Curs Nou PDF

Analiza matematic
a este o simfonie coerenta a innitului.

David Hilbert
That Cauchy had so much trouble proving the mean value theorem or
coming to terms with the notion of uniform convergence should alert us to
the fact that these ideas are not easily assimilated. The student needs time
with them. The highly rened proofs that we know today leave the mistaken
impression that the road of discovery in mathematics is straight and sure. It is
not. Experimentation and misunderstanding have been essential components
in the growth of mathematics.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina vii.
MISCELLANEA
n acest capitol sunt prezentate diverse concepte matematice care nu sunt
parte integrant
a a Analizei Matematice, dar care sunt folosite n cadrul acesteia.
ELEMENTE DE LOGICA
CALCULUL CU PROPOZI
TII
Propozitia, adev
arul si falsul - notiuni primare
Principalii operatori logici
Din punct de vedere logic o teorie stiintic
a este un sistem de propozitii
(enunturi, legi, armatii) adev
arate sau considerate altfel. Logica nu se ocup
a
cu denirea notiunii de propozitie si nici a adev
arului sau falsului, toate
acestea ind considerate notiuni primare (nedenite).
Daca o propozitie este adevarata vom scrie () = 1, iar daca este falsa,
() = 0; simbolurilor 0 si 1 le vom spune valori de adevar, primul desemnnd
falsul, iar cel de al doilea adev
arul.
Cele mai simple propozitii sunt de forma este . De exemplu:
Eminescu este autorul poeziei Luceafarul, Balena este mamifer etc. Pornind
de la asemenea propozitii simple, prin conectari diverse, se obtin propozitii
compuse. Logica si propune sa studieze cum se transmit valorile de adevar
la propozitiile compuse, construite cu ajutorul operatorilor logici.
Principalii operatori logici sunt:
1) negatia, notat
a cu non sau cu e sau cu
(n limbaj uzual NU).
2) disjunctia, notata cu _ (n limbaj uzual SAU).
3) conjunctia, notata cu ^ (n limbaj uzual S
I).
2

4) implicatia, notata cu ! (n limbaj uzual DACA...,
ATUNCI...).
S
5) echivalenta, notata cu $ (n limbaj uzual DACA

I NUMAI DACA).
Observatie. Daca si desemneaz
a doua propozitii, atunci avem:
() () () ( _ ) ( ^ )
1
1
0
1
1
1
0
0
1
0
0
1
1
1
0
0
0
1
0
0
si
() () ( ! ) ( $ )
1
1
1
1
1
0
0
0
0
1
1
0
0
0
1
1
Observatie
1. ( ^ ) este _ ,
2. ( ! ) este ( _ ),
3. ( ! ) este ( ! ) ^ ( ! ).
Observatie. Din tabloul de mai sus rezult
a urm
atoarele:
1. ( ! ) = 1 daca si numai daca () = ().
2. daca
() = 0, atunci ( ! ) = 1, oricare ar propozitia (se
spune ca
a orice).
falsul implic
3. daca () = 1, atunci ( ! ) = 1, oricare ar propozitia .
4. pentru a aa valoarea de adev
ar a implicatiei ! este sucient sa
examinam doar cazul () = 1.
Denitie. O propozitie compusa si adevarata indiferent de ce valori de
adev
ar au propozitiile care o compun se numeste tautologie.
Observatie. Dac
a propozitia ( ! ) este adevarata vom nota ) si
vom spune ca este o conditie sucient
a pentru sau ca este o conditie
necesara pentru .
Observatie. Dac
a propozitia ( ! ) este adevarata vom nota ,
si vom spune c
a este o conditie necesar
a si sucient
a pentru (si invers).
Exercitii.
1. S
a se g
aseasc
a valoarea de adev
ar a urm
atoarelor propozitii compuse:
i) Dac
a temperatura este sub zero grade, atunci apa ngheata.
ii) Dac
a apa erbe la 100 , atunci dou
a corpuri nc
arcate cu electricitate
de semne contrare se atrag.
Observatie. Exercitiul anterior ne avertizeaza ca trebuie sa facem distinctie ntre implicatia logica si succesiunea cauz
a-efect din lumea zica.
2. Sa se arate ca urmatoarele propozitii sunt tautologii:
i) _ , _ , ^ , ^ (comutativitate).
ii) ( _ ) _ , _ ( _ ), ( ^ ) ^ , ^ ( ^ ) (asociativitate).
iii) _ ( ^ ) , , ^ ( _ ) , (absortie).
iv) _ , , ^ , (idempotenta).
v) _(^) , (_)^(_), ^(_) , (^)_(^) (distributivitate).
vi) _ , ^ , ^ , _ (legile lui De Morgan).
vii) , (principiul dublei negatii).
3. S
a se arate c
a urm
atoarele propozitii sunt tautologii:
i) (( ! ) ^ ( ! )) ) ( ! ) (implicatia este tranzitiva).
ii) (( _ ) ! ) , ( ! ) ^ ( ! ).
iii) ( ^ ( ! )) ) (regula modus-ponens).
iv) ( ! ) , ( ! ).
Observatie. Echivalenta de mai sus se va folosi, spre exemplu, n cadrul
observatiei de la pagina 19, n care se prezint
a o caracterizare alternativ
aa
notiunii de functie injectiva.
4. Sa se arate ca ( ! ) , ( ! ) nu este tautologie.
5. Sa se ae negatia propozitiilor:
i) ( ! ) !
ii) ! ( ! ).
4
CALCULUL CU PREDICATE
Constante si variabile
Predicate (unare, binare, etc)
Cuanticatorul universal si cuanticatorul existential
Printre semnele (simbolurile) ntlnite n propozitiile matematicii se aa
constante si variabile. Astfel se ntlnesc constante precum un numar, semnul
de adunare, etc, toate avnd o semnicatie precisa, care ramne neschimbat
a n decursul desf
asur
arii rationamentelor. Deosebirea capital
a dintre
constante si variabile const
a n aceea ca n timp ce primele au o semnicatie
prin ele nsele, ultimele nu au aceasta semnicatie. Spre exemplu propozitia
1 + 2 este un numar real are un continut clar (este falsa), dar propozitia
este un numar real nu are o semnicatie precisa, ea capata o astfel de
semnicatie numai dupa nlocuirea variabilei .
Denitie. Expresiile de forma ( ), care atunci cnd nlocuim
variabilele cu constante, se transform
a n propozitii bine determinate, se numesc predicate unare, binare, etc, dupa cum avem 1 2 etc, variabile.
Observatie. Operatorii logici studiati permit introducerea unor noi predicate.
De exemplu, pentru predicatele () si (), putem considera noile predicate () () _ () () ^ () etc.
n afara operatorilor logici de mai sus, n matematica, mai intervin si
alti operatori, anume cuanticatorul universal, notat 8, si cuanticatorul
existential, notat 9.
Prin cuanticatorul 8 se trece de la predicatul () la propozitia
(8) ()
care este fals
a numai dac
a exist
a o constanta astfel ca () s
a e falsa.
Prin cuanticatorul 9 se trece de la predicatul () la propozitia
(9) ()
5
care este adevarata numai daca exista (cel putin) o constanta astfel ca ()
sa e adevarata.
Prin urmare avem tautologiile:
(8) () , (9) ()
si
(9) () , (8)().
Observatie. Tautologiile de mai sus arat
a c
a prin negare 8 se schimb
a
n 9, iar 9 se schimba n 8.
Observatie. Avem urmatoarea proprietate de comutativitate a cuanticatorilor de acelasi tip:
(8)(8) ( ) , (8)(8) ( )
si
(9)(9) ( ) , (9)(9) ( )
sunt tautologii.
Observatie. Fie () si () doua predicate unare. Daca propozitia
(8) (() ! ())
este adevarata, vom nota
() ) ().
A ar
ata c
a propozitia de mai sus este fals
a nseamn
a a g
asi o constant
a
astfel ca () sa
e
adev
a
rat
a
,
iar
()
s
a
e
fals
a
.
Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozitia data.

Analog vom spune ca () este echivalent cu () si vom scrie
() , (),
daca propozitia
(8)(() ! ())
este adev
arat
a.
Exercitii.
1. Sa se arate ca oricare ar predicatul binar ( ) avem:
(9)(8) ( ) ) (8)(9) ( ).
Este adevarata implicatia reciproca?
Observatie extrem de important
a. Exercitiul de mai sus arata ca
ordinea cuanticatorilor logici este extrem de important
a. Acest lucru se
poate constata comparnd notiunile de continutate si continuitate uniforma
(vezi paginile 224 si 225), de convergenta simpla si convergenta
uniforma
pentru siruri de functii (vezi paginile 144, 145 si 146) etc.
ELEMENTE DE TEORIA MUL

TIMILOR
Meritul nemuritor al lui Georg Cantor este acela de a se hazardat n domeniul
innitului f
ara a se teme de lupta, interioara sau extern
a, nu numai cu paradoxurile imaginare, cu prejudec
atile larg r
aspndite, cu sentintele lozolor, dar si cu
opiniile exprimate de mari matematicieni. n acest mod el a creat un nou domeniu
- teoria multimilor.
F. Hausdor
Multimea ca notiune primar

a
Notiunea de submultimne a unei multimi
Egalitatea a dou
a multimi
Intersectia si reuniunea a dou
a multimi
Multimea vid
a
Multimi disjuncte
Diferenta a dou
a multimi
Complementara unei multimi n raport cu o alt
a multime
Produsul cartezian a dou
a multimi
Functiile manifesta din cnd n cnd o comportare particular
a n anumite
puncte din domeniul lor de denitie, care n cazurile cele mai importante este
un interval, ele poseda acolo "singularitati". H. Hankel se ocupase deja cu astfel
de chestiuni si expusese principiul sau de "condensare a singularit
atilor". Astfel
de puncte singulare scot n relief, n intervalul care formeaza argumentul functiei,
anumite "variet
ati" sau totalit
ati care desi constituie numai o parte a punctelor intervalului, cu toate acestea pot contine innit de multe puncte. Se ridic
a problema
structurii unor astfel de varietati sau multimi (de puncte) innite.
Pe aceasta cale a ajuns Georg Cantor la a sa teorie a multimilor. La extinderea
teoremei de unicitate a reprezentarilor seriilor trigonometrice n cazul c
a pentru
un numar innit de valori seria nu este convergent
a, el s-a v
azut nevoit nc
a din
1872 s
a anticipeze anumite discutii, chiar dac
a numai "aluzive", care "pot servi s
a
puna n lumina relatii ce apar totdeauna atunci cnd se dau marimi numerice n
numar nit sau innit". (Este vorba de concepte ca "punct de acumulare", "punct
limit
a", "derivare" la multimi de puncte s.a.).
Totusi, nainte de a ajunge la teoria multimilor a lui Cantor, avem de citat
unii precursori ai s
ai. Cele mai vechi consideratii care se refera la un "paradox
al innitului" provin chiar din perioada nal

a a antichit
atii; ele se g
asesc n comentariul lui Proclos asupra lui Euclid, nsa nu descoperite, ci numai relatate de
el, din nefericire fara sa numeasca un nume. (Fundamentele Matematicii, Oskar
Becker, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1968, paginile 247-248).
Multimea ca notiune primar

a
Conceptul de multime este unul de baz
a n matematic
a. Toate obiectele
matematice se reduc, n ultim
a instanta, la acest concept. Vom considera
ca aceast
a notiune este deja asimilat
a din anii de liceu. Nu vom ncerca
sa denim notiunea de multime sau sa prezentam axiomele teoriei multimilor. Studentul interesat poate vedea modul n care materialul pe care-l vom
prezenta poate axiomatizat, consultnd urmatoarele lucr
ari: Paul Halmos,
Naive Set Theory, Springer - Verlag, 1974; Paul Bernays ( with a historical
introduction by Abraham Fraenkel), Axiomatic set theory, North-Holland
Publishing Company, 1991. Prin urmare vom prezenta aici numai cteva
elemente de teoria naiva a multimilor, teorie ale carei baze au fost puse de
catre matematicianul german Georg Cantor. n timp au fost puse n evidenta
o serie de sl
abiciuni ale teoriei multimilor, asa cum a fost ea dezvoltat
a de
catre Cantor. Pentru a remedia aceast
a situatie, o nou
a teorie a multimilor
a fost elaborata de catre Ernst Zermelo si Adolf Fraenkel si dezvoltata de
catre Kurt Gdel si Paul Cohen (pentru detalii, se poate consulta lucrarea
Kurt Gdel (1906-1975), de Ralf Schindler, Gazeta Matematica, seria A,
nr.1, 2008, paginile 72-76).
Not
a istoric
a. Georg Cantor (1845-1918) s-a n
ascut la Sankt Petersburg. A studiat la Universitatea din Berlin, cu Weierstrass, Kummer si Kronecker, unde devine prietenul lui Schwarz. Aici preocuparile lui privesc teoria
numerelor. n 1869 primeste un post la Universitatea din Halle. Sub inuenta
lui Heine, cercetarile lui Cantor se vor ndrepta catre analiza matematica. n
1870 el va demonstra unicitatea reprezent
arii unei functii cu ajutorul unei
serii trigonometrice (problem
a care, n prealabil, a fost studiat
a, f
ar
a succes, de multi matematicieni celebri, printre care Heine, Dirichlet, Lipschitz si
Riemann). n 1872 este promovat ca profesor extraordinar la Universitatea
din Halle. n acelasi an, n decursul unei excursii n Elvetia, l va ntlni pe
Dedekind, cu care va avea o prietenie solida. Tot n 1872, Cantor public
a
un articol privind seriile trigonometrice, n care deneste numerele reale n
termeni de siruri convergente de numere rationale. n 1873 Cantor a ar
atat
9
ca multimea numerelor rationale (precum si multimea numerelor algebrice)

este numarabila. n 1874 publica un articol n care arata ca multimea numerelor reale nu este numarabila. Mai mult, ntr-o scrisoare din anul 1877
catre Dedekind, arat
a c
a ntre punctele intervalului [0 1] si punctele din R exist
a o corespondenta bijectiv
a. Cantor a fost surprins de aceast
a descoperire,
fapt care l-a f
acut s
a exclame: "Desi am demonstrat acest lucru, nu-l pot
crede". n 1878 publica un articol n care apare n mod riguros notiunea
de corespondenta bijectiva. ntre 1879 si 1884 publica o serie de sase articole n Mathematische Annalen, n care se prezint
a o introducere n teoria
multimilor. Ideile sale prezentate aici au fost ntmpinate cu ostilitate de
catre multi matematicieni. n 1879, la sugestia lui Heine, este promovat la
gradul de profesor. n 1896 el i scrie lui Hilbert, prezentndu-i paradoxurile
pe care le-a descoperit n cadrul teoriei multimilor. Moare n 1918 ntr-un
azil de boli mentale.
Cantor r
amne n istoria matematicii ca fondatorul teoriei moderne a
multimilor si ca cel care a introdus conceptul de num
ar innit (prin introducerea numerelor cardinale). Pna la el innitul era, n matematica, un
subiect tabu. Conform lui Gauss innitul putea utilizat numai ca un
fel de a spune care nu are valoare matematica. Ideile lui Cantor au determinat reevaluarea fundamentelor tuturor ramurilor matematicii si au dat
matematicii forma modern
a de ast
azi.
Notiunea de submultime a unei multimi
2 nseamna ca este un element al lui ; se mai spune ca apartine
lui sau c
a multimea contine elementul .
2
nseamn
a c
a nu apartine lui .
Denitie. Fie si doua multimi. Spunem ca este o submultime a
lui daca orice element al lui este si element al lui .
n acest caz scriem .
Daca , dar exista un element al lui care nu este element al lui
, spunem ca este o submultime proprie a lui si scriem .
Egalitatea a dou
a multimi
Denitie. Dou
a multimi si se numesc egale dac
a contin aceleasi
elemente.
n acest caz scriem = .
10
Observatie. = , si .
Intersectia si reuniunea a dou
a multimi; Multimea vid
a; Multimi
disjuncte
Denitie. Daca si sunt dou
a multimi, atunci intersectia lor, notata
\ , este multimea tuturor elementelor care apartin ambelor multimi.
Denitie. Daca si sunt doua multimi, atunci reuniunea lor, notata
[ , este multimea tuturor elementelor care apartin cel putin uneia dintre
cele doua multimi.
Observatie
\ = f j 2 si 2 g
[ = f j 2 sau 2 g
Observatie. Am presupus, n mod tacit, ca intersectia si reuniunea a
doua multimi este tot o multime. Aceasta implica, printre altele, existenta
unei multimi care nu are nici un element (deoarece, dac
a si nu au
elemente comune, atunci intersectia lor nu are nici un element).
Denitie. Multimea care nu are nici un element se numeste multimea
vida si se va nota cu ;.
Denitie. Doua multimi si care nu au elemente comune (i.e.
\ = ;) se numesc disjuncte.
Propozitie. Fie multimile , si .
Atunci avem:
i) proprietatea de idempotenta:
\ = [ = ;
ii) proprietatea de comutativitate:
\ = \
11
si
[ = [ ;
iii) proprietatea de asociativitate:
( \ ) \ = \ ( \ )
si
( [ ) [ = [ ( [ );
iv) proprietatea de distributivitate:
\ ( [ ) = ( \ ) [ ( \ )
si
[ ( \ ) = ( [ ) \ ( [ ).
Observatie. Fiind data o familie de multimi , cu 2 , putem
considera
[
2
multimea tuturor elementelor care apartin cel putin unei multimi si

\
multimea tuturor elementelor care apartin tuturor multimilor .

Diferenta a dou
a multimi; Complementara unei multimi n raport cu o alt
a multime; Legile lui De Morgan
Denitie. Daca si sunt dou
a multimi, atunci complementara lui
n raport cu este multimea tuturor elementelor lui care nu apartin lui
si se va nota cu .
Observatie
= f j 2 si 2
g.
Observatie. Uneori multimea este subnteleas
a, neind necesar s
a e
mentionata explicit. n acest caz, pentru o submultime a lui , multimea
se va numi complementara lui .
12
Propozitie. Pentru dou

a multimi si avem:
( \ ) \ ( ) = ;
si
= ( \ ) [ ( ).
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
continuitate global
a (vezi pagina 208).
Propozitie (Legile lui De Morgan). Pentru trei multimi , si
avem:
( [ ) = ( ) \ ( )
si
( \ ) = ( ) [ ( ).
Not
a istoric
a. Augustus De Morgan s-a nascut n 1806, n India (colonie
britanica n acel timp). A studiat la Trinity College Cambridge. n 1827
primeste un post la University College London. n 1833 a denit si a introdus
riguros metoda inductiei matematice. A fost primul presedinte al London
Mathematical Society (nintat
a n 1866). A murit n 1871.
Produsul cartezian a dou
a multimi
Denitie. Dac
a si sunt dou
a multimi, atunci produsul cartezian,
notat , al lui cu , este multimea tuturor perechilor ordonate ( ),
cu 2 si 2 , unde ( ) = ffg f gg.

Not
a istoric
a. Ren Descartes (1596-1650) creator al geometriei analitice,
oter al armatei franceze, matematician, a fost unul dintre cei mai de seam
a
lozo ai tuturor timpurilor. S-a nascut n Franta. A urmat colegiul din Anjou ntre 1604 si 1612, studiind aici limbile clasice, logica, lozoa si matematica (dupa cartile lui Clavius). A studiat la Universitatea din Poitiers, de
unde primeste, n 1616, o diploma n drept, pentru ca ulterior sa se nscrie
la scoala militara din Breda. n 1618 ncepe studiul matematicii si mecanicii
sub ndrumarea olandezului Isaac Beeckman. n 1619 se nroleaz
a n armata bavarez
a, iar n 1628 se stabileste, dup
a multe c
alatorii prin Europa, n
Olanda. n 1637 publica tratatul Discours de la mthode pour bien conduire
13
sa raison et chercher la vrit dans les sciences. El sustine aici ca numai

matematicile reprezinta ceva sigur, deci totul trebuie sa aiba la baza matematicile. n 1649 regina Suediei l convinge pe Descartes sa viziteze tara sa.
Aici si va g
asi Descartes sfrsitul, r
apus de pneumonie.
Observatie.
( ) = ( ) , = si = .
Observatie. n mod natural, considerentele de mai sus pot extinse
pentru a deni produsul cartezian al oric
arui numar nit de multimi.
14
FUNC
TIE, GRUP, INEL, CORP, SPA
TIU VECTORIAL,
RELA
TII
Notiunea de functie
Compunerea a dou
a functii
Functii injective, surjective, bijective
Inversa unei functii
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunea de spatiu vectorial
Relatie de echivalenta
Multimea ct (sau factor) generat

a de o relatie de echivalenta
Surjectia canonic
a generat
a de o relatie de echivalent
a
Relatie de ordine
Multime ordonat
a, Multime total ordonat
a
Majorant, Minorant
Multime majorat
a, minorat
a, m
arginit
a
Marginea superioar
a si inferioar
a a unei multimi
Maximul si minimul unei multimi
Multime complet ordonat
a
Multime bine ordonat
a
Pe lnga conceptul de limita si conceptul de continuitate, care se deneste
cu ajutorul celui de limita, concepte pe care ndeosebi A. L. Cauchy le pune la
baza analizei expus
a sistematic, conceptul de functie, ale c
arui nceputuri dateaz
a
poate de la Leibniz, se dovedeste a un concept fundamental, dar si problematic. n secolul al XVIII-lea se impusese conceptul de "functie complet arbitrar
a"
cu prilejul problemei coardei vibrante. La Leonhard Euler functiile sunt date n
dou
a moduri: mai nti, printr-o "expresie analitica" si n al doilea rnd, printr-o
curb
a trasat
a "cu mna liber
a". Surprinz
atoarea capacitate a seriilor trigonometrice, ntrebuintate poate pentru prima oar
a de c
atre Daniel Bernoulli si cercetate
am
anuntit de c
atre J. B. J. Fourier, de a reprezenta si functii aparent cu totul
neregulate, a condus n sfrsit la lucrarile lui P. G. Lejeune Dirichlet asupra limitei
posibilitatilor de reprezentare si, n legatura cu aceasta, la un concept extrem de
general, care tocmai din aceast
a cauz
a nu este lipsit de dicultati. (Fundamentele
Matematicii, Oskar Becker, Editura S
tiintic
15
Notiunea de functie
Pentru matematicienii de acum un secol si jumatate, cuvntul functie
nsemna, n mod obisnuit, o formula, ca de exemplu
() = 2 + 3 5,
care asocia oricarui num
ar real un alt num
ar real.
Faptul ca anumite formule, ca de exemplu
p
() = 5,
nu asociau numere reale oric
arui numar real, era binecunoscut, dar nu era
considerat ca un motiv destul de solid pentru a extinde notiunea de functie.
ntrebarea daca asocierea
() = jj
este o functie, a n
ascut controverse la acel timp, deoarece, n denitiv,
denitia lui jj este dat
a "pe buc
ati", anume
jj = f
, daca 0
.
, daca 0
Pe masura ce matematica s-a dezvoltat, a devenit din ce n ce mai clar ca

cerinta ca o functie sa e data printr-o formula este foarte restrictiva si ca o
denitie mai general
a este necesar
a.
Iat
a o denitie provizorie a functiei: O functie de la o multime la
o multime este o lege de corespondenta care asociaza ORICARUI

element
din un UNIC element () din .
Sa observam ca aceasta denitie are un punct slab, anume ambiguitatea
expresiei lege de corespondenta.
Am dori sa eliminam acest inconvenient prin denirea functiei numai n
termeni de teoria multimilor. Aceasta abordare are dezavantajul de a
oarecum articiala, dar cstigul n ceea ce priveste rigoarea este mult mai
important comparativ cu orice altfel de dezavantaje.
Denitie. Fie si dou
a multimi. O functie de la la este tripletul
format cu aceste doua multimi si o submultime a lui cu proprietatile
urmatoare:
16
i) pentru orice 2 exist

a 2 astfel ca ( ) 2 .
0
0
ii) daca pentru 2 si 2 avem ( ) 2 si ( ) 2 , atunci
0
=.
Observatie. se numeste domeniul lui , iar se numeste codomeniul
lui .
Observatie. Tripletul ( ) se mai noteaz
a : ! .
Observatie. Faptul c
a ( ) 2 se mai noteaz
a () = . Se mai spune
ca este valoarea lui n sau ca este imaginea lui prin .
Compunerea a dou
a functii
Denitie. Fie o functie cu domeniul si codomeniul , iar o
0
0
functie cu domeniul si codomeniul , unde . Denim o noua
functie, notata , care are domeniul si codomeniul , data de
= f( ) 2 j exista 2 astfel ca
( ) 2 si ( ) 2 g.
Observatie. Avem deci
: !
si
( )() = (()),
pentru orice 2 .
Functii injective, surjective, bijective
Asa cum vom constata n cadrul acestui curs, anumite clase de functii,
anume cele injective, surjective si bijective, sunt extrem de utilizate (vezi,
spre exemplu, denitia multimii nite si a multimii numarabile -pagina 34,
Propozitia de la pagina 215, Teorema de continuitate a inversei -pagina 216,
Teorema de injectivitate locala -pagina 322, Teorema de inversiune locala
(forma slab
a) -pagina 324, Teorema de surjectivitate local
a -pagina 328, Teorema aplicatiei deschise -pagina 330, Teorema de inversiune local
a -pagina
331).
17
Denitie. O functie : ! se numeste bijectiva dac

a:
0
i) este injectiv
a, i.e. pentru orice 2 si 2 astfel ca ( ) 2
0
0
si ( ) 2 avem = ,
si
ii) este surjectiva, i.e. pentru orice 2 exista 2 astfel ca
( ) 2 .
Observatie. Utiliznd exercitiul 3 iv) de la pagina 5, se poate constata
0
0
ca este injectiva daca si numai daca pentru orice 2 , () = ( ) )
0
0
0
0
= daca si numai dac
a pentru orice 2 , 6= ) () 6= ( ).
Observatie. este surjectiva daca si numai daca pentru orice 2
exist
a 2 astfel ca
() = .
Observatie. este bijectiva daca si numai daca pentru orice 2
exist
a un unic 2 astfel ca
() = .
Exercitii.
1. Fie : ! . Sa se arate c
a este injectiv
a dac
a si numai dac
a
( \ ) = () \ ( ), pentru orice , dac
a si numai dac
a
( ) (), orice .
2. Fie : ! . Sa se arate ca este surjectiva daca si numai daca
( ) (), orice .
3. Fie : ! si : ! . S
a se arate c
a:
i) dac
a si sunt injective, atunci este injectiv
a;
ii) daca si sunt surjective, atunci este surjectiva;
iii) daca este injectiva, atunci este injectiva;
iv) daca este sujectiva, atunci este surjectiva.
4. S
a se arate c
a pentru orice multime nevid
a nu exist
a nicio functie
surjectiv
a : ! P() = f j g.
18
Inversa unei functii

Notiunea de inversa a unei functii va interveni n diverse teoreme din
cadrul acestui curs (a se vedea Teorema de inversiune locala (forma slaba)
-pagina 324 si Teorema de inversiune locala -pagina 331).
Denitie. Fie : ! o functie bijectiva. Atunci inversa lui ,
notat
a cu 1 , este functia cu domeniul , codomeniul si
1 = f( ) 2 j ( ) 2 g.
Observatie. Avem 1 : ! si
1 () = , () = .
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de imagine si de preimagine a unei multimi printr-o functie
sunt des utilizate n cadrul teoriei functiilor continue (vezi paginile 208, 210
si 212).
Denitie. Fie : ! si . Atunci imaginea lui prin functia
este submultimea lui data de
() = f () j 2 g.
Propozitie. Fie : ! si . Atunci avem:
1)
) () ( );
2)
( \ ) () \ ( );
3)
( [ ) = () [ ( );
4)
() ( ) ( ) ().
19
Observatie. n 2), incluziunea este, n general, stricta.

Denitie. Fie : ! si . Atunci imaginea inversa (sau
preimaginea) lui , prin functia , este submultimea lui data de
1 () = f j 2 si () 2 g.
Observatie. Nu am cerut n denitia de mai sus ca sa e bijectiva.
Totusi, daca este bijectie, atunci 1() din denitia de mai sus, este
imaginea lui prin inversa lui , anume prin 1 .
Propozitie. Fie : ! si . Atunci avem:
1)
) 1() 1 ();
2)
1 ( \ ) = 1 () \ 1 ();
3)
1 ( [ ) = 1 () [ 1 ();
4)
1 () 1 () = 1 ( ).
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunile de grup, inel si corp si vor g
asi exemplicarea n capitolul
urmator n care se studiaza multimile numerelor naturale, ntregi, rationale
si reale.
Denitie. Un cuplu ( ) format cu o multime nevida si cu o lege de
compozitie pe (i.e. 2 , pentru orice 2 ), se numeste grup
dac
a sunt vericate urm
atoarele axiome:
i)
( ) = ( ) ,
pentru orice 2 ;
ii) exista 2 astfel nct
= = ,
20
pentru orice 2 ;
0
iii) pentru orice 2 exista 2 astfel nct
0
= = .
Daca n plus este vericata si axioma
iv)
= ,
pentru orice 2 ,
atunci grupul se numeste comutativ (sau abelian).
Observatie. Elementul este unic determinat si se numeste elementul
0
neutru al grupului . Elementul este unic determinat si poarta numele
de simetricul (sau inversul, sau opusul) elementului .
Denitie. O multime nevida , mpreun
a cu dou
a legi de compozitie +
si (i.e. + 2 si 2 , pentru orice 2 ) se numeste inel daca
sunt vericate urmatoarele axiome:
i) ( +) este grup abelian;
ii) ( ) este monoid, i.e.
iia)
( ) = ( ) ,
pentru orice 2 ;
iib) exist
a 1 2 astfel nct
1 = 1 = ,
iii)
pentru orice 2 .
( + ) = +
si
( + ) = + ,
pentru orice 2 , i.e. nmultirea este distributiva fata de adunare la
stnga si la dreapta.
21
Observatie
1. Elementul neutru al grupului ( +), notat cu 0, se numeste elementul
zero al inelului, iar 1 (care este unic determinat) poarta numele de elementul
unitate al inelului.
2. Dac
a este satisf
acut
a si axioma:
= ,
pentru orice 2 , atunci spunem ca inelul este comutativ.
3. Spunem c
a este un inel f
ara divizori ai lui zero daca pentru orice
2 ,
6= 0 si 6= 0 implica 6= 0.
Un inel comutativ cu cel putin doua elemente si care nu are divizori ai
lui zero se numeste domeniu de integritate.
Denitie. Un inel se numeste corp daca 0 6= 1 si daca este satisfacuta
urm
atoarea axiom
a:
pentru orice 2 f0g exista 1 2 astfel nct 1 = 1 = 1,
i.e. orice element al lui care este diferit de 0 este simetrizabil n raport
cu nmultirea.
Un corp se numeste comutativ daca nmultirea sa este comutativa.
Notiunea de spatiu vectorial
Notiunea de spatiu vectorial si va g
asi exemplicarea n capitolul urm
ator
n care se studiaz
a multimea R .
Denitie. Fie un corp comutativ. Se numeste spatiu vectorial (peste
corpul ) un grup abelian ( +) pe care este data o lege de compozitie
externa cu domeniul si codomeniul ( ( ) ! ) care satisface,
pentru orice 2 si orice 2 urmatoarele conditii:
1)
( + ) = + ;
2)
( + ) = + ;
3)
() = ();
22
4)
1 = .
Terminologie. Elementele lui se numesc vectori, iar elementele lui
se numesc scalari. + poart
a numele de adunarea vectorilor, iar legea de
compozitie externa se numeste nmultirea vectorilor cu scalari. Elementul
neutru al grupului ( +) se numeste vectorul zero si se va nota cu 0, ca si
scalarul zero. Dac
a = R, atunci se spune c
a este spatiu vectorial real.
Observatie. Uneori spatiile vectoriale sunt numite si spatii liniare.
Denitie. Fie un spatiu vectorial peste corpul comutativ .
Un sistem = f1 2 g de vectori se numeste baz
a a lui daca:
1) pentru orice 2 exista 1 2 2 astfel nct
= 11 + 2 2 + + ;
2) pentru orice 1 2 2 functionez
a implicatia:
1 1 + 2 2 + + = 0 ) 1 = 2 = = = 0.
Observatie. Prin urmare, daca f1 2 g este o baza a spatiu vectorial peste corpul comutativ , atunci pentru orice 2 exista n mod
unic 1 2 2 astfel nct
= 11 + 2 2 + + .
Relatii
Toate notiunile de mai jos si vor g
asi exemplicarea n capitolul consacrat
multimilor N, Z, Q si R.
Denitie. Se numeste relatie pe o multime nevid
a , orice submultime
nevida a lui .
Daca ( ) 2 , vom scrie .
Denitie. O relatie pe o multime nevid
a se numeste:
- reexiva dac
a , pentru orice 2 ;
23
- simetrica dac
a ) , pentru orice 2 ;
- antisimetric
a daca si ) = , pentru orice 2 ;
- tranzitiva daca si ) , pentru orice 2 .

a se numeste relatie de
echivalenta daca este reexiva, simetrica si tranzitiva.
Observatie. De multe ori relatia de echivalenta se noteaz
a prin .
Astfel se scrie sub forma .
Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe si 2 . Multimea
= f 2 j g se numeste clasa de echivalent
a a lui .
^
Observatie.. Fie o relatie de echivalenta pe si 2 . Atunci

^
^
^
= sau \ = ;.
^
Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe . Multimea f j 2 g,

notata , se numeste multimea ct (sau factor) a lui generata de .
Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe . Functia : ! ,
^
data de () = , pentru orice 2 , se numeste surjectia canonic
a generata
de .
a se numeste relatie de
ordine daca este reexiva, antisimetrica si tranzitiv
a.
Observatie. De multe ori relatia de ordine se noteaz
a prin . Astfel
se scrie sub forma .
Denitie. Un cuplu ( ) unde este o multime nevid
a, iar este o
relatie de ordine pe se numeste multime ordonata.
Denitie. Multimea ordonat
a ( ) se numeste total ordonat
a dac
a
pentru orice 2 avem sau (i.e. orice doua elemente sunt
comparabile).
Denitie. Fie ( ) o multime ordonat
a, o submultime nevid
a a lui
si 2 . Atunci se numeste majorant (minorant) al lui daca
pentru orice 2 , avem (respectiv ).
24
Observatie. Daca este majorant al lui si 2 , atunci este

unic cu acesta proprietate si se numeste maximul lui (si se noteaza cu
max()) sau ultim element al lui sau cel mai mare element al lui .
Dac
a este minorant al lui si 2 , atunci este unic cu acest
a
proprietate si se numeste minimul lui (si se noteaza cu min()) sau prim
element al lui sau cel mai mic element al lui .
Denitie. Fie ( ) o multime ordonata, o submultime nevida a
lui . Daca exista un majorant 2 al lui , atunci spunem ca
este majorat
a (m
arginit
a superior). Dac
a exist
a un minorant 2 al lui
, atunci spunem c
a este minorata (marginita inferior). Daca este
m
arginit
a inferior si superior, atunci se numeste marginita.
Denitie. Fie ( ) o multime ordonat
a si o submultime nevida
majorat
a a lui . Se spune c
a are margine superioar
a dac
a exist
a cel mai
mic majorant (i.e. multimea majorantilor lui are minim, sau, altfel spus,
multimea majorantilor lui are un cel mai mic element, adica, echivalent,
multimea majorantilor lui are un prim element). n acest caz notam cu
sup cel mai mic majorant al lui . sup se numeste marginea superioara
a lui sau supremum de .
Fie ( ) o multime ordonata si o submultime nevida minorata a lui
.
Se spune c
a are margine inferioar
a dac
a exista cel mai mare minorant (i.e. multimea minorantilor lui are maxim, sau, altfel spus multimea
minorantilor lui are un cel mai mare element, sau, echivalent, multimea
minorantilor lui are un ultim element). n acest caz not
am cu inf cel
mai mare minorant al lui . inf se numeste marginea inferioar
a a lui ,
sau inmum de .
Observatie. Fie ( ) o multime ordonata, o submultime nevida
majorat
a a lui . Dac
a exist
a max , atunci exist
a si sup si sup =
max .
Fie ( ) o multime ordonata, o submultime nevida minorata a lui
. Daca
exista min , atunci exista si inf si inf = min .
Denitie. O relatie de ordine pe multimea nevida se numeste
complet
a dac
a pentru orice submultime nevid
a majorat
a a lui exist
a
sup . Se spune n acest caz ca multimea ordonat
a ( ) este complet
ordonata.
25
Denitie. O multime ordonat

a se numeste bine ordonat
a daca orice
submultime nevida a sa are prim element (sau spus altfel, minim, sau, nca,
cel mai mic element).
Exercitii
1. Fie o multime si ( )2 o partitie a lui (i.e.
[ = si
\ = ?, pentru orice 6= ). Sa se arate c

a dac
a si numai dac
a
exista 2 astfel nct 2 deneste o relatie de echivalenta pe ,
pentru care clasele de echivalenta coincid cu elementele partitiei considerate.
2. Fie o multime nevid
a. Pe P() = f j g se consider
a relatia
dat
a de dac
a si numai daca . S
a se arate c
a este o relatie de
ordine care nu este total
a dac
a are cel putin dou
a elemente.
26
STRUCTURI FUNDAMENTALE
ALE ANALIZEI MATEMATICE
"... ntre numere exist
a o astfel de perfectiune si armonie nct trebuie s
a
meditam zile si nopti la admirabila lor nchegare."
Simon Stvin
Asa cum nu poti face agronomie f

ar
a a cunoaste propriet
atile solului, nu poti
studia diferite clase de functii f
ar
a a aprofunda n prealabil structura multimilor
pe care aceste functii urmeaza sa e denite.
Solomon Marcus
S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina 221
MULTIMEA
NUMERELOR NATURALE N
MUL
TIMI FINITE S
I INFINITE
Axiomele lui Peano

Adunarea, nmultirea si relatia de ordine pe N
N este bine ordonat
a
Multimi nite si innite
Multimi num
arabile si nenum
arabile
Multimi cel mult num
arabile
"Dumnezeu a creat numerele naturale, restul este opera omului"

Leonard Kronecker
Create de intelectul uman pentru a numara obiectele din diferite colectii, numerele nu se refera la caracteristicile individuale ale obiectelor num
arate. Astfel,
num
arul 6 este o abstractie a tuturor colectiilor reale formate din 6 obiecte; el
nu depinde de nici o proprietate specica a acestor obiecte sau de simbolurile
27
folosite. Caracterul abstract al ideii de num

ar devine clar numai la un stadiu relativ avansat al dezvoltarii intelectuale. Pentru copii, numerele ramnn totdeauna
legate de obiecte palpabile, ca de pilda degete sau pietricele; n limbile diferitelor
triburi, numerele au nc
a un sens numeric concret, folosindu-se cuvinte diferite
pentru numararea obiectelor de diferite tipuri.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
S
tiintic
a, Bucuresti, 1969, pagina 17
Pornind de la proprietatile elementare ale numerelor naturale care ne sunt

cunoscute din experienta cotidiana, vom prezenta o axiomatizare a acestora
care sintetizeaza o experienta milenara.
Axiomele lui Peano
Se considera ca notiuni primare multimea N si o lege care asociaza oricarui
0
element 2 N un alt element 2 N numit succesorul lui .
Iat
a axiomele lui Peano:
AP1. Orice 2 N are un unic succesor (deci : N ! N dat
a de () =
0
este functie).
AP2. Exista un element din N, desemnat prin 1, care are proprietatea
0
ca 6= 1, pentru orice 2 N (deci 1 2
(N)).
0
0
AP3. Pentru orice 2 N, 6= , avem 6= (deci este
injectiva).
0
AP4. Dac
a N, 1 2 si ( 2 ) 2 ), atunci = N.
Din motive evidente, ultima axiom
a poart
a numele de axioma inductiei
matematice.
Consecinte imediate
0
1. Daca 2 N si = , atunci = .
0
2. Pentru orice 2 N, 6= .
0
3. Pentru orice 2 N f1g, exist

a 2 N, astfel nct = (i.e. orice
numar natural diferit de 1 are un predecesor).
Observatie. Daca este o proprietate a unui element oarecare a lui N,
care este adev
arat
a pentru 1 si care presupus
a adevarata pentru 2 N este
28
adev
arat
a si pentru , atunci este adevarata pentru orice 2 N. Astfel
putem vorbi despre demonstratie si denitie prin inductie matematica.
Adunarea pe N
Fiecarui cuplu ( ) de numere naturale i se asociaza numarul natural
desemnat prin + denit prin inductie matematica
dupa astfel:
0
+1=
si
+ = ( + ) .
Propriet
ati
1.
+ ( + ) = ( + ) + ,
pentru orice 2 N, i.e. adunarea pe N este asociativa.
2.
+ = + ,
pentru orice 2 N, i.e. adunarea pe N este comutativa.
3.
+ = + ) = ,
pentru orice 2 N.
4.
+ 6= ,
pentru orice 2 N.
nmultirea pe N
Fiecarui cuplu ( ) de numere naturale i se asociaza numarul natural
desemnat prin denit prin inductie matematic
a dupa astfel:
1 =
29
si
= + .
Propriet
ati
1.
= ,
pentru orice 2 N, i.e. nmultirea pe N este comutativ
a.
2.
( + ) = + ,
pentru orice 2 N, i.e. nmultirea pe N este distributiva fata de
adunarea pe N.
3.
( ) = ( ) ,
pentru orice 2 N, i.e. nmultirea pe N este asociativa.
4.
= ) = ,
pentru orice 2 N.
Relatia de ordine pe N
Teorem
a. Daca
2 N avem una si numai una dintre urmatoarele
situatii:
a) =
b) exista 2 N astfel nct = +
c) exist
a 2 N astfel nct = + .
Denitie. Spunem c
a 2 N este mai mic dect 2 N, fapt care va
notat prin
,
daca exista 2 N astfel nct
= + .
30
Observatie. Pe N putem introduce relatia data de echivalenta

, sau = .
Conform teoremei de mai sus, N, cu aceast
a relatie, devine o multime
total ordonata.
Propriet
ati.
1.
) + +
si
) ,
pentru orice 2 N.
2.
) + 1 ,
pentru orice 2 N.
3.
1 ,
pentru orice 2 N, i.e. 1 este prim element al lui N.
Rezultatul de mai jos, care arata ca multimea N este bine ordonata, se
va dovedi util n demonstratia Teoremei de existenta a partii ntregi (vezi
pagina 64).
Teorem
a. Pentru orice submultime nevid
a a lui N, exista 2 astfel
nct , pentru orice 2 (i.e. orice submultime nevid
a a lui N are
un prim element, ceea ce nseamna ca N este bine ordonata).
Demonstratie. Dac
a 1 2 , atunci demonstratia este ncheiat
a.
Dac
a12
, e
= f 2 N j pentru orice 2 g.
Evident 1 2 .
Exist
a 2 astfel nct + 1 2
c
aci altfel, conform cu AP 4, = N,
de unde, alegnd 2 ( este nevida), rezulta contradictia .
31
Cum + 1 2
, exista 2 astfel nct
+ 1.
(1)
Deoarece 2 , deducem ca , pentru orice 2 , deci

+ 1 ,
(*)
+ 1 .
(2)
pentru orice 2 .
n particular, avem
Din (1) si (2), deducem ca = + 1, deci, conform cu (),
,
pentru orice 2 .
Cum 2 , demonstratia este ncheiat
a.
Remarc
a. Alegerea propozitiilor investite cu statul de axiom
a nu este
unica. Spre exemplu se poate alege un sistem de axiome n care axioma inductiei sa e propozitie, dar n care Teorema de mai sus sa e axioma. Faptul
capital care trebuie retinut este c
a nu putem evita existenta unor propozitii
cu statul de axiom
a.
0
Remarc
a. 1 se noteaza
cu 2, 2 se noteaza cu 3, etc.
Not
a istoric
a. Giuseppe Peano (1858-1932) a studiat la Universitatea
din Torino, universitate la care va preda ncepnd cu 1880. A fost de asemenea profesor al Academiei Militare din Torino. A publicat (n latina) n 1889
celebrele axiome care-i poart
a numele. n 1890 a prezentat celebrul exemplu
de curb
a care umple un p
atrat (adic
a a prezentat un exemplu de functie
continu
a si surjectiv
a din [0 1] n p
atratul unitate - a se vedea exercitiul 7
de la pagina 483). n 1891 fondeaza "Revista di matematica".
Multimi nite si innite
Denitie. Un segment initial al lui N, determinat de 2 N, este o
submultime a lui N de forma f1 2 g.
Denitie. O multime se numeste nit
a daca este vida sau dac
a exista
o bijectie ntre ea si un segment initial al lui N.
32
n caz contrar multimea se numeste innit

a.
Multimi num
arabile si nenum
arabile; Multimi cel mult num
arabile
Denitie. O multime se numeste numarabila daca exist
a o bijectie
ntre ea si N.
Denitie. O multime se numeste cel mult numarabil
a daca este nita
sau num
arabil
a.
Propozitie. Orice submultime a unei multimi nite este nit
a. Orice
submultime a unei multimi numarabile este cel mult numarabil
a.
Teorem
a. Reuniunea unei familii nite de multimi nite este nita.
Reuniunea unei familii cel mult num
arabile de multimi cel mult numa
rabile
este cel mult numarabil
a.
Observatie. Vom admite, cu statutul de axioma, urmatoarea armatie:
Orice multime innita contine o submultime numarabila.
Exercitii
1. Sa se arate ca daca si sunt multimi numarabile, atunci
este num
arabil
a.
2. Fie o multime nit
a si : ! . S
a se arate c
a este injectiv
a
dac
a si numai dac
a este surjectiv
a dac
a si numai daca este bijectiv
a.
3. Multimea N este innita.
33
MUL
TIMEA NUMERELOR NTREGI Z
Z ca o multime factor a lui N N

generat
a de o anumit
a relatie de echivalent
a
Adunarea si nmultirea pe Z
Relatia de ordine n Z
Scufundarea lui N n Z
n scopul model
arii situatiilor n care ne vedem nevoiti s
a lucr
am cu temperaturi inferioare celei la care ngheata apa, cu altitudini situate sub nivelului marii sau cu evenimente anterioare nasterii lui Christos, se introduce o
noua multime de numere, numita multimea numerelor ntregi, multime care
posed
a o "copie" a multimii numerelor naturale.
Constructia lui Z
Faptul c
a o ecuatie precum + 3 = 2 nu are solutii n N (fapt care se
constata imediat scriind ecuatia sub forma 2 + + 1 = 2) ne determin
a s
a
ncercam "largirea" multimii N astfel nct sa putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea largita. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul + = . Vom obtine astfel multimea
numerelor ntregi, notat
a cu Z.
Iata cum se face acest lucru:
Denitie. Pe multimea N N denim urm
atoarea relatie binar
a:
0
( ) ( ) , + = + .
Observatie. Denitia relatiei binare de mai sus, care se dovedeste a
o relatie de echivalenta, este naturala deoarece "ecuatiile + = si
0
0
0
0
+ = au aceeasi solutie dac
a si numai dac
a + = + ".
Denitie. Denim pe N N dou
a operatii, anume:
- o adunare prin
0
( ) + ( ) = ( + + )
34
- o nmultire prin
0
( ) ( ) = ( + + ).
Observatie. Denitiile adun
arii si nmultirii de mai sus sunt naturale
daca gndim pe ( ) ca "solutie a ecuatiei + = " deoarece un "calcul"
0
0
0
0
simplu arata ca din + = si + = rezulta + + + = +
0
0
0
0
si + + = + .
Aceste operatii pe N N sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiva fata de adunare.
Denitie. Denim pe N N dou
a operatii, anume:
- o adunare prin
^
( ) + ( ) = ( + + ),
i.e.
( ) + ( ) = ( ) + ( )
- o nmultire prin
^
( ) ( ) = ( + + ),
i.e.
^
( ) ( ) = ( ) ( ).
Observatie. Denitiile aduna
rii si nmultirii pe N N sunt corecte,
adica nu depind de reprezentantii alesi.
Denitie. Multimea N N nzestrata cu adunarea si nmultirea se
desemneaz
a prin Z, iar elementele sale se numesc numere ntregi.
Observatie. Asadar un num
ar ntreg este o clas
a de echivalenta.
Despre adunarea si nmultirea pe Z
Se constat
a cu usurinta c
a adunarea n Z este asociativ
a si comutativ
a.
35
(1 1) = 0 este element neutru la adunare, i.e.

+ 0 = 0 + = ,
pentru orice 2 Z.
Pentru 2 Z cu reprezentantul ( ) denim = ( ); atunci

+ () = () + = 0,
pentru orice 2 Z, deci este opusul lui relativ la adunarea n Z.
Prin urmare (Z +) este grup abelian.
Se constata cu usurint
a ca nmultirea n Z este asociativa, comutativa si
distributiv
a fata de adunarea n Z.
^
(2 1) = 1 este element neutru la nmultire, i.e.

1 = 1 = ,
pentru orice 2 Z.
Propriet
ati.
1.
0 = 0,
pentru orice 2 Z.
2.
() = ,
pentru orice 2 Z.
3.
()() = ,
pentru orice 2 Z.
4.
pentru orice 2 Z.
5.
= 0 ) = 0 sau = 0,
= si 6= 0 ) = ,
pentru orice 2 Z.
6.
pentru orice 2 Z.
+ = + ) = ,
36
Observatie. (Z + ) este domeniu de integritate.

Relatia de ordine pe Z
Sa observam ca elementele lui Z diferite de 0 sunt multimile de forma
f( + ) j 2 Ng sau f( + ) j 2 Ng, unde 2 N.
^
Denitie. Spunem c
a = ( ) 2 Z este pozitiv daca , adic
a daca
exist
a 2 N astfel nct = f( + ) j 2 Ng.
^
Spunem ca
= ( ) 2 Z este negativ daca , adica daca exista
2 N astfel nct = f( + ) j 2 Ng.
Observatie.
1. Orice numar ntreg este e 0, e pozitiv, e negativ.
2. Suma si produsul a doua numere ntregi pozitive sunt pozitive.
Denitie. Spunem ca numa
rul ntreg este mai mic dect numarul
ntreg si not
am aceast
a situatie prin dac
a exist
a un num
arul ntreg
pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binar
a pe Z data de , sau = ,
este o relatie de ordine total
a.
Propriet
ati. Pentru orice 2 Z, avem:
1. 0 daca si numai dac
a este pozitiv
a este negativ
3. daca si numai daca + +
4. si 0 )
5. si 0 ) .
37
Scufundarea lui N n Z
Sa observam ca aplicatia : N ! Z data de
^
() = (1 + 1),
pentru orice 2 N, are proprietatile:
( + ) = () + ()
() = () ()
) () (),
pentru orice 2 N.
Prin urmare este injectiv
a si ca atare putem identica 2 N cu () 2
Z, deci este o scufundare a lui N n Z.
Observatie. n Z, ecuatia considerata la nceputul acestei sectiuni,
anume + 3 = 2 are solutia 1.
Propozitie. Z este numarabil
a.
Demonstratie. Totul decurge din egalitatea
Z = fj2 Ng [ f0g [ N.
Exercitiu. S
a se arate c
a functia : Z ! N dat
a de
() = f
2
1 2
este bijectiva.
38
dac
a0
,
dac
a0
MUL
TIMEA NUMERELOR RA
TIONALE Q
Q ca o multime factor a lui Z Z

generat
a de o anumit
a relatie de echivalent
a
Adunarea si nmultirea pe Q
(Q + ) este corp comutativ
Relatia de ordine pe Q
Scufundarea lui Z n Q
Relatia de ordine pe Q nu este complet
a
Q este num
arabil
a
ntregii au aparut ca abstractii n procesul numararii unor colectii nite de
obiecte. nsa n viata de toate zilele trebuie nu numai sa numaram obiecte individuale, dar s
a si m
asur
am cantit
ati, ca de pild
a lungimea, aria, greutatea si timpul.
Daca vrem s
a oper
am cu usurinta cu rezultatele m
asur
atorilor acestor cantit
ati,
care admit subdivizari orict de ne, este necesar sa extindem limitele aritmeticii
dincolo de ntregi.
Ce este matematica?
R. Courant si H. Robbins, Editura S
tiintica, Bucuresti, 1969, pagina 68
Constructia lui Q
Faptul ca o ecuatie precum 2 = 3 nu are solutii n Z ne determina sa
ncercam "l
argirea" multimii Z astfel nct s
a putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea l
argit
a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul = , unde 2 Z, iar 2 Z f0g.
Vom obtine astfel multimea numerelor rationale, notata cu Q.
Iata cum se face acest lucru:
Fie Z = Z f0g.
Denitie. Pe multimea Z Z denim urma
toarea relatie binara:
0
( ) ( ) , = .
39
Observatie. Denitia relatiei binare de mai sus, care se dovedeste a o

0
0
relatie de echivalenta, este naturala deoarece "ecuatiile = si =
0
0
au aceeasi solutie daca si numai daca = ".
n conformitate cu traditia vom nota perechea ( ) 2 Z Z cu .
Deci
daca si numai = .
Denitie. Denim pe Z Z doua operatii, anume:

- o adunare prin
0
0
0

+
+ =
0
0
- o nmultire prin
0
0

= 0.
0
Observatie. Denitiile adun

arii si nmultirii de mai sus sunt naturale
daca gndim pe ca "solutie a ecuatiei = " deoarece un "calcul"
0
0
0
0
0
simplu arat
a c
a din = si = rezult
a ( + ) = + si
0
0
= .
Aceste operatii pe ZZ sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiva fata de adunare.
Denitie. Denim pe Z Z doua operatii, anume:
- o adunare prin
^

+
+ 0 =
,

0
i.e.

+ 0 = + 0

- o nmultire prin
^
0 = 0,

i.e.
^

0 = 0.

40
Observatie. Denitiile adunarii si nmultirii pe Z Z sunt corecte,

adica nu depind de reprezentantii alesi.
Denitie. Multimea Z Z nzestrata cu adunarea si nmultirea se
desemneaz
a prin Q, iar elementele sale se numesc numere rationale.
Observatie. Asadar un numa
r rational este o clasa de echivalenta.
Despre adunarea si nmultirea pe Q
Se constat
a cu usurinta ca adunarea n Q este asociativ
a si comutativ
a.
^
0
=
1
0 este element neutru la adunare, i.e.

+ 0 = 0 + = ,
pentru orice 2 Q.
Pentru 2 Q cu reprezentantul
denim = ; atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice 2 Q, deci este opusul lui relativ la adunarea n Q.
Prin urmare (Q +) este grup abelian.
Se constata cu usurinta ca nmultirea n Q este asociativa, comutativa si
distributiv
a fata de adunarea n Q.
^
1
=
1
1 este element neutru la nmultire, i.e.

1 = 1 = ,
pentru orice 2 Q.
Pentru 2 Q f0g, cu reprezentantul , denim 1 = 2 Q; se constata

ca 1 = 1 = 1, pentru orice 2 Q f0g, deci 1 este inversul lui
relativ la nmultirea n Q.
Din cele de mai sus decurge urmatoarea:
Observatie. (Q + ) este corp comutativ.
41
Relatia de ordine pe Q
Denitie. Spunem ca un numar rational =
daca 0 ( 0).
2 Q este pozitiv (negativ)
Observatie.
1. Denitia de mai sus este corect
a, adica nu depinde de reprezentantul
ales.
2. Orice numar rational este e 0, e pozitiv, e negativ.
Denitie. Spunem ca numarul rational este mai mic dect numarul
rational , si not
am aceast
a situatie prin , dac
a exist
a un num
ar
rational pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binara pe Q data de , sau =
a.
Propriet
ati. Pentru orice 2 Q, avem:
a este pozitiv;
a este negativ;
3. daca si numai daca + + ;
4. 0 si 0 implica 0;
5. si 0 ) ;
6. si 0 ) ;
7. daca , atunci multimea f 2 Q j g este innit
a;
8. ecuatia 2 = 2 nu are solutii n Q;
9. exista 2 N astfel nct .
Scufundarea lui Z n Q
Sa observam ca aplicatia : Z ! Q dat
a de
^
() = ,
1
pentru orice 2 Z, are propriet
atile:
( + ) = () + ()
() = () ()
42
) () (),
pentru orice 2 Z.
Prin urmare este injectiva si ca atare putem identica 2 Z cu () 2
Q, deci este o scufundare a lui Z n Q.
Observatie. n Q, ecuatia considerata la nceputul acestei sectiuni,
anume 2 = 3 are solutia 32 .
Relatia de ordine pe Q nu este complet
a
Teorem
a. Nu orice submultime nevid
a majorat
a a lui Q are margine
superioara (i.e. relatia de ordine pe Q nu este completa).
Demonstratie. Fie
= f 2 Q j 6= 0 0 2 2g.
Deoarece 1 2 , deducem ca 6= ?.
Evident 2 este un majorant al lui .
Nu exista 2 Q astfel nct = sup .
ntr-adev
ar, dac
a presupunem contrariul, sa observ
am c
a 1.
Ne putem plasa n una si numai una dintre urm
atoarele dou
a situatii:
2
A. 2
B. 2 2.
Daca ne situam n situatia A, consideram
=
2 2
2 Q.
2( + 1)2
Vom arata ca + 2 , de unde, deoarece este majorant al lui ,

obtinem + , inegalitate care conduce la contradictia 0.
R
amne sa arat
am c
a + 2 , i.e.
( + )2 2.
n acest scop, sa observam ca
( + 1)2 =
deci
2 2
1,
2
1
1.
( + 1)2
43
Atunci
( + )2 = 2 + 2 + 2 2 + 2 +
2 + 2
+ 2 + + = + ( + 1) =
2.
2
Dac
a ne situ
am n situatia B, consider
am
2
2 2
2 Q.
2( + 1)2
Vom arata ca este majorant al lui , deci , inegalitate care

conduce la contradictia 0.
R
amne sa arat
am c
a
,
pentru orice 2 .
Cum
2 2,
pentru orice 2 , este sucient s
a ar
at
am c
a
2 ( )2 .
S
a observ
am c
a
1,
fapt echivalent cu
0 ( + 2)2.
Atunci
( )2 = 2 2 + 2 2 2 2
2 2 2 2 2 = 2 ( + 1)2 =
2 + 2
2.
2
n acest mod demonstratia este ncheiata.
=
Q este num
arabil
a
Propozitie. Q este numarabila.
44
Demonstratie. Deoarece
Q=
2N[f0g
unde
0 = f0g
si
1 1 2
2 3 3
= f g,

deducem ca Q este cel mult numarabila.
Cum Q este innita, deducem ca Q este numarabila.
45
MUL
TIMEA NUMERELOR REALE R
T
aietur
a n Q
T
aietur
a n Q de prima si de a doua spet
a
R ca multime factor a multimii tuturor t
aieturilor n Q
Adunarea pe R
Relatia de ordine pe R
nmultirea pe R
(R + ) este corp comutativ
Scufundarea lui Q n R
Relatia de ordine pe R este complet
a
Consideratiile care constituie obiectul acestei mici scrieri dateaza din toamna
anului 1858. M
a g
aseam pe atunci, ca profesor la Politehnica confederat
a de la
Zrich, pentru prima oara n situatia de a trebui sa expun elementele calculului
diferential si am simtit cu aceasta ocazie, mai acut ca oricnd, lipsa unei baze
stiintice a aritmeticii. Pentru conceptul de apropiere a unei m
arimi variabile de
o valoare limit
a xa si ndeosebi pentru demonstarea propozitiei c
a orice marime
care creste constant, dar nu peste orice limita, trebuie desigur s
a se apropie de
o valoare limita, am recurs la evidente geometrice. S
i ast
azi socotesc aceast
a
folosire a intuitiei geometrice n primul stadiu al predarii calculului diferential
ca extraordinar de util
a, ba chiar indispensabil
a, din punct de vedere didactic,
cnd vrem sa nu pierdem prea mult timp. Dar nimeni nu va t
ag
adui c
a acest
fel de introducere n calculul diferential nu poate revendica o valoare stiintic
a.
Pe atunci, pentru mine acest sentiment de nesatisfactie a fost asa de puternic
nct am luat hotarrea ferma sa reectez tot timpul, pna cnd voi gasit o
fundamentare pur aritmetic
a si total riguroasa a principiilor analizei innitezimale.
Se spune asa de des c
a obiectul calculului diferential ar m
arimile continue si
totusi nic
aieri nu se d
a o explicatie a acestei continuitati si chiar cele mai riguroase
expuneri ale calculului diferential nu-si bazeaza demonstratiile pe continuitate, ci
ele apeleaza sau la reprezentari geometrice mai mult sau mai putin constiente, sau
la reprezentari provocate de geometrie, sau aceste expuneri se sprijina pe propozitii
care nu sunt demonstrate niciodat
a pur aritmetic. Din aceast
a categorie face parte,
de pild
a, propozitia mentionata mai sus, si o cercetare mai precis
a m-a convins
c
a aceasta propozitie, sau chiar oricare propozitie echivalent
a, poate privit
a
46
oarecum ca un fundament sucient pentru analiza innitezimal

a. Este numai
vorba s
a se descopere adev
arata sa origine n elementele aritmeticii, si astfel s
a se
obtina, n acelasi timp, o denitie reala a naturii continuitatii. Acest lucru mi-a
reusit la 24 noiembrie 1858.
Fundamentele Matematicii, Oskar Becker, Editura S
tiintica, Bucuresti, 1968,
paginile 253-254.
Este deci evident acum c
a, daca am r
amne numai la numere rationale, multe
ntreb
ari ar ramne f
ar
a r
aspuns, ind nevoiti s
a introducem interdictii dintre cele
mai severe pentru ca nu cumva operatiile considerate sa ne scoata din multimea Q.
Nu ar o strategie potrivita. Numai c
a de la ntelegerea inevitabilit
atii consider
arii
numerelor rationale pn
a la g
asirea pentru aceste numere a unui statut acceptabil
din punct de vedere matematic este o cale lung
a. I-a trebuit omenirii peste dou
a
mii de ani pentru a o putea parcurge. Abia n secolul al XIX-lea s-au cristalizat
modalitati de denire a conceptului de numar real, n asa fel nct el sa includa,
printr-un procedeu uniform, att numerele rationale ct si numerele irationale.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina
227
Constructia lui R
Faptul c
a o ecuatie precum 2 = 2 nu are solutii n Q ne determin
a s
a
ncercam "largirea" multimii Q astfel nct sa putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea largita. Vom obtine astfel multimea numerelor reale, notata
cu R.
Denitie. Un cuplu ( ) de multimi disjuncte de numere rationale cu
propriet
atile:
0
0
0
1. pentru orice 2 si orice 2 Q astfel nct , avem 2 ;
0
0
0
2. pentru orice 2 si orice 2 Q astfel nct , avem 2 ;
3. pentru orice 2 Q, 0, exist
a 2 si 2 astfel nct ,
se numeste ta
ietur
a
(n
Q).
se numeste prima clas

a a t
aieturii, iar se numeste a doua clas
aa
taieturii.
Daca este o taietura, atunci notam prima clasa a sa prin , iar pe cea
de-a doua prin .
Un numar rational se zice clasat n raport cu taietura daca 2
sau 2 .
47
Aceasta notiune, n esenta sa, a fost introdusa de Dedekind, n 1872,

ntr-un articol intitulat "Stetigkeit und irrazionale Zahlen".
Not
a istoric
a. Richard Dedekind s-a nascut n 1831 la Braunschweig,
Germania. A frecventat scoala Martino-Catharineum din Brunswick unde,
pentru nceput, acord
a o atentie sporit
a zicii si chimiei. Ulterior atentia sa
se ndreapt
a c
atre matematic
a. n 1850 se nscrie la Universitatea din Gttingen, avnd o solida pregatire matematica dobndita n timpul frecventarii,
ncepnd cu anul 1848, a colegiului Carolinum. La Gttingen i are ca profesori pe Gauss, Dirichlet si pe Weber. n 1852 obtine de la aceasta universitate
un doctorat, sub directia lui Gauss. n 1855 devine titularul catedrei ramase
libere prin moartea lui Gauss. Din 1858 se muta la Politehnica din Zrich.
Aici, prednd pentru prima data un curs de calcul diferential si integral, este
condus la constructia numerelor reale prin taieturi. Din 1860 devine profesor la Politehnica din Brunswick, de unde se si pensioneaza n 1894. El
a introdus notiunea de ideal, notiune care este de o importanta capital
a n
algebr
a. Pe lng
a conceptele introduse si rezultatele obtinute, Dedekind a
marcat matematica prin abilitatea sa de a-si exprima extrem de clar ideile,
fapt care a introdus un nou stil n matematica, stil care a avut o inuenta
majora asupra generatiilor urmatoare de matematicieni. A fost membru al
Academiei din Gttingen (din 1862), al celei din Berlin (din 1880), al celei
din Roma, precum si al Academiei de S
tiinte din Paris (din 1900). A murit
n 1916.
Dedekind ramne n istoria matematicii prin cel putin doua contributii
esentiale, anume prin denirea numerelor irationale cu ajutorul taieturilor si
prin introducerea notiunii de ideal.
Lema de mai jos, care furnizeaz
a conditii suciente pentru existenta unei
t
aieturi, se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la pagina 58.
Lem
a. Fie Q astfel nct \ = ;, 6= ; si [ = Q.
Daca sunt vericate conditiile 1 si 2 din denitia taieturii, atunci ( )
este o t
aietura.
Propriet
ati. Fie o taietura.
1. Dac
a 2 si 2 , atunci .
2. Exista cel mult un numar rational neclasat n raport cu .
3. Dac
a 2 Q nu este clasat n raport cu , atunci
= f 2 Q j g
48
si
= f 2 Q j g.
4. Dac
a toate numerele rationale sunt clasate n raport cu , atunci ne
situ
am n unul si numai unul dintre cazurile urm
atoare:
a) are un cel mai mare element & nu are un cel mai mic element;
b) nu are un cel mai mare element & are un cel mai mic element;
c) nu are un cel mai mare element & nu are un cel mai mic element.
Denitie. O t
aietura n raport cu care toate numerele rationale sunt
clasate si astfel nct nu are un cel mai mare element si nu are un cel
mai mic element, se numeste taietura de speta a doua.
O t
aietur
a n Q care nu este de speta a doua, se numeste t
aietur
a de
prima speta.
Exemple:
1. ( ), unde
= f 2 Q j 0g [ f 2 Q j 0 si 2 2g
si
= f 2 Q j 2 2 g,
este o taietura de speta a doua.
2. Pentru 2 Q, cuplurile
(f 2 Q j g f 2 Q j g),
(f 2 Q j g f 2 Q j g)
si
(f 2 Q j g f 2 Q j g)
sunt taieturi de prima speta, numite taieturile determinate de .
Vom nota oricare dintre aceste trei taieturi cu ().
0
Propozitie. Dac
a 2 Q si 6= , atunci () 6= ( ).
Propozitie. Orice taietura de prima speta este o taietura determinata
de un num
ar rational.
49
Propozitie. Fie 2 Q si o taietur

a n Q. Dac
a pentru orice 2
si orice 2 , avem , atunci este una dintre taieturile
determinate de .
Notatie. Prin vom desemna multimea taieturilor n Q.
Observatie. Relatia binara pe data
de:
daca ( = atunci cnd si sunt de speta a doua) sau ( si sunt

determinate de acelasi num
ar rational atunci cnd si sunt de prima speta)
este o relatie de echivalenta.
Notatie. Multimea se va nota cu R, iar elementele sale se numesc
numere reale.
^
Observatie. Pentru 2 Q, nota

m cu clasa de echivalenta a unei
t
aieturi n Q determinate de .
^
Evident, = dac
a si numai dac
a = , unde 2 Q.
Adunarea pe R
Denitie. Pe denim o adunare astfel:
daca 2 , atunci
+ = (+ +),
unde
+ = f + j 2 si 2 g
si
+ = f + j 2 si 2 g.
Se constat
a ca + 2 .
Observatie. Daca 2 , atunci (f j 2 g f j 2 g) este o
t
aietur
a notat
a cu .
Daca este determinat
a de 2 Q, atunci este determinata de .
50
Propozitie. Dac
a 2 sunt determinate de , respectiv , atunci
0
0
+ este determinat
a de + .
Propozitie. Fie
= (f 2 Q j g f 2 Q j g),
0
= (f 2 Q j g f 2 Q j g)
si
00
= (f 2 Q j g f 2 Q j g)
cele trei taieturi n Q determinate de 2 Q, iar o taietura n Q de speta

a doua.
Atunci
0
00
+ = + = + .
Denitie. Denim adunarea pe R prin:
^
+ = + ,
unde 2 .
Observatie. Ultimele doua propozitii arata ca adunarea pe R este bine
denita. Evident ea este asociativa
si comutativa
.
Propozitie. Daca 0 este clasa de echivalenta a unei taieturi n Q determinate de 0 2 Q, atunci
+ 0 = 0 + = ,
pentru orice 2 R.
^
Propozitie. Dac
a = , unde 2 , notam = .
Atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice 2 R.
Observatie. Pe R se poate deni operatia de scadere astfel:
= + (),
51
pentru orice 2 R.
Observatie. (R +) este grup abelian.
Denitie. O t
aietur
a n Q se numeste pozitiva (negativ
a) atunci cnd n
prima clasa (n a doua clasa
)
a
sa
se
a
a
un
num
a
r
ra
t
ional
pozitiv (negativ).
Notatie. Vom nota cu + multimea t

aieturilor pozitive.
Propozitie. O t
aietura n Q este e pozitiva, e negativa, e determinata de 0.
Propozitie. Daca este una dintre t
aieturile determinate de 2 Q,
atunci este pozitiv
a (negativ
a) dac
a si numai dac
a 0 ( 0).
Propozitie. Suma a dou
a t
aieturi pozitive (negative) este o t
aietur
a
pozitiv
a (negativa).
Denitie. Un numar real se numeste pozitiv (negativ) atunci cnd are
ca reprezentant o taietura pozitiva (negativa).
Observatie
1. Denitia de mai sus este corect
a (adica nu depinde de reprezentantul
ales).
2. Suma a doua numere reale pozitive (negative) este un num
ar real
pozitiv (negativ).
Denitie. Denim pe R urm
atoarea relatie binar
a: pentru 2 R,
spunem ca daca exista 2 R, pozitiv, astfel nct + = .
Relatie binar
a pe R dat
a de: daca sau = se dovedeste
a o relatie de ordine total
a pe R.
Notatie. Pentru 2 R, astfel nct , vom folosi urmatoarele
notatii:
( 1) = f 2 R j g,
[ 1) = f 2 R j g,
52
(1 ) = f 2 R j g,
(1 ] = f 2 R j g,
[ ] = f 2 R j g,
[ ) = f 2 R j g,
( ] = f 2 R j g
si
( ) = f 2 R j g.
Propriet
ati.
1.
dac
a si numai daca + + ,
pentru orice 2 R.
0
2. Dac
a 2 Q astfel nct , atunci .
^
3. Fie = 2 R, unde 2 ; atunci:
^
a) 2 )
^
b) 2 ) .
4. Pentru orice 2 R, astfel nct , exista 2 Q astfel nct
^
.
^
5. Fie 2 astfel nct si ; atunci = .

^
6. Fie = 2 R, unde 2 si 2 R; atunci:
^
a) dac
a , pentru orice 2 , atunci ;
^
b) daca , pentru orice 2 , atunci .

