dou structuri ecleziastice diferite.
ncepnd din secolul al XVII-lea, din snul celor dou confesiuni s-au desprins alte grupuri care, n
functie de specificittile nationale, respectiv de diferitele interpretri ale unor teze, au nfiintat noi
confesiuni. O latur comun a tuturor confesiunilor protestante si neoprotestante const n negarea si
respingerea total a principiilor teologice si teozofice ale catolicismului. Protestantismul consider, ca fals
teza infailibilittii si caracterul de unic mntuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neag importanta
invocrii si cultul Fecioarei Maria si al sfintilor, infailibilitatea papei si autoritatea suprem a episcopilor,
consider ca fr valoare jurmintele preotilor si clugrilor - n acest sens nu recunosc caracterul
sacerdotal al organizatiilor monahale. Protestantismul nu recunoaste sistemul celor sapte sacramente ale
confesiunilor catolice si ortodoxe, considernd c exist numai dou sacramente: Botezul si mprtsania.
Neag nvtturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor si pomenelilor, al absolvirii
generale, al meritului faptelor bune. Cele dou mari curente ale Protestantismului au cunoscut un singur
moment de reunificare n 1817, cnd n Germania, cele dou confesiuni s-au unificat, formnd Biserica
Luteran Evanghelic de confesiune Augustin din Germania.
Cele 5 sola protestante sunt:

Sola gratia (mntuirea doar prin har),

Sola fide (mntuirea numai prin credint),
Sola scriptura (mntuirea numai prin Scriptur),
Solus Christus (numai Cristos),
Soli Deo Gloria (glorie numai Lui Dumnezeu).

Dogma protestant

Reforma a considerai Biblia drept unicul izvor al revelaiei divine. In consecin, dogma fundamental a
protestantismului neag necesitatea unor mediatori ntre divinitate i om. cum ar fi clerul, biserica catolic,
papa, deoarece pentru mntuire, fiinei umane i este suficient credina. Raiunea, dup Luther, este prima
unealt a diavolului, iar meritul credinei st tocmei n aceea c sucete gtul raiunii i sugrum fiara. Prin
renunarea la raiune, ntemeietorul protestantismului socotea c lui Dumnezeu i se aduce cea mai potrivit
jertfii. Aceast logomahie a clugrului rzvrtit a fost dezlnuit n jurul ideii dup care pcatul adamic a
corupt n totalitate natura omeneasc, lsnd-o n stpnirea diavolului. Prin comiterea pcatului originar
de ctre Adam i Eva, voina omului a devenit scava lui Satan. De aici provine dispreul marelui reformator
fa de raiune, pe care el o considera "cea mai mare trfii a necuratului" .De fapt, demascarea curajoas a
practicrii indulgenelor i teoria ireversibilitii pcatului originar urmreau restabilirea cretinismului primar
din perioada simplitii lui aurorale. Protestantismul a desfiinat mprirea oamenilor n mireni i slujitori ai
Bisericii, deoarece clerul nu mai este socotit a fi investit cu harul divin, pe care i-l atribuie ortodoxia i
catolicismul. Principiul soteriologiei protestante const n convingerea c mntuirea omului depinde n
exclusivitate de credina sa personal, individual, i nu de biseric. Conform dogmaticii protestante, omul
este mntuit prin credina sa n rscumprarea pcatelor de ctre Iisus Hristos. Acest principiu neag o
bun parte a ritualurilor catolice: nchinarea la icoane, la moate sfinte i la orice ali mijlocitori ntre
divinitate i oameni. Particularitatea definitorie a protestantismului rezid ntr-o pronunat laicizare a
religiei: se neag celibatul clerului, clugria i mnstitirile, postul, obligativitatea fregventrii Bisericii,
ndeplinirea riturilor, majoritatea tainelor (cinci din apte) i tot ce nu e biblic n simbolistica Bisericii
catolice.
Cultul protestant este n aa msur simplificat, nct, fiir voie, apare ntrebarea: ce mai rmne n
protestantism dup attea suprimri? Rmne un fapt de importan capital: esena religiei nu const n
ndeplinirea oarb a ritualurilor, ci n credina personal, fiindc mntuirea credinciosului este o problem
profund individual, care depinde numai de el nsui. Protestantismul a creat o Biseric accesibil tuturor,
necostisitoare, sobr, cu o not pregnant lemeasc, ceea ce i-a permis o larg rspndire n toate regiunile
globului. Limitnd tradiiile sacre numai la Biblie, considernd c mntuirea credincioilor depinde n primul
rnd. de fora religiozitii i nu de ndeplinirea formal a obligaiilor rituale, protestantismul a ajuns astzi
s numere peste 300 milioane de adepi.
Este demn de luat n seam faptul c n secolele urmtoare, protestantismul, dei a fost simplificat n
chip esenoal sub raport cultual. a cunoscut, n schimb, o impresionant dezvoltare teoretic, prin crearea
unor mari sisteme teologice, cum a fost liberalismul, al crui reprezentant de seam a fost Friederich
Schleirmacher (1768-1834). Pornind de la teza kantian a imposibilitii dovedirii existenei lui Dumnezeu
pe calea argumentrii raionale i a speculaiilor metafizice, fiindc religia se ntemeiaz nu pe "raiunea
teoretic pur", ci pe "raiunea practic", moral. Schleiermacher ajunge la concluzia c esena religiozitii
o formeaz experiena, adic sentimentul dependenei absolute de spiritul divin. Liberalismul protestant va
gsi n opera lui Soren Kierkegaard probe filosofice deosebit de convingtoare, ntruct gnditorul danez,
aidoma lui Im. Kant, este mpotriva argumentelor raionale, credina fiind o decizie strict personal care
"risc". De asemenea, Fr. Nielzsche (1844-1900) se declara mpotriva tuturor valorilor cretine, susinnd
c "Dumnezeu este mort" .
Protestantismul contemporan, graie teologului Rudolf Bultmann. cunoate un amplu proces de
demitologizare, ca urmare a fenomenului actual de secularizare cnd, dup expresia lui Alvin Toffler, se
produce o destandardizare spiritual nu numai a gusturilor ci i a opiniilor religioase, care devin tot mai
puin uniforme. "Pn i ntre hotarele nguste ale traducerii biblice, ca i n religie n general, spune el,
ideea unui standard unic este pe calc s dispar. Concepiile noaslrc religioase, aidoma custurilor noastre,
devin mai puin uniforme i mai puin standardizate. Rudolf Bultmann (1884-1976), susine c textul
Evangheliilor nu relateaz faptele istorice despre Iisus din
Nazaret, ci redau teologia sau credinele comunitilor cretinismului primar, i. n consecin, valabil
rmne doar semnificaia lui simbolic pentru credin. De remarcat c asemenea nnoiri ale teologului
german, ncepnd cu deceniul al patrulea al secolului nostru, se refer i la Vechiul Testament, adic la
toate scrierile biblice, al cror coninut trebuie neles doar ca un sistem mitologic de semne, fr nici o
legtur cu realitatea istoric pe care ele pretind c o nfieaz. Toate aceste demersuri ale dogmaticii
protestante din zilele noastre sunt o expresie gritoare a strategiei religioase de conciliere a teologiei cu
tiina. Este foarte semnificativ i faptul c orientarea protestantist a demitologizrii dogmelor a nsemnat
nu numai o secularizare, ct mai ales o profanizare (nu profanare!) a religiei cretine.
La drept vorbind, tendina spre modernizare este proprie nu numai protestantismului, ci i catolicismului,
n pofida atitudinii intransigente a lui Jacques Maritain (protestantul devenit catolic) din De l'Eglise du
Christ, (1970), fa de curentul demitologizant. Dup lucrrile Conciliului Vatican II (1962-1965), a fcut o
carier rapid n literatura de specialitate termenul de aggornamento, desemnnd tocmai eforturile de
rennoire ale Bisericii catolice: reforma liturgic, prin simplificare i nlocuirea latinei cu limbile naionale,

dialogul concesiv i tolerant cu ateii i ateismul, adoptarea unor poziii mai realiste n problemele majore
ale epocii, cum sunt cele ale pcii i rzboiului, lupta mpotriva srciei etc. Dogmatica protestant se
rezum Ia urmtoarele principii de baz:
- Respingerea tuturor faptelor care nu sunt cuprinse n Biblie;
- Excluderea oricrui intermediar ntre credincios i divinitate:
- Nici o revelaie nu poate s prilejuiasc cunoaterea divinitii, ci numai credina;
- Nu se recunoate cultul Fecioarei Mria i a sfinilor;
- Sunt respinse purgatoriul, rugciunea pentru mori i mrturisirea particular a pcatelor;
- Mntuirea nu este socotit drept responsabilitate a omului, ci un prioect al lui Dumnezeu;
- Recunoaterea numai a dou taine : Botezul i Euharistia (mprtania), care pot fi svrite de orice
credincios;
- Clerul nu este recunoscut i nici celibatul preoilor.
Din particularitile evideniate, rezult c preceptele moralei i dogmaticii protestante pun un accent
deosebit pe credina i pietatea personal.
Cultele protestante
Luteranismul, reprezint una dintre primele forme ale cultului protestant. Biserica luteran din
Germania find considerat pe bun dreptate, strbuna tuturor bisericilor protestante. Principiile dogmatice
ale acestui cult au fost sintetizate de ctre clugrul dominican Martin Luther n Confesiunea de la
Augsburg (1530). Dup cum s-a mai artat, deosebirile sau conflictele dintre diferite orientri cretine sunt
mai puin izvorte din esena doctrinei, ct mai cu seam din sistemul ecleziastic. Astfel, ntre catolicism i
biserica ortodox sunt ase deosebiri dogmatice: Filioque. pontificatul papal suprem, indulgenele,
purgatoriul. Imaculata Concepiune i infailibilitatea papei, n timp ce diferenele de ritual sunt mult mai
multe: botezul tar imersiune, mprtania cu azim, celibatul preoilor, cardinalatul, cor cu org, altare
deschise, textul liturgic n limba latin etc. Aproximativ acelai lucru se constat atunci cnd sunt relevate
distinciile protestantismului n raport cu principiile dogmatice sau de organizare ale bisericii catolice:
mntuirea numai prin credin, unicitatea Bibliei ca surs a credinei religioase, renunarea Ia ierarhia
ecleziastic, desfiinarea sistemului monahal, iconoclasia etc.
Micarea luteran a luat fiin n cadrul reformei, iar teza de baz a acestui cult l constituie versetul 28 din
capitolul al III.lea din Epistola Sfntului Apostol Pavel ctre romanii "Cci socotim c prin credin se va
ndrepta omul, fr faptele Legii " (40, 1266). De precizat c n traducerea german a Bibliei fcut de
Martin Luther se "strecoar" un fals, dar de importan major, prin adugirea cuvntului "exclusiv", astfel
nct preceptul scriptural devine:"...exclusiv prin credin se va ndrepta omul".
Se consider, ndeobte, c luteranismul s-a instituit odat cu dezaprobarea indulgenelor, ns Luther nu
era primul care era mpotriva lor. Deja n secolul al XIV-lea, profesorul de la Oxford, John Wycliffe, ca i
Jan Huss sau Erasmus din Rotterdam, se pronunau contra indulgenelor. Martin Luther a ncercat s
ndrepte dogma catolic privind graia divin, pe care Biserica a nceput s-o distribuie pctoilor n
schimbul unor sume de bani, pentru a le ispi pcatele. Or, adevrata mntuire, dup Luther. omul o
dobndete singur, nu prin intermediul Bisericii i clerului, ci prin credin.
La 10 decembrie 1520, marele reformator d foc bulei papale de excomunicare n curtea Universitii din
Wittenberg, n prezena studenilor, iar dup apariia Confesiunii de la Augsburg a lui Melanchton, n 1530,
luteranii organizeaz o alian militar: Liga de la Schmalkalden. Dup rzboiul acesteia mpotriva lui Carol
Quintul, se ncheie, n 1555, Pacea de la Augsburg care acord cultului luteran drepturi egale cu
catolicismul, dup principiul: "A cui e ara, a aceluia e i religia". De atunci, cultul a fost numit Biserica
evanghelic luteran, subliniindu-se astfel c ea se cluzete numai dup Sfnta Scriptur, iar culegerea
scrierilor care conin dogmatica luteran se intituleaz Cartea concordiei.
Forma de organizare a cultului luteran este comunitatea bisericeasc sau congregaia, administrat de
un consiliu bisericesc n frunte cu un pastor, ales n mod democratic. Consiliul bisericesc este format din
mireni, alei de ctre enoriaii parohiei respective.
Congregaia luteran nu trebuie confundat cu semnificaiile ei din cadrul Bisericii romano.catolice sau
cu micarea congregaionist din Anglia veacului al XVI-lea. Din cele apte taine, luteranismul recunoate
numai dou: Botezul i mprtania (Euharistia). Biserica luteran admite divorul i a doua cstorie,
fiindc cununia nu este considerat tain. Sunt suprimate, de asemenea, fastul ritual, nchinarea la icoane
i la moate, meninndu-se doar imaginea crucii, altarul i veminte preoeti simple. In locul liturghiei s-a
instituit predica. Oficiul divin se face n limba matern un loc important acordndu-se imnurilor religioase. In
prezent, bisericile luterane alctuiesc marea majoritate n cadrul protestantismului, numrul total al
credincioilor fiind de aproximativ 80 de milioane, din peste 60 de ri.