Proprietatile 3 si 4 se vor utiliza n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 57.
nmultirea pe R
Denitie. Pe + denim o nmultire astfel:
dac
a 2 + , atunci
= ( ),
53
unde
= f 2 Q j 0g [ f j 2 , 0 si 2 0g
si
= f j 2 si 2 g.
Se constat
a ca 2 .
Observatie. Se constata ca
este pozitiva si ca nmultirea n + este
asociativ
a si comutativ
a.
Observatie. Pentru 2 + , denim taietura, notat
a 1, dat
a de
(1 1 ), unde
1 = f 2 Q j 0g [ f
si
1
j 2 g
1
1 = f j 2 si 0g.
Evident 1 2 + .
Propriet
ati.
1. Daca 2 + , atunci 1 = (1).
2. Daca 2 + , atunci ( + ) = + .
00
0
3. Dac
a , si sunt cele trei taieturi determinate de 2 Q, 0, iar
00
0
este o ta
ietura de speta a doua, atunci = = este o taietura
de speta a doua.
0
0
0
0
4. Daca 2 Q, 0, atunci () ( ) = ( ).
Denitie. Denim nmultirea n R astfel:
^
,
0
(),
0 0
= f () ,
0 0 ,
() (),
0 0
0,
= 0 sau = 0
^
unde = si = , 2 .
54
Observatie.
1. Denitia de mai sus este corecta.
2. Pentru orice 2 R, avem: = 0 daca si numai daca = 0 sau
= 0.
3. Regula semnelor:
= () ()
si
() = () = ,
pentru orice 2 R.
4. nmultirea n R este asociativa, comutativa si distributiva fata de
adunarea n R.
Propriet
ati.
1.
1 = ,
pentru orice 2 R.
2. Pentru orice 2 R f0g, exist
a
2 R, astfel nct
^
1
= 1.
Asadar (R f0g ) este grup comutativ.

3.
( + ) = + ,
pentru orice 2 R.
4. Pentru orice 2 R, avem:
0 ) 0.
Prin urmare, pentru orice 2 R si pentru orice 2 R, 0, avem
) .
Observatie. Pe R se poate deni operatia de mpartire astfel:

1
= ,
55
pentru orice 2 R, 6= 0.
Remarc
a. (R + ) este corp comutativ.
Scufundarea lui Q n R
Sa observam ca aplicatia : Q ! R data de
^
() = ,
pentru orice 2 Q, are proprietatile:
0
( + ) = () + ( ),
0
( ) = () ( ),
0
) () ( ),
pentru orice 2 Q.
Prin urmare este injectiva si ca atare putem identica 2 Q cu () 2
R, deci este o scufundare a lui Q n R.
Denitie. Elementele multimii R (Q) se numesc numere irationale.
Relatia de ordine pe R este complet
a
Teorema de mai jos marcheaza una dintre deosebirile esentiale dintre Q si
R. Ea este echivalenta cu Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
(vezi pagina 69) si cu Criteriul lui Cauchy (vezi pagina 140).
Aceste trei fapte echivalente constituie o tras
atura denitorie a lui R care
explic
a de ce se "face" Analiz
a Matematica pe R si nu pe Q.
Teorem
a. Orice submultime nevida majorata a lui R are margine superioara (i.e. relatia de ordine pe R este complet
a).
Demonstratie. Fie o submultime nevida majorata a lui R.
Prin urmare, exista 2 Q astfel nct
,
pentru orice 2 .
56
Fie
= f 2 Q j exista 2 astfel nct g

si
= f 2 Q j , pentru orice 2 g.
S
a observ
am c
a 6= ?, 6= ? (deoarece 2 ), \ = ?, [ = Q
si ca sunt vericate primele dou
a propriet
ati din denitia t
aieturii.
Atunci, conform lemei de la pagina 50, ( ) este o taietura pe care o
vom nota cu .
^
Fie = .
Vom ar
ata c
a este marginea superioar
a a lui .
ntr-adev
ar, este majorant al lui , deoarece, n caz contrar, exist
a
2 astfel nct . Atunci, conform proprietatii 4, de la pagina 55,
^
exista 2 Q astfel nct = , deci 2 si drept urmare, avnd n
vedere proprietatea 3 a) de la aceeasi pagin
a 55, obtinem contradictia .
De asemenea este cel mai mic majorant al lui .
ntr-adev
ar, dac
a presupunem c
a exist
a 1 majorant al lui , astfel nct
1 , alegem 2 Q astfel nct 1 . Atunci 2 (deoarece
1 , pentru orice 2 ), de unde contradictia .
57
COMPLEMENTE PRIVIND SISTEMUL NUMERELOR

REALE
Privire abstract
a asupra sistemului numerelor reale
R este un corp arhimedeean
Functia parte ntreag
a
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
R nu este cel mult num
arabil
a
Functiile modul, exponential
a, putere si logaritmic
a.
Privire abstract
a asupra sistemului numerelor reale
Vom prezenta denitia "abstracta" a multimii numerelor reale, adica vom
pune n evidenta lista proprietatilor denitorii ale lui R.
Denitie. O multime nevid
a R pe care sunt denite dou
a operatii interne, + (adunarea) si (nmultirea), precum si o relatie de ordine , se
numeste o multime a numerelor reale daca:
a) (R + ) este corp comutativ;
b) este compatibila cu structura de corp, i.e.
bi) pentru orice 2 R astfel nct 0 si , rezulta
++
si
;
bii) pentru orice 2 R avem 0 sau 0;
c) pentru orice submultime a lui R care este nevida si marginita superior, exista sup .
Observatie. n conditiile denitiei de mai sus, relatia de ordine este
total
a.
n capitolul precend am construit un model pentru multimea numerelor
reale (anume modelul lui Dedekind). Deoarece exista si alte modele pentru
58
R (vezi [2], paginile 39-52, unde este prezentat modelul lui Cauchy, si [1],
paginile 32-35, precum si modelul zecimal al lui Weierstarss, vezi [6], pagina
48), se pune problema unicitatii sistemului numerelor reale. Aceasta problem
a este rezolvat
a (vezi [5], paginile 86-88, precum si [1], paginile 2728 )
de urmatoarea
00
Teorem
a. Daca (R + ) si (R + ) satisfac conditiile denitiei
00
0
de mai sus, atunci exista o functie surjectiva : R ! R astfel nct:
i)
( + ) = () + (),
0
pentru orice 2 R ;
ii)
0
pentru orice 2 R ;
iii)
0
( ) = () (),
) () (),
pentru orice 2 R .
Mai mult, avem:
0
iv) pentru orice submultime a lui R care este nevid
a si m
arginit
a
superior, () este nevida
s
i
m
a
rginit
a
superior
s
sup () = (sup ).
Observatie. Prin urmare, din punct de vedere abstract, exista o unica
multime de numere reale. Orice obiect care se ncadreaza n denitia de mai
sus se va numi multimea numerelor reale si se va nota cu R.
R este un corp arhimedeean
Urmatorul rezultat pune n evidenta o proprietate esentiala a sistemului
numerelor reale, anume aceea care arma ca orice num
ar real strict pozitiv
adunat cu el nsusi de un num
ar sucient de ori se va pozitiona la dreapta
oric
arui alt num
ar real. El se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi pagina 66).
Teorem
a. Pentru orice 2 R, 0, exist
a 2 N astfel nct
,
59
i.e. R este un corp arhimedeean

Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista 2 R,
0 astfel nct
,
pentru orice 2 N.
Atunci multimea de numere reale
= f j 2 Ng
este nevid
a si majorat
a, deci, exist
a
= sup .
Prin urmare, pentru orice 2 N, avem
+ = ( + 1) ,
deci
,
de unde
,
i.e. contradictia
0.
Observatie. Teorema anterioara arata c
a pentru orice numar real
exist
a un numar natural mai mare dect el. Prin urmare N este nemarginita
superior.
Exercitii
1. Sa se arate ca pentru 2 [0 1), urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) = 0;
ii) 1 , pentru orice 2 N;
iii) , pentru orice 0.
2. Sa se arate ca inf 1 = 0.
2N
Not
a istoric
a. Arhimede (287-212 .C.) a fost unul dintre fondatorii
metodei stiintice; a fost numit cel mai luminat cap al antichitatii. Arhimede
60
a studiat, la Alexandria, cu succesorii lui Euclid. A fost prieten cu regele Hieron al doilea al Siracusei. Arhimede a inventat multe dispozitive folosite
n lupte, n special n razboaiele de aparare duse de Siracusa mpotriva romanilor condusi de Marcellus. El a perfectat o metod
a de integrare, care i-a
permis s
a calculeze arii, volume si suprafete. A obtinut o aproximare foarte
bun
a a lui . A descoperit celebrul principiu care descrie comportamentul
unui corp scufundat ntr-un lichid. A fost omort de catre un soldat roman
n timpul capturarii Siracusei de catre romani n al doilea razboi punic.
Functia parte ntreag
a
Pentru = 1, obtinem, utiliznd teorema de mai sus, ca pentru orice
2 R, 1, exist
a 2 N astfel nct
.
Prin urmare multimea
= f 2 N j g
este nevid
a.
Deoarece N este bine ordonata (vezi teorema de la pagina 33), putem
considera 0 primul element al lui .
Evident
0 2.
Atunci
0 1 2
,
caci altminteri, cum 0 1 2 N, obtinem contradictia
0 0 1.
Deci
0 1 0 .
Prin urmare, cu notatia 0 1 = , am aratat ca pentru orice 2 R,

1, exista 2 N astfel nct
+ 1.
61
Lucrnd cu n loc de , se deduce ca pentru orice 2 R, 1,

exista 2 Z astfel nct
+ 1.
Este evident c
a pentru 2 (1 1), exist
a 2 Z astfel nct
+ 1,
anume = 1, daca 2 (1 0) si = 0, daca 2 [0 1).
Prin urmare, pentru orice 2 R, exist
a 2 Z astfel nct
+ 1.
Mai mult, este unic.
ntr-adevar, daca exista 2 Z, 6= , astfel nct + 1 si
+ 1, atunci putem presupune, fara a restrnge generalitatea, ca
si obtinem contradictia + 1 .
Am obtinut asadar urm
atoarea:
Teorem
a (de existent
a a p
artii ntregi). Pentru orice 2 R, exista
un unic 2 Z astfel nct
+ 1.
Numarul se numeste partea ntreaga a lui si se noteaza prin [], iar
[] se noteaz
a cu fg si se numeste partea fractionar
a a lui .
Observatie. Este valabila
urma
toarea varianta (multiplicativa
) a teoremei care arma proprietatea lui R de a corp arhimedeean (vezi [4], paginile
10-11).
Teorem
a. Fie 2 R, 0, 6= 1. Atunci, pentru orice 2 R, 0
exist
a 2 Z astfel nct
+1 .
Exercitiu. Pentru orice 2 [0 1) exista un unic sir de cifre 2
f0 1 9g astfel nct o innitate dintre ele sunt diferite de 9 si
= sup
,
10
2N
=1
62
fapt care va marcat prin scrierea

= 0 1 2 .
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Teorema de densitate a lui Q si R Q n R
i) ntre doua
numere reale diferite exista o innitate de numere rationale.
ii) Suma dintre un numar rational si un numa
r irational este un numar
irational.
iii) ntre doua numere reale diferite exista o innitate de numere irationale.
Demonstratie.
i) A se vedea Proprietatea 4 de la pagina 55.
ii) Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista 2 Q si 2 R Q
astfel nct
= + 2 Q.
Atunci obtinem contradictia
= 2 Q.
iii) Fie 2 R, si 2 R Q.
Atunci, conform i), exista o innitate de numere rationale astfel nct
,
deci
+ ,
de unde
+ 2 ( ) \ (R Q).
Observatie. Teorema de mai sus se dovedeste a util
a n rezolvarea
exercitiului 4 de la pagina 204.
63
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi

Rezultatul de mai jos se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei
de structura a multimilor deschise (vezi pagina 104), a Teoremei de la pagina
107, precum si a Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue
(vezi pagina 213).
Teorem
a (de caracterizare cu a marginilor unei multimi)
Fie o multime nevid
a m
arginit
a de numere reale si 2 R.
Atunci:
i) sup = daca si numai daca ( , pentru orice 2 ) si (pentru
0
0
orice 0, exista 2 astfel nct )
ii) inf = daca si numai dac
a ( , pentru orice 2 ) si (pentru
0
0
orice 0, exista 2 astfel nct + ).
Demonstratie.
i) ")" Deoarece este majorant al lui , deducem ca
,
pentru orice 2 .
Deoarece
,
iar este cel mai mic majorant al lui , deducem c
a nu este majorant
0
al lui , deci exista 2 astfel nct
0
.
"(" Deoarece
,
pentru orice 2 , deducem ca este majorant al lui .
Presupunem, prin reducere la absurd, c
a exist
a majorant al lui astfel
nct
.
64
Atunci, conform teoremei de la pagina 61, exista 2 N astfel nct

1 ( ),
i.e.
1
,
de unde
1
,
pentru orice 2 , fapt care, n conformitate cu ipoteza, contrazice existenta

0
unui element 2 astfel nct
1
0
.
Asadar este cel mai mic majorant al lui .

Prin urmare
= sup .
ii) Demonstratie similara.
Exercitii.
1. Sa se determine marginile multimilor:
j 2 N, 2g,
f + 4 j 2 Ng,
f
j 2 Ng,
+
f
j 2 Ng.
1++
2. Fie si doua submultimi marginite a lui R.
Not
am
= f j 2 g,
f
+ = f + j 2 , 2 g
si
= f j 2 , 2 g.
65
Atunci:
i) este marginita si
sup = inf() sup() = inf().
ii) + este m
arginit
a si
inf() + inf() = inf( + ) sup( + ) = sup() + sup().
iii) daca 0 si 0, pentru orice 2 si 2 , atunci este
marginit
a si
inf() inf() = inf( ) sup( ) = sup() sup().
Observatie. Daca si nu sunt multimi care au toate elementele
pozitive, egalitatea inf() inf() = inf( ) nu mai ramne valabila, asa
cum arat
a urmatorul exemplu:
=f
1
j 2 Ng
si
1
j 2 Ng
unde inf = 0, inf = 2 si inf( ) = 2.

iv) daca atunci
= f1
inf() inf() sup() sup(),

i.e. marginile unei submultimi se situeaza ntre marginile multimii.
v) [ este m
arginit
a si
inffinf() inf()g = inf( [ ) sup( [ ) = supfsup() sup()g.
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
Vom prezenta n continuare un rezultat extrem de util, care n esenta
este echivalent cu teorem
a de la pagina 58 (vezi [2], pagina 24) si cu Criteriul
lui Cauchy (vezi pagina 140). El se va utiliza pentru a justica faptul c
a
multimea numerelor reale nu este numarabila (vezi pagina 70).
66
Teorem
a (Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor)
Fie , 2 R, unde 2 N, astfel nct si
[+1 +1 ] [ ],
pentru orice 2 N.
Atunci
\ [ ] 6= ?.
2N
Demonstratie. Multimile f j 2 Ng si f j 2 Ng sunt minorate de

1 si majorate de 1.
Prin urmare, conform teoremei de la pagina 58, exist
a
= supf j 2 Ng
si
= inff j 2 Ng.
Deoarece
,
pentru orice 2 N, deducem ca
,
pentru orice 2 N, deci
[ ] \ [ ],
2N
de unde
\ [ ] 6= ?.
2N
Exercitiu. S
a se arate c
a
\ (0
2N
1
) = ?.
2
Observatie. Exercitiul de mai sus arata ca nu putem renunta, n teorema

anterioar
a, la conditia ca intervalele considerate s
a e nchise.
67
R nu este cel mult num

arabil
a
Rezultatul urmator arata ca, spre deosebire de Q, R nu este n bijectie
cu N.
Teorem
a. R nu este cel mult num
arabil
a.
Demonstratie. Deoarece N R, pe baza Propozitiei de la pagina 34 si a
exercitiului 3 de la pagina 35, deducem ca R este innita.
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca R este numarabila.
Atunci exista , unde 2 N, astfel nct 6= , pentru orice 6= ,
si
R = f1 2 g.
Fie 1 si 1 astfel nct
1 2
[1 1 ].
mpartim intervalul [1 1 ] n trei parti egale.
Atunci cel putin unul dintre aceste trei subintervale nu va contine pe 2.
Asadar exist
a 2 si 2 astfel nct
[2 2 ] [1 1 ]
si
2 2
[2 2 ].
Repetnd acest procedeu, gasim si cu urmatoarele proprietati:

[+1 +1 ] [ ]
si
2
[ ],
pentru orice 2 N.
Conform Principiului intervalelor nchise incluse a lui Cantor (vezi pagina
69), exista
2 \ [ ].
2N
Atunci
6= ,
pentru orice 2 N, de unde obtinem contradictia

2
f1 2 g = R.
Observatie. Multimea numerelor irationale (i.e. R Q) este innit
a si
nu este num
arabila.
68
Functia modul
Functia modul joaca un rol extrem de important n cadrul analizei matematice.
Propozitie. Functia jj : R ! R, data de
jj = maxf g = f
, 0
,
, 0
se numeste functia modul.

Pentru orice 2 R, avem:
i)
jj ,
ii)
jj = jj jj
iii)
j + j jj + jj
iv)
jjj jjj j j .
Functiile exponential
a si logaritmic
a
n cele ce urmeaz
a vom introduce functiile exponential
a si logaritmic
a.
Puterea de exponent natural a unui num
ar real
Denitie. Pentru 2 R si 2 N, denim , inductiv, astfel:
1 =
si
+1 = .
Denim
0 = 1.
Propriet
ati. Pentru 2 R si 2 N, avem:
69
1.
= 0 daca si numai daca = 0;
2.
1 = 1;
3.
() = ;
4. daca 6= 0, atunci
1
1
( ) = ;
5.
0 ) 0 ;
6. dac
a 2, atunci
0 1 )
si
1 ) .
7.
= +
si
= ( ) .
Puterea de exponent rational a unui num
ar real pozitiv
Pentru nceput vom prezenta o teorem
a de punct x care ne va util
a n
denirea rad
acinii aritmetice de ordin a unui num
ar real pozitiv.
Denitie. O functie : ! R, unde R, se numeste crescatoare
(respectiv strict cresc
atoare) daca pentru orice 2 avem:
) () ()
(respectiv ) () ()) si se numeste descresc
atoare (respectiv
strict descrescatoare) daca pentru orice 2 avem:
) () ()
70
(respectiv ) () ()).
O functie care este cresc
atoare sau descrescatoare se numeste monotona,
iar o functie care este strict crescatoare sau strict descresc
atoare se numeste
strict monoton
a.
Teorema de punct x a lui Knaster. Fie 2 R, si :
[ ] ! [ ] o functie crescatoare. Atunci exista 0 2 [ ] astfel nct
(0) = 0.
Demonstratie. Multimea
= f 2 [ ] j ()g
este nevid
a (c
aci 2 ) si majorat
a (de exemplu, este un majorant al lui
), deci exist
a
0 = sup .
Avnd n vedere ca este crescatoare si ca 0 este majorant pentru ,
deducem c
a
() (0 ),
pentru orice 2 .
Prin urmare (0) este majorant pentru si cum 0 este cel mai mic
majorant al lui , obtinem c
a
0 (0 ).
(*)
Din ultima inegalitate, folosind faptul ca este crescatoare, avem

(0 ) ( (0)),
deci (0 ) 2 si cum 0 este majorant pentru , deducem ca
(0 ) 0 .
Din () si () avem
(**)
(0) = 0.
Propozitie. Pentru orice 2 [0 1) si 2 N, exist

a un unic 2 [0 1),
astfel ca
= .
71
se numeste radacina aritmetica de ordin a lui si vom folosi notatia

p
1
= = .
Demonstratie. Fie functia : [0 + 1] ! R data de
() = +

,
( + 1)
pentru orice 2 [0 + 1].

Deoarece, pentru orice 1 2 2 [0 + 1], avem
(2 ) (1 ) = (2 1 )[1
1
+ 2
1 + + 22
+ 1
2
2
1
1
]
( + 1)
si
1
1
+ 2
1 + + 2 2
+ 1
2
2
1
1
0,
( + 1)
deducem c
a este cresc
atoare.
Drept urmare
([0 + 1]) [(0) ( + 1)],
si cum
(0) =
si
0
( + 1)
( + 1)
( + 1) = + 1 +
+ 1,
( + 1)
deducem c
a
([0 + 1]) [0 + 1].
Conform teoremei de punct x a lui Knaster, exist
a 2 [0 + 1] astfel
nct () = , i.e.
= .
Unicitatea lui decurge din faptul ca dac

a 0 1 2 , atunci 1 = 2.
Denitie. Pentru 2 (0 1) si 2 Q, = , cu 2 N[f0g si 2 N,

elementul
1
1
( ) = ( ) ,
72
care nu depinde de fractia care reprezinta pe , se numeste puterea de

exponent a lui si se va nota cu .
Daca 2 Q si 0, denim
1
1
= ( ) .
Puterea de exponent real a unui num

ar real pozitiv si functia
logaritmic
a
Propozitie. Pentru orice 2 (0 1), 1 (respectiv 1) exist
ao
unica functie : R ! (0 1) astfel ca:
i) este strict crescatoare (respectiv strict descresc
atoare).
ii)
( + ) = () (),
pentru orice 2 R.
iii)
(1) = .
Observatie. Dac
a 2 Q, atunci () = , iar mai general, pentru
2 R, avem
() = supf j 2 Q si g = inff j 2 Q si g,
pentru 1, respectiv
() = inff j 2 Q si g = supf j 2 Q si g,
pentru 1.
Observatie. Functia de mai sus este surjectiva.
Observatie. Functia de mai sus se numeste functia exponentiala de baza
si se noteaza cu exp , iar, pentru 6= 1, inversa ei se numeste functia
logaritmica de baz
a si se noteaza cu log .
Pentru 1, functia log este strict crescatoare, iar pentru 1
functia log este strict descresc
atoare.
Mai mult, avem:
log () = 1
73
si
log () = log () + log (),
pentru orice 2 (0 1).
Observatie. Pentru 2 R functia : (0 1) ! R, data de
() = f
, 6= 1
,
1, = 1
se numeste functia putere de exponent .

Propozitie. Pentru orice 2 (0 1) si orice 2 R, avem
() = .
Observatie. Demonstratiile armatiilor de mai sus privind functiile exponentiala, putere si logaritmica se pot gasi n [1].
74

MULTIMEA
R
Constructia lui R
Adunarea pe R
Sc
aderea pe R
nmultirea pe R
mp
artirea pe R
Operatii aditionale care nu au sens n R
n scopul consider
arii limitelor la innit sau a limitelor innite, vom introduce dreapta real
a ncheiat
a.
Constructia lui R
Vom considera doua elemente distincte care nu sunt elemente ale lui R,
elemente care vor notate cu 1 si +1. De obicei vom scrie 1 n loc de
+1.
Multimea R [ f1,1g se noteaza cu R si numeste dreapta reala ncheiata
sau sistemul extins al numerelor reale.
Denitie. Relatia binara pe R denit
a astfel: daca are loc una
dintre urm
atoarele situatii:
i) 2 R si ;
ii) = 1 si 2 R;
iii) = 1 si 2 R,
a care prelungeste relatia de ordine de pe R.
Observatie. Orice submultime nevida a lui R are drept majorant pe 1
si drept minorant pe 1.
Observatie. minR = 1 si maxR = 1.
Propozitie. Orice submultime nevida a lui R are margine inferioara si
margine superioara, deci relatia de ordine pe R este completa.
75
Observatie. Mai precis, pentru o submultime nevida a lui R, avem

urmatoarele situatii:
i) dac
a 1 2 , atunci sup = 1;
ii) dac
a 12
, atunci f1g R si apar urm
atoarele situatii:
iia) f1g este majorata
n
R,
caz
n
care sup (n R)=
sup (n R);
iib) f1g nu este majorata n R, caz n care sup = 1.
Adunarea pe R
Adunarea pe R se poate extinde comutativ prin adaugarea urmatoarelor
adunari n care intervin elementele 1 si 1:
1.
+ 1 = 1 + = 1,
pentru orice 2 R [ f1g.
2.
+ (1) = (1) + = 1,
Observatie. Nu putem deni coerent operatiile
1 + (1)
si
(1) + 1.
Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de siruri.
Sc
aderea pe R
Scaderea pe R se poate extinde prin adaugarea urmatoarelor scaderi n
care intervin elementele 1 si 1:
1.
1 = 1,
2.
1 = 1,
76

11
si
(1) (1).
nmultirea pe R
nmultirea pe R se poate extinde comutativ prin ad
augarea urm
atoarelor
nmultiri n care intervin elementele 1 si 1:
1.
(+1) = 1 = 1,
pentru orice 2 (0 1) [ f1g.
2.
(+1) = (+1) = 1,
pentru orice 2 (1 0)[f1g.
3.
(1) = (1) = 1,
pentru orice 2 (0 1) [ f1g.
4.
(1) = (1) = 1,
pentru orice 2 (1 0)[f1g.
1 0,
0 1,
(1) 0
si
0 (1).
77

mp
artirea pe R
mpartirea pe R se poate extinde prin adaugarea urmatoarelor mpartiri
n care intervin elementele 1 si 1:
1.
=
= 0,
1
1
pentru orice 2 R.
2.
1
= 1,

3.
1
= 1,

4.
1
= 1,

5.
1
= 1,

1
,
1
si
1
,
1
1
1
1
.
1
78

Alte operatii care nu au sens n R
Nu putem deni coerent nici urmatoarele operatii:
10
11 ,
11 ,
00
si
0
.
0
79
MUL
TIMEA R
Deoarece evolutia multor fenomene din lumea nconjur
atoare depinde de
mai multi parametri, acestea sunt modelate prin intermediul functiilor de
mai multe variabile, adica a functiilor care au drept domeniu de denitie
o submultime a lui R . Din acest motiv este necesar un studiu atent al
proprietatilor multimii R .
R ca spatiu vectorial peste R
Produsul scalar n R
Norma unui vector din R
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Bila deschis
a, bila nchis
a si sfera din R
R ca spatiu vectorial peste R
Daca 1 , 2,..., sunt multimi nevide, atunci produsul lor cartezian,
1 2 consta n toate perechile ordonate (1 2 ), cu 2 ,
pentru orice 2 f1 2 g.
n cazul n care toate multimile sunt identice, adic
a 1 = 2 = =
= , vom nota produsul cartezian
1 2 = .
Vom lucra n cele ce urmeaz
a cu R .
Observatie. Asa cum uneori ne referim la R1 ca ind dreapta reala, la
fel vom numi uneori R2 planul real sau R3 spatiul real.
Observatie. Pentru simplicarea scrierii, vom nota
= (1 2 ),
80
iar 1 2 se vor numi prima componenta, a doua componenta, ...., a

-a componenta a lui .
va numit vector sau punct din R .
Elementul
0 = (0 0 0)
se numeste originea sau vectorul zero al lui R .
Vom introduce dou
a operatii algebrice pe R .
Denitie. Daca 2 R si = (1 2 ) 2 R , atunci denim
(notat pe scurt cu ), numit produsul numarului real cu vectorul , astfel
= (1 2 ) 2 R .
Daca = (1 2 ) 2 R , atunci denim +, numit suma vectorilor
si , prin
+ = (1 + 1 2 + 2 + ) 2 R .
Teorem
a. Fie 2 R si 2 R. Atunci avem:
A 1.
+ = + .
A 2.
( + ) + = + ( + ).
A 3.
0 + = + 0.
A 4.
+ (1) = (1) + = 0.
I1
1 = .
I 2.
() = ().
D
( + ) = +
si
( + ) = + .
81
Observatie. Prin urmare, R , cu cele doua operatii descrise mai sus,

este spatiu vectorial peste R.
Observatie. Vom folosi urmatoarele notatii
(1) =
si
+ () = .
Observatie. Sistemul = f1 2 g, unde 1 = (1 0 0), 2 =
(0 1 0), ..., = (0 0 1), formeaza o baza a spatiului vectorial real
R , orice vector = (1 2 ) 2 R putnd scris sub forma
= (1 2 ) = 1 1 + 2 2 + + .
Produsul scalar n R si norma unui vector din R
Denitie. Pentru = (1 2 ) 2 R si = (1 2 ) 2 R
denim (notat pe scurt ), numit produsul scalar al vectorilor si ,
prin
= 1 1 + 2 2 + +
si norma lui , notata kk, prin
q
p
kk = = 21 + 22 + + 2 .
Iata principalele proprietati ale produsului scalar.

Propozitie. Pentru 2 R si 2 R avem:
i)
0.
ii)
= 0 () = 0.
iii)
= .
82
iv)
( + ) = +
si
( + ) = + .
v)
() = ( ) = ().
Vom prezenta acum principalele propriet
ati ale normei (sau lungimii) unui
vector.
Propozitie (Propriet
atile Normei). Fie 2 R si 2 R. Atunci:
i)
kk 0.
ii)
kk = 0 () = 0.
iii)
kk = jj kk .
iv)
jkk kkj
kk + kk .
Observatie. Numarul real kk poate gndit ca ind lungimea lui

sau ca ind distanta de la 0 la .
Mai general, k k poate interpretata ca distanta de la la .
Astfel:
i) spune ca distanta de la la este un numar real pozitiv care este 0
daca si numai daca
= ,
iii), pentru = 1, ne arata c
a
k k = k k ,
adica distanta de la la este egala cu distanta de la la ,
iar iv) implica inegalitatea
k k k k + k k
care este cunoscuta sub numele de inegalitatea triunghiului.
83
Propozitie (Identitatea Paralelogramului). Dac

a 2 R , atunci
k + k2 + k k2 = 2(kk2 + kk2 ).
Prezent
am acum un rezultat care arat
a relatiile dintre lungimea unui
vector si valorile absolute ale componentelor sale.
Propozitie. Pentru = (1 2 ) 2 R , avem
p
j j kk maxfj1 j j2 j j jg.
Observatie. Inegalitatea de mai sus arata c
a dac
a lungimea lui este
mic
a, atunci lungimile componentelor lui sunt mici si reciproc.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Vom prezenta acum un rezultat foarte util (vezi, spre exemplu, demonstratia Propozitiei de la pagina 207, Criteriului de diferentiabilitate de la
pagina ..., Lemei de aproximare de la pagina 321, precum si cea a Lemei de
la pagina 324) care a fost demonstrat de catre Cauchy.
Deoarece Buniakovski si Schwarz au dat generaliz
ari utile ale acestui
rezultat, el se numeste inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz.
Not
a istoric
a. Matematicianul francez Augustin-Louis Cauchy (1789 1857) a fost fondatorul Analizei Matematice moderne. Laplace si Lagrange
au fost prieteni ai familiei Cauchy. La sfatul lui Lagrange, tat
al lui Cauchy a
decis ca nainte de a ncepe un studiu serios al matematicii, ul sau are nevoie
de un studiu temeinic al limbilor clasice. Astfel, ncepnd cu 1802, Cauchy
studiaz
a, timp de doi ani, limbile clasice la cole Centrale du Panthon, iar
din 1805 pn
a n 1807 este student la cole Polytechnique, pentru ca apoi
s
a urmeze cursurile de la cole des Ponts et Chausses. n 1810 primeste
prima slujba la Cherbourg unde contribuie la realizarea infrastructurii portuare necesare razboaielor purtate de catre Napoleon. Cauchy era un catolic
fervent, fapt care i-a cauzat unele neplaceri. Dupa ncercari nereusite de
a obtine o pozitie academic
a la cole des Ponts et Chausses, Bureau des
Longitudes si cole Polytechnique, ind preferati n defavoarea sa Legendre, Poinsot, Molard si Binet, reuseste sa obtina, n 1815, un post la cole
84
Polytechnique, iar ulterior, n 1817, un post la Collge de France. Cursul

sau, intitulat Cours danalyse, aparut n 1821, prezinta teoremele de baza ale
analizei matematice ntr-un mod foarte riguros. Cartea Leons sur le Calcul
Direntiel poate considerat
a ca primul curs riguros de analiz
a complex
a.
n 1816 primeste marele premiu al Academiei Franceze de S
tiinte pentru o
lucrare asupra undelor si devine membru al Academiei de S
tiinte. Relatiile
lui Cauchy cu ceilalti membri ai comunitatii stiintice nu au fost prea bune,
ind celebre n epoca opiniile deloc magulitoare la adresa sa ale lui Poncelet
si Abel. Din cauza conjucturii politice, n 1830, Cauchy petrece o scurt
a
perioad
a n Elvetia. Deoarece nu este de acord s
a depun
a jur
amntul de
credinta fata de noul regim instalat la Paris, si pierde toate pozitiile detinute
n Franta. n 1831 pleaca la Torino unde accepta oferta regelui Piemontului
de a ocupa o catedra de zica teoretica. n 1833 pleaca la Praga pentru a-l
nsoti n exil pe regele Charles al zecelea, unde se ntlneste cu Bolzano. Se
napoiaz
a la Paris, n 1838, unde si reocup
a locul la Academie. n 1848 si
recap
at
a si pozitiile universitare. A fost unul dintre cei mai prolici matematicieni, publicnd 789 de articole. Multe notiuni de analiza matematica,
analiza complexa, ecuatii diferentiale, zica matematica si mecanica teoretica sunt legate de numele sau.
Not
a istoric
a. Victor Buniakovski (1804-1889) a fost profesor la St.
Petersburg.
Not
a istoric
a. Hermann Amandus Schwarz (1843-1921) a fost studentul si succesorul lui Weierstrass la Berlin. A avut numeroase contributii
matematice, n special n cadrul analizei complexe.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Dac
a 2 R , atunci
kk kk .
Mai mult, daca si nu sunt zero, atunci avem egalitate daca si numai
daca exista un numar real strict pozitiv astfel nct
= .
Demonstratie. Daca 2 R si = , atunci
0,
85
de unde, folosind proprietatile precedente, avem

0 2 2 + 2 .
Alegem = kk si = kk.
Prin urmare avem
0 kk2 kk2 2 kk kk ( ) + kk2 kk2 =
= 2 kk kk (kk kk ( )),
de unde
kk kk .
Dac
a = , cu 0, atunci
kk = kk ,
deci
= () = ( ) = kk2 = ( kk) kk = kk kk .
Reciproc, daca = kk kk, atunci pentru = kk si = kk,
elementul = are proprietatea ca
= 0,
de unde = 0, adica
kk = kk .
Prin urmare
= ,
unde =
kk
kk
(am folosit faptul ca kk 6= 0).
Corolar. Daca 2 R , atunci

j j kk kk .
Mai mult, daca si nu sunt zero, atunci avem egalitate daca si numai
daca exista un numar real astfel nct
= .
86
Observatie. Daca kk = kk = 1, atunci j j 1, iar n acest caz

poate intepretat geometric ca ind cosinusul unghiului dintre si .
n R2 sau R3, unde se poate deni unghiul dintre si , se arata ca
= kk kk cos ; aceast
a formul
a este folosit
a adesea pentru a deni
produsul scalar . n prezenta unui produs scalar geometria spatiului este
mult mai bogat
a deoarece se poate deni notiunea de unghi dintre doi vectori.
Fenomenele descrise mai sus permit trecerea la un nivel nou de abstractizare prin degajarea urmatoarelor denitii:
Denitie. Dat un spatiu vectorial real , o functie : ! R
care satisface urm
atoarele propriet
ati:
1)
+ = + ,
pentru orice 2 si orice 2 R;
2)
= ,
pentru orice 2 ;
3)
0,
pentru orice 2 ;
4) pentru orice 2 ,
= 0 , = 0,
se numeste produs scalar pe .
Denitie. Dat un spatiu vectorial real , o functie kk : ! R care
satisface urm
atoarele propriet
ati:
1)
kk 0,
pentru orice 2 ;
2) pentru orice 2 ,
kk = 0 , = 0;
3)
kk = jj kk ,
87
pentru orice 2 si orice 2 R;

4) pentru orice 2 , avem
k + k kk + kk ,
se numeste norma pe .
Perechea ( kk) se numeste spatiu normat.
Observatie. Numele de Identitatea Paralelogramului este justicat de
urmatoarea interpretare geometrica: n paralelogramul cu vrfurile 0, , +
si suma patratelor lungimilor diagonalelor este egala cu suma patratelor
lungimilor laturilor. Importanta identitatii paralelogramului rezid
a n faptul
c
a satisfacerea ei pentru orice doi vectori caracterizeaz
a normele care provin
dintr-un produs scalar (vezi [1], pagina 27).
Bila deschis
a, bila nchis
a si sfera din R
Denitie. Fie 2 R si 2 R, 0.
Atunci multimea
f 2 R j k k g
se numeste bila deschisa cu centrul si raza (din R ) si se noteaza cu

( ), multimea
f 2 R j k k g
se numeste bila nchisa cu centrul si raza (din R ) si se noteaza cu
[ ], iar multimea
f 2 R j k k = g
se numeste sfera cu centrul si raza (din R ) si se noteaz
a cu ( ).
Exercitii
1. S
a se arate c
a functia : R ! R dat
a de
() = kk1 = j1j + j2 j + + j j ,
pentru orice = (1 2 ) 2 R , este o norma care nu satisface identitatea paralelogramului.
2. Sa se arate ca functia : R ! R data de
() = kk1 = supfj1 j j2j j jg,
88
pentru orice = (1 2 ) 2 R , este o norma care nu satisface identitatea paralelogramului.

Observatie. Mai general, pentru 2 [1 1], functia : R ! R data
de
X
1
(
j j ) ,
daca 2 [1 1)
() = f
,
=1
supfj1 j j2 j j jg,
daca = 1
pentru orice = (1 2 ) 2 R , este o norma care satisface identitatea
paralelogramului daca si numai daca = 2.
3. S
a se arate c
a exist
a si numere reale strict pozitive astfel ca
kk1 kk kk1 ,
pentru orice 2 R .
4. S
a se arate c
a exist
a si numere reale strict pozitive astfel ca
kk1 kk1 kk1 ,
pentru orice 2 R .
Observatie. Ultimele dou
a exercitii exemplica un fenomen mult mai
general, anume faptul c
a pentru orice dou
a norme kk1 si kk2 pe R , exist
a
2 [0 1) astfel nct
kk1 kk2 kk1 ,
pentru orice 2 R .
5. Este adev
arat c
a
j j kk1 kk1
si
j j kk1 kk1 ,
pentru orice 2 R ?
6. Daca 2 R , este adev
arat c
a
k + k = kk + kk
daca si numai daca exista 0 astfel ca = sau = ?
7. Daca 2 R , este adev
arat c
a
k + k1 = kk1 + kk1
89
daca si numai daca exista 0 astfel ca = sau = ?

8. Sa se arate ca daca 2 R , atunci
k + k2 = kk2 + kk2
daca si numai daca = 0.
n acest caz spunem ca si sunt ortogonali sau perpendiculari.
9. S
a se descrie multimile
1 = f 2 R2 j kk1 1g,
2 = f 2 R2 j kk 1g
si
1 = f 2 R2 j kk1 1g.
90
ELEMENTE DE TOPOLOGIE
La mijlocul secolului al XIX-lea a nceput o dezvoltare cu totul nou
a a geometriei, care curnd a devenit una dintre marile forte ale matematicii moderne. Noul
subiect, denumit topologie sau analysis situs, are ca obiect studiul proprietatilor
gurilor geometrice care persist
a, chiar dac
a gurile sunt supuse unor transfor
m
ari care distrug toate propriet
atile lor metrice si proiective. ... Cnd Bernhard
Riemann a venit la Gttingen ca student, atmosfera matematic
a a acestui or
asel
universitar era plina de interes pentru aceste noi si ciudate idei geometrice. Curnd
el si-a dat seama ca n aceste idei se aa cheia ntelegerii celor mai profunde propriet
ati ale functiilor analitice de o variabila complex
a. Poate c
a nimic nu a dat
un impuls mai puternic dezvoltarii ulterioare a topologiei dect marea constructie
a teoriei lui Riemann a functiilor, n care notiunile topologice sunt absolut fundamentale.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura S
n acest capitol vom introduce conceptele de baz

a ale topologiei si vom
prezenta cteva dintre proprietatile topologice cruciale ale lui R .
NO
TIUNI ELEMENTARE DE TOPOLOGIE PE R S
I R
Multime deschis
a si multime nchis
a
Vecin
atate a unui punct
Punct interior al unei multimi
Punct de acumulare al unei multimi
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din R
Teorema Bolzano-Weierstrass
Teorema de structur
a a multimilor deschise
Marginile unei multimi m
arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Denitia spatiului topologic
Structura topologic
a a lui R
91
Multime deschis
a si multime nchis
a
Notiunile de multime deschisa si multime nchisa sunt esentiale. Ele intervin, n mod explicit sau implicit, n aproape orice denitie sau teorema din
acest curs (vezi spre exemplu: notiunile de vecinatate, punct de acumulare,
punct frontier
a, multime compact
a, multime conex
a, denitia limitei unui sir,
denitia functiei continue, denitia limitei unei functii ntr-un punct etc).
Denitie. O submultime a lui R se numeste deschisa n R (sau
simplu deschisa) daca pentru orice punct din exista un num
ar real strict
pozitiv astfel ca bila deschisa cu centrul si raza s
a e continuta n .
Observatie. Altfel spus, multimea din R este deschisa daca orice
punct al sau este centrul unei bile deschise continut
a n .
Exemple-Exercitii
1. R este deschisa.
2. (0 1) este deschis
a n R, dar [0 1] nu este deschis
a n R.
3. f( ) 2 R2 j 2 + 2 1g si f( ) 2 R2 j 0 2 + 2 1g sunt
deschise n R2 , dar f( ) 2 R2 j 2 + 2 1g nu este deschis
a n R2 .
4. f( ) 2 R2 j 2 (0 1) si = 0g nu este deschisa n R2 (a se compara
cu 2).
5. f( ) 2 R2 j 2 (0 1)g este deschisa n R2 .
6. f( ) 2 R2 j 2 [0 1)g nu este deschis
a n R2 .
7. Orice bila deschis
a din R este deschis
a n R .
Rezultatul de mai jos colecteaz
a propriet
atile esentiale ale multimilor deschise.
atile multimilor deschise)
i) ; si R sunt deschise (n R ).
ii) Intersectia oricaror dou
a multimi deschise din R este o multime deschis
a din R .
iii) Reuniunea unei familii arbitrare de multimi deschise din R este o
multime deschis
a din R .
Observatie. Intersectia unei familii nite de multimi deschise din R
este o multime deschisa din R .
92
Intersectia unei familii innite de multimi deschise din R nu este, n

general, o multime deschisa din R , asa cum arata urmatorul exemplu:
1
1
= ( 1 + ) R
este o multime deschis

a, pentru orice 2 N, dar
\ = [0 1],
2N
iar [0 1] nu este multime deschisa.

Denitie. O submultime a lui R se numeste nchisa n R (sau
simplu, nchisa) daca R este deschisa n R .
Exemple-Exercitii
1.
2.
3.
4.
5.
6.
R este nchis
a.
[0 1] si f 2 R j0g sunt nchise n R.
f( ) 2 R2 j 2 + 2 1g este nchisa n R2 .
f( ) 2 R2 j 0g este nchisa n R2 .
f( ) 2 R3 j = = g este nchisa n R3.
Orice bila nchis
a din R este nchis
a n R .
Rezultatul de mai jos colecteaza proprietatile esentiale ale multimilor nchise.

atile multimilor nchise)
i) ; si R sunt nchise (n R ).
ii) Reuniunea oric
aror doua multimi nchise din R este o multime nchisa
din R .
iii) Intersectia unei familii arbitrare de multimi nchise din R este o
multime nchis
a din R .
Observatie. Desi n vorbirea curenta, ca de exemplu atunci cnd ne
referim la o usa
a, cuvintele deschis si nchis sunt antonime,
sau o fereastr
nu acelasi lucru este valabil n contextul de mai sus.
Spre exemplu R si ; sunt multimi deschise si nchise (n R ), iar [0 1)
nu este nici deschis
a, nici nchis
a (n R).
Vecin
atate a unui punct
93
Vom introduce acum o alta notiune topologica care ne va utila ulterior

si care permite caracterizarea multimilor deschise si nchise n alt mod.
Denitie. Daca 2 R , atunci orice multime care contine o multime
deschisa (n R ) ce contine se numeste vecin
atate (n R ) a lui .
Multimea vecin
at
atilor lui se noteaz
a cu V .
Punct interior al unei multimi
Denitie. Un element 2 R se numeste punct interior al multimii
daca aceasta este o vecinatate (n R ) a lui .
Punct de acumulare al unei multimi
Denitie. Un element 2 R se numeste punct de acumulare al multimii
daca orice vecinatate (n R ) a lui contine cel putin un punct al lui
diferit de .
0
Multimea punctelor de acumulare ale lui se noteaz
a cu .
Exercitii
1. O multime R este vecinatate a lui 2 R daca si numai daca
exist
a o bil
a deschis
a din R , cu centrul n , continut
a n .
2. Un element 2 R este punct interior al multimii dac

a si numai
dac
a exist
a o bil
a deschis
a din R , cu centrul n , continut
a n .
3. Un element 2 R este punct de acumulare al multimii daca si
numai daca pentru orice 2 N, exista 2 astfel ca 0 k k 1 .
4. Orice punct din [0 1] este punct de acumulare al lui [0 1]. Orice punct
din (0 1) este punct interior al lui [0 1], dar 0 si 1 nu sunt puncte interioare
ale lui [0 1].
5. Orice punct al lui (0 1) este punct de acumulare si punct interior al
lui (0 1). Totusi, 0 si 1 sunt de asemenea puncte de acumulare ale lui (0 1),
deci un punct de acumulare al unei multimi nu apartine neaparat multimii
respective.
6. Sa se determine punctele de acumulare si cele interioare pentru multimea
[0 1] \ Q.
7. O submultime nita a lui R nu are puncte de acumulare si nici puncte
interioare.
94
Rezultatul de mai jos prezinta o caracterizare a multimilor deschise n

termeni de puncte interioare si n termeni de vecinatati.
Teorem
a. Pentru o submultime a lui R , urm
atoarele armatii sunt
echivalente:
i) este deschisa (n R ).
ii) Orice punct al lui este un punct interior al lui .
iii) este vecin
atate (n R ) pentru orice punct al s
au.
Urm
atorul rezultat, care furnizeaz
a o caracterizare a multimilor nchise
n termeni de puncte de acumulare, este extrem de util (vezi demonstratia
teoremei Heine-Borel [pagina 115] si a teoremei de permanenta a compacitatii
pentru functii continue [pagina 212]).
Teorem
a. O submultime a lui R este nchisa (n R ) daca si numai
daca contine orice punct de acumulare al sau.
Demonstratie.
) Fie un punct de acumulare al lui .
S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a2
.
Atunci 2 R , si cum R este multime deschis

a, deducem c
a
R este o vecinatate a lui .

Cum este un punct de acumulare al lui , R contine cel putin un
punct din .
Aceasta contradictie ncheie demonstratia acestei implicatii.
( Vom ar
ata c
a R este deschis
a.
Daca 2 R , atunci nu este un punct de acumulare al lui , deci

exista o vecinatate a lui care nu contine puncte din , i.e. R ,
adica R este o vecinatate a lui .
Prin urmare, cum a fost ales arbitrar n R , deducem c
a R
este deschis
a.
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din R
Reamintim c
a dac
a 2 R, cu , intervalul deschis din R, notat cu
( ), este multimea deschisa
( ) = f 2 R j g.
Similar, intervalul nchis din R, notat cu [ ], este multimea nchis
a
[ ] = f 2 R j g.
95
Produsul cartezian a doua intervale se numeste dreptunghi, iar produsul

cartezian a trei intervale se numeste paralelipiped. Pentru simplitate, vom
folosi termenul de interval (din R ), indiferent de , mai precis vom adopta
urmatoarea:
Denitie. Un interval deschis , din R , este produsul a intervale
deschise din R.
Observatie. Prin urmare, dat un interval deschis , din R , exista 1 ,
2 , ..., , 1 , 2 , ..., 2 R, 1 1 , 2 2 , ..., , astfel ca
= f = ( 1 2 ) 2 R j , pentru orice 2 f1 2 gg.
Similar, avem:
Denitie. Un interval nchis , din R , este produsul a intervale nchise din R.
Observatie. Prin urmare, pentru un interval nchis , din R , exista
1 , 2 , ..., , 1, 2 , ..., 2 R, 1 1, 2 2 , ..., , astfel ca
= f = ( 1 2 ) 2 R j , pentru orice 2 f1 2 gg.
Denitie. O submultime a lui R este marginit
a daca exista un interval
n care este continuta.
Exercitii
1. Un interval deschis din R este multime deschisa.
2. Un interval nchis din R este multime nchisa.
3. O submultime a lui R este m
arginita dac
a si numai dac
a exist
a o bil
a
n care este continut
a.
Asa cum am v
azut, proprietatea crucial
a a sistemului numerelor reale,
echivalent
a cu faptul c
a relatia de ordine pe R este complet
a, este faptul c
a
pentru orice sir de intervale nevide nchise incluse din R, exista un element,
din R, care se aa n ecare interval. Aceasta proprietate este valabila ntr-un
cadru mai general (anume n R ). Mai precis este valabil
a urm
atoarea:
96
Teorem
a (a intervalelor nevide nchise incluse). Fie ( )1 un
sir de intervale nevide nchise incluse din R , deci, astfel ca
1 2 +1 .
Atunci exista un element din R care se aa n ecare interval.
Teorema de mai sus se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei BolzanoWeierstrass (vezi acesta pagin
a) si al demonstratiei Teoremei Heine-Borel
(vezi pagina 115).
Teorema Bolzano-Weierstrass
Urm
atorul rezultat este extrem de important pentru ceea ce urmeaz
aa
prezentat n continuare. El se va folosi n cadrul Lemei lui Cesro (vezi
pagina 139).
Teorema Bolzano-Weierstrass. Orice submultime m
arginita si innita a lui R are (cel putin) un punct de acumulare.
Demonstratie. Fie o submultime marginita si innita a lui R .
S
a consider
am 1 un interval nchis astfel ca
1 .
Prin njumatatirea laturilor lui 1 se obtin 2 intervale nchise incluse
n 1 .
Deoarece este innit
a, cel putin unul dintre cele 2 intervale nchise
incluse n 1 va contine o innitate de elemente din .
Fie 2 un astfel de interval nchis inclus n 1 .
Se repeta procedeul de mai sus si se obtine un sir 1 2 de intervale nevide nchise incluse din R .
Conform rezultatului precedent exista 2 R astfel ca
2 ,
pentru orice 2 N.
Vom ar
ata c
a este punct de acumulare al lui , ceea ce va ncheia
demonstratia.
Sa observam pentru nceput ca
0 ( ) = maxf1 1 ,..., g =
97
1
21
(1 ),
unde
= [1 1 ] [ ],
pentru orice 2 N.
Fie o vecinatate arbitrara a lui .
Atunci exist
a 2 R, 0 astfel ca
2 R , k k ) 2 .
Alegem , sucient de mare, astfel nct sa avem
.
Alegerea unui astfel de este posibila deoarece pentru si din , avem
p
p
k k ( ) = 1 (1),
2
si exist
a , sucient de mare, astfel nct s
a avem
p
(1 ) .
1
2
Pentru un astfel de avem
.
Deoarece contine o innitate de elemente din , deducem ca contine
cel putin un element al lui diferit de .
Prin urmare este punct de acumulare al lui .
Not
a istoric
a. Karl Weierstrass (1815-1897) a fost profesor la Berlin
si a avut o inuenta covrsitoare la dezvoltarea Analizei Matematice. S-a
n
ascut n 1815 n Ostenfelde, Bavaria. ntre 1829 si 1834 urmeaz
a cursurile
gimnaziului catolic din Paderborn, unde cap
at
a o instructie matematic
a mult
peste ceea ce se astepta la acel nivel (citea regulat Crelles Journal). n 1834,
la insistentele tatalui sau si mpotriva vointei sale de a studia matematica,
se nscrie la Universitatea din Bonn pentru a studia dreptul, nantele si
economia. Rezultatul acestui conict a fost o perioada de 4 ani de viata
usoar
a, nededicat
a studiului acestor stiinte. A studiat ns
a matematica pe
cont propriu. n 1839 se nscrie la Academia din Mnster, unde l ntlneste
pe Gudermann, care l-a ncurajat puternic n studiile sale matematice. n
98
1841 este numit profesor la gimnaziul din Mnster, iar n 1842 la cel din
Deutsche Krone unde sta pna n 1848, cnd se muta la colegiul Hoseanum
din Braunsberg. A publicat cteva articole referitoare la functii abeliene n
revista acestui gimnaziu, care nu au avut ecou. Dup
a ce n 1854 public
a
n Crelles Journal articolul Zur Theorie der Abelschen Functionen, Universitatea din Knisberg i decerneaz
a titlul de doctor. Dup
a o numire la
Technische Hochschule din Berlin, Universitatea din Berlin i ofera ceea ce
dorea de mult, anume un post de profesor. n 1861 accentul pus pe rigoare
l va conduce la descoperirea celebrului exemplu de functie continu
a care nu
este derivabil
a n nici un punct, exemplu ce a produs stupoare la acea dat
a
(vezi pagina 467). Lista studentilor lui Weierstrass este numeroas
a: Cantor, Frobenius, Hlder, Hurtwiz, Klein, Kneser, Lie, Mertens, Minkowski,
Mittag-Leer, Schwarz, Stolz. A murit, n 1897, la Berlin.
Not
a istoric
a. Bernard Bolzano (1781-1848) a fost profesor de losoa
religiei la Praga, dar a avut contributii importante si la dezvoltarea Analizei
Matematice, ind, mpreun
a cu Cauchy, un pionier n introducerea rigorii n
acest domeniu.
Exercitii
1. Sa se gaseasca o submultime a lui R2 care nu este nici deschisa, nici
nchis
a.
2. Orice submultime deschis
a a lui R este reuniunea unei familii num
arabile de multimi nchise.
3. Orice submultime nchisa a lui R este intersectia unei familii numarabile de multimi deschise.
4. (Aderenta sau nchiderea unei multimi) Pentru o submultime
a lui R , e intersectia tuturor submultimilor nchise a lui R care contin
pe .
se numeste nchiderea lui si este cea mai mica (n sensul incluziunii)
multime nchisa care contine pe .
S
a se arate c
a:
i) este o multime nchis
a;
ii)
;
iii)
= ;
99
iv)
este nchisa daca si numai daca = ;
v)
= f 2 R j ( ) \ g 6= ?, pentru orice 0g =
= f 2 R j \ 6= ?, pentru orice vecin

atate a lui };
vi)
[ = [ ;
vii) Este adevarat ca
\ = \ ?
5. (Interiorul unei multimi) Pentru o submultime a lui R , e

reuniunea tuturor submultimilor deschise a lui R care sunt continute n .
se numeste interiorul lui si este cea mai mare (n sensul incluziunii)

multime deschis
a care este continut
a n .
Sa se arate ca:
i) este o multime deschisa;
ii)
;
iii)
= ;
iv)
este deschisa daca si numai daca = ;

v)
= f 2 R j exista 0, astfel nct ( ) g =
= f 2 R j exista o multime deschisa astfel nct 2 g;

vi)
\ = \ ;
vii)
R = R ;
viii) Exist
a o submultime a lui R astfel ca = ; si = R ?
100
6. Sa se arate ca, pentru o submultime a lui R , avem:
R = R
si
R = R .
7. S
a se arate c
a dac
a si sunt multimi deschise din R, atunci
este multime deschis
a din R2 .
8. Fie si submultimi ale lui R. Atunci este o multime nchis
a
2
din R daca si numai daca si sunt multimi nchise din R.
9. Daca este o submultime a lui R , atunci 2 R este un punct
de acumulare al lui daca si numai daca orice vecinatate a lui contine o
innitate de puncte din .
10. O submultime nit
a a lui R nu are puncte de acumulare. Exist
a
submultimi nemarginite ale lui R care nu au puncte de acumulare.

11. (Frontiera unei multimi) Daca este o submultime a lui R ,
atunci 2 R se numeste punct frontiera al lui daca orice vecinatate a lui
contine (cel putin) un punct din si (cel putin) un punct din R .
Multimea punctelor frontier
a se noteaz
a cu ().
Sa se arate ca
() = \ R = .
Sa se arate ca multimea este deschisa daca si numai daca nu contine
nici unul dintre punctele sale frontier
a.
S
a se arate c
a multimea este nchis
a dac
a si numai dac
a contine toate
punctele sale frontiera.
Sa se arate ca, daca este o alta submultime a lui R , atunci
( [ ) () [ ()
si
( \ ) () [ ().
S
a se arate c
a
( [ ()) ().
Observatie. Notiunea de frontiera a unei multimi din R intervine,
n mod esential, n a doua teorema de integrare pentru integrala Riemann
101
multipla (vezi pagina 410), precum si n denitia, lema si observatia de la

paginile 410-412.
12. S
a se determine , , si (), pentru urm
atoarele submultimi
ale lui R:
a) = [0 1] [ f2g;
b) = f1 12 1 g;
c) = Q;
d) = (0 1) \ Q;
e) = N.
Teorema de structur
Rezultatul de mai jos arata ca intervalele deschise constituie "caramizile"
cu ajutorul carora se poate construi orice multime deschisa a dreptei reale.
Teorema de structur
a a multimilor deschise. Orice multime deschisa si nevida a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune numarabila
de intervale deschise, disjuncte dou
a cte dou
a.
Demonstratie. Fie o multime deschis
a a dreptei reale.
Pentru un punct 2 vom construi cel mai mare interval deschis care
contine pe si care este continut n , interval notat cu si numit componenta a lui .
Deoarece este deschisa, exist
a 0 astfel nct
( + ) .
Fie
= f 2 R j si 2
g.
Daca = ?, atunci
( 1) .
Daca 6= ?, atunci, cum este minorata, exista = inf .
Atunci
2
.
ntr-adev
ar, dac
a 2 , atunci,
cum este deschisa, exista 0 astfel nct ( + ) .
102
Deoarece inf = + , conform Teoremei de caracterizare cu a

marginilor unei multimi (vezi pagina 66), exista 2 cu proprietatea ca
+ ,
deci
2 ( + ) ,
de unde obtinem contradictia
2
.
n particular, avem
6= .
De asemenea, avem
( ) .
ntr-adev
ar, dac
a exist
a 0 2
( ) astfel nct 0 2
, atunci 0 2 , de unde contradictia 0 .
O constructie analoaga la stnga punctului ne asigura existenta unui
interval deschis
= ( ) ,
unde 2 R, cu proprietatea ca 2
.
Este evident c
a
= [ .
2
Fie 1 = ( 1 1 ) si 2 = ( 2 2 ) dou
a componente ale lui .
Dac
a
1 \ 2 6= ?,
atunci
1 = 2 .
ntr-adevar, e 0 2 1 \ 2 . Atunci 1 0 1 si 2 0 2. Daca
1 2, atunci 2 0 1 2 , de unde 1 2 ( 2 2 ) , contradictie
care arata c
a 1 2. Similar obtinem c
a 1 2.
Deci 1 = 2 . Analog se arata ca 1 = 2 . n concluzie 1 = 2 .
Daca M reprezinta familia componentelor distincte ale lui , putem considera functia : M !Q data de
( ) = ,
103
unde 2 Q\ .
Deoarece elementele familiei M sunt distincte, este injectiva, deci, cum
Q este numarabila, M este cel mult numarabila.
Observatie. Fie 2 R astfel nct
.
Atunci
= ( ) = ( ] [ [ ] [ [ ).
Cum
1
0,
datorita faptului ca R este corp arhimedeean, exista 0 2 N astfel nct

0
1
.
Atunci
( ] =
2N, 0
[ +
1
1
1
+ ] [ [ + ].
+1
ntr-adev
ar, incluziunea este imediat
a.
Pentru a justica incluziunea , vom considera 2 ( ].
Daca 2 [ + 10 ], atunci
2
Dac
a 2 ( +
2N, 0
1
],
0
[ +
1
1
1
+ ] [ [ + ].
+1
1
atunci cu notatia = [
], avem
i.e.
+
1
+ 1,
1
1
+ ,
+1
adica
2 [ +
1
1
+ ].
+1
104
(*)
Cum
2 ( +
avem
0
de unde
1
),
0
1
,
0 = [
deci
1
],
1
1
1
+ ] [ [ + ].
+1
0
Prin urmare incluziunea este justicat
a.
Asadar intervalul ( ] se poate reprezenta ca o reuniune num
arabil
a de
intervale nchise care au interioarele disjuncte.
Similar se justica faptul ca intervalul [ ) se bucura de aceeasi proprietate, deci, conform cu (), intervalul = ( ) se poate scrie ca o reuniune
num
arabil
a de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
2
2N, 0
[ +
Deducem astfel, din teorema de structur

a a multimilor deschise din R,
ca orice multime deschisa a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune
numarabila de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
De fapt are un loc un fenomen mai general, anume, daca prin cub din R
ntelegem produsul cartezian a intervale nchise de aceeasi lungime, atunci
orice multime deschis
a din R se poate reprezenta ca o reuniune num
arabil
a
de cuburi care au interioarele disjuncte (vezi [2], paginile 71-72).
Acest fapt este util pentru a realiza o comparatie ntre m
asura Jordan si
masura Lebesgue.
Marginile unei multimi m
arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Rezultatul de mai jos arata ca desi marginile unei multimi marginite de
numere reale pot s
a nu apartin
a multimii, ele se a
a ntr-o strns
a relatie de
natur
a topologic
a cu multimea.
Teorem
a. Fie o multime marginita de numere reale.
Atunci:
i) sup 2 si inf 2 ;
105
ii) dac
a sup 2
, atunci sup 2 si daca inf 2
, atunci inf 2
Demonstratie.
i) Pentru orice vecin
atate a lui sup , exist
a 0 astfel nct
(sup sup + ) .
Atunci, conform teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi

(vezi pagina 66), exist
a 2 astfel nct
sup sup ,
deci
2 (sup sup + ) \ \ ,
adica
\ 6= ?,
ceea ce arata ca
sup 2 .
Similar se dovedeste c
a
inf 2 .
ii) Daca sup 2
, rationamentul de mai sus arata
f fsup gg \ 6= ?,
deci
sup 2 .
Similar se justic
a armatia privitoare la inf.
Denitia spatiului topologic
Din cele discutate mai sus se degaj
a, la un nivel de abstractizare mai
ridicat, urmatoarele denitii:
Denitie. Fie o multime nevid
a. Se numeste topologie pe o familie
de submultimi ale lui , notata , care verica urmatoarele trei axiome:
1) ;, 2
2) 1, 2 2 implica
1 \ 2 2
106
3) dac
a 2 , pentru orice 2 , atunci [ 2 .
2
Denitie. Se numeste spatiu topologic un dublet ( ), unde este o

topologie pe multimea .
Elementele multimii se numesc multimi deschise.
Observatie. Notiunile de multime nchis
a, vecin
atate a unui punct,
punct interior al unei multimi, punct de acumulare al unei multimi, nchiderea
unei multimi, interiorul unei multimi si cea de frontiera a unei multimi au
sens n cadrul mai general al unui spatiu topologic (vezi [1]).
Structura topologic
a a lui R
Propozitie. Multimea
= f j este deschisa n Rg[f[[1 ) j este deschisa n R si 2 Rg[
[f [ ( 1] j este deschisa n R si 2 Rg
este o topologie pe R, numita topologia uzuala
pe R.
Observatie. Ca atare, toate notiunile topologice descrise mai sus au sens
n R.
107
CONEXITATE S
I COMPACITATE
Multimi conexe
Multimi compacte
Teorema Heine-Borel
Teorema lui Cantor
Multimi conexe
Unele spatii pot mpartite n mod mod natural n dou
a sau mai multe p
arti.
De exemplu, spatiul care consta din dou
a drepte care nu se intersecteaz
a poate
mpartit n cele doua drepte. Iata un alt exemplu: complementara n plan a unui
cerc const
a din dou
a p
arti: punctele aate n interiorul acestui cerc si punctele
aate n afara lui. La fel, dac
a este un punct al dreptei , atunci complementara
n a acestui punct se mparte n mod natural n dou
a semidrepte determinate de
(ndepartarea lui divide n doua parti). n ecare din exemplele precedente
mpartirea apare n mod natural si este unica. Multimea Q a numerelor rationale
admite o astfel de mpartire n mai multe moduri. Fiecare num
ar irational
produce o mp
artire a multimii Q n multimea acelor numere rationale care sunt
mai mici dect si multimea numerelor rationale mai mari dect . Multimea
numerelor irationale poate , la fel, mpartit
a n mai multe moduri prin diferite
numere rationale. Pe de alta parte, unele multimi nu pot mpartite n parti n
nici un mod natural; acest lucru este valabil de exemplu pentru dreapta, pentru
segmentul de dreapt
a, pentru un plan si pentru discul circular. Este desigur posibil
a o mp
artire fortat
a a spatiului respectiv. De exemplu, dac
a este intervalul
[ ] si este un numar care satisface conditia , atunci mparte
n doua intervale [ ] si [ ]. nsa, deoarece ele au un punct comun , aceasta
mpartire nu poate privita ca satisfacatoare. Am putea face o mpartire ndep
artnd punctul din una dintre multimi, s
a zicem din a doua. Fie = [ ] si
= ( ]; atunci [ = si \ = ?. Dar o astfel de mpartire sau "rupere" a lui nu este natural
a, deoarece multimea se "lipeste" de n punctul .
Daca ndep
art
am punctul si din pentru a elimina "lipirea", atunci [ 6=
dar [ este complementara punctului n ; deci acest exemplu este analog
exemplului legat de complementara punctului pe dreapta .
Introducere n topologie, W.G. Chinn, N.E. Steenrod, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1981, paginile 51-52
O analiz
a atent
a a rezultatelor de analiz
a matematic
a studiate n liceu
ne arata ca un rol esential l-au jucat intervalele, adica multimile constituite
108
dintr-o "bucata". n cele ce urmeaza vom prezenta o generalizare a acestui

concept, anume notiunea de multime conexa.
Denitie. O submultime a lui R se numeste neconex
a daca exista
doua multimi deschise si cu proprietatea c
a \ si \ sunt nevide,
disjuncte, iar reuniunea lor este .
Denitie. O submultime a lui R se numeste conexa daca
nu este
neconexa.
Exemple
1. N este neconexa n R.
2. Multimea f 1 j 2 Ng este neconexa n R.
3. Q \ (0 1) este neconexa n R.
Teorem
a. Multimea = [0 1] este conexa n R.
Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista doua
multimi deschise si astfel ca \ si \ sunt nevide, disjuncte si
reuniunea lor este .
S
a presupunem c
a 1 2 .
Fie = sup( \ ) 2 [ .
Dac
a 2 , atunci 2 (0 1).
Deoarece este deschisa si l contine pe , atunci exista puncte din \
mai mari dect , ceea ce contrazice denitia lui .
Dac
a 2 , atunci 2 (0 1].
Deoarece este deschis
a si l contine pe , atunci exista 1 astfel ca
intervalul [1 1] este continut n \ , ceea ce contrazice denitia lui .
Prin urmare, este o multime conexa.
Observatie. Similar se arata c
a multimea (0 1) este conex
a n R.
Observatie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume, o submultime a lui R este conexa dac
a si numai dac
a este interval (i. e. pentru
orice 2 si orice 2 ( ), rezulta ca
2
)
(vezi [1], pagina 134).
Teorem
a. Multimea R este conexa (n R ).
Demonstratie. S
a exist
a dou
a
multimi deschise si astfel ca \ R si \ R sunt nevide, disjuncte si

reuniunea lor este R .
109
Fie 2 si 2 .
Atunci
1 = f 2 R j + ( ) 2 g
si
1 = f 2 R j + ( ) 2 g
sunt dou
a multimi deschise (din R), astfel nct 1 \ [0 1] si 1 \ [0 1] sunt
nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este [0 1].
Prin urmare [0 1] nu este conexa (n R), contradictie care ncheie demonstratia.
Corolar. Singurele submultimi ale lui R care sunt deschise si nchise
sunt ; si R .
Demonstratie. Fie o submultime a lui R care este deschisa si nchisa.
Atunci = R este de asemenea deschisa si nchisa.
Dac
a nu este ; sau R , atunci si sunt dou
a multimi deschise,
nevide, disjuncte si reuniunea lor este R , ceea ce contrazice teorema de mai
sus.
Asadar, este ; sau R .
Exercitiu. O submultime deschis
a a lui R este conex
a daca si numai
dac
a nu exist
a dou
a submultimi deschise, nevide, disjuncte ale lui R a c
aror
reuniune sa e multimea .
Este util, uneori, sa avem un alt criteriu pentru a decide daca o submultime deschisa a lui R este conexa.
n acest scop avem nevoie de urm
atoarea denitie.
Denitie. Segmentul, din R , de capete 2 R este multimea
f 2 R j exista 2 [0 1] astfel nct = + ( )g,
care se noteaz
a cu [ ].
Denitie. O linie poligonala
care uneste punctele si , din R , este
o multime pentru care exist
a segmentele 1, 2 , ..., , din R , astfel
nct 1 are extremitatile si 1, 2 are extremitatile 1 si 2 , ..., are
extremit
atile 1 si , iar
= 1 [ 2 [ [ .
110
Teorem
a. Fie o multime deschis
a din R . Atunci este conexa daca
si numai daca orice doua puncte din pot unite printr-o linie poligonala
inclusa n .
Demonstratie.
( S
a presupunem c
a nu este conex
a.
Atunci exist
a si dou
a multimi deschise astfel nct \ si \
sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este .
Fie
2\
si
2 \ .
Conform ipotezei, exist
a segmentele 1 , 2 , ..., , din , astfel nct 1
are extremitatile si 1 , 2 are extremitatile 1 si 2, ..., are extremitatile
1 si .
Fie cel mai mic num
ar natural astfel nct extremitatea 1 a lui
se aa n \ , iar se a
a n \ .
Atunci multimile
1 = f 2 R j1 + ( 1 ) 2 \ g
si
1 = f 2 R j1 + ( 1 ) 2 \ g
au proprietatea ca sunt multimi deschise, iar 1 \ [0 1] si 1 \ [0 1] sunt

nevide, disjuncte si reuniunea lor este [0 1].
Prin urmare am obtinut o contradictie, anume aceea c
a [0 1] nu este
multime conex
a.
) Fie 2 .
Fie
1 = f 2 j exist
a segmentele 1 2 din , astfel nct 1 are extremit
atile
si 1 , 2 are extremitatile 1 si 2 ,, are extremitatile 1 si g
si
2 = f 2 j nu exista segmente 1 2 din , astfel nct 1 are extremitatile
111
si 1, 2 are extremitatile 1 si 2 ,, are extremitatile 1 si g.

Evident
1 \ 2 = ;.
Cum 2 1 , deducem ca 1 este nevida.
Vom arata ca 1 este multime deschisa n R .
Fie
2 1 .
Deoarece este multime deschisa, exista 2 R, 0, astfel ca
k k ) 2 .
Dar, folosind denitia lui 1 , exista segmentele 1 , 2, ..., , din ,
astfel nct 1 are extremitatile si 1 , 2 are extremitatile 1 si 2 , ...,
are extremitatile 1 si .
Pentru un 2 R , astfel ca k k , va rezulta ca exist
a segmentele
1 , 2 , ..., si [ ], din , astfel nct 1 are extremit
atile si 1,
2 are extremit
atile 1 si 2, ..., are extremit
atile 1 si , [ ] are
extremitatile si , deci 2 1 .
Prin urmare 1 este multime deschisa n R .
Se arat
a asem
an
ator c
a 2 este multime deschis
a n R .
Atunci 2 este vid
a (c
aci altfel se contrazice faptul c
a este conex
a),
ceea ce ncheie demonstratia acestei implicatii.
Observatie. Exercitiul 1 de la pagina ... arata ca, n Teorema de mai
sus, conditia ca multimea sa e deschisa este esentiala.
Multimi compacte
O privire atenta asupra materiei de analiza matematica studiata n liceu
relev
a importanta intervalelor nchise si marginite. n cele ce urmeaz
a vom
prezenta o generalizare a acestui concept, anume notiunea de multime compact
a.
Denitie. O submultime a lui R se numeste compacta daca pentru
orice f = R j 2 g astfel ca [ , exista ,

2
nita, astfel ca [ , i.e. pentru orice acoperire cu multimi deschise,
2
din R , a lui , exist

a o subacoperire nita a sa.
112
Observatie. Esenta denitiei de mai sus consta n faptul ca prin intermediul ei se face trecerea de la o familie arbitrara de multimi deschise la o
familie nit
a de astfel de multimi.
Exemple
1.
2.
3.
4.
Orice submultime nita a lui R este compacta.