Calvinismul reprezint o alt direcie a protestantismului, ntemeiat de preotul i doctorul n drept

Jean Calvin (1509-1564). Studiile de teologie le face la Paris, fiind i hirotonisit n 1528. Din 1534, cnd
ader ferm la protestantism, a fost nevoit s prseasc pentru totdeauna Frana, unde adepii lui Luther
erau prigonii, stabilindu-se n Elveia. Opera fundamental a lui Calvin Instituiile religiei cretine a
cunoscut un succes deosebit (opt ediii numai n timpul vieii autorului ei), ntruct era conform cu
aspiraiile orientrilor noi, burgheze, i, spre deosebire de luteranism. nu a ajuns la un compromis cu
feudalismul. In 1541, Jean Calvin ntemeiaz la Geneva, pe principii presbiteriene, o republic teocratic,
reglementnd pn i vestimentaia, hrana i distracia credincioilor, iar pe necredincioi, adic pe cei de
alt credin, urmrindu-i pentru erezie.
Ins reforma calvin a catolicismului era mai intolerant i mai fanatic dect Biserica nvinuit. Astfel,
n urma delaiunii lui Calvin i a atacurilor publice a fost ars pe rug medicul spaniol Miguel ervet,
animatorul reformei unitariene. Caracterul represiv i spiritul sectant de rar ngustime dogmatic a fcut
din calvinism o confesiune sinonim cu bigotismul religios, cu nimic mai prejos dect Inchiziia. Pastorii
erau obligai s fregventeze casele mirenilor, s controleze viaa particular, zelul lor profesional i religios.
Neparticiparea la slijbele bisericeti era aspru pedepsit, iar sacrilegiile aduceau dup sine condamnarea
la moarte. Au fost suprimate srbtorile catolice, pentru a se mri numrul zilelor lucrtoare, se interziceau
dansurile i jocurile sau purtarea hainelor de culoare deschis. Un numr nsemnat de femei au fost
executate ca "vrjitoare". Trebuie amintit n acest context puritanismul, o direcie calvin, desprins ntre
1562 i 1580 de anglicanism i caracterizat prin purificarea cultului de orice rmi a catolicismului,
printr-o moral rigid i printr-o organizare ecleziastic conform cu Biblia. Prin extensiune, termenul de
"puritanism" desemneaz rigorismul exacerbat n respectarea preceptelor religioase i morale.
Sub raport istoric, calvinismul este mai important ndeosebi prin organizarea sa bisericeasc, dect prin
concepiile sale teologice. In linii mari, calvinismul nu se deosebete prea mult, nici dogmatic, nici cultual,
de celelalte confesiuni protestante, dar, spre deosebire de luteranism, de pild, direcia calvin respinge
subordonarea Bisericii fa de stat. Prin organizarea presbiterian, conductorul comunitii religioase este
presbiterul, ales din rndul mirenilor, fiind negat astfel nu numai autoritatea statal, ci i cea papal. Cultul
presbiterian este foarte sobru: nu exist altar, icoane, lumnri etc. Oficierea slujbei se face de Ia catedr
n limba naional, prin cntarea psalmilor n comun.
Scrierile dogmatice ale calvinismului sunt: Catehismul de la Heidelberg (1563) i A doua confesiune
helvetic (1566). Coninutul acestor cri doctrinare relev trstura specific a nvturii calvine despre
predestinare absoluta. Dezvoltnd teza protestant a mntuirii prin credin i nu prin fapte. Calvin susine
c divinitatea a predestinat nc de la crearea lumii pe unii oameni pentru mntuire i deci fericirea etern,
iar pe alii, Ia chinurile venice ale infernului. De aceea, omul, funciarmente damnat, datorit pcatului
originar, este att de slab i vicios, nct nimic nu-i mai poate asigura dreptul la mntuire. Aadar,
calvinismul repudiaz ceea ce formeaz substana spiritual i moral a ortodoxiei i catolicismului, a
religiei n genere.
anume, posibilitatea, sansa omului, orict de pctos ar ii sau se consider, de a se salva, de a se mntui.
Calvinismul, nc din secolul al XVI-lea, a ptruns n Frana, transformndu-se ntr-o micare religioas
dar i politic (1555) (hughenoii), masacrai n 1572 (Noaptea Sntului Bartolomeu), n Anglia, Scoia,
Islanda, Canada, S.U.A., Australia, formnd bisericile presbiteriene, i n Elveia, R.F.G.. Frana, Ungaria,
Cehoslovacia, S.U.A. i Romnia, unde se numete Biserica Reformat. In prezent, pe glob, exist
aproximativ 40 milioane de credincioi aparinnd bisericilor presbiteriene i reformate.
Anglicanismul sau Biserica anglican, dei ntemeiat pe principiile fundamentale ale
protestantismului, se apropie mai mult de catolicism i, de aceea, este privit ca o direcie n cretinism,
alturi de ortodoxism, catolicism i protestantism. Dac n Europa secolului al XVI-lea Reforma s-a impus
ca o puternic micare social, n Anglia ea a fost doar o oper exclusiv a puterii regale. nc din perioada
cuceririi normande (1066), Anglia s-a opus puterii papale. Astfel, a fost interzis accesul n Anglia a ierarhilor
numii de ctre pap. Nu se recunoteau bulele papale de numire .a. In 1534, prin Actul de supremaie,
parlamentul englez l-a proclamat pe Henric al VIII-lea ef suprem al Bisericii anglicane i, n acest fel ,
ruptura cu Roma devenise total. A urmat interzicerea contribuiilor n contul visteriei papale, a fost
abrogat jurisdicia papei asupra clerului englez, iar dreptul de numire a episcopilor a trecut n exclusivitate
asupra regelui. Toate mnstirile au fost desfiinate (aproximativ 700), averile lor confiscate n favoarea
coroanei i a nobilimii, oficierea serviciului divin trebuia fcut numai n limba englez etc.
Sub regina Elisabeta, anglicanismul a cunoscut un triumf definitiv, datorit unui act parlamentar din
1563 prin care protestantismul este declarat drept religie oficial, iar Confesiunea de la Augsburg, fiind
considerat lucrarea teologic de baz a Bisericii anglicane. Anglicanismul s-a impus fr prea mari
dificulti, deoarece prin 39 de articole ale actului elisabetan au fost eludate cu mult iscusin problemele
care dezbinau diferite orientri protestante cu privire la dogma mprtaniei i a predestinrii. De