[0 1) nu este compact
a (n R).
(0 1) nu este compact
a (n R).
[0 1] este compact
a ( n R).
Teorema Heine-Borel
Nu este usor s
a se arate, folosind numai denitia, c
a o multime este
compacta.
De aceea, urmatorul rezultat, care caracterizeaza multimile compacte din
R , este foarte util (vezi Teorema lui Cantor, pagina 118, Teorema de permanenta a compacit
atii pentru functii continue, pagina 212, Teorema valorii
minime si maxime pentru functii continue, pagina 213, Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue, pagina 216, Teorema lui Dini, pagina
220).
Teorema Heine-Borel. O submultime a lui R este compact
a daca si
numai dac
a este nchisa si marginita.
Not
a istoric
a. Heinrich Eduard Heine (1821-1881) a studiat la Berlin,
ind studentul lui Weierstrass, Gauss si Dirichlet. A predat la Bonn si la
Halle. Pe lng
a teorema de mai sus, o alta contributie important
a a sa este
formularea conceptului de continuitate uniforma (vezi pagina 221).
Not
a istoric
a. Emile Borel (1871-1956), studentul lui Hermite, a fost
profesor la Paris si unul dintre cei mai inuenti matematicieni. A studiat la
cole Normale Suprieure din Paris. n 1893, pe cnd avea numai 22 de ani,
este numit la Universitatea din Lille, iar n 1896 la cole Normale Suprieure
(unde, timp de 10 ani, ncepnd cu anul 1910, este director). n 1909 devine
titularul catedrei de teoria functiilor (creata special pentru el) de la Sorbona,
pozitie pe care o va detine pna n 1941. Din 1921 este membru al Academiei
de S
tiinte, al carui presedinte devine n 1934. mpreuna cu Lebesgue si Baire,
este fondatorul teoriei m
asurii. Este unul dintre fondatorii teoriei jocurilor.
113
A fost membru al Camerei Deputatilor a parlamentului francez (1924-1936),

precum si ministru al navigatiei (1925-1940). n 1941 este arestat de catre
regimul de la Vichy, dupa care devine membru al rezistentei franceze. Cele
mai importante opere ale lui Borel sunt: Le Hasard (1913), Lspace et le
temps (1921), Trait du calcul de probabilit et ses applications (1924-34),
Les paradoxes de linni (1946).
Demonstratia Teoremei Heine-Borel
) Fie o submultime compacta a lui R .
Vom arata ca multimea este nchisa.
Fie, n acest sens, 2 R .
Pentru orice 2 N, sa consider
am multimile deschise
= f 2 R j k k
1
g.
Atunci
[ = R fg,
2N
deci
[ .
2N
Cum este compacta, exista 0 2 N astfel ca

1 [ 2 [ [ 0 0 .
Atunci
1
g R ,
0
ceea ce arata, avnd n vedere ca a fost ales arbitrar, ca R este
deschis
a, deci este nchis
a.
S
a ar
at
am c
a multimea este m
arginit
a.
Fie multimile deschise
f 2 R j k k
= f 2 R j kk g,
unde 2 N.
Atunci
R = [ .
2N
114
Cum este compacta, exista 0 2 N, astfel ca

1 [ 2 [ [ 0 0 ,
ceea ce arata ca este marginita.
(
Fie f = j 2 g astfel nct

[ .
2
Deoarece este m
arginita, exist
a un interval nchis 1 , din R , avnd
proprietatea ca
1 .
Spre exemplu, putem alege
1 = f( 1 2 ) j j j , pentru orice 2 f1 2 gg,
pentru un sucient de mare.
S
a presupunem c
a nu este continut
a n nici o reuniune nit
a de ele
mente din multimea f = j 2 g.

Atunci, cel putin unul dintre cele 2 intervale nchise obtinute prin njumat
atirea laturilor lui 1 contine puncte din si intersectia lui cu
acest interval nu este continuta n nici o reuniune nita de elemente din
multimea f = j 2 g.
Fie 2 un astfel de interval.
Continund acest procedeu obtinem un sir ( )2N de intervale nevide
nchise incluse astfel nct, pentru orice 2 N, multimea nevida \ nu
este continut
a de elemente din multimea f =
j 2 g. Sa remarcam ca multimea \ este innita (altminteri s-ar

contrazice faptul c
a ea nu este continut
a de elemente
din multimea f = j 2 g), pentru orice 2 N.

Conform Teoremei intervalelor nevide nchise incluse (vezi pagina 98),
exista
2 \ .
2N
Atunci, un argument similar celui folosit n demonstratia Teoremei BolzanoWeierstrass, ne asigura ca este un punct de acumulare al lui .
115
Cum este nchisa, 2 , deci exista 0 2 , astfel ca

2 0 .
Prin urmare, exista 0 cu proprietatea urmatoare:
k k ) 2 0 .
ntruct lungimea laturilor lui este
,
22
avem ca
p

2 ) k k 1 ,
2
deci dac
a este ales astfel ca
p

,
21
atunci toate punctele lui se gasesc n 0 , ceea ce contrazice faptul ca
\ nu este continuta n nici o reuniune nita de elemente din multimea
f = j 2 g.
Teorema lui Cantor

Vom prezenta n continuare un rezultat datorat lui Cantor care nt
areste
proprietatea de completitudine anterioar
a, aici ind considerate multimi nchise si m
arginite, n loc de intervale. Vom folosi acest rezultat n cadrul
demonstratiei teoremei lui Baire (vezi pagina 121) si a lui Dini (pagina 220).
Teorema lui Cantor. Fie 1 o submultime a lui R , nchisa, nevida si
m
arginit
a, iar
1 2 +1
un sir de multimi nevide si nchise.
Atunci exista un punct din R care apartine tuturor multimilor .
Demonstratie. Conform teoremei lui Heine-Borel (vezi pagina 115), 1
este o multime compacta.
S
a consider
am multimile deschise
= R ,
unde 2 N.
116
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca

\ = ;.
2N
Atunci
1 R = [ ,
2N
si cum 1 este o multime compact

a, exist
a 1 , 2 , ..., astfel ca
1
2f12g
deci
1 \ = ;.
Cum = 1 \ , obtinem contradictia = ;.
Ca atare, demonstratia este ncheiata.
Observatie. Conceptele de multime conexa si multime compacta au sens
n cadrul mai larg al unui spatiu topologic (vezi [1]).
Exercitii
1. Sa se arate ca multimea = f( 0) j 0g [ f( sin 1 ) j 0g este
conexa, nsa punctele (0 0) si ( sin 1 ), unde 0, nu pot unite printr-o
linie poligonal
a inclus
a n .
2. S
a se arate, f
ar
a a folosi teorema Heine-Borel, c
a daca este o sub
multime compacta a lui R , iar este o multime nchisa, atunci este
compacta (n R ).
3. Sa se arate ca daca este o submultime compacta a lui R, atunci ,
privit
a ca submultime a lui R2 , este compact
a.
4. Daca este o multime compact
a din R , iar un punct arbitrar din
R , atunci multimea = f + j 2 g este de asemenea compacta.
5. Sa se precizeze cnd este compacta intersectia a doua multimi deschise.
Este posibil ca intersectia unei familii innite de multimi deschise sa e o
multime nevid
a compact
a?
117
COMPLEMENTE DE TOPOLOGIE
Teorema de acoperire a lui Lebesgue

Teorema lui Baire
Teorema de acoperire a lui Lebesgue
Precizari privind natura acoperirilor cu multimi deschise ale multimilor
compacte sunt furnizate de urmatorul rezultat care va folosit n studiul
uniform continuitatii (vezi pagina 226), precum si n teoria dimensiunii si n
teoria spatiilor uniforme.
Teorema de acoperire a lui Lebesgue. Fie f g2 o acoperire cu
multimi deschise din R a unei submultimi compacte a lui R .
Atunci exist
a un numar real strict pozitiv , astfel ca pentru orice 2
, cu k k , exista 2 astfel ca
2 .
Not
a istoric
a. Henri Lon Lebesgue (1875-1941) a fost fondatorul integralei care i poarta numele A studiat la S
coala Normala Superioara n
perioada 1899-1902. Este autorul uneia din cele mai remarcabile cuceriri ale
analizei moderne, anume teoria integralei care-i poarta numele, teorie ce a
permis un studiu mai profund al seriilor Fourier. n 1910 este numit profesor
la Sorbona.
Demonstratie. Pentru orice punct a lui , exist
a 2 astfel ca
2 .
Fie 0 astfel ca
k k 2 ) 2 .
Atunci f g2 , unde
= f 2 R j k k g,
118
este o acoperire a lui cu multimi deschise.

Prin urmare, cum este compacta, exista 1 , 2 , ...., 2 , astfel ca
1 [ 2 [ [ .
Alegem
= minf1 2 g 0.
Dac
a 2 , cu k k , atunci exist
a 2 f1 2 g astfel ca
2 ,
deci
k k .
Atunci
k k k k + k k + 2 ,
si drept urmare
2 .
Asadar
2 .
Observatie. Cu notatia () = supfk k j 2 g, unde
este o submultime a lui R , o alta varianta a teoremei lui Lebesgue se
poate formula astfel: Fie f g2 o acoperire cu multimi deschise din R
a unei submultimi compacte a lui R . Atunci exista un numar real strict
pozitiv , astfel ca pentru orice submultime a lui avnd diametrul
mai mic dect , exista 0 2 astfel ca 0 . Numarul se numeste num
arul Lebesgue asociat acoperirii considerate. Pentru amanunte,
vezi James Munkres, Topology (A rst course), Prentice Hall, Englewood
Clis, New Jersey, 1975, paginile 179-181.
Teorema lui Baire
Teorema lui Baire, n forma de mai jos, dar mai ales sub alte forme
mai generale, constituie un instrument extrem de n, care are o gam
a larg
a
de aplicatii. Unele dintre ele se vor studia n cadrul cursului de analiza
119
functionala (anume Teorema aplicatiei deschise, Teorema gracului nchis si

Principiul marginirii uniforme). Pentru multe alte aplicatii vezi [1].
Teorema lui Baire. Fie f g2N o familie numarabila de submultimi
nchise din R astfel nct [ contine o multime nevida deschisa.
2N
Atunci cel putin una dintre multimile contine o multime nevida deschisa.
Observatie. Rezultatul de mai sus poate reformulat n una dintre

urm
atoarele forme echivalente:
i) Orice intersectie num
arabila de multimi deschise dense n R este densa
n R .
ii) Orice reuniune numarabil
a de multimi nchise n R cu interiorul vid
este o multime cu interiorul vid.
Observatie. Daca multimile familiei nu sunt deschise, rezultatul nu este
valabil (de exemplu multimile Q si R Q sunt dense n R, ns
a intersectia lor
este vida). De asemenea, daca familia de multimi nu este cel mult num
arabil
a, rezultatul nu este valabil (de exemplu multimile R fg, unde 2 R,
sunt deschise si dense n R, nsa intersectia lor este vid
a).
Not
a istoric
a. Ren Louis Baire (1874-1932) a fost profesor la Dijon.
A adus contributii la teoria multimilor si la analiza reala. Baire s-a nascut
la 21 ianuarie 1874 la Paris. n 1886, pe cnd avea 12 ani, a cstigat o burs
a
care i-a permis s
a capete o buna educatie, n ciuda conditiilor materiale precare oferite de familia sa. A fost un student eminent al liceului Lakanal. n
1890 studiaza timp de un an la sectia speciala de matematica a liceului Henri
IV. Apoi trece admiterea att la cole Polytechnique, ct si la cole Normale Suprieure. Alege s
a studieze la cea din urm
a. Aici audiaz
a cursurile
lui Goursat, iar la Sorbona pe cele ale lui Hermite, Picard si Poincar. La
un examen, avnd sa demonstreze continuitatea functiei exponentiale, n mijlocul demonstratiei si da seama ca demonstratia pe care o nvatase la liceul
Henri IV era pur si simplu un articiu deoarece nu se sprijinea sucient pe
denitia functiei. Ca rezultat imediat a urmat o nota ce nu l-a multumit pe
Baire si decizia de a studia din nou, mai atent, cursul de analiz
a matematic
a
cu accent pe conceptul de continuitate al unei functii generale. A obtinut un
post la un liceu din Bar-le-Duc care, desi i asigura securitatea nanciara, nul multumea caci nu avea ocazia sa e n contact cu lumea universitara. Aici
120
lucreaza n teoria functiilor si asupra conceptului de limita, elabornd o teza

despre functii discontinue pe care o va sustine n 1899, din comisie facnd
parte Darboux si Picard. A studiat si n Italia, unde a legat o strnsa prietenie cu Volterra. Chiar nainte de a-si sustine doctoratul, s
an
atatea i era
zdruncinat
a. Dup
a aceea nu a mai putut contribui la progresul matematicii
dect foarte scurte perioade. A continuat s
a predea la diverse licee, iar n
1901 devine conferentiar la Universitatea din Montpellier. n 1904 primeste
o bursa Peccot care i permite sa predea la Collge de France. n 1905 se
mut
a la Universitatea din Dijon, unde n 1907 este numit profesor. Datorit
a
st
arii mai mult dect precare a s
an
at
atii sale, cere un concediu pentru a se
reface. Neind n stare s
a-si reia activitatea, se retrage la Geneva, unde i se
si acorda titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare si de membru al Academiei
de S
tiinte. Se pensioneaza n 1925 si moare la 5 Iulie 1932.
Baire a facut un pas decisiv n fundamentarea riguroasa a conceptului de
functie si continuitate. A v
azut cu claritate c
a o teorie a multimilor innite
era fundamental
a pentru Analiza Real
a. Denjoy a fost cel mai faimos student
al lui Baire.
Demonstratie. Fie 0 o multime nevida deschisa inclusa n [ .
2N
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca pentru orice 2 N, nu exista
nici o multime nevida deschisa inclusa n .
Dac
a 1 2 0 1 , atunci exist
a 1 0, astfel ca
1 = f 2 R j k 1 k 1 g 1 = f 2 R j k 1 k 1 g 0
si
1 \ 1 = ; .
La fel, dac
a 2 2 1 2, atunci exist
a 2 0, astfel ca
2 = f 2 R j k 1 k 2 g 2 = f 2 R j k 2 k 2 g 1
si
2 \ 2 = ;.
Continund acest procedeu, obtinem, pentru orice 2 N, 2 1
si 0, astfel ca
= f 2 R j k k g 1
121
si
\ = ;.
Aplicnd Teorema lui Cantor (vezi pagina 118) familiei f g2N , gasim
un element cu proprietatea c
a
2 \ .
2N
Deoarece, \ = ;, pentru orice 2 N, deducem ca

2
0 [ .
2N
Pe de alta parte, 0 , pentru orice 2 N, deci

2 0 .
Aceasta contradictie ncheie demonstratia, aratnd ca cel putin una dintre
multimile contine o multime nevida deschisa.
ncheiem aceast
a sectiune cu dou
a aplicatii ale teoremei lui Baire.
Corolar. Spatiul R2 nu poate prezentat ca reuniunea unei familii num
arabile de drepte.
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, c
a exista familia
f g1 de drepte (care sunt multimi nchise) astfel ca
R2 = [ .
2N
Deoarece R2 este o multime nevid

a si deschis
a, rezult
a, n conformitate
cu teorema lui Baire, ca exista 0 2 N, astfel ca 0 sa contina o multime
nevida si deschisa, ceea ce nu este adevarat.
Q este o reuniune numarabila de multimi nchise astfel nct nici una
dintre aceste multimi nu contine o multime deschis
a nevid
a. Vom ar
ata c
a
R Q nu are aceast
a proprietate.
Corolar. Multimea R Q nu se poate prezenta ca o reuniune numarabila
de multimi nchise.
122
Demonstratie. Presupunnd contrariul si avnd n vedere observatia precedenta, ar rezulta ca exista o familie cel mult numarabila de multimi nchise
astfel nct nici una dintre aceste multimi nu contine o multime deschisa
nevid
a si astfel ca R s
a e reuniunea multimilor din aceast
a familie. Acest
fapt contrazice teorema lui Baire.
Exercitii
1. Dac
a submultimea a lui R nu contine o multime nevid
a deschis
a
(din R ), este posibil ca s

a contin
a o multime nevid
a deschis
a (din R )?
2. Daca submultimea a lui R contine o multime nevida nchisa (din
R ), trebuie ca si s
a contin
a o multime nevida nchis
a (din R )?
3. Nu exista o familie cel mult numarabila de multimi deschise a caror
intersectie sa e Q.
4. O submultimea a lui R se numeste densa n R daca orice punct
din R este punct de acumulare pentru . Aratati c
a este densa n R
dac
a si numai dac
a = R .
5. Dati un exemplu de o multime deschisa si de una nchisa care este
densa n R . Sunt unice?
123

CONVERGEN
TA
n acest capitol vom prezenta notiunile fundamentale privind sirurile si
seriile de elemente din R , precum si pe cele referitoare la sirurile de functii.
ELEMENTE INTRODUCTIVE DESPRE S
IRURI
S
irul 1 , 2 , ..., , ... are limita , cnd tinde spre innit, dac
a oric
arui
num
ar pozitiv , orict de mic, i se poate asocia un ntreg (care depinde de
), astfel nct j j , pentru orice . Aceasta este formularea
abstracta a notiunii de limita a unui sir. Nu este de mirare faptul ca la prima
confruntare cu acest
a notiune, ea nu poate nteleas
a n cteva minute. Exist
a
o atitudine nefericit
a, aproape snoab
a, din partea unor autori de manuale, care
prezinta cititorului aceast
a denitie f
ar
a o preg
atire prealabil
a, ca si cum explicarea
nu ar de demnitatea unui matematician.
Denitia sugereaza o ntrecere ntre doua persoane, si . Persoana
pretinde ca o cantitate xata sa e aproximata prin cu o precizie mai mare
dect o margine aleas
a = 1 ; satisface pretentia, demonstrnd c
a exista un
ntreg = 1 , astfel nct toti termenii , care urmeaz
a dup
a elementul 1 ,
satisfac aceast
a conditie. Atunci poate deveni mai exigent si va xa o nou
a
margine mai mica, = 2 . satisface din nou pretentia lui , gasind un ntreg
= 2 (eventual mult mai mare). Daca poate multumi pe , orict de mica
ar marginea aleas
a de , atunci avem situatia exprimat
a de ! .
Exist
a o anumit
a dicultate psihologica n ntelegerea acestei denitii precise a
limitei. Intuitia noastr
a ne sugereaz
a o idee "dinamic
a" despre notiunea de limit
a,
ca rezultat al unui proces de "miscare": ne deplasam n lungul sirului de ntregi
1 2 3 si atunci observam comportarea sirului . Ni se pare ca am putea
observa faptul c
a ! . ns
a acest
a atitudine "natural
a" nu este capabil
a de
o formulare matematic
a, riguroas
a. Pentru a ajunge la o denitie precis
a, trebuie
s
a inversam ordinea pasilor; n loc de a privi mai nti la variabila independent
a
si apoi la variabila dependent
a , trebuie sa ne baz
am denitia noastr
a pe ceea
ce trebuie sa facem daca vrem sa vericam armatia ca ! . Printr-un astfel
de procedeu, trebuie s
a alegem mai nti o mic
a margine arbitrar
a n jurul lui
si apoi trebuie s
a stabilim dac
a putem satisface aceast
a conditie, lund variabila
independent
a sucient de mare. Apoi, dnd denumiri simbolice, si frazelor
124
"margine arbitrar de mic

a" si " sucient de mare", suntem condusi la denitia
precis
a a limitei
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura S
Notiunea de sir
Operatii algebrice cu siruri din R
Limita unui sir din R
S
iruri convergente si divergente din R
M
arginirea sirurilor convergente din R
Reducerea studiului convergentei unui sir din R la convergenta a
siruri din R
Notiunea de subsir al unui sir din R
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din R
Comportamentul sirurilor convergente din R la operatiile
algebrice
Trecerea la limit
a n inegalit
ati pentru siruri din R
Marginile unei submultimi m
arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv
a
Studiul sirurilor de elemente din R s-a impus datorit
a aparitiei n manevrarea
multor obiecte a unor scheme de aproximare care se realizeaz
a cu ajutorul
unor procese iterative (spre exemplu metoda coardei a lui Newton, determinarea solutiilor unor sisteme cu ajutorul principiului contractiilor etc).
Notiunea de sir
Denitie. Fie o multime. Un sir din este o functie cu domeniul
N (sau N = f + 1 + 2 g, unde 2 N) si codomeniul o submultime
a lui .
Observatie. Daca : N ! este un sir, valoarea lui n se va nota
(n loc de ()), iar functia : N ! se va nota ( )2N .
Operatii algebrice cu siruri din R
Denitie. Daca ( )2N si ( )2N sunt doua siruri din R , atunci
denim suma lor ca ind sirul, din R , ( + )2N , diferenta lor ca
125
ind sirul, din R , ( )2N , iar produsul lor scalar ca ind sirul, din R,
( )2N .
Denitie. Daca ( )2N este un sir din R, iar ( )2N un sir din R ,
atunci denim produsul lor ca ind sirul, din R , ( )2N .
Denitie. Daca ( )2N este un sir din R, iar ( )2N un sir din R
astfel ca, pentru orice 2 N, sa avem 6= 0, atunci denim ctul lor ca
ind sirul, din R , ( )2N .
Limita unui sir din R . S
iruri convergente si divergente din R
Denitie. Daca ( )2N este un sir din R, un element 2 R , se
numeste o limit
a a lui ( )2N , daca pentru orice vecin
atate a lui ,
exist
a 2 N, astfel ca pentru orice 2 N, , s
a avem
2 .
Vom spune c
a sirul ( )2N converge c
atre .
Daca un sir, din R , are o limit

a din R , vom spune ca el este convergent,
iar n caz contrar l vom numi divergent.
Observatie. Denitia de mai sus are sens si pentru siruri cu elemente
dintr-un spatiu topologic.
Teorem
a. Daca ( )2N este un sir din R , un element 2 R este o
limita a sa daca si numai dac
a pentru orice 0, exist
a 2 N, astfel ca,
pentru orice 2 N, sa avem
k k .
Observatie. Pentru suportul intuitiv al notiunii de limita a unui sir se
poate consulta [3], pagina 219.
Teorema de unicitate a limitei. Un sir din R nu poate avea mai
mult de o limita.
Observatie. Daca ( )2N este un sir din R care are limita 2 R ,
atunci vom scrie
lim =
!1
126
sau
lim =
sau
! .
M
arginirea sirurilor convergente din R
Urmatorul rezultat arata ca familia sirurilor convergente constituie o subclasa a familiei sirurilor marginite.
Propozitie. Un sir convergent din R este marginit (i.e. dac
a ( )2N
este un sir convergent din R , atunci exist

a 2 R astfel nct
k k ,
pentru orice 2 N).
Observatie. Reciproca propozitiei de mai sus nu este valabila, asa cum
ne arata sirul de numere reale ((1) )2N .
Reducerea studiului convergentei unui sir din R la convergenta
a siruri din R
Urmatorul rezultat arata ca studiul convergentei unui sir din R se reduce
la studiul convergentei unor siruri din R.
Teorem
a. Un sir ( )2N , din R, unde, pentru orice 2 N, avem
= ( 1 2 ),
converge c
atre un element
= ( 1 2 ) 2 R
daca si numai daca sirul ( )2N , din R, converge catre , pentru orice
2 f1 2 g.
Demonstratie.
) Pentru orice 0, exist
a 2 N, astfel ca pentru orice 2 N,
, avem
k k .
127
Dar, pentru orice 2 f1 2 g,

j j k k ,
fapt care arata ca, pentru orice 2 f1 2 g, sirul ( )2N , din R, converge
catre .
( Pentru orice 0, exista 2 N, astfel ca pentru orice 2 N,
, avem
j j p ,
Prin urmare, pentru orice 2 N, , avem
2
k k =
X
=1
j j2 2 ,
adica sirul ( )2N , din R , converge catre .

Notiunea de subsir al unui sir din R
Notiunea de subsir al unui sir se dovedeste a foarte utila permitnd
introducerea notiunii de multime a punctelor limit
a ale unui sir de elemente
din R (vezi pagina 152).
Denitie. Daca ( )2N este un sir din R , iar 1 2
un sir strict crescator de numere naturale, atunci sirul, din R , dat de
( )2N , se numeste un subsir al sau.
Observatie. Fie : N ! N o functie strict cresc
atoare. Atunci
deneste un subsir al lui = ( )2N , prin si orice subsir al lui ( )2N
poate denit n acest mod.
Propozitie. Dac
a sirul ( )2N , din R , converge c
atre 2 R, atunci
orice subsir al sau converge catre .
Corolar. Dac
a sirul ( )2N , din R , converge catre 2 R , iar 2 N,
atunci sirul (+ )2N converge ca
tre .
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din R
128
Urmatorul rezultat descrie situatia n care un sir nu converge catre .

Propozitie. Dat ind sirul ( )2N , din R, si 2 R , urmatoarele
armatii sunt echivalente:
i) ( )2N nu converge catre .
ii) exista o vecinatate a lui , astfel ca, pentru orice 2 N, exista
2 N, , astfel nct
2
.
iii) exista o vecinatate a lui si un subsir al lui ( )2N , astfel nct
nici unul dintre elementele subsirului nu se aa n .
Comportamentul sirurilor convergente din R la operatiile algebrice
Propozitie
i) Fie sirurile ( )2N si ( )2N , din R , convergente catre , respectiv
.
Atunci sirurile ( + )2N , ( )2N si ( )2N converg catre
+ , si respectiv .
ii) Fie sirul ( )2N , din R, convergent catre 2 R si ( )2N , din R ,
convergent catre 2 R .
Atunci sirul ( )2N , din R , converge catre 2 R .
iii) Fie sirul ( )2N , din R , convergent c
atre 2 R si ( )2N , din
R , convergent c
atre 2 R .
Atunci sirul ( 1 )2N , din R, converge c
atre 1 2 R .
Trecerea la limit
a n inegalit
ati pentru siruri din R
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei valorii
minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213).
Propozitie. Fie sirul ( )2N , din R , convergent catre 2 R . Daca
exist
a 2 R si 2 R, 0, astfel ca
k k ,
pentru orice 2 N, atunci
k k .
129
Demonstratie. Multimea
= f 2 R j k k g
este deschisa.
Daca 2 , atunci este o vecinatate a lui , deci exista 2 N, astfel
ca, pentru orice 2 N, sa avem
2 ,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare
2
,
adica
k k .
Marginile unei submultimi m
arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv
a
Propozitie. Fie o submultime marginita a lui R. Atunci exista doua
siruri ( )2N si ( )2N de elemente din astfel nct
lim = inf
!1
si
lim = sup .
!1
Demonstratie. Conform denitiei marginii superioare a unei multimi,

pentru orice 2 N, exista 2 , astfel nct
sup
1
sup .
Prin urmare, deoarece

lim (sup
!1
1
) = sup ,
deducem c
a
lim = sup .
!1
130
Analog se gaseste un sir ( )2N de elemente din cu proprietatea ca

lim = inf .
!1
Observatie. Avnd n vedere exercitiul 16 de la pagina ..., Propozitia

anterioar
a pune n evidenta un fenomen deja semnalat n cadrul Teoremei
de la pagina 107, anume ca inf 2 si sup 2 .
Exercitii
1. Fie sirurile ( )2N si ( )2N , din R, convergente, astfel ca, pentru
orice 2 N, sa avem
.
Atunci
lim lim .
!1
!1
Dac
a ( )2N , ( )2N si ( )2N sunt trei siruri din R astfel ca, pentru
orice 2 N, s
a avem
,
atunci, daca ( )2N si ( )2N sunt convergente si au aceeasi limita, ( )2N
este convergent si
lim = lim = lim .
!1
!1
!1
2. Sa se arate ca daca sirul ( )2N , din R, are limita 2 R, atunci sirul

(j j)2N are limita jj.
3. S
a se arate c
a
p
lim = 1.
!1
4. Fie 2 Z si 2 (1 1). Sa se arate c

a
lim = 0.
!1
5. Fie sirul ( )2N , din (0 1), astfel nct

+1
1.
!1
lim
Atunci
lim = 0.
!1
131

+1
1.
!1
lim
Atunci ( )2N este divergent.

1
lim ( ) 1.
!1
Atunci
lim = 0.
!1
8. Fie sirul ( )2N , din (0 1), astfel nct lim ( ) 1.

!1
Atunci ( )2N este divergent.

9. Daca 2 R si 0 , sa se calculeze
1
lim ( + ) .
!1
10. Sa se calculeze
lim f(2 +
!1
p
3) g
11. Fie sirul ( )2N , din R si 2 (0 1) astfel ca

lim j j = 1
!1
si, pentru orice 2 N, avem

j + j .
Sa se arate ca ( )2N este convergent si sa se precizeze posibilele valori
ale limitei lui ( )2N .
12. Sa se arate ca daca sirul de numere reale ( )2N are proprietatea ca
exist
a 2 R astfel nct orice subsir ( )2N al s
au are un subsir ( )2N
care converge c
atre , atunci el este convergent c
atre .
13. Sa se arate ca daca sirul de numere reale ( )2N are proprietatea
ca exista 2 R astfel nct subsirurile (2 )2N si (2+1 )2N converg catre ,
atunci sirul ( )2N converge catre .
14. S
a se caracterizeze sirurile convergente de numere ntregi.
132
15. Fie 1 2 R si
+1 = 21 ,
pentru orice 2 N.
S
a se studieze convergenta sirului ( )2N .
16. Fie o submultime a lui R si 2 R . S
a se arate c
a 2 dac
a
si numai dac
a exist
a un sir ( )2N de elemente din cu proprietatea c
a
lim = .
!1
133
PENTRU S
A
CRITERII DE CONVERGENT
IRURI
Teorema convergentei monotone

Criteriul lui Cauchy
Pentru a arata, cu metodele prezentate pna acum, ca un sir este convergent, trebuie sa cunoastem sau sa intuim care este limita sirului. De multe
ori, acest lucru nu este usor de realizat. Rezultatele urmatoare vor elimina
partial acest neajuns.
Teorema de mai jos se va folosi, spre exemplu, n cadrul demonstratiei
propozitiilor de la paginile 162 si 165, propozitiei de la pagina 289, Teoremei
de reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 374), precum si n cadrul demonstratiei formulei lui Stirling (vezi pagina 461).
Teorema convergentei monotone. Fie ( )2N un sir de numere reale
care este crescator (i.e.
+1 ,
pentru orice 2 N).
Atunci ( )2N este convergent daca si numai daca este marginit, caz n
care
lim = sup .
!1
2N
Demonstratie.
) Faptul c
a un sir convergent este marginit s-a stabilit n sectiunea
precedenta.
Fie
= lim .
!1
Atunci, pentru orice 0, exist

a 2 N astfel ca, pentru orice 2 N,
sa avem
+ ,
de unde, avnd n vedere ca sirul ( )2N este crescator, deducem ca
sup + .
2N
134
Prin urmare,
pentru orice 0, deci
sup lim ,
2N
!1
lim = sup .
!1
2N
( Exista
sup = .
2N
Atunci
,
pentru orice 2 N.
Mai mult, avnd n vedere denitia supremumului, pentru orice 0,
exista astfel ca
,
de unde, deoarece sirul ( )2N este cresc
ator, deducem c
a
,
pentru orice 2 N, , adic
a
= lim = sup .
!1
2N
Corolar. Fie ( )2N un sir de numere reale care este descrescator (i.e.
+1 , pentru orice 2 N).
Atunci ( )2N este convergent daca si numai daca este marginit, caz n
care
lim = inf .
!1
2N
Criteriul lui Cauchy

Teorema anterioara este un instrument extraordinar de util, dar are inconvenientul ca se aplica numai pentru siruri monotone. Am dori, ca atare,
un alt criteriu care s
a implice convergenta, chiar dac
a sirul nu este monoton. Acesta este criteriul lui Cauchy, un criteriu foarte des utilizat (vezi
demonstratiile urm
atoarelor rezultate: Criteriului lui Dirichlet - pagina 189,
135
Teorema punctelor xe pentru contractii - pagina 229, Lema de la pagina

325).
Pentru nceput vom prezenta o form
a a teoremei Bolzano-Weierstrass
specializat
a pentru siruri, rezultat care va folosit n cadrul demonstratiei
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 140), Teoremei de permanenta a compacitatii pentru functiilor continue (vezi pagina 212), a Teoremei valorii minime
si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213), precum si a Teoremei
Arzel-Ascoli (vezi pagina 254).
Lema lui Cesro. Un sir m
arginit din R are (cel putin) un subsir
convergent.
Demonstratie. Fie ( )2N un sir marginit din R .
Dac
a exist
a numai un num
ar nit de valori distincte pentru elementele
sirului, atunci cel putin una dintre aceste valori se repeta de o innitate de
ori, si, prin urmare, putem obtine un subsir al lui ( )2N , alegnd aceast
a
valoare de ecare data cnd ea apare.
Daca exista un numar innit de valori distincte pentru elementele sirului,
cum multimea termenilor sirului este marginita, conform teoremei BolzanoWeierstrass (vezi pagina 98), exist
a un punct de acumulare 2 R al multimii
termenilor sirului.
Fie 1 un element al sirului astfel ca
k1 k 1.
Cum este punct de acumulare pentru multimea
1 = f j 2 Ng,
este punct de acumulare si pentru multimea
2 = f j 2 N, 1g.
Prin urmare, exist
a un 2 2 2 (deci 2 1 ) astfel nct
1
k2 k .
2
Continund n acest mod, g
asim un subsir ( )2N al lui ( )2N , astfel
nct
1
k k ,
136
pentru orice 2 N, deci
lim = .
!1
Denitie. Un sir ( )2N , din R , se numeste sir Cauchy dac

a pentru
orice 0, exist
a 2 N, astfel nct, pentru orice 2 N, ,
avem
k k .
Observatie. Spre deosebire de denitia sirului convergent care cuprinde
elemente "exterioare" sirului considerat (anume limita acestuia), denitia
sirului Cauchy are avantajul de a implica numai elementele sirului dat; prin
urmare, dezavantajul "ghicirii" valorii limitei unui sir pentru testarea convergentei acestuia cu ajutorul denitiei sirului convergent nu este prezent n
denitia sirului Cauchy.
Lem
a. Un sir convergent ( )2N , din R , este sir Cauchy.
Lem
a. Un sir Cauchy ( )2N , din R , este marginit.
Lem
a. Un sir Cauchy ( )2N , din R , care are un subsir convergent,
este convergent.
Demonstratie. Deoarece sirul ( )2N este Cauchy, pentru orice 0,
exist
a 2 N astfel nct pentru orice 2 N, s
a avem
k k .
Daca subsirul ( )2N converge catre 2 R , atunci, pentru orice 0,
exista 2 N cu urmatoarele proprietati:

si
Pentru orice numar natural astfel ca , avem
k k + 2.
Prin urmare, sirul ( )2N converge c
atre .
Criteriul lui Cauchy. Un sir ( )2N , din R, este convergent daca

si
numai dac
a este Cauchy.
137
Demonstratie.
) Vezi una dintre lemele de mai sus.
( Daca sirul ( )2N , din R , este Cauchy, atunci, asa cum am vazut
mai sus, este m
arginit. Conform lemei lui Cesro, el are un subsir convergent.
Lema de mai sus implic
a faptul ca sirul ( )2N este convergent.
Observatie. Importanta criteriului lui Cauchy rezida n posibilitatea
test
arii convergentei far
a a se face apel la elemente exterioare multimii termenilor sirului.
Exercitii
1. Sa se arate ca
lim
!1
= 0,

2. S
a se arate c
a
lim = 0,
!1

3. Fie 2 (0 1). Sa se arate ca sirul dat prin relatia de recurenta
1
+1 = ( + ),
2
pentru orice 2 N, unde 1 2 (0 1), este convegrent si

p
lim = .
!1
4. Fie 2 [0 1],
1 =
si
+1 = ( )( ) + ,
pentru orice 2 N.
S
a se studieze convergenta sirului ( )2N .
5. S
a se arate c
a dac
a sirul ( )2N , din R, este m
arginit si
+1
138
1
,
2
pentru orice 2 N, atunci el este convergent.

6. Sa se arate ca daca sirul ( )2N , din R, este marginit si
1
+1 2 ,

7. S
a se arate c
a dac
a sirul ( )2N , din R, este m
arginit si
p
2
+1 2 ,
8. Sa se arate ca daca sirul marginit ( )2N , din R, satisface inegalitatea
1
2
+2 +1 + ,
3
3
9. S
a se studieze convergenta sirului ( )2N , din R, dat de
1
1
(1)+1
= + +
,
1! 2!
!
pentru orice 2 N.
10. Sa se studieze convergenta sirului ( )2N , din R, dat de
1 1
1
= + + + ,
1 2
pentru orice 2 N.
11. S
a se studieze convergenta sirului ( )2N , din R, dat de 1 = 1,
2 = 2, ...,
1 + 2
=
,
2
pentru orice 2 N, 2.
12. Sa se arate c
a dac
a sirul ( )2N , din R, are proprietatea c
a exist
a
2 (0 1) astfel nct
j+1 +2 j j +1j ,
13. S
a se arate c
a dac
a sirul ( )2N , din (0 1), are proprietatea ca
1
+1
(( 1) + 1),
+1
pentru orice 2 N, unde = 1 + 2 + + , atunci el este convergent si
sa se ae limita sa.
139
CARACTERIZAREA MUL
TIMILOR COMPACTE CU
AJUTORUL S
IRURILOR
Suntem acum n masura sa prezentam o caracterizare a multimilor compacte cu ajutorul sirurilor.
Denitie. O submultime a lui R se numeste secvential compacta
dac
a pentru orice sir ( )2N de elemente din exist
a un subsir al s
au
( )2N si un element 2 astfel nct lim = .
!1
Teorem
a. O submultime a lui R este compact
a daca si numai daca
este secvential compact
a.
Demonstratie. " ) " Fie ( )2N un sir de elemente din .
Avnd n vedere Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), este marginit
a,
deci sirul ( )2N este marginit si drept urmare, n conformitate cu Lema lui
Cesro (vezi pagina 139), exista un subsir al sau ( )2N si un element
2 R astfel nct
lim = .
!1
Deoarece 2 pentru orice 2 N, utiliznd exercitiul 16 de la pagina

..., deducem ca
2 .
Apelnd din nou la Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), avem ca
= ,
deci
2 .
Prin urmare este secvential compact
a.
" ( " Vom ar
ata c
a multimea este m
arginit
a. (1).
ntr-adevar, n caz contrar,
(0 ),
pentru orice 2 N, deci exista un sir ( )2N de elemente din cu proprietatea ca
k k ,
(*)
140
pentru orice 2 N.
Conform ipotezei, exista un subsir ( )2N al sirului ( )2N si un element 2 astfel nct
lim = .
!1
Deoarece sirul ( )2N este convergent, conform Propozitiei de la pagina

130, el este marginit, fapt care contrazice ().
Vom ar
ata c
a. (2).
ntr-adev
ar, dac
a 2 , atunci, conform exercitiului 16 de la pagina ...,
exist
a un sir ( )2N de elemente din cu proprietatea c
a lim = .
!1
Conform ipotezei, exista un subsir ( )2N al sirului ( )2N si un element 2 astfel nct
lim = .
!1
n conformitate cu Propozitia de la pagina 131, avem

lim = .
!1
Avnd n vedere Teorema de unicitate a limitei unui sir (vezi pagina 129),
deducem ca
= ,
deci
Asadar
2 .
,
fapt care arat

a c
a.
Din (1) si (2), folosind Teorema Heine-Borel, deducem ca multimea
este compacta.
Exercitii
1. F
ar
a a folosi faptul c
a o multime nchis
a si m
arginit
a este compact
a,
s
a se arate c
a o submultime a lui R este compact
a dac
a si numai dac
a
este secvential compact
a.
2. (Acest exercitiu va folosit n cadrul demonstratiei Teoremei ArzelAscoli - vezi pagina 254 ) Fie o submultime compacta a lui R . Sa se arate
ca exista o submultime cel mult numarabila a lui care este densa n
(i.e. = ).
141
S
IRURI DE FUNC
TII
Convergenta
a si uniform
a pentru siruri de functii
simpl
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul kk1
Criteriul lui Cauchy pentru convergent
a uniform
a
Convergent
a simpl
a si uniform
a pentru siruri de functii
De multe ori, suntem confruntati cu un fenomen care nu poate evaluat n mod nemijlocit, dar care este prezentat ca limita unui sir de alte
fenomene care pot controlate. Apare astfel, n mod natural, notiunea
de convergenta simpla pentru siruri de functii
Denitie. Fie ( )2N un sir de functii, : R ! R , pentru orice
2 N, si : 0 R ! R .
Spunem ca sirul ( )2N converge (simplu), pe 0 , ca
tre , si vom nota
! ,
daca, pentru orice 2 0 , avem
lim () = (),
!1
i.e.
pentru orice 2 0 si orice 0, exista 2 N,
astfel nct, pentru orice 2 N, ,
avem
k () ()k .
Exercitii
1. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, : R ! R,
() =
142
pentru orice 2 R si 2 N.
2. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, : [0 1] ! R,
() = ,
3. S
a se studieze convergenta simpl
a a sirului de functii, : R ! R,
() =
2 +
,
() =
sin()
,
() = f
1
,
daca este impar

,
dac
a este par
6. S
a a sirului de functii : [ ] ! R,
() =
[()]
,
Observatie. Suntem interesati n a studia n ce m
asur
a propriet
atile
functiilor se transmit la functia . Asa cum arata exemplul 2 de mai
sus (unde desi functiile sunt continue, functia limita nu are aceasta proprietate), convergenta simpla nu este instrumentul adecvat acestui scop. O
analiza geometric
a a exemplului de mai sus arata ca motivul discontinuitatii
functiei limit
a n 1 este faptul c
a, pe m
asur
a ce creste, gracul lui se
departeaza de gracul lui n apropierea lui 1. Prin urmare avem nevoie de
o noua notiune de convergenta pentru siruri de functii, convergenta care sa
oblige "gracul lui s
a convearga c
atre gracul lui ".
Denitie. Fie ( )2N un sir de functii, : R ! R , pentru orice
2 N, si : 0 R ! R .
143
Spunem ca sirul ( )2N converge uniform, pe 0, catre , si vom nota
! ,
daca
pentru orice 0, exista 2 N, astfel nct,
pentru orice 2 N, , si orice 2 0 ,
avem
k () ()k .
Observatie. n cazul n care = = 1, ! nseamna c

a pentru
orice 0, exista 2 N, astfel nct, pentru orice 2 N, , avem
() () () + ,
pentru orice 2 0, adica pentru orice 0, exista 2 N, astfel nct,
pentru orice 2 N, , gracul lui se aa ntre si + , adica
"gracul lui converge c
atre gracul lui ".
Observatie. Vom vedea c
a notiunea de convergenta uniforma pentru
siruri de functii este cea care permite transferul propriet
atilor lui la , n
particular, permite permutarea limitei cu derivata si cu integrala. De asemenea, ea ne permite constructia unor obiecte matematice foarte "exotice", ca
de exemplu functii din R n R care sunt continue, dar sunt nederivabile n
orice punct al lui R, curbe a caror imagine umple un patrat etc. (vezi paginile
481-483).
Observatie. Din p
acate, fenomenul convergentei uniforme nu apare n
situatiile ntlnite de catre zicieni att de des pe ct ar dori-o acestia. Din
acest motiv, n cadrul teoriei integralei Riemann, permutarea limitei cu integrala are loc ntr-un cadru prea restrns n raport cu nevoile impuse de
zic
a. Acesta constituie unul dintre motivele care au condus la elaborarea
teoriei integralei Lebesgue.
Lema urm
atoare furnizeaz
a o conditie necesara si sucienta pentru ca un
sir de functii s
a nu convearg
a uniform.
144
Lem
a. Fie ( )2N un sir de functii, unde : R ! R , pentru
orice 2 N, si : 0 R ! R .
Atunci ( )2N nu converge uniform, pe 0 , catre , daca si numai daca
exist
a 0 2 R, 0 0, un subsir ( )2N al lui ( )2N si un sir ( )2N de
elemente din 0, astfel nct
k ( ) ( )k 0,
pentru orice 2 N.
Exercitii. S
a studieze convergenta uniform
a a sirurilor de functii prezentate mai sus.
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul kk1
Denitie. Daca : R ! R este o functie m
arginit
a (i.e. exista
2 R astfel nct k()k , pentru orice 2 ), denim norma lui
prin
kk1 = sup k()k .
2
Exercitiu. S
a se arate c
a kk1 veric
a propriet
atile normei.
Propozitie. Un sir ( )2N de functii m
arginite, : R ! R ,
converge uniform, pe 0, catre : R ! R dac
a si numai daca
lim k k1 = 0.
!1
Exercitiu. S
a se aplice aceast
a propozitie pe exemplele de mai sus.
a uniform
a
Ca si n cazul sirurilor de numere reale, prezent
am un criteriu de tip
Cauchy (care va folosit n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze -vezi
pagina 249, precum si a Teoremei Arzel-Ascoli -vezi pagina 254).
a uniform
a. Fie sirul ( )2N
de functii marginite, : R ! R .
145
Atunci exista : R ! R astfel nct ( )2N converge uniform, pe

, catre , daca si numai daca pentru orice 0, exista 2 N, astfel ca
pentru orice 2 N, sa avem
k k1 .
Exercitii
1. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma pentru urmatoarele
siruri de functii:
i) : [1 1] ! R,
() =
,
1 + 2 2
pentru orice 2 N si 2 [1 1].
ii) : [0 1] ! R,
() = (1 ),
pentru orice 2 N si 2 [1 1].
iii) : [0 1) ! R,
() =
,
+
pentru orice 2 N si 2 [0 1).

iv) : [ ] ! R,
() =
,
+
pentru orice 2 N si 2 [ ], unde 0 .
Observatie. Exercitiile iii) si iv) arat
a c
a este important s
a preciz
am pe
ce multime studiem convergenta uniforma.
v) : (1 1) ! R,
1
() =
,
1
pentru orice 2 N si 2 (1 1).
2. Fie : R ! R un sir de functii care converge uniform c
atre
: R ! R. S
a se arate c
a sirul de functii ( )2N , unde = 1+
2,
pentru orice 2 N, converge uniform.
146
S
A UNUI S
LIMITA SUPERIOARA
I INFERIOARA
IR
Notiunea de limit
a superioar
a si limit
a inferioar
a pentru un sir
m
arginit de numere reale
Caracterizarea convergentei sirurilor m
arginite cu ajutorul
limitelor superioar
a si inferioar
a
n aceasta sectiune vom introduce notiunile de limita superioara si limit
a inferioara pentru un sir m
arginit de numere reale care sunt utile pentru
"clasicarea" sirurilor divergente.
Notiunea de limit
a superioar
a si limit
a inferioar
a pentru un sir
m
arginit de numere reale
Supremumul unei submultimi a lui R poate descris ca ind inmumul
multimii acelor numere reale ce sunt mai mari dect orice element al lui .
Este util sa se relaxeze aceasta conditie si sa se considere inmumul
multimii acelor numere reale pentru care exist
a numai un num
ar nit de
elemente ale lui mai mari dect ele.
Din mai multe motive, n cazul sirurilor de numere reale este important
sa se considere o usoara modicare a acestui concept. ntr-adevar, un sir
( )2N , de numere reale, furnizeaza o submultime a lui R, dar sirul poseda
o structur
a suplimentar
a prin faptul ca elementele sale sunt indexate dup
a
N, deci avem aici o ordonare, care nu este prezenta n cazul unei multimi
arbitrare de numere reale. Ca urmare, acelasi num
ar poate s
a apar
a de mai
multe ori n multimea termenilor sirului, fenomen ce nu este prezent pentru
multimi arbitrare de numere reale. Suntem condusi astfel la urmatoarea
Denitie. Fie ( )2N un sir de numere reale marginit superior (i.e.
exist
a 2 R astfel nct , pentru orice 2 N). Atunci limita
superioara a sa, notat
a
lim sup
sau
lim ,
147
este inmumul multimii numerelor reale , cu proprietatea ca exista un

numar nit de numere naturale astfel nct
.
Similar, e ( )2N un sir de numere reale m
arginit inferior. Atunci
limita inferioara
a
sa,
notat
a
lim inf
sau
lim ,
este supremumul multimii numerelor reale , cu proprietatea c
a exist
a un
numar nit de numere naturale , astfel nct
.
Observatie. Dac
a ( )2N este un sir de numere reale marginit, atunci
limita superioara si limita inferioara exista si sunt unice.
Observatie. Unii autori folosesc notatia lim sup = 1 pentru a marca
faptul ca
sirul de numere reale ( )2N este nemarginit superior, respectiv
notatia lim inf = 1 pentru a marca faptul ca sirul de numere reale
( )2N este nemarginit inferior.
Exist
a si alte moduri de a caracteriza limita superioar
a a unui sir de
numere reale. Anume avem:
R.
Propozitie. Fie ( )2N un sir de numere reale marginit superior si 2

Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente:
i)
= lim sup .
ii) pentru orice 0, exista un numar nit de numere naturale astfel

nct
+ ,
dar exista
un numar innit de numere naturale astfel nct
.
148
iii)
= inf
sup .
= lim
sup .
2N 2N,
iv)
!1 2N,
v)
= supf 2 R j exista un subsir ( )2N al lui ( )2N astfel ca lim = g.
!1
Observatie. Multimea
f 2 R j exista un subsir ( )2N al lui ( )2N astfel ca lim = g
!1
care poarta numele de multimea punctelor limita ale sirului ( )2N , ne da,
prin "bogatia" elementelor sale, o masura asupra "gradului" de divergenta
al unui sir, anume, cu ct aceasta multime are mai multe elemente, cu att
sirul n cauz
a este "mai divergent".
Exercitiu. Formulati si demonstrati propozitia analoag
a pentru limita
inferioara.
Caracterizarea convergentei sirurilor m
arginite cu ajutorul limitelor superioar
a si inferioar
a
Teorem
a. Un sir de numere reale marginit ( )2N este convergent daca
si numai daca
lim inf = lim sup ,
caz n care limita sirului este aceasta valoare comuna.
Demonstratie.
) Fie
= lim .
!1
Atunci, pentru orice 0, exist

a 2 N astfel ca pentru orice 2 N,
s
a avem
+ .
Ultima inegalitate arata ca
lim sup +
149
iar prima ca
lim inf .
Prin urmare
lim sup lim inf 2,
lim inf = lim sup = lim .
!1
( Fie
= lim inf = lim sup .
Atunci, pentru orice 0, exista 1 2 N astfel ca pentru orice 2 N,
1 s
a avem
+
si exista 2 2 N astfel ca pentru orice 2 N, 2 sa avem

.
Atunci, pentru orice 2 N, maxf1 2 g, avem
+ ,
deci
= lim inf = lim sup = lim .
!1
Observatie. Teorema de mai sus subliniaz

a modul n care notiunile de
limita superioara si inferioara contribuie la clasicarea sirurilor divergente
prin evaluarea distantei dintre limita inferioara si cea superioar
a, anume cu
ct distanta dintre lim inf si lim sup este mai mare, cu att sirul n
cauz
a este "mai divergent".
Exercitii
1. S
a se determine lim inf si lim sup pentru:
i)
2 + (1)
=
+
sin
,
1 + (1)
2
pentru orice 2 N.
150
ii)
=
1 + (1)
+ (1)
,
2
2 + 1
pentru orice 2 N.
iii)
1 1
= (1 + ) [ + (1) ] + cos
,
2
2
pentru orice 2 N.
iv)
= 1 + 2(1)+1 + 3(1)
(+1)
2
pentru orice 2 N.
2. Fie ( )2N si ( )2N doua siruri de numere reale marginite.
S
a se arate c
a:
a)
lim inf lim sup .
b) daca 2 R, 0, atunci
lim inf = lim inf l
si
lim sup = lim sup .
b ) daca 2 R, 0, atunci
lim inf = lim sup
si
lim sup = lim inf .
c)
lim inf + lim inf lim inf ( + ).
d)
lim sup ( + ) lim sup + lim sup .
e) daca
,
lim inf lim inf
151
si
lim sup lim sup .
Observatie. n general, inegalit
atile de mai sus sunt stricte.
Pentru a justica acest fapt se poate studia cazul
= (1)
si
= (1)+1 ,
pentru orice 2 N.
3. Pentru un sir ( )2N de numere reale strict pozitive, sa se arate ca
lim
p
p
+1
+1
lim lim lim
.
p
n particular, dac
a sirul ( +1
)2N este convergent, atunci si sirul ( )2N
este convergent si
p
+1
lim = lim
.
!1
!1
4. Pentru un sir marginit ( )2N de numere reale pozitive, sa se arate
ca
lim(2 +1) 1.
5. Pentru un sir m
arginit ( )2N de numere reale cu proprietatea c
a
pentru orice 0, exista 2 N, astfel nct pentru orice 2 N, si
pentru orice 2 N avem
+ ,
s
a se arate c
a sirul considerat este convergent.
6. Pentru un sir ( )2N de numere reale strict pozitive, s
a se arate c
a
lim
1 + 2 + + 1 +
4.
S
a se arate c
a exist
a un sir ( )2N de numere reale strict pozitive pentru
1 +2 ++1 +
care lim
= 4.
7. Pentru un sir ( )2N de numere reale strict pozitive, s

a se arate c
a
lim (
1 + +1
1) 1.
152
Sa se arate ca exista un sir ( )2N de numere reale strict pozitive pentru

care lim ( 1++1 1) = 1.
7. Fie un sir crescator ( )2N de numere reale strict pozitive care are
proprietatea c
a
,
pentru orice 2 N.
Sa se arate ca daca sup 1, atunci sirul ( )2N este convergent.
2N
8. S
a se arate c
a sirul ( )2N de numere reale dat prin relatia de recurenta
2
+2 =
,
+1 +
pentru orice 2 N, unde 1 , 2 2 (0 1), este convergent.
153
METODA DE SUMARE A LUI CESRO
S
irul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Convergenta implic
a convergenta n sensul lui Cesro
Vom prezenta n aceasta sectiune un alt instrument care permite "manipularea" sirurilor divergente, instrument care se va dovedi util n studiul
seriilor Fourier.
S
irul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Chiar dac
a un sir nu este convergent, este posibil s
a i se ataseze o limit
a
generalizata.
Denitie. Daca ( )2N este un sir de elemente din R, atunci sirul
( )2N , denit de
1 + 2 + +
=
,
pentru orice 2 N, se numeste sirul mediilor aritmetice ale lui ( )2N .

Observatie. Deoarece considerarea mediei aritmetice tinde sa netezeasca
eventualele uctuatii ale lui ( )2N , ne asteptam ca sirul ( )2N sa aiba
mai multe sanse de convergent
a dect sirul ( )2N .
Denitie. n conditiile de mai sus, daca sirul ( )2N converge catre ,
spunem ca
sirul ( )2N este Cesro sumabil catre (sau ca
( )2N este
Cesro convergent).
Observatie. Conceptul de sumabilitate Cesro se va dovedi util n cadrul
teoriei seriilor Fourier, mai precis n cadrul teoremei lui Fejr (vezi pagina
504).
Not
a istoric
a. Ernesto Cesro (1859-1906) s-a nascut la Napoli, Italia.
Tat
al s
au a fost printre primii fermieri italieni care au folosit mecanizarea
n agricultura. Cesro a studiat la Gimnaziul din Napoli si Nola, precum
154
si la cole des Mines din Lige, cu Catalan. Acesta l-a ajutat sa publice
primul sau articol de matematica, n 1883. Era primul articol dintr-o serie de
noua avnd drept subiect teoria numerelor. Cesro a frecventat, la Sorbona,
cursurile predate, printre altii, de Hermite (care a si citat n una dintre
lucr
arile sale un rezultat al lui Cesro) si Darboux. n urma unui conict cu
unul dintre profesorii s
ai de la Lige, avnd si suportul lui Dini, primeste o
bursa care-i va permite sa studieze la Universitatea din Roma. n 1887 obtine
titlul de doctor. Dupa o scurta perioada ca profesor la un liceu din Roma
devine titularul catedrei de Matematic
a de la Universitatea din Palermo,
catedr
a pe care o ocup
a pn
a n 1891, an n care devine titularul catedrei de
Analiz
a Matematica de la Universitatea din Napoli. Principalele contributii
ale lui Cesro au privit geometria diferentiala. Ele sunt cuprinse n cartea
intitulata Lezioni di Geometria intriseca (1896). Prin lucrarile lui privind
zica matematica, a fost unul dintre cei care au raspndit n Europa ideile
lui Maxwell (trebuie mentionat c
a a fost necesar un timp ndelungat pentru
ca oamenii de stiinta s
a nteleag
a importanta acestora). Moartea lui Cesro
s-a produs n circumstante tragice, anume n urma ncercarii de a-si salva de
la nec propriul u n vrsta de 17 ani.
Este rezonabil sa ne asteptam ca limita generalizata a unui sir convergent
sa e chiar limita sa.
Convergenta implic
a convergenta n sensul lui Cesro
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei lui
Tauber (vezi pagina 493).
Teorem
a. Dac
a ( )2N este un sir de elemente, din R, care converge
catre , atunci sirul ( )2N converge c
atre .
lim = ,
!1
pentru orice 0, exist

a 2 N astfel nct pentru orice 2 N, s
a
avem
k k .
De asemenea, exista 2 R, astfel nct
k k ,
155
pentru orice 2 N.
Atunci, pentru 2 N, , avem
k k =
k(1 ) + (2 ) + + ( )k
k(1 ) + + ( )k k( +1 ) + + ( )k
+

+
.
Cum
lim
= 0,
!1
exista 0 2 N, astfel nct pentru orice 2 N, 0 sa avem
Prin urmare, pentru orice 2 N, maxf 0g, avem

k k 2,
deci
lim = .
!1
Observatie. Una dintre cele mai spectaculoase aplicatii ale metodei de

sumare a lui Cesro este teorema lui Fjer, care arm
a ca o functie continua
se determina din seria sa Fourier folosind procesul sumabilitatii Cesro, desi
nu poate determinat
a ntotdeauna din seria sa Fourier folosind convergenta
obisnuit
a.
Exercitii
1. S
irul dat de
= 1 + (1) ,
pentru orice 2 N, nu este convergent, dar este Cesro sumabil catre 1,
care este cea mai naturala alegere pentru o limita generalizata a lui ( )2N ,
deoarece acest sir are dou
a subsiruri convergente c
atre 0 si respectiv 2.
2. Dac
a ( )2N este un sir monoton de numere reale, care este Cesro
sumabil catre 2 R, atunci ( )2N converge catre 2 R.
156
3. Fie ( )2N si ( )2N doua siruri de numere reale convergente catre

0
2 R, respectiv 2 R.
Atunci sirul ( )2N , dat de
=
0 + 1 1 + + 0
,
+1
0
pentru orice 2 N, este convergent catre .
157
NUMERELE e S
I
+ + !1 ) = lim (1 + 1 ) =
!1
este irational
lim (1 + 12 + + 1 ln ) =
lim (1 +
!1
1
1!
1
2!
!1
O sum
a de bani 0 , investit
a cu o dobnda anual
a de % va genera, dup
a
un an, n cazul calcul
arii anuale a dobnzii, o suma de
0 + 0 = 0 (1 + ).
Dac
a dobnda este calculat
a semestrial, dup
a primul semestru suma generat
a este de
0 + 0 = 0 (1 + ),
2
2
iar dup
a un an este de
0 (1 + ) + 0(1 + ) = 0 (1 + )2 ,
2
2 2
2
sum
a mai mare dect cea acumulat
a n cazul calculului anual al dobnzii,
deoarece, n acest al doilea caz, dobnda acumulata n primul semestru se va
constitui ntr-o noua suma care, la rndul ei, va genera dobnda n cel de al
doilea semestru.
n cazul n care dobnda este calculat
a de ori pe an, suma generat
a
dup
a un an este
0 (1 + ) .
Cu ct este mai mare, cu att investitia este mai protabila.

Suma maxim
a ce se poate obtine dup
a un an este
0 lim (1 + ) .
!1
Asadar, n mod natural suntem condusi la studiul limitei sirului

1
lim (1 + ) .
!1
Acesta este unul dintre motivele pentru care limita sirului descris mai sus
poarta numele de baza logaritmului natural.
158
lim (1 +
!1
1
1!
1
2!
+ +
1
)
!
Propozitie. Sirurile
= lim (1 + 1 ) =
!1
1
((1 + ) )2N
si
1
1
1
+ + + )2N
1! 2!
!
sunt convergente si au aceeasi limita notata cu .
Demonstratie. Conform cu inegalitatea mediilor, avem
(1 +
(1 + 1 ) + 1
1
1
1
((1 + ) ) +1
=1+
,
+1
+1
i.e.
(1 +
1
1 +1
) (1 +
) ,
+1
pentru orice 2 N.
Prin urmare sirul, de termen general ((1 + 1 ) )2N este strict crescator.
Sa observam ca pentru orice 2 N, 2 si orice 2 f1 g este
valabil
a inegalitatea
1
1
,
!
deci
X
1 X 1
1
(1 + ) =

!
=0
=0
1+
1
1
1
1
+(
+
+ +
)=
1!
12 23
( 1)
1
1
) = 3 3,
pentru orice 2 N, 2, deci sirul de termen general ((1 + 1 ) )2N este

marginit superior.
Prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul de termen general ((1 + 1 ) )2N este convergent.
= 2 + (1
159
Fie
1
lim (1 + ) = .
!1
Dupa cum am observat mai sus, avem

1
1
1
1
(1 + ) 1 + + + + ,
1! 2!
!
Pentru orice 2 N, 2, avem
(1 +
1
1
1 1
1
+1
1
) = 1 +
+ +
+
+ +
,
+1
deci
1
1
1
+ +
(1 + ) ,
1
de unde, prin trecere la limita dupa , avnd n vedere ca lim
=
!1
pentru un xat n multimea f1 2 g, obtinem
1
1 +
1+
1
1
1
+ + +
.
1! 2!
!
Asadar
1
1
1
1
(1 + ) 1 + + + +
,
1! 2!
!
pentru orice 2 N, 2, de unde deducem ca sirul de termen general
(1 +
1
1
1
+ + + )2N
1! 2!
!
este convergent si
lim (1 +
!1
1
1
1
+ + + ) = .
1! 2!
!
este irational
Propozitie. 2
Q.
Demonstratie. S
a remarcam faptul c
a, pentru orice 2 N, avem
= 1+
1
1
1
1
1
+ + + + lim (
+ +
).
1! 2!
! !1 ( + 1)!
!
160
1
!
Deoarece
1
1
1
1
1
+ +
=
[1 +
+ +
]
( + 1)!
!
( + 1)!
+2
( + 2)( + 3)
1
1
1
1
[1 +
+
+
]=
2
( + 1)!
+ 2 ( + 2)
( + 2)1
1
1 ( +2
)
1
1
1
+2
1 +2
1
=
=
,
1
1 =
2
( + 1)! 1 +2
( + 1)! 1 +2
! ( + 1)
! ( + 2)
!
pentru orice 2 N, , deducem c

a
lim (
!1
1
1
1
+ +
)
,
( + 1)!
!
!
deci
(1 +
1
1
1
1
+ + + )
,
1! 2!
!
!
pentru orice 2 N.
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista 2 N astfel nct
= .
Atunci 1 (pentru ca 2 (2 3)).

Deoarece
1
1
1
1
0 (1 + + + + )
,
1! 2!
!
!
deducem c
a
1
1
1
1
0 ![ (1 + + + + )] 1,
1! 2!
!
ceea constituie o contradictie, deoarece
1
1
1
![ (1 + + + + )] 2 Z.
1! 2!
!
Observatie. Functia log se noteaza cu ln.
161
lim (1 + 12 + +
!1
ln ) =
Propozitie. Sirul
(1 +
1
1
+ + ln )2N
2
este convergent.
Limita sa se noteaza cu .
Demonstratie. Asa cum am vazut mai sus
(1 +
1
) ,
Conform inegalitatii mediilor, avem
(1 (1
1 + (1 1 )
1
1 +1
1
) )
= 1
,
+1
+1
deci
(1
1
1 +1
) (1
) ,
+1
de unde
1
(1
1 +1
)
+1
i.e.
1
,
(1 1 )
1
1
(1 + )+1 (1 +
)
1
Deoarece
1
lim (1 + )+1 = ,
!1
deducem c
a
1
(1 + )+1 ,
Asadar
1
1
(1 + ) (1 + )+1 ,
162
de unde, avnd n vedere monotonia functiei logaritmice, avem

1
1
ln( + 1) ln ,
+1
Cu notatia
= 1 +
(*)
1
1
+ + ln ,
2
inegalitatea de mai sus arat

a c
a
+1 0,
Asadar sirul ( )2N este descrescator.
De asemenea, prin sumarea inegalitatilor de tip (), deducem ca
0 ,
pentru orice 2 N.
Prin urmare sirul ( )2N este marginit inferior.
n concluzie, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul ( )2N este convergent.
Observatie. este cu aproximatie de cinci zecimale 0 57721.
Nu se cunoaste daca este numar rational.
Deoarece
lim ln = 1,
!1
deducem ca
lim (1 +
!1
1
1
+ + ) = 1.
2
Exercitii.
1. S
a se arate c
a dac
a sirul de numere reale ( )2N are proprietatea c
a
lim = 1 sau lim = 1, atunci
!1
!1
lim (1 +
!1
1
) = .
163
2. Daca, pentru orice 2 N, consideram

= 1 +
1
1
1
+ + + ,
1! 2!
!
atunci exist
a un sir convergent ( )2N care are proprietatea c
a
lim = 1
!1
si
= +
pentru orice 2 N.
3. Sa se arate ca
,
!
lim (! [!]) = 0.
!1
4. Fie ( )2N un sir de numere reale astfel nct

,
pentru orice 2 N si
lim = 1.
!1
S
a se arate c
a

) = 0.
un sir de numere reale pozitive astfel nct

lim (1
!1
5. Fie ( )2N
lim = 1.
!1
S
a se arate c
a

) = 1.
un sir de numere reale pozitive si 2 N.

lim (1 +
!1
6. Fie ( )2N
S
a se arate c
a
1 + +
) .
!1
7. Sa se determine 2 R astfel nct sirul (f!g)2N sa e convergent.

8. Sa se arate ca
1
1
1
lim ( +
+ + ) = ln 2.
!1
+1
2
lim (
9. S
a se arate c
a sirul (f1 + 12 + + 1 g)2N nu este convergent.
164
INFINITA
S
IRURI DE NUMERE REALE CU LIMITA
n conformitate cu denitia topologiei pe R si a limitei unui sir de elemente
dintr-un spatiu topologic, suntem condusi la urmatoarea
Propozitie. Pentru un sir ( )2N de numere reale avem lim = 1
!1
daca si numai daca pentru orice 2 R, exista
2 N astfel nct pentru
orice 2 N, s
a avem
.
Propozitie. Pentru un sir ( )2N de numere reale avem lim = 1
!1
daca si numai daca pentru orice 2 R, exist
a 2 N astfel nct pentru
orice 2 N, sa avem
.
Exercitii
Fie ( )2N si ( )2N dou
a siruri de numere reale.
Atunci:
i) dac
a lim = 1 si lim = 2 R [ f1g, atunci lim ( + ) = 1;
!1
!1
!1
ii) daca lim = 1 si lim = 2 R [ f1g, atunci lim ( + ) =

!1
!1
!1
1;
iii) dac
a lim = 1 si lim = 2 (0 1], atunci lim ( ) = 1;
!1
!1
!1
iv) dac
a lim = 1 si lim = 2 [ 1 0), atunci lim ( ) = 1;
!1
!1
!1
v) daca lim = 1 si lim = 2 (0 1], atunci lim ( ) = 1;

!1
!1
!1
vi) dac
a lim = 1 si lim = 2 [ 1 0), atunci lim ( ) = 1;
!1
!1
!1
vii) daca 6= 0, pentru orice 2 N, atunci lim j j = 1 daca si numai

!1
1
!1
daca lim
= 0.
165
LEMA LUI STOLZ-CESRO

Un instrument foarte util pentru calculul limitelor de siruri este lema lui
Stolz-Cesro care permite determinarea limitei unui sir n cazul n care ne
confruntam cu situatii de genul 00 sau 1
.
1
Not
a istoric
a. Otto Stolz (1842-1905) s-a n
ascut n Hall, Tirol, Austria.
A studiat la Gimnaziul si Universitatea din Insbruck. n 1864 primeste titlul
de doctor n matematica de la Universitatea din Viena, cu o teza de geometrie, unde functioneaza ca Privatdozent pna n 1871. ntre 1869 si 1871,
beneciind de o burs
a, urmeaza la Berlin cursurile lui Weierstrass, Kummer
si Kronecker si la Gttingen cursurile lui Klein. Sub inuenta lui Weierstrass
devine interesat de probleme de analiza matematica. n 1876 devine profesor
la Universitatea din Insbruck.
Teorem
a. Fie ( )2N si ( )2N dou
a siruri de numere reale astfel nct
( )2N este strict cresc
ator si
lim = 1.
!1
Atunci, dac
a exist
a lim
+1
!1 +1
!1
2 R, exist
a si lim
si
+1
= lim
.
!1
!1 +1
lim
Demonstratie. Cu notatia lim
+1
!1 +1
= vom studia cazurile:
i) = 1
ii) = 1
iii) 2 R.
Pentru cazul i), avem c
a 2 N astfel nct
0
si
i.e.
+1
3,
+1
+1 3(+1 )
166
pentru orice 2 N, .
Atunci, prin adunarea inegalitatilor de mai sus corespunzatoare lui 2
f + 1 g, obtinem
+1 3(+1 ),
i.e.
+1
3 3 +
+1
+1 +1
pentru orice 2 N, .
Deoarece lim = 1, exista 2 N astfel nct
!1
+1
si
+1 3 ,
pentru orice 2 N, .
Prin urmare, pentru orice 2 N, maxf g, avem
+1
3 = ,
+1
ceea ce arata ca
= 1.
!1
lim
Cazul ii) se trateaza asemanator.

Pentru cazul iii), avem ca pentru orice 0, exista 2 N astfel nct
0
si
i.e.
+1
+1
( )(+1 ) +1 ( + )(+1 )
pentru orice 2 N, .
167
Atunci, prin adunarea inegalitatilor de mai sus corespunzatoare lui 2

f + 1 g, obtinem
( )(+1 ) +1 ( + )(+1 ),
i.e.
+1
( )
( + ) +
+1
+1
+1
+1
+1
pentru orice 2 N, .
Deoarece lim = 1, exista 2 N astfel nct
!1
,
+1
( )
+1
( + )
+1
si
pentru orice 2 N, .
Prin urmare, pentru orice 2 N, maxf g, avem
3 =
+1
+ + = 3,
+1
ceea ce arat
a c
a
lim
!1
= .
Teorem
a. Fie ( )2N si ( )2N doua
siruri de numere reale astfel nct
( )2N este strict monoton si
lim = lim = 0.
!1
Atunci, dac
a exista lim
!1
+1
!1 +1
lim
!1
!1
2 R, exista si lim
= lim
+1
.