asemenea, anglicanismul a reuit s atenueze controversele iscate n jurul nvturii despre trinitate,
despre renvierea, nlarea i a doua venire a Fiului lui Dumnezeu. In schimb, a fost pstrat concepia
protestant care neag purgatoriul, indulgenele, celibatul obligatoriu al clerului, puterea papal, icoanele,
transsubstanierea .a. Anglicanismul recunoate nvtura dup care Sfnta Scriptur conine tot ce
este necesar pentru mntuire i teza ndreptrii numai prin credin. eful suprem al Bisericii anglicane
fiind regele, puterea regal are dreptul s numeasc episcopi n locurile vacante, s hotrasc ntrunirea
conciliilor, alctuite din episcopi i reprezentani alei ai clerului inferior. Ulterior, supremaia ecleziastic a
coroanei s-a transformat ntr-un primat al parlamentului asupra Bisericii.
Particularitatea Bisericii anglicane rezid n faptul c ea a mbinat n mod ingenios dogma catolic
despre puterea mntuitoare a Bisericii cu dogma ndreptrii prin credin. Totodat, anglicanismul a
meninut ierarhia bisericeasc, clerul fiind mprit n trei categorii: episcopi, prezhieri i diaconi, toi
dobndindu-i rangul prin hirotonisire episcopal. Unitatea de baz o formeaz comunitatea bisericeasc,
care grupeaz toi credincioii unei parohii i n ale crei adunri se stabilete impozitul n favoarea
Bisericii, alegerea epitropului etc. Prezbiterii, preoii parohiei, sunt numii de ctre cei care patroneaz
biserica local. Episcopii, prin rangul lor, au poziia de lorzi i muli dintre ei sunt membri ai Camerei lorzilor.
Serviciul divin al Bisericii anglicane se face dup Cartea general de rugciuni, adic traducerea englez,
cu modificrile cuvenite, a crii romano-catolice de rugciuni, folosite n Anglia pn la Reform. Spre
deosebire de celelalte biserici protestante, anglicanismul a pstrat un cult plin de fast, uzitnd din belug
de odoare sfinte.
Din punct de vedere administrativ. Biserica anglican este mprit n dou provincii: Canterbury i
York, n fruntea crora se afl cte un arhiepiscop. Arhiepiscopul de Canterbury este considerat Primat al
ntregii Anglii. In afar de Marea Britanie, exist 14 biserici anglicane independente din: Wales, Irlanda,
SUA, Scoia; Australia, Africa de Sud; Mexic, Brazilia, Japonia, India, Pakistan etc.
Confesiuni neoprotestante
Confesiunile neoprotestante crestine pe actualul teritoriu al Romniei au luat nastere n marea lor
majoritate n secolul XIX provenind dinspre SUA si Europa Occidental, fiind initial curente religioase n
cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stttoare. Ele s-au rspndit apoi cu
repeziciune n toat lumea, avnd evident un oarecare succes n mediile crestine, dar mai ales n cele
necrestine, reusind s crestineze un mare numr de pgni din lumea budist, din lumea musulman sau
din Africa subsaharian.
Adeptii acestor culte crestine pun accentul, ca si ntemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola
Biblia), repudiind aproape in corpore traditiile nebiblice si precrestine,
caracteristice bisericilor traditionaliste catolice si ortodoxe. Pe de alt parte aceste culte au introdus si
elemente noi de ritual preluate din textul biblic, pentru a le nlocui pe cele traditionale. Aproape toate aceste
biserici practic botezul la maturitate, deoarece conform neoprotestanilor Isus Hristos a acceptat s fie
botezati doar adultii aflati n deplin constiint a credintei n Dumnezeu. Pe copii doar i-a binecuvntat,
afirmnd c mprtia Cerurilor este rezervat celor ca ei (ceea ce nseamn c copii nu sunt pctosi).
Cteva denumiri ale acestor culte (organizate de obicei sub forma unor biserici), sunt: adeptii Bisericii
crestine dup Evanghelie (a nu se confunda cu evanghelicii
luterani), baptistii, penticostalii, Frtia.Plymouth, congregationalistii, mormonii, adventistii de ziua a saptea,
nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform altor grupuri neoprotestante, unele din aceste grupuri
religioase ar avea o dogm proprie bazat doar partial pe textul biblic. Conform lui Bart Ehrman, o
multitudine de grupuri de cretini contemporane si refuz unul altuia epitetul de crestini. Campania de
negare a caracterului crestin al unor culte care se consider crestine afirm ideea conform creia ar fi
vorba de niste religii distincte (deci nu confesiuni crestine, cum sunt bisericile protestante) care ar fi preluat
doar n parte elemente crestine, ca si n cazul cultului Bah'. Dar conform definitiei generale mentionate
mai sus, ele nu sunt nici catolice, nici ortodoxe, deci sunt protestante. n plus, n crestinism nu exist o
autoritate suprem care s decid dac un cult este crestin sau nu, asa c fiecare se poate numi crestin
dac asa i place. Conform lui Elaine Pagels, gnosticii crestini se numeau pe ei nsisi crestini, fiind denumiti
gnostici de ctre dusmanii lor. Scientologia nu se revendic a fi exclusiv crestin, ci este deschis
adepsilor tuturor religiilor, de aceea nu poate fi considerat neoprotestant.
Popular, credinciosii cultelor religioase neoprotestante sunt numiti uneori n sens peiorativ de ctre
ortodocsi drept pociti.
n Romnia, cei mai multi adepti ale confesiunilor neoprotestante triesc preponderent n fostele
teritorii Austro-Ungare (Banat, Ardeal si Bucovina), regiuni care au avut n trecut legturi mai strnse cu

Occidentul, inclusiv cu Statele Unite (nainte de 1918, cnd emigrrile sezoniere sau permanente ctre
acest stat erau mai lesne pentru cettenii austro-ungari dect pentru cettenii din Vechiul Regat).
CULTUL CRETIN BAPTIST
Semnificaia numelui
n limba romn, cuvntul Baptist a ptruns prin filiera francez (<fr. Baptisme) din lb. greac- baptisma
= afundare. Numele acestui cult este n legatur cu una din practicile sale specifice, botezarea prin
afundare, la maturitate.
Scurt istoric
n forma n care se cunoate astzi, baptismul a aprut n Anglia, la nceputul sec. al XVII-lea, actul su
de natere propriu-zis, fiind semnat n Olanda, de un pastor, John Smith, care a emigrat din Anglia n
Olanda. De-a lungul timpului, n snul baptismului au aparut numeroase disensiuni, ceea ce a dus la
naterea multor ramuri baptiste care continu i acum.
nvtura de credin
Cultul baptist i-a cristalizat cteva principii doctrinare abia pe la 1900. Punctele mai importante sunt:
- Sfnta Scriptur este inspirat de Duhul Sfnt, este cuvntul lui Dumnezeu scris i numai ea are
autoritate, nu i Tradiia
- Omul pctos se mntuiete numai prin pocin i credin
- Biserica nu este o organizatie pmnteasc vizibil ci organismul viu, spiritual al celor mntuii
- Preoia este universal, fiecare credincios e un preot
- Slujitorii Bisericii sunt pastorii i diaconii, acetia ajutndu-i pe pastori
- Botezul i Cina Domnului sunt simbolurile Noului Testament
- Botezul se svrete la maturitate prin cufundare
- Nu cinstesc icoanele, sfnta cruce i nici pe Maica Domnului, sfinii, Sf. Moate
- Cultul baptist este foarte simplificat (predici, rugciuni, cntece); la serviciile religioase se folosesc cntri
acompaniate de instrumente musicale.
- Locaul de cult se numete cas de rugciune i este lipsit de podoabe sau obiecte de cult
Patrunderea baptismului n Romnia s-a facut n 1856 printr-un german care a emigrat n Romnia.
Baptist World Alliance raporteaza mai mult de 44 de milioane de membri n aproximativ 150,000
congregaii. In 2002, erau mai mult de 100 milioane de baptiti pe ntreg Globul si mai mult de 33 de
milioane n America de Nord. Dup numrul membrilor din ntreaga lume , baptitii sunt cea mai larg
denominaie cretina n comparatie cu celelalte culte protestante.Baptitii cred n libertatea religioas, n
Biblie ca singura autoritate i carte de doctrine, mntuirea numai prin credin i n autonomia bisericii.
CULTUL ADVENTIST
Semnificaia numelui
n limba romn cuvntul adventism a ptruns din limba englez ( engl. adventism,
cf.lat.adventus=venire). Numele acestui cult este n legtur cu doctrina sa care are ca punct central
apropiata venire a lui Hristos, care va ntemeia mpria de o mie de ani pe pmnt.
Scurt istoric
ntemeietorul adventismului este considerat William Muller, un fermier baptist din America. n 1831,
Muller, a nceput s in predici despre apropiata venire a lui Hristos pentru a ntemeia o mprie de o
mie de ani pe pmant( milenism). A gsit suficieni adepi care au crezut c a doua venire a lui Hristos va
avea loc la datele proorocite de el. ntruct nu s-a adeverit nimic din cele zise de el, Muller i-a
recunoscut public greeala i i-a ndemnat pe adepii si s treac la baptiti. n acele momente de derut
pentru adepi, a aprut scindarea adeventitilor n numeroase grupri dintre care dou sunt mai
importante: adventitii de ziua a aptea i adventitii reformiti
Trsturi specifice, doctrina
- Botezul are loc la majorat i se svrete prin cufundare i este un legmnt cu Dumnezeu
- Cina Domnului este un simbol, amintete de moartea lui Hristos
- Ziua de srbtoare i de odihna este smbta
- Se abin de la buturi alcoolice, tutun i evit mncrurile cu carne
- Dau zeciuial i daruri pentru sprijinirea Evangheliei
- Sufletul este muritor, numai Dumnezeu este nemuritor. Nemurirea este revrsat asupra celor drepi la a
doua venire a lui Hristos.
- Nu cinstesc: Sf. Icoane, Sf. Cruce, Sf. Moate, pe Maica Domnului i Sfinii
- Cultul Adventist este simplu i const n rugciuni, cntri, studii biblice (coala de sabat) i predic
Locaul de cult se numete cas de adunare i nu are podoabe sau ornamente