!1 +1
168
si
Demonstratie. Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca sirul

( )2N este strict descrescator.
Cu notatia lim +1
= , vom studia cazurile:
+1
!1
i) = 1
ii) = 1
iii) 2 R.
Pentru cazul i), avem ca pentru orice 0, exista 2 N astfel nct
+1
3,
+1
i.e.
+1 3(+1 )
pentru orice 2 N, .
Atunci, prin adunarea inegalit
atilor de mai sus corespunz
atoare lui 2
f + 1 g, obtinem
+1 3(+1 ),
i.e.
+1 3( +1),
de unde
+1 +1
3 3
+
,
pentru orice 2 N, ,
Pentru 2 N, xat, deoarece lim = lim = 0, exista 2 N,
!1
astfel nct
si
!1
+1
+1
1
,
deci
+1 +1
3 3 + 3 = ,
Prin urmare, pentru orice 2 N, , avem
169
ceea ce arata ca
lim
!1
= 1.
Cazul ii) se trateaz

a asem
an
ator.
Pentru cazul iii), avem c
a 2 N, astfel nct

+1
+ ,
+1
i.e.
( + )(+1 ) +1 ( )(+1 )
pentru orice 2 N, .
Atunci, prin adunarea inegalit
atilor de mai sus corespunz
atoare lui 2
f + 1 g, obtinem
( + )(+1 ) +1 ( )(+1 ),
i.e.
+1 + ( + )(+1 ) +1 + ( )(+1 ),
de unde
+1 ( )(+1 ) +1 ( + )(+1 ),
deci
+1
+1
+1
+1
( )

( + )
+
pentru orice 2 N, .
Pentru 2 N, xat, deoarece lim = lim = 0, exista 2 N,
!1
astfel nct
+1
,
+1
( )
si
( + )
+1
,
170
!1
deci
+ + = 3,
3 =
ceea ce arata ca
= .
!1
lim
Exercitii
1. Fie 2 R si ( )2N un sir de numere reale cu proprietatea c
a
lim [( + 1) +1 ] = .
!1
Sa se arate ca
lim = .
!1
2. Fie ( )2N un sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea ca

lim (+1 ) = 1.
!1
Sa se arate ca
lim = 1
!1
si
lim
!1
= 1.
3. Fie ( )2N un sir de numere reale cu proprietatea ca 1 0 si

+1 =
,
+ 2
pentru orice 2 N.
S
a se calculeze
lim .
!1
4. Fie 2 R si ( )2N un sir de numere reale cu proprietatea ca

lim (+3 3+2 + 3+1 ) = .
!1
S
a se calculeze
.
!1 3
lim
171
5. Fie ( )2N un sir de numere reale cu proprietatea ca

lim (+2 + 2+1 + ) = 0.
!1
Sa se arate ca
= 0.
!1 2
un sir de numere reale cu proprietatea c
a exist
a 2 R
lim
6. Fie ( )2N
astfel nct
lim 2 =
!1
si
lim 2+1 = .
!1
S
a se calculeze
1 + 2 + +
.
!1
si ( )2N dou
a sir de numere reale cu proprietatea c
a
lim
7. Fie ( )2N
1 0, 1 1,
+1 =
si
1 + 2
+1 = 1 + 2 ,
pentru orice 2 N.
Sa se arate ca sirul ( )2N , unde
= ,
pentru orice 2 N, este convergent.
8. Fie sirul ( )2N , unde 1 = si
1
+1 = 1
++ 1
pentru orice 2 N.
Sa se calculeze :
i)
lim .
!1
ii)

.
4
!1
1
lim
172
SERII DE ELEMENTE DIN R

n ceea ce ma priveste, marturisesc ca toate rationamentele si calculele bazate
pe serii neconvergente mi s-au parut totdeauna aproape suspecte.
Jean d Alembert
The term innite summation is an oxymoron. Innite means without limit,
nonterminating, never ending. Summation is the act of coming to the highest point
(summus, summit), reaching the totality, achieving the conclusion. How can we
conclude a process that never ends? The phrase itself should be a red ag alerting
us to the fact that something very subtle and nonintutive is going on. It is safer
to speak of an innite series for a summation that has no end, but we shall use
P
the symbols of adition, the + and the
. We need to remember that they no
longer mean quite the same thing. The Greeks of the classical era avoided such
dangerous constructions. An illustration of this can be found in the quadrature
of the parabola by Archimedes of Syracuse. To make the problem concrete, we
state it as one of nding the area of the region bouned below by = 2 , above
by = 4, and on the left by the axis. We mark the following points: (0 0),
1
9
(0 4), (2 4), (1 1), 1 ( 12 14 ), 2 ( 32 94 ), 1 ( 14 16
), 2 ( 34 16
), 3 ( 54 25
),
16
7 49
4 ( 4 16 ), ... . The area of the triangle is 4. It can be shown that the
area of triangle is 1, the sum of the areas of the triangles 1 and 2
is 14 , the sum of the areas of triangles 1 1 , 1 2 , 2 3 , and 2 4 is
1
, and so on. As we take more triangles, we get succesive approximations to the
16
1
total area: 4, 4 + 1, 4 + 1 + 14 , 4 + 1 + 14 + 16
, ... . Archimedes then makes the
observation that each of these sums brings us closer to 16
. ... A modern reader
3
is inclided to make the jump to an innite summation at this point and say that
1
the actual area is 4 + 1 + 14 + 16
+ = 16
. This is precisely what Archimedes
3
did not do. He proceeded very circumspectly, letting denote the area to be
calculated and demonstrating that could not be larger that 16
nor less than 16
.
3
3
... It may seem that Archimedes did a lot of unnecessary work simply to avoid
innite summations, but there is a good reason to avoid innite summations for
they are manifestly not summations in the usual sense. Ordinary sums are very
well behaved. They are associative ..., they are commutative ... . These simple
facts do not always hold for innite sums.
Association of America, 1994, paginile 13-15
To be able to treat innite summations with the care that they require, we
173
need to view them from a dierent angle. The rst step in this transformation of
perspetive is to move from the endless sum to an endless sequence of partial sums.
Association of America, 1994, pagina 119.
Notiunea de serie de elemente din R

Operatii algebrice cu serii
Serii absolut convergente si serii semiconvergente
Produsul a dou
a serii
Notiunea de serie de elemente din R
Conceptul de serie, care ncearca sa dea sens "sumelor innite", s-a dovedit
util n denirea unor constante importante ( ), precum si n denirea
riguroasa a functiilor elementare.
Denitie. Daca ( )2N este un sir de elemente din R , denim seria
generat
a de ( )2N ca ind sirul = ( )2N , unde
X
=
.
=1
Dac
a sirul ( )2N este convergent, lim se numeste suma seriei si se
!1
noteaza cu .
-urile poarta numele de termenii seriei, iar -urile de sume partiale.
1
P
P
P
P
Prin conventie, simbolurile
,
,
sau
vor desemna
=1
2N
att seria generata de ( )2N , ct si suma sa, n cazul n care seria este
convergent
a.
Observatie. Desi n general termenii unei serii sunt indexati cu numere
naturale, exista situatii n care este de preferat sa ncepem indexarea cu = 0
sau cu = , unde 2 N.
Observatie. Urm
atorul rezultat furnizeaza o conditie necesara, nsa nu
si sucienta, pentru convergenta unei serii.
174
P
Lem
a. Daca seria
, cu termeni din R , este convergenta, atunci
lim = 0. Reciproca nu este adevarata.
!1
Demonstratie. ntr-adevar,
lim = lim ( 1) = 0.
!1
!1
Urm
atoarele dou
a rezultate decurg ndat
a din cele corespunz
atoare din
capitolul privind sirurile de elemente din R .

P
Teorem
a. Fie ( )2N un sir de elemente din [0 1). Atunci
este
convergenta daca si numai dac
a sirul sumelor partiale ( )2N este marginit.
n acest caz
X
= lim = sup .
!1
2N
P
Criteriul lui Cauchy. Seria
, cu termeni din R, este convergent
a
daca si numai daca pentru orice 2 R, 0, exist
a 2 N, astfel ca pentru
orice 2 N, , avem
k k = k+1 + +2 + + k .
Exemple standard de serii (seria geometric
a si seria armonic
a)
P
1. Pentru 2 R, seria
, numita seria geometrica, este convergenta
dac
a si numai dac
a jj 1.
P 1
2. Pentru 2 R, seria
, numita seria armonica
, este convergenta
daca si numai dac

a 1.
Operatii algebrice cu serii din R
P
P
Teorem
a. Daca seriile
s
i
P
P , cu termeni din R , sunt convergente, atunci seriile ( + ) si
( ) sunt convergente si sunt
valabile relatiile
X
X
X
( + ) =
+
si
X
X
X
( ) =

.
175
P
Daca seria P , cu P
termeni din R , este convergenta, 2 R, iar 2 R ,
atunci seriile
si
sunt convergente si
X
X
=
si
Serii absolut convergente si serii semiconvergente

a ( )2N este un sir deP
elemente din R , spunem c
a seria
P Denitie. Dac
este absolut convergent
a daca seria
k k este convergenta.
O serie, cu termeni din R , se numeste semiconvergenta daca este convergent
a, dar nu este absolut convergent
a.
Observatie. Pentru seriile care au drept termeni numere reale pozitive
nu exist
a distinctie ntre notiunile de convergent
a si convergent
a absoluta.
Folosind criteriul lui Cauchy, se poate demonstra urm
atoarea:
P
Teorem
a. Dac
a seria
, cu termeni din R , este absolut convergenta,
atunci ea este convergenta.
Teorema urmatoare arata ca termenii seriilor absolut convergente pot
manipulati precum termenii sumelor nite, adic
a nu este important
a ordinea
n care se sumeaza.
P
Teorem
a. Fie
o serie absolut convergenta cu termeni
P din R ,
cu suma . Atunci pentru orice bijectie : N ! N, seria
() este
convergenta si are suma .
Demonstratie. Notnd () cu , avem
X
k1 k + k2 k + + k k
k k ,
P
deci seria
() este absolut convergenta.
0
Fie suma sa.
Pentru orice 2 R, 0, exist
a 2 N, astfel ca pentru orice 2 N,
, avem
k (1 + 2 + )k
176
si
k+1 k + + k k .
Alegem astfel ca
0
(1 + 2 + )
si astfel ca elementele 1 2 s
a se ae printre elementele 1 2 .
n continuare alegem astfel ca elementele 1 2 s
a se ae
printre elementele 1 2 .
Atunci
0
k (1 + 2 + )k + k1 + 2 + (1 + 2 + )k
0
+ (1 + 2 + )
+ (k+1 k + + k k) + 3,
= .
Teorema urm
atoare arata c
a, spre deosebire de seriile absolut convergente,
seriile semiconvergente au un comportament total opus n privinta sumei
seriei obtinute n urma permutarii termenilor. Pentru demonstratie se poate
consulta [3], paginile 232-234.
P
Teorem
a. Fiind data o serie semiconvergenta de numere reale
si
doua elemente din R, astfel nct , exista o bijectie : N ! N

cu proprietatea c
a
lim () =
si
lim () =
unde
() :=
X
=1
177
() .
Produsul a dou
a serii
Urm
atoarea denitie este motivat
a de modul n care se nmultesc dou
a
polinoame si este util
a n demonstrarea propriet
atilor uzuale ale functiilor
elementare.
Denitie. Pentru seriile
1
P
si
=0
1
P
, cu termeni din R , se deneste
=0
produsul Cauchy al lor ca ind seria
1
P
, unde
=0
= 0 + 1 1 + + 0 .
Remarc
a. Produsul Cauchy a doua serii convergente nu este, n general,
o serie convergenta. Spre exemplu, produsul Cauchy al seriei convergente
1
P
(1)
p
cu ea nsasi nu este o serie convergenta.
+1
=0
Teorema lui Cauchy. Daca seriile, cu termeni din R ,
1
P
=0
si
1
P
=0
sunt absolut convergente, cu sumele , respectiv , atunci produsul Cauchy

al lor este o serie absolut convergent
a cu suma .
P
P
Teorema
lui
Mertens.
Fie
seriile,
cu
termeni
din
R,
s
i
,
P
P
astfel nct
converge absolut catre , iar
converge catre .
Atunci produsul Cauchy al lor este o serie convergent
a cu suma .
Not
a istoric
a. Franz Mertens s-a nascut n 1840 n Prusia. A studiat la Berlin cu Kronecker si Kummer. n 1865 obtine titlul de doctor n
matematici, iar apoi profeseaz
a n Cracovia, Graz si Viena. Contributiile sale
esentiale sunt n teoria analitic
a a numerelor. A murit n 1927.
P
si
P Teorema
P lui Abel-Cesro. Fie seriile, cu termeni
P din R,
, iar
produsul Cauchy al celor doua. Daca
converge catre
P
, iar
P
converge
c
a
tre
,
atunci,
notnd
cu
(
)
s
irul
sumelor partiale

ale seriei
, avem
1 + 2 + +
= .
!1
lim
178
Exercitii
1. Sa se arate ca
1
P
1
(+1)(+2)
= 12 .
P
2. Fie ( )2N un sir de P
numere reale. Dac
a seria
este conver2
genta, este convergent
? Dar daca 0, pentru orice , este
P pa seria
convergenta seria
?
P
3. Fie ( )2N un sir de numere reale. Daca seria
P p este convergenta
si 0, pentru orice , este convergenta seria
+1 ?
4.
Fie
(
)
un
s
ir
de
elemente
din
(0
1).
S
a se arate c
a seria
2N
P 1 ++
este divergenta.
P
5. Fie (P
)2N un sir de numere reale. Daca seria
este convergenta,
1 +22 +
atunci seria
este convergenta.
(+1)
6. Fie (P
) un sir descrescator de elemente din [0 1). Sa se arate
ca, dac
a seria
este convergent
a, atunci lim = 0. Este adev
arat
a
!1
reciproca?
7. Fie ( ) un sir de numere reale astfel ca lim = 0. Sa se arate ca
!1
P
P
seriile
si ( + 2+1 ) au aceeasi natura.
=1
179
PENTRU SERII
CRITERII DE CONVERGEN
TA
Criteriile de comparatie
Criteriul raportului si criteriul r
ad
acinii
Criteriul lui Raabe-Duhamel
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Unele functii elementare ca sume de serii
Pentru stabilirea naturii unei serii dispunem de unele criterii de convergenta.
Criteriile de comparatie
Criteriul de comparatie cu inegalit
ati. Fie ( )2N si ( )2N doua
siruri de elemente din [0 1), astfel nct exista 0 2 N cu proprietatea ca
,
pentru orice P
2 N, 0 .
P
Daca seria
este convergenta, atunci si seria
este convergenta.
Criteriul de comparatie la limit
a. Fie ( )2N si ( )2N dou
a siruri
de elemente din (0 1).
P
P
a) Dac
a lim 2 (0 1), atunci seriile
si
au aceeasi natur
a.
!1
P
P
b) Dac
a lim = 0 si seria
este convergent
a, atunci si seria
!1
este convergent
a.
P
P
c) Daca lim = 1 si seria
este divergenta, atunci si seria
!1
este divergenta.
Observatie. Criteriile de mai sus sunt utile daca dispunem de niste
serii standard a caror natura
este cunoscuta (si care de obicei sunt seria
geometrica si seria armonica) si de inegalit
ati si limite standard adecvate.
180
Criteriul raportului si criteriul r

ad
acinii
Criteriul r
ad
acinii (al lui Cauchy).
a) Dac
a ( )2N este un sir de elemente din R , astfel nct exist
a 2
[0 1) si 0 2 N, astfel ca, pentru orice 2 N, 0 , avem
1
k k ,
P
atunci seria
este absolut convergenta.
b) Daca exista 2 [1 1) si 0 2 N, astfel ca, pentru orice 2 N, 0 ,
avem
1
k k ,
P
atunci seria
este divergent
a.
P
Observatie. Pentru 2 (0 1), notnd cu suma seriei
, iar cu
sumele sale partiale, avem,
k k
+1
,
1
pentru orice 2 N, 0 .
Observatie. Daca ( )2N este un sir de elemente din R , astfel nct
1
P
exist
a lim k k = , atunci seria
este absolut convergenta pentru
!1
2 [0 1) si divergent
a.pentru 2 (1 1).
Criteriul raportului (al lui DAlembert).

a) Dac
a ( )2N este un sir de elemente din R f0g, astfel nct exista
2 [0 1) si 0 2 N, astfel ca pentru orice 2 N, 0 , avem
k+1 k
,
k k
P
atunci seria
b) Daca exist
a 2 [1 1) si 0 2 N, astfel ca pentru orice 2 N, 0 ,
avem
k+1 k
,
k k
P
atunci seria
este divergenta.
181
Not
a istoric
a. Jean Le Rond DAlembert (1717-1783) a fost secretarul
Academiei Franceze; a contribuit la studiul dinamicii si al ecuatiilor diferentiale.
P
Observatie. Pentru 2 [0 1), notnd cu suma seriei
, iar cu
sumele sale partiale, avem
k k
k k ,
1
Observatie. Daca ( )2N este un sir de elemente din R f0g, astfel

P
k
nct exista lim kk+1
= , atunci seria
este absolut convergenta
k
!1
pentru 2 [0 1) si divergenta pentru 2 (1 1).
Remarc
a. Desi criteriul rad
acinii este mai puternic dect cel al raportului, el este mai usor de aplicat, de cele mai multe ori. Dac
a = 1, ambele
criterii sunt inutilizabile. n acest caz, urm
atorul criteriu poate decide natura
seriei.
a) Dac
a ( )2N este un sir de elemente din R f0g, astfel nct exista
2 (1 1) si 0 2 N, astfel ca pentru orice 2 N, 0, avem
k+1k
1 ,
k k
P
atunci seria
b) Daca exista 2 (1 1) si 0 2 N, astfel ca pentru orice 2 N,
0, avem
k+1k
1 ,
k k
P
atunci seria
nu este absolut convergent
a.
Demonstratie. a) S
a presupunem c
a ( )2N este un sir de elemente din
R f0g, astfel nct exista 2 (1 1) si 0 2 N cu proprietatea ca pentru

orice 2 N, 0 sa avem
k+1k
1 ,
k k
182
i.e.
k+1 k ( 1) k k ( 1) k k ,
adica
0 ( 1) k k ( 1) k k k+1 k .
Prin urmare, sirul ( k+1 k)2N este descrescator ncepnd cu rangul 0,
deci m
arginit.
Prin adunarea inegalitatilor de tipul celor de mai sus, obtinem
( 1)(k0 k + + k k) (0 1) k0 k k+1 k ,
pentru
orice 2 N, 0 , ceeaPce arata ca sirul sumelor partiale ale seriei
P
k k este marginit, i.e. seria
b) Sa presupunem ca ( )2N este un sir de elemente din R f0g, astfel
nct exist
a 2 (1 1) si 0 2 N, astfel ca pentru orice 2 N, 0,
avem
k+1k
1 ,
k k
i.e.
k+1 k ( ) k k ( 1) k k .
Prin urmare, sirul ( k+1 k)2N este crescator ncepnd cu rangul 0,
deci exista un numar real strict pozitiv astfel nct
k+1 k
pentru orice 2 N, P
0 .
P
1
Cum seria armonic
a
este divergent
a, deducem c
a seria
nu este
absolut convergenta.
Not
a istoric
a. Joseph L. Raabe (1801-1859) a predat la Zrich; a contribuit la studiul geometriei si al analizei matematice.
P
Corolar. Pentru 2 (1 1), notnd cu suma seriei
, iar cu
sumele sale partiale avem,
k k
k+1 k ,
1
183
Corolar. Dac
a ( )2N este un sir de elemente din R f0g, astfel nct
P
k
exist
a lim (1 kk+1
) = , atunci seria
este absolut convergenta
k
!1
pentru 2 (1 1) si nu este absolut convergenta, pentru 2 [0 1).
Observatie. Formul
ari mai generale ale criteriilor de mai sus, care folosesc notiunile de limita superioara si limita inferioara, se pot g
asi n [2].
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Criteriile anterioare prezinta conditii n care o serie este absolut convergent
a. Deoarece, asa cum am mentionat, exist
a serii care sunt convergente
f
ar
a a absolut convergente, este util sa dispunem de criterii care s
a garanteze convergenta acestor tipuri de serii.
Lema lui Abel. Fie ( )2N si ( )2N

Pdoua siruri de elemente din R ,
iar ( ) sirul sumelor partiale ale seriei
.
Atunci, pentru 2 N, , avem
X
X
= (+1 1 ) +
( +1 ) .
=
Criteriul lui Dirichlet. Fie ( )2N si ( )2N doua siruri

P de elemente din R , iar ( )2N sirul sumelor partiale ale seriei
. Presupunem
a sirul ( )2N converge catre 0 si ca
P ca ( )2N este marginit, c
seria
k +1k este convergenta (de exemplu ( )2N este un sir descrescator de numere
atre 0).
P reale pozitive, care converge c
Atunci seria
este convergenta.
Not
a istoric
a. Johann Peter Gustav Lejeunne Dirichlet s-a nascut n
februarie 1805 la Dren, Franta (acum n Germania). Merge la gimnaziu
n Bonn ncepnd din 1817, dar dup
a doi ani frecventeaz
a un colegiul iezuit
din Kln. Se hot
ar
aste s
a-si continue studiile la Paris unde frecventeaz
a
cursurile de la Collge de France si de la Facult des Sciences unde are ca
profesori pe Fourier, Laplace, Legendre si Poisson. Din 1823 Dirichlet este
luat n ocrotire de catre generalul Foy (o gura celebra din armata franceza
n timpul r
azboaielor lui Napoleon). n iulie 1825 prezint
a la Academia din
Paris primul lui articol, asupra teoremei lui Fermat, care-l va face faimos.
n acelasi an generalul Foy moare, iar Dirichlet se hotaraste sa se ntoarca
184
n Germania. Preda la universitatile din Breslau (1827), Colegiul Militar si

Universitatea din Berlin (1828-1855). A fost un bun prieten al lui Jacobi pe
care l-a si nsotit n Italia (1843) n perioada de convalescenta a acestuia.
n 1855 i se ofer
a catedra lui Gauss de la Gttingen. A avut numeroase
contributii la teoria numerelor, a introdus notiunea modern
a de functie, iar
studiile sale despre stabilitatea sistemului solar l-au condus la celebra problema a functiilor armonice care au conditii date pe frontiera. De asemenea
este faimos pentru stabilirea conditiilor pentru convergenta seriilor trigonometrice, publicate n 1828 n Crelles Journal. A murit n 1859 la Gttingen
(Germania).
Demonstratie. Fie 2 R, astfel ca
k k ,
pentru orice 2 N.
Atunci

fk
k
+
k
k
+
k +1kg.
+1
Faptul ca sirul ( )2N converge catre 0 (mpreuna cu aplicarea criteriului

lui Cauchy, vezi pagina 140) va ncheia demonstratia.
Corolar. n conditiile de mai sus, cu ipoteza suplimentar
a c
a ( )2N
este un sir descresc
ator de numere reale pozitive care converge catre 0, avem,
pentru orice 2 N,
1

2 k+1 k .
=1
=1
P
Criteriul ce urmeaza ntareste ipotezele asupra seriei , dar le slabeste
pe cele asupra sirului ( )2N de elemente din R.
P
Criteriul lui Abel. Fie
o serie convergent
a de elemente din R ,
iar ( )2N un sir
Pde elemente din R care este monoton si convergent.
Atunci seria
este convergent
a.
185
Not
a istoric
a. Niels Henrik Abel s-a nascut n 1802 n Norvegia. Din
1815 a studiat la scoala din Christiania sub ndrumarea lui Bernt Holmboe
(din 1817), iar din 1821 la Universitatea din aceeasi localitate. n 1824 a
demonstrat imposibilitatea g
asirii solutiilor unui polinom de grad 5 prin
radicali. A avut contributii substantiale la teoria functiile eliptice, precum si la teoria lui Galois. De altfel primul volum al Crelles Journal, din
1827, contine un articol al lui Abel, anume "Recherches sur les fonctions
elliptiques". A murit n 1829, sanatatea sa ind subreda de multi ani.
Demonstratie. Sa presupunem ca sirul ( )2N este crescator si ca limita
sa este .
Atunci, pentru orice 2 R, 0 exist
a 2 N astfel ca pentru orice
2 N, s
a avem
k+1 1k ,
P
unde ( ) este sirul sumelor partiale ale seriei
.
n plus, e 2 R astfel ca
k k ,
pentru orice 2 N.
Atunci

( +1) j +1 j .
Din cele de mai sus si lema lui Abel se deduce concluzia.

Corolar. n conditiile de mai sus, avem
1
jj k k + 2 k +1 k .

=1
=1
Exista o clasa importanta de serii, anume acelea care au termenii numere

reale cu semnele alternnd.
Denitie. Un sir ( )2N de elemente din R f0g se numeste alternat
daca elementele multimii f(1) j 2 Ng sunt toate pozitive sau toate
negative. O serie generata de un sir alternat se numeste alternat
a.
186
Criteriul lui Leibniz. Fie ( )2N un sir descresc

ator de elemente din
[0 1) astfel nct lim = 0.
!1
P
Atunci seria alternat
a (1) esteP
convergent
a.
Mai mult, notnd cu suma seriei

(1) , iar cu sumele sale
partiale avem
k k +1 ,
pentru orice 2 N.
Not
a istoric
a. Gottfried Leibniz (1646-1716) a studiat la scoala Nicolai
din Leipzig, precum si la Universitatea din acelasi oras si la cea din Jena. A
obtinut titlul de doctorR n drept de la Universitatea din Altdorf. Este primul
care foloseste notatia (), ntr-un manuscris datat 21 noiembrie 1675
si ntr-un articol, aparut n Acta Eruditorum, n 1686. n aceeasi revista
publica, n 1684, detalii privind conceptiile sale privind calculul diferential
n cadrul articolului Nova Methodus pro Maximis et Minimis, itemque Tangentibus. A fost membru al Royal Society of London si al Accademia din
Roma. Este, alaturi de Newton, unul dintre fondatorii calcului diferential si
integral.
Unele functii elementare ca sume de serii
Notiunile anterioare ne permit sa (re)denim ntr-o maniera extrem de
riguroasa functiile elementare.
1. Pentru orice 2 R, seria
1
P
=0
1
X
!
=0
este absolut convergenta,

=
si, folosind Teorema lui Cauchy, avem
pentru orice 2 R.
= + ,
2. Pentru orice 2 R, astfel nct jj 1, seria 1+

a si
1+
1
X
( 1)( + 1)
=1
187
1
P
(1)(+1)
=1
= (1 + ) .
1
P
=0
2+1
(1) (2+1)!
a si
suma sa se noteaz
a cu sin .
Asadar
1
X
2+1
(1)
= sin .
(2
+
1)!
=0
1
P
=0
(1) (2)!
a si
suma sa se noteaz
a cu cos .
Asadar
1
X
2
(1)
= cos .
(2)!
=0
5. Au loc relatiile:
sin( + ) = sin cos + sin cos ,

cos( + ) = cos cos sin sin ,
sin() = sin ,
cos() = cos(),
sin(0) = 0,
cos(0) = 1
si
sin2 + cos2 = 1,
pentru orice 2 R.
Exista un unic numar real, notat cu , astfel nct:
cos( ) = 0,
2
cos 0,
pentru orice 2 [0 2 ) si
sin( + 2) = sin ,
188
cos( + 2) = cos ,
sin( ) = cos ,
2
cos( ) = sin ,
2
pentru orice 2 R.
6. Denim functia : R f 2 + j 2 Zg ! R, prin
() =
sin
cos
si functia : R f j 2 Zg ! R, prin
() =
cos
.
sin
Observatie. Pentru justicarea rezultatelor de mai sus, se pot consulta

[1] si [4].
Exercitii
1. S
a se arate c
a:
1
P
1
3
i)
sin 2+1 cos 2+1
= 12 sin 1;
ii)
=1
1
P
iii)
iv)
(1) cos33
=0
1
P
=1
1
P
=1
v)
1
P
=0
1
2
2
;
6
1
4
4
;
90
1
(1) 2+1
=
= 34 cos ;
2. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie ( ) un sir descrescator de elemente din [0 1).
P
S
a
se
arate
c
a
seria
este convergent
a dac
a si numai daca seria
P
2 2 este convergenta.
P 1
Aplicatie: stabiliti natura seriei
.
log
189
3. (Criteriul lui Gauss) Fie ( )2N un sir de numere reale strict

pozitive. Daca exista un sir marginit ( )2N de numere reale, 2 R si
0 astfel nct
= 1 + + 1+ ,
+1

P
pentru orice 2 N, atunci seria
este convergent
a dac
a 1 si divergent
a dac
a 1.
Aplicatie: sa se arate ca daca 2 R si 2 Rf0 1 2 3 g,
atunci seria
1+
( + 1)( + 1)
( + 1)( + 1)( + 1)( + 1)
+
++
+,
1!
2!( + 1)
!( + 1)( + 1)
numita seria hipergeometrica, este convergenta daca si numai daca + .

Not
a istoric
a. Johann Carl Friedrich Gauss s-a nascut la Brunswick,
Germania, n aprilie 1777. nc
a de la 7 ani i-a uimit pe dasc
alii s
ai cu
abilit
atile sale matematice. n 1788 intra la gimnaziu, iar din 1792, cu sprijinul material al ducelui de Brunswick-Wolfenbttel, urmeaza Brunswick Collegium Carolinum. n 1795 merge la Universitatea din Gttingen unde devine
prieten cu Farkas Bolyai, prietenie ce va dura peste ani. Ducele de Brunswick
continu
a s
a-l sprijine material n decursul preg
atirii tezei sale de doctorat sub
ndrumarea lui Pfa. n 1801 publica carte Disquisitiones Arithmeticae.
n 1807 devine directorul observatorului astronomic din Gttingen, iar n
1809 publica o a doua carte, intitulata Theoria motus corporum coelestium
in sectionibus conicis Solemambientum. Contributiile lui Gauss la astronomia teoretica iau sfrsit n 1817, desi va face observatii astronomice pn
a
la vrsta de 70 de ani. A mai publicat Disquisitiones generales circa seriem innitam, Methodus nova integralium valores per approximationem
inviendi, Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen, Theoria attractionis corporum sphaeroidicorum ellipticorum homogeneorum methodus
nova tractata, Disquisitiones generales circa supercies curva, ber ein
neues allgemeines Grundgesetz der Mechanik si Principia generalia theoriae
gurae uidorum in statu aequilibrii. I se ofer
a o pozitie la Universitatea
din Berlin, pe care nsa o refuza. n 1831, la Gttingen este numit profesor
zicianul Wilhelm Weber, mpreuna cu care Gauss ncepe un studiu al magnetismului terestru, descopera legea lui Kirchho si construieste o variant
a
primitiv
a a telegrafului. A murit n februarie 1855.
190
4. P
Sa se studieze natura urmatoarelor serii:
2
i)
;
1
P sin (+1)
ii)
1
1 ;
cos cos +1
P 147(3+1)
iii)
, unde 2 (0 1);
(+1)!
P
iv) () , unde 2 (0 1) iar () reprezint

a num
arul divizorilor lui
P 1
v)
() ;
P!147(32)
vi) ( 369(3) )2 ;
P (1) P (1)
p
vii)
,
;
P (1)
p +1
viii)
;
p
P
ix) P sin (2 + 3) ;
x) P cos , unde 6= 2, 2 Z;
xi) sin , unde 6= 2, 2 Z;
P cos cos 1
xii)
;
1
p
P
xiii)
(1) (1)+p sin p1 ;
xiv)
2.
=2
1
P
=1
1
,
unde 1 = 2 = 1 si +1 = +
191
1
,
2 1
pentru orice 2 N,
CONTINUITATE
Cronologic, conceptul de continuitate este ulterior celui de derivat
a; logic, ns
a,
l precede. Derivata este, am putea spune, personajul principal al Calculului diferential, tot asa cum integrala este personajul principal al Calculului integral.
Derivata si integrala au avut de la nceput o interpretare geometric
a si zic
a
directa, ele constituiau pentru Newton si Leibniz modele matematice ale unor
realitati cu un continut intuitiv precis. Nu acelasi lucru se poate spune despre
continuitate, n ciuda faptului c
a termenul ca atare face imagine. Proprietatea de
continuitate a aparut n Analiza matematic
a nu la contactul ei direct cu realitatea
empiric
a, ci n laboratorul de lucru al matematicianului, din necesit
ati interne,
de ordin teoretic. Doua momente importante au marcat (dupa Cauchy) evolutia
ntelegerii ideii de continuitate. n 1872, Weierstrass a socat lumea matematica
prin exemplul s
au de functie continua n orice punct din R, dar nederivabil
a n
nici un punct. n 1905, Emile Picard comenta ironic acest fapt, observnd ca dac
a
Newton si Leibniz ar stiut de existenta unei functii ca aceea a lui Weierstrass,
calculul diferential nu ar mai fost creat. ... Pna la Weierstrass se credea ca
derivabilitatea este o consecinta a continuitatii, de aceea nici nu prea se vorbea de
derivabilitate, ci de derivat
a (derivabilitatea ind considerat
a echivalent
a cu continuitatea). n manualele de matematici din secolul al XIX-lea, inclusiv manualele
scrise de mari matematicieni, se "demonstra" ceea ce ast
azi atrage c
aderea la examen: Continuitatea implic
a derivabilitatea. Marele Cauchy nu facea distinctie ntre continuitate si derivabilitate; mai precis, nu banuia ca una dintre aceste propriet
ati ar putea avea loc n absenta celeilalte. Al doilea moment important n claricarea ideii de continuitate este anul 1875, cnd Gaston Darboux d
a un exemplu
de derivat
a discontinua, aratnd totodat
a c
a orice derivat
a are proprietatea valorii
intermediare (numita ast
azi proprietatea lui Darboux): Nu se poate trece de la o
valoare la alta fara a se parcurge toate valorile intermediare. Pna la Darboux,
matematicienii erau convinsi c
a proprietatea de continuitate este echivalent
a cu
proprietatea valorii intermediare; chiar termenul de continuitate si are explicatia
n aceast
a interpretare. ntr-adevar, proprietatea lui Darboux const
a n faptul c
a
functia nu poate "s
ari" de la o valoare la alta, trecerea trebuind s
a se faca n mod
continuu (aici cuvntul continuu ind folosit n acceptiunea sa intuitiva). Dar, asa
cum, confundnd continuitatea cu derivabilitatea, Cauchy si alti mari matematicieni nu se nselau dect pe jumatate, deoarece derivabilitatea implic
a proprietatea
de continuitate, confuzia dintre continuitate si proprietatea lui Darboux continea si
ea jum
atate de adev
ar, deoarece continuitatea implic
a proprietatea lui Darboux.
192
Prin claric
arile aduse de Weierstrass si Darboux, devenea clar c
a intuitia propriet
atii matematice de continuitate este foarte nsel
atoare, o adev
arat
a capcan
a
care urma sa e depasita abia n secolul nostru (i.e. XX), prin perfectionarea si
ranarea instrumentelor Analizei. O literatur
a considerabil
a privind propriet
atile
de continuitate, derivabiliate si proprietatea lui Darboux a permis s
a se precizeze
statutul acestora, gradul lor de independenta si de conditionare reciproc
a.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 246-247
Continuity is such an obvious geometric phenomenon, that only slowly did it
dawn on mathematicians, that it needed a precise denition. Well into the 19th
century it was simply viewed as a descriptive term for curves that are unbroken.
The preeminent calculus text of that era was S. F. Lacroixs Trait lmentaire de
calcul direntiel et de calcul intgral. It was rst published in 1802. The sixth
edition appeared in 1858. Unchanged throughout these editions was its denition
of continuity: "By the law of continuity is meant that which is observed in the
description of lines by motion, and according to which the consecutive points of
the same line succeed each other without any interval". This intuitive notion of
continuity is useless when one tries to prove anything. The rst appearance of
the modern denition of continuity was published by Bernhard Bolzano in 1871 in
the Proceedings of the Prague Scientic Society under the title Rein analytischer
Beweis des Lehrsatzes dass zwieschen je zwey [sic] Werthen, die ein entgegengesetztes Resultat gewaehren, wenigstens eine reele Wurzel der Gleichung liege. This
roughly translates as Purely analytic proof of the theorem that between any two
values that yield results of opposite sign there will be at least one real root of the
equation. The title says it all. Bolzano was proving that any continuous function
has the intermediate value problem. Bolzanos article raises an important point.
If he has to prove that continuity implies the intermediate value property, then
he is not using the intermediate value property to dene continuity. Why not?
Such a denition would agree with the intuitive notion of continuity. If a function
is dened at every point on the interval [ ], then to say it has the intermediate property is equivalent to saying that it has no jumps or breaks. There are
several problems with choosing this denition of continuity. A function that has
the intermediate value property on [0 1] is not necessarily bounded on that interval. ... Another problem with using the intermediate value problem property
to dene continuity is that two functions can have it while their sum does not.
... Perhaps the most important aspect of continuity that the intermediate value
property lacks, and the one that may have suggested the modern denition, is
193
that if is continuous in a neighborhood of and if there is a small error in the

input so that instead of evaluating at we evaluate it at something very close
to , then we want the output to be very close to (). The function dened by
() = sin 1 , 6= 0, satises the intermediate value property no matter how we
dene (0), provided that 1 (0) 1, but at = 0 any allowance for error
in the input will result in an output that could be any number from 1 to 1. We
want to be able to control the variation in the output by setting a tolerance on the
input. ...This denition (i.e. the denition of continuity) does it all for us:
it implies the intermediate value property, it implies that a continuous function
on [ ] is bounded and achieves its bounds on that interval, it is preserved when
we add two continuous functions or multiply them or even take compositions of
continuous functions.
Association of America, 1994, paginile 91-95.
TI LOCALE ALE FUNC

PROPRIETA
TIILOR CONTINUE
Denitia continuit
atii unei functii ntr-un punct; formul
ari
echivalente
Operatii algebrice cu functii continue
Continuitatea aplicatiilor liniare
avnd domeniul R si codomeniul R
Denitia continuit
atii unei functii ntr-un punct; formul
ari echivalente
Denitie. Fie : R ! R si 2 . Spunem c
a functia este
continu
a n daca pentru orice vecinatate a lui (), exista o vecinatate
a lui (care depinde de ), astfel ca pentru orice
2\
sa avem
() 2 .
Daca 1 , atunci spunem ca este continua pe 1 daca este
continu
a n orice punct din 1 .
194
Observatie. Denitia de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd

formulat
a si n cadrul spatiilor topologice.
0
Observatie. Din denitia de mai sus decurge faptul ca daca 2

(i.e. este un punct izolat al lui , adic
a exist
a o vecin
atate a lui
cu proprietatea c
a \ = fg), atunci este continua n . Se poate
consulta si Teorema de la pagina 259, care precizeaz
a conditii echivalente
0
pentru continuitate n cazul n care 2 \ .
Prezentam acum o propozitie care furnizeaza conditii echivalente pentru
continuitate. Ea se va dovedi util
a n cadrul demonstratiilor urm
atoarelor
rezultate: Teorema de permanenta a compacit
atii pentru functii continue
(vezi pagina 212), Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue
(vezi pagina 213), Teorema de la pagina 219, Teorema de la pagina 287, Lema
de la pagina 325.
Teorem
a. Fie : R ! R si 2 .
a) este continua n .
b) pentru orice 2 R, 0, exista 2 R, 0, astfel nct, daca
2 si k k ,
atunci
k () ()k .
c) pentru orice sir ( )2N , de elemente din , care converge catre ,
sirul ( ( ))2N converge catre ().
Demonstratie.
) ) ) Multimea
= f 2 R j k ()k g
este o vecinatate a lui ().
Ca atare, exista , vecinatate a lui , astfel ca
2 \ ) () 2 .
Deoarece este o vecin
atate a lui , exista 2 R, 0 astfel nct
f 2 R j k k g ,
195
si ca atare, daca
2 si k k ,
atunci
2 \
si deci
() 2 ,
adica
k() ()k .
) ) ) Fie ( )2N un sir, de elemente din , care converge catre .

Fie 2 R, 0. Atunci exist
a 2 R, 0, astfel nct, dac
a
2 si k k ,
atunci
k() ()k .
Exista 2 N cu proprietatea ca pentru orice 2 N, avem

k k .
Cum 2 , pentru orice 2 N, deducem ca
k ( ) ()k ,
ceea ce arat
a c
a sirul ( ( ))2N converge c
atre ().
) ) ) Presupunem, prin reducere la absurd, ca ) este falsa.
Atunci exista 0 , vecinatate a lui (), astfel ca, pentru orice , vecinatate a lui , exista 2 \ , astfel nct
( ) 2
0 .
Pentru orice 2 N, consideram
= f 2 R j k k
1
g.
Atunci, pentru orice 2 N, exist

a 2 \ , astfel nct
( ) 2
0 ,
fapt care contrazice ).
196
Criteriu de discontinuitate. Fie : R ! R si 2 . Functia

nu este continu
a n dac
a si numai daca exist
a un sir ( )2N , de elemente
din , care converge catre , dar pentru care sirul (( ))2N nu converge
c
atre ().
Teorem
a. Fie : R ! R si 2 . Atunci este continu
a n
daca si numai daca pentru orice vecinatate a lui (), exista
o vecinatate
a lui , astfel ca
\ = 1 ( ).
Exercitii
1. Sa se studieze continuitatea urmatoarelor functii:
a. : R ! R, () = , pentru orice 2 R, unde 2 R;
b. : [0 1] [ f 32 g [ [2 3] ! R, data de
1, 2 [0 1]
() = f 7, = 32 .
2, 2 [2 3]
c. : R ! R, () = 2 , pentru orice 2 R;
d. : R f0g ! R, () = 1 , pentru orice 2 R f0g;
e. : R ! R, data de
() = f
0, 0
1, 0;
f. : R2 ! R2 , ( ) = (2 + 3), pentru orice ( ) 2 R2 ;

g. : R2 ! R2 , ( ) = (2 + 2 2), pentru orice ( ) 2 R2 .
2. Fie : R2 ! R o functie continua. Fie 1 : R ! R, dat
a de
1 () = ( 0),
pentru orice 2 R, si 2 : R ! R, dat
a de
2 () = (0 ),
pentru orice 2 R.
Sa se arate ca 1 si 2 sunt continue.
197
Sa se arate ca daca 1 si 2 sunt continue n 0, nu rezulta, n general, ca

este continua n 0.
3. Fie : R ! R data de
= , unde 2 Z, 0, (jj ) = 1,
() = f
.
0,
2
Q sau = 0
1
,
Functia descrisa mai sus poarta numele de functia lui Riemann.

Sa se studieze continuitatea lui .
4. Fie : R ! R dou
a functii continue si : R ! R dat
a de
() = f
(), 2 Q
.
(), 2
Q
Sa se arate ca este continua n 0 2 R daca si numai daca

(0 ) = (0 ).
5. Fie : R ! R o functie continua cu proprietatea ca exista un sir
( )2N de numere reale nenule avnd urmatoarele proprietati:
lim = 0
!1
si
( + ) = (),
pentru orice 2 R si orice 2 N.
S
a se arate c
a este constant
a.
6. Fie : [0 1] ! R doua functii cu proprietatea ca multimile punctelor
lor de continuitate sunt dense n [0 1]. Sa se arate ca exista cel putin un punct
al intervalului [0 1] n care ambele functii sunt continue.
7. S
a se arate c
a orice functie : [0 1] ! [0 1] care are gracul nchis
(i.e. pentru orice sir ( )2N de elemente din [0 1] si orice 2 [0 1] astfel
nct lim = si lim ( ) = , rezulta () = ) este continua.
!1
!1
Operatii algebrice cu functii continue

Rezultatele de mai jos arata ca familia functiilor continue are un comportament "bun" la operatiile algebrice.
198
Teorem
a. Fie : R ! R , : R ! R si 2 . Daca
si sunt continue n , atunci + , , , si (daca () 6= 0
pentru orice 2 ) sunt continue n .
Teorem
a. Fie : R ! R . Daca este continua n , atunci
kk este continu
a n .
Teorem
a. Fie : 1 R ! 2 R si : 2 R ! 3 R .
Daca este continu
a n , iar este continu
a n (), atunci este
continu
a n .
Continuitatea aplicatiilor liniare avnd domeniul R si codomeniul R
Pna acum am considerat functii generale.
n continuare vom considera o clasa speciala de functii, anume functiile
liniare.
Denitie. O functie : R ! R se numeste liniara daca
( + ) = () + ()
si
() = (),
pentru orice 2 R si 2 R.
Teorem
a. Fie : R ! R o functie liniara. Atunci exist
a numere reale, notate , = 1 , = 1 , astfel nct, pentru orice =
(1 2 ) 2 R si = () = (1 2 ) 2 R , avem:
1 = 111 + 12 2 + + 1 ,
2 = 211 + 22 2 + + 2 ,
= 11 + 22 + + .
199
Reciproc, daca consideram numere reale, notate , = 1 , = 1 ,

atunci functia care asociaza oric
arui = (1 2 ) 2 R , elementul
= () = (1 2 ) 2 R , descris de ecuatiile de mai sus, este liniar
a.
Demonstratie. Fie
1 = (1 0 0),
2 = (0 1 0 0),
= (0 0 1),
si
(1) = (11 21 1),
(2) = (12 22 2),
( ) = (1 2 ).
Pentru un element arbitrar = (1 2 ) 2 R , avem
= 11 + 2 2 + + .
Cum este liniar
a, avem
() = 1 (1 ) + 2 (2 ) + + ( ),
de unde
() = 1 (11 21 1 ) + 2 (12 22 2 ) + + (1 2 ) =
= (1 11 + 2 12 + + 1 1 1 + 22 + + ) = (1 2 ).
Reciproca este imediata.
Rezultatul de mai sus ne va ajuta s
a stabilim c
a orice aplicatie liniar
a
: R ! R este continua. Acest fapt se va folosi atunci cnd vom demonstra Propozitia de la pagina 299, cnd vom demonstra Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi pagina 304) precum si atunci cnd vom
demonstra unul dintre corolariile Teoremei lui Lagrange - cazul multidimensional (vezi pagina ...).
200
Propozitie. Pentru orice aplicatie liniara : R ! R exist

a 2
[0 1) cu proprietatea ca
k()k kk ,
pentru orice 2 R .
n particular, o astfel de functie este continua.
Demonstratie. Avem, utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
(vezi pagina 86),
X
2
2
j j kk
j j2 ,
=1
de unde
k ()k = kk kk (
pentru orice 2 R , i.e., cu notatia
=(
X
X
=1 =1
X
X
=1 =1
j j2) 2 ,
j j2) 2 ,
avem
pentru orice 2 R .
Ca atare, avem
k()k kk ,
k ( )k = k () ()k (
X
X
=1 =1
j j2 ) 2 k k ,
pentru orice 2 R , ceea ce implic

a ndat
a continuitatea lui .
Observatie. Exista aplicatii liniare ntre anumite spatii normate (innit
dimensionale) care nu sunt continue.
Observatie. Functiile polinomiale, rationale (i.e. cele care sunt ct de
functii polinomiale), putere, exponentiala, logaritmica, sin, cos, tg, ctg sunt
continue.
201
TI GLOBALE ALE FUNC

PROPRIETA
TIILOR CONTINUE
Caracteriz
ari alternative pentru continuitatea global
a
Continuitate si conexitate:
Teorema de permanenta
atii pentru functii continue;
a conexit
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare.
Continuitate si compacitate:
Teorema de permanent
a a compacit
atii pentru functii continue;
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
Pna acum am studiat continuitatea unei functii local, adica ntr-un
punct. n continuare vom studia proprietatile functiilor care sunt continue
n ecare punct al domeniului de denitie.
Caracteriz
ari alternative pentru continuitatea global
a
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiilor urmatoarelor
rezultate: Teorema de permanenta a conexitatii (vezi pagina 210), Teorema
lui Bolzano a valorilor intermediare (vezi pagina 211), Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi pagina 216), Teorema lui Dini
(vezi pagina 220), Teorema continuit
atii uniforme (vezi pagina 226), Teorema
lui Tietze (vezi pagina 249).
Teorema de continuitate global
a. Fie : R ! R .
Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
a) este continua pe ;
b) pentru orice = R , exista 1 = 1 R , astfel nct

1 \ = 1 ();
c) pentru orice = R , exist
a 1 = 1 R , astfel nct
1 \ = 1 ().
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulat
a si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei pastrndu-se.
202
Demonstratie
) ) ) Fie
= R .
Daca 2 1 (), deoarece este o vecinatate a lui (), rezulta, folosind
continuitatea lui n , ca exista = R astfel nct

2 \ ) () 2 .
Alegem
1 = [ .
2
) ) ) Fie 2 si o vecinatate deschisa a lui ().
Atunci exista 1 = 1 R astfel nct
1 \ = 1 ().
1 este o vecin
atate deschis
a a lui , deoarece 2 1 .
Dac
a 2 1 \ , atunci () 2 , deci este continu
a n .
Acum vom ar
ata c
a ) , ).
Pentru nceput, sa observam ca pentru R si = R avem
1() \ 1 () = ;
si
1() [ 1 () = .
(1)
Daca 1 este o submultime a lui R astfel ca

1 \ = 1 ()
si 1 = R 1 , atunci
1 \ 1 () = ;
si
= (1 \ ) [ (1 \ ) = 1 () [ (1 \ ).
(2)
Din formule (1) si (2) deducem c

a
1 \ = 1().
Echivalenta ) , ) decurge imediat din considerentele de mai sus.
203
Corolar. Fie : R ! R .
Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
a) este continua pe R .
b) pentru orice = R , 1 () este deschis

a n R .
c) pentru orice = R , 1 () este nchisa n R .
Observatie. Teorema de mai sus nu arma ca, pentru o functie continua
si o multime deschisa , () este deschisa.
ntr-adevar, e : R ! R, data de
() =
pentru orice 2 R.
Atunci
1
,
1 + 2
1
((1 1)) = ( 1].
2
Mai mult,
1
([1 1) = (0 ]
2
si
(R) = (0 1],
deci proprietatea unei multimi de a deschis
a sau nchis
a nu se p
astreaz
a
prin actiunea unei functii continue.
Vom vedea nsa c
a situatia este diferita n ceea ce priveste compacitatea
si conexitatea.
Continuitate si conexitate
Rezultatul de mai jos arata ca imaginea unei multimi conexe printr-o
functie continua este o multime conexa.
Teorema de permanent
a a conexit
atii pentru functii continue.
Fie : R ! R . Dac
a este conex
a si este continu
a, atunci ()
este conexa.
formulat
204
Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca () este

neconexa.
Atunci exista doua multimi deschise si din R , astfel nct \ ()
si \ () sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este ().
ntruct este continu
a, conform Teoremei de continuitate global
a (vezi
pagina 208), exist

a dou
a multimi deschise 1 si 1 din R , astfel ca
1 \ = 1 ()
si
1 \ = 1 ().
Atunci 1 \ si 1 \ sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este ,

ceea ce contrazice faptul c
a este conex
a.
Adjectivul continua pentru o functie sugereaza ca nu exista ntreruperi n
gracul functiei. Ca atare, urm
atorul rezultat nu este neasteptat.
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare. Fie : R ! R
o functie marginit
a si continua, iar conexa.
Dac
a num
arul real satisface inegalitatea
inff() j 2 g supf() j 2 g,
atunci exista cel putin un punct n n care ia valoarea .
Demonstratie. Fie multimile deschise si disjuncte
= f 2 R j g
si
= f 2 R j g.
ntruct este continu

a, conform Teoremei de continuitate global
a (vezi
pagina 208), exista doua multimi deschise, 1 si 1 , din R , astfel ca

1 \ = 1 ()
si
1 \ = 1 ().
Dac
a , prin absurd, nu ar lua, pe , valoarea , atunci 1 \ si 1 \
sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este , ceea ce contrazice faptul c
a
este conexa.
205
Continuitate si compacitate
Rezultatul de mai jos arata ca imaginea unei multimi compacte printr-o
functie continua este o multime compacta. El se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213) si a Teoremei de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi
pagina 216).
Teorema de permanenta
atii pentru functii continue.
a compacit
Fie : R ! R . Daca este compacta si este continu

a, atunci
() este compact
a.
formulat
Demonstratie. Conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), stim ca
multimea este marginita si nchisa n R .
Conform aceluiasi rezultat, este sucient sa ar
at
am c
a () este m
arginit
a
si nchis
a n R .
Sa presupunem, prin absurd, ca () nu este marginita.
Atunci, pentru orice 2 N, exista 2 , astfel nct
k( )k .
Cum este marginita, sirul ( )2N este marginit, deci, n conformitate
cu lema lui Cesro (vezi pagina 139), exista un subsir al sau convergent catre
.
Pentru c
a 2 , pentru orice 2 N, si este nchis
a, rezult
a c
a
2 .
Deoarece este continua n , exista o vecinatate a lui , astfel ca, pe
, este marginita, ceea ce contrazice faptul ca k( )k , pentru orice
2 N.
Asadar () este m
arginit
a.
Vom ar
ata c
a () este nchis
a.
Pentru aceasta, n conformitate cu Teorema de la pagina 96, este sucient
sa aratam ca orice punct de acumulare al lui () este din ().
ntr-adevar, pentru orice 2 N, exista 2 , astfel ca
k ( ) k
206
1
.
Conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista ( )2N , un subsir al
lui ( )2N , convergent catre .
Pentru ca 2 , pentru orice 2 N, si este nchisa, rezulta ca
2 .
Deoarece este continua n , conform Teoremei de la pagina 201, avem
() = lim ( ) = ,
!1
ceea ce arata ca 2 ().

Deci () este nchisa.
Rezultatul de mai jos arata ca "o functie continua pe un compact este
marginita si si atinge marginile". El se va folosi n cadrul demonstratiei
Propozitiei de la pagina 215, precum si a Teoremei lui Tietze (vezi pagina
249).
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue. Fie
: R ! R o functie continu
a, unde este multime compact
a.
Atunci exista si , puncte din , astfel nct

k( )k = sup k()k
2
si
k( )k = inf k()k .
2
Demonstratie. Deoarece este continua, conform celei de a doua Teoreme de la pagina 215, k k este continua si ca atare, folosind Teorema de
permanenta a compacitatii pentru functii continue (vezi pagina 212), precum
si Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), multimea fk ()k j 2 g este
marginit
a.
Fie
= supfk ()k j 2 g.
Conform Teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi
pagina 66), putem considera un sir ( )2N , de elemente din , astfel nct
k ( )k
207
1
,
(*)
pentru orice 2 N.
Atunci, conform Lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista un punct
din si ( )2N , un subsir al lui ( )2N , convergent catre .
Deoarece kk este continu
a, folosind Teorema de la pagina 201, Propozitia
de la pagina 132 si (), avem
k( )k = = sup k()k .
2
Similar se arata cealalta parte a teoremei.

Corolarul de mai jos se va folosi n demonstratia Propozitiei de caracterizare a aplicatiilor liniare si injective de la R la R (vezi pagina 215),
Teoremei de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teorema lui Darboux (pagina 282), Criteriului de stabilire
a punctelor de extrem pentru functii de mai multe variabile (vezi pagina
342), precum si a Primei teoreme de medie la integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 387).
Corolar. Fie : R ! R o functie continua, unde este multime
compacta. Atunci exista si , puncte din , astfel nct
( ) = sup()
2
si
( ) = inf ().
2
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue

Observatie. Sa remarcam ca = f 2 R j kk = 1g este marginita si
nchis
a, deci, conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), compact
a.
n conformitate cu Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213), pentru o aplicatie liniara : R ! R exista si
puncte din , astfel nct
k( )k = sup k()k =
2
si
k ( )k = inf k()k = .
2
208
Atunci, pentru orice 2 R f0g, avem
2 ,
kk
deci
de unde
(
)
kk = kk k()k ,
kk k()k kk ,
relatie valabila si pentru = 0.

Daca 0, atunci este injectiva, caci pentru orice 2 R astfel
nct
() = (),
avem
( ) = 0,
deci
de unde,
k k k( )k = 0,
= .
Vom arata ca are loc si reciproca (rezultat care va utilizat n cadrul

demonstratiei Teoremei de injectivitate local
a, vezi pagina 323, si al Teoremei
de inversiune locala, vezi pagina 331).
Propozitie (privind aplicatiile liniare si injective). Fie : R ! R
o aplicatie liniara si injectiva.
Atunci exista 2 R, 0 astfel nct
kk k ()k ,
pentru orice 2 R .
Demonstratie. Avem
= inf k()k 0,
2
deoarece, n caz contrar, conform Teoremei valorii minime si maxime pentru

functii continue (vezi pagina 213), exista 2 astfel ca
= k ( )k = 0,
209
de unde
() = (0),
deci, cum este injectiva,
= 0,
ceea ce contrazice
Atunci
de unde
kk
2 .
2 , pentru orice 2 f0g, deci
(
)
kk ,
kk k ()k ,
inegalitate care este valida si pentru = 0.
Observatie. Din Propozitia de mai sus rezulta ca daca aplicatia liniara

: R ! R este injectiva, atunci aplicatia liniara 1 : (R ) ! R
(denita prin 1() = daca si numai daca () = ) este continua
. Vom
ar
ata c
a acest rezultat este valabil si n cazul n care nu este liniar
a, ns
a
are drept domeniu o multime compact
a. Teorema de mai jos se va dovedi
util
a pentru stabilirea teoremei de inversiune locala (forma slaba)-vezi pagina
324.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue. Fie
: R ! R o functie continu
a si injectiva, unde este o multime
compacta. Atunci functia 1 : () ! (denita prin 1 () = daca
si numai daca () = ) este continu
a.
Demonstratie. Fie o submultime nchis
a din R .
Atunci \ este nchis
a si marginit
a, deci, conform Teoremei HeineBorel (vezi pagina 115), ea este compacta.
Drept urmare, utiliznd Teorema de permanenta a compacitatii pentru
functii continue (vezi pagina 212), 1 = ( \ ) este compacta, deci
nchis
a.
Avem
1 = ( \ ) = ( 1 )1 (),
de unde
1 \ () = ( 1 )1 (),
210
relatie care, tinnd cont de Teorema de continuitate globala (vezi pagina

208), arata ca functia 1 : () ! este continua.
Exercitii
1. Vom spune ca o functie : ! R, unde este un interval din R, are
proprietatea lui Darboux daca pentru orice interval , () este interval.
S
a se arate ca o functie continu
a : ! R, unde este un interval din
R, are proprietatea lui Darboux.
2. S
a se arate c
a functia : R ! R, dat
a de
() = f
sin 1 , 6= 0
,
0,
=0
are proprietatea lui Darboux, dar nu este continua

3. Sa se arate ca o functie injectiva : ! R, unde este un interval
din R, care are proprietatea lui Darboux este strict cresc
atoare sau strict
descresc
atoare.
4. Sa se arate ca nu exista nicio functie continua : R ! R astfel nct
( )() = ,
pentru orice 2 R.
5. Sa se arate ca orice functie continua : R ! R care are proprietatea
ca
j () (j j j ,
pentru orice 2 R, este surjectiv
a.
6. Fie : R ! R o functie continu
a si strict cresc
atoare. S
a se arate c
a
1 : (R) ! R este continua si strict crescatoare.
5. Fie : R ! R o functie continua, care nu ia aceeasi valoare de doua
ori. Este adev
arat c
a este strict monoton
a?
6. Fie : [0 1] ! R o functie, astfel nct ecare valoare a sa este luat
a
de exact dou
a ori. S
a se arate c
a nu este continu
a pe [0 1].
7. Sa se arate ca nu exista functii continue, : R ! R, astfel nct
() 2 Q , ( + 1) 2
Q.
8. Sa se arate ca nu exista functii continue si bijective din R2 n R.
211
9. Fie : [ ] ! [ ] doua functii continue astfel nct

= .
Sa se arate ca exista 0 2 [ ], astfel ca
(0 ) = (0 ).
212
S
IRURI DE FUNC
TII CONTINUE
Limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie
continu
a
Teorema lui Dini
Limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie
continu
a
Limita unui sir de functii continue nu este neaparat o functie continua,
asa cum se poate observa pe exemplul urm
ator: : [0 1] ! R,
() = ,
pentru orice 2 N si orice 2 [0 1].
Vom ar
ata c
a daca sirul de functii continue converge uniform, atunci
limita sa este o functie continua. Mai precis avem urmatorul rezultat care se
va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze (vezi pagina 249), precum si al Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala
innit
Teorema de transport a continuit
atii prin convergent
a uniform
a.
Fie ( )2N , : R ! R , un sir de functii continue care converge
uniform catre : ! R. Atunci este continua.
Demonstratie. Deoarece sirul de functii ( )2N , converge uniform catre
, pentru orice 0 exista 2 N astfel ca pentru orice 2 N, si
orice 2 s
a avem
k () ()k .
3
Pentru ar
ata c
a este continu
a ntr-un punct arbitrar 2 , s
a observ
am
ca
k () ()k k () ()k + k () ()k + k () ()k
+ k () ()k + .
3
3
213
Deoarece este continua n , exista 0, astfel nct daca 2

si k k , atunci
k () ()k .
3
Ca atare, daca 2 si k k , avem
k () ()k

+ + = ,
3 3 3
ceea ce, conform Teoremei de la pagina 201, stabileste continuitatea lui n

.
Teorema lui Dini
Teorema urmatoare furnizeaza conditii suciente pentru ca un sir de
functii continue care converge simplu, pe o multime compacta, catre o functie
continu
a, s
a convearg
a uniform.
Teorema lui Dini. Fie R o multime compact
a, ( )2N , : !
R, un sir de functii continue astfel nct
+1 ,
pentru orice 2 N si
! ,
unde : ! R, este o functie continua.

Atunci
! .
Demonstratie. Considernd, ( )2N , n loc de ( )2N , putem presupune ca 0.
Pentru orice 0 si 2 N, consideram
= 1 ([ 1)).
Deoarece este continua si este compacta (deci, conform Teoremei
Heine-Borel-vezi pagina 115, nchisa), rezulta (avnd n vedere Teorema de
continuitate global
a-vezi pagina 208) c
a este nchis
a, pentru orice 2 N.
Evident
+1 ,
214
pentru orice 2 N.
Avem
\ = ;,
2N
caci, altminteri, daca

0 2 \ ,
2N
atunci
(0) ,
pentru orice 2 N, fapt care contrazice ipoteza
lim (0 ) = 0.
!1
Atunci, conform teoremei lui Cantor (vezi pagina 118), exista 0 2 N,

astfel nct
0 = ;.
Drept urmare
0 () ,
pentru orice 2 , de unde
0 () 0 () ,
pentru orice 2 si orice 2 N, 0 , adica
! .
Not
a istoric
a. Ulisse Dini (1845-1918) a studiat la Pisa si Paris cu
Bertrand si Hermite. A predat la Universitatea din Pisa, al carei rector a si
fost ntre anii 1888 si 1890. A fost ales, n 1880, membru al parlamentului
italian si senator, n 1880. n 1908 devine director al Scuola Normale di
Pisa. A contribuit la dezvoltarea geometriei si analizei matematice (n special
la teoria seriilor Fourier). Dini a publicat multe monograi (Fundamentele
teoriei functiilor de o variabila reala, n 1878; un tratat despre seriile Fourier,
n 1880 etc).
215
Exercitii
1. S
a se arate c
a sirul de functii ( )2N , : [0 1] ! R, dat de
() =
(1 + )
,
2
pentru orice 2 N si orice 2 [0 1], converge uniform pe orice interval de

forma [ 1], unde 0 1.
2. Fie sirul de functii ( )2N , : [0 2 ] ! R, dat de
() = cos2 ,
pentru orice 2 N si orice 2 [0 2 ] si e 0 2 .
S
a se arate c
a ( )2N converge uniform pe [ 2 ] si neuniform pe [0 2 ].
3. Fie sirul de functii continue ( )2N , : [0 1] ! R, dat de
() = (1 ),
S
a se arate ca ( )2N converge simplu c
atre functia continu
a 0, ns
a
nu converge uniform.
4. S
a si uniform
a a sirului de functii
( )2N , : [1 2] ! R, dat de
() =
(ln )
,
1 + (ln )

5. Fie sirul de functii ( )2N , : [0 1] ! R, dat de recurenta:
1 0
si
1
+1() = () + [ 2()],
2
S
a se
atre functia : [0 1] ! R,
p arate ca ( )2N converge uniform c
() = , pentru orice 2 [0 1].
6. Sa se arate ca sirul de functii ( )2N , : [0 1] ! R, dat de
() =
,
1 + 2
216
pentru orice 2 N si orice 2 [0 1], nu converge uniform.

7. Sa se arate ca sirul de functii discontinue ( )2N , : R ! R, dat de
() = f
1
,
dac
a=
0, alminteri
2 N, ( ) = 1
pentru orice 2 N si orice 2 R, converge uniform catre o functie continua.

8. Sa se determine toate functiile continue : R ! R care sunt limita
uniforma a unui sir de polinoame.
217

CONTINUITATE UNIFORMA
Notiunea de continuitate uniform

a
Teorema continuit
atii uniforme
Notiunea de functie Lipschitz
Notiunea de continuitate uniform
a
cu:
Pentru o functie, : R ! R , continuitatea lui pe echivaleaza
pentru orice 2 R, 0 si 2 exist

a 2 R, 0 astfel nct
dac
a 2 si k k , atunci
k() ()k .
Trebuie retinut aici c
a depinde, n general, att de , ct si de .
Dependenta lui de reect
a faptul c
a si poate schimba rapid
valorile n jurul lui .
Uneori se poate alege independent de , adica dependent numai de .
Spre exemplu, pentru : R ! R, dat
a de
() = 2,
pentru orice 2 R, putem alege
= .
2
Prin contrast, : (0 1) ! R, dat
a de
() =
1
,
pentru orice 2 (0 1), avem

() () =
218
Daca si j j , atunci
j () ()j
,
( )
iar aceast
a inegalitate nu poate mbun
at
atit
a, deoarece egalitatea are loc
pentru = .
Dac
a dorim j() ()j , atunci cea mai mare valoare pe care o
2
putem alege pentru este = 1+
.
Asadar, pentru 0, este continua n , deoarece putem alege
=
2
1 +
si aceasta este cea mai mare valoare posibila.

Deoarece
2
inf
= 0,
0 1 +
nu putem alege independent de .
Dac
a vom restrnge domeniul lui la [ 1), atunci
2
2
=
0
0 1 +
1 +
inf
poate ales ca ind si, dup

a cum se observ
a, aceast
a cantitate nu depinde
de .
Denitie. Fie : R ! R si . Spunem c
a este uniform
continu
a pe daca pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel
nct pentru orice 2 si k k s
a avem
k () ()k .
Observatie. Reamintim ca diametrul unei submultimi a lui R este
sup k k. Cu aceast
a terminologie, o functie : R ! R este
uniform continua pe dac

a pentru orice 2 R, 0 exist
a 2 R, 0
astfel nct oricum am alege o submultime a lui cu diametrul inferior
lui , imaginea ei prin functia are diametrul inferior lui .
219
Observatie. Este clar c

a o functie uniform continua pe este continua
pe . Reciproca nu este, n general, valabila.
Teorema continuit
atii uniforme
Rezultatul urmator arata ca pe o multime compacta, continuitatea este
automat uniforma. Acest rezultat este foarte util ind folosit n cadrul
demonstratiilor urm
atoarelor rezultate: Teoremele de la pagina 241, Teorema de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 365), Teorema de
reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 374), Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 389), Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 397),
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann
(vezi pagina 398), Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
401), Prima teorema de integrare pentru integrala Riemann multipla (vezi
pagina 409), Teorema privind calculul variatiei totale a unei functii derivabile
cu derivata continua (vezi pagina 471).
Teorema continuit
atii uniforme. Fie : R ! R o functie
continu
a, unde este o multime compact
a.
Atunci este uniform continu
a pe .
Demonstratie. Utiliznd Teorema de continuitate globala (vezi pagina
208), pentru 2 R, 0 si pentru orice 2 R exista o submultime
deschisa a lui R cu proprietatea ca
\ = 1 (( )).
2
Atunci ( )2R constituie o acoperire cu multimi deschise a lui (c
aci
pentru orice 2 , cu notatia = (), avem 2 1 (( 2 )) = \ ,

de unde 2 ) deci, conform teoremei de acoperire a lui Lebesgue (vezi
pagina 120), exista 0 astfel nct pentru orice 2 , cu k k ,
exista 2 R cu proprietatea ca 2 , de unde 2 \ =
1(( 2 )), i.e.
() () 2 1 (( ),
2
ceea ce nseamn
a c
a
k() k
2
220
si
k() k ,
2
ceea ce implic
a
k () ()k k () k + k() k

+ = .
2 2
Prin urmare, pentru orice 0, exista 0 cu proprietatea ca pentru

orice 2 astfel nct
k k ,
rezulta
k() ()k ,
fapt care ne asigura ca este uniform continua pe .
Notiunea de functie Lipschitz
Functiile Lipschitz constituie o clasa importanta de functii uniform continue.
Denitie. O functie : R ! R se numeste Lipschitz dac
a exista
2 R, 0 astfel nct
k() ()k k k ,
pentru orice 2 .
Daca se poate alege 1, se numeste contractie.
Observatie. Este clar, alegnd = , ca orice functie Lipschitz este
uniformpcontinu
a. Reciproca nu este valabil
a (vezi : [0 1] ! R, dat
a de
() = , pentru orice 2 [0 1]). Orice functie liniara este Lipschitz. Mai
mult, asa cum vom vedea, orice functie derivabila, cu derivata marginita, este
Lipschitz.
Not
a istoric
a. Rudolf Otto Sigismund Lipschitz s-a nascut la 14 mai
1832, la Knigsberg, Germania. A nceput de timpuriu studiile universitare la
Universitatea din Knigsberg, sub ndrumarea lui Franz Neumann. Ulterior
merge la Berlin, unde este ndrumat de c
atre Dirichlet si unde obtine titlul
de doctor n matematici n august 1853. n urm
atorii patru ani pred
a la
gimnaziile din Knigsberg si din Elbing, pentru ca n anul 1857 sa devina
221
Privatdozent la Universitatea din Berlin. Este numit, n anul 1862, profesor

extraordinar la Breslau. mpreuna cu H. Schroeter si M. Frankenheim, pune
bazele unui seminar de matematica si zica matematica. n anul 1864 este
numit profesor la Universitatea din Bonn, unde si va petrece restul carierei,
desi a primit o ofert
a pentru ocuparea unui post la Gttingen. Cel mai
remarcabil fapt n leg
atur
a cu activitatea matematic
a a lui Lipschitz este
diversitatea domeniilor de care s-a ocupat: teoria numerelor, teoria functiilor
Bessel, teoria seriilor Fourier, ecuatii diferentiale, mecanica analitica, teoria
potentialului.
A murit la Bonn, Germania, la 7 octombrie 1903.
Exercitii
1. O functie : R ! R este uniform continu
a dac
a si numai dac
a
exista 2 astfel nct este uniform continua pe = \ (1 ] si pe
= \ [ 1).
2. O functie : R ! R este uniform continua daca si numai daca
pentru orice dou
a siruri ( )2N si ( )2N de elemente din , astfel nct
lim ( ) = 0, avem lim (( ) ( )) = 0.
!1
!1
3. Fie 0. Sa se arate ca functia : ( 1) ! R, data de () = ln ,

pentru orice 2 ( 1), este uniform continua daca si numai daca 0.
4. Este uniform continu
a functia : R ! R, dat
a de () = , pentru
orice 2 R?
5. Sa se arate ca : R ! R, () = , () = sin , pentru orice
2 R, sunt uniform continue, dar nu este uniform continua.
6. Sa se arate ca : ( ] ! R este uniform continua daca si numai daca
poate extinsa la o functie continu
a pe [ ]. Este : (0 2 ] ! R, dat
a de
() = sin 1 , pentru orice 2 (0 2 ], uniform continua?
222
TEOREME DE PUNCT FIX
Notiunea de punct x
Teoreme de punct x
Teorema punctelor xe pentru contractii
Principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli
Teorema de punct x a lui Brouwer
Notiunea de punct x
Denitie. Fiind data o functie : R ! , un punct 2 se
numeste punct x al lui daca
() = .
Multe rezultate au la baza demonstratiei existenta punctelor xe pentru
o functie. Ca atare, este de dorit sa dispunem de rezultate care sa asigure
existenta punctelor xe.
Teoreme de punct x
Teorema punctelor xe pentru contractii. Fie : R ! R o
contractie.
Atunci are un unic punct x.
Demonstratie. Conform denitiei contractiei, exista 2 (0 1) astfel nct
k () ()k k k ,
pentru orice 2 R.
Denim inductiv sirul ( )2N astfel:
1 2 R este arbitrar si
+1 = ( ),
pentru orice 2 N.
Vom ar
ata ca sirul ( )2N converge c
atre un punct x (unic) al lui si
vom estima viteza de convergenta.
223
Folosind metoda inductiei matematice se arata ca

k+1 k 1 k2 1k ,
pentru orice 2 N.
Pentru 2 N, , folosind relatia de mai sus, avem
k k k 1 k + k1 2 k + + k+1 k
1
k2 1k .
1
= 0, relatia de mai sus arat
a c
a sirul ( )2N este
( 2 + 3 + + 1) k2 1k
Deoarece lim 1
!1
Cauchy, deci convergent (am utilizat aici Criteriul lui Cauchy-vezi pagina
140).
Fie
= lim .
!1
Atunci
() = .
Mai mult, prin trecere la limita, dupa , n inegalitatea de mai sus,
obtinem urm
atoarea estimare a vitezei de convergenta:
k k
1
k2 1k ,
1
pentru orice 2 N.
Acum vom arata ca punctul este unic.
Sa presupunem ca este un alt punct x al lui .
Atunci
k k = k () ()k k k ,
de unde
0 ( 1) k k ,
deci
k k = 0,
adica
= .
224
Daca functia nu este denita pe R , trebuie sa avem grija ca elementele

sirului denit iterativ sa faca parte din domeniul de denitie al functiei.
Teorem
a. Fie : = f 2 R j kk g ! R pentru care exista
2 (0 1) cu proprietatea ca
k () ()k k k ,
pentru orice 2 si
k (0)k (1 ).
Atunci sirul ( )2N , denit astfel:
1 = 0
si
+1 = ( ),
pentru orice 2 N, converge catre un unic punct x al lui , care se gaseste
n .
Demonstratie. Vom arata ca elementele sirului ( )2N fac parte din ,
ceea ce va ncheia demonstratia (care decurge ca mai sus).
Din ipotez
a, avem
k2 k = k (0)k (1 ) .
Cum
k3 2 k k2 k ,
deducem c
a
k3 k k2k + k2k = (1 + ) k2 k (1 2 ),
iar inductiv obtinem
pentru orice 2 N.
k+1 k (1 ),
Observatie. Rezultatele de mai sus au anumite avantaje: furnizeaza o

metod
a constructiv
a pentru punctul x si o estimare a erorii de aproximare
225
precum si unicitatea punctului x. Totusi, cerinta ca sa e contractie este

foarte restrictiv
a.
Observatie. Teorema punctelor xe pentru contractii, n ipostaze mai
generale (vezi mai jos), cunoscut
a si sub numele de principiul contractiilor
al lui Banach-Caccioppoli sau Picard-Banach, este un instrument esential n
stabilirea existentei si unicitatii solutiilor ecuatiilor diferentiale.
Not
a istoric
a. Charles Emile Picard s-a nascut n 1856 la Paris. Studiaza la Liceul Napolon, numit ulterior Henri IV, ind un elev eminent, si
este admis la cole Polytechnique si cole Normale Suprieure ind clasat
al doilea, respectiv primul la examenul de admitere. Absolv
a cole Normale Suprieure unde si functioneaza ca asistent timp de un an, pentru ca
apoi, n 1878 sa e numit lector la Universitatea din Paris, iar mai apoi, n
1879, profesor la Toulouse. n 1881 se ntoarce la Paris unde este numit conferentiar pentru mecanic
a si astronomie la cole Normale. n 1881 Picard
devine membru al sectiei de matematic
a a Acadmie des Sciences. n acelasi
an se casatoreste cu fata lui Hermite cu care are trei copii: o fata si doi
baieti, care au murit n primul razboi mondial. n 1885 Picard este numit
la catedra de calcul diferential de la Sorbona, desi nu mplinise vrsta de 30
de ani (asa cum prevedeau regulamentele academice ca o conditie obligatorie
pentru ocuparea unei catedre). n 1897 schimb
a aceast
a catedr
a cu cea de
analiza matematica si algebra superioara. A avut contributii importante la
dezvoltarea analizei matematice, teoriei functiilor, ecuatiilor diferentiale si a
geometriei analitice. A scris o carte de referinta n trei volume, publicata ntre 1891 si 1896, intitulat
a Trait danalyse. A aplicat analiza matematic
a la
studiul elasticit
atii, c
aldurii si electrict
atii. Picard a primit premiul Poncelet,
n 1886, Grand Prix des Sciences Mathmatiques, n 1888, Grande Croix de
la Lgion dHonneur, n 1932, precum si medalia de aur Mittag-Leer, n
1937. A devenit membru al Academiei Franceze n 1924 si este ales presedinte al Congresului International al Matematicienilor de la Strasbourg din 1920.
Iat
a cum l caracteriza Hadamard: "O tr
as
atur
a denitorie a personalit
atii
stiintice a lui Picard a fost perfectiunea actului de predare, unul dintre cele
mai minunate, daca nu cel mai minunat pe care l-am ntlnit". Picard a
murit n 1941 la Paris.
Not
a istoric
a. Stefan Banach s-a n
ascut ntr-un mic sat numit Ostrowsko la 50 de kilometri n sudul orasului Cracovia, din Polonia, la 30 martie 1892. A urmat cursurile scolii primare din Krakowia iar in 1902 ncepe
226
studiile la gimnaziul Henryk Sienkiewicz din Crakovia. Printr-o ntmplare

fericita unul dintre colegii lui Banach a fost Witold Wilkosz care se pregatea
sa devina profesor de matematica. Gimnaziul respectiv nu era unul dintre
cele mai bune si drept urmare Wilkosz s-a mutat la un altul. Banach ns
a
r
amne la Henryk Sienkiewicz, dar va avea n continuare strnse leg
aturi cu
Wilkosz. De-a lungul primilor ani, la acest gimnaziu, Banach primeste note
excelente la matematica. Totusi trece examenul de nal fara stralucire. La
terminarea gimnaziului, Banach si Wilkosz doreau sa studieze matematica,
ns
a amndoi au simtit c
a nimic nou nu mai este cu putinta n matematic
a, asa c
a au ales s
a studieze alte domenii: Banach ingineria, iar Wilkosz
limbile orientale. Faptul c
a doi viitori extraordinari matematicieni au luat
aceasta decizie arata ca nu a existat nimeni care sa-i ndrume n mod adecvat. Banach paraseste Krakowia si se muta la Liov, unde devine student la
Universitatea Tehnica. Este aproape sigur ca, fara nici un ajutor material
din partea familei, Banach s-a ntretinut din lectii particulare. Acest fapt l-a
solicitat foarte mult, c
aci i-a fost necesar mai mult timp dect n mod normal
pentru a absolvi aceste studii. Banach nu era apt din punct de vedere zic
pentru satisfacerea stagiului militar, datorita unor grave probleme de vedere
ce i-au afectat ochiul stng. n timpul primului razboi mondial a contribuit
la constructia de drumuri si a predat la diverse scoli din Cracovia. De asemenea a audiat diverse cursuri de matematic
a la Universitatea din acest oras.
O ntmplare neobisnuita avea sa aiba un efect major asupra carierei sale.
Steinhaus, care si satisfacea serviciul militar, era pe cale sa ocupe un post la
Universitatea Jan Kazimierz din Liov, dar locuia nca la Cracovia asteptnd
numirea. Obisnuia s
a se plimbe pe str
azile Cracoviei pe nserate. Iat
a ce
relateaz
a el nsusi n memoriile sale: n timpul unei astfel de plimb
ari am
auzit cuvintele m
asura Lebesgue. M-am apropiat de banca din parc si m-am
prezentat celor doi tineri ucenici n matematica. Cei doi erau Stefan Banach
si Otto Nikodym. De atunci ne-am ntlnit regulat si am decis sa nintam
o societate de matematic
a. Steinhaus i-a comunicat lui Banach o problem
a
la care se gndise f
ar
a succes. Dup
a cteva zile, Banach a avut ideea principal
a pentru problema respectiva, iar cei doi au scris un articol pe aceast
a
tema. Razboiul a ntrziat publicarea acestui prim articol al lui Banach care
a aparut n Buletinul Academiei din Cracovia n 1918. Din acest moment
Banach a publicat articole importante de matematica ntr-un ritm sustinut.
Lui Banach i s-a oferit o pozitie de c
atre Lomnicki la Universitatea Tehnic
a
din Liov. Aici si-a sustinut teza de doctorat sub ndrumarea lui Lomnicki n
1920 (teza care este considerata ca marcnd nasterea analizei functionale),
227
iar, n 1922, Universitatea Jan Kazimierz din Liov i-a acordat habilitation
pentru o teza n teoria masurii. n 1924 Banach a fost promovat ca profesor plin si a petrecut anul academic 1925 la Paris. Anii dintre cele doua
r
azboaie mondiale au fost extrem de plini pentru Banach. n 1929 mpreun
a
cu Steinhaus a nintat Studia Mathematica (a c
arei politic
a editorial
a era
concentrarea pe cercet
arile de analiza functional
a si alte domenii conexe). n
1931, mpreuna cu Steinhaus, Knaster, Kuratowski, Mazurkiewicz si Sierpinski, a nintat o serie de Monograi Matematice. Primul volum din aceasta
serie, intitulat Teoria operatorilor liniari, a fost scris de Banach si a ap
arut
n 1932. n 1927 Kuratowski a ocupat o pozitie la Universitatea Tehnic
a din
Liov, unde a lucrat pn
a n 1934. mpreun
a cu Banach a scris, n acest
a perioada, cteva articole. Modul n care Banach lucra era total neconventional.
i placea sa faca matematica mpreuna cu colegii sai ntr-o cafenea din Liov.
Iata ce spunea Ulam: Era dicil sa stai n cafenea sau sa bei mai mult dect
Banach. Discutam probleme propuse chiar acolo, adeseori cu nici un rezultat
chiar dup
a cteva ore de gndire. A doua zi Banach aparea cu cteva mici foi
de hrtie continnd schema demonstratiei pe care o gasise. n 1939 Banach
a fost ales presedintele Societatii Poloneze de Matematica. La nceputul celui
de al doilea razboi mondial Liovul a fost ocupat de catre trupele sovietice.
Banach era n relatii bune cu matematicienii sovietici, vizitnd Moscova de
cteva ori. A fost bine tratat de c
atre noua administratie sovietic
a si chiar numit decanul Facultatii de S
tiinte al Universitatii, acum renumita Ivan Franko.
Dupa ocuparea Liovului de catre trupele naziste, n iunie 1941, Banach a trait
n conditii dicile. A fost arestat, pentru cteva saptamni, sub nvinuirea
de trac de valuta german
a. A supravietuit unei perioade n care membrii
Academiei Poloneze erau omorti (conduc
atorul s
au de doctorat, Lomnicki
a murit n tragica noapte de 3 iulie 1941). Se mbolnaveste si moare la Liov
la data de 31 august 1945.
Banach a fondat analiza functionala moderna si a avut contributii majore
la dezvoltarea teoriei spatiilor vectoriale topologice. n teza sa de doctorat
din 1920 a denit axiomatic ceea ce ast
azi numim spatii Banach. Aceast
a
idee a fost introdus
a si de c
atre alti matematicieni aproape n acelasi timp
(de exemplu de catre Wiener), dar acestia nu au dezvoltat teoria. Numele de
spatii Banach se datoreaza lui Frchet. Importanta operei lui Banach consta
n faptul ca a dezvoltat o teorie sistematica a analizei functionale, avnd
drept baz
a lucr
arile lui Volterra, Fredholm si Hilbert n domeniul ecuatiilor
integrale.
Banach este autorul unor rezultate fundamentale privind spatiile vectori228
ale normate (teorema Hahn-Banach, principiul marginirii uniforme (BanachSteinhaus), teorema aplicatiei deschise etc). Paradoxul Banach-Tarski (o
sfera poate mpartita n doua submultimi care pot combinate astfel nct
s
a rezulte dou
a sfere, ecare identic
a cu cea initial
a), a c
arui demonstratie
foloseste axioma alegerii, a determinat multi matematicieni s
a se ntrebe
dac
a utilizarea amintitei axiome este legitim
a, ind o contributie major
a la
dezvoltarea teoriei axiomatice a multimilor.
Not
a istoric
a. Renato Caccioppoli s-a nascut n 1904 la Napoli, Italia.
De la Universitatea din Napoli obtine licenta n matematic
a, n anul 1925,
ind inuentat de Mario Picone, al c
arui asistent devine n acelasi an. Cu o
mica ntrerupere (cnd va preda la Universitatea din Padova) si-a desfasurat
ntreaga activitate la Universitatea din Napoli. Avnd convingeri antifasciste
(era nepotul lui Mikhail Bakunin), si exprima cu ocazia vizitei lui Hitler si
Mussolini la Napoli, n mai 1938, opozitia fata de acestia, ceea ce conduce la
arestarea sa. Pentru a evita un proces, beneciind de ajutorul m
atusii sale
Maria Bakunin, care era profesoara de chimie la Universitatea din Napoli,
este declarat nebun si internat ntr-un azil. Dupa cel de al doilea razboi
mondial si reia activitatea stiintica si este ales membru al Accademia dei
Lincei. Se al
atur
a Partidului Comunist Italian, desi nu mp
art
aseste ntru
totul politica acestuia. Ultimii s
ai ani de viata sunt tristi: este dezamagit
din punct de vedere politic, simte ca inspiratia matematic
a l p
ar
aseste si
divorteza de sotie. Devine alcoolic si izolat. Se mpusca pe 8 mai 1959.
Caccioppoli, un excelent pianist, a avut contributii nsemnate la dezvoltarea
analizei matematice, a calculului variational, a ecuatiilor diferentiale. n articolul Misura e integrazione degli insiemi dimensionalmente orientati, ap
arut
n Rendiconti dellAccademia Nazionale dei Lincei, introduce notiunea de
multimi de parametru nit, multimi cunoscute astazi sub numele de multimi
Caccioppoli.
Rezultatul prezentat mai jos, anume Principiul contractiilor al lui PicardBanach-Caccioppoli, este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicitatii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare.
Pentru nceput vom prezenta cteva notiuni care ne vor permite formularea principiului mai sus amintit si care au o mare nsemn
atate n sine.
Denitie. Se numeste metrica pe multimea o functie : !
[0 1) care satisface urm
atoarele conditii:
229
1)
( ) = 0
daca si numai dac
a
= .
2)
( ) = ( ),
pentru orice 2 .
3)
( ) ( ) + ( ),
pentru orice 2 .
Denitie. Se numeste spatiu metric un dublet ( ), unde este o
metrica pe multimea . Cnd nu va pericol de confuzie, vom omite din
aceast
a denitie.
Denitie. Sirul
( )2N , de elemente din spatiul metric ( ), se nu
meste convergent dac
a exista 2 cu proprietatea ca pentru orice 2 R,
0 exista 2 N astfel nct 2 N, implica
( ) .
Denitie. Sirul
( )2N , de elemente din spatiul metric ( ), se nu
meste Cauchy daca pentru orice 2 R, 0 exista 2 N astfel nct
2 N, implica
( ) .
Denitie. Un spatiu metric se numeste complet dac

a orice sir Cauchy
de elemente din spatiul respectiv este convergent.
Denitie. O functie : ! , unde ( ) este un spatiu metric, se
numeste contractie dac
a exist
a 2 (0 1), astfel nct
( () () ( ),
230
pentru orice 2 .
Principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli. Fie
( ) un spatiu metric complet si : ! o contractie. Atunci are un
unic punct x.
Observatie. Demonstratia acestui principiu, deci si modul de obtinere al
punctului x, este similar
a cu cea a teoremei punctelor xe pentru contractii.
Teorema de mai jos este un rezultat fundamental n teoria punctelor xe,
cerintele asupra proprietatilor functiei ind mult restrnse.
Teorema de punct x a lui Brouwer. Fie 0 si = f 2 R j
kk g. Atunci orice functie continua : ! are cel putin un punct
x.
Not
a istoric
a. L.E.J. Brouwer (1881-1966) a studiat si a fost profesor la Amsterdam (din 1912, cu sustinerea lui Hilbert). A avut contributii
la topologie, logica si fundamentele matematicii. Teza de doctorat a lui
Brouwer, publicata n 1907, a constituit o contributie majora la disputa dintre Russell si Poincar privitoare la fundamentele matematicii. Din 1912
a devenit membru al Academiei Regale de S
tiinte din Olanda, iar apoi al
Royal Society of London, al Academiei de S
tiinte din Berlin si al Academiei
de S
tiinte din Gttingen. A fost membru al comitetului de redactie al revistei
Mathematische Annalen.
Pentru o demonstratie a Teoremei lui Brouwer, bazat
a pe notiuni elementare, se poate consulta N. Dunford si J.T. Schwartz, Linear Operators, Part I, Interscience, New York, 1960.
Exercitii
1. Dati exemplu de o functie continua : (0 1) ! (0 1) care nu are
puncte xe.
2. S
a se aplice rezultatele anterioare pentru calculul aproximativ al solutiilor ecuatiei
10 1 = sin .
p
3. S
a se calculeze 10 cu o aproximatie de 104 .
231
TEOREME DE APROXIMARE
Notiunea de aproximare uniform

a a unei functii cu o alt
a functie
Notiunea de functie n scar
a. Aproximarea uniform
a a functiilor
continue cu functii n scar
a
Notiunea de functie liniar
a pe portiuni. Aproximarea uniform
aa
functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Polinoamele Bernstein
Teorema lui Bernstein
Teorema Stone-Weierstrass
Ideea fundamentala pe care se sprijina constructia lui Weierstrass pentru
R este aproximarea cu numere mai simple, anume
cu cele rationale. Acest
p
lucru este ilustrat de faptul urm
ator: pentru 2 (care este una dinte solutiile
ecuatiei 2 2 = 0) nu se poate specica n mod concret o valoare a sa; se
poate aproxima aceasta valoare cu o acuratete orict de buna cu ajutorul
numerelor rationale.
Situatia n cazul functiilor este complet similar
a. n general, functiile care
sunt denite ca solutii ale unor ecuatii diferentiale nu se pot scrie, folosind
un numar nit de operatii algebrice elementare, ca expresii de functii elementare. Se pot obtine nsa aproximatii ale lor orict de bune. Asadar,
din punctul de vedere al aplicatiilor, este necesar, de multe ori, sa se aproximeze functiile continue cu functii mai simple. Mai mult, pentru multe dintre
functiile elementare, ca de exemplu sin, cos, exp, ln, etc, n calculele practice,
facem apel, de fapt, la aproximatii ale lor. Spre pild
a, atunci cnd se apas
a
tasta a unui calculator, raspunsul generat de acesta nu este exact , ci o
aproximare a sa.
Desi exist
a mai multe moduri rezonabile de a deni notiunea de aproximare, cea mai natural
a si mai important
a este cea n care se cere ca, n ecare
punct al domeniului de denitie, valoarea functie de aproximare s
a nu difere
de valoare functiei date cu mai mult de o valoare prestabilita.
Este vorba aici de aproximarea uniforma care este strns legata de convergenta uniforma.
Principalul rezultat din aceast
a sectiune arm
a c
a orice functie reala continu
a poate aproximat
a, pe un interval compact al axei reale, orict de bine
dorim, cu polinoame. Polinoamele sunt functii usor de controlat (ele sunt
232
complet determinate de multimea nita a coecientilor lor); ele joaca pentru aproximarea functiilor continue, rolul pe care l joaca numerele rationale
pentru aproximarea numerelor reale.
Notiunea de aproximare uniform
a a unei functii cu o alt
a functie
Denitie. Fie , : R ! R . Spunem ca
aproximeaza
uniform
pe , pe , cu eroarea 0, dac
a
k() ()k ,
pentru orice 2 , adic
a dac
a
def
k k = sup k () ()k .
2
Spunem c
a functia poate aproximat
a, pe , cu functii din clasa A,
daca pentru orice 0, exista 2 A, astfel nct
k k ,
sau, echivalent, exista un sir de functii din A, care converge uniform catre
, pe .
Notiunea de functie n scar
a. Aproximarea uniform
a a functiilor
continue cu functii n scar
a
Denitie. O functie : R ! R se numeste functie n scara daca
ia numai un numar nit de valori distincte, iar orice valoare nenula este
luat
a pe un interval din R (i.e. produsul cartezian a intervale din R).
De exemplu, pentru = = 1, functia : R ! R, data de
0
1
() = f 3
5
0
2
2 0
01
13
3
este o functie n scara.

233
Folosind Teorema continuitatii uniforme (vezi pagina 226) se demonstreaza urmatoarea care se va dovedi utila n cadrul demonstratiei lemei lui
Riemann (vezi pagina 501).
Teorem
a. O functie continua : R ! R , unde este un interval
compact din R , poate aproximat
a uniform cu functii n scar
a.
Notiunea de functie liniar
a pe portiuni. Aproximarea uniform
a
a functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Este de asteptat ca functiile continue s
a e aproximate uniform cu functii
mai simple care sunt continue (functiile n scara nu sunt continue).
Denitie. O functie : [ ] R ! R se numeste liniara pe portiuni
daca exista 0 1 2 , 1 1 2 2 2 R astfel ca
= 0 1 2 =
si
() = + ,
pentru orice 2 f1 2 g si pentru orice 2 [ +1 ]
Observatie. Binenteles c
a pentru ca s
a e continu
a, numerele reale
si trebuie sa ndeplineasca anumite relatii.
Folosind Teorema continuit
atii uniforme (vezi pagina 226) se demonstreaza urmatoarea
Teorem
a. O functie continua, : R ! R, unde este un interval
compact, poate aproximata uniform cu functii continue liniare pe portiuni.
Polinoamele Bernstein
Denitie. Fie : [0 1] ! R o functie continua. Polinomul Bernstein
de ordin , asociat functiei , este denit prin
() = (; ) =
( ) (1 ) ,
=0
pentru orice 2 [0 1].

234
Not
a istoric
a. Serge N. Bernstein (1880-1968), matematician rus, a
avut contributii nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, teoriei aproximarii si teoriei probabilitatilor. S-a nascut la Odesa. A absolvit liceul n
1898. Apoi merge la Paris unde studiaz
a la Sorbona si la cole dElectrotechnique
Suprieure. ntre 1902 si 1903 se a
a la Gttingen. Obtine titlul de doctor
n matematici de la Sorbona, n anul 1904, cu o tez
a n care rezolv
a cea de
a 19-a problema din lista lansata de catre Hilbert la congresul matematicienilor din 1900. La ntoarcerea n Rusia este nevoit sa se nroleze ntr-un nou
program doctoral deoarece autoritatile ruse nu recunosteau, pentru posturile
din nvatamntul superior gradele obtinute n str
ain
atate. Obtine titlul de
doctor de la Universitatea din Harkov, cu o tez
a n care rezolv
a cea de a
20-a problema din lista mentionata anterior. Va preda la aceasta universitate pna n 1933, an n care ncepe sa predea la Universitatea din Leningrad
(timp n care activeaza si n cadrul Academiei de S
tiinte a URSS). Din 1943
va preda la Universitatea din Moscova. A avut rezultate remarcabile n teoria aproxim
arii functiilor si n teoria probabilit
atilor (pe care a ncercat, n
1917, sa o axiomatizeze).
Observatie. Pentru orice 2 N si orice 2 [0 1], avem:
X
1=
(1 ) .
=0
nlocuind cu 1 si cu , avem:
1
X
1=
1
(1 )1 ,
=0
de unde, prin nmultirea cu si folosirea relatiei
1
=
avem
=
1
X
+1
=0
+ 1 +1
,
+1 +1 (1 )(+1) ,
de unde, notnd + 1 cu , obtinem

=
=1
(1 ) .
235
(1)
Asadar
=
=0
(1 ) .
(2)
Un calcul similar, bazat pe formula (1) (unde se nlocuieste cu 2)

si pe
( 1)
2
2
=
,
( 1)
ne furnizeaz
a
X
( ) =
( 2 ) (1 ) .
2
=0
Prin urmare, avem

X
1
1
(1 )2 + =
( )2 (1 ) .
=0
(3)
nmultind (1) cu 2 , (2) cu 2, si adunnd cu (3), obtinem

X
1
(1 ) =
( )2 (1 ) ,
=0
(4)
relatie ce va folosit
a ulterior.
S
a remarc
am c
a relatia (1) spune c
a polinomul Bernstein de ordin ,
pentru functia 0 , data de 0() = 1, coincide cu 0 , iar relatia (2) spune
acelasi lucru pentru functia 1 , data de 1 () = . Formula (3) arata ca
polinomul Bernstein, de ordin , pentru functia 2 , data de 2 () = 2, este
(; 2) = (1
1 2 1
) + ,
care converge uniform catre 2.

Vom arata n continuare ca acest fapt este valabil pentru orice functie
continu
a : [0 1] ! R.
236

Teorema de aproximare a lui Bernstein. Fie : [0 1] ! R o functie
continua
. Atunci, sirul polinoamelor Bernstein, asociate lui , converge uniform catre .
Demonstratie. Deoarece, din (1), avem
() =
X
() (1 ) ,
=0
obtinem
de unde
() () =
f () ( )g (1 ) ,
=0
j () ()j
() ( ) (1 ) .
(*)
=0
n conformitate cu Corolarul de la pagina 214, functia este m

arginit
a,
deci exista 2 R, astfel ca
j()j ,
Deoarece functia este continua pe multimea compacta [0 1], conform
Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 226), deducem ca pentru orice
0, exist
a 0 astfel ca pentru orice 2 [0 1], cu j j , s
a
avem
j() ()j .
Fie 2 N astfel ca
1 2
maxf 4 2 g.
4
Pentru partea din suma ce apare n membrul drept al inegalit

atii (*) la
care particip
a acei cu proprietatea ca
11 ,
4
237
avem majorarea
X
X

(1 )
(1 ) = .
=0
Pentru partea din suma ce apare n membrul drept al inegalitatii (*) la

care participa acei cu proprietatea ca
11 ,
4
adica cu proprietatea ca
2
1
) 1,
avem, folosind (4), majorarea

X
X ( )2
2 (1 ) = 2
(1 )
2
(
p X
2 ( )2 (1 )
p X
2 ( )2 (1 ) =
=0
p 1
= 2 (1 ) p ,
deoarece, pentru orice 2 [0 1], avem

1
(1 ) .
4
Ca atare
j() ()j 2,
pentru orice 2 [0 1], adic
a
() ! ,
pe [0 1].
238
Corolar. Fie : [ ] ! R o functie continua. Atunci exist

a un sir de
polinoame care converge uniform c
atre .
Demonstratie. Se aplica teorema de mai sus functiei : [0 1] ! R, data
de
() = (( ) + ),
Teorema Stone-Weierstrass
Teorema de aproximare a lui Bernstein st
a la baza demonstratiei urm
atorului rezultat (care se poate demonstra si fara a se face apel la teorema lui
Bernstein):
Teorema Stone-Weierstrass. Fie R o multime compact
a si A
o familie de functii continue cu domeniul si codomeniul R, avnd urmatoarele proprietati:
a) functia , data de () = 1, pentru orice 2 , apartine lui A.
b) daca si apartin lui A, atunci + apartine lui A, pentru orice
2 R,
c) daca si apartin lui A, atunci apartine lui A.
d) pentru orice 6= 2 , exist
a 2 A, astfel ca () 6= ().
Atunci, pentru orice functie continua : R ! R exista un sir de
functii din A, care converge uniform catre .
Not
a istoric
a. Marshall N. Stone (1903-1989) a studiat la Harvard
(ntre 1919 si 1922). Obtine titlul de doctor n matematica n 1926 cu o
teza elaborata sub ndrumarea lui Birkho. A fost profesor la Columbia
University, Harvard University, Yale University, iar din 1946 a fost decanul
Departamentului de Matematic
a de la Chicago University. A avut contributii
nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, n special la teoria spatiilor
Hilbert si a algebrelor Booleene.
Observatie. Teorema de aproximare a lui Bernstein are marele avantaj
(spre deosebire de Teorema Stone-Weierstrass) de a furniza o metod
a constructiv
a pentru obtinerea unui sir de polinoame care converge uniform c
atre
functia continua considerata.
239
Exercitiu. Fie = f( ) 2 R2 j 2 + 2 = 1g. poate parametrizat

cu ajutorul unghiului 2 [0 2], unde = . O functie : ! R, de
forma
() = 0 + (1 cos + 1 sin ) + + ( cos + sin ),
pentru orice 2 [0 2], unde 1 1 2 2 sunt numere reale, se
numeste polinom trigonometric.
S
a se arate c
a orice functie continu
a : ! R poate aproximat
a
uniform cu polinoame trigonometrice.
240
EXTINDEREA FUNC
TIILOR CONTINUE
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe dou

a
multimi nchise disjuncte
Teorema lui Tietze
Uneori este de dorit s
a se extind
a domeniul unei functii continue f
ar
aa
schimba valorile functiei pe domeniul ei initial. Acest lucru poate realizat
ntr-un mod trivial, denind functia prin valoarea 0 n afara domeniului ei
initial de denitie. Aceasta metoda nu genereaza, de regula, o extindere
continua. De fapt, asa cum se vede considernd functia : R f0g ! R,
data de () = 1 , pentru orice 2 R f0g, uneori nu exista o extindere
continu
a. Totusi, asa cum vom vedea mai jos, o extindere continu
a exist
a
ntotdeauna dac
a domeniul initial de denitie este o multime nchis
a. Mai
mult, marginile extinderii se aa ntre marginile functiei initiale.
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe dou
a
multimi nchise disjuncte
Observatie. Fie si dou
a submultimi nchise ale lui R , astfel ca
\ = ;.
Denim
( ) = inf k k
2
si : R ! R, prin
() =
( )
,
( ) + ( )
pentru orice 2 R .
Atunci este continua si are urmatoarele proprietati:
j = 0,
j = 1
si
pentru orice 2 R .
0 () 1,
241
Teorema lui Tietze

Teorema lui Tietze, ntr-o forma mai generala dect cea prezentata mai
jos, este un instrument des utilizat n studiul propriet
atilor de separare ale
spatiilor topologice, anume n caracterizarea spatiilor topologice normale.
Teorema lui Tietze. Fie : R ! R o functie continu
a si
m
arginit
a, unde este o multime nchisa. Atunci exista o functie continua
: R ! R astfel ca
j =
si
sup j()j = sup j()j .
2R
Not
a istoric
a. Heinrich Tietze (1880-1964) a fost profesor la Mnchen
si a avut contributii nsemnate n topologie, geometrie si algebra. Teorema
de mai sus a fost demonstrata n 1914. Tatal lui Tietze a fost directorul
Institutului Geologic al Universitatii din Viena. Tietze a studiat, ncepnd
cu 1898, la Technische Hochschule din Vienna (unde devine prieten, printre
altii, cu Hahn). Obtine titlul de doctor, n 1904, de la Universitatea din
Viena, sub ndrumarea lui Gustav von Escherich. A fost profesor la Brno,
Erlangen si Mnchen. A fost membru al Academiei de S
tiinte din Bavaria,
al Royal Society of London si al Academiei de S
tiinte din Austria.
Demonstratie. Conform Teoremei valorii maxime si minime pentru functii
continue (vezi pagina 213), putem considera
= sup j()j
2
si, n conformitate cu Teorema de continuitate global

a (vezi pagina 208),
multimile nchise
1 = f 2 j () g
3
si
1 = f 2 j ()
g.
3
Atunci, folosind observatia anterioar
a, deducem existenta unei functii
continue 1 : R ! R astfel ca
1j1 =
242
,
3
1j1 =
si
1 ()
,
3
3
pentru orice 2 R .
Functia 2 = 1 este continua si
2
sup j2 ()j .
3
2
Fie acum
2 = f 2 j ()
2
g
3 3
si
2
g.
3 3
Folosind din nou observatia anterioar
a, deducem existenta unei functii
continue 2 : R ! R astfel ca
2 = f 2 j ()
2j2 =
2j2 =
2
,
3 3
2
3 3
si
2
2
2 ()
,
3 3
3 3
pentru orice 2 R .
Functia 3 = 2 2 = 1 2 este continu
a si
2
sup j3 ()j ( )2 .
3
2
Procednd ca mai sus, obtinem un sir de functii continue, : R ! R,
astfel ca, pentru orice 2 N, sa avem
2
j() (1() + + ())j ( ) ,
3
pentru orice 2 , si
1 2
j ()j ( )1 ,
3 3
243
(*)
(**)
pentru orice 2 R .
Denim, pentru orice 2 N, functia continua : R ! R, prin
= 1 + + .
Atunci, pentru orice , 2 N, , si 2 R , avem
j () ()j = +1 () + + ()
1 2
2
2
2
( ) (1 + + + ( )1 ) ( ) ,
3 3
3
3
3
relatie care arata, folosind Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma
(vezi pagina 147-148), ca sirul ( )2N converge uniform catre o functie ce va
notata cu .
Cum functiile sunt continue, conform Teoremei de la pagina 219,
este functie continu
a.
De asemenea, din (*), rezult
a c
a
2
j() ()j ( ) ,
3
pentru orice 2 , deci
j = .
Mai mult, din (**), deducem c

a, pentru orice 2 N si orice 2 R , avem
1
2
2
j ()j (1 + + + ( )1 ) ,
3
3
3
de unde
sup j()j sup j()j .
2R
Inegalitatea
sup j()j sup j()j
2R
ind evident
a, avem
sup j()j = sup j ()j .
2R
244
ECHICONTINUITATE
Notiunea de sir de functii continuu convergent

Teorema privind continuitatea punctual
a a limitei unui sir
de functii care converge continuu ntr-un punct
Teorema privind echivalenta dintre
convergenta uniform
a si convergenta continu
a
Notiunea de familie m
arginit
a de functii continue
Echicontinuitatea unei familii de functii
Teorema privind uniform convergenta unui sir de functii
echicontinuu
Teorema Arzel-Ascoli
Am folosit de multe ori pn
a acum teorema lui Bolzano-Weierstrass (orice
multime innit
a si m
arginit
a din R are un punct de acumulare) si rezultatul
corespunzator pentru siruri, anume lema lui Cesro (orice sir marginit din
R are un subsir convergent). Vom prezenta acum un rezultat analog pentru
multimi de functii continue. Pentru simplitate, vom prezenta aici numai
forma referitoare la siruri, desi se pot deni si pentru functii notiunile de
vecin
atate, multime deschisa si nchis
a, punct de acumulare etc.
Notiunea de sir de functii continuu convergent
Denitie. Fie : R ! R, 2 N si 0 2 . Spunem c
a sirul
de functii ( )2N converge continuu (sau ca este continuu convergent) la
n 0 daca pentru orice sir ( )2N de elemente din cu proprietatea ca
lim = 0 avem lim ( ) = (0 ).
!1
!1
Observatie. Fie : R ! R, 2 N si 0 2 astfel nct sirul

de functii ( )2N converge continuu la n 0.
Atunci, considernd sirul constant egal cu 0 , care tinde la 0 , obtinem:
lim (0 ) = (0).
!1
Prin urmare, daca sirul de functii ( )2N converge continuu la n orice

punct din , atunci ( )2N converge simplu la pe .
245
Propozitie. Fie : R ! R, 2 N si 0 2 astfel nct sirul

de functii ( )2N converge continuu la n 0 . Atunci orice subsir ( )2N
al lui ( )2N converge continuu la n 0 .
Demonstratie. Fie ( )2N un sir de elemente din cu proprietatea c
a
lim = 0 .
!1
Vom considera sirul ( )2N de elemente din construit astfel:

= f
, daca exista 2 N astfel nct =

.
0 ,
n caz contrar
Deoarece
lim = 0 ,
!1
conform ipotezei,
lim ( ) = (0 ).
!1
Cum ( ( ))2N este un subsir al lui ( ( ))2N , deducem ca

lim ( ) = (0 ).
!1
Asadar ( )2N converge continuu la n 0.

Teorema privind continuitatea punctual
a a limitei unui sir de
functii punctual convergent care converge continuu ntr-un punct.
Fie : R ! R, 2 N si 0 2 astfel nct sirul de functii
( )2N converge continuu la n 0 . Daca ( )2N converge simplu la pe
, atunci este continua n 0.
Demonstratie. Pentru a ar
ata c
a este continu
a n 0 vom apela la
caracterizarea continuitatii cu ajutorul sirurilor, adica vom arata ca pentru
orice sir ( )2N de elemente din cu proprietatea ca
lim = 0 ,
!1
avem
lim ( ) = (0).
!1
ntr-adev
ar, deoarece lim (1 ) = (1 ), exist
a 1 2 N cu proprietatea
!1
ca
j1 (1 ) (1 )j 1.
246
Deoarece lim (2 ) = (2), exista 2 2 N, 2 1 , cu proprietatea ca

!1
1
j2 (2 ) (2 )j .
2
Continund acest procedeu vom obtine un sir strict crescator de numere
naturale ( )2N cu proprietatea c
a
j ( ) ( )j
1
,
pentru orice 2 N.
Conform propozitiei anterioare, avem lim ( ) = (0), deci pentru
!1
orice 0 exista 2 N cu proprietatea ca pentru orice 2 N, avem

j ( ) (0 )j .
0
Prin urmare, pentru orice 0 exista 2 N, anume = maxf [ 1 ] +

0
1g, cu proprietatea ca pentru orice 2 N, avem
j( ) (0 )j j( ) ( )j + j ( ) (0)j
i.e.
1
+ + = 2,
lim ( ) = (0 ).
!1
Teorema privind echivalenta dintre convergenta uniform

a si con
vergenta continu
a. Fie R o multime compact
a, : ! R continua
si : ! R, 2 N. Atunci sirul de functii ( )2N converge continuu la
n orice punct din daca si numai dac
a ( )2N converge uniform la .
Demonstratie. " ) " Conform teoremei privind continuitatea punctuala
a limitei unui sir de functii care converge continuu ntr-un punct, este
continua.
S
a ( )2N nu converge uniform
la . Asadar exist
a 0 0 cu proprietatea c
a pentru orice 2 N exist
a
2 N, si 2 astfel nct j () ()j 0 . Prin urmare vom
obtine un sir strict crescator de numere naturale ( )2N si un sir ( )2N de
elemente din multimea marginita , cu proprietatea ca
j ( ) ( )j 0,
247
(*)
pentru orice 2 N.
n conformitate cu lema lui Cesaro, sirul marginit ( )2N are un subsir
( )2N convergent la un element 0 2 = .
Deoarece este continua, deducem ca
lim ( ) = (0 ).
!1
ntruct ( )2N converge continuu la n 0, conform propozitiei anterioare, ( )2N converge continuu la n 0 , deci
lim ( ) = (0 ).
!1
Deoarece, conform cu (), avem
(
)
(
)

0 ,
pentru orice 2 N, prin trecere la limit

a dup
a ! 1, n inegalitatea de
mai sus, obtinem contradictia 0 0 0.
Asadar ( )2N converge uniform la .
" ( " Fie 0 2 si un sir ( )2N de elemente din cu proprietatea
ca lim = 0 . Cum este continu
a n 0 , obtinem ca lim ( ) = (0).
!1
!1
Avnd n vedere si faptul ca ( )2N converge uniform la , deducem c
a
pentru orice 0 exista 2 N cu proprietatea ca pentru orice 2 N,
avem
j( ) (0)j
si
j () ()j
pentru orice 2 .
Atunci, pentru orice 2 N, avem
j ( ) (0 )j j ( ) ( )j + j( ) (0 )j + = 2,
deci
lim ( ) = (0 ),
!1
i.e. ( )2N converge continuu la n 0.

Denitie. Fie R , : ! R, 2 si 0 2 . Familia de functii
( )2 se numeste:
248
- echicontinua n 0 daca pentru orice 0 exista 0 cu proprietatea

ca pentru orice 2 si orice 2 cu k 0 k avem j () (0)j
;
- m
arginit
a n 0 dac
a exist
a 0 cu proprietatea c
a j (0 )j
pentru orice 2 ;
- uniform marginita pe submultimea a lui daca exista 0 cu
proprietatea ca j ()j pentru orice 2 si orice 2 .
Functia : ! R dat
a de
() = sup (),
2
pentru orice 2 se numeste nfasuratoarea superioara a familei de functii

( )2 , iar functia : ! R data
de
() = inf (),
2
pentru orice 2 se numeste nf

asur
atoarea inferioar
a a familei de functii
( )2 .
Teorema privind continuitatea nf
asur
atorilor superioar
a si inferioar
a. Fie R , 0 2 , : ! R, 2 , astfel nct familia de
functii ( )2 este echicontinu
a n 0 iar este nf
asur
atoarea superioar
aa
familei de functii ( )2 .
n aceste conditii:
i) dac
a (0 ) 1, atunci este continu
a n 0 ;
ii) daca (0 ) = 1, atunci exista 2 V0 cu proprietatea ca j = 1.
Un enunt similar are loc pentru nf
asur
atoarea inferioar
a a familei de
functii ( )2 .
Demonstratie. i) Conform ipotezei, pentru orice 0 exist
a 0 cu
proprietatea ca pentru orice 2 si orice 2 cu k 0 k avem
j () (0 )j , i.e.
(0 ) () (0 ) + ,
de unde, prin trecere la supremum, obtinem
(0 ) () (0 ) + ,
ceea ce arata ca este continua n 0 .
249
ii) Ca mai sus, obtinem ca pentru orice 0 exista 0 cu proprietatea

ca pentru orice 2 si orice 2 cu k 0 k avem
(0 ) (),
de unde, prin trecere la supremum, deducem c
a
() = 1
pentru orice 2 (0 ).
Observatie. S
a observam ca, n conditiile teoremei precedente, daca
: ! R, atunci familia de functii obtinuta prin ad
augarea la familia
( )2 a functiei sau este o familie echicontinua n 0, din denitia
echicontinuit
atii pentru noua familie coinciznd cu cel din denitia echicontinuita
t
ii
pentru
noua familia initiala.
Teorem
a. Fie R, 0 2 , : ! R, 2 , astfel nct familia de
functii ( )2 este echicontinu

a n 0 si = f j inf = : ! R
2
si sup = : ! Rg. Atunci familia de functii obtinut

a prin ad
augarea
2
la familia ( )2 a functiilor si , unde 2 , este echicontinua n 0

( din denitia echicontinuitatii pentru noua familie coinciznd cu cel din
denitia echicontinuit
atii pentru ( )2 ).
Teorema privind m
arginirea uniform
a a unei familii de functii
echicontinu
a. Fie R o multime compact
a, cu proprietatea
ca = , : ! R, 2 , astfel nct familia de functii ( )2 este
echicontinu
a n orice 2 . Dac
a ( )2 este m
arginit
a n orice 2 ,
atunci ( )2 este uniform m
arginita pe .
Demonstratie. Conform ipotezei, () 1 pentru orice 2 .
Atunci
() 1,
pentru orice 2 , caci n caz contrar, exista 0 2 astfel nct (0 ) = 1,
de unde, conform punctului ii) al uneia dintre teoremele anterioare, exista
2 0 cu proprietatea ca j = 1. Deoarece = , exista 2 \ , de
unde obtinem contradictia () = 1 1.
Prin urmare, n conformitate cu punctul i) al uneia dintre teoremele anterioare, : ! R este continua.
250
Cum este compacta, folosind ..., deducem ca exista 2 R cu proprietatea ca

() = sup () ,
2
pentru orice 2 , deci
()
pentru orice 2 si orice 2 .

Similar se arat
a c
a exist
a 2 R cu proprietatea c
a
()
pentru orice 2 si orice 2 .
Asadar
() ,
pentru orice 2 si orice 2 , i.e. ( )2 este uniform marginit

a pe .
Teorema privind uniform convergenta unui sir de functii echicontinuu. Fie R o multime compacta, cu proprietatea ca = ,
: ! R, 2 N, astfel nct sirul de functii ( )2N este echicontinuu n
orice 2 . Daca, pentru orice 2 , exista lim (), atunci sirul de
!1
functii ( )2N converge uniform.

Demonstratie. Deoarece, pentru orice 2 , sirul ( ())2N este convergent, deci m
arginit, conform rezultatului precedent, familia ( )2N este
uniform marginita pe .
Conform Teoremei de la pagina, sirurile ( )2N si ( )2N , unde
= inf
si
= sup
sunt echicontinue.
Conform Teoremei privind continuitatea nf
asur
atorilor superioar
a si inferioar
a, = sup si = inf sunt continue.
2N
2N
S
irurile ( )2N si ( )2N sunt monotone si converg punctual c
atre ,
respectiv , deci, n conformitate cu Teorema lui Dini, avem
251
si
! .
ntruct () = lim () si () = lim (), deducem ca

() = (),
pentru orice 2 , de unde, cum si sunt continue si este densa n ,
obtinem c
a
= = .
Avnd n vedere faptul ca ! si ! , deducem c

a pentru orice
0 exista 2 N cu proprietatea ca pentru orice 2 N, si pentru

orice 2 avem

si
.
Cum , avem
,
pentru orice 2 N, de unde tragem concluzia ca
j () ()j ,
pentru orice 2 N, si pentru orice 2 , i.e.
! .
Teorema Arzel-Ascoli.
Vom ar
ata c
a pentru ca o familie A de functii continue, din n R,
s
a aib
a proprietatea c
a orice sir de functii din A posed
a un subsir uniform
convergent este necesar si sucient ca A sa e echicontinua si marginita n
orice punct din .
Teorema Arzel-Ascoli este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicit
atii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare, precum si
n studiul compacit
atii operatorilor integrali (care se vor studiu n cadrul
cursului de analiza functionala).
252
Teorema Arzel-Ascoli. Fie o multime compacta din R si A o

familie de functii continue din n R.
Atunci, urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) orice sir de elemente din A posed
a un subsir uniform convergent.
ii) A este ma
rginit
a
s
i
echicontinu
a
n orice punct din .

Demonstratie. Fie A = ( )2 .
) ) )
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista 0 2 astfel nct
A nu este m
arginit
a n 0 . Atunci, pentru orice 0 exist
a 2 cu
proprietatea c
a
j (0 )j .
n particular, exist
a un sir ( )2N de elemente din A astfel nct
j (0 )j ,
(*)
pentru orice 2 N. Conform ipotezei, exista un subsir ( )2N al lui ( )2N

si o functie : ! R astfel nct
! ,
deci, exist
a 1 2 N cu proprietatea c
a pentru orice 2 N, 1 si orice
2 avem
j () ()j 1.
(**)
Obtinem astfel urm
atoarea contradictie:
()
()
j (0)j j (0) (0 )j + j(0)j 1 + j(0 )j ,

pentru orice 2 N, 1 . Asadar A este marginita n 0 .
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista 0 2 astfel nct
A nu este echicontinua n 0 . Atunci, exista 0 0 cu proprietatea ca
pentru orice 0 exist
a 2 si 2 cu k 0 k astfel nct
j ( ) (0 )j 0. n particular, alegnd = 1 , 2 N, exist
a un sir
( )2N de elemente din A si un sir ( )2N de elemente din astfel nct
k 0 k
(*)
si
j ( ) (0)j 0 ,
253
(**)
pentru orice 2 N.
Conform ipotezei, exista un subsir ( )2N al lui ( )2N si o functie
: ! R astfel nct
! .
Sa remarcam ca, n conformitate cu ..., este continua, deci, n acord cu

Teorema privind echivalenta dintre convergenta uniform
a si convergenta continu
a, ( )2N converge continuu la n 0 . Atunci, deoarece, conform cu
(), lim = 0 , deducem ca lim ( ) = (0 ), de unde, prin trecere
!1
!1
la limit
a dup
a ! 1 n (), obtinem contradictia 0 0 0. Asadar A
nu este echicontinua n 0.
) ) )
Conform exercitiului ..., exista = f1 2 g o submultime numarabil
a a lui care este dens
a n .
Fie ( )2N un sir de elemente din A.
Deoarece ( (1 ))2N este un sir marginit, conform lemei lui Cesaro, exista
un subsir convergente al sau pe care-l vom nota cu (1 (1 ))2N .
Deoarece (1 (2 ))2N este un sir marginit, conform lemei lui Cesaro,
exist
a un subsir convergente al s
au pe care-l vom nota cu (2 (2 ))2N .
Deoarece (2 (3 ))2N este un sir m
arginit, conform lemei lui Cesaro,
exista un subsir convergente al sau pe care-l vom nota cu (3 (3 ))2N .
Prodeul se repeta si vom considera sirul de functii ( )2N , unde
= ,
pentru orice 2 N.
Sa observam ca, pentru orice 2 N, de la rangul ncolo, ( ( ))2N ,
ind un subsir al sirului convergent ( ( ))2N , este convergent.
Asadar, pentru orice 2 , sirul ( ())2N este convergent, de unde,
avnd n vedere Teorema privind uniform convergenta unui sir de functii
echicontinuu, ( )2N , care este un subsir al lui ( )2N , converge uniform.
Not
a istoric
a. Cesare Arzel (1847-1912) a absolvit Universitatea din
Pisa, n 1869. A fost profesor la Universitatea din Palermo si la cea din
Bologna.
Not
a istoric
a. Guido Ascoli (1887-1957) a fost profesor la Milano si
Torino.
254
LIMITE DE FUNC
TII
Limita unei functii de mai multe variabile ntr-un punct

Limite la innit si limite innite
Limita superioar
a si inferioar
a. Oscilatia
Limite laterale. Discontinuit
ati de prima si de a doua spet
a
Limite fundamentale
Analiza Matematic
a poate caracterizat
a destul de exact ca ind partea
matematicii unde se face n mod sistematic uz de diferite concepte de limita. Printre motivele care au determinat introducerea acestui concept n
cadrul prezentului curs abia acum, un rol central l ocupa acela ca n analiza
matematica elementara se opereaza cu cteva tipuri de limite. Am discutat
deja despre convergenta sirurilor si despre continuitate. n capitolele urmatoare va ap
area notiunea de limita n contextul prezent
arii notiunilor de
derivabilitate si de integrabilitate. Toate acestea sunt cazuri particulare ale
conceptului general de limita, concept care are un grad ridicat de abstractizare. Din acest motiv am ales ca initial sa introducem si sa discutam separat
aceste notiuni. Odata ce aceste notiuni au fost ntelese si asimilate, nu mai
este att de greu s
a se asimileze notiunea abstract
a de limit
a.
Limita unei functii de mai multe variabile ntr-un punct
Cadrul n care vom lucra n aceast
a sectiune este urmatorul:
se consider
a o functie : R ! R , un punct de acumulare al
lui si 2 R .
Denitie. Vom spune ca tinde catre , atunci cnd tinde catre ,
daca pentru orice vecin
atate , a lui , exist
a , vecinatate a lui , astfel
nct
() 2 ,
pentru orice 2 ( \ ) fg.
Vom nota aceasta situatie prin:
() ! .
!
255
Lem
a. n cadrul de mai sus, daca 2 R , () ! si () ! ,
!
atunci = .
Observatie. Valoarea , unic determinat

a de proprietatea () ! ,
!
poarta numele de limita lui , atunci cnd tinde catre .
Vom marca aceasta situatie astfel:
lim() = .
Urm
atorul rezultat prezint
a formul
ari echivalente pentru existenta limitei
unei functii ntr-un punct.
Teorem
a. n cadrul de mai sus, urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) exista lim() si
!
lim() = .
b) pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel nct pentru

orice 2 astfel ca
0 k k ,
avem
k() k .
c) pentru orice sir ( )2N , de puncte din fg cu proprietatea c
a
lim = ,
!1
avem
lim ( ) = .
!1
Urm
atorul rezultat precizeaz
a leg
atura dintre continuitate si limit
a.
Teorem
a. n cadrul de mai sus, facem presupunerea suplimentara c
a
este punct al lui .
Atunci, urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) este continu
a n .
b) exista lim() si
!
lim () = ().
!
256
Teorema urmatoare prezinta comportamentul limitei la compunere. Ea

va folosita in cadrul demonstratiei regulii lui lHospital.
Teorema privind limita unei compuneri de functii. Fie :
0
0
R ! R , : R ! R astfel ca , un punct de acumulare
0
al lui , 2 R si 2 R astfel nct:
i)
lim() = ;
ii) exista , o vecinatate a lui , astfel nct

() 6= ,
pentru orice 2 ( \ ) fg (deci este punct de acumulare pentru );
iii)
0
lim() = .
!
Atunci exista lim( )() si

!
lim( )() = .
Observatie. Conditia ii) din acest

a teorem
a este esential
a, asa cum
arata exemplul urmator:
: R ! R este data de
() = f
0, 6= 0
,
1, = 0
=
si
= 0.
Limite la innit si limite innite
Ca si n cazul sirurilor, vom prezenta cazul limitelor innite, respectiv al
limitelor la innit.
Denitie. Fie : ! R si 0 un punct de acumulare (n cazul = 1,
eventual innit) al multimii R .
257
Spunem ca 2 R este limita functiei n punctul 0 daca pentru orice

vecinatate a lui exist
a o vecinatate a lui 0 astfel nct pentru orice
2 ( \ ) f0 g,
avem
() 2 .
Aceast
a situatie se marcheaz
a prin notatia
lim () = .
!0
Observatie
1. Pentru = 1 si 0 2 R,
lim () = 1
!0
daca si numai daca pentru orice 2 R, exist

a 2 R, 0 astfel nct
pentru orice 2 cu proprietatea
0 j 0j ,
avem
() .
2. Pentru = 1 si 0 2 R,
lim () = 1
!0
daca si numai daca pentru orice 2 R, exista 2 R, 0 astfel nct

pentru orice 2 cu proprietatea
0 j 0j ,
avem
() .
3. Pentru = 1,
lim () = 1
!1
258
daca si numai daca pentru orice 2 R, exista 2 R astfel nct pentru orice
2 cu proprietatea
,
avem
() .
4. Pentru = 1,
lim () = 1
!1
dac
a si numai dac
a pentru orice 2 R, exist
a 2 R astfel nct pentru orice
2 cu proprietatea
,
avem
() .
5. Pentru = 1,
lim () = 1
!1
2 cu proprietatea
,
avem
() .
6. Pentru = 1,
lim () = 1
!1
2 cu proprietatea
,
avem
() .
7. Pentru = 1,
lim () = 2 R
!1
2 cu proprietatea
,
259
avem
j() j .
8. Pentru = 1,
lim () = 2 R
!1
dac
a si numai dac
a pentru orice 2 R, exist
a 2 R astfel nct pentru orice
2 cu proprietatea
,
avem
j() j .
Observatie. Situatiile descrise anterior pot caracterizate si cu ajutorul
sirurilor, asa cum ne indica punctul c) al teoremei de la pagina 259.
Observatie. Comportamentul limitelor de functii la operatiile algebrice
este similar celui din cazul sirurilor.
Limita superioar
a si inferioar
a. Oscilatia
Vom presupune acum ca = 1.
Asadar vom considera o functie : R ! R si un punct din .
Notiunile prezentate mai jos, care sunt analogul notiunilor de limit
a superioara si inferioara de la siruri, sunt utile pentru o caracterizare alternativa
a continuitatii.
Denitie. Denim limita superioara a lui , atunci cnd tinde catre
, prin
lim sup() =
inf
( sup ()).
vecin
a tate a lui 2\
Analog se deneste notiunea de limita inferioar

a a lui atunci cnd
tinde c
atre , care se noteaza
prin lim inf ().
!
Denitie. Denim oscilatia lui pe o submultime a lui ca ind

( ) = sup() inf () = sup (() ()),
2
iar oscilatia lui n punctul ca ind

( ) =
inf
vecin
a tate a lui
260
( \ ).
Observatie. n cadrul de mai sus, avem

( ) = lim sup() lim inf ().
!
Propozitie. n cadrul de mai sus, urmatoarele armatii sunt echivalente:

i) este continua n ;
ii)
( ) = 0;
iii)
lim sup() = lim inf () = ().
!
Exercitii
1. n cadrul de mai sus, sa se arate ca, pentru orice 0, multimea
f 2 j ( ) g este deschis
a.
2. Fie : R ! R astfel nct ! . S

a se arate c
a dac
a, pentru
orice 2 N, este continua, atunci multimea punctelor n care este
continua este densa n R .
Limite laterale. Discontinuit
ati de prima si de a doua spet
a
n cazul functiilor de o variabil
a real
a se poate discuta despre notiunile
de limite laterale, ceea ce permite o anume clasicare a punctelor de discontinuitate.
Denitie. Fie : R ! R si 2 R un punct de acumulare al lui
\ (1 ).
Vom spune ca 2 R este limita la stnga a functiei n punctul daca
pentru orice vecinatate a lui , exist
a o vecinatate a lui , astfel nct
pentru orice
2 \ (1 ) \
avem
() 2 .
Aceast
a situatie se marcheaz
a prin
lim () =
261
sau prin
() = .
Analog se deneste limita la dreapta a functiei n punctul .
Limita la stnga a functiei n punctul si limita la dreapta a functiei
n punctul se numesc limitele laterale ale functiei n punctul .
Rezultatul de mai jos caracterizeaza situatia existentei limitei unei functii
ntr-un punct n termeni de limitele laterale.
Propozitie. Fie : R ! R si un punct de acumulare al lui .
2 R este limita functiei n punctul dac
a si numai dac
a existele ambele
laterale (care au sens) ale lui n si sunt egale cu .
Notiunea de limit
a lateral
a permite urmatoarea clasicare a punctelor de
discontinuitate.
Denitie. Fie : R ! R. Un punct 2 se numeste punct
de discontinuitate de prima speta
daca exista si sunt nite limitele laterale
(care au sens) ale lui n , dar cel putin una este diferit
a de (). Celelalte
puncte de discontinuitate din se numesc puncte de discontinuitate de speta
a doua.
Propozitia urmatoare precizeaza natura si cardinalul discontinuitatilor
unei functii monotone.
Propozitie. Fie : ! R o functie monoton
a, unde este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Atunci eventualele discontinuit
atile lui sunt
numai de prima spet
a si multimea acestora este cel mult num
arabila.
Demonstratie. Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca este
crescatoare.
Fie 0 2 pentru care are sens limita la stnga.
Vom ar
ata c
a exista lim () si ca
!0
0
lim () =
!0
0
sup ().
20
ntr-adev
ar, doarece este cresc
atoare, avem
() (0 ),
262
pentru orice 2 , 0 , deci multimea f() j 2 0g ind marginita, exista sup (). Conform denitiei supremumului unei
20
multimi, pentru orice 0 exist

a 2 , 0 cu proprietatea c
a
sup () ( )
sup (),
20
20
de unde, cum este cresc

atoare, deducem c
a
sup () ()
sup (),
20
20
pentru orice 2 [ 0 ). Prin urmare exista lim () si

!0
0
lim () =
!0
sup ().
20
Similar se arata ca daca pentru 0 2 are sens limita la dreapta, atunci

exist
a lim () si c
a
!0
0
lim () =
!0
0
inf
20
().
Asadar discontinuitatile lui sunt numai de prima speta.
si
Daca 0 2 , atunci are sens att limita la stnga, ct si limita la dreapta

lim () lim ().
!0
0
!0
0
D ind multimea punctelor de discontinuitate ale lui , functia : D ! Q

denit
a, pentru orice 2 D, prin () ca ind un element arbitrar al multimii
Q \ ( lim () lim ()), unde daca una dintre limitele laterale nu are sens,
!0
0
!0
0
ea se va nlocui cu (0), este injectiv

a.
ntr-adevar, e 1 2 2 D astfel nct 1 6= 2 . Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca 1 2. Atunci, alegnd 2 (1 2 ), avem
(1 ) lim () =
!1
1
inf
21
() ()
sup () = lim () (2 ),
22
!2
2
ceea ce asigura faptul ca (1) 6= (2). Prin urmare, este injectiva.

263
Cum Q este numarabila, deducem ca multimea D, i.e. multimea punctelor

de discontinuitate ale lui , este numarabila.
Observatie. Alexandru Froda a demonstrat c
a multimea punctelor de
discontinuitate de prima spet
a ale oric
arei functii : R ! R este cel mult
numarabila.
Propozitia urmatoare precizeaza natura discontinuitatilor unei functii cu
proprietatea lui Darboux.
Propozitie. Fie : ! R o functie cu proprietatea lui Darboux, unde
este un interval nedegenerat al dreptei reale. Atunci nu are discontinuit
ati
de prima speta.
Demonstratie. Fie 0 2 pentru care exista lim ().
!0
0
S
a
lim () 6= (0).
!0
0
Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca

lim () (0)
!0
0
si ca atare putem alege 2 R cu proprietatea c

a
lim () (0).
!0
0
Atunci, n conformitate cu denitia limitei, exista 0 cu proprietatea

ca pentru orice 2 (0 0 ) avem () , deci, alegnd un element
2 (0 0), avem
() ,
pentru orice 2 [ 0 ).
Prin urmare, avnd n vedere c
a are proprietatea lui Darboux, obtinem
urmatoarea contradictie 2 (() (0 )) si () 6= pentru orice 2
( 0 ).
Asadar
lim () = (0).
!0
0
264
Similar se arata ca daca 0 2 are proprietatea ca exista lim (), atunci

!0
0
lim () = (0).
!0
0
n concluzie nu are discontinuit

ati de prima speta.
Dup
a cum am v
azut, exist
a functii cu proprietatea lui Darboux care nu
sunt continue. Propozitia urm
atoare furnizeaz
a conditii suciente pentru ca
o functie cu proprietatea lui Darboux s
a e continu
a.
Propozitie. Fie : ! R, unde este un interval nedegenerat al
dreptei reale. Dac
a are proprietatea lui Darboux si este monotona, atunci
este continua.
Demonstratie. Conform celor doua propozitii anterioare, un eventual
punct de discontinuitate ar att de prima speta, ct si de a doua speta.
Prin urmare nu are puncte de discontinuitate.
dreptei reale. Dac
a are proprietatea lui Darboux si este injectiva, atunci
este strict monotona.
Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca nu este strict
monoton
a.
Atunci exist
a 1 2 3 2 astfel nct:
i)
1 2 3 ;
ii) (2 ) nu se aa ntre (1 ) si (3 ).
F
ar
a pierderea generalit
atii, putem presupune c
a
(1 ) (3 ).
Cum este injectiv
a, apar urm
atoarele situatii:
)
(2 ) (1 ) (3);
)
(1 ) (3 ) (2).
265
Deoarece are proprietatea lui Darboux, n prima situatie exista 1 2

(2 3 ) astfel nct
(1) = (1 ),
iar n a doua situatie exista 2 2 (1 2) astfel nct
(2) = (3 ).
Injectivitatea lui genereaza n situatia ) contradictia
1 = 1 2 (2 3),
iar n situatia ) contradictia
2 = 3 2 (1 2).
Prin urmare, este strict monotona.
Propozitia urmatoare furnizeaza conditii necesare si suciente pentru ca

o functie sa realizeze un homeomorsm ntre domeniul sau de denitie si
imaginea sa.
dreptei reale. Urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) : ! () este homeomorsm i.e. este bijectiva, iar si 1 sunt
continue;
ii) este continua si injectiva;
iii) este strict monotona si () este interval.
Demonstratie. i))ii) evident.
ii))iii) Conform propozitiei anterioare, functia ind injectiv
a si avnd
proprietatea lui Darboux (caci este continua), este este strict monotona. Mai
mult, cum este interval si este continua (deci are proprietatea lui Darboux), deducem ca () este interval.
iii))i) F
ar
a pierderea generalitatii, putem presupune c
a este strict
cresc
atoare.
Vom arata ca este continua n orice punct 0 din .
ntr-adevar, n caz contrar, presupunnd fara pierderea generalitatii, ca
are sens lim () si ca lim () (0 ), alegnd 2 ( lim () (0)),
!0
!0
!0
conform unui rezultat anterior, avem

lim () =
!0
0
sup () (0 ).
20
266
Atunci, alegnd 1 2 , 1 0 avem ca

(1)
sup () (0 ),
(*)
20
deci, cum () este interval, rezulta ca

2 [(1 ) (0)] ().
Drept urmare, exista 2 cu proprietatea ca
= ().
Deoarece strict crescatoare si () (0 ), deducem ca 0 de unde,
folosind (), obtinem contradictia
= ()
sup () .
20
Similar se arata ca 1 este continua.

Aplicatii. Functia sin : [ 2 2 ] ! [1 1] este strict monotona si surjectiva. Prin urmare, inversa sa, adica functia arcsin : [1 1] ! [ 2 2 ] este
continu
a.
Functia cos : [0 ] ! [1 1] este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin
urmare, inversa sa, adic
a functia arccos : [1 1] ! [0 ] este continu
a.
Functia : ( 2 2 ) ! R, este strict monotona si surjectiva. Prin urmare,
inversa sa, adica functia arctg : R ! ( 2 2 ) este continua.
Functia : (0 ) ! R, este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin urmare,
inversa sa, adic
a functia arcctg : R ! (0 ) este continu
a.
Functia exp : R ! (0 1) este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin urmare,
inversa sa, adica functia ln : (0 1) ! R este continua.
Limite fundamentale
Prezentam acum cteva limite fundamentale:
lim
!0
sin
= 1;
= 1;
!0
lim
267
arcsin
= 1;
!0
lim
= 1;
!0
lim
lim (1 + ) = ;
!0
1
lim (1 + ) = ;
!1
ln(1 + )
lim
= 1;
!0
1
lim
= ln ,
!0
unde 2 (0 1);
(1 + ) 1
= ,
!0
lim
unde 2 R.
Exercitii
1. Sa se calculeze
1
1
lim 2 sin
!0
lim 2
!0
0
si
(2 1) ln(1 + sin2 )
lim p
.
!0 ( 3 1 + 1) 2 2
2. S
a se arate c
a dac
a functia continu
a : ( ) ! R are limite nite n
si , atunci ea este m
arginit
a. Este reciproca adev
arat
a?
3. Fie : [1 1) ! R o functie cresc
atoare. S
a se arate c
a lim () = 1
!1
daca si numai daca lim () = 1.

!1
4. Fie 0 si : [0 ] ! R o functie monoton
a. S
a se arate c
a este
1
continu
a n 0 dac
a si numai dac
a lim ( ) = (0).
!1
5. (Teorema lui Voltera) Sa se arate ca daca functiile : [0 1] ! R au

proprietatea ca
f 2 [0 1] j nu este continua n g = f 2 [0 1] j nu este continua n g = [0 1],
268
atunci exista 0 2 [0 1] astfel nct si sunt continue n 0 .

6. Sa se arate ca daca functia : (0 1) ! R este marginita pe ecare
interval (0 ) si daca
lim ( ( + 1) ()) = 1,
!1
atunci
()
= 1.
7. Sa se arate ca pentru orice functie neconstanta si periodica : R ! R,

nu exista lim ().
lim
!1
!1
8. Fie : [0 1) ! R o functie cu urm

atoarele propriet
ati:
i) exist
a 2 R astfel nct
j()j ,
pentru orice 2 [0 1);
ii)
( + ) () + (),
pentru orice 2 [0 1).

S
a se arate c
a:
si = lim
a) exist
a si sunt nite limitele = lim ()
!0
0
()
.
!1
b)
() ,
pentru orice 2 R.
9. Fie : R ! R, 2 R un punct de acumulare al multimii
\ (1 ) si 2 R.
Sa se arate ca
lim () =
!
dac
a si numai daca pentru orice sir strict cresc
ator ( )2N de elemente din
\ (1 ), cu proprietatea ca
lim = ,
!1
avem
lim ( ) = .
!1
269
DIFEREN
TIABILITATE
DERIVATA PE R
Introdusa nca n secolul al XVII-lea, concomitent de catre Isaac Newton si
G.W. Leibniz, notiunea de derivata este una dintre cele mai importante din Analiza
matematic
a. Derivata este o descriere matematic
a a vitezei de variatie a unei
functii. ... trebuie s
a deosebim ntre notiunea de derivat
a si aceea de derivabilitate.
Derivata este e un numar real, e unul dintre simbolurile minus sau plus innit,
n timp ce derivabilitatea nu este un numar, ci o proprietate.
Solomon Marcus, S
1987, paginile 252-253
n timp ce notiunea de integrala si are r
ad
acinile n antichitate, cealalt
a notiune fundamental
a a analizei, derivata, a ap
arut abia n secolul al XVII-lea, datorita lui Fermat si altor matematicieni. Legatura organica dintre aceste doua
notiuni, aparent cu totul diferite, descoperita de Newton si Leibniz, a inaugurat
o dezvoltare f
ar
a precedent a stiintei matematice. Fermat era interesat n determinarea maximelor si minimelor unei functii. n gracul unei functii, un maxim
corespunde unui vrf mai nalt dect toate celelalte puncte nvecinate, n timp ce
un minim corespunde unui punct mai cobort dect toate punctele nvecinate. ...
Pentru a caracteriza punctele de maxim si minim, este naturala folosirea notiunii
de tangent
a a unei curbe. Presupunem c
a gracul nu are colturi ascutite sau alte
singularit
ati si c
a, n ecare punct, el are o directie determinata, dat
a de dreapta
tangent
a n acel punct. n punctele de maxim sau de minim, tangenta la gracul
functiei trebuie s
a e paralel
a cu axa Ox, deoarece, n caz contrar, curba ar urca
sau ar cobor n aceste puncte. Aceasta observatie sugereaza ideea considerarii
tangentei la curb
a n ecare punct al gracului functiei.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
S
tiintic
a, Bucuresti, 1969, pagina 432
0
The standard denition of the derivative given in rst-year calculus is () =

()
()()
lim ()
where this is understood to mean that
is a pretty good
approximation to () that gets better as gets closer to . As we have seen,

we can be much more precise. It is more accurate and useful to introduce the
270
actual dierence between the derivative and the average rate of change () =
() ()
+ ( ), where ( ) is the discrepancy or error introduced when we
use the average rate of change in place of the derivative, or vice-versa. Relying on
0
an intuitive notion of limits, we would like to say that () is the value of the
derivative provided this error, ( ), gets closer to 0 as gets closer to . The
meaning is clear in most cases, but the phrase "gets closer" is still too ambiguous.
What is important is that we can make the absolute value of our error as small as it
needs to be by controlling the distance of from . We now present notation that
was introduced by Cauchy in 1823: 0 to represent the size of the allowable
error and 0 to represent the distance between and . We x a real number
and say that is dierenatiable at = if and only if there is a number,
0
0
() ()
denoted by (), such that the error ( ) = ()
satises the
following condition: for any specied bound on this error, 0, we can nd a
distance, , such that if is within of (0 j j ), then the error sits
0
within the allowed bound (j( )j ). We call () the derivative of at
. ... The denition just given is neither obvious nor easy to absorb. The reader
encountering it for the rst time should keep in mind that it is the fruit of two
centuries of searching. It looks deceptively like the casual denition for it compares
0
()
() to the average rate of change ()
. There may be a tendency to ignore
the and and hope they are not important. They are. This has proven to be
the denition of the derivative that explains those grey areas where dierentiation
does seem to be working the way we expect it to.
Association of America, 1994, paginile 68-69
Denitia derivatei pe R. Leg

atura dintre derivabilitate si
continuitate
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy si
Teorema lui Darboux
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
Metoda lui Newton
Permutarea limitei cu derivata
271
Denitia derivatei pe R. Leg

atura dintre derivabilitate si continuitate
Asa cum se ntmpl
a cu orice concept fundamental, notiunea de derivat
a
sintetizeaza modelarea unor fenomene care provin din domenii diferite, ca de
exemplu problema tangentei, problema vitezei sau problema densitatii liniare
a unei bare materiale (a se vedea, n acest sens, Analiz
a Matematic
a, Vol.
I, Editia a V-a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare elaborat
a
de un colectiv al catedrei de analiza matematic
a a Universitatii Bucuresti
compus din Miron Nicolescu, Nicolae Dinculeanu si Solomon Marcus, paginile
240-241).
Denitie. Fie : ! R, unde R si un punct de acumulare al
lui , care apartine lui .
Daca exista (n R) limita
() ()
!
lim
se numeste derivata lui n si se noteaza ().

0
Daca () este nita, spunem ca este derivabila n . Daca este
derivabila n toate punctele unei multimi , atunci spunem ca este
derivabila pe .
Lem
a. Fie : ! R, unde R si un punct de acumulare al lui
, care apartine lui . Daca este derivabila n , atunci este continua
n .
Demonstratie. Deoarece functia este derivabil
a n , exist
a si este nit
a
0
limita lim ()()
,
valoarea
sa
ind
().
!
Drept urmare, pentru orice 0 exist
a pentru
orice 2 astfel nct 0 j j , avem
() ()
() .

n particular, pentru = 1, exist
a pentru orice
2 astfel nct 0 j j , avem
() ()
() 1.