Ptrunderea adventismului n Romnia a fost posibil prin intermediul fostului preot catolic Mihail
Czechowschi care n 1870 s-a stabilit la Piteti.
In prezent, cultul adventist numr peste 15 milioane de membri (la care se adaug copii acestora i
credincioii care frecventeaz biserica fr a fi nc botezai), are o prezen misionar n peste 200 de ri
i teritorii i este diversificat din punct de vedere etnic i cultural. Biserica are n subordine 7400 de coli
n care nva aproape 1,5 milioane de persoane, 700 de spitale i clinici medicale, case de editur n toat
lumea, i de asemenea o organizaie proeminent de ajutor umanitar cunoscut sub numele de Agentia
Adventist pentru Dezvoltare, Refacere si Ajutor (ADRA).
CULTUL PENTICOSTAL SAU BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLIC
Numele de penticostali provine de la cuvntul grecesc penticosta=Cincizecime. Ei susin c toi
membrii au botezul cu Duhul Sfnt i cu foc, pe care l-au primit asemenea Apostolilor la Cincizecime. Ca
semn al pogorrii Duhului Sfnt ei manifest glosolalia sau vorbire n limbi.
Scurt istoric
Cultul penticostal apare n snul baptitilor, fiind organizat de pastorul baptist Carol Parham, dup 1900,
n America. Acesta a nceput s propovduiasc idea c Sfntul Duh se revars din nou cu putere la a
doua pogorre a Sa.
Doctrina, trsturi specifice (este asemanatoare celei baptiste dar are si conceptii specifice)
- Dumnezeu Duhul Sfnt este lociitorul Domnului Iisus pe pmnt
- Botezul se face cu Duhul Sfnt prin punerea minilor pastorilor, dar i prin scufundare n ap, o singur
dat
- Toi membrii au botezul cu Duhul Sfnt
- Duhul Sfnt este o creatur i i nva s vorbeasc n limbi pe cei care au primit botezul Sfntului
Duh
Ptrunderea i rspndirea cultului penticostal n Romnia s-a facut prin Pavel
Budeanu, plecat
din Arad n SUA, nainte de 1910. Rentors n ar, a ntlnit adepi care au contribuit la rspndirea acestui
cult n Banat i Transilvania.
In lume exista in prezent aproximativ 250 de milioane de penticostali, adic 10% din ntreaga miscare
crestin.
CULTUL CRESTIN DUP EVANGHELIE
Numele acestui cult vine de la pretenia adepilor c toat viaa lor este n acord cu Sfnta Evanghelie
Scurt istoric
Apariia acestui cult i are originea n Europa (Elveia), prin secolul al XIX-lea. Cretinii dup
Evanghelie nu au avut un ntemeietor i un sistematizator, dar ei azi consider c nsui Mntuitorul este
iniiatorul micrii din care fac parte.
Doctrina, concepii specifice
Doctrina evanghelitilor este un amestec de concepii protestante i neoprotestante, din lipsa unui
ntemeietor. Ei susin c:
- Botezul i Cina Domnului sunt acte commemorative
- Botezul este unul dar are trei fee
a) Botezul apei, care nu mntuiete ci este un simplu ritual
b) Botezul Sfntului Duh
c) Botezul n moartea Domnuluieste starea de sfinenie la care poate ajunge un adept.
- Exist patru judeci
a) a celor credincioi, fcuta la cer
b) a celor n via la venirea a doua a Domnului
c) a pctoilor la sfritul mileniului
d) a ngerilor ri
Rspndirea cultului n Romnia s-a facut prin Francois Bernay care mpreun cu o sor a sa au
nceput evanghelizarea n ara Brsei, la nceputul secolului.

n total sunt 688 de biserici crestne dup Evanghelie n Romnia care fac parte din Uniunea
Bisericilor Crestine dup Evanghelie si in jur de 50,000 de credinciosi care sunt membri sau
apartinatori ai acestor biserici.
CULTUL MARTORII LUI IEHOVA
Originea