272
Prin urmare, pentru un astfel de , avem
() () () ()
0
0
+ () 1 + 0 () ,
()

de unde
j() ()j (1 + ()) j j .
Atunci, pentru orice 0, exista
= minf
g 0,
1 + j 0 ()j
cu proprietatea c
a pentru orice 2 astfel nct 0 j j , avem
0
0
j() ()j (1 + ()) j j (1 + ())

0
(1 + ())
= .
1 + j 0 ()j
Cum inegalitatea de mai sus este, n mod evident, valabila si pentru = ,

deducem c
a este continu
a n .
Observatie. Asadar continuitatea este o conditie necesara pentru derivabilitate. Se constata cu usurinta ca ea nu este si sucient
a: de exemplu se
poate considera functia : R ! R, data de () = jj, pentru orice 2 R.
Folosind combinatii algebrice simple, se poate construi cu usurint
a o functie
care nu este derivabila ntr-un numar nit de puncte sau chiar ntr-o multime
numarabila de puncte. n 1872, Weierstrass a socat lumea matematic
a, construind o functie continua n orice punct care nu este derivabila n nici un
punct (vezi pagina 481, precum si John C. Oxtoby, Measure and Category,
Springer-Verlag, 1971, capitolul 11).
Pentru propozitiile de mai jos se poate consulta Analiz
a Matematic
a,
Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare
elaborata de un colectiv al catedrei de analiza matematica a Universitatii
Bucuresti compus din Miron Nicolescu, Nicolae Dinculeanu si Solomon Marcus, paginile 250-271.
Regulile de calcul privind derivata sumei, produsului si ctului a dou
a
functii, precum si cea privind calculul derivatei unei functii vor prezentate
ntr-o forma mai generala n sectiunea urmatoare (vezi pagina 304-305).
273
Propozitie. Daca : ! R, unde este un interval, sunt derivabile

n punctul 0 2 , atunci:
i) functia + este derivabil
a n 0 si
0
( + ) (0) = (0 ) + (0 );
ii) functia este derivabila
n 0 si
0
() (0 ) = (0)(0 ) + (0 ) (0);
iii) daca, n plus, (0 ) 6= 0, atunci exist
a o vecinatate a lui 0 astfel
nct functia , denit
a cel putin pe \ , este derivabil
a n 0 si
0
0
(0)(0 ) (0 ) (0)
( ) (0 ) =
.
((0 ))2
Propozitie. Daca : ! si : ! R, unde si sunt intervale,
sunt derivabile n punctul 0 2 , respectiv (0 ) 2 , atunci functia
este derivabila n 0 si
0
( ) (0) = ( (0 )) (0 ).
Propozitie. Daca : ! = (), unde si sunt intervale, este o
0
functie strict monoton
a derivabil
a n 0 2 , cu proprietatea ca (0 ) 6= 0,
atunci functia 1 : ! este derivabila n (0 ) si
0
( 1 ) ( (0 )) =
1
.
(0 )
0
Propozitie. Iata derivatele ctorva functii uzuale:

0
( ) = 1 , pentru orice 2 R si pentru orice 2 N;

0
( ) = 1, pentru orice 2 (0 1) si pentru orice 2 R;

0
(sin ) = cos si (cos ) = sin , pentru orice 2 R;

0
( ) = ln , pentru orice 2 R si pentru orice 2 (0 1);

274
1
, pentru orice 2 (0 1);
0
() =
, pentru orice 2 R f + j 2 Zg;
2
cos
2
1
0
() = 2 , pentru orice 2 R f j 2 Zg;
sin
0
(ln ) =
1
0
(arcsin ) = p
1 2
1
0
( cos ) = p
1 2
1
0
() =
, pentru orice 2 R;
1 + 2
1
0
() =
, pentru orice 2 R.
1 + 2
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Notiunea de derivat
a este instrumentul principal care se foloseste ntr-o
problem
a practic
a de o importanta crucial
a, anume stabilirea punctelor de
extrem ale functiilor reale de o variabila reala.
Prezentam n continuare primul pas care contribuie la solutionarea acestei
probleme, anume teorema lui Fermat.
Lem
a. Fie : ! R, unde R, si un punct de acumulare al lui
, care apartine lui .
a) Daca
0
() 0,
atunci exista 2 R, 0, astfel nct pentru orice 2 \ ( + ), avem
() ().
b) Daca
0
() 0,
atunci exista 2 R, 0, astfel nct pentru orice 2 \ ( ), avem
() ().
275
Demonstratie.
a) Fie 0 2 R, 0 0 astfel nct
0
0 0 ().
Atunci exista 2 R, 0 astfel nct pentru orice 2 avnd proprietatea ca 0 j j , avem
0
() ()
0 ,
()

de unde, pentru orice 2 \ ( + ), avem

0
0
() ()
().
Cum pentru orice 2 \ ( + ), avem 0, rezult

a
0
( () 0)( ) () (),
de unde concluzia.
Demonstratia pentru b) este analoaga.
Denitie. Fie : ! R, unde R si 2 .
Punctul se numeste punct de maxim local (relativ) al functiei , daca
exist
a 2 R, 0, astfel nct pentru orice 2 \ ( + ), avem
() ().
Punctul se numeste punct de minim local (relativ) al functiei , daca
exist
a 2 R, 0 astfel nct pentru orice 2 \ ( + ), avem
() ().
Punctele de maxim local si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teoremei lui Darboux (vezi pagina 282) si a Teoremei lui
Fermat-cazul multidimensional (vezi pagina 342).
276
Teorema lui Fermat. Fie : ! R, unde R si 2 este un

punct de maxim (sau minim) local al functiei .
Daca este derivabila n , atunci
0
() = 0.
Not
a istoric
a. Pierre Fermat (1601-1665) a urmat cursurile Universit
atii din Toulouse, dup
a care, n 1620, pleac
a la Bordeaux unde ncepe
primele cercetari matematice. Studiaza si la Universitatea din Orlans,
de unde primeste o diploma n Drept. A fost unul dintre matematicienii
de frunte ai vremilor sale (a avut chiar unele controverse cu Descartes).
Rezultatul care l-a facut faimos este celebra teorem
a care arm
a c
a ecuatia
+ = (cu necunoscutele ), nu are solutii ntregi nenule, pentru

2 N, 2. Acest rezultat a fost demonstrat n 1993-1994 de catre Andrew
Wiles. ncercarile de a demonstra acest rezultat, care s-au ntins pe aproape
300 de ani, au stat la originea algebrei moderne.
Observatie. Conditia 2 este esentiala, asa cum arata urm

atorul
exemplu: : [0 1] ! R, () = , pentru orice 2 [0 1].
Observatie. Functia poate avea puncte de extrem n care sa nu e
derivabil
a, asa cum arat
a urm
atorul exemplu: : R ! R, () = jj, pentru
orice 2 R.
Demonstratia Teoremei lui Fermat. Dac
a
0
() 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exist
a 2 R, 0 astfel nct pentru
orice 2 \ ( + ), avem
() (),
ceea ce contrazice faptul c

a 2 un punct de maxim local al functiei .
Dac
a
0
() 0,
277
atunci, conform lemei de mai sus, exista 2 R, 0 astfel nct pentru

orice 2 \ ( ), avem
() (),
ceea ce contrazice faptul ca 2 un punct de maxim local al functiei .

Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy
si Teorema lui Darboux
Prezentam n continuare cteva consecinte ale teoremei lui Fermat.
Teorema lui Rolle. Fie 2 R, si : [ ] ! R, continua
pe [ ], derivabila pe ( ) astfel ca () = (). Atunci exista
un punct
2 ( ) astfel nct
0
() = 0.
Not
a istoric
a. Michel Rolle (1652-1719), membru al Academiei Franceze,
a contribuit la dezvoltarea Geometriei Analitice si a Analizei Matematice.
Demonstratie. Putem presupune ca
() = () = 0.
De asemenea, putem presupune ca nu este identic nul
a si c
a ia si valori
strict pozitive.
Atunci, folosind Corolarul de la pagina 214, exista 2 ( ) astfel nct
() = sup ().
2[]
Conform teoremei anterioare

0
() = 0.
Observatie. Fie : ! R, unde este un interval din R, o functie
derivabil
a. Atunci:
a) ntre doua solutii consecutive ale ecuatiei () = 0, se aa cel putin o
0
solutie a ecuatiei () = 0;
278
b) ntre doua solutii consecutive 1 si 2 , ale ecuatiei () = 0, se aa

cel mult o solutie a ecuatiei () = 0.
Teorema urmatoare, cunoscuta si sub numele de teorema cresterilor nite,
este un instrument extrem de utilizat, care intervine n demonstratia multor
rezultate centrale din cadrul Analizei Matematice, precum: Teorema de permutare a derivatei cu limita (vezi pagina 291), Criteriul de diferentiabilitate
(vezi pagina 302), Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional (vezi pagina
307), Lema premerg
atoare Teoremei lui Schwarz (vezi pagina 309), Lema de
aproximare (vezi pagina 321), Formula Leibniz-Newton (vezi pagina 383),
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann
(vezi pagina 389), Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 398), Teorema privind calculul variatiei
totale a unei functii derivabile cu derivata continu
Teorema lui Lagrange. Fie 2 R, si : [ ] ! R, continua
pe [ ], derivabila pe ( ).
Atunci exista un punct 2 ( ) astfel nct
0
() ()
= ().
Demonstratie. S
a consider
am functia : [ ] ! R, dat
a de
() = () ()
() ()
( ),
pentru orice 2 [ ].
Se constata cu usurinta ca este diferenta dintre si functia care are ca
grac segmentul de capete ( ()) si ( ()).
Prin aplicarea teoremei anterioare functiei se obtine concluzia.
Not
a istoric
a. Joseph-Louis Lagrange s-a n
ascut la data de 25 ianuarie
1736, n Torino. El este considerat a un matematician francez, desi a fost
botezat cu numele de Giuseppe Lodovico Langragia, parintii sai ind originari din regiunea Torino. Bunicul sau a fost capitan de cavalerie n armata
franceza, dar a parasit Franta pentru a-l sluji pe Ducele de Savoia. Lagrange
a studiat la Colegiul din Torino, obiectul s
au preferat ind latina. A fost
atras de matematic
a atunci cnd a citit un articol al lui Halley, privitor la
modul n care este folosita algebra n optica. La nele anului 1754, Lagrange
279
deja obtinuse rezultate semnicative n teoria calculului variational (adica

studiul problemelor de tipul urmator: ind date doua puncte 1 (1 1 ) si
2 (2 2 ), sa se determine o curba = (), care uneste cele doua puncte,
R2
pentru care valoarea integralei ( ) este minim
a; de exemplu, sa se
1
determine o curb
a care uneste cele doua puncte, pentru care un obiect supus numai fortei de gravitatie, se deplaseaza pe acest
a curb
a, ntre cele dou
a
puncte, n cel mai scurt timp). n 1755 a fost numit profesor de matematica la
S
coala Regala de Artilerie din Torino. A trimis rezultatele sale lui Euler, care
a fost impresionat de noile metode elaborate de Lagrange. La propunerea lui
Euler, Lagrange a fost ales, n 1756, membru al Academiei din Berlin. Este,
de asemenea, membru fondator al Academiei Regale de S
tiinte din Torino.
n 1766 i succede lui Euler ca director al sectiei de matematica din cadrul
Academiei din Berlin. A cstigat, n cteva rnduri, premiul Academiei de
S
tiinte din Paris (n anii 1772, mpreuna cu Euler, pentru studiul problemei
celor trei corpuri, n 1774, pentru studiul miscarii lunii si, n 1780, pentru
studiul perturbatiilor orbitelor cometelor, provocate de c
atre planete). n
perioada petrecut
a la Berlin a abordat teme diverse din astronomie, precum
stabilitatea sistemului solar, mecanica, dinamica, mecanica uidelor, probabilitati, teoria numerelor (a demonstrat ca orice numar natural se prezinta ca
suma a patru p
atrate perfecte). n 1787 p
ar
aseste Berlinul pentru a deveni
membru al Academiei de S
tiinte din Paris. n 1788 apare o carte esential
a,
care-l are drept autor pe Lagrange, anume Mcanique analytique, carte n
care se priveste mecanica ca un subdomeniu al Analizei Matematice. A fost
primul profesor de Analiza Matematica de la cole Polytechique (fondata n
1794). A predat, de asemenea, la cole Normale (fondata n 1795). A publicat dou
a volume cu lectiile de Analiz
a Matematic
a sustinute n decursul
carierei sale didactice. A murit la 3 aprilie 1813.
Consecinte. 1. n cadrul teoremei de mai sus, avem:
0
a) dac
a () = 0, pentru orice 2 ( ), atunci este constanta.
0
0
b) dac
a () 0 ( () 0), pentru orice 2 ( ), atunci este
crescatoare (strict crescatoare).
0
0
c) dac
a () 0 ( () 0), pentru orice 2 ( ), atunci este
descrescatoare (strict descresc
atoare).
2. Teorema lui Lagrange poate folosit
a pentru a obtine diverse aproxim
ari.
280
De exemplu, pentru a aproxima pe

exista 2 (100 105) astfel ca
p
de unde
adica
105
p
105, conform teoremei lui Lagrange,
p
5
100 = p ,
2
p
5
5
105 10
,
2 11
2 10
1022
105 1025.
3. Teorema lui Lagrange poate folosita pentru a obtine diverse inegalitati.

De exemplu, este cunoscuta inegalitatea lui Bernoulli, anume ca pentru
2 N si 2 R, astfel ca 1 + 0, avem (1 + ) 1 + . Vom arata ca
aceasta inegalitate este valabila pentru orice exponent real 1. n acest
scop putem considera functia : (1 1) ! R, dat
a de () = (1 + ) ,
pentru orice 2 (1 1). Aplicnd teorema lui Lagrange pe intervalul de
capete si 0, se obtine inegalitatea de mai sus.
4. Fie : ! R, unde este un interval, o functie continua
, derivabila
0
0
pe f0 g, unde 0 2 , pentru care exista lim (). Atunci (0 ) exista
!0
si
(0 ) = lim ().
!0
O generalizare a teoremei lui Lagrange este data de urmatorul rezultat.

Teorema lui Cauchy. Fie 2 R, si : [ ] ! R, continue
pe [ ], derivabile pe ( ). Atunci exista un punct 2 ( ) astfel nct
0
(() ()) () = (() ()) ().

Demonstratie. Pentru () = (), folosind teorema lui Rolle, concluzia
este imediata.
n caz contrar, s
a consider
am functia : [ ] ! R, dat
a de
() = () ()
() ()
(() ()),
281
pentru orice 2 [ ].
Teorema lui Rolle aplicata acestei functii ncheie demonstratia.
Teorema lui Darboux
Desi derivata unei functii nu este n mod necesar continua (vezi exercitiul
3 de la pagina 293), este valabil urmatorul rezultat (ce se va folosi n cadrul
demonstratiei Teoremei referitoare la metoda lui Newton - vezi pagina 287).
Teorema lui Darboux. Fie : ! R, unde este un interval din R,
o functie derivabila.
0
Atunci () este interval, pentru orice interval inclus n .
Not
a istoric
a. Jean Gaston Darboux (1842-1917) a urmat liceele din
Nimes si Montpellier, precum si cole Polytechnique si cole Normale Suprieure.
n 1866 obtine titlul de doctor n matematici cu o teza intitulata Sur les surfaces orthogonales. n anul academic 1866-1867 pred
a la Collge de France,
iar ntre 1867 si 1872 la Liceul Louis le Grand. ntre 1873 si 1881 pred
a la
cole Normale Suprieure. A fost decanul Facult
atii de S
tiinte de la Sorbona, ntre 1889 si 1903. Darboux a adus contributii importante n Geometria Diferentiala si Analiza Matematica. A fost membru al Royal Society of
London si al Acadmie des Sciences.
0
de
() = () ,
pentru orice 2 .
Avem
() 0
si
() 0
Cum
() ()
0
= () 0
&
lim
si
Demonstratie. Pentru 2 , , sa presupunem ca () ().

0
0
Pentru 2 ( () ()), arbitrar, consideram functia : ! R, data
() ()
0
= () 0,
%
lim
282
exista 2 ( ), astfel ca
() ()
0,
pentru orice 2 ( ), si
() ()
0,
pentru orice 2 ( ).
Ca atare,
() () 0
pentru orice 2 ( ) si
() () 0,
pentru orice 2 ( ).
Atunci, conform Corolarului de la pagina 214, exista 2 ( ) astfel nct
() = inf ().
2[]
Prin urmare, conform Teoremei lui Fermat (vezi pagina 276), g

asim ca
0
() = 0,
adica
() = ,
ceea ce ncheie demonstratia.
De o mare utilitate pentru calculul limitelor de functii sunt urmatoarele
doua rezultate care au la baza demonstratiei Teorema lui Cauchy.
Regula lui lHospital. Fie 2 R, , un interval din R, astfel
ca ( ) [ ] si 0 2 [ ].
Se considera doua functii : f0 g ! R, cu urmatoarele proprietati:
a)
lim () = lim () = 0 (respectiv lim j()j = 1);
!0
!0
!0
b) si sunt derivabile si
0
() 6= 0,
283
pentru orice 2 f0 g;
c) exist
a
0
()
lim 0
2 R.
!0 ()
Atunci:
i)
() 6= 0,
pentru orice 2 f0g (respectiv exista o vecinatate a lui 0 astfel
nct () 6= 0, pentru orice 2 \ f0 g);
()
ii) exista lim ()
si
!0
()
()
lim
= lim 0
.
!0 ()
!0 ()
Demonstratie. Pentru nceput vom lucra n ipoteza urmatoare:
a)
lim () = lim () = 0;
!0
!0
0
() 6= 0,
c) exista
()
2 R.
0
!0 ()
lim
Vom trata, mai nti, cazul n care 0 2 R.

0
i) Deoarece nu se anuleaz
a pe intervalul \(1 0 ), conform teoremei
lui Darboux, p
astreaz
a semn constant pe aceast
a multime. Prin urmare,
conform consecintei 1 de la pagina ..., este strict monotona pe \(1 0),
de unde tragem concluzia ca () 6= lim () = 0, pentru orice 2 \
!0
(1 0 ). Similar se arata ca () 6= 0, pentru orice 2 \ (0 1).

Asadar
() 6= 0,
pentru orice 2 f0 g.
284
ii) Sa consideram si prelungirile prin continuitate n 0 ale functiilor

si , i.e. , : ! R sunt date de
(), 6= 0
0,
= 0
(), 6= 0
.
0, = 0
() = f
si
() = f
Vom folosi caracterizarea cu siruri a limitei unei functii ntr-un punct

()
si c
pentru a ar
ata c
a exist
a lim ()
a
!0
()
()
lim
= lim 0
.
!0 ()
!0 ()
n acest sens, vom considera un sir arbitrar ( )2N de elemente din
f0g astfel nct
lim = 0 .
!1
Conform teoremei lui Cauchy, pentru orice 2 N, exista , ntre si

0, cu proprietatea c
a
( ) (0)
( ) (0)
i.e.
( )
( )
0
( )
( )
= 0 .
( )
( )
Deoarece
0 j 0j j 0j ,
pentru orice 2 N si lim j 0j = 0, deducem ca lim j 0 j = 0, i.e.

!1
!1
lim = 0.
!1
0
( )
0
!1 ( )
Drept urmare, exista lim
si
( )
()
lim 0 = lim 0
,
!1 ( )
!0 ()
285
de unde exista lim
( )
!1 ( )
si
0
( )
()
lim
= lim 0
.
!1 ( )
!0 ()
()
!0 ()
n concluzie, exista lim
si
0
()
()
lim
= lim 0
.
!0 ()
!0 ()
Vom trata acum cazul n care 0 2 R R.
Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca 0 = 1 si ca exista
0 cu proprietatea ca = ( 1).
Functiile : (0 1 ) ! R, date de
1
() = ( )
si
1
() = ( ),
pentru orice 2 (0 1 ), au urm

atoarele propriet
ati:
a)
lim () = lim () = 0
!0
!0
(vezi Teorema privind limita unei compuneri de functii);

b) si sunt derivabile,
0 () =
1 0 1
( ),
2
0 () =
1 0
(),
2
pentru orice 2 (0 1 ) si deci

0 () 6= 0,
pentru orice 2 (0 1 );
286
si
c) exista lim 0 ()
()
!0
0 ( 1 )
0 ()
0 ()
lim 0
= lim 0 1 = lim 0
!0 ()
!0 ( )
!1 ()
(vezi Teorema privind limita unei compuneri de functii).

Conform cazului precedent, aplicat functiilor si si punctului 0 = 0,
deducem c
a
() 6= 0,
()
si c
pentru orice 2 (0 1 ), c
a exist
a lim ()
a
!0
()
0 ()
0 ()
= lim 0
= lim 0 .
!0 ()
!0 ()
!1 ()
lim
Prin urmare, obtinem c

a
() 6= 0,
pentru orice 2 ( 1) = , c
a exista lim
()
!1 ()
si ca
()
0 ()
lim
= lim 0
.
!1 ()
!1 ()
Vom lucra acum n ipoteza urm
atoare:
a)
lim j()j = 1;
!0
0
() 6= 0,
c) exist
a
0
()
lim 0
2 R.
!0 ()
S
a consider
am, pentru nceput, c
a 0 2 ( ].
0
0
Cum () 6= 0 pentru orice 2 \ (1 0 ) si are proprietatea lui
0
Darboux, deducem ca are semn constant pe \ (1 0 ).
287
Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca

0
() 0,
pentru orice 2 \ (1 0 ).
Asadar este strict crescatoare pe \ (1 0 ).
i) Cum lim j()j = 1, exista 1 2 V0 cu proprietatea ca
!0
() 6= 0,
pentru orice 2 1 \ \ (1 0 ).
ntr-adevar, n caz contrar, pentru orice 2 V0 exista 2 \ \
(1 0 ) astfel nct ( ) = 0. n particular, alegnd = (0 1 0 + 1 ),
dac
a 0 2 R, respectiv = ( 1), dac
a 0 = 1, unde 2 N, exist
a
2 (0 1 0 + 1 ) \ , respectiv 2 ( 1) \ , astfel nct ( ) = 0.
Prin urmare, sirul ( )2N de elemente din \ \ (1 0 ) converge catre
0, dar j( )j = 0, fapt care intra n contradictie cu lim j()j = 1.
!0
ii) Fie ( )2N un sir strict crescator de elemente din ( 0 ) cu proprietatea c

a lim = 0 . Atunci sirul (( ))2N este strict cresc
ator. Cum
!1
lim j()j = 1, deducem c

a
!0
lim ( ) = 1.
!1
Conform teoremei lui Cauchy, pentru orice 2 N, exist

a 2 ( +1 )
astfel nct
0
(+1) ( )
( )
= 0
.
(+1) ( )
( )
Deoarece lim j 0 j = 0, deducem c
a lim = 0, deci
!1
!1
(+1) ( )
( )
()
= lim 0 = lim 0
,
!1 (+1 ) ( )
!1 ( )
!0 ()
lim
)
de unde, n conformitate cu lema lui Stolz-Cesaro, deducem ca exista lim (
!1 ( )
si ca
0
( )
(+1 ) ( )
()
lim
= lim
= lim 0
.
!1 ( )
!1 (+1 ) ( )
!0 ()
288
Conform exercitiului 9 de la pagina 269, exista lim
()
!0 ()
si
()
()
lim
= lim 0
.
!0 ()
!0 ()
ca
Similar se arat
a c
a daca 0 2 [ ), atunci exist
a 2 2 V0 cu proprietatea
() 6= 0,
()
pentru orice 2 2 \ \ (0 1), exista lim
!0 ()
si
()
()
= lim 0
.
!0 ()
!0 ()
lim
Cele de mai sus ne arat

a c
a exist
a 2 V0 cu proprietatea c
a
() 6= 0,
pentru orice 2 \ f0g, exista lim
()
!0 ()
si
()
()
lim
= lim 0
.
!0 ()
!0 ()
Not
a istoric
a. Guillaume Franois lHospital (1661-1704) a fost studentul lui Johann Bernoulli (1667-1748). A fost cel care a tiparit, n 1696, primul
curs de Analiza Matematica (care cuprindea lectiile primite de la Bernoulli).
Complementar regulii lui lHospital este urm
atorul rezultat (vezi exercitiul 10).
Teorem
a (Cauchy). Fie un interval nedegenerat al dreptei reale,
0 2 , si : ! R doua functii astfel ca:
a)
(0 ) = (0 ) = 0;
b) si sunt derivabile n 0 si
0
(0 ) 6= 0.
289
Atunci:
i) exista , o vecinatate a lui 0 , astfel nct
() 6= 0,
pentru orice 2 \ f0 g;
()
ii) exista lim ()
si
!0
()
(0)
lim
= 0
.
!0 ()
(0)
0
Demonstratie. i) Cum (0 ) 6= 0, avem lim
!0
()(0 )
0
o vecinatate a lui 0 , astfel nct
6= 0, deci exista ,
() (0 )
6= 0,
0
i.e.
() 6= (0 ) = 0,
pentru orice 2 \ f0g.
ii) Deoarece
()
=
()
() (0 )
0
()(0 )
0
pentru orice 2 \ f0g, deducem ca exista lim
()
!0 ()
() (0 )
si ca
()
(0 )
0
lim
= lim ()(
=
.
0)
!0 ()
!0
0 (0 )
0
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor

O generalizare a teoremei lui Lagrange, extrem de util
a din punct de
vedere practic, att pentru calculul limitelor (vezi spre exemplu exercitiul
11), ct si pentru determinarea punctelor de extrem, este data de Teorema
lui Taylor. Acest rezultat se va folosi de asemenea n cadrul demonstratiei
Teoremei referitoare la metoda lui Newton (vezi pagina 287), Teoremei lui
Taylor-cazul multidimensional (vezi pagina 314), precum si n cadrul considerentelor premergatoare Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 491).
290
Denitie. Fie : R ! R o functie derivabila pe . Daca este

0 0
00
derivabila n 2 , vom nota ( ) () = () si vom numi aceasta valoare
a doua derivata a lui n .
000
Similar se denesc a treia,..., a -a derivata a lui n , notate (),...,
() ().
Teorema lui Taylor. Fie 2 N, 2 R, , si : [ ] ! R o
0
00
functie cu urm
atoarele propriet
ati: exist
a , , ..., (1) : [ ] ! R si
sunt continue si exista () : ( ) ! R.
Atunci, pentru orice 2 [ ], exist
a , ntre si , astfel ca
00
(1)
()
()
()
()
()
() = ()+
()+
()2 ++
()1 +
()
1!
2!
( 1)!
!
Not
a istoric
a. Brook Taylor (1685-1731) a urmat cursurile St John
College Cambridge. n 1712 devine membru al Royal Society. Taylor este cel
care a descoperit metoda integr
arii prin p
arti precum si teorema de mai sus
(rezultate care sunt continute in cartea Methodus incrementorum directa et
inversa, aparuta n 1715).
Demonstratie. Fie numarul real denit de relatia
00
(1)
( )
()
()
()
= ()f()+
()+
()2 ++
()1 g.
!
1!
2!
( 1)!
Consider
am functia : [ ] ! R, data de
00
(1)
()
()
()
() = ()f ()+
()+
()2 ++
()1 + () g,
1!
2!
( 1)!
!
pentru orice 2 [ ].
Avem, pentru orice 2 [ ],
()
()
() =
( )1,
( 1)!
0
de unde, deoarece () = () = 0, conform teoremei lui Rolle, se deduce

concluzia.
291
()
Observatie. Cantitatea !() ( ) se noteaza cu si se numeste

restul sub forma lui Lagrange. Acest rest se poate prezenta si n alte forme.
Mention
am aici doar forma lui Cauchy, anume, arm
am c
a exist
a 2 (0 1)
astfel ca
() ((1 ) + )
= (1 )1
( ) .
( 1)!
Metoda lui Newton
Pe lng
a problema determin
arii punctelor de extrem, o alt
a problem
a
practic
a n care notiunea de derivat
a si dovedeste ecienta este aceea a "rezolv
arii aproximative" a ecuatiilor.
Atunci cnd ecuatia () = 0 nu se poate rezolva "exact" se apeleaza
la tehnici de aproximare a solutiilor. Una dintre aceste tehnici este metoda
lui Newton (sau mai exact metoda lui Newton-Raphson). Metoda are la
baz
a ideea aproxim
arii gracului lui cu tangenta lui n apropierea unei
solutii a ecuatiei () = 0. Mai precis, l
asnd deoparte unele am
anunte,
se procedeaza astfel: se foloseste tangenta pentru a se aproxima gracul lui
n jurul punctului ( ( )) de pe gracul lui , unde ( ) este "mic"
0
si ( ) 6= 0; se determina punctul +1 n care tangenta la gracul lui
n ( ( )) intersecteaza axa , i.e. se rezolva sistemul dat de ecuatiile
0
= 0 si = ( ) + ( )( ) si se obtine
+1 =
( )
;
0
( )
se continu
a procedeul nlocuind punctul ( ( )) cu punctul (+1 (+1 )).
Exemple
Un prim exemplu: Fie : R ! R, data de
() = 3 1,
pentru orice 2 R.
Cum este continu
a si (1)(2) 0, deducem c
a ecuatia () = 0 are
o solutie ntre 1 si 2. Se porneste cu punctul (0 (0 )), unde 0 = 1. Iat
a
calculele:
292
( )
( )
0
1
2
3
4
5
1
0 875
0 100682174
0 002058363
0 000000925
5 1010
2
5 75
4 449905482
4 268468293
4 264634722
4 264632997
1
1 5
1 347826087
1 325200399
1 324718174
1 324717957
+1 =
( )
0
( )
1 5
1 347826087
1 325200399
1 324718174
1 324717957
1 324717957
Un alt exemplu: Fie : R ! R, dat

a de
() = 2 2,
pentru orice 2 R.
Cum este continua si (1)(2) 0, deducem ca ecuatia () = 0 are
o solutie ntre 1 si 2. Se porneste cu punctul (0 (0 )), unde 0 = 1. Se
obtine
2 2
+1 =
,
2
de unde
1
+1 =
+
2
Iat
a calculele:
0
1
2
3
=1
= 1 5
= 1 41667
= 1 41422
Eroarea
0 41421
0 08579
0 00245
0 00001
Num
arul de cifre corecte
1
1
.
3
5
Metoda lui Newton este folosita de cele mai multe dintre calculatoare
pentru a calcula solutiile unor ecuatii, deoarece convergenta ei este rapida.
Observatie. Metoda lui Newton nu converge ntotdeauna. Spre exemplu,
pentru : R ! R, dat
a de
p
, pentru
() = f p
, pentru
293
daca alegem 0 = , obtinem 1 = +, iar apoi termenii sirului ( )2N

oscileaza ntre aceste doua valori.
Observatie. Daca metoda lui Newton converge, atunci ea converge catre
o solutie a ecuatiei () = 0. Dac
a 0 nu este ns
a sucient de aproape de
solutia care se urm
areste a aproximata, este posibil ca metoda lui Newton
sa convearga catre o alt
a solutie a ecuatiei () = 0.
Observatie. Se poate arata ca daca inegalitatea
() 00 ()
( 0 ())2 1
este valida pe un interval care are drept punct interior o solutie a ecuatiei
() = 0, atunci metoda lui Newton converge c
atre aceea solutie. Aceast
a
conditie este sucienta, dar nu si necesara.
Iata un alt rezultat pozitiv privind metoda lui Newton. El este, n esenta,
datorat lui Joseph Fourier si lui J. Raymond Mouraille.
Not
a istoric
a. Isaac Newton, ul unui fermier bogat, dar complet needucat, s-a n
ascut n 1643, la Lincolnshire, Anglia. Frecventeaz
a Free Grammar School din Gratham. Din 1661 frecventeaz
a cursurile de la Trinity College, Cambridge. Interesul lui Newton pentru matematica este strnit n
1663, an n care, cumparnd o carte de astronomie, nu o poate ntelege
datorita slabei pregatiri matematice. Datorita unei epidemii, n 1665, se ntoarce la Lincolnshire, unde, ntr-o perioad
a de doi ani pune bazele noilor sale
idei din matematic
a, zic
a, optic
a si astronomie. n 1669 i se ofer
a postul de
Lucasian Profesor, lasat liber de catre Barrow. A stabilit ca, n contradictie
cu ceea ce se credea pna atunci, lumina nu este formata dintr-o singura entitate de baza, ci este un mixaj de diverse tipuri de raze. Publica aceste
concluzii, n 1672, n Philosophical Transactions of the Royal Society. n
1687 scrie Philosophiae naturalis principia mathematica, recunoscuta ca ind cea mai importanta carte stiintica scrisa vreodata si care-l propulseaza
n postura de lider international n cercetarea stiintica. n 1701 preia o
functie guvernamentala la Londra. Regina Anne i acorda n 1705 titlul de
Sir. A murit n 1727.
Teorem
a. Fie un interval al dreptei reale, 2 , , si : ! R
o functie de dou
a ori derivabila astfel nct:
294
i)
()() 0
ii)
0
00
() 6= 0 si () 6= 0,
pentru orice 2 [ ].
iii) exista 0 2 [ ] astfel nct
0
(0 ) 00 (0 ) 0.
Fie sirul ( )2N dat de
+1 =
( )
,
0 ( )
pentru orice 2 N, unde 1 = .

Atunci exista 2 ( ) astfel nct
lim =
!1
si
() = 0.
Demonstratie. Cum are proprietatea lui Darboux, exista 2 ( ) astfel
nct
() = 0.
0
00
Deoarece si au proprietatea lui Darboux ele p

astreaz
a semn constant
pe [ ].
Putem presupune, avnd n vedere iii), f
ar
atii, c
a
0
() 0
si
00
() 0,
pentru orice 2 [ ].
Asadar este strict cresc
atoare.
Atunci
,
295
pentru orice 2 N.
ntr-adevar, pentru 2 N, e
(): .
Evident, (1) este adevarata.
Presupunnd ca () este adevarata, vom arata ca ( + 1) este adev
arat
a.
ntr-adev
ar, conform teoremei lui Taylor (vezi pagina 284), exist
a 2
( ) astfel nct
00
()
() = ( ) + ( )( ) +
( )2 ,
2
0
de unde
( ) + ( )( ) 0,
i.e.

( )
,
0
( )
adica, avnd n vedere c

a ( ) () = 0, avem

( )
= +1 ,
0
( )
deci ( + 1) este adev

arat
a.
Prin urmare, conform metodei inductiei matematice,
,
pentru orice 2 N.
Vom ar
ata c
a sirul ( )2N este descresc
ator (fapt care a fost folosit mai
sus, dar pe care dorim sa-l subliniem).
Deoarece este strict crescatoare, avem
( ) () = 0,
deci
( )
0,
0
( )
296
de unde

( )
= +1
0
( )
pentru orice 2 N.
S
irul ( )2N ind descresc
ator si m
arginit (avem 2 [ ], pentru orice
2 N), este convergent, n conformitate cu Teorema convergentei monotone
(vezi pagina 137).
Fie 2 [ ] astfel nct
lim = .
!1
Prin trecere la limita n relatia de denire a sirului ( )2N , obtinem:

( )
,
0
!1 ( )
lim +1 = lim lim
!1
!1
de unde, avnd n vedere continuitatea lui si si folosind Teorema de la

pagina 201, avem
()
= 0
,
()
i.e.
() = 0.
Cum () = 0 si este injectiva (ind strict crescatoare) pe [ ], deducem ca = .
Deci
lim =
!1
si
() = 0.
297
Permutarea limitei cu derivata

Fie ( )2N un sir de functii, unde : ! R, ind un interval din
R. Este usor de g
asit un sir de functii care sunt derivabile n orice punct si
astfel ca limita sirului s
a nu e derivabil
a ntr-un punct. Mai mult, exist
a
un sir de functii, care sunt derivabile n orice punct, si care converge uniform
catre o functie continua, ce nu este derivabila n nici un punct. Prin urmare,
n general, nu este posibil sa consideram derivata limitei unui sir convergent
de functii derivabile, chiar daca avem convergenta uniforma. Vom arata, n
cele ce urmeaz
a, c
a, dac
a sirul derivatelor este uniform convergent, atunci
situatia este favorabil
a relativ la problema de mai sus. Mai precis avem
urmatorul rezultat care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei
de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala innita (vezi pagina
438).
Teorema de permutare a limitei cu derivata. Fie ( )2N un sir de
functii, unde : ! R, ind un interval marginit din R, cu urmatoarele
propriet
ati:
a) exista 0 2 astfel nct sirul ( (0 ))2N este convergent;
b) este derivabil
a, pentru orice 2 N;
0
c) sirul ( )2N converge uniform, pe , catre o functie : ! R.
Atunci:
i) exista o functie derivabil
a : ! R astfel nct sirul ( )2N converge
uniform, pe , catre : ! R;
ii)
0
= ,
adica
( lim ()) = lim ().

!1
!1
Demonstratie. S
a presupunem c
a extremit
atile lui sunt si , cu
si s
a alegem un element arbitrar 2 .
Pentru 2 N, conform Teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), exista
(depinznd de si ) ntre si 0 , astfel ca
0
() () = (0 ) (0 ) + ( 0 )( () ()).
Ca atare
k k j (0 ) (0)j + ( ) ,
298
de unde, folosind criteriul lui Cauchy (vezi pagina ...), sirul ( )2N converge
uniform, pe , catre o functie continua : ! R.
Fie 2 .
Conform Teoremei lui Lagrange, exista (depinznd de si ) ntre
si , astfel ca
0
() () = () () + ( )( () ()).
n consecinta, pentru 2 , 6= , avem
() () () ()
0
0
(*)
Deoarece sirul ( )2N converge uniform, pe , pentru orice 2 R, 0,

exista 2 N, astfel ca pentru orice 2 N, sa avem
0
,
deci, trecnd la limit
a, n (), dup
a , obtinem
() () () ()
pentru orice 2 N, .
0
Deoarece lim () = (), exista 2 N, astfel ca pentru orice 2 N,
!1
s
a avem
0
() () .
Deoarece , unde = maxf g, este derivabila n , exista (depinznd de , deci de ), astfel ca
0
() ()
()
pentru orice astfel ca 0 j j .

Prin urmare
() ()
3,
()

ceea ce arat
a c
a este derivabil
a n si ca
() = ().
0
299
Exercitii
1. Daca : ( ) ! R, unde 2 R, are proprietatea ca pentru orice
1 2 3 ,
avem
0
(2 ) (1 )
(3 ) (2 )
,
2
(2 1 )
(3 2)2
atunci este constant

a.
2. Fie : ( ) ! R o functie derivabil
a n , unde 2 ( ). S
a se arate
ca daca ( )2N si ( )2N sunt dou
a siruri de elemente din ( ), primul
crescator, iar cel de al doilea descrescator, ambele tinznd catre , atunci
( ) ( )
0
= ().
!1

lim
3. S
a se arate c
a functia derivabil
a : R ! R, dat
a de
() = f
2 sin 1 , 6= 0
,
0,
=0
are proprietatea c
a nu este continu
a.
4. Fie functia, : R ! R, data de
() = 1 sin + 2 sin 2 + + sin ,
pentru orice 2 R, unde 1, 2 , ..., 2 R, iar 2 N.
Dac
a
j()j jsin j ,
pentru orice 2 R, sa se arate ca
j1 + 22 + + j 1.
de
5. Sa se determine punctele de extrem local ale functiei, : R ! R, data

() = f
, 0
.
2 , 0
6. Fie : R ! R o functie indenit derivabil

a (i.e. exist
a, pentru orice
()
2 N, ).
300
Sa se arate ca, daca, pentru un 0 2 N , avem

0
00
(1) = (0) = (0) = (0) = = (0 ) (0) = 0,

atunci exist
a 2 (0 1), astfel nct
(0 +1) () = 0.
7. Daca : ! R, unde este un interval marginit din R, este derivabila
0
si nem
arginit
a, atunci este nem
arginit
a.
8. Fie : [0 1) ! R o functie derivabila, pentru care exist
a 0
astfel nct
0
() () j j ,
S
a se arate c
a, daca
1
lim (( + ) ()) = 0,
!1
pentru orice 2 N, atunci exista 2 R, 0 astfel nct

j() ()j j j ,
9. S
a se studieze posibilitatea aplic
arii regulii lui lHospital fractiei
pentru tinznd la 0, unde : R f0g ! R este dat
a de
()
()
1
() = 2 sin ,
pentru orice 2 R f0g si : R ! R este data de

() = sin ,
pentru orice 2 R.
Sa se arate limita mentionata mai sus se poate calcula cu ajutorul teoremei lui Cauchy.
()
10. Sa se calculeze lim ()
, unde : R ! R, sunt date de () = sin ,
!0
pentru orice 2 R si
2 , 2 Q
() = f
.
0, 2
Q
301
11. Sa se calculeze
sin
,
!0 2 ln(1 + )
lim
folosind formula lui Taylor.

00
12. Exista : R ! R, derivabila de doua ori astfel ca 0 si 0 ?
13. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a sirurilor ( )2N si
0
( )2N , unde, pentru orice 2 N, : [0 ] ! R, este dat
a de
() =
cos
,
pentru orice 2 [0 ].
14. S
a si uniform
a a sirurilor ( )2N si
0
( )2N , unde, pentru orice 2 N, : R ! R, este data de
() =
pentru orice 2 R.
302
DERIVATA PE R
Derivata dup
a o directie
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Continuitatea derivatelor partiale asigur
a diferentiabilitatea
Operatii cu functii diferentiabile
Teorema lui Lagrange - cazul multidimensional
Derivate partiale de ordin superior
Schimbarea ordinii de derivare
Diferentiale de ordin superior
Teorema lui Taylor - cazul multidimensional
Derivata dup
a o directie
n sectiunea precedenta am considerat derivata unei functii care are domeniul si codomeniul din R si am constatat ca aceasta constituie instrumentul
adecvat pentru a determina punctele de extrem local ale functiei. Deoarece
determinarea punctelor de extrem constituie o problema central
a n multe
ramuri ale stiintei si pentru ca n modelarea fenomenelor naturale apar, de
obicei, functii de mai multe variabile, vom ncerca sa construim un instrument asemanator, adecvat acestui caz, care sa serveasca aceluiasi scop.
Denitie. Fie : ! R, unde R si un punct de acumulare al
lui care apartine lui .
Daca exista (n R), limita
() ()
!
lim
se numeste derivata lui n si se noteaza ().

0
Daca () este nita, spunem ca este derivabila n .
Denitia de mai sus (cu impunerea suplimentar
a ca limita considerat
a s
a
existe n R) este valabil
a si n cazul n care : ! R , cu modicarea c
a,
0
n acest caz, () 2 R . Acest fapt este demn de remarcat, c
aci o functie
: ! R , unde este un interval din R, este o curb

a din R , iar derivata
sa n , cnd exista, genereaza un vector tangent la curba n punctul ().
303
Altfel, daca gndim pe ca ind timpul, functia furnizeaza traiectoria unui

punct din R , iar derivata sa n , cnd exista, reprezinta viteza punctului la
momentul .
O privire atent
a asupra denitiei anterioare arat
a c
a unicul loc n care se
foloseste faptul c
a functia considerat
a are domeniul din R este atunci cnd
se consider
a ctul ()()
. Aceast
a expresie nu mai are semnicatie pentru
o functie cu domeniu din R .

O cale de a ataca problema ridicata mai sus este de a taia domeniul
functiei cu drepte ce trec prin . Mai precis:
Denitie. Fie : ! R , unde R , un punct interior al lui
si 2 R .
Un vector 2 R se numeste derivata lui , n punctul , dup
a vectorul
()
(sau dupa directia , daca kk = 1), daca exista limita lim (+)
si
!0
( + ) ()
= .
!0
lim
Observatie. , dac
a exist
a, este unic si se noteaz
a () sau
().
0
Notam cu sau cu functia rezultanta, care are valori n R si domeniul

constnd din acele puncte din , n care exista limita lim (+)()
.
!0
Observatie. Fie : ! R , unde R si un punct interior al

lui . Fie, pentru orice 2 f1 2 g, = (0 0 0 1 0 0), unde 1
0
0

este pe pozitia . Atunci, dac
a exista, () =
(), respectiv =
,
se numesc derivata partial

a a lui n , n raport cu variabila , respectiv
derivata partiala a lui n raport cu variabila .
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Este posibil ca o functie care are derivat
a ntr-un punct dup
a orice directie, sa nu e continua n acel punct (vezi exercitiul 6, de la pagina 315).
De asemenea, este posibil ca o functie sa aiba, ntr-un punct, derivata dupa
o anumita directie, dar sa nu aiba, n acelasi punct, derivata dupa o alta
directie (vezi exercitiul 4 de la pagina 315 si exercitiul 5 de la pagina 315).
Toate aceste lucruri arat
a c
a denitia de mai sus, desi marcheaz
a un progres
n c
aut
arile noastre, nu este instrumentul dorit.
304
Pentru a rezolva problema trebuie sa privim denitia functiei derivabile

din cazul 1-dimensional ntr-un alt mod.
Mai precis, avem:
Propozitie. Fie : = R ! R si 2 .
a) este derivabil
a n ;
b) exista o aplicatie liniara : R ! R (i.e. (+) = ()+(),
pentru orice 2 R) astfel ca
lim
() () ( )
= 0.
j j
Demonstratie. ) ) ) Alegnd : R ! R data de

0
() = (),
pentru orice 2 R, avem
0
() () ( )
() () ()( ) j j
=
=0
j j
j j
=(
() ()
j j
0
())
,
()
de unde, cum lim( ()
()) = 0 si
jj
2 f1 1g, obtinem ca
() () ( )
() ()
j j
0
= lim(
())
= 0.
!
!
j j
j j
lim
) ) ) Aplicatia liniar
a : R ! R are proprietatea c
a
() = ( 1) = (1)
pentru orice 2 R.
()()
Ca atare, cum lim ()jj
= 0 si
!
jj
2 f1 1g, obtinem
() () ( ) j j
= 0,
!
j j
lim
305
i.e.
() () ( )(1)
= 0,
!
lim
de unde
() ()
= (1).
!
Asadar este derivabil

a n .
lim
Aceasta nou
a abordare ne conduce la urm
atoarea:
Denitie. Fie : R ! R si 2 . Spunem ca este diferentiabil

a (sau derivabil
a) n daca exist
a o aplicatie liniara : R ! R (i.e.
( + ) = () + (), pentru orice 2 R, 2 R ) astfel ca
() () ( )
= 0.
!
k k
lim
Observatie. , daca exista, este unica si se noteaza cu () sau ()

si se numeste diferentiala (sau derivata) lui n punctul .
Propozitia urmatoare arata ca o functie diferentiabila ntr-un punct este
continu
a n acel punct. Ea se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi pagina 304).
Propozitie. Fie : R ! R si 2 .
Dac
a este diferentiabil
a n , atunci exist
a 2 R, 0 astfel
nct s
a avem
k() ()k k k ,
pentru orice 2 , cu proprietatea c
a k k .
n particular, este continua n .
Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie liniara : R ! R
astfel ca
() () ( )
lim
= 0,
!
k k
deci exista 2 R, 0 astfel nct, pentru orice 2 cu proprietatea c

a
k k , sa avem
k() () ( )k k k ,
306
de unde, utiliznd inegalitatea triunghiului,

k() ()k k( )k + k k .
Conform propozitiei de la pagina 207, exist
a 2 R, 0 astfel ca
k( )k k k ,
pentru orice 2 R .
Prin urmare
k() ()k ( + 1) k k ,
pentru orice 2 , cu proprietatea ca k k .
Rezultatul de mai jos arata ca pentru o functie diferentiabila putem exprima derivata dupa o directie ntr-un punct prin intermediul diferentialei n
acel punct.
Teorem
a. Fie : R ! R si 2 . Daca este diferentiabil
a n
, atunci exist
a
() si
() = ()(),
pentru orice 2 R .
n particular exista
() si
() = ()( ),
Demonstratie. Deoarece este diferentiabila n , avem
() () ()( )
= 0,
!
k k
lim
de unde, n particular avem

( + ) () ()( + )
= 0,
!0
k + k
lim
i.e.
( + ) () ()()
= 0,
!0
jj
lim
307
de unde, deducem ca
( + ) () ()() jj
= 0,
!0
jj
lim
i.e.
( + ) ()
= ()(),
!0
lim
deci exist
a
()
si
() = ()(),
pentru orice 2 R .
Exemple
1. Pentru = = 1, functia este diferentiabil
a n dac
a si numai dac
a
este derivabila n si () : R ! R este data de
0
()() = (),
pentru orice 2 R.
2. Pentru = 1, 1, functia are componentele 1 , 2 , ..., , deci
= (1 2 ). Atunci este diferentiabila n daca si numai daca
1 2 sunt diferentiabile n si () : R ! R este data de
0
()() = (1 () 2 () ()) = (1() 2 () ()),

pentru orice 2 R.
3. Pentru 1, = 1, daca este diferentiabila n , atunci, pentru
orice 2 f1 2 g, exista
(). Existenta tuturor derivatelor partiale n
, nu este, n general, o conditie sucienta pentru diferentiabilitatea functiei

n (vezi exercitiile 6 si 7 de la pagina 314).
() : R ! R este dat
a de
()(1 2 ) =
()1 + +
() ,
1
pentru orice (1 2 ) 2 R , deoarece, tinnd cont de liniaritatea functiei

(), avem
()(1 2 ) = ()(1 1 + 2 2 + + ) =
308
= 1 ()(1) + + ()( ) =
()1 + +
().
1
Observatie. Orice functie liniar

a : R ! R este diferentiabil
a n
orice 2 R si
() = .
n particular, aplicatiile : R ! R, date de
(1 2 ) = ,
pentru orice (1 2 ) 2 R si orice 2 f1 2 g, sunt liniare, deci,
pentru orice 2 R , avem
() = ,
fapt care justica notatia
= .
Atunci, cu aceste notatii, avem
()(1 2 ) =
()1 + +
() =
1
()1 (1 2 ) + +
() (1 2 ) =
1
()1(1 2 ) + +
() (1 2 ),
1
pentru orice (1 2 ) 2 R (avem mai sus o egalitate de numere reale),

adica
() =
()1 + +
() =
() ,
1
=1
care este o egalitate de aplicatii liniare din R n R.

5. Pentru 1 si = (1 2 ) : R ! R , dac
a este
diferentiabila n , atunci, pentru orice 2 f1 2 g, exista ().

Mai mult, () : R ! R este data de
() = (1 () ()),
deci
()(1 2 ) = (1()(1 2 ) ()(1 2 )),
309
de unde
()(1 2 ) = (
1
1
()1 ++
()
()1 ++
() )
1
pentru orice (1 2 ) 2 R .
Matricea asociata acestei aplicatii liniare, pentru perechea de baze canonice, este
1
1
1
()
()
()
1
2
2
2
2
() 2 () ()
( 1
).
()
()
()
1
2
Aceast
a matrice se numeste matricea Jacobi a lui n si se notez
a ().
Cnd = , determinantul acestei matrici poart
a numele de Jacobianul
lui n si se noteaza
()
sau
(1 2 )
().
(1 2 )
Continuitatea derivatelor partiale asigur
a diferentiabilitatea
Am vazut ca diferentiabilitatea unei functii ntr-un punct implica existenta tuturor derivatelor partiale n acel punct, deci existenta derivatelor
partiale ntr-un punct este o conditie necesar
a pentru diferentiabilitatea n
acel punct. Ea nu este si o conditie sucient
a, asa cum arat
a urm
atorul
2
exemplu: : R ! R, data de
( ) = f
0,
,
2 + 2
( ) = (0 0)
.
( ) 6= (0 0)
Desi existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu este o conditie sucient

a pentru diferentiabilitatea n acel punct, continuitatea acestor derivate
partiale constituie o conditie sucient
a.
Mai precis avem:
Teorem
a (Criteriu de diferentiabilitate). Fie : R ! R si
2 . Daca exista o vecinatate a lui cu proprietatea ca exista toate

310
derivatele partiale n orice punct din si acestea sunt continue n , atunci

este diferentiabila n .
Demonstratie. Este sucient sa considera cazul = 1.
Pentru orice 2 R, 0 e 2 R, 0 astfel ca pentru orice
2 f1 2 g si orice 2 avnd proprietatea c
a
k k ,
s
a avem
Dac
a
() () .
= (1 )
si
= (1 )
consideram vectorii
0 = ,
1 = (1 2 )
2 = (1 2 3 ),
1 = (1 2 3 1 ),
= .
Atunci
X
() () =
( (1 ) ( )).
=1
Pentru 2 f1 2 g, aplicnd teorema lui Lagrange (vezi pagina 278)

functiei : [ ] ! R data de
() = (1 1 +1 ),
pentru orice 2 [ ], exista astfel nct
0
( ) ( ) = ( )( ).
311
Cum
( ) = (1 )
( ) = ( )
si
( + ) ( )
=
!0
(1 1 + +1 ) (1 1 +1 )
= lim
=
!0
=
(1 1 +1 ).
( ) = lim
notnd = (1 1 +1 ), avem
(1 ) ( ) =
( )( ).

Atunci
() ()
()( ) =
( )(
( )
()).
=1
=1
Pentru
k k ,
avem
q
= ( )2 + (+1 +1)2 + + ( )2
q
( )2 + (+1 +1 )2 + + ( )2
p
(1 1 )2 + + ( )2 k k ,
pentru orice 2 f1 2 g, de unde, folosind inegalitatea Cauchy-BuniakovskiSchwarz, obtinem
X
X
()( )
j j k k .
() ()
=1
=1
312
Prin urmare, am aratat ca este diferentiabila n si ca () : R ! R

este data de
()(1 2 ) =
()1 + +
() ,
1
pentru orice (1 2 ) 2 R .
Remarc
a. Reciproca teoremei de mai sus nu este valida, asa cum arat
a
exercitiul 9 de la pagina 316.
Operatii cu functii diferentiabile
Rezultatele din aceasta sectiune descriu comportamentul clasei functiilor
diferentiabile la operatii algebrice.
Propozitie. Fie : R ! R , : R ! R, 2 si
2 R.
a) Daca si sunt diferentiabile n , atunci = + este diferentiabil
a n si
() = () + ().
b) Daca si sunt diferentiabile n , atunci = este diferentiabila
n si
()() = ()()() + ()()(),
pentru orice 2 R .
c) Daca este diferentiabil
a n , atunci este diferentiabila n si
( )()() = ()() () + () ()(),
pentru orice 2 R .
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Lagrange-cazul multidimensional (vezi pagina 307), Teoremei lui Taylor-cazul
multidimensional (vezi pagina 314), precum si Teoremei de schimbare de
variabila (vezi pagina 391).
Teorem
a (de diferentiabilitate a functiilor compuse). Fie :
0
R ! R , 2 si : R ! R astfel nct () 2 .
313
Dac
a n , iar diferentiabil
a n () = , atunci
= : R ! R este diferentiabila n si
() = ( )() = () () = (()) ().
Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie liniara () : R !
R astfel ca
() () ()( )
lim
= 0,
!
k k
deci, pentru orice 2 R, 0 exist

orice 2 cu proprietatea c
a k k s
a avem
k() () ()( )k k k ,
si exista o aplicatie liniara () : R ! R astfel ca
() () ()( )
= 0,
!
k k
lim
deci, pentru orice 2 R, 0 exist

0
orice 2 cu proprietatea c
a k k sa avem
k() () ()( )k k k .
Conform propozitiei de la pagina 298, exist
a 2 R, 0 astfel ca
pentru 2 cu proprietatea k k , s
a avem
k() ()k k k .
De asemenea, asa cum ne asigura propozitia de la pagina 207, exista
2 R astfel ca pentru orice 2 R s
a avem
k()()k kk .
Ca atare, pentru 2 cu proprietatea ca
k k minf
g,
avem
k () ()k ,
314
deci
k(()) (()) ()( () ())k
k () ()k k k .
(*)
Dac
a, n plus, k k , atunci
k()(() () ()( ))k
k() () ()( )k k k .
(**)
Prin urmare, pentru 2 cu proprietatea c

a
k k minf
g,
din () si (), avem

k( ()) ( ()) (() ())( ))k =
= k(()) (()) (()( () () + ())( ) (() ())))k =
= k(()) (()) ()( () ()) + (()(() ()) ())( )))k
k( ()) ( ()) ()( () ())k+k(()( () ()) ())( )))k
k k + k k = ( + ) k k ,
Observatie. Considerente de algebra liniar

a ne asigura c
a n conditiile
teoremei de mai sus, avem:
() = () (),
adica
() = (()) ().
Cu alte cuvinte, avem
1
()
1
2
()
1
1
()
2
2
()
2
() 2 ()
1
315
1
()
2
()
()
)=
1
()
1
2
()
1
1
()
2
2
()
2
=(
() 2 ()
1
1
( ())
1
2
( ())
1
1
( ())
2
2
( ())
2
adica
1
()
2
2
()
2
)(
()
() 2 ()
=(
( ()) 2 ( ())
1
de unde
1
()
1
2
()
1
1
()
2
()
1
()
1
2
()
1
1
( ())
2
( ())
1
()
2
()
()
1
()
2
2
()
2
)(
( ())
() 2 ()
)=
1
()
2
()
()
),
( )
() =
() =
( ())
(),
=1
( )
() =
() =
(())
() +
(())
() + +
( ())
(),
1
pentru orice 2 f1 2 g si 2 f1 2 g.
Formula de mai sus se va dovedi utila n cadrul demonstratiei Formulei
lui Leibniz (vezi pagina 399-400).
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional
nsemnatatea teoremei lui Lagrange din cazul 1-dimensional ne arata ca
este indicat s
a studiem un corespondent al acestui rezultat si pentru cazul
multidimensional.
Sa consideram functia : R ! R2, data de
() = ( 2 3 ),
pentru orice 2 R.
Pentru orice 2 R, este diferentiabil
a n si () : R ! R2 , este dat
a
de
()() = ((1 2) (1 32 )),
316
pentru orice 2 R.
Sa observam ca (0) = (0 0) si (1) = (0 0), dar nu exista , astfel ca
()() = (0 0), pentru un nenul.
Asadar teorema lui Lagrange nu are un corespondent pentru cazul 1,
chiar daca = 1.
n multe aplicatii este sucient s
a se considere cazul = 1, iar n acest
a
situatie teorema lui Lagrange poate extinsa.
Mai precis, avem:
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional. Fie : R !
R si 2 astfel nct segmentul de capete si este inclus n , iar
functia este diferentiabila n orice punct al acestui segment.
Atunci exista un punct , pe segmentul de capete si , astfel ca
() () = ()( ).
Demonstratie. Se consider
a functia : [0 1] ! R, dat
a de
() = ((1 ) + ),
Avem
(0) = ()
si
(1) = ().
Mai mult, din Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304), avem
0
() = ((1 ) + )( ).
Din teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), exista 0 2 (0 1), astfel ca
0
(1) (0) = (0),

adica
() () = ()( ),
unde
= (1 0 ) + 0 .
317
Corolar. Fie : R ! R si 2 astfel nct segmentul de

capete si este inclus n , iar functia este diferentiabila n orice punct
al acestui segment.
Atunci, pentru 2 R , exist
a un punct pe segmentul de capete si
astfel ca
f() ()g = f ()( )g .
Demonstratie. Se aplica rezultatul precedent functiei : R ! R,
dat
a de
() = () ,
pentru orice 2 R .
Urm
atorul corolar va folosit in cadrul demonstratiei Teoremei de la
pagina ... .
Corolar. Fie : ! R o functie de clasa C 1 , unde este o multime
deschisa din R , si o submultime compacta a lui . Atunci exist
a 2R
astfel nct pentru orice submultime convex
a a lui , are loc inegalitatea
k() ()k k k ,
pentru orice 2 .
Demonstratie. Conform corolarului anterior, pentru orice 2 exist
a
pe segmentul de capete si astfel nct
k() ()k2 = (()())(()()) = ( )()(()()),
de unde, conform inegalitatii Cauchy-Buniakovski-Schwarz, avem
k() ()k2 k()( )k k() ()k .
Atunci, conform Propozitiei de la pagina 207, obtinem
2
X

X

1
2
) 2 k( )k k() ()k ,
k() ()k (
(
)
=1 =1
2
P

P

1
adica, cu notatia = sup(
ar real, deoarece
() ) 2 (care este num
2 =1=1
este de clasa C 1 si este compacta), avem
k() ()k2 k( )k k() ()k ,

318
pentru orice 2 , de unde concluzia.

Corolar. Fie : R ! R si 2 astfel nct segmentul de
capete si este inclus n , iar functia este diferentiabila n orice punct
al acestui segment.
Atunci exist
a o aplicatie liniar
a : R ! R astfel ca
() () = ( ).
Demonstratie. S
a observ
am c
a dac
a = (1 2 ), atunci
() = () ,
pentru orice 2 f1 2 g si 2 .
Aplicnd precedentul corolar, exist
a , pe segmentul de capete si ,
astfel ca
() () = ( )( ) .
Atunci aplicatie liniara : R ! R cautata are matricea asociata
(
( ))=1=1 .
Observatie. Asa cum am v

azut, n general, nu putem alege aceeasi valoare pentru toate -urile.
Derivate partiale de ordin superior. Schimbarea ordinii de derivare
Dac
a este o functie cu domeniul din R si codomeniul din R, poate
avea derivate partiale (de prim ordin) notate cu sau cu

. Fiecare
dintre aceste derivate partiale constituie o functie cu domeniul din R si

codomeniul din R, deci poate avea la rndul ei derivate partiale, numite
2
derivate partiale de al doilea ordin, notate sau cu
, adica derivata
partiala a lui
scrie
2
2
n raport cu . Atunci cnd = , n loc de
vom
n acelasi mod se denesc derivatele partiale de al treilea ordin,..., de al

-lea ordin.
Asadar, poate avea cel mult derivatele partiale de al -lea ordin.
319
Este de mare importanta faptul ca, daca aceste derivate partiale sunt
continue, atunci ordinea de derivare nu este importanta. n plus, acest rezultat ne fereste de existenta un numar prea mare de notatii distincte pentru
derivatele partiale. Este sucient s
a consideram cazul derivatelor partiale de
doilea ordin pentru functii cu domeniul din R2 si codomeniul din R (pentru
rezultate similare celui pe care-l vom prezenta, ns
a ntr-un cadru mai larg
- de exemplu domeniul din R sau pentru derivate de ordin mai mare dect
doi - recomandam consultarea manualelor [2], [3] si [4]). Ideea demonstratiei
este de ar
ata c
a ambele derivatele partiale mixte de doilea ordin, n (0 0),
(0)+ (00)
sunt limita raportului ()(0)
, atunci cnd ( ) tinde c
atre
(0 0).
Lem
a. Fie : R2 ! R, ( ), unde este o vecinatate a lui
2
2
(0 0), pentru care
si exista n orice punct din si astfel ca
sa

e continua n (0 0).
Atunci
2
( )
(0 0) = lim
,
()!(00)
unde
( ) = ( ) ( 0) (0 ) + (0 0).
Demonstratie. Pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel ca
pentru orice ( ) 2 cu proprietatea ca jj si jj , sa avem
2
.
(
)
(0
0)

Pentru jj denim, pentru jj ,
() = ( ) ( 0),
deci avem
( ) = () (0).
Teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) ne asigura ca exista 0 (care
depinde de ) astfel ca
0 j0 j jj
si
( ) = () (0) = (0).
320
Dar
(0 )
(0 0),
de unde, aplicnd iarasi teorema lui Lagrange membrului drept al egalitatii

de mai sus, exist
a 0 astfel ca
0
(0 ) =
0 j0 j jj
si
2
(0 0 ).
Drept urmare, pentru jj si jj , exista 0 si 0 astfel ca

0
(0 ) =
0 j0j jj si 0 j0 j jj ,
pentru care
( )
2
=
(0 0 ).
Atunci
2
( )
(0
0)

pentru jj si jj , de unde decurge concluzia.

Teorema lui Schwarz. Fie : R2 ! R, ( ), unde este o
2
vecinatate a lui ( ), pentru care
, si
exista n orice punct din

si astfel ca
Atunci exist
a
sa e continua n ( ).
n ( ) si
2
2
( ) =
( ).
Demonstratie. Putem presupune, f

ar
atii, c
a
( ) = (0 0).
Am v
azut n lema de mai sus c
a exist
a
lim
()!(00)
()
( )
2
=
(0 0).
()!(00)
lim
321
si c
a
Pe de alta parte, pentru 6= 0, avem

( )
1
= ( ( 0)
(0 0)).
!0
lim
Pentru orice 2 R, 0 exist

a 2 R, 0 astfel ca pentru orice
( ) 2 cu proprietatea c
a jj si jj , sa avem
( )
(0
0)

Trecnd la limit
a n aceasta inegalitate pentru tinznd c
atre 0, obtinem
2
1
( ( 0) (0 0)) (0 0) ,

pentru orice astfel ca jj .

2
Prin urmare exist
a
n (0 0) si
2
2
(0 0) =
(0 0).
Diferentiale de ordin superior. Teorema lui Taylor-cazul multidimensional

Dac
a este o functie cu domeniul din R si codomeniul din R, atunci
diferentiala lui ntr-un punct este o aplicatie liniara () din R n R
astfel ca pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 asa nct pentru
orice cu proprietatea ca kk , sa avem
j( + ) () ()()j kk .
Cu alte cuvinte, () este aplicatia liniar
a care aproximeaz
a cel mai
bine diferenta ( + ) (), pentru mic.
Orice alta aplicatie liniara constituie o aproximare mai putin buna.
Am vazut ca, daca exista, () este data de
()() =
()1 + +
() ,
1
unde = (1 ) 2 R .
322
Desi aproximarile cu aplicatii liniare sunt simple si suciente pentru multe

scopuri, uneori este necesar sa obtinem aproximari mai exacte.
Este natural sa ne ndreptam atentia asupra functiilor patratice, etc.
ntruct nu vom intra n amanuntele studiului aplicatiilor multiliniare,
vom folosi urm
atoarea:
Denitie. Pentru o functie : R ! R si 2 astfel nct

exist
a si sunt continue derivatele partiale de al doilea ordin ale lui pe o
vecinatate a lui , denim diferentiala de ordin doi a lui n , ca ind
aplicatia, 2 () : R R ! R, dat
a de
X
2
()( ) =
() ,
=1
2
pentru orice = (1 ), = (1 ) 2 R.
Similar, pentru o functie : R ! R si 2 astfel nct exista si

sunt continue derivatele partiale de al treilea ordin ale lui pe o vecinatate
a lui , denim diferentiala de ordin trei a lui n , ca ind aplicatia,
3 () : R R R ! R, data de
3
()( ) =
3
() ,

=1
pentru orice = (1 ), = (1 ) = (1 ) 2 R .
Analog se deneste diferentiala de orice ordin ntr-un punct.
Observatie. Vom folosi urm
atoarele notatii:
2 ()( ) = 2 ()()2
3 ()( ) = 3 ()()3
()( ) = ()() .
Avem pentru = 2 si pentru = ( ) :
323
2 ()()2 =
3 ()()3 =
2
2
2
2
()
+
2
()
+
() 2,
2
2
3
3
3
3
3
2
2
()
+
3
()
+
3
()
+
() 3 ,
3
2
2
3
1
()
+
()1 +
1

2
2 2
+ 2 2 () + + () .

()() =
Teorema urmatoare va folosita n studiul punctelor de extrem pentru

functii de mai multe variabile (vezi pagina 342-343).
Teorema lui Taylor-cazul multidimensional. Fie : R ! R
o functie astfel nct pentru orice punct de pe un segment de capete si
exist
a o vecin
atate a sa pe care exista si sunt continue derivatele partiale de
al lea ordin ale lui .
Atunci exista un punct pe segmentul de capete si , astfel ca
() = () +
+
1
1
()( ) + 2 ()( )2 +
1!
2!
1
1
(1) ()( )1 + ()( ) .
( 1)!
!
Demonstratie. Fie : [0 1] ! R, dat

a de
() = ( + ( )),
Atunci, conform Teoremei de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304),
0
() = ( + ( ))( ),
00
() = 2 ( + ( ))( )2 ,
324
()
() = ( + ( ))( ) .
Conform Teoremei lui Taylor cazul 1-dimensional (vezi pagina 284), exist
a
2 [0 1] astfel ca
(1) = (0) +
Alegem
1 0
1
1
(1)
(0) + +
(0) + ().
1!
( 1)!
!
= + ( ).
Exercitii
1. Sa se calculeze

( 0)
4
si

( ),
4 4
( ) =
daca : R2 ! R este data de
sin2 + sin2 ,
pentru orice ( ) 2 R2 .
2. Sa se calculeze (1 1) pentru : f( ) 2 R2 j 0g ! R, data
de
( ) = ln ,
3. Fie : R3 ! R, data de
( ) = 22 + 6 3 + 3,
Sa se calculeze derivata lui n origine dupa directiile (1 2 0) si (2 1 3).
( ) = f
=
6 0
,
0, = 0
S
a se arate c
a exist
a derivatele partiale de prim ordin n origine, dar c
a,
pentru 6= 0, derivata lui n origine dup
a directia ( ) nu exist
a.
S
a se arate c
a nu este marginit
a pe nici o vecin
atate a originii, deci nu
este continua n origine.
325
( ) = f
0,
= 0
,
1, n caz contrar
Sa se arate ca exista derivatele partiale de prim ordin n origine, dar ca,
pentru 6= 0, derivata lui n origine dup
a directia ( ) nu exist
a.
S
a se arate c
a nu este continu
a n origine, desi este m
arginita.
2
6. Fie : R ! R, data de
( ) = f
2
,
3 2
0,
3 2 =
6 0
,
3
2
= 0
S
a se arate c
a exist
a derivata lui n origine dup
a orice directie, dar
nu este continu
a n origine, desi exist
a o vecin
atate a originii pe care este
marginita.
( ) = f
p
2
, ( ) 6= (0 0)
0,
( ) = (0 0)
+ 2
S
a se arate c
a este continu
a si are derivate partiale, dar nu este diferentiabila n origine.
( ) = f
2 + 2 ,
2 Q
,
0,
n caz contrar
S
a se arate c
a este continu
a numai n origine, punct n care functia este
diferentiabila.
( ) = f
1
(2 + 2) sin 2 +
( ) 6= (0 0)
2,
,
0,
n caz contrar
326
Sa se arate ca este diferentiabila n origine, desi pe nici o vecinatate a

originii derivatele sale partiale nu sunt marginite (deci derivatele sale partiale
nu sunt continue n origine).
10. Fie : R ! R si 2 .
Daca este diferentiabila n , atunci sa se exprime derivata lui n
dupa directia vectorului unitar = (1 ).
Utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, s
a se arate c
a exist
a
o directie dup
a care derivata este maxim
a si c
a acest
a directie este unic
a,
daca cel putin una dintre derivatele partiale de prim ordin n este nenula.
Aceasta directie se numeste directia gradientul lui n .
Aratati ca exista un unic vector astfel nct
()() = ,
pentru orice vector de norma 1.
Acest vector, , se numeste gradientul lui n si se noteaz
a r sau
() si este dat de
(
()
()).
1
Daca : R ! R este diferentiabila n , iar 2 R, atunci

r ( ) = r (),
r ( + ) = r () + r ()
si
r () = (r ())() + ()(r ()).
11. Fie : = R ! R astfel ca

k()k = 1,
pentru orice 2 .
S
a se arate c
a
() ()() = 0,
pentru orice 2 si 2 R .
n particular, pentru = 1, vectorii () si r () sunt perpendiculari
pentru orice 2 .
327
12. Daca pentru : = R2 ! R si 2 , exista si este continua

pe , iar
exista n , este diferentiabila n ?
13. a) Fie : R2 ! R, dat

a de
( ) = f
(2 2 )
,
2 + 2
0,
Sa se arate ca, n origine, exista
b) Fie : R2 ! R, data de
2 ln(1 +
( ) = f
0,
( ) 6= (0 0)
,
n caz contrar
si
2
),
2
2
,
dar ca nu sunt egale.
6= 0
,
n caz contrar
2
2
si
S
a se arate c
a, n origine,
sunt egale, desi ele nu sunt continue.
14. Fie : R ! R o functie diferentiabila omogena de grad (i.e.

(1 ) = (1 ),
pentru orice (1 ) 2 R si orice 2 R).
Sa se arate ca
1
() + +
() = ()
1
pentru orice 2 R .
Aceasta relatie poart
a numele de relatia lui Euler.
Not
a istoric
a. Leonard Euler (1707-1783) care a studiat cu Johann
Bernoulli, a fost unul dintre marii matematicieni ai omenirii (orb pentru o
ndelungata perioada a vietii) cu o impresionanta opera matematica. Pentru
detalii privind biograa acestui titan al matematicii recomandam articolul
Leonard Euler (1707-1783), de Ion Chitescu, Analele Universitatii din Bucuresti, seria matematic
a, Anul LVI, 2007, Nr. 2, paginile 205-220.
15. Pentru : R3 ! R, dat
a de
( ) = p
1
,
2 + 2 + 2
328
pentru orice ( ) 2 R3 , sa se arate ca

2
2
2
+
+
= 0.