Charles Taze Russell (1852-1916) este cel care a pus bazele miscarii Martorilor lui Iehova. A negat
divinitatea lui Isus Cristos si invataturile biblice ale iadului si pedepsei vesnice. Adventismul este cel ce l-a
influentat in negarea iadului, iar un grup dizident al Adventismului condus de N.H.Barbour, i-a starnit
interesul in studierea profetiilor vremurilor sfarsitului. Astfel, de la Barbour, Russell a imprumutat crezul
potrivit caruia Cristos urma sa se intoarca invizibil pe pamant in anul 1874, iar anul 1914 era anul in care
lumea trebuia sa fie distrusa, dupa care se inaugura Mileniul (cei 1000 de ani de domnie literara a lui
Cristos pe pamant). Cand anul 1914 a venit si a trecut, acesta a schimbat data la 1915. Insa, in anul 1916
Russell a murit lasandu-si urmasii deziluzionati si stupefiati de prezicerile sale neimplinite. Atunci, Joseph
Franklin Rutherford a preluat controlul organizatiei. Este vorba despre o organizatie internationala care
oficial este inregistrata si cunoscuta sub denumirea de Watchtower Bible and Tract Society (Societatea
Biblica Turnul de Veghere). Dupa Joseph Franklin Rutherford a urmat la conducere Nathan Knorr, in timpul
caruia secta a cunoscut cea mai mare crestere a numarului de adepti, de la 115.000 la peste 2.000.000.
In 1961 a aparut propria lor traducere a Bibliei in limba engleza (The New World Translation of Holy
Scriptures) in care adeptii isi introduc propriile teze.
Specificul acestei grupari este predilectia pentru calcule ale Parusiei, astfel:
1874 - Russell alcatuieste un curs, o lucrare de specialitate intitulata Scopul si modul venirii a doua a
Domnului in Anul 1874. Dupa deziluzia venirii, Russell a aratat ca Cristos a venit, dar in duh, nevazut de
nimeni, ca un fur.
1878 - Plecand de la venirea in duh (1874), s-au adaugat si cei trei ani si jumatate cand Cristos a venit ca
mire si secerator, conform viziunii lui Ioan (Apocalipsa 14:14-20); asadar, in 1878, Iisus a inceput sa-si
arate marea sa putere si sa-si intemeieze adevarata imparatie. Anul 1878 a trecut ca orice an al milei
Domnului, fara evenimentul cel mare iehovist.
1914 - O noua venire pe nori: Cristos isi strange alesii (144.000) cu care va guverna din cer peste
paradisul pamantesc. Aceasta lucrare continua si astazi, iar incheierea ei este iminenta.
1925 - Noul lider, Rutherford, afirma: starea de lucruri a lui Satan diavolul se va termina pana cel mai
tarziu la 31 decembrie 1925.
2000 - Este anul care ii fascineaza pe iehovistii de rand. Dupa atatea esecuri, prefera o varianta ambigua:
sfarsitul lumii va veni pana la trecerea generatiei aflata in viata in 1914, anul venirii lui Cristos pe nori.
Martorii lui Iehova mai au si alte titulaturi:
1) Studenti in Biblie, numire comuna celor care studiaza textele advente.
2) Milenisti alesi sau adventi calculati.
3) Russellisti sau adeptii si urmasii lui Russell, unul dintre organizatorii sectei.
Organizaia numr la nivel mondial 7.659.019 de membri (conform raportului mondial al Martorilor lui
Iehova pe anul 2011). n Romnia numrul membrilor organizaiei este de 39.953 de persoane.

Patrunderea Iehovismului in Romania

In Romania secta Martorii lui Iehova a patruns mai intai prin mediile maghiare in Ardeal. Ioan B.
Sima, plecat in SUA, in statul Pennsylvania, intalneste profetii iehovisti. Se pare ca Ioan B.
Sima s-a intalnit cu insusi pedagogul Russell, care l-a sfatuit, inainte de moartea sa, sa se
reintoarca in tara si sa arate si romanilor poruncile lui lehova. Ioan B. Sima revine in
Ardeal, in 1920 si incepe organizarea unui grup iehovist.
Propaganda si-o sustin prin revista Turnul de Veghere si prin brosuri si foi volante ce nu au
nume de autor, de editura, nici data si locul aparitiei. La adunarile lor folosesc cantari din
cartea Imnurile zorilor Mileniului.
Sunt recunoscuti drept cult in anul 2000.
Doctrina
- Numele lui Dumnezeu, Iehova, este prezent in traducerea lor, de 7210 ori;
- Nu cred in Trinitate;
- Isus Cristos nu este Dumnezeu, ci una dintre creaturile sale. Cristos este cel mai mare om care a
trait vreodata. Anterior intruparii, dar si dupa aceasta, este confundat cu Arhanghelul
Mihail;
- Duhul Sfant este o energie a Tatalui, o energie impersonala;
- Dupa inlaturarea rautatii de pe pamant, acesta va fi populat in intregime de o societate de oameni
drepti, care se vor inchina lui Iehova si care vor primi darul vietii eterne, ca oameni perfecti.
Pe acest pamant readus la starea de paradis, vor fi inviati cei ce au murit de-a lungul
secolelor, drepti sau nedrepti, pentru a fi invatati despre adevaratul Dumnezeu si pentru a li
se da posibilitatea de a beneficia de aceste binecuvantari.
- Calculeaza neincetat parusia si sustin mileniul - imparatia pamanteasca de 1000 de ani;
- Nu cred in nemurire, in suflet, in iad si chinuri;
- Impart in clase pe cei mantuiti: 144.000 de martori vor guverna in cer cu Cristos, restul pe
pamant;
- Nu au sarbatori si sunt foarte ostili atat celor crestine (Paste, Craciun), cat si celor laice;
Prozelitismul
Prozelitismul este o cerinta expresa, ridicat la rang de dogma. Sunt interzise transfuziile,
tratamentele medicale, vaccinurile, transplanturile. Nu se permite exercitarea dreptului la
vot. Nu sunt acceptate contactele cu nemartorii in afara intalnirilor prozelitiste

- Studiu de caz Istoria crestinismului pe teritoriul Romaniei

nceputurile ncretinrii
Dup cercetrile istoricilor, Cretinismul a ajuns timpuriu n provincia roman Scythia minor de unde s-a
difuzat n Dacia, posibil cu trupele imperiale pn n anul 271, iar ulterior odat cu negustorii care se
deplasau cu tofe, mirodenii, mtase i produse manufacturate la nord de Dunre, de unde se ntorceau n
imperiu cu sare i aur. Alt mod de difuzare al cretinismului popular de limb latin a fost
probabil pstoritul, transhumana reprezentnd, an de an, o cale de schimburi culturale ntrezona
carpatic i zona pontic. Pe de alt parte, dup 271, cretinii din interiorul regiunilor estice ale Imperiului
roman au putut cuta refugiu la nord de Dunre, pentru a evita persecuiile autoritilor imperiale
anterioare domniei mpratului Constantin cel Mare. Perioada cretinrii timpurie a populaiilor norddunrene, oricare ar fi ele, a lsat puine mrturii arheologice i documentare nafara Dobrogei, majoritatea
dovezilor fiind mai ales de natur lingvistic, iar rarele obiecte cert cretine, cum esteDonariul de la
Biertan, fiind interpretabile i ca simple tezaurizri fr semnificaie religioas pentru posesori. Din aceste
motive, s-a vorbit uneori de populaii "criptocretine", iar perioada este n controvers ntre istoriografia
romn, care afirm prezena timpurie a cretinismului odat cu continuitatea populaiei romanizate n
Dacia, i istoriografia strin, care descrie nordul Dunrii ca un Barbaricum pgn (i aceasta, pn n
secolul XIII, artnd la nordul Dunrii numai popoare migratoare).
Cretinismul la Dunrea de Jos, n Scythia minor
Dup 297, pe teritoriul provinciei romane a Sciiei Inferioare (Scythia minor), ntre malul drept al Dunrii
de jos i Tomis (cetate greceasc de pe litoralul apusean al Pontului Euxin) se afl cei mai
numeroicretini martirizai din ntreg Imperiul roman.
Astfel, Episcopul Efrem a fost ucis n 304, n ziua de 7 Martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumrai
ali martiri, mai ales n timpul marilor represiuni anti-cretine organizate din ordinul mprailor
romaniDiocleian, Galeriu, Liciniu i Iulian Apostatul.
Anterior acestor evenimente, Moesia inferioar fusese deja vizitat de apostolul Andrei, fratele Sfntului
Petru, ca i de discipolii direci ai acestora, cu mult nainte de Rzboaiele dacice. Se cunoate nu numai
relatarea, dar i o peter din Dobrogea unde tradiia cretin afirm c Sfntul Andrei s-a adpostit n
timp ce i mrturisea credina, nu cu mult nainte de a fi martirizat.
Apostolul Andrei este socotit de biserica ortodox romn ca fiind sfntul ocrotitor al neamului
romnesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea trzie, l menioneaz ca Apostol al Daciei i al
Sciiei inferioare
Cretinismul n epoca etnogenezei romnilor
"Martirologul Bisericii Ortodoxe Romne" citeaz, pentru secolele III-X, un numr de dioceze i nume
de episcopi, n Dacia, Mesia i Sciia inferioar nc din timpul Prinilor Bisericii. Primul preot cunoscut din
teritoriul actualei Romnii este Montanus, care a fost necat ca martir mpreun cu soia sa Maxima, pentru
c a mrturisit credina sa cretin, n 26 Martie 304.
Spturile arheologice din anul 1971 sub bazilica paleo-cretin de la Niculiel (lng
anticul Noviodunum, n Sciia inferioar) au dezgropat un Martyrion i mai vechi, aezat la temelie. Pe

lng mormntul cu inscripii tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos i Zoticos, sub cripta
celor patru, au fost gsite moatele nc unor ali martiri care au mrturisit n timpul represiunilor
mpratului Decius(249-251). Marele complex de cult de la Basarabi, ntru totul unic, cuprinde Inscripii
tombale mai ales greceti, iar la Tomis s-a gsit n 1988 un cavou din sec. IV cu fresce cretine intacte.
Despre cretinarea Proto-Romnilor exist dou puncte de vedere, unul religios ortodox, altul
laic istoric. Primul dezvolt teoria conform creia cretinarea a fost foarte intens pe toat aria de
rspndire a Proto-Romnilor de la bun nceputul etnogenezei, fcnd parte integrant din constituirea i
identitatea poporului romn ; al doilea afirm c procesul de cretinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud
de Dunre, sec. V-VIII la nord, odat cu Slavii), etnogeneza integrnd desigur elementele religioase, dar
fiind n sine un proces cu precdere lingvistic, prin formarea limbii protoromne i generalizarea ei printre
Dacii i Tracii din Imperiul Roman. Mai cunoscut i mai puin controversat (fiindc este mai bine
documentat) este cretinarea n mas i subit a Goilor de pe teritoriul actualei Romnii n sec. IV. sub
influena episcopului Wulfila, un adept al doctrinei lui Arius. Goii fiind devenii Arianiti, unul dintre ei,
adept al Ortodoxiei, anume Sava Gotul, a fost nnecat n apa rului Buzu de soldaii regelui got Athanaric,
la 12 Aprilie 372.. De ndat ce mpratul roman Galerius a proclamat libertatea de cult pentru cretinii din
tot Imperiul roman, n 311, cetatea Tomis (Constana) singur, a devenit Mitropolie, cu cel puin
14 episcopate. Strvechiul Tomis s-a numit Constantiana dup edictul de la Mediolanum din 313 care a
confirmat libertatea de cult, n onoarea lui Constantin cel Mare, primul mprat roman cretin i fondatorul
primei capitale cretine a lumii,Constantinopol.
ncretinarea slavilor sudici odat cu populaia romanic n-a fost complet dect dup secolul al
zecelea, cinci secole dup forarea liniei de aprareConstana-Cernavod (a valului "lui Traian" ) ntrit cu
toate fortificaiile limesului dunrean al Imperiului bizantin.
In secolul XII, etnogeneza poporului romn, acum total cretin de mai multe secole, este pe cale de
desvrire, limba protoromn evolund n patru ramuri :

Daco-Romna vorbit n bazinul Dunrii de Jos,

Istro-Romna vorbit iniial n jurul munilor Romania Planina, Stari Vlah i Vlaina din centrul
spaiului iugoslav,
Aromna i Megleno-Romna vorbite n Macedonia i n teritoriile vecine ei din Srbia, Bulgaria,
Albania i Grecia.

Prin migraii provocate, conform relatrilor cronicarului bizantin Ioannis Skylies, de rzboaiele bulgarobizantine din sec. XI, sub domnia mpratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populaiile de limb IstroRomn se strmut n peninsula Istria, de unde le vine i aceast denumire, dat de lingviti n sec. XIX,
iar o parte din populaiile Aromne ajung n munii Pindului ; alte migraii, de data asta spre nord, sunt la
originea Vlahiei Morave din rsritul actualeiCehia. n secolele urmtoare, att Istro-Romnii, ct i
Moravo-Romnii, au trecut la catolicism i, treptat, la limbile slave dimprejur (au mai rmas, n jurul anului
2000, cteva zeci de locutori ai limbii Istro-Romne).
Pentru populaiile Daco-Romne, limba liturgiei este cea limba slavon iar pentru cele Aromne i
Megleno-Romne, cea greac bisericeasc. n aceast perioad, antica i actuala Tesalie, locuit de muli
Aromni, era denumit de cronicarii bizantini Megali Vlahia ("Vlahia Mare"), n timp ce "Romniile
populare" de la nordul Dunrii de Jos, locuite de Daco-Romni, i vasale ale regatului ungar pn
la btlia de la Posada (1330), erau numite de ctre cancelariile bizantine Ungro-Vlahia ("Vlahia dinspre
Ungaria"), i pstorite de Patriarhia Constantinopolului prin horepiscopi (episcopi itinerani) trimii
de perihoreii ("supraveghetorii marginilor" n grecete) de la Vicina. Cnd cnezatele dintre Carpai i
Dunre s-au unit pentru a forma voievodatulrii Romneti, episcopul Iachint de Vicina, unul
dintre perihorei, a devenit primul "Mitropolit al Ungro-Vlahiei".

Istoria bisericii ortodoxe n rile romne i "Bizanul de dup Bizan"