16. S
a se arate c
a o solutie a ecuatie

+ (2 2)
= 0,
este dat
a de
( ) = ( 2 + 2 2 ),
unde : R2 ! R este o functie diferentiabil

a.
17. Fie : = R ! R o functie pentru care exista toate derivatele

partiale de prim ordin, iar 1 dintre ele sunt marginite.
Sa se arate ca este continua pe .
18. Fie : R ! R o functie diferentiabila care are toate componentele
omogene.
S
a se arate c
a dac
a exist
a 2 R f0g astfel nct () = 0, atunci
() nu este injectiva.
19. Fie : R ! R data de
() =
X
=1
j j ,
pentru orice = (1 ) 2 R .
S
a se arate c
a n = (1 ) 2 R dac
a si numai
dac
a 6= 0, pentru orice 2 f1 2 g.
Sa se scrie, n acest caz, care este ().
329
TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI DIFEREN

TIAL
PE R
Notiune de functie de clas

a C1
Teorema de injectivitate local
a
Teorema de surjectivitate local
a
Teorema de inversiune local
a
Teorema functiilor implicite
n prima parte a acestei sectiuni vom ar

ata c
a pentru o functie diferentiabil
a ntr-un punct, caracterul local al acestei functii este determinat de
catre diferentiala functiei n punctul respectiv. Mai precis, daca diferentiala
functiei n punctul considerat este injectiva, atunci exista o vecinatate a
punctului pe care functia este injectiva; daca diferentiala functiei n punctul
este surjectiv
a, atunci exista o vecin
atate a lui si o vecin
atate a lui
() astfel ca : ! s
a e surjectiv
a. Drept consecinte obtinem unele
teoreme de inversiune si teorema functiilor implicite.
n aceasta sectiune vom lucra cu o functie : R ! R .
Denitie. Daca derivatele partiale de prim ordin ale functiei exista
si
sunt continue n 2 , spunem c

a este de clasa C 1 n .
Daca 0 si este de clasa C 1 n orice punct din 0 , atunci spunem
ca este de clasa C 1 pe 0.
Observatie. Daca este de clas
a C 1 pe multimea deschisa , atunci
este diferentiabil
a pe .
Vom arata n continuare c
a, n ipotezele de mai sus, diferentiala functiei
variaz
a n mod continuu.
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
inversiune local
330
Lem
a. Daca este de clas
a C 1 pe o vecin
atate a unui punct din ,
atunci pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel ca pentru orice
cu proprietatea c
a
k k ,
sa avem
k ()() ()()k kk ,
pentru orice 2 R .
Demonstratie. Din continuitatea derivatelor partiale deducem c
a pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel ca pentru orice cu
proprietatea ca
k k ,
sa avem
() () ,
pentru orice 2 f1 2 g si 2 f1 2 g, de unde concluzia.

Lem
a de aproximare. Daca
este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui
punct din , atunci pentru orice 2 R, 0 exist
a 2 R, 0 astfel
ca pentru orice 1 2 cu proprietatea ca
k1 k k2 k ,
s
a avem
k(1) (2 ) ()(1 2 )k k1 2 k .
Demonstratie. Conform lemei anterioare, pentru orice 2 R, 0 exista
2 R, 0 astfel ca, pentru orice cu proprietatea ca
k k ,
sa avem
k ()() ()()k kk ,
pentru orice 2 R .
Pentru 1 2 cu proprietatea ca
k1 k k2 k ,
daca (1) (2 ) ()(1 2 ) = 0, concluzia este evidenta.
331
n caz contrar, alegem 2 R astfel ca

kk = 1
si
k (1) (2 ) ()(1 2 )k = f(1 ) (2) ()(1 2 )g
(mai exact, alegem
=
(1) (2 ) ()(1 2 )
).
k (1) (2 ) ()(1 2 )k
Functia : [0 1] ! R, data, pentru orice 2 [0 1], de

() = f((1 2) + 2 ) ()(1 2 )g ,
este diferentiabila pe (0 1) si
0
() = f((1 2 ) + 2 )(1 2 )g ,
(0) = f(2 ) ()(1 2)g ,
(1) = f(1 ) ()(1 2)g .
Conform Teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), exist
a 2 (0 1) astfel
nct
0
(1) (0) = ().
Pentru = (1 2 ) + 2 , avem
f(1 ) (2) ()(1 2)g = f()(1 2 ) ()(1 2 )g .
Deoarece
k k ,
folosind inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (vezi pagina 86), avem
k(1) (2 ) ()(1 2 )k
k ()(1 2 ) ()(1 2 )k k(1 2 )k .
332

a
Vom arata n cele ce urmeaza ca daca o functie este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui punct si daca () este injectiva, atunci exista o vecinatate a
lui pe care este injectiva; n contextul de mai sus, spunem ca este local
injectiv
a.
a. Dac
a este de clas
a C 1 pe o vecin
atate a unui punct din si () este injectiv
a, atunci exista 2 R, 0
astfel nct j este injectiv
a, unde = f 2 R j k k g.
Demonstratie. Deoarece () este injectiva, conform Propozitiei de la
pagina 215, exista 2 R, 0 astfel nct
kk k ()()k ,
pentru orice 2 R ,
Lema de aproximare, pentru = 2 , ne asigur
a c
a exist
a 2 R, 0
astfel nct
k(1) (2 ) ()(1 2 )k
k1 2k ,
2
pentru orice 1 2 cu proprietatea ca

k1 k k2 k ,
si, drept urmare, obtinem
k()(1 2 )k k(1) (2 )k
de unde
k1 2 k k (1 ) (2 )k
k1 2k ,
2
k1 2k ,
2
i.e.
k1 2k k(1) (2 )k ,
2
pentru orice 1 2 2 , deci j este injectiva.
(*)
Observatie. Inegalitatea () se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de inversiune locala (vezi pagina 331).
333
Observatie. Prin urmare j : ! () este inversabila. Teorema de

mai jos, care se bazeaza pe Teorema de continuitate a inversei pentru functii
continue (vezi pagina 216), arata ca aceasta inversa este continua. Ea se
va dovedi util
a n cadrul demonstratiei Teoremei de inversiune local
a (vezi
pagina 331).
a (forma slab
a). Dac
a este de clas
a
C 1 pe o vecinatate a unui punct din si () este injectiva
,
atunci
exist
a
2 R, 0 astfel nct j : ! ( ) este inversabil

a si inversa sa este
continu
a, unde = f 2 R j k k g.
Observatie. Teorema de mai sus poarta numele de Teorema de inversare
locala (forma slaba) deoarece are dou
a slabiciuni, anume (j )1 : () !
nu are domeniul de denitie, n mod necesar, o vecinatate a lui () si, n
plus, desi ipoteza implica diferentiabilitatea lui , concluzia nu mentioneaza
nimic relativ la diferentiabilitatea inversei lui .
a
Rezultatul care urmeaza este complementar celui anterior. El arma ca
daca o functie este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui punct si () este
surjectiv
a, atunci exist
a , o vecin
atate a lui , si , o vecin
atate a lui (),
astfel ca : ! s
a e surjectiv
a. Cu alte cuvinte, orice punct din R
care este sucient de apropiat de () este imaginea, prin , a unui punct
apropiat de . Pentru a demonstra acest rezultat, vom arata pentru nceput
ca el este valabil pentru aplicatii liniare, iar apoi pentru functii care pot
aproximate cu aplicatii liniare.
Lem
a. Dac
a : R ! R este o aplicatie liniara si surjectiv
a, atunci
exist
a 2 R astfel ca pentru orice 2 R , exist
a 2 R cu proprietatea ca
kk kk
si
() = .
Demonstratie. Fie, pentru orice 2 f1 2 g,
= (0 0 1 0 0) 2 R ,
unde 1 este pe pozitia .
334
Exista 2 R astfel ca
( ) = .
Atunci, pentru orice = (1 ) 2 R , avem

() = ,
unde
= 1 1 + + .
Mai mult, conform inegalit
atii Cauchy-Buniakovschi-Schwarz (vezi pagina
86), avem
kk j1 j k1k + + j j k k kk ,
unde
=f
X
=1
j j2 g 2 .
Lem
a. Fie 2 R, 0 si : = f 2 R j kk g ! R
continu
a astfel ca (0) = 0. Fie : R ! R o aplicatie liniar
a si surjectiv
a
si 2 R ca n lema precedenta. Presupunem ca, pentru orice 1 2 2 R ,

cu k1 k si k2k , avem
k(1) (2 ) (1 2 )k
1
k1 2 k .
2
Atunci, pentru orice 2 R astfel ca

kk =
,
2
exist
a
() = .
Demonstratie. Pentru 2 R xat, avnd proprietatea c
a kk , vom
construi inductiv un sir ( ) de elemente din R care converge c
atre un
element 2 ce poseda proprietatea ceruta.
Pentru 2 R astfel ca
kk =
335
,
2
e
0 = 0 si 0 =
Conform proprietatilor lui descrise n cadrul lemei precedente, exista
1 2 R , astfel ca
0 = (1 0)
si
k1 0 k kk .
Atunci
1 2 ,
caci k1 k = k1 0 k kk
Fie
1 = 0 + (0 ) (1 ) = f(1 ) (0 ) (1 0 )g.
Avem
1
1
k1 0 k kk .
2
2
Din nou, lema de anterioara ne asigura ca exista 2 2 R , astfel ca
k1k
1 = (2 1)
si
k2 1 k k1 k .
Atunci
k2 1 k
de unde
k2k
1
k1k ,
2
3
3
k1 k ,
2
4
si, prin urmare,

2 2 .
Sa presupunem ca am ales 0 = 0 , 1, , 2 si = 0, 1 , , 2 R
astfel nct
k 1k k1 k 1 kk ,
2
1 = ( 1 )
336
si
= 1 + (1) ( ),
pentru orice 2 f1 2 g,
S
a observ
am c
a
k k = k1 + (1 ) ( )k = k(1 ) ( ) ( 1 )k
1
1
1
k 1k
k1 k kk
2
2
2
si ca
k k k 1k + k1 2 k + + k2 1 k + k1 0 k
kk (
1
21
1
22
+ +
1
+ 1) 2 kk .
2
Alegem +1 astfel ca
= (+1 )
si
k+1 k k k .
Ca mai sus, deducem ca
k+1 k 2 kk ,
deci
+1 2 .
Denind
avem
+1 = + ( ) (+1 ),
k+1 k = k(+1 ) ( ) (+1 )k
1
k+1 k
2
1
1
k k +1 kk .
2
2
n acest mod, bazndu-ne pe metoda inductiei matematice, am construit
un sir ( ) de elemente din si un sir ( ) de elemente din R avnd
urmatoarele propriet
ati:
0 = 0 si 0 = ;
(1)
337
k 1 k
21
kk ;
k k 2 kk ;
1
k k kk ;
2
= 1 + (1) ( ),
(2)
(3)
(4)
(5)
pentru orice 2 N.
Se constat
a usor, folosind (2), c
a sirul ( )2N este Cauchy, deci, conform
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 140), el converge catre un element 2 R
care, avnd n vedere (3), are proprietatea ca
kk 2 kk ,
ceea ce arata ca
2 .
Pe de alt
a parte, deoarece, n conformitate cu (4), avem
k k
1
kk ,
2
pentru orice 2 N, sirul ( )2N este convergent c

atre 0R .
De asemenea, adunnd egalit
atile de tip (5), pentru 2 f1 2 g, si
tinnd cont de ipoteza (0) = 0 si de (1), obtinem
= ( ),
pentru orice 2 N.
Deoarece este continua, folosind Teorema de la pagina 201, obtinem
() = lim ( ) = ,
!1

Teorema de mai jos se va folosi n decursul demonstratiei Teoremei de
inversiune local
a (vezi pagina 331), precum si a Teoremei multiplicatorilor
lui Lagrange (vezi pagina 348).
a. Daca este de clas
a C 1 pe o
vecinatate a unui punct si () este surjectiva, atunci exista 2 (0 1)
astfel nct pentru orice 2 R cu proprietatea c
a
k ()k ,
338
exista 2 R cu proprietatea c
a
k k si () =
Demonstratie. Fie generat de lema de mai sus pentru aplicatia liniara
surjectiva ().
Conform lemei de aproximare, exist
a 2 R, 0 astfel ca pentru orice
1 2 cu proprietatea c
a
k1 k k2 k ,
sa avem
1
k1 2 k .
2
k(1) (2 ) ()(1 2 )k
(*)
Vom construi o functie care satisface ipotezele lemei anterioare.

Fie : 0 = f 2 R j kk g ! R , dat
a de
() = ( + ) (),
pentru orice 2 0.
este continua si
(0) = 0.
Mai mult, pentru 1 2 cu proprietatea c
a k1 k si k2 k , alegnd
1 = 1 + si 2 = 2 + , avem
k1 k = k1 k ,
k2 k = k2 k ,
1 2 = 1 2
si
(1 ) (2 ) = (1 ) (2),
deci, conform cu (), avem
k(1) (2 ) ()(1 2)k
Pentru 2 R astfel ca
k ()k =
339
1
k1 2 k .
2
,
2
consideram = () si avem
kk .
n concordanta cu lema anterioara, exista 2 R, kk astfel nct
() = .
Daca consideram = + , avem
k k = kk
si
= () = ( + ) () = () (),
deci
() = + () = .
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul Teoremei de inversiune local
a
(vezi pagina 331).
Teorema aplicatiei deschise. Fie : = R ! R de clasa C 1

pe , cu proprietatea c
a () este surjectiva, pentru orice 2 .
Atunci () este deschis
a.
Mai mult, () este deschis

a, pentru orice = .
Demonstratie. Fie 2 . Atunci, conform teoremei de surjectivitate
local
a, exist
a 2 (0 1) astfel nct ( () ) (( )) (), deci
() este deschisa.
a
Vom combina cele doua rezultate anterioare, pentru cazul n care =
si () este injectiva si surjectiva (pentru a mai precisi sa mentionam
ca o aplicatie liniara : R ! R este injectiva daca si numai daca este
surjectiv
a). Mai mult, aceste propriet
ati au loc dac
a si numai dac
a matricea
asociat
a are determinantul nenul. n particular, () : R ! R este
injectiv
a dac
a si numai dac
a este surjectiv
a dac
a si numai dac
a det () 6= 0.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei functiilor
implicite (vezi pagina 338).
340

a. Fie o functie de clas
a C 1 pe o vecinatate a unui punct astfel nct () este bijectiv
a.
Atunci exist
a o vecinatate a lui , cu proprietatea c
a = ( ) este o
vecin
atate a lui (), : ! este bijectiv
a, iar = 1 : ! este
continua
.
Mai mult, este de clasa C 1 pe si daca 2 , iar = () 2 ,
atunci
() = ( 1 )(()) = ( ())1.
ca
Demonstratie. Deoarece () este injectiv

a, exist
a 2 R, 0 astfel
2 kk k ()k ,
pentru orice 2 R (vezi Propozitia de la pagina 215).

Conform Lemei de la pagina 321, exista o vecinatate 0 a lui pe care
este de clasa C 1 si astfel nct, pentru orice din aceasta vecinatate, avem
kk k()k ,
(*)
pentru orice 2 R .
ntr-adevar, alegnd n lema mentionata = , deducem existenta unui
0 astfel nct k ()() ()()k kk, pentru orice 2 R si
orice cu proprietatea c
a k k . Alegnd 0 = ( ), avem 2 kk
k()()k k ()() ()()k + k()()k kk + k()()k,
de unde kk k()()k, pentru orice 2 0 si orice 2 R .
n continuare, ne vom restrnge la o vecinatate (deschisa) a lui ,
0, pe care este injectiva si care este continuta n bila cu centrul n
si de raz
a din Teorema de surjectivitate local
Atunci, conform Teoremei aplicatiei deschise (vezi pagina 330), tinnd
cont c
a, din inegalitatea (), rezult
a c
a (), este injectiva (deci surjectiv
a),
pentru orice 2 , deducem ca = ( ) este o vecinatate (deschisa) a lui
().
Mai mult, avnd n vedere Teorema de inversiune local
a-forma slab
a (vezi
pagina 324), obtinem c
a
= 1 : () = !
este continua.
Pentru ar
ata ca este derivabil
a n = () 2 , unde 2 , e
1 = (1) 2 ,
341
unde 1 2 .
Cum este diferentiabila n , avem
(1 ) () ()(1 ) = (1 ) k1 k ,
unde
lim k(1)k = 0.
1 !
Daca = (())1 , atunci

1 = ()(1 ) = ((1 ) () (1 ) k1 k),
adica
(1 ) () (1 ) = k1 k ((1 )).
(**)
Deoarece () este injectiva rezulta, similar cu demonstratia de la Teorema de injectivitate locala (vezi pagina 323), c
a
k1 k = k (1 ) ()k
k1 k ,
2
(***)
pentru 1 sucient de apropiat de .

Mai mult, din (), deducem c
a
k ()k
1
kk ,
pentru orice 2 R .
Prin urmare, folosind (**) si (***), obtinem
k(1 ) () (1 )k k1 k
1
2
k(1 )k 2 k(1 )k k1 k .
Din cele de mai sus, folosind faptul ca este continua, deducem ca este
diferentiabila n = () si ca
() = = (())1 .
Ramne de aratat ca este de clasa C 1 pe .
Fie 2 R si 1 1 ca mai sus.
Atunci, cum
() () = (1 ) (1) = R ,
342
avem
()() (1 )() = () [ (1 ) ()] (1 )().
Cum este de clasa C 1 , pentru orice 2 R, 0 exist
a 2 R, 0
astfel ca pentru
k1 k ,
s
a avem
k (1 )() ()()k kk ,
pentru orice 2 R.
Mai mult, pentru orice 2 R ,
k(1)()k
si
1
kk
1
kk .
Prin urmare, pentru 1 sucient de aproape de ,

k()()k
k()() (1 )()k
pentru orice 2 R , de unde
pe .
kk ,
2
sunt continue n , adica este de clasa C 1
Exercitii
1. Fie : R2 ! R2 , dat
a de
( ) = ( + 2 + ),
Calculati .
S
a se arate c
a este injectiva dac
a si numai dac
a este surjectiv
a, iar
acest fapt are loc daca si numai daca 6= 2.
Sa se determine imaginea prin a multimii f( ) 2 R2 j 0 1 si
0 1g pentru = 1, = 2 si = 3.
2. Fie : R2 ! R2 , dat
a de
( ) = ( ) = ( ),
343
Sa se traseze curbele = , = (n reperul ), = si = (n
reperul ).
Este injectiv
a? Dar surjectiv
a?
S
a se arate c
a pentru 6= 0 exist
a o vecin
atate a lui ( ) pe care este
injectiv
a si astfel ca imaginea prin a acestei vecinat
ati s
a e o vecin
atate
a lui ( ).
Care este imaginea prin a multimii
f( ) 2 R2 j 1 2 si 0 2g?
Dar preimaginea prin a multimii
f( ) 2 R2 j 1 2 si 0 2g?
3. Fie : R2 ! R2 , data de
( ) = (2 2 2) = ( ),
S
a se traseze curbele = , = (n reperul ), = si = (n
reperul ).
S
a se arate ca orice ( ) 6= (0 0) este imaginea prin a doua puncte
( ), deci nu este injectiva.
Sa se arate ca este local injectiva n orice punct diferit de (0 0).
Care este imaginea prin a multimii
f( ) 2 R2 j 1 1 si 0 1g?
Dar preimaginea prin a multimii
f( ) 2 R2 j 1 2 si 0 2g?
4. Fie : R ! R, data de
() = f
+ 22 sin 1 , 6= 0
.
0,
=0
S
a se arate ca (0) este injectiv
a, dar c
a nu are invers
a n jurul lui
(0 0).
344
5. Fie : R ! R o functie de clasa C 1 inversabila. Este adevarat ca

() este bijectiva, pentru orice 2 R ?
6. Fie : R ! R diferentiabila pe o vecinatate a lui astfel nct
() are invers
a. Este adev
arat c
a are invers
a n jurul lui ?
7. Fie : R ! R diferentiabil
a n astfel nct are inversa diferentiabil
a
n (). Este adev
arat c
a () este injectiv
a?
8. Fie : R ! R diferentiabila pe o vecinatate a lui astfel nct

pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel ca pentru k k ,
avem k()() ()()k kk, pentru orice 2 R.
S
a se arate c
a are derivate partiale continue n .
9. Fie 0 : R ! R o aplicatie liniar
a si injectiv
a. S
a se arate c
a exist
a
2 R, 0 astfel nct orice aplicatie liniara : R ! R , cu proprietatea

ca k() 0 ()k kk, pentru orice 2 R, este injectiva.
10. Fie 0 : R ! R o aplicatie liniara si surjectiva. Sa se arate ca exista
2 R, 0 astfel nct orice aplicatie liniar
a : R ! R , cu proprietatea
ca k() 0 ()k kk, pentru orice 2 R , este surjectiv
a.
2
2
11. Fie : R ! R , data de
( ) = ( cos sin ),
Sa se arate ca, pentru orice 0 0, exista o vecinatate a lui (0 0) pe
care este injectiva, dar ca exista o innitate de puncte care au ca imagine,
prin , pe (0 0).
Teorema functiilor implicite
S
a consider
am o functie denit
a pe o submultime a lui R R cu
valori n R .
Identicnd pe R R cu R+ nu este necesar sa denim ce nseamna
ca este continua, diferentiabila sau de clasa C 1 ntr-un punct.
Sa presupunem ca punctul (0 0 ) 2 R R are proprietatea ca
(0 0 ) = 0R .
Problema functiilor implicite este de a rezolva ecuatia
( ) = 0R
345
pentru una dintre variabile, sa zicem 2 R, n termeni de cealalta variabila

2 R , i.e. sa gasim o functie , denita pe o submultime a lui R cu valori
n R , astfel ca
(0 ) = 0
si
(() ) = 0R ,
pentru orice din domeniul de denitie al lui .
n cazul n care ia valori n R , la fel de bine ne putem pune problema
de a rezolva ecuatia data pentru 2 R n termeni de 2 R.
Este natural s
a presupunem c
a este continu
a ntr-o vecin
atate a lui
(0 0 ) si s
a sper
am c
a este continu
a ntr-o vecin
atate a lui 0 .
Chiar daca este de clasa C 1 ntr-o vecinatate a lui (0 0), existenta si
unicitatea unei solutii continue pe o vecinatate a lui 0 nu este asigurata.
Spre exemplu, pentru = = 1 si pentru functia
( ) = 2 2 ,
avem doua solutii continue corespunzatoare punctului (0 0), anume
1 () =
si
2 () = ;
de asemenea avem solutii discontinue, ca de exemplu
3() = f
, 2 Q
.
, 2
Q
Functia
( ) = 2
are dou
a dou
a solutii continue corespunz
atoare punctului (0 0), dar nici una
dintre ele nu este denita pe o vecinatate a lui (0 0).
Functia
0,
=0
( ) = f
,
1
3
sin( ), 6= 0
este de clas
a C 1 ntr-o vecinatate a lui (0 0), dar nu are nici o solutie continu
a
denita pe o vecinatate a lui = 0.
346
Pentru toate aceste trei exemple, derivata partiala n raport cu variabila

se anuleaza n punctul considerat.
n cazul = = 1 conditia suplimentara care trebuie impusa pentru a
asigura existenta si unicitatea solutiei este ca aceast
a derivat
a partial
a n
raport cu variabila sa nu se anuleze n punctul considerat.
n cazul general, s
a observam c
a derivata (0 0) este o aplicatie
liniara din R R n R care induce o aplicatie liniara : R ! R , data

de
() = (0 0 )( 0R ),
pentru orice 2 R .
este derivata partial
a a lui n raport cu n punctul (0 0).
Conditia suplimentara care trebuie impusa pentru a asigura existenta si
unicitatea solutiei este ca sa e bijectiva.
Utiliznd o eventuala translatie, se poate presupune, fara pierderea generalit
atii, c
a (0 0 ) = (0 0).
Problema de mai sus poate interpretat
a si n termeni de coordonate
astfel:
daca = (1 ) si = (1 ), ecuatia
( ) = 0R ,
capata forma unui sistem de ecuatii cu + necunoscute, anume
1
si
1 ;
mai precis, avem
1 (1 ; 1 ) = 0
(1 ; 1 ) = 0,
unde = (1 ).
Se ntelege aici ca sistemul este vericat de (0 0 0 : 0 0) si ca dorim
s
a aam 1 n functie de 1 , cel putin pentru cazul n care urile sunt mici.
347
Se presupune ca derivatele partiale ale functiilor n raport cu toate cele

+ variabile sunt continue n vecinatatea lui zero si ca
(1 )
(0 0) 6= 0.
(1 )
Atunci vom arata ca exista functiile 1 continue n (1 ) =
(0 0) astfel ca daca vom nlocui n sistemul initial pe 1 cu 1(1 ),...,
pe cu (1 ), obtinem o identitate n 1 .
Teorema functiilor implicite. Fie = (1 ) o functie denita
pe o submultime a lui R R cu valori n R , de clasa C 1 pe o vecin
atate a
lui (0R 0R ).
Sa presupunem ca (0R 0R ) = 0R si ca aplicatia liniar
a : R ! R ,
data de
() = (0R 0R )( 0R ),
1 )
pentru orice 2 R , este bijectiva (i.e. (
(0R 0R ) 6= 0).
(1 )
Atunci exista
o functie , denita
pe o submultime a lui R cu valori n
R , de clas
a C 1 pe o vecin
atate a lui 0R , astfel ca
(0R ) = 0R
si
(() ) = 0R ,
pentru orice 2 .
Demonstratie. Fie functia data de
( ) = ( ( ) ),
denita pe o vecinatate a lui (0R 0R ) cu valori n R R .
de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0R 0R ) si
(0R 0R )( ) = ( (0R 0R )( ) ),
pentru orice 2 R si orice 2 R .
Deoarece este bijectiva,
(0R 0R ) : R R ! R R ,
este bijectiva.
348
n conformitate cu Teorema de inversiune locala (vezi pagina 331), exista

o vecinatate a lui (0R 0R ), asa nct = ( ) este o vecinatate a
lui (0R 0R ), : ! este bijectiva, iar inversa sa, : ! , este
continu
a.
Mai mult, este de clas
a C 1 pe , iar diferentiala sa, ntr-un punct din
, este inversa diferentialei lui n punctul corespunz
ator din .
Functia este data de
( ) = (1 ( ) ),
unde 1 este de clas
a C 1 pe , cu valori n R .
Fie o vecinatate a lui 0R astfel nct daca 2 , atunci (0R ) 2
si e : ! R , data de
() = 1(0R ),
pentru orice 2 .
Pentru ( ) 2 , avem
( ) = ( )( ) = (1 ( ) ) =
= ( (1 ( ) ) ).
n particular, pentru = 0R , obtinem
(0R ) = ( (() ) ),
pentru orice 2 .
Prin urmare
0R = (() ),
pentru orice 2 .
Cum
(0R 0R ) = ( (0R 0R ) 0R ) = (0R 0R ),
deducem c
a
(0R 0R ) = (0R 0R ),
i.e.
(1 (0R 0R ) 0R ) = (0R 0R ),
de unde
1 (0R 0R ) = 0R ,
349
ceea ce arata ca
(0R ) = 0R .
Deoarece 1 este de clasa C 1 pe , rezulta ca este de clasa C 1 pe .
Observatie. Este util sa avem o formula explicita pentru diferentiala lui

. n acest scop, s
a introducem derivatele partiale ale lui . Pentru ( ) 2
R R sucient de aproape de (0R 0R ), denim ( ) : R ! R ca
ind aplicatia liniar
a denita prin
( )() = ( )( 0R ),
pentru orice 2 R .
Similar ( ) : R ! R este aplicatia liniara denita prin
( )() = ( )(0R ),
pentru orice 2 R .
Sa observam ca
( )( ) = ( )() + ( )().
(*)
Corolar. n conditiile teoremei de mai sus, utiliznd o eventuala micsorare a lui , pentru orice 2 , () : R ! R este aplicatia liniara
denit
a prin
() = ( (() ))1 ( (() )).
Demonstratie. Fie : ! R R denita prin
() = (() ),
pentru orice 2 .
Atunci este 0R pe .
Mai mult, pentru orice 2 , avem
()() = (()() ),
pentru orice 2 R .
350
Atunci
0R = ( )(),
de unde, folosind (*), obtinem
0R = (() ) () + (() ),
pentru orice 2 .
Tinnd
cont de faptul ca (() ) este inversabila, se deduce concluzia.
Observatie. Din corolarul de mai sus deducem ca
(1 )
(1 ) 1
(1 )
() = (
) (() )
(() ),
(1 )
(1 )
(1 )
i.e.
(1 )
(1 )
(1 )
(() )
() =
(() ),
(1 )
(1 )
(1 )
de unde
1
( )
1
( )
1
deci
f
1
( )
1
()
1
)(
( )
()
1
1
( )
()
1
2
1
( )
()
1
+ +
+ +
1
()
1
( )
1
) = (
( )
()
1
1
( ) ()
2
( ) ()
1
=
( )
2
=
( )
( ) () + + ( ) () =
( )
1
Prin urmare, conform regulii lui Cramer, deducem ca
(1 )
( )
( 1 +1 )
() = 1 (
,
)
1
( )
(1 )
pentru orice 2 f1 2 g si orice 2 f1 2 g.

351
1
( )
( )
),
Exercitii
1. Fie : R R ! R, data de
( ) = 2 ,
pentru orice ( ) 2 R R.
Sa se arate ca este de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0 0), dar ca pentru nici
o vecinatate a lui (0 0) nu exista o functie continua astfel ca (() ) = 0.
2. Fie : R2 R2! R2 , dat
a de
((1 2) (1 2 )) = (21 2 1 + 2 1 2 + 32 1 ),
pentru orice ((1 2 ) (1 2 )) 2 R R.
S
a se determine punctele ((1 2 ) (1 2 )) 2 R R n jurul c
arora poate
rezolvat
a ecuatia ((1 2 ) (1 2)) = (0R2 0R2 ), and ca functie de .
Sa se calculeze diferentiala solutiei.
3. Sa se aplice teorema functiilor implicite pe urmatoarele contexte:
i) + = + , + = 1,
, , , =?.

ii) 22 + 22 + 2 8 + 8 = 0, =?.
iii) ( + ) sin ( + ) = 0 )
2
= 0.
4. Pentru
1 = cos 1 ,
2 = sin 1 cos 2 ,
3 = sin 1 sin 2 cos 3 ,
1 = sin 1 sin 2 sin 2 cos 1,
= sin 1 sin 2 sin 2 sin 1 ,
unde 2 [0 ], 1 , ..., 2 2 [0 ], 1 2 [0 2], sa se determine
(1 )
.
( 1 1)
352
PUNCTE DE EXTREM
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional

Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai
multe variabile
Extreme cu leg
aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
n continuare vom discuta problema stabilirii punctelor de extrem ale
unei functii cu domeniul din R si codomeniul din R, precum si metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru a determina punctele de extrem ale
unei functii care are variabilele supuse la diverse restrictii.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional
Prezentam un analog al teoremei lui Fermat pentru functii de mai multe
variabile.
Denitie. Fie : ! R, unde R si 2 .
Punctul se numeste punct de maxim local (relativ) al functiei daca
exist
a 0 astfel nct
() (),
pentru orice 2 ( ) \ .
Punctul se numeste punct de minim local (relativ) al functiei daca
exist
a 0 astfel nct
() (),
pentru orice 2 ( ) \ .
Punctele de maxim local si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional. Fie : R ! R
si 2 .
Daca este un punct de extrem local al lui , iar este diferentiabila n
, atunci
() = 0.
353
Demonstratie. Orice restrictie a lui , la o dreapta, care trece prin , are

un punct de extrem n .
Prin urmare, Teorema lui Fermat (vezi pagina 276) ne asigura ca derivata
n , dup
a orice directie, este nul
a.
n particular,
() =
() = =
() = 0,
1
2
de unde
() = 0.
Denitie. Fie : R ! R si 2 . Daca () = 0, atunci se

numeste punct critic al lui .
Observatie. Nu orice punct critic este punct de extrem, asa cu arat
a
2
urmatorul exemplu: : R ! R, dat
a de ( ) = , pentru orice ( ) 2
2
2
R , si = (0 0) 2 R . Un astfel de punct, care este critic, dar nu este de
extrem local, poarta numele de punct sa. n acest exemplu, restrictionata
la anumite drepte, ce trec prin origine, are un punct de minim relativ n
(0 0) 2 R2 si restrictionata la anumite drepte, ce trec prin origine, are un
punct de maxim relativ n (0 0) 2 R2 . Este posibil ca o functie restrictionat
a
la orice dreapt
a, care trece printr-un punct critic al functiei, s
a aiba puncte
de minim relativ. Prin urmare este util sa dispunem de un criteriu pentru a
stabili daca un punct critic este punct de extrem sau punct sa.
Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai
multe variabile
Prezentam acum o modalitate de a selecta dintre punctele critice pe acelea
care sunt puncte de extrem local.
Teorem
a (Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru
functii de mai multe variabile). Fie : = R ! R care are

derivate partiale de ordin doi continue si 2 un punct critic al s
au.
n aceste conditii:
a) dac
a
2 ()()2 0,
354
pentru orice 6= 0R , atunci este un punct de minim relativ al lui ;

b) daca
2 ()()2 0
pentru orice 6= 0R , atunci este un punct de maxim relativ al lui ;
c) dac
a exista 1 2 6= 0R astfel nct
2 ()(1 )2 0
si
2 ()(2)2 0,
atunci este un punct sa pentru .
Demonstratie. a) Folosind Corolarul de la pagina 214, exist
a 2 R,
0 astfel ca
2 ()()2
pentru orice 2 R, kk = 1.
Deoarece are derivate partiale de ordin doi continue, exista 2 R, 0
astfel nct, pentru orice 2 R cu k k , sa avem
2 ()()2
,
2
pentru orice 2 R, kk = 1.
Pentru 2 R , kk = 1, conform teoremei lui Taylor-cazul multidimensional (vezi pagina 314), pentru 2 [0 1], exista , pe segmentul de capete
si + , astfel ca
1
( + ) = () + ()() + 2 ()()2.
2
Prin urmare, pentru 2 R avnd proprietatea c
a kk = 1 si 2 [0 ),
avem
2
( + ) () = 2 ()()2 2 0,
2
4
deci este un punct de minim relativ al lui .
b) Se justica similar.
c) Fie 1 2 6= 0R astfel nct
k1 k = k2 k = 1,
2 ()(1 )2 0
355
si
2 ()(2 )2 0.
Atunci exista astfel nct
( + 1 ) ()
si
( + 2 ) (),
deci este punct sa al lui .
Observatie. Rezultatul precedent arata ca natura punctului critic este
determinat
a de forma patratic
a 2 ()()2.
n particular, este important de stabilit dac
a aceast
a functie ia valori de
semne contrare sau daca valorile ei au acelasi semn.
Cu notatia
2
() 2 ()
1 1
,
2
2
() ()
1
unde 2 f1 2 g, avem:
a) daca 1 , 2 , ..., 0, atunci este un punct de minim relativ al
lui ;
b) daca 1 0, 2 0, ..., (1) 0, atunci este un punct de
maxim relativ al lui ;
c) daca 1 , 2 , ..., 0 (sau 1 0, 2 0, ..., (1) 0)
si exist
a 2 f1 2 g astfel ca = 0, atunci nu se poate trage nicio
concluzie (a se vedea n acest sens exercitiul 4);
d) n celelate cazuri este un punct sa al lui .
Detalii privind observatia de mai sus se pot gasi n Constantin Meghea,
Irina Meghea, Tratat de Calcul Diferential si Calcul Integral pentru
nv
at
amntul Politehnic, Editura Tehnica, Bucuresti, 1997, pagina 451.
Vom demonstra aceasta armatie n cazul = 2.
Asadar avem de studiat forma patratica
= 2 + 2 + 2.
356
Daca
= 2 0,
atunci
6= 0
si avem
1
[( + )2 + ( 2 ) 2],
deci semnul lui este dat de semnul lui .

Pe de alt
a parte, dac
a
( ) =
= 2 0,
atunci:
i) pentru 6= 0, (1 0) = si ( ) = ( 2 );
ii) pentru = 0, 6= 0 sau = = 0 se arata similar ca aplicatia ia
att valori strict pozitive, ct si strict negative.
Prin urmare avem urm
atorul:
Corolar. Fie : = R2 ! R care are derivate partiale de ordin

doi continue, 2 un punct critic al s
au si
2
2
2
=
()
() (
())2 .

Atunci:
2
a) dac
a 0 si
() 0, este un punct de minim relativ al lui ;
2
b) daca 0 si () 0, este un punct de maxim relativ al lui ;
c) dac
a 0, este un punct sa al lui .
Observatie. Matricea
2
()
1 1
2
()
1
2
1
),
2
()

numita Hessiana functiei n punctul , este cea care permite selectarea

punctelor de extrem dintre punctele critice.
357
Not
a istoric
a. Otto Hesse s-a nascut in 1811 la Knigsberg, Prusia (azi
Kaliningrad, Rusia). Aici urmeaza gimnaziul si Universitatea unde studiaza
matematica si stiintele naturii, avndu-i ca profesori pe Jacobi si Bessel. Sub
ndrumarea lui Jacobi obtine titlul de doctor n matematic
a, n 1840. n 1845
este numit profesor la Universitatea din Knigsberg, n 1855 la Universitatea
din Halle, n 1856 la Universitatea Ruprecht-Karls din Heildelberg, iar n
1868 la Politehnica din Munchen. Printre studentii lui Hesse trebuie amintiti
Gustav Kirchho, Rudolph Lipschitz si Ernst Schrder. A fost membru al
Academiei de S
tiinte din Berlin (din partea c
areia a primit premiul Steiner),
al Academiei de S
tiinte din Gttingen, al Academiei Bavareze de S
tiinte si
al London Mathematical Society. A murit n 1874.
Extreme cu leg
aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Pn
a n prezent am discutat situatia n care punctele de extrem ale unei
functii cu valori reale se aa n interiorul domeniului de denitie R.
Nici una dintre consideratiile anterioare nu se aplica n cazul n care
punctele de extrem se aa pe frontiera domeniului de denitie al functiei.
Dac
a frontiera domeniului de denitie al functiei poate parametrizat
a
cu ajutorul unei functii , atunci problema se reduce la studiul extremelor
functiei . Daca este o suprafata continuta n domeniul de denitie
al functiei cu valori reale, suntem nevoiti, de multe ori, sa determinam
extremele functiei j . Spre pilda, pentru = R si () = kk, pentru
orice 2 R , problema de mai sus revine la a determina punctele de pe
, care sunt cele mai dep
artate sau apropiate de origine. Dac
a poate
parametrizata cu ajutorul unei functii , atunci problema, ca mai sus, se
reduce la studiul extremelor functiei .
De multe ori nsa, aceasta abordare nu este cea mai nimerita. Ca atare,
dorim s
a elabor
am o alt
a procedur
a pentru rezolvarea acestei probleme.
358
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange. Fie 1 : =

R R ! R, ( ) 1( ) ( ), = (1 ), = (1 ),
functii de clasa C 1 si (0 0) 2 f( ) 2 R R j 1 ( ) = = ( ) =
0g = un punct de extrem local pentru j (i.e. exista 2 V(0 0 ) , ,

astfel nct ( )(0 0 ) are semn constant pe \) avnd proprietatea
(1 )
ca (
(0 0) 6= 0.
1 )
Atunci exist
a numerele reale 1 , numite multiplicatori Lagrange,
astfel nct, cu notatia = + 1 1 + + , avem
(0 0 ) = =
(0 0 ) = 0,
1
(0 0 ) = =
(0 0 ) = 0
1
si
1(0 0 ) = = (0 0 ) = 0.
Demonstratie. Sistemul liniar
1
(0 0)1
1
2
(0 0 )2
1
+ +
f
1
2
(0 0 )1 + (0 0 )2 + +
(0 0 )
1
=
(0 0 )
1
(0 0 )
=
(0 0 )
1 )
are solutie unic
a, deoarece determinantul s
au este (
(0 0 ) 6= 0.
(1 )
Daca (1 ) este unica solutie a sistemului de mai sus, atunci
=1
(0 0 ) =
(0 0),
(*)
pentru orice 2 f1 2 g, i.e., cu notatia = + 11 + + , avem
(0 0 ) = =
(0 0 ) = 0.
1
(1)
n conformitate cu teorema functiilor implicite (vezi pagina ...), aplicat

a
functiei = (1 ) : R R ! R , care este de clasa C 1 , si
punctului (0 0 ), exista 2 V0 si o functie = (1 ) : ! R , de
clasa C 1 , astfel nct
(0 ) = 0 si ( ()) = 0R ,
359
i.e.
1 ( 1() ()) = 0
( 1() ()) = 0,
pentru orice 2 .
n particular, obtinem
1(0 0 ) = = (0 0 ) = 0.
(2)
Din cele mai de sus, prin derivare n raport cu variabila , deducem de

asemenea ca
(0 0) +
(0 0 ) (0 ) = 0.
(**)
=1
Deoarece, pentru orice 2 , avem ( ()) = 0R , deducem c

a pentru
un astfel de , avem
() 2 1(0R ) = .
Prin urmare, cum (0 0 ) 2 este un punct de extrem local pentru
j , tragem concluzia ca 0 este un punct de extrem local pentru functia
: ! R dat
a de
() = ( 1() ()),
pentru orice 2 .
Atunci, conform teoremei lui Fermat-cazul multidimensional (vezi pagina
...), avem
(0 ) = =
(0 ) = 0,
1
i.e.
(0 0) +
(0 0 ) (0 ) = 0,
=1
360
(***)
Prin urmare, avem
()
(0 0 ) =
(0 0) +
(0 0 ) =
=1
X
X
=
(0 0)
(0 0 ) (0 ) =
=1
=1
X
X
()
(0 0)
(0 )
(0 0 ) =
=1
=1
()
=
(0 0)
(0 )
(0 0) = 0.
=1
Asadar
(0 0 ) = =
(0 0 ) = 0.
1
(3)
Relatiile (1), (2) si (3), ncheie demonstratia.

Observatie. Modul practic de utilizare al teoremei de mai sus este urm
atorul: ind date functiile 1 , se consider
a functia = + 1 1 +
+ si se rezolva sistemul 1 = = =
= =
=
1
1 = = = 0 care are 2 + ecuatii si 2 + necunoscute, anume
1 1 1 ; astfel se determina punctele (1 1 )
care sunt posibile puncte de extrem pentru functia ale carei variabile sunt
supuse la "leg
aturile" 1 .
Observatie. Metoda lui Lagrange prezentat
a mai sus furnizeaz
a o conditie
necesara pentru ca punctul considerat s
a e punct de extrem. Punctele astfel obtinute pot maxime relative, minime relative sau s
a nu e extreme
relative. n aplicatii, stabilirea naturii acestor puncte se poate baza pe considerente geometrice sau zice; n alte cazuri acest studiu poate conduce la
analize foarte subtile.
Observatie. Mai multe amanunte privind aceast
a metode se pot aa consultnd articolul "Metoda multiplicatorilor lui Lagrange", Gazeta Matematica, Seria pentru Informare Stiintic
a si Perfectionare Metodica, Nr.4, 2004,
p.319-339, de Radu Miculescu.
361
Exercitii
1. (Generalizare a teoremei lui Rolle). Fie : f 2 R j kk 1g ! R
o functie continu
a, diferentiabil
a n orice punct interior al domeniului de
denitie si astfel ca () = 0, pentru orice 2 R , cu kk = 1.
Sa se arate ca exista un punct interior al domeniului de denitie, e el ,
astfel ca () = 0.
2. Fie R , 2 N, 2, o multime deschis
a si : ! R o functie
0
continu
a, derivabil
a n punctul 0 2 , astfel nct (0 ) 6= 0. S
a se arate
ca pentru orice vecin
atate , a lui 0 , exist
a 2 , 6= 0 astfel nct
() = (0).
3. Pentru functia : R2 ! R, data de
( ) = 2 + 4 + 2 ,
pentru orice ( ) 2 R2 , sa se arate ca originea este un punct sa.
( ) = 4 + 4 ,
pentru orice ( ) 2 R2 , sa se arate ca originea este un punct minim relativ
si ca (0 0) = 0.
S
a se arate c
a originea este un punct maxim relativ si c
a (0 0) = 0,
pentru .
Pentru functia : R2 ! R, data de
( ) = 4 4,
pentru orice ( ) 2 R2, sa se arate ca originea este un punct sa si ca
(0 0) = 0.
5. Pentru functia : = f( ) 2 R2 j 0 0g ! R, data de
( ) =
1 1
+ + ,

pentru orice ( ) 2 , s
a se determine punctele critice si s
a se stabileasc
a
natura lor (de minim, de maxim, sa).
6. Fie (1 1) ( ) 2 R2.
S
a se determine o aplicatie liniar
a
() = + , 2 R,
362
astfel nct
X
[ ( ) ]2
=1
sa e minima.
se numeste liniarizarea optima a celor puncte date, n sensul celor
mai mici p
atrate.
7. S
a se arate c
a o functie : = R ! R, unde este m
arginit
a,
P
2

care este armonica (i.e.
() = 0, pentru orice 2 ) nu are puncte

=1
de extrem relativ din interiorul lui .

( ) = ( 2)( 22 ),
pentru orice ( ) 2 R2, sa se arate ca originea nu este un punct de extrem

relativ, dar ca are ca punct de minim pe (0 0) de-a lungul oricarei drepte
= = , 2 R care trece prin (0 0).
Acest exemplu arata ca nu putem spera sa rezolv
am problema determinarii
punctelor de extrem ale unei functii de doua variabile prin reducerea la cazul
1-dimensional.
9. Sa se determine punctele de extrem pentru functiile:
i) : R3 ! R, dat
a de
( ) = 2 + 2 + 2 + 2,
pentru orice ( ) 2 R3 ;
ii) : f( ) 2 R3 j 0g ! R, dat
a de
( ) = +
2
2 2
+
+ ,
4
pentru orice ( ) 2 R3 ;
10. Sa se arate ca functia : R2 ! R, data de
2
( ) = 2 2 + 2 ,
pentru orice ( ) 2 R2 , nu admite puncte de extrem global.

11. S
a se determine extremele globale ale functiei : f( ) 2 R2 j
2
2
+ 1g ! R, dat
a de
( ) = 2 + 2.
363
INTEGRABILITATE
INTEGRALA RIEMANN-STIELTJES
Notiunea de functie integrabil

a Riemann-Stieltjes n raport cu
alt
a functie
Propriet
atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stieltjes
Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala
Riemann-Stieltjes
Clase de perechi de functii ( ) pentru care este integrabil
a
Riemann-Stieltjes n raport cu
Problema permut
arii limitei cu integrala
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Originile integralei pot urmarite departe n trecut. Ele sunt legate de probleme geometrice ca denirea si determinarea lungimii unei curbe, a ariei unei
guri plane sau a unei suprafete n spatiu, a volumului unui corp solid sau de problema determin
arii centrului de greutate al unei guri plane sau al unui corp solid.
Cercetari de acest fel urca pna n antichitatea greaca (Eudox din scoala lui Platon,
secolul al IV-lea . C. si Arhimede, din scoala din Alexandria, secolul al III-lea .
C.) si sunt cunoscute acum sub numele de metoda exhaustiei, adoptat n secolul
al XVII-lea.
La o notiune foarte importanta se ajunge de obicei din mai multe directii, dup
a
cum si impactul ei se manifesta n mai multe domenii. Asa s-a ntmplat si cu
integrala. Daca itinerarul ei geometric ncepe nca n Antichitate, originea cinematic
a se cristalizeaz
a abia n secolul al XIV-lea, n leg
atura cu studiul miscarilor
neuniforme.
Newton impune primatul functiei primitive si leg
atura dintre primitiv
a si arie,
pe baza unui algoritm deosebit de simplu.
Contrar lui Newton, G.W. Leibniz are ca punct de plecare, n problema ariilor,
operatia de limit
a a unei sume.
Abia fratii Bernoulli introduc, pe la 1690, termenul de integrala, pe care-l
adopta si Leibniz si care corespunde la ceea ce numim azi primitiv
a.
364
Notatia () pe care o folosim azi pentru integrala denita a fost introdusa
n 1816 de c
atre Fourier.
Pna la Cauchy, problema existentei integralei sau primitivei nu era distincta de
problema evaluarii lor. ...(Cauchy) obtine prima demonstratie a existentei primitivei pentru orice functie continu
a.
n 1845 un nou pas important n claricarea ideii de integrala este realizat de
Bernhard Riemann ... . Riemann este primul care ncearc
a s
a denesc
a integrala
pentru o functie nesupusa a priori nici unei restrictii.
Solomon Marcus, S
1987, paginile 264-265, 267-268 si 269-270.
If we have waited this long before dening integration, it is because we have
not needed a careful denition. For more than a hundred years, it was enough to
dene integration as the inverse process to dierentiation. As we saw in the last
section, this is no longer sucient when we start using Fourier series. We need a
broader and clearer denition. Fouriers solution, to dene the denite integral in
terms of area, raises the question: what do we mean by "area"? As the nineteenth
century progressed, it became increasingly evident that the right way to dene
area was in terms of integration. If we are to avoid circular reasoning, then we
must look elsewhere for our denition.
It was Cauchy who rst proposed the modern solution to this problem. He
dened the integral as the limit of approximating sums. He was rst to unlink
the denitions of the integral and derivative. We have seen that Archimedes calculated areas by using approximating sums. Leibniz and his successors used these
sums to approximate integrals they could not evaluate precisely. But these were
approximation techniques, not denitions.
Part of the reason that no one used this denition before Cauchy is that it is
ungainly. Following Cauchy, we shall assume that we are working with a continuous
function on a closed and bounded interval [ ]. We choose a positive integer
and an arbitrary partition of [ ] into subintervals: = 0 1 2
= . These subintervals do not have to be of equal length. We form a sum
that approximates the value of the denite integral of from to :
()
(1 )( 1 ). ... Cauchy now denes the value of the denite integral
=1
to be the limit of all such sums as the lengths of the subintervals approach zero.
It is signicant that he does not merely take the limit as approaches innity.
365
... increasing only the number of subintervals is not enough to give us convergence
to the desired value.
A more useful denition of integration was given by Bernhard Riemann in
"ber die Darstellbarkeit einer Function durch eine trigonometrische Reihe". ...
this was written after the summer of 1852 when Riemann had discussed questions
of Fourier series with Dirichlet. Its purpose was nothing less than to nd necessary
and sucient conditions for a function to have a representation as a trigonometric
series. Riemann never published it, probably because it raises many new questions
that he was hoping to answer. It appeared in 1867, after his death. ... Cauchys
denition was adequate for proving that any bounded continuous function is integrable. It was also sucient for a demonstration that any bounded piecewise
continuous function is integrable. Riemann wished to consider even more general
functions, functions with innitely many discontinuities within any nite interval.
His denition is very similar to Cauchys. Like Cauchy, he uses approximating
sums:
=1
(1)( 1 ). Unlike Cauchy who evaluated the function at the
left-hand endpoint of each interval, Riemann allows approximating sums in which

1 can be any point in the interval [1 ]. Because of this extra freedom, it
appears more dicult to guarantee convergence of these series. In fact, Riemanns
denition is equivalent to Cauchys. Cauchy wanted to be able to prove that any
continuous function is integrable. Riemann was interested in seeing how discontinuous a function could be and still remain integrable. ... What Riemann gains in
allowing 1 to take on any value in [1 ] is greater exibility. In particular,
it enables him to establish necessary and sucient conditions for the existence of
the integral.
Association of America, 1994, paginile 237-238 si 250-251.
Notiunea de functie integrabil

alt
a functie
Not
a istoric
a. Bernhard Riemann (1826-1866) a fost unul dintre matematicienii de frunte ai secolului al XIX-lea. n scurta sa carier
a, el a introdus idei de o importanta fundamentala n analiza complexa, analiza reala, geometria diferentiala, teoria numerelor si alte domenii ale matematicii.
Cercetarile sale de geometrie diferentiala au constituit baza matematica pentru teoria general
a a relativit
atii.
Numele lui Riemann este legat de (probabil) cea mai important
a conjenctura nedemonstrata nca, a matematicii zilelor noastre, si anume ipoteza lui
366
Riemann, care este de o importanta fundamentala pentru studiul distributiei

numerelor prime.
Riemann s-a nascut n 1826 n tinutul Hanovrei, mai trziu parte din
Germania. nca de la o vrsta fraged
a el si manifesta interesul pentru istorie
si matematic
a, ind ncurajat de c
atre familia sa n acest sens. La vrsta de
14 ani intr
a la gimnaziul din Hanovra, iar doi ani mai trziu este transferat la
gimnaziul din Lneburg, unde i este descoperit remarcabilul talent matematic. Schmalfuss, directorul gimnaziului, i da lui Riemann o carte de teoria
numerelor scris
a de Legendre. S
ase zile mai trziu, Riemann i napoiaz
a
cartea de 859 pagini spunnd: Este o carte minunata! Am terminat-o. S
i o
terminase. n 1846, Riemann se nscrie la Universitatea Gttingen. Conform
dorintelor tatalui sau, ncepe facultatea de teologie, dar se transfera curnd
la facultatea de losoe pentru a studia stiintele si matematica.
Cu toate ca Gauss se aa si el la Universitatea din Gttingen n aceasta
perioad
a, probabil c
a nu a avut nici un contact personal cu Riemann. Abilitatea lui Riemann i-a atras ns
a atentia altui matematician de la Gttingen,
Moritz Stern. Dupa un an, Riemann se transfera la Universitatea din Berlin,
unde poate benecia de ndrumarile lui Jacobi, Steiner, Dirichlet si Eisenstein. Dirichlet a fost cel care l-a inuentat cel mai mult pe Riemann si care
avea s
a devin
a colaboratorul s
au. n 1850, Riemann se ntoarce la Gttingen,
unde si va petrece tot restul carierei.
Dizertatia lui Riemann, alcatuita sub supravegherea lui Gauss, n 1851,
are ca subiect fundamentarea analizei complexe.
Urmatorul pas n cariera academica a lui Riemann este calicarea ca
Privatdozent (lector). Pentru aceasta, el trebuia s
a prezinte un Habilitationsschrift (eseu) si un Habilitationsvortrag (prelegere). Ambele s-au dovedit a
opere matematice nsemnate. Pentru Habilitationsschrift, Riemann a ales
ca subiect seriile Fourier, prezentnd eseul complet n anul 1853. Cu toate
ca seriile trigonometrice fusesera ndelung folosite n astronomie, problema
g
asirii solutiilor ecuatiei undelor, care pot reprezentate prin astfel de serii,
a constituit subiectul unor largi dezbateri n secolul al XVIII-lea. Problema
de baz
a era lipsa unei fundament
ari a Analizei Matematice. Fourier f
acuse
n mod extensiv uz de seriile trigonometrice n rezolvarea ecuatiei caldurii,
dar a facut foarte putine pentru a rezolva aspectele fundamentale. Eseul lui
Riemann a constituit un considerabil progres n aceasta problema, n primul
rnd prin aceea c
a a dat primul criteriu de integrabilitate a unei functii, si
prin obtinerea unei conditii necesare pentru ca o functie integrabila Riemann
sa poata reprezentata printr-o serie Fourier.
367
Pentru Habiltationsvortrag-ul sau, Riemann a propus trei teme, si, contrar asteptarilor sale, Gauss a ales-o pe cea de geometrie. Prelegerea lui
Riemann Despre falsele ipoteze aate la baza geometriei a fost sustinut
a pe 10 iunie 1854. Aceast
a opera extraordinar
a introduce (ceea ce acum
se numeste) suprafata Riemann n-dimensional
a si tensorul s
au de curbur
a.
Rezultatele sale sunt folosite, saizeci de ani mai trziu, n teoria general
aa
relativitatii a lui Einstein. Probabil ca singura persoana din audienta care
aprecia adncimea operei lui Riemann era Gauss, care facuse munca de pionierat n geometria diferential
a. Un raport al prelegerii lui Riemann nu a
fost publicat dect n anul 1868, dup
a moartea sa.
Cu toate c
a Privatdozent-ul putea colecta taxe de la studenti, postul nu
era prevazut cu salariu. Cu ajutorul lui Dirichlet, Riemann obtine un modest post renumerat. El nu devine profesor asistent dect n anul 1857, an n
care si publica cercetarile sale legate de functiile abeliene. Functiile abeliene
fuseser
a studiate de c
atre Abel si Jacobi; ele sunt o generalizare a functiilor
eliptice. Riemann dezvolt
a o teorie geometric
a care rezolv
a mai multe probleme remarcabile din acest domeniu. Opera sa l recomanda pe Riemann
ca pe un mare matematician, dar nu fara a-i controversat acest titlu. El
foloseste n mod extensiv, fara demonstratie, un principiu variational, numit
principiul lui Dirichlet. Weierstrass avea ndoielile sale n leg
atur
a cu acest
principiu, care, dupa moartea lui Riemann, cade n dizgratie. Aceast
a stare
de fapt a avut nsa consecinte fructuoase. Mai multi matematicieni au gasit
cu succes demonstratii ale rezultatelor lui Riemann fara a folosi principiul
lui Dirichlet, iar principiului n sine i-a fost data o demonstratie riguroasa,
n anul 1899, de c
atre Hilbert.
n 1859, Dirichlet, care era succesor la catedra lui Gauss din 1855, moare
n urma unei boli grave. Riemann este numit n locul s
au. n acelasi an,
el este ales membru corespondent al Academiei de S
tiinte din Berlin. Ca
nou membru, lui Riemann i se cere sa trimita Academiei un raport al activit
atii sale recente. Raportul trimis de Riemann, numit Despre num
arul
numerelor prime mai mici dect un num
ar dat, este de o importanta fundamental
a n teoria numerelor. Riemann arat
a c
a diverse rezultate legate de
distributia numerelor prime sunt strns legate de proprietatile analitice ale
functiei zeta. Unele dintre rezultatele sale au fost stabilite n mod riguros de
catre Hadamard si Valle-Poussin n 1896, nsa celebra sa conjectura a ramas
nedemonstrat
a pn
a n prezent.
Not
a istoric
a. Thomas Jan Stieltjes s-a n
ascut n 1856 n Olanda. Tat
al
368
sau era un vestit inginer de constructii civile (printre altele, el este cel care a
construit portul din Rotterdam), doctor al Universitatii din Leiden. Stieltjes
si-a nceput studiile la Politehnica Delft n 1873. Aici si petrece mult timp n
bibliotec
a citind operele lui Gauss si Jacobi, fapt care-l determin
a s
a neglijeze
cursurile si ca atare sa nu poat
a promova examenele. n 1877 devine asistent
la observatorul astronomic de la Leiden. n urma unei corespondente cu
Hermite, ncepe sa-si dedice tot mai mult timp cercetarii matematice. n 1885
este ales membru al Academiei Regale de S
tiinte din Amsterdam, iar n 1866
primeste titlul de doctor n matematici. n acelasi an este numit profesor la
Universitatea din Toulouse. Este foarte cunoscut n special datorit
a lucr
arilor
sale privind fractiile continue. A murit n 1895.
Fie : [ ] ! R m
arginite (aceast
a ipoteza se va mentine, f
ar
a a mai
mentionata explicit, n toata aceasta sectiune).
O partitie (sau o diviziune) a lui [ ] este o familie nita de intervale
nchise, care au n comun cel mult un punct si a caror reuniune este [ ].
De obicei, o partitie a lui [ ] este descris
a prin specicarea unei
multimi nite de numere reale (0 1 ) astfel ca
= 0 1 1 = ,
iar intervale sunt [0 1], , [ 1 ].
Punctele 0 1 se numesc punctele diviziunii.
De multe ori termenul de partitie desemneaza att familia de intervale,
ct si punctele partitiei, deci putem scrie
= (0 1 ).
Pentru dou
a partitii si ale lui [ ], spunem c
a este o ranare a lui
daca orice interval al lui este continut ntr-un interval al lui , adic
a,
echivalent, orice punct al lui este un punct al lui .
Scriem, n acest caz,
.
Denitie. Fie : [ ] ! R. O suma Riemann-Stieltjes a lui n
raport cu , corespunz
atoare partitiei = (0 1 ) a lui [ ], are
forma
X
( ; ) =
( )(( ) (1 )),
=1
369
unde 2 [1 ], pentru orice 2 f1 2 g.

Observatie. n cazul n care () = , pentru orice 2 [ ], obtinem
P
suma
( )( 1 ) care poart
a numele de sum
a Riemann si care poate
=1
interpretata ca suma ariilor dreptunghiurilor cu baza [1 ] si na

ltimea
( ). Prin urmare, pentru partitii foarte ne ale lui [ ] este de asteptat ca
suma Riemann sa genereze o aproximare a ariei de sub gracul lui . Daca
() reprezinta masa intervalului [ ], atunci ( ) (1) reprezinta
masa intervalului [1 ]. Asadar, considernd arbitrar
a, putem considera alte tipuri de magnitudini (altele dect lungimea) ale unui interval.
Observatie. Sa remarcam ca suma ( ; ) =
( )(( )(1))
=1
depinde de alegerea punctelor intermediare . Ar poate potrivit s

a introducem o notatie care sa puna n evidenta acest fapt. Nu vom proceda astfel deoarece daca consideram partitia = (0 1 1 2 ) si suma
(; ), unde punctele intermediare sunt, alternativ, capetele din dreapta
si din stnga ale intervalelor, avem (; ) = ( ; ), deci putem presupune totdeauna ca partitia considerat
a are un num
ar par de intervale, iar
punctele intermediare sunt alternativ, capetele din dreapta si stnga ale intervalelor.
Denitie. Fie : [ ] ! R. Spunem c
a este integrabil
a RiemannStieltjes n raport cu dac
a exista un num
ar real cu proprietatea ca pentru
orice 2 R 0 exista o partitie a lui [ ] astfel ca pentru orice partitie
, care este o ranare a lui , si orice suma Riemann-Stieltjes ( ; )
corespunzatoare lui sa avem
j( ; ) j .
n acest caz, este unic determinat, se numeste integrala RiemannStieltjes a lui n raport cu si vom nota
=
()().
n cazul special n care () = , pentru orice 2 [ ], spunem ca

R
R
este integrabila Riemann si scriem () sau .
370
Observatie. Pentru o mai bun

a ntelegere a denitiei de mai sus, ct si
pentru leg
atura ei cu notiunea clasica de integrabilitate Riemann, este necesara rezolvarea exercitiilor 1,2 si 3 din aceasta sectiune.
Exemple
1. Pentru : [ ] ! R, unde
() = f
0
=
,
1 2 ( ]
este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu dac
a si numai dac
a este
continu
a n , caz n care valoarea integralei este ().
2. Functia : [0 1] ! R, data de
() = f
0 2 Q
,
1 2
Q
nu este integrabila Riemann.

Pentru studiul fenomenelor mecanice care sunt modelate de integrala
Riemann-Stieltjes se poate consulta Analiz
a Matematic
a, Vol. II, Editia
a V-a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un
colectiv al catedrei de analiza matematica a Universitatii Bucuresti compus
din Miron Nicolescu, Nicolae Dinculeanu si Solomon Marcus, paginile 23-33.
Urm
atorul rezultat, analog criterului lui Cauchy pentru siruri, se va folosi
n cadrul demonstratiei Teoremei de permutare a limitei cu integrala (vezi
pagina 366) si a Teoremei de integrabilitate Riemann-Stietjes a functilor continue (vezi pagina 364).
Criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes.
Date ind functiile : [ ] ! R, este integrabila Riemann-Stieltjes n
raport cu daca si numai daca pentru orice 2 R 0 exista , o partitie
a lui [ ], astfel ca pentru orice partitii si care sunt ran
ari ale lui
si orice sume Riemann-Stieltjes ( ; ) si (; ) corespunzatoare lui
, respectiv , avem
j( ; ) (; )j .
371
Propriet
atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stieltjes
Urm
atorul rezultat exprim
a propriet
atile de liniaritate ale integralei RiemannStieltjes.
Teorem
a. a) Fie 1 2 : [ ] ! R, 1, 2 integrabile RiemannStieltjes n raport cu si 2 R.
Atunci 1 + 2 este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu si
Z
(1 + 2 ) = 1 +
2 .
b) Fie 1 2 : [ ] ! R, integrabil
1 si 2 si 2 R.
Atunci este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu 1 + 2 si
Z
Z
Z
(1 + 2 ) = 1 + 2 .
Urmatorul rezultat, care exprima aditivitatea de domeniu a integralei

Riemann-Stieltjes, se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de derivare
pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 388).
Teorema de aditivitate de domeniu pentru integrala RiemannStieltjes.
a) Fie : [ ] ! R si 2 ( ) astfel ca j[] s
a e integrabil
a
Riemann-Stieltjes n raport cu j[] si j[] sa e integrabil
a RiemannStieltjes n raport cu j[] .
Atunci este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu si
Z
b) Fie : [ ] ! R si 2 ( ) astfel ca sa e integrabila RiemannStieltjes n raport cu .

372
Atunci j[] este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu j[], j[]

este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu j[] si
Z

arti pentru integrala Riemann-Stieltjes
Teorema care urmeaza surprinde un fenomen caracteristic integrabilitatii
Riemann-Stieltjes, fenomen care nu apare la integrala Riemann. Ea se va
folosi pentru deducerea Corolarului de la pagina 366, Teoremei de integrare
prin p
arti pentru integrala Riemann (vezi pagina 390) si a celei de a doua
teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 390).
arti pentru integrala Riemann-Stieltjes.
Fie : [ ] ! R. Atunci este integrabila Riemann-Stieltjes n raport
cu daca si numai daca este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu ,
caz n care avem
Z
= ()() ()().
Demonstratie. Sa presupunem ca este integrabila Riemann-Stieltjes n

raport cu .
a o partitie a lui [ ], astfel ca
pentru orice partitie , care este o ranare a lui si orice sum
a RiemannStieltjes (; ) corespunzatoare lui , avem
(; ) .
(*)
Fie acum o ranare a lui si sa consideram suma Riemann-Stieltjes

( ; ) data de
( ; ) =
X
( )( ( ) (1 )),
=1
373
unde = (0 1 ) si 2 [1 ], pentru orice 2 f1 2 g.

Fie = (0 1 2 2 ) partitia lui [ ] descrisa astfel:
2 =
si
21 = ,
S
a observ
am c
a este o ranare a lui .
Adunnd si sc
aznd termenii (2 )(2 ), 2 f0 1 2 g, obtinem
2
X
( ; ) = ()() ()()
( )(( ) (1 )),
=1
unde punctele intermediare sunt din multimea f0 1 g, adica

( ; ) = ()() ()() (; ).
Prin urmare, din (*), avem
( ; ) f()() ()() g ,
pentru orice partitie , care este o ranare a lui ., ceea ce arata ca este
integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu si
Z
= ()() ()().
Clase de perechi de functii ( ) pentru care este integrabil

a
Riemann-Stieltjes n raport cu
Rezultatul urmator, care se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Riesz (vezi pagina 374), a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), Teoremei de schimbare de variabila (vezi
pagina 391), precum si a Teoremei de inversare a ordinii de integrare pentru
374
integrala Riemann (vezi pagina 401), ne furnizeaza o clasa de perechi de

functii si pentru care este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu .
Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue. Fie : [ ] ! R. Daca este continua si este monotona,
atunci este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu .
Demonstratie. Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca este
cresc
atoare.
Deoarece, conform Teoremei continuit
atii uniforme (vezi pagina 226),
este uniform continua, deducem ca pentru orice 2 R, 0 exista 2 R,
0 astfel ca pentru orice 2 [ ], cu proprietatea ca
j j ,
s
a avem
j() ()j .
Fie = (0 1 ) o partitie a lui [ ], astfel ca
sup
2f12g
( 1 ) ,
iar = (0 1 ) o ranare a sa.

Atunci
X
(; ) =
( )(( ) (1 ))
=1
si
( ; ) =
X
( )(( ) (1))
=1
unde -urile se pot repeta si nu apartin neap

arat intervalului [1 ].
Oricum, punctele si apartin unui aceluiasi interval [1 ], deci,
conform cu alegerea lui , avem
j( ) ( )j .
Drept urmare avem

j( ; ) (; )j = (( ) ( ))(( ) (1))
=1
375
X
=1
j ( ) ( )j j( ) (1 )j
= (() ()).
X
=1
j( ) (1)j =
Atunci, pentru si ranari ale lui , avem

j( ; ) (; )j
j( ; ) ( ; )j + j( ; ) (; )j
2(() ()),
ceea ce, n conformitate cu criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea RiemannStieltjes (vezi pagina 361), implica faptul ca este integrabila RiemannStieltjes n raport cu .
Avnd n vedere Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala RiemannStieltjes (vezi pagina 363), obtinem:
Corolar. Fie : [ ] ! R. Daca este monoton
a si este continua,
atunci este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu .
Problema permut
arii limitei cu integrala
Studiem n continuare problema permut
arii limitei cu integrala.
Pentru nceput avem nevoie de urmatoarea lema (care se foloseste si n
demonstratia Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes vezi pagina 387).
Lem
a. Fie : [ ] ! R, astfel nct este continu
a si este crescatoare. Atunci avem estimarea
Z
Z
jj kk (() ()),
unde kk = sup j ()j.

2[]
Daca
() ,
376
pentru orice 2 [ ], atunci

(() ())
(() ()).
Observatie. Daca este integrabil

functia monoton
a , atunci jj este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport
cu , iar inegalitatile de mai sus sunt valabile (vezi si exercitiul 7).
S
a presupunem acum c
a : [ ] ! R este cresc
atoare, iar ( )2N ,
: [ ] ! R, este un sir de functii integrabile Riemann-Stieltjes n raport
cu , care converge simplu catre functia : [ ] ! R.
Suntem interesati n a determina conditii suciente pentru ca
Z
lim = lim
!1
!1
Considernd
() = ,
pentru orice 2 [0 1], si
2
2 [0 1 ]
() = f 2 ( 2 ) 2 [ 1 2 ] ,
0
2 [ 2 1]
vom vedea ca relatia de mai sus nu este valabila, prin urmare trebuie impuse
conditii suplimentare.
Un prim rezultat n aceast
a directie, care va utilizat n cadrul Teoremei
de la pagina 438, este dat de urm
atoarea teorem
a:
Teorema de permutare a limitei cu integrala. Fie : [ ] ! R o
functie crescatoare si ( )2N , : [ ] ! R, un sir de functii integrabile
Riemann-Stieltjes n raport cu , care converge uniform c
atre functia :
[ ] ! R.
377
Atunci este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu si

Z
lim = lim
!1
!1
Demonstratie. Pentru orice 2 R, 0 exist

a 2 N astfel ca
k k = sup j () ()j .
2[]
Conform criteriului lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes

(vezi pagina 361), putem considera o partitie a lui [ ], astfel ca pentru
orice ranari si ale sale, sa avem
j( ; ) (; )j .
Alegnd aceleasi puncte intermediare pentru si , avem
j( ; ) ( ; )j
X
=1
k k (( ) (1 )) (() ()),
unde = (0 1 ).
Similar
j(; ) (; )j (() ()).
Prin urmare, pentru si ranari ale lui , avem
j( ; ) (; )j
j( ; ) ( ; )j + j( ; ) (; )j +
+ j(; ) (; )j
(1 + 2(() ()),
ceea ce arat
a, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, c
a este integrabil
a
Riemann-Stieltjes n raport cu .
Pentru a demonstra ca
Z
lim = lim
!1
!1
378
sa observam ca, n acord cu lema de mai sus, avem
Z
Z
= ( ) k k (() ()),
de unde, deoarece
lim k k = 0,
!1
rezult
a concluzia.
Observatie. Ipoteza relativa la convergenta uniforma a sirului ( )2N
este restrictiva. Exist
a rezultate de acelasi tip, n care restrictiile asupra
modului de convergenta sunt relaxate, dar n care se cere ca functia limita sa
e integrabil
a (vezi cele dou
a teoreme de mai jos).
Teorema convergentei m
arginite pentru integrala Riemann. Fie
( )2N , : [ ] ! R, un sir de functii integrabile Riemann, cu proprietatea
ca exist
a 2 R, astfel nct
k k ,
pentru orice 2 N.
Daca ( )2N converge simplu catre functia integrabila Riemann : [ ] !
R, atunci
Z
Z
Z
=
lim = lim .
!1
!1
Pentru demonstratia teoremei de mai sus avem nevoie de urmatoarea

lema care arata ca o functie cu valori pozitive, a carei integrala este strict
pozitiva, este mai mare dect o anume constanta pe o multime "sucient de
mare"
Lem
a. Fie : [0 1] ! [0 1) o functie integrabil
a cu proprietatea c
a
=
Z1
0.
379
Atunci multimea
= f j 2 [0 1] si ()
g,
3
contine un numar nit de intervale nchise cu suma lungimilor mai mare
dect 3k
, unde kk = sup ().
k
2[01]
Demonstratie. Fie o partitie a lui [0 1] astfel ca

j( ) j
,
3
pentru orice suma Riemann ( ).