Organizaia bisericeasc din rile romne, situate iniial n aria eparhiilor din Severin i Vicina (iar,
pentru catolici, n cea a arhiepiscopiilor din Strigoniu i Calocea), a cptat forme noi odat cu ntemeierea
principatelor rii Romneti i Moldovei, ai cror voievozi au inut s aib, n statele lor, Mitropolii proprii.
Astfel au fost nfiinate, sub oblduirea Patriahrilor din Ipek (Peci) i Constantinopol, Mitropoliile
Ungrovlahiei n 1359 i Sucevei i Moldovei n 1401. Aceast organizaie a evoluat n decursul timpului,
ajungnd la autocefalie n 1872, dar n tot decursul existenei principatelor, a ncadrat viaa
parohiilor,mnstirilor i credincioilor, fiind un element puternic al societii medievale, cu o mare influen
att spiritual i cultural (prin preoi, clugri, crturari de renume, prin monumentele ridicate, prin
dsclitul enoriailor i ngrijirea bolnavilor), ct i economic i politic (prin moiile foarte ntinse druite
de voievozi, bogia multor mnstiri, legturile cu Constantinopolul i Muntele Athos, nchinarea
mnstirilor romneti ctre cele Athonite, implicarea ierahiei religioase n luptele politice).
Dup cderea Constantinopolului sub turci n anul 1453, tradiia bizantin a putut fi pstrat datorit
refugiului la nord de Dunre a numeroase familii i figuri bisericeti de acolo. Familiile fanariote care au dat
domni nepmnteni Munteniei i Moldovei (dup domnitorul i martirul Constantin Brncoveanu) au
contribuit i ele, n tradiia romneasc, la nzestrarea "Sfntului Munte" Athos, dei ntr-o mai mic
msur dect cei pmnteni care i au precedat. Aceast contiin a unei uniti spirituale, istorice i
culturale cu Bizanul a fcut i s se acorde de ctre domnitorii celor dou ri romneti libere sau
autonome (Muntenia i Moldova), stipendii mai mult dect generoase tuturor lcaelor ortodoxe aflate sub
dominaie musulman : mnstiri din Moesia, cele din Rila, din Athos ori Meteore, mnstirea Sumela din
ara Trebizondei, mnstiri din Palestina, Sinai, Siria, nordul Egiptului .a.m.d. Aceste stipendii aveau
forme extrem de variate : manuscrise i tiprituri n limbile acelor ri, obiecte de cult, meteri constructori,
sume mari de bani, uzufructul unor moii din nordul Dunrii... Sprijinul romnesc a fost esenial pentru
supravieuirea acestor focare de credin i cultur. Iar rezultatele mecenatului romnesc pot fi vzute i
astzi, de la steaua de argint de la Betleem (stil romnesc, n 8 coluri) la zidurile mnstirilor din Athos
ridicate pe cheltuiala romnilor.
Deasemenea, au fost realizate i n ar nu numai monumente de arhitectur, ci deasemenea
monumente literare. Renumita Biblie a lui erban, prima traducere complet a Bibliei n limba
romn publicat n 1688 n timpul domniei lui erban Cantacuzino (1678-1688 n ara Romneasc) este
o oper matur i somptuoas. Biblia de la Bucureti nu ar fi putut apare fr o mulime de traduceri
pariale, i probabil de cele mai multe ori necunoscute sau anonime.
Biserica Ortodox Romn n secolul XIX
Istoricul I. Lupas vedea, cu bun dreptate, veacul al XVIII-lea, ca unul din cele mai grele perioade ale
istoriei romnilor. Acest lucru este cu att mai mult valabil pentru istoria Bisericii Ortodoxe Romne.
Aceasta a avut de suferit nenumrate persecutii si loviri din partea strinilor.
Astfel, n Transilvania, ortodocsii erau sub tripla teroare a fortrii trecerii la greco-catolicism, a
presiunilor pentru maghiarizare si a autoritilor austriece. Nici n Banat situatia nu era mult mai bun. Desi
aici presiunea uniat era mult redus, nu lipseau nici eforturile de maghiarizare si nici masivele colonizri
strine. Pentru a schimba caracterul etnic al Banatului - si totodat si pe cel religios - autorittile austriece
au colonizat n zon germani (asa numitii "svabi", adusi din Suebia), srbi, si chiar slovaci, cehi, unguri,
ruteni si alte nationalitti. Ca urmare romnii ortodocsi, populatia autohton a Banatului si initial
majoritatea covrsitoare, vor ajunge dup cca. 150 de ani s fie abia jumtate din populatie. Aceeasi
politic rasist anti-romneasc s-a dus si n Bucovina. Aici, n 1775, romnii erau 91% din populatie,
rutenii 2,5%, alte nationalitti diverse formnd restul populatiei (evrei, tigani, ucraineeni samd). n mai putin
de o sut de ani, ca urmare a colonizrilor masive organizate de Viena, romnii ajung s fie abia jumtate
din populaia pmntului lor strmosesc. Principalii beneficiari au fost... rutenii uniti cu Roma, care au primit
pmnturi luate de la romni sau de la Biserica Ortodox Romn. "mproprietririle" s-au fcut, ca si n
Banat si n alte teritorii romnesti ocupate, fr nici un temei juridic, n baza "dreptului fortei".

Pentru alte prigoane n Transilvania secolului XVIII se pot vedea capitolele anterioare.
Nici Biserica Ortodox Romn din Muntenia nu avusese o soart mai bun. Odat cu instalarea
domniilor fanariote la Bucuresti, la 25 dec. 1715, ncepe o perioad extrem de neagr. Domnitorii fanarioti
impuneau n functii importante - mai ales de factur economic - preferatii lor, de obicei rude din Fanar,
fr minime cunostinte de limb si cultur romn, fr un minim nivel de moralitate. Acestia - domnitorii si
rudele lor - au jefuit sistematic tara si Biserica, deturnnd averile mnstiresti destinate sprijinirii Locurilor
Sfinte, bolnitelor (spitalelor), scolilor sau altor institutii obstesti n buzunarele proprii. Clericii si clugrii care
au ncercat s limiteze jaful au fost nlturati, torturati, ucisi - dup caz.
n Memorii istorice si geografice asupra Valahiei F. G. Bauer mentioneaz c numai n timpul domniei lui
Constantin Mavrocordat n Tara Romneasc a Munteniei, ntre 1744 si 1748, "minunatele reforme" (cum
le-au numit unii) ale acestuia au dus la scderea numrului de familii de la cca. 150.000 la.35.000. Aceast
pustiire a trii n urma jafului fanariot a fcut ca o mare parte a clugrilor s revin, ca nainte de secolul
XV, la vietuirea sihstreasc. Retragerea n codrii si munti era singura cale de a pstra Ortodoxia curat n
fata pgnismului fanariot, interesat doar de a stoarce bani din absolut orice. Acest lucru va favoriza si
lucrarea Sfntului Paisie Velicicovschi si va permite mai trziu o revenire surprinztoare a Ortodoxiei
romnesti dup 1821.
Situatia cultelor crestine n Romnia
La recensmntul din anul 2002, n Romnia au fost semnalate urmtoarele culte si organizatii
religioase:

Biserica Ortodox (18,83 milioane membri),

Biserica Romano-Catolic (1,02 milioane membri);
Biserica Greco-Catolic (191.556 membri);
Cultul Crestin de Rit Vechi (38.147 membri);
Biserica Armean (687 membri);

Cultele protestante:

Biserica Reformat (701.077 membri),

Biserica Evanghelic de Confesiune Augustan (8.716 membri),
Biserica Evanghelic Lutheran Sinodo-Presbiterian (27.112 membri),
Biserica Unitarian (66.944 membri);

Cultele neoprotestante:

Biserica Crestin Baptist (126.639 membri),

Cultul Penticostal (324.462 membri),
Biserica Adventist de ziua a saptea (93.670 membri),
Cultul Crestin dup Evanghelie (44.476 membri),
Biserica Evanghelic (18.178 membri);
alte culte (inclusiv organizatia Martorii lui Iehova) (88.509 persoane).

Alte circa 33 de mii de persoane s-au declarat la recensmnt fr religie, atei sau nu au vrut s-si fac
public apartenenta religioas.