Atunci
2
( ).
3
Vom alege punctele intermediare din suma Riemann ( ) astfel ca, de
cte ori este posibil, sa avem
( )
.
3
Daca = (0 1 ), atunci
0
00
X
X
X
( ; ) =
( )( 1 ) =
( )( 1) +
( )( 1 ),
=1
0
P
00
P
unde n
vom considera termenii pentru care [1 ] , iar n
vom
considera termenii pentru care [1 ] .
P0
Notnd cu suma lungimilor intervalelor care sunt implicate n
,
obtinem
0
00
X
X
2
( )
( )( 1 ) +
( )( 1 ) kk + ,
3
3
de unde
adica concluzia.
,
3 kk
Suntem acum n masura sa prezentam:

380
Demonstratia teoremei convergentei marginite. Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca
[ ] = [0 1],
0,
pentru orice 2 N, si c
a
=0
(ultimele doua presupuneri se pot realiza printr-o eventuala nlocuire a lui

cu j j, folosind exercitiul 7 din aceasta sectiune).
Dorim sa aratam ca
Z
lim = 0.
!1
R
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca lim 6= 0.
!1
Atunci exist
a un subsir ( ) al lui ( ) si 0 astfel nct
pentru orice 2 N.
n conformitate cu lema de mai sus si cu ipoteza, deducem ca, pentru
orice 2 N, multimea
= f j 2 [0 1] si ()
g
3
contine un num
ar nit de intervale cu suma lungimilor mai mare dect 3
.
Prin urmare, exist
a 0 2 [0 1] astfel nct f 2 N j0 2 g este innit
a,
fapt care intra n contradictie cu ipoteza care ne asigura ca lim (0 ) = 0.
!1
Pentru a ncheia demonstratia urmeaza sa justicam existenta punctului
0 2 [0 1] cu proprietatea c
a f 2 N j0 2 g este innit
a.
F
ar
atii, putem presupune c
a multimile reprezint
a
reuniunea unui num
ar nit de intervale avnd suma lungimilor mai mare
dect 3
.
381
Este usor de vazut ca

1
f 2 [0 1] j exista un numar innit de 2 N astfel ca 2 g = \ [ .

=1 =
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca nu exista 0 2 [0 1] astfel

nct f 2 N j0 2 g este innita
Atunci
1 1
f 2 [0 1] j exista un numar innit de 2 N astfel ca 2 g = \ [ = ?,

=1=
deci, cu notatiile
= [
=
si
= [0 1] ,
avem
\ = ?,
=1
i.e.
[ = [0 1].
=1
Deoarece
1 2 +1 ,
avem
1 2 +1 ,
unde reprezinta o reuniune de intervale avnd suma lungimilor mai mica
dect 1 3
.
Atunci, cu conventia 0 = ?, obtinem urm
atoarea contradictie:
1
=1
=1
1 = ([0 1]) = ( [ ) = ( [ ( 1 )) =
1
X
X
=
( 1 ) = lim
( 1) =
=1
!1
=1
(( ) (1 )) = lim ( ) 1
.
!1
!1
3
=1
= lim
382
Teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann. Fie

( )2N , : [ ] ! R, un sir monoton de functii integrabile Riemann, care
converge simplu catre functia integrabila Riemann : [ ] ! R.
Atunci
Z
Z
Z
=
lim = lim .
!1
!1
Demonstratie. Putem presupune, f

ar
atii, c
a
1 () 2 () () +1 () (),
pentru orice 2 [ ] si orice 2 N.
Functiile
= 0
sunt integrabile Riemann si avem
k k k1k + kk ,
pentru orice 2 N.
n continuare demonstratia decurge precum cea din a teoremei de convergenta dominat
a.
Observatie. Vom reveni asupra problematicii expuse n cadrul teoremelor
de mai sus dupa ce vom discuta despre integrale improprii (vezi paginile 442
si 444). Problema permut
arii limitei cu integrala se va studia, ntr-un cadru
mult mai larg, n cadrul cursului de Teoria Ma
surii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Prezentam acum un rezultat central al analizei matematice, anume Teorema de reprezentare a lui Riesz, n formularea careia apare notiunea de
integral
a Riemann-Stieltjes.
O form
a mai general
a a acestei teoreme se va studia n cadrul cursului de
Teoria Masurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz se va folosi n cadrul cursului de Analiza Functionala (vezi, spre exemplu, Romulus Cristescu, Analiz
a Functional
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1983, teorema 2.2.4, pagina 114).
383
Fie
C([ ]) = f : [ ] ! R j este continuag.
Pentru orice 2 C([ ]), vom considera
k k = sup j()j .
2[]
Denitie. O functionala liniara pe C([ ]) este o functie : C([ ]) !

R astfel ca
(1 + 2 ) = (1 ) + (2),
pentru orice 2 R si orice 1 2 2 C([ ]).
se numeste pozitiva dac
a ( ) 0 pentru orice 0.
se numeste marginita daca
exista 2 R astfel ca
j()j kk ,
pentru orice 2 C([ ]).
Lem
a. Fie : [ ] ! R crescatoare si : C([ ]) ! R data de
() =

Atunci este o functional
a liniara, pozitiva si m
arginita.
Teorema urm
atoare, datorat
a matematicianului ungur Riesz, ntr-o varianta mai generala, este o teorema centrala a analizei functionale.
Teorema de reprezentare a lui Riesz. Fie : C([ ]) ! R o
functional
a liniara, pozitiva si marginita.
Atunci exista o functie crescatoare : [ ] ! R astfel nct
() =

384
Demonstratie. Pentru nceput vom construi functia crescatoare .

Cum : C([ ]) ! R este o functionala liniara marginita, exista 2 R
astfel ca
j()j kk ,
Prin urmare, cum este liniar
a si pozitiv
a, obtinem c
a
0 (1) (2 ) k2 k ,
pentru orice 1 2 2 C([ ]) cu proprietatea c
a
0 1 2 .
de
Pentru 2 ( ) si 2 N sucient de mare, denim : [ ] ! R dat

a
Se observa ca
1,
2 [ ]
() = f 1 ( ), 2 ( + 1 ] .
0,
2 ( + 1 ]
0 1,
pentru orice 2 ( ) si orice 2 N astfel ca .

Aceasta arat
a c
a sirul de numere reale (( )) este descresc
ator si
marginit, si, prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi
pagina 137), el este convergent
Putem astfel deni functia : [ ] ! R n modul urmator:
() = lim ( ),
!1
unde 2 ( ).
Deoarece
0 1,
pentru orice 2 N si orice 2 ( ) astfel ca , prin trecere la limita
dupa tinznd la 1, obtinem
() (),
pentru orice 2 ( ).
385
Denind
() = 0
si
() = (1),
unde prin 1 ntelegem functia constant egal
a cu 1, am denit o functie cresc
atoare , avnd domeniul [ ].
Fie acum 2 C([ ]).
Atunci, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 226), functia
este uniform continu
a si prin urmare pentru orice 2 R, 0 exist
a
2 R, 0 cu proprietatea c
a pentru orice 2 [ ], astfel ca
j j ,
avem
j() ()j .
Deoarece, conform Teoremei de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 365), este integrabila Riemann-Stieltjes n raport
cu , pentru orice 2 R, 0 exista o partitie cu proprietatea ca
(; ) ,
(1)
pentru orice ranare a lui si orice sum

a Riemann-Stieltjes (; ).
Fie = (0 1 ) o ranare a lui si 2 N astfel ca
minf1 0 2 1 1g maxf1 0 2 1 1 g .
2
Deoarece, pentru orice 2 f0 1 g, sirul descresc
ator (( )) are
limita ( ), putem presupune ca a fost ales de asa maniera nct
( ) ( ) ( ) +
.
2 kk
Vom considera functia continua : [ ] ! R data de

() = (1 )1 () +
X
( )( () 1 ()),
=2
386
(2)
pentru orice 2 [ ].
Un element 2 [ ] se aa n maximum doua dintre intervalele familiei
[0 1 + 1 ] [1 + 1 ] [1 ] a caror reuniune este [ ].
Dac
a apartine unui unic interval din familia descris
a mai sus, atunci:
i)
2 [0 1 )
sau
ii) exista 2 f2 g astfel ca
1
2 (1 + ].
n cazul i), avem

() = (1 ),
iar, n cazul ii), avem
() = ( ),
deci
j() ()j .
Dac
a se a
a n dou
a intervale din familia descris
a mai sus, atunci exist
a
2 f1 2 1g astfel ca
1
2 [ + ],
deci
() = ( ) () + (+1)(1 (),
i.e.
() = ( )(1 ( )) + (+1 )( ).
Deoarece
j j si j +1j ,
deducem ca
j() ( )j si j() (+1 )j ,
de unde
j() ()j j () ( )j (1 ( )) + j() (+1 )j ( )
(1 ( ) + ( )) = .
387
Asadar
k k ,
de unde
j( ) ( )j .
Avnd n vedere (2), avem
( ) (1 ) (( ) (1 ))
(3)
,
kk
(4)
Dar, folosind (2) si (4), obtinem
( )(( ) (1 )) =
( )
=1
X
X
= ((1 )1 +
( )( 1 ))
( )(( ) (1 )) =
=2
=1
= (1 )(1 ) (1 )((1 ) (0 ) +
( )(( ) (1 ) (( ) (1 )))
=2
j (1 )j (1 ) ((1 ) +
+
j ( )j ( ) (1 ) (( ) (1))
=2
kk (
+
) .
2 k k =2 k k
Ca atare, avem
Z
Z
( )
+
(
)((
)
(
))
=1

+ ( )(( ) (1)) ( ) 2,
=1
388
(5)
unde am folosit (1),
=1
( )(( ) (1)) ind o sum

a Riemann-Stieltjes
( ; ), iar este o ranare a lui .

Din (3) si (5), obtinem
Z
Z
( ) ( ) + j( ) ( )j 2 + = (2 + ),
pentru orice 0, de unde
() =
Observatie. Exista o corespondenta bijectiva ntre multimea functionalelor

liniare, pozitive si m
arginite din C([ ]) n R si functiile crescatoare din [ ]
n R, care se anuleaz
a n si care sunt continue la dreapta n orice punct
din ( ).
Not
a istoric
a. Frigyes Riesz, nascut la Gyr, Ungaria, n 1880, a studiat matematica la Budapesta (unde obtine doctoratul n 1902), Gttingen
si Zrich. Dup
a doi ani petrecuti n nv
atamntul liceal, obtine un post
n nvatamntul universitar. Riesz a fost unul dintre fondatorii Analizei
Functionale. n 1907-1908 a descoperit vestita teorema de reprezentare a
functionalelor liniare si continue. A introdus notiunea de convergenta slaba
si a lucrat n teoria operatorilor. n 1911 este numit la Universitatea din
Koloszvr (Cluj), care, n 1920, este mutat
a la Szeged. Aici, n 1922, mpreuna cu Haar, ninteaza Institutul Matematic Jnos Bolyai si revista Acta
Scientiarum Mathematicarum, n care publica multe articole. n 1911 este
numit la Universitatea din Budapesta. Celebra teorema Riesz-Fischer (1907)
este fundamental
a n Analiza Fourier a spatiilor Hilbert si n mecanica cuantic
a. A contribuit de asemenea la teoria ergodic
a, teoria seriilor ortonormale
si la topologie. Cartea sa, Leons danalyse fonctionnelle, scris
a mpreun
a
cu studentul sau Szkefalvi-Nagy, este una dintre cele mai clare expuneri ale
analizei functionale scrise vreodata. A fost membru al Academiei Ungare si
al Academiei Franceze de S
tiinte, iar n 1949 a primit premiul Kossuth. A
murit n 1956.
389
Exercitii
1. Pentru o partitie , = 0 1 1 = , a lui [ ],
denim norma lui ca ind
k k =
sup
2f12g
( 1 ).
Fie : [ ] ! R.
Spunem ca este (*) integrabila n raport cu daca exista 2 R cu
proprietatea c
a 2 R, 0 astfel ca
pentru orice partitie a lui [ ], cu k k , si orice sum
a RiemannStieltjes ( ; ), avem
j( ; ) j .
Dac
a exist
a, este unic, se numeste (*) integrala lui n raport cu si
R
se noteaz
a (*) .
Sa se arate ca daca este (*) integrabila n raport cu , atunci este

integrabila n raport cu si
Z
() =
Observatie. n multe manuale de Analiz

a Matematic
a se adopt
a ca
denitie a integrabilitatii Riemann-Stieltjes (*) integrabilitatea. Dezavantajul
unei astfel de abordari este pus n evidenta de exercitiul de mai jos.
2. Fie : [0 1] ! R, dat
a de
() = f
0 2 [0 12 ]
.
1 2 ( 12 1]
S
a se arate c
a o functie : [0 1] ! R este (*) integrabil
a n raport cu
dac
a si numai dac
a este continu
a n 12 , caz n care
Z
1
() = ( ).
2
390
Daca : [0 1] ! R, este data de

() = f
0 2 [0 12 )
,
1 2 [ 12 1]
atunci j[0 1 ] este (*) integrabila n raport cu j[0 1 ] , j[ 1 1] este (*) integrabila
2
2
2
n raport cu j[ 1 1] , dar nu este (*) integrabila n raport cu .
2
3. Pentru () = , pentru orice 2 [ ], sa se arate ca este (*)
integrabila n raport cu daca si numai daca este integrabila n raport cu
.
4. Sa se arate ca o functie : [ ] ! R cu proprietatea ca multimea
= f 2 [ ] j j ()j g este nita, pentru orice 0, este integrabil
a
R
si () = 0.
5. Fie : [ ] ! R o functie marginita cu proprietatea ca, pentru orice

0 2 [ ], exista lim () 2 R. Sa se arate ca este integrabila.
!0
6. Fie : [ ] ! R o functie crescatoare. Sa se arate ca : [ ] ! R

este integrabila n raport cu daca si numai daca pentru orice 2 R, 0
exist
a o partitie a lui [ ] astfel ca pentru orice ranare = (1 )
a lui si orice 2 [1 ], avem
X
=1
j ( ) ( )j f( ) (1 )g .
7. Fie : [ ] ! R o functie cresc

atoare si : [ ] ! R integrabil
a n
raport cu . S
a se arate c
a j j este integrabil
a n raport cu .
8. Sa se dea exemplu de o functie , care nu este integrabila Riemann,
dar pentru care j j este integrabila Riemann.
9. Fie : [ ] ! R o functie crescatoare si : [ ] ! R integrabila n
raport cu . S
a se arate c
a 2 este integrabil
a n raport cu .
10. S
a se dea exemplu de o functie care nu este integrabil
a Riemann,
2
dar pentru care este integrabila Riemann.
11. Fie : [ ] ! R o functie crescatoare si : [ ] ! R integrabile
n raport cu . Sa se arate ca este integrabila n raport cu .
12. Fie : [ ] ! R o functie integrabila Riemann, astfel ca () 0,
pentru orice 2 [ ].
391
Sa se arate ca
0.
13. Sa se calculeze
lim
!1
Z1
(1 + 2 )
+
.
+
14. Sa se calculeze
lim
!1
Z1
(1 2 ) .
15. S
a si uniform
a a sirului de functii
( )2N , : [0 2 ] ! R,
() = sin cos ,
pentru orice 2 N, 2 [0 2 ].
16. Sa se arate ca, daca pentru functia continua : [ ] ! R, avem
Z
() = 0,
0.
17. S
a se arate c
a
lim
Z1
!1
( ) = (0),
unde : [0 1] ! R o functie continua.

18. Sa se arate ca Teorema integrare prin parti pentru integrala RiemannStieltjes este valid
a si pentru functii (*) integrabile Riemann-Stieltjes.
Fie : [ ] ! R o functie continu
a si monoton
a.
Sa se arate ca este (*) integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu si
ca
Z
2 () 2()
=
.
2
392
Sa se arate ca este (*) integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu 2 si

ca
2( 3 () 3 ())
2 =
si
3
393
2 =
3 () 3 ()
.
3
INTEGRALA RIEMANN
Denitie. Se numeste partitie a intervalului nchis si m
arginit [ ] din
R, un sistem de puncte
= (0 1 1 )
din [ ] astfel nct
= 0 1 2 1 = ,
unde 2 N.
Cea mai mare dintre lungimile intervalelor [0 1 ], [1 2 ], , [1 ]
se numeste norma partitiei si se noteaz
a cu k k.
Asadar
k k = max ( 1 ) .
1
O ranare a partitiei este o partitie care are proprietatea c

a
(i.e. orice element al lui este element al lui ).
ntr-o astfel de situatie vom spune ca este mai na dect .
Denitie. Fie [ ] un interval nchis si ma
rginit din R si = (0 1 1 )
o partitie a intervalului [ ].
Un sistem de puncte = ( 1 2 ) cu proprietatea ca
1 ,
pentru orice 2 f1 2 g, se numeste sistem de puncte intermediare asociat partitiei .
Denitie. Fie [ ] un interval nchis si m
arginit din R, = (0 1 1 )
o partitie a lui [ ], = ( 1 2 ) un sistem de puncte intermediare asociat partitiei si o functie : [ ] ! R.
Numarul real
X
( )( 1 ),
=1
care va notat prin
( ),
394
se numeste suma Riemann asociata functiei , partitiei si sistemului de

puncte intermediare .
Denitie. O functie : [ ] ! R se numeste integrabila Riemann daca
exist
a un numar real cu proprietatea ca oricare ar 2 R, 0 exista
2 R, 0 astfel nct pentru orice partitie a intervalului [ ] cu
k k
si orice sistem de puncte intermediare asociat partitiei , are loc inegalitatea
j ( ) j .
Numarul real (daca exista) este unic, se numeste integrala Riemann
sau integrala denit
a a functiei pe intervalul [ ] si se noteaz
a
Z
().
Denitie. Fie : ! R, unde este un interval nedegenerat. Vom

spune c
a functia admite primitive dac
a exist
a o functie derivabil
a :!
0
R astfel
nct R = . Functia se numeste o primitiva a lui si se noteaza
R
cu sau cu ().
Teorem
a (Formula Leibniz-Newton). Fie : [ ] ! R o functie
integrabila Riemann care admite primitive.
Atunci
Z
() = () (),
unde este o primitiva a lui .

Propozitie. Daca functia : [ ] ! R este integrabil
a Riemann, atunci
este marginit
a.
Teorem
a. Fie o functie : [ ] ! R. Atunci urm
echivalente:
1) functia este integrabila Riemann;
395
2) exist
a un numar real cu proprietatea ca sirul sumelor Riemann
( ( ))2N converge catre , pentru orice sir de partitii ( ) ale intervalului [ ], cu lim k k = 0, si pentru orice sisteme de puncte intermedi!1
are asociate partitiilor .
n acest caz, avem
Z
= ().
Denitie. Fie : [ ] ! R o functie m

arginita si = (0 1 1 )
o partitie a intervalului [ ].
Pentru orice 2 f1 2 g, e
=
inf
()
sup
().
si
=
Sumele
( ) =
( 1 )
( 1)
=1
si
( ) =
=1
se numesc sumele Darboux ale functiei corespunzatoare partitiei .

Mai precis, ( ) se numeste suma Darboux superioar
a, iar ( ) se
numeste suma Darboux inferioara.
Observatie. n contextul denitiei anterioare, avem
( ) ( ).
Observatie. n contextul denitiei anterioare, daca este o ranare a
lui , atunci
( ) ( ) ( ) ( ).
396
Observatie. n contextul denitiei anterioare, daca si sunt partitii

ale lui [ ], atunci
( ) ( ).
Lem
a. Fie : [ ] ! R o functie marginita, = (0 1 1 ) o
partitie a intervalului [ ] si un sistem = ( 1 2 ) de puncte intermediare asociat partitiei .
Atunci:
a)
( ) ( ) ( )
b)
( ) = inff ( ) j este un sistem de puncte intermediare asociat partitiei g
si
( ) = supf ( ) j este un sistem de puncte intermediare asociat partitiei g.
Demonstratie. b) Conform cu a), ( ) este un minorant al multimii
f ( ) j este un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii g.
Vom arata ca el este cel mai mare minorant al acestei multimi, ceea ne
asigura validitatea primei egalitati.
S
a exist
a un minorant al
multimii f ( ) j este un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii
g cu proprietatea c
a
( ) .
Pentru 0 cu proprietatea ca
( ) + ,
conform denitiei marginii inferioare, exista 0 = ( 01, 02,..., 0 ) un sistem de
puncte intermediare asociat partitiei cu proprietatea ca
( 0 )
inf
()
Atunci
( 0) ( ) =
X
=1
( 0 )( 1)
397
X
=1
inf
()( 1) =

X
=
[( 0 )
=1
deci
inf
()]( 1 )
X
=1
( 1) = ,
( 0 ) ( ) + ,
ceea ce contrazice faptul ca este un minorant al multimii f ( ) j este
un sistem de puncte intermediare asociat partitiei g.
Similar se justica si cea de a doua egalitate de la b).
Denitie. Pentru functia marginita : [ ] ! R denim:
a) integrala inferioara
a functiei ca ind
()
() =
sup
( );
partitie a lui []
b) integrala superioara a functiei ca ind

()
() =
inf
partitie a lui []
( G).
Observatie. Fie : [ ] ! R o functie m

arginita. Atunci ()
si ()
() exista, sunt nite si
()
()
() ( )
().
Teorem
a. O functie m
arginit
a : [ ] ! R este integrabil
a dac
a si
numai daca pentru orice 0 exista o partitie a lui [ ] cu proprietatea
ca
( ) ( ) .
Demonstratie. " ) " Deoarece este integrabil
a, exist
a un num
ar real
cu proprietatea ca oricare ar 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel
398
nct pentru orice partitie a intervalului [ ] cu k k si orice sistem

de puncte intermediare asociat diviziunii , are loc inegalitatea
j ( ) j ,
2
i.e.
( ) + .
2
2
Conform lemei anterioare, pentru o diviziune a lui [ ] cu proprietatea
ca k k , obtinem

( ) ( ) + ,
2
2
de unde
( ) ( ) .
" ( " Dac
a functia este constant
a, atunci, n mod evident, implicatia
este valid
a. Asadar, putem presupune c
a nu este constant
a
Vom demonstra c
a oricare ar 2 R, 0 exist
a 2 R, 0 astfel
nct pentru orice partitie a intervalului [ ], cu k k , avem
( ) ( ) .
(1)
ntr-adevar, conform ipotezei, pentru orice 0 exista o partitie =

(0 1 1 ) a lui [ ] cu proprietatea ca
( ) ( ) .
2
Fie
= minfk k
g.
2( sup () inf ())
2[]
2[]
Pentru o partitie = (0 1 1 ) a lui [ ] cu proprietatea ca

k k , cu notatiile =
inf () si =
sup (), unde
2[1 ]
2[1 ]
2 f1 2 g, avem
X
( ) ( ) =
( )( 1) =
=1
399
( )( 1 )+
f2f12gj[1 ]\f0 1 1 g6=?g
f2f12gj[1 ]\f0 1 1 g=?g
( )( 1 ) =
( )( 1 )+
f2f12gj[1 ]\f0 1 1 g6=?g
X
+
(
=1 f2f12gj[1 ][1 ]g
( )( 1 ))
( sup () inf ()) k k +

2[]
2[]
X
+
(
sup
=1 f2f12gj[1 ][1 ]g 2[1 ]
()
inf
())( 1))
2[1 ]
X
+
( sup () inf ()( 1)) =
2[1 ]
2 =1 2[1 ]

+ ( ) ( ) + = .
2
2 2
Vom demonstra acum c
a
=
()
() = ()
().
ntr-adevar, deoarece pentru orice 0 exista o partitie a lui [ ] cu

proprietatea ca
( ) ( ) ,
deducem c
a
()
() ()
() ( ) ( ) .
R
R
Cum a fost ales arbitrar, tragem concluzia ca () () = () ().
400
Fie
= ()
() = ( )
().
Conform cu (1), pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel

nct pentru orice partitie a intervalului [ ], cu k k , avem
( ) ( ) .
Atunci avem
( ) ( ) ( ) ( )
si
( ) ( ) ( ) ( ) ,
de unde
j ( ) j ,
pentru orice partitie a intervalului [ ] cu k k si orice sistem de
puncte intermediare asociat partitiei .
Prin urmare, pentru orice partitie a intervalului [ ] cu k k si
pentru orice sistem de puncte intermediare asociat lui , avem
j ( ) j ( ) ( ) ,
ceea ce arat
a c
a : [ ] ! R este integrabil
a.
Teorem
a. O functie marginit
a : [ ] ! R este integrabila daca si
numai daca
Z
Z
() () = () ().
n acest caz, avem

()
() = ()
() =
401
().
Demonstratie. " ) " Deoarece este integrabila, conform teoremei anterioare, pentru orice 0 exista o partitie a lui [ ] cu proprietatea
ca
( ) ( ) .
Cum
( )
() ()
() ( ) ( ),
deducem c
a
() ,
().
0 ()
pentru orice 0.
Prin urmare
()
() ()
() = ()
" ( " Conform denitiilor integralei inferioare a functiei si a integralei

superioare a functiei , pentru orice 0 exista 1 si 2 partitii ale lui [ ]
astfel nct
Z
( 1 ) () () +
2
si
()
()
( 2).
2
Atunci, cum = 1 [ 2 constituie o ranare att a lui 1 , ct si a lui

2 , avem
( ) ( ) ( 1) ( 2 )
()
() + ()
2
() +
deci, conform teoremei precedente, este integrabila.

402
= ,
2
Aratam acum ca
()
() = ()
() =
ntr-adevar, e
= ()
().
() = ( )
().
Conform demonstratiei implicatiei " ( " din teorema precedenta, oricare ar

2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel nct pentru orice partitie a intervalului [ ], cu k k , si pentru orice sistem de puncte intermediare
asociat lui , avem
j ( ) j ,
ceea ce, n baza unicitatii integralei unei functii integrabile, arata ca = ,
R
R
R
i.e. () () = ( ) () = ().
Teorem
a. Fie : [ ] ! R o functie marginit
a. Atunci este integrabila
dac
a
s
i
numai
dac
a
exist
a
2
R
astfel
nct
pentru
orice 0 exista o
partitie a lui [ ] cu proprietatea c

a pentru orice partitie a lui [ ]
care este mai na dect si orice sistem de puncte intermediare asociat
partitiei , avem
j ( ) j .
n acest caz
=
Demonstratie. " ) " Pentru orice 0 exista o partitie a lui [ ]

astfel nct
( ) ()
2
() =
= ()
403
() ( ) + .
2
Daca = (0 1 1 ) este o partitie a lui [ ] mai na dect ,

atunci
Z
( ) ( ) + .
2
2
Pentru orice sistem = ( 1 2 ) de puncte intermediare asociat

partitiei , avem
Z
( )
( )( 1 ) ( )
2
=1
deci
( )
+ ,
2
" ( " Exist

a 2 R astfel nct pentru orice 0 exista o partitie
a lui [ ] cu proprietatea c
a pentru orice partitie = (0 1 1 ) a
lui [ ] care este mai na dect si pentru orice sistem = ( 1 2 )
de puncte intermediare asociat partitiei , avem

(*)
( )( 1 ) .
3
=1
Pentru orice 2 f1 2 g exista 2 [1 ] si 2 [1 ] astfel

nct
( ) +
6( )
si
( )
,
6( )
unde =
inf
2[1 ]
() si =
sup
().
2[1 ]
Atunci
( ) ( )
de unde
,
3( )
X
( ) ( ) =
( )( 1)
=1
404
((( ) ( ) +
)( 1 ) =
3( )
=1
X
=
(( ) ( )( 1) +
( 1 )
3( ) =1
=1

X

X
( )( 1 )
( )( 1 ) +
3
=1
=1

X

X

( )( 1 ) +
( )( 1 ) + + + = ,

3
3 3 3
=1
=1
deci este integrabila.

Mai mult, din (), obtinem

( )( 1 ) + ,
3
3
=1
pentru orice sistem = ( 1 2 ) de puncte intermediare asociat partitiei

, de unde, n baza lemei anterioare, prin trecere la sup si inf, avem
( ) +
si
deci
( ),
3
= ()
si
()
3
i.e.
405
pentru orice 0.
Prin urmare
=
Denitie. Fie o multime din R. Spunem ca multimea este neglijabila

Lebesgue (sau de ma
sura Lebesgue nula) daca pentru orice 2 R, 0
exist
a un sir ( )2N de intervale deschise si m
arginite cu proprietatea c
a
si
1
X
=1
1
[
=1
j j ,
unde prin j j ntelegem lungimea intervalului .

Remarc
a. Orice multime numarabil
a este neglijabila.
Teorem
a (Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann). O
functie : [ ] ! R este integrabil
a Riemann daca si numai dac
a functia
este marginit
a si multimea punctelor n care este discontinua este neglijabil
a Lebesgue.
406
TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI INTEGRAL
Teoreme de medie
Teorema fundamental
a a calculului integral
Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann
arti
Teorema de schimbare de variabil
a
Teorema lui Taylor cu restul sub form
a integral
a
Vom prezenta n cele ce urmeaza principalele teoreme privind integrala
Riemann (-Stieltjes).
Teoreme de medie; Teorema fundamental
a a calculului integral;
Teorem
Riemann; Teorema de integrare prin p
arti
Folosind Corolarul de la pagina 214, Lema de la pagina 366 si Teorema
lui Bolzano a valorilor intermediare (vezi pagina 211), se poate demonstra
urmatorul rezultat, care se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de
medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 390), a celei de a doua teoreme
de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 390), Teoremei de
inversare a ordinii de integrare pentru integrala Riemann (vezi pagina 401),
Formulei lui Leibniz (vezi pagina 399-400), precum si n cadrul demonstratiei
Teoremei de reducere a calculului unei integrale duble la o succesiune de
integrale Riemann (vezi pagina 414).
Prima teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
: [ ] ! R, cresca
toare si continua.
Atunci exista 2 [ ] astfel ca
Z
= () = ()f() ()g.
Folosind denitia derivatei si Teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann-Stieltjes (vezi pagina 362-363), se poate demonstra urmatorul
407
rezultat care, prin corolarul sau, reprezinta unul dintre pilonii calculului integral si care se va folosi n demonstratia primei teoreme de medie pentru
integrala Riemann (vezi pagina 389), precum si n demonstratia Teoremei de
schimbare de variabil
Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
: [ ] ! R, cresc
atoare si continua.
Atunci, daca este derivabila n 2 [ ], functia : [ ] ! R, data
de
Z
() = ,
pentru orice 2 [ ], este derivabila n si

0
() = () ().
Corolar-Teorema fundamental
a a calculului integral.
[ ] ! R continua.
Atunci o functie : [ ] ! R satisface relatia
() () =
Fie :
pentru orice 2 [ ], daca

si numai daca
0
= .
Observatie. Pentru detalii privind rezultatul de mai sus se pot consulta
exercitiile 1-4.
Teorema de mai jos furnizeaza conditii suciente pentru a reduce calculul unei integrale Riemann-Stieltjes la calculul unei integrale Riemann, fapt
foarte important din punct de vedere practic. Ea se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 390),
a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 390-391), precum si a Teoremei de integrare prin parti pentru integrala Riemann (vezi pagina 390).
408
Teorem
Riemann. Fie : [ ] ! R. Daca este derivabila si cu derivata
0
continu
a, iar este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu , atunci
este integrabil
a Riemann si
Z
Demonstratie. Deoarece, conform Teoremei continuit

atii uniforme (vezi
0
pagina 226), este uniform continu
a, pentru orice 2 R, 0 exist
ao
partitie = (0 ), a lui [ ] astfel ca pentru orice 2 [1 ]
sa avem
0
(
)
(
)
0
Pentru o ranare a lui , evalund ( ; ) si ( ; ), folosind
0
aceleasi puncte intermediare , gasim pentru ( ; ) ( ; ) o suma
ce contine termeni de tipul
0
( )f( ) (1 )g ( ) ( )f 1 g.
Folosind teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), termenul de mai sus se
mai scrie
0
0
( )f ( ) ( )gf 1 g,
unde 2 [1 ], deci
0
0
( )f ( ) ( )gf 1 g kk ( 1 ).
Prin urmare
( ; ) ( ; ) k k ( ),
de unde concluzia.
Folosind Prima teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi

pagina 387), Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 388), precum si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la
integrala Riemann (vezi pagina 389), se poate demonstra urmatorul rezultat.
409
Prima teorem
a de medie pentru integrala Riemann. Fie :
[ ] ! R doua functii continue astfel nct 0.
Atunci exista 2 [ ] cu proprietatea c
a
Z
= ()
Folosind Teorema de integrare prin parti pentru integrala Riemann-Stieltjes

(vezi pagina 363) si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 389), se poate demonstra urm
atorul rezultat
care constituie o modalitate ecienta pentru calculul integralelor.
arti pentru integrala Riemann. Fie
: [ ] ! R doua functii derivabile, cu derivata continua.
Atunci
Z
Z
0
0
= ()() ()() .
Folosind Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 365), Prima teorem
a de medie pentru integrala RiemannStieltjes (vezi pagina 387), Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 362) si Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 389), se poate demonstra
urmatorul rezultat care se va folosi n demonstratia Criteriului lui Dirichlet
pentru integrale innite (vezi pagina 428).
A doua teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes.
a) Fie : [ ] ! R, crescatoare si continua.
Z
= ()
+ ()
b) Fie : [ ] ! R, crescatoare si continua.

410

Z
= ()
+ ()
c) Fie : [ ] ! R, crescatoare, 0 si continua.

Z
= ()
Daca este descresc

atoare, atunci exista 2 [ ] astfel ca
Z
= () .

a
Urm
atorul rezultat, care constituie o modalitate ecient
a pentru calculul
integralelor, se va utiliza pentru justicarea corolarului teoremei lui Taylor
cu restul sub forma integrala (vezi pagina 392).
a. Fie : [ ] ! R derivabila,
cu derivata continua si astfel nct = () = (). Fie o functie al
carei domeniu de denitie include imaginea functiei si care este continua
pe imaginea lui .
Atunci
()
Z
Z
Z
0
() =
() = (()) ().
()
Demonstratie. Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor

continue (vezi pagina 365) ne asigura existenta integralelor din egalitatea de
mai sus.
Fie : [ ] ! R data de
() =
(),
411
pentru orice 2 [ ] si
= .
Atunci, folosind Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi

pagina 304) si Teorema fundamental
a a calculului integral (vezi pagina 388),
avem
0
0
0
0
() = (()) () = (()) (),
pentru orice 2 [ ], de unde
Z
(()) () = () () = () () = () =
().
Mai general, are loc urmatorul rezultat.

Teorema de schimbare de variabile pentru integrala Riemann.
Fie : [ ] ! R de clasa
C 1 , strict crescatoare, astfel nct : [() ()] !
R este integrabil
a.
0
Atunci ( ) este integrabila si
()
Z
()
( ) .
Demonstratie. Deoarece este integrabil

a, ea este m
arginit
a, deci exist
a
0 astfel nct
j()j ,
pentru orice 2 [() ()].
0
Cum este continua pe multimea compacta [ ], ea este uniform continu
a pe [ ], deci pentru orice 0 exist
a pentru
orice 2 [ ] astfel nct j j avem
0
() () .
Integrabilitatea lui pe [() ()] ne asigura ca pentru orice 0 exista
: () = 0 1 = () o partitie a lui [() ()] astfel nct
pentru orice partitie : () = 0 1 = () a lui [() ()]

412
mai n
a dect si pentru orice 1 2 [0 1 ], 2 2 [1 2 ], ..., 2 [1 ]
avem

()
Z
X
.
( )( 1 )
=1
()
1
ntruct functia : [() ()] ! [ ] este continu

a si strict cresc
atoare,
: 1 (0) = 1 (1 ) 1 ( ) =
este o partitie a lui [ ].
Printr-o eventuala ranare a lui , putem presupune ca
k k = maxf1 (1 ) 1 (0 ) 1 ( ) 1 (1 )g .
Fie : = 0 1 1 = o partitie a lui [ ] mai
n
a dect , 1 2 [0 1 ], 2 2 [1 2 ], ..., 2 [1 ], 1 = (1), ....,
1 = (1 ), 0 = (0 ), ...., = ( ).
n conformitate cu teorema lui Lagrange, pentru orice 2 f1 2 g,
exista 2 [1 ] astfel nct
0
( ) (1 ) = ( )( 1 ).
Deoarece : () = 0 1 = () este o partitie a lui
[() ()] mai n

a dect , avem

()
Z
X
.
( )( 1 )
=1
()
Prin urmare

()
Z
X
0

(( ) ( )( 1 )
=1
()
0
0
( (( ) ( ) (( ) ( ))( 1 ) +
=1
413
()
Z
X
+ ( )(( ) (1 ))

=1
()
X
=1
j(( )j ( ) ( ) ( 1)+
()
Z
X
+ ( )( 1 )

=1
()
( ) + = (1 + ( )),
deci ( ) este integrabila pe [ ] si

()
Z
( ) .
()
Corolar. Dac
a : [ ] ! R este de clas
a C 1 si () 6= 0 pentru orice
2 [ ], atunci
Z
Z
0

=
( ) ,
([])
[]
pentru orice functie care este integrabila

pe ([ ]).
Vom generaliza acest rezultat pentru functii de mai multe variabile. Mai
precis vom determina n ce conditii are loc formula
Z
Z
= ( ) jdet j .
()

a integral
a
Prezent
am mai jos o form
a util
a a teoremei lui Taylor ce se va utiliza n
cadrul demonstratiei Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 491).
414

a integral
a. Fie 2 R,
0
()
, 2 N, : [ ] ! R, astfel nct sa e continue.
Atunci
0
()
(1)()
1
() = ()+
()++
()1 +
1!
( 1)!
( 1)!
()1 () ().
Demonstratie. Avem
1
( 1)!
( )1 () () =
1
=
f( )1 (1) () j=
= +( 1)
( 1)!
(1) ()
1
=
( )1 +
( 1)!
( 2)!
( )2 (1) ()g =
( )2 (1)().
Se continu
a acest procedeu de integrare prin p
arti, iar n nal se obtine
concluzia.
Corolar. Formula de mai sus se poate scrie, utiliznd teorema de schimbare de variabil
a, sub forma
0
()
(1)()
() = () +
( ) + +
( )1 +
1!
( 1)!
Z1
( )1
+
(1 )1 ()[ + ( )].
( 1)!
0
Exercitii
1. Sa se dea exemplu de o functie integrabila Riemann pe [ ] astfel
nct aplicatia : [ ] ! R, dat
a de
() =
415
pentru orice 2 [ ], sa nu e derivabila.

2. Sa se arate ca daca : [ ] ! R este integrabila Riemann si :
R
0
[ ] ! R este derivabila, astfel ca = , atunci () () = .
3. Fie : [0 1] ! R dat
a de
() = f
2 sin( 12 ) 2 (0 1]
.
0
=0
0
Sa se arate ca este derivabila, dar ca nu este integrabila.

4. Fie : [0 2] ! R data de
() = f
0 2 [0 1]
.
1 2 (1 2]
S
a se arate ca este integrabil
a Riemann, dar c
a nu exist
a nici o functie
a carei derivata sa e .
5. Fie : [ ] ! [0 1) o functie continua, iar = sup ().
2[]
S
a se arate c
a
lim ( ) = .
!1
6. Fie 2 N si 2 R. S
a se arate c
a daca
sin2+1 (( + )) nu
depinde de , atunci exista 2 Z astfel nct = 2.

a. S
a se arate c
a exist
a 2 [0 1],
astfel ca
Z1
1
2 () = ().
3
0
8. Sa se arate ca exista un unic 2 ( 12 1), astfel ca

Z
= (1 ) .
9. S
a se arate c
a
lim
!0
Z3
sin
= ln 3.
2
416
10. Sa se determine min (), unde

2R
() =
Z2
.
1 + cos

a care veric
a relatia
3 () + () ,
pentru orice 2 R.
Sa se arate ca
Z2
5
() .
4
12. Fie 2 R, 0 si : ( + ) ! R o functie continu

a si
0
derivabil
a n , cu () 6= 0. Pentru orice 2 (0 ), conform teoremei de
medie, exista punctele 2 [ ] si 2 [ + ] astfel nct
Z
() = ( )
si
Z+
() = ( ).
S
a se arate c
a

= 1.
!0
13. Fie : [ ] ! R o functie monotona, unde 2 R, cu proprietatea

ca pentru orice 1 2 2 [ ], 1 2 , exista 2 ( ), astfel nct
lim
Z2
() = ()(2 1)
S
a se arate c
a este continu
a pe ( ).
417
14. Fie : R ! R o functie continua si : R ! R, data de

1X
() =
( + ),
=0
pentru orice 2 R, unde 2 N.

Sa se arate ca, pentru orice 2 R, , sirul de functii ( ) converge
uniform, pe [ ], c
atre functia : R ! R dat
a de
() =
+1
Z
(),
pentru orice 2 R.
15. Pentru ecare dintre urmatoarele situatii, sa se arate ca este inteR
grabila Riemann-Stieltjes n raport cu si sa se calculeze :
i) = 1, = 1, () = 2 , () = ();
ii) = 0, = 2, () = maxf1 2g, () = 2 ;
ii) = 0, = 2, () = , () = [ ].
418
INTEGRALA CU PARAMETRU
Continuitatea n raport cu parametrul

Derivabilitatea n raport cu parametrul
Formula lui Leibniz
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Studiul integralelor cu parametru este impus de reprezentarea integral
a
a functiilor reale de o variabila real
a care apare n descrierea matematic
aa
multor fenomene din economie, zica, tehnica etc.
Fie 2 R, = f( ) j g si : ! R o
functie continua.
Atunci, pentru orice 2 [ ] xat, aplicatia dat
a de ! ( ), pentru
orice 2 [ ], este integrabil
a Riemann.
n aceste conditii, denim
() =
( ),
pentru orice 2 [ ].
Vom studia n cele ce urmeaza proprietatile functiei .
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala innita (vezi pagina 437).
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann. Fie 2 R, = f( ) j g si
: ! R o functie continua.
Atunci functia, data de
() =
( ),
pentru orice 2 [ ], este continu

a.
419
Demonstratie. Deoarece, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi

pagina 226), este uniform continua, pentru orice 2 R, 0 exista 2 R,
0 astfel nct pentru orice 0 2 [ ], cu
j 0 j ,
avem
j( ) ( 0 )j ,
pentru orice 2 [ ].
Atunci, pentru 0 2 [ ], cu j 0 j , avem
j () (0 )j = f( ) ( 0 )g
j( ) ( 0)j ( ),
deci este continu

a n 0 , arbitrar ales n [ ].
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Formulei lui
Leibniz (vezi pagina 399-400), precum si n cadrul demonstratiei Teoremei de
derivabilitate n raport cu paramaetrul pentru integrala innita (vezi pagina
439).
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann. Fie 2 R, = f( ) j g si
: ! R o functie continua pentru care exist
a
( ) si este continua pe
.
Atunci functia dat
a de
() =
( ),
pentru orice 2 [ ], este derivabil

a si
0
() =
( ).
420
Demonstratie. Deoarece, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi

pagina 226),
este uniform continua, pentru orice 2 R, 0 exista
2 R, 0 astfel nct pentru orice 0 2 [ ], cu j 0j , avem
( )
,
(
)
0

pentru orice 2 [ ].
Atunci, pentru si 0 ca mai sus, n conformitate cu Teorema lui Lagrange
(vezi pagina 278), exista 1 , ntre si 0 , astfel ca
j( ) ( 0)j = j 0j
( 1).
Prin urmare, pentru 0 j 0j , obtinem
( ) ( 0)
)
0
pentru orice 2 [ ].
Atunci
Z
Z
() (0 )
)
0
( ) ( 0 )
(),
)
0
ceea ce arat
a c
a este derivabil
a n 0 si c
a
0
(0 ) =
( 0 ).
Formula lui Leibniz

O generalizare a rezultatului precedent este urm
atoarea:
Formula lui Leibniz. Fie 2 R, = f( ) j
g si : ! R o functie continua, pentru care exista
( ) si este
continu
a pe .
Fie : [ ] ! [ ] doua functii derivabile.
421
Atunci functia data de

() =
()
Z
( ),
()
pentru orice 2 [ ], este derivabil

a si
0
() = (() ) () (() ) () +
()
Z
( ).
()
Demonstratie. Avem
( ) ()
=

()
Z
()
( ) ( )
1
+

(
Z)
()
1
( )

(
Z)
( ).
()
Conform Teoremei de derivabilitate n raport cu parametru pentru integrala Riemann (vezi pagina 398), avem
lim
!
()
Z
()
( ) ( )
=

()
Z
( ).
()
Folosind prima teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes,

derivabilitatea lui si n , precum si continuitatea lui , obtinem
1
lim
!
(
Z)
( ) = (() ) ()
()
si
1
lim
!
(
Z)
( ) = (() ) (),
()
de unde
( ) ()
0
0
lim
(() ) () (() ) () +
!

422
()
Z
()
( ),
adica concluzia.
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei care
permite reducerea calculului unei integrale duble la o succesiune de integrale
Riemann (vezi pagina 413), precum si n cadrul demonstratiei Teoremei de
la pagina 438.
Teorema de inversare a ordinii de integrare pentru integrala
Riemann. Fie 2 R, = f( ) j g si
: ! R o functie continua.
Atunci
Z Z
Z Z
f ( )g = f ( )g.
Demonstratie. Continuitatea functiei asigur

a existenta integralelor iterate de mai sus (vezi Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor
continue - pagina 365).
Ramne sa stabilim egalitatea de mai sus.
Deoarece, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 226),
este uniform continu
a, pentru orice 2 R, 0 exista 2 R, 0 astfel
0
0
nct pentru orice 2 [ ] si 2 [ ] cu proprietatea c
a
si
avem
Fie 2 N astfel nct
0
0
(
)
si
Vom mparti pe n 2 dreptunghiuri egale generate de mpartirea lui

[ ] si [ ] n intervale egale.
423
Pentru orice 2 f0 1 2 g, sa consideram

= +
( )
= +
( )
.
si
Atunci
Z Z
Z
X
Z
X
f ( )g =
f
( )g.
=1 =1
Drept urmare, conform Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann0

0
Stieltjes (vezi pagina 387), exist
a 2 [1 ] si 2 [1 ] astfel ca
Z Z
X
X
0
0
f ( )g =
( )( 1)( 1 ).
=1 =1
00
00
Similar exist
a 2 [1 ] si 2 [1 ] astfel ca
Z Z
X
X
00
00
f ( )g =
( )( 1 )( 1 ).
=1 =1
Prin urmare

Z Z
Z Z
f ( )g f ( )g
XX
00
00
0
0
f ( ) ( )g( 1)( 1)
=1 =1
( )( ).
Cum a fost ales arbitrar, deducem concluzia.
424
Exercitii
1. Sa se calculeze
() =
Z2
ln(2 sin2 ).
2. Pentru
() =
Z2
sin
,
6= 0, s
a se calculeze ().
3. Sa se arate ca
Z
0
p
cos
+ 2 1
p
ln(
) = ln(
),
cos
+ 2 1
unde 1.
425
MULTIMI
MASURABILE
JORDAN
Notiunea de interval nchis -dimensional
M
asura interioar
a Jordan si m
asura exterioar
a Jordan
Multimi m
asurabile Jordan
Notiunea de interval nchis -dimensional
Denitie. O submultime a lui R de forma [1 1] [2 2]
[ ], unde 1 1 2 2 sunt numere reale, se numeste interval
nchis -dimensional, iar intervalele [1 1] [2 2 ] si [ ] se numesc
laturile intervalului .
Partitiile 1 = 11 12 11 1 11 = 1 , 2 = 21 22
2
2 1 22 = 2, ..., = 1 2 1 = ale intervalelor [1 1 ], [2 2 ], ..., respectiv [ ], genereaza o colectie de intervale
nchise -dimensionale de forma [11 1 11 ] [22 1 22 ] [ 1 ],
unde 1 2 f1 2 1 g, 2 2 f1 2 2 g, ..., 2 f1 2 g, numita
partitie a lui si notat
a cu G = f1 2 g.
Partitiile intervalelor [1 1 ], [2 2 ], ..., respectiv [ ] se noteaza cu
1 (G), 2 (G), ..., (G).
O partitie G a lui se numeste mai n
a dect o alt
a partitie H a lui
daca (G) este mai n
a dect (G), pentru orice 2 f1 2 g.
Denitie. Volumul unui interval nchis -dimensional = [1 1 ]
[2 2 ] [ ] se deneste ca ind
() = (1 1)(2 2 )( ).
Observatia 1. Pentru orice interval nchis -dimensional si orice
0 exista un interval nchis -dimensional astfel nct
si
() = () + .
426
M
asura interioar
a Jordan si m
asura exterioar
a Jordan
Denitie. Pentru un interval nchis -dimensional , o partitie G = f1 2 g
a sa si o submultime a lui , denim suma exterioar
a a lui corespunzatoare partitiei G ca ind
X
( G) =
( )
\6=?
si suma interioar
a a lui corespunzatoare partitiei G ca ind
X
( G) =
( ),
unde, prin conventie, suma dupa multimea vida este zero.

Urm
atoarea observatie arat
a c
a putem controla diferenta dintre suma
exterioara a lui corespunzatoare partitiei G si suma interioara a lui
corespunzatoare partitiei G cu ajutorul sumei exterioare a multimii ()
corespunzatoare partitiei G.
Observatia 2. Fie un interval nchis -dimensional si o submultime
a lui . Atunci
( G) ( G) = ( () G)
pentru orice partitie G a lui .
Justicare.
Fie G = f1 2 g o partitie a intervalului .
Atunci
X
X
( G) ( G) =
( )
( ) =
\6=?
si
( () G) =
( ) =
\ ()6=?
( )
\6=? s i \R ()6=?
( ).
\ ()6=?
Cu notatiile
1 = f 2 f1 2 g j \ 6= ? si \ R 6= ?g
427
si
2 = f 2 f1 2 g j \ () 6= ?g = f 2 f1 2 g j \\R () 6= ?g,
avem
( G) ( G) =
si
( () G) =
( )
21
( ).
22
Prin urmare, justicarea este ncheiat

a n momentul n care vom ar
ata c
a
1 = 2.
n acest scop, sa remarcam ca, pe de o parte, n mod evident, este valabila
incluziunea
2 1 .
(*)
Mai mult, avem si
1 2 .
(**)
ntr-adevar, daca presupunem, prin reducere la absurd, ca exista 2 1

astfel nct 2
2 , atunci avem
\ 6= ?, \ R () 6= ? si \ \ R () = ?.
Sa remarcam ca ultima relatie ne conduce la
[ R (),
deci la
= ( \ ) [ ( \ R ()).
Daca
\ = ?,
atunci
R (),
de unde
\ \ \ R () = ?,
428
(1)
de unde contradictia
\ = ?.
Deci
\ 6= ?.
(2)
Dac
a
\ R () = ?,
atunci
,
de unde
\ R () \ \ R () = ?,
de unde contradictia
\ R () = ?.
Deci
\ R () 6= ?.
(3)
Avnd n vedere (1), (2), (3), precum si faptul ca multimile si R ()

sunt deschise si
( \ ) \ ( \ R ()) = ?,
vom obtine o contradictie cu conexitatea intervalului .
Asadar incluziunea () este valid
a.
Prin urmare, din () si (), obtinem
1 = 2,
ceea ce ncheie justicarea observatiei.
Urmatoarea observatie arata ca, prin trecere la partitii mai ne, suma
interioara a lui creste, iar suma exterioara a lui scade.
Observatia 3. Fie un interval nchis -dimensional, o submultime
a lui si G H doua partitii ale lui . Dac
a G este mai na dect H, atunci
0 ( H) ( G) ( G) ( H).
429
Urmatoarea observatie arata ca orice suma interioara a lui este mai

mica sau egala cu orice suma exterioara a lui .
Observatia 4. Fie un interval nchis -dimensional, o submultime
a lui si G H dou
a partitii ale lui . Atunci
0 ( G) ( H).
Denitie. Fie un interval -dimensional si . Atunci denim
ma
sura
interioara Jordan a lui ca ind
() =
sup
G partitie a lui
( G)
si m
asura exterioar
a Jordan a lui ca ind
() =
inf
G partit ie a lui
( G).
Observatia 5. Denitia de mai sus este coerenta

, i.e. nu depinde de
intervalul -dimensional ales .
Multimi m
asurabile Jordan
Denitie. O submultime m
arginita a lui R se numeste masurabila
Jordan daca
() = ().
n acest caz, () = () se noteaza cu () si poart
a numele de
m
asura Jordan a lui .
Not
a istoric
a. Camille Jordan (1838-1922) a studiat la liceul din Lyon.
ncepnd cu 1855 studiaz
a matematica la cole Polytechnique, unde, din
1876, este si profesor de Analiz
a Matematic
a. Din 1883 este profesor si
la Collge de France. Tratatul sau n trei volume, aparut ntre 1882 si
1887, intitulat Cours danalyse de lcole Polytechnique, este un model de
prezentare riguroasa si pedagogica a chestiunilor de Analiza Matematica. n
1885 devine, pentru o perioad
a de 35 de ani, editorul uneia dintre cele mai
inuente publicatii matematice, anume Journal de Mathmatiques Pure et
Appliques (cunoscut si sub numele de Journal de Liouville). Trei dintre cei
430
sase i ai sai au murit n primul razboi mondial. A fost membru al Acadmie

des Sciences, oter al Lgion dhonneur si Presedinte de onoare al Congresului International al Matematicienilor de la Strasbourg, care a avut loc n
1920.
Denitie. O familie ( )2N de multimi m
asurabile Jordan se numeste
nesuprapus
a (respectiv familie de multimi disjuncte) daca ( \ ) = 0
(respectiv \ = ?) pentru orice 6= .
Observatia 6. O familie de multimi masurabile Jordan disjuncte este o
familie nesuprapusa, nsa reciproca nu este valid
a (asa cum arat
a cazul unei
partitii a unui interval -dimensional).
Observatia urmatoare ne furnizeaza o caracterizare alternativa a multimilor m
asurabile Jordan.
Observatia 7. Pentru orice submultime m
arginit
a a lui R , avem
0 () ().
Mai mult, multimea este m
asurabil
a Jordan dac
a si numai dac
a
() ().
Observatia urmatoare arata ca masura Jordan generalizeaza notiunea de
volum al unui interval nchis -dimensional.
Observatia 8. Orice interval nchis -dimensional este o multime
ma
surabil
a Jordan si
() = ().
ntr-adevar, pe de o parte, considernd partitia G0 a lui avnd un unic
element, anume pe , avem
( G0) = (),
deci
() ().
431
(*)
Pe de alta parte, daca = [1 1 ] [2 2 ] [ ], atunci pentru

orice 0 exista 0 astfel nct
() () ,
unde = [1 + 1 ] [2 + 2 ] [ + ]. Daca
G1 este partitia lui descrisa de (G1 ) : + , pentru
orice 2 f1 2 g, atunci
() ( G1 ) = () () .
Prin urmare
() () ,
() ().
(**)
Din () si (), utiliznd Observatia 7, deducem ca este o multime masurabil

a Jordan si
() = ().
Observatia 9. Fie o submultime a lui R . Atunci este masurabila
Jordan cu m
asura Jordan nula dac
a si numai daca () = 0. Mai mult,
daca o submultime a lui R are proprietatea ca () = 0, atunci orice
submultime 0 a lui este masurabila Jordan si (0) = 0.
Observatia urm
atoare arat
a c
a n cadrul Observatiei 9 ipoteza referitoare
la , anume aceea ca () = 0 este esentiala.

Observatia 10. Submultimea 0 = f( ) j 2 Q \ [0 1]g a lui
= [0 1] [0 1] nu este masurabil
a Jordan.
Teorema de mai jos arat
a c
a pentru submultimi m
arginite ale lui R
masurabilitatea Jordan echivaleaz
a cu cerinta ca frontiera multimii s
a aib
a
masura Jordan nula.
Teorema 1. Fie o submultime marginita a lui R . Atunci este
m
asurabila Jordan daca si numai dac
a ( ()) = 0.
Demonstratie. Vom arata ca
( ()) = () (),
432
egalitate care, n conformitate cu Observatia 9, ncheie demonstratia.

ntr-adevar, e un interval -dimensional care include pe si G o
partitie arbitrara a lui .
Atunci, pe de o parte, conform Observatiei 2, avem
( () G) = ( G) ( G) () (),
de unde
inf
G partitie a lui
( () G) () (),
i.e.
( ()) () ().
(1)
Pe de alta parte, pentru orice 0 exista G1 si G2 partitii ale lui astfel

nct
( G1 ) () +
si
() ( G2 ).
n conformitate cu Observatia 3, daca G este o partitie a lui mai na
dect G1 si G2 , atunci
( G) ( G1 ) () +
si
() ( G2 ) ( G),
de unde
( G) ( G) () () + 2,
i.e., avnd n vedere Observatia 2, avem
( () G) () () + 2.
Ultima inegalitate implic
a
inf
G partit ie a lui
( () G) () () + 2,
i.e.
( ()) () () + 2.
433
Cum a fost ales arbitrar, deducem ca

( ()) () ().
(2)
Din (1) si (2) obtinem

( ()) = () ().
Teorema de mai jos furnizeaz
a o caracterizare alternativ
a a multimilor de
masura Jordan nula.
Teorema 2. Fie o submultime m
arginita a lui R . Atunci () = 0
daca si numai daca pentru orice 0 exista o familie nita de intervale
-dimensionale f1 2 g (unde = [1 1 ] [2 2 ] [ ], 2
f1 2 g si exista astfel nct = , pentru orice 2 f1 2 g
si orice 2 f1 2 g) cu proprietatea c
a
[
=1
si
X
( ) .
=1
Demonstratie.
" ) " Fie un interval -dimensional care include pe .
Deoarece () = 0, pentru orice 0 exista o partitie G = f1 2 g
a lui astfel nct
( G) ,
2
i.e.
X
( ) ,
2
\6=?
de unde deducem existenta unei familii nite de intervale -dimensionale

f1 2 g avnd proprietatea c
a
[
=1
si
( ) .
2
=1
434
Utiliznd o eventuala marire a laturilor intervalelor 1 2 si , putem

presupune ca laturile tuturor acestor intervale au drept lungimi numere
rationale si ca
X
( ) .
=1
Fie numitorul comun al lungimilor laturilor intervalelor 1 2 si .

Pentru ecare 2 f1 2 g, intervalul se poate "diviza" ntr-o familie
nita de cuburi (i.e. intervale care au aceeasi lungime a laturilor) f1 2 g
ecare dintre acestea avnd lungime comun
a a laturilor egala cu = 1 .
P
Atunci, cum ( ) =
( ), deducem ca
=1
X
X
( ) =
( ) ,
=1 =1
=1
fapt care ncheie demonstratia alegnd familia nita de intervale -dimensionale

f1 2 g ca ind ( )2f12g2f12 g .
" ( " Pentru orice 0 exista o familie nita de intervale -dimensionale
f1 2 g (unde = [1 1 ] [2 2 ] [ ], 2 f1 2 g
si exist
a astfel nct = , pentru orice 2 f1 2 g si orice
2 f1 2 g) cu proprietatea ca
[
=1
si
( ) .
2
=1
Printr-o marire a tuturor laturilor intervalelor 1 2 , vom obtine o

familie f1 2 g de intervale -dimensionale astfel nct
,
pentru orice 2 f1 2 g si
X
( ) .
=1
435
Fie un interval -dimensional care contine pe [ cu proprietatea ca,

=1
pentru orice 2 f1 2 g, nici una dintre laturile lui nu intersecteaz

a
nici una dintre laturile lui .
Atunci capetele laturilor intervalelor 1 2 si , aranjate n ordine
cresc
atoare, genereaza o partitie G = f1 2 g a lui care are proprietatea c
a orice este o reuniune de -uri.
Prin urmare, deoarece orice interval care este inclus n R [ , nu

=1
intersecteaz
a [ , deci nici pe , avem
=1
X
( G)
( ) ,
=1
de unde
() .
Cum a fost ales arbitrar, deducem c
a () = 0, deci
() = 0.
Observatia 11. Dac
a 1 si 2 multimi m
asurabile Jordan din R ,
atunci 1 [ 2 este o multime masurabila Jordan si
(1 [ 2) (1 ) + (2 ).
Observatia 12. Fie 1 si 2 multimi m
asurabile Jordan din R . Atunci:
a) dac
a 1 2 , atunci (1 ) (2 );
b) 1 \ 2 si 1 2 sunt masurabile Jordan;
c) daca 1 si 2 sunt disjuncte, atunci (1 [ 2) = (1 ) + (2 );
d) dac
a 1 2 , atunci (2 1) = (2 ) (1 );
e) (1 [ 2 ) = (1 ) + (2 ) (1 \ 2 ).
Observatia 13. Unei submultimi a lui R i se asociaza submultimile
+ = f 2 R j exista 2 astfel nct = + g
si
= f 2 R j exista 2 astfel nct = g,
436
unde 2 R si 2 [0 1).
Multimea este masurabila Jordan dac
a si numai daca + este masurabil
a Jordan, caz n care
() = ( + ).
Pentru 6= 0, multimea este ma
surabila Jordan daca si numai daca
este m
asurabil
a Jordan.
n acest caz avem
() = ().
Teorema de mai jos ne precizeaz
a un set de conditii pentru ca imaginea
printr-o functie a unei multimi masurabile Jordan sa e o multime masurabila
Jordan.
Teorema 3. Fie o submultime deschisa si marginit
a a lui R si :
1 2 )
! R o functie injectiv
a de clasa C 1 , cu proprietatea ca (
() =
(1 2 )
det () 6= 0, pentru orice 2 . Daca este o multime masurabila
Jordan din R astfel nct , atunci () este o multime masurabila
Jordan.
Demonstratie. Vom ar
ata, pentru nceput c
a
(( ()) = 0.
n acest sens, s
a observ
am c
a pentru orice 2 exist
a 0 astfel
nct
[ ] .
Atunci
[ ( )
2
si cum este compacta (ind nchisa si marginita), exista 1 2 2

astfel nct
[ ( ).
=1
Cu notatia
= [ [ ],
=1
437
obtinem ca
Deoarece multimea este compacta, conform cu unul dintre corolariile

Teoremei lui Lagrange, cazul multidimensional (vezi pagina ...), exista 2
R astfel nct pentru orice interval -dimensional inclus n , are loc
inegalitatea
k() ()k k k ,
(*)
pentru orice 2 .
Avnd n vedere cele dou
a teoreme anterioare, pentru orice 0 exist
ao

familie nit
a de intervale -dimensionale f1 2 g (unde = [1 1 ]

[2 2 ] [ ], 2 f1 2 g si exista astfel nct = ,
pentru orice 2 f1 2 g si orice 2 f1 2 g) cu proprietatea ca
,
() [ ,
=1
si
X
( )
=1
Cum ( ) = , pentru orice 2 f1 2 g, obtinem
,
2
de unde
1
1 1
= ( )
p .
(
)

2
Deoarece, pentru orice 2 f1 2 g,
p
k k ,
pentru orice 2 , deducem, folosind (), ca, pentru orice 2 f1 2 g,
p
1
k() ()k ( ) ,
pentru orice 2 , i.e. pentru orice 2 f1 2 g exista un interval

-dimensional cu proprietatea c
a
( )
438
si
( ) .
Prin urmare, avem
( ()) = ( ()) [
=1
si
X
( ) ,
=1
unde am tinut cont de faptul ca ( ()) este o multime compacta (deoarece

() este o multime compacta si este continua).
Asadar, n conformitate cu teorema precedent
a, deducem c
a
(1)
(( ())) = 0.
Deoarece
() (),
avnd n vedere Teorema aplicatiei deschise, obtinem
() ().
(**)
Deoarece
() (),
avnd n vedere Teorema de permanenta a compacitatii pentru functii continue, obtinem
() ().
(***)
Prin urmare, folosind () si ( ), avem
(()) = () () () () = ( ) = ( ()).
Avnd n vedere (1), conform cu Observatia 9, deducem c
a
( (())) = 0.
Atunci, folosind Teorema 1, conchidem ca () este o multime m
asurabil
a
Jordan.
439
Observatia 14. Fie o submultime deschisa si marginit

a a lui R si
1
: ! R o functie de clasa C . Atunci:
a) dac
a () = 0 si , atunci (()) = 0;
1 2 )
b) daca este injectiva, (
() 6= 0, pentru orice 2 si
(1 2 )
( )2N este o familie de multimi masurabile Jordan nesuprapuse astfel nct
, pentru orice 2 N, atunci (( ))2N este o familie de multimi
ma
surabile Jordan nesuprapuse.
Propozitia 2. Fie : (0 1) (0 1) ! [0 1) o functie cu propri ori
etatea c
a, pentru orice 2 f1 2 g si orice 1 1 +1 0,
functia : (0 1) ! [0 1) data de
( ) = (1 ),
pentru orice 2 (0 1), este aditiva.
Atunci exista 0 (n fapt = (1 1 1)) astfel nct
(1 ) = 1 ,
pentru orice 1 2 (0 1).
Demonstratie. Vom folosi metoda inductiei matematice.
Daca = 1, atunci functia : (0 1) ! [0 1) este aditiva, de unde
() = (),
pentru orice 0 si orice 2 N.
Cum
1
1
1
(1) = ( + + ) = ( ),
ori
deducem c
a
1
1
( ) = (1) ,
pentru orice 2 N.
Atunci
1
1
1
( ) = ( + + ) = ( ) = (1) ,
ori
pentru orice 2 N, i.e.
() = (1),
440
pentru orice 2 Q \ (0 1).

Sa observam ca este crescatoare.
ntr-adevar, daca , atunci
() = ( + ) = () + ( ) ().
Fie acum 2 (0 1).
Atunci, pe de o parte, avem
() () = (1),
pentru orice 2 Q, , de unde
() (1),
iar pe de alt
a parte
() = (1) (),
pentru orice 2 Q, , de unde
(1) ().
Prin urmare
() = (1),
S
a presupunem acum c
a armatia din lem
a este valabil
a pentru si s
a
dovedim c
a este valabil
a pentru + 1.
Fie deci : (0 1) (0 1) ! [0 1) o functie cu proprietatea c
a,
+1 ori
pentru orice 2 f1 2 + 1g si orice 1 1 +1 +1 0, functia

: (0 1) ! [0 1) dat
a de
( ) = (1 +1 ),
pentru orice 2 (0 1), este aditiv
a.
Conform cazului = 1,
(1 ) = (1)1,
pentru orice 1 0, i.e.
(1 +1 ) = 1 (1 2 +1),
441
pentru orice 1 +1 0.
Deoarece functia : (0 1) (0 1) ! [0 1) data de
ori
(2 +1 ) = (1 2 +1 ),
pentru orice 1 0, are proprietatea ca pentru orice 2 f2 + 1g
si orice 2 1 +1 +1 0, functia : (0 1) ! [0 1) data de
( ) = (2 +1 ) = (1 2 +1 ),
pentru orice 2 (0 1), este aditiva, conform ipotezei de inductie, avem
(2 +1 ) = (1 1 1)2+1,
i.e.
(1 2 +1 ) = (1 1 1)2 +1,
deci
1 (1 2 +1 ) = (1 1 1)1 2 +1 ,
adica
(1 +1) = (1 1 1)1 2 +1 ,
pentru orice 1 +1 0.
Denitie. Fie 6= ? si ? 6= A P().
A se numeste inel de multimi daca:
i)
1 2 2 A )1 [ 2 2 A;
ii)
1 2 2 A )1 2 2 A.
Denitie. Fie A un inel de multimi. O functie : A ! [0 1) se
numeste masura dac
a pentru orice 1 2 2 A cu proprietatea ca
1 \ 2 = ?,
are loc egalitatea
(1 [ 2 ) = (1 ) + (2 ).
Observatia 15. n cadrul denitiei anterioare, avem:
442
a)
(1 2 2 A, 1 2 ) ) (1 ) (2);
b)
1 2 2 A ) (1 [ 2 [ [ ) (1 ) + + ( ).
Observatia 16. Multimea (R ) a submultimilor lui R care sunt masurabile Jordan este un inel de multimi, iar functia : (R ) ! [0 1) data
de () ca ind m
asura Jordan a lui , este o m
asur
a pe (R ) numit
a
m
asura Jordan pe R .
Denitie. O m
asur
a : (R ) ! [0 1) se numeste invariant
a la
translatii daca
( + ) = (),
pentru orice 2 (R ) si orice 2 R .
Observatia 17. M
asura Jordan pe R este invarianta la translatii.
Teorema 4. Daca : (R ) ! [0 1) este o masura invarianta
la translatii cu proprietatea ca (1 [ 2 [ [ ) = (1 ) + +
( ), pentru orice familie nit
a de multimi masurabile Jordan nesuprapuse
f1 2 g, atunci exist
a 0 (n fapt = ([0 1] [0 1)))
ori
astfel nct
() = (),
pentru orice 2 (R ).
Demonstratie. Este sucient s
a ar
at
am c
a exist
a 0 astfel nct
(*)
() = (),
pentru orice interval nchis -dimensional .

ntr-adev
ar, e 2 (R ) si 0 un interval nchis -dimensional care
include pe .
Pe de o parte, avem
() = () =
=
inf
G=f1 g partitie a lui 0
inf
G partitie a lui 0
( ) =
\6=?
443
( G) =
inf
\6=?
( )
() (),
deci
() ().
(1)
Pe de alta parte, avem

() = () =
sup
G partitie a lui 0
sup
G=f1 g partit ie a lui 0
( ) =
( G) =
sup
( )
() (),
deci
() ().
(2)
Din (1) si (2) deducem ca

() (),
Vom justica acum armatia ().
Deoarece si sunt invariante la translatii, este sucient sa aratam ca
exist
a 0 astfel nct
([0 1 ] [0 ]) = ([0 1 ] [0 ]),
i.e.
([0 1 ] [0 ]) = 1 ,
pentru orice 1 0.
Fie : (0 1) (0 1) ! [0 1) dat
a de
ori
(1 ) = ([0 1 ] [0 ]),
pentru orice 1 0.
Atunci, pentru orice 2 f1 2 g si orice 1 1 +1 0,
aplicatia : (0 1) ! [0 1) data de
( ) = (1 ) = ([0 1 ] [0 ]),
444
pentru orice 0, este aditiva.

ntr-adevar, daca
1 = [0 1 ] [0 1 ] [0 ] [0 +1 ] [0 ],
2 = [0 1 ] [0 1] [0 ] [0 +1] [0 ]
si
= (0 0 0 0 0),
unde este pe pozitia , atunci 1 si 2 + sunt nesuprapuse, iar
1 [ (2 + ) = [0 1 ] [0 1] [0 + ] [0 +1] [0 ],
deci
(1 [ (2 + )) = (1 ) + (2 + ),
de unde, avnd n vedere faptul ca este invarianta la translatii, obtinem
(1 [ (2 + )) = (1 ) + (2 ),
ceea ce ne asigura ca
( + ) = ( ) + ( ),
pentru orice 0.
Atunci, conform lemei anterioare, exista 0 astfel nct
(1 ) = 1 ,
i.e.
([0 1] [0 ]) = ([0 1 ] [0 ])
pentru orice 1 2 (0 1), ceea ce ncheie demonstratia.

Teorema 5. Fie : R ! R o aplicatie liniar
a si bijectiv
a. Atunci,
pentru orice 2 (R ), avem () 2 (R ) si
(()) = jdet j (),
i.e.
(()) = jdet j ().
445
Demonstratie. Faptul ca () 2 (R ), pentru orice 2 (R ), decurge

din Teorema 3.
Fie : (R ) ! [0 1) data de
() = (()).
este invariant
a la translatii si
(1 [ 2 [ [ ) = (1) + ( ),
pentru orice familie nita de multimi masurabile Jordan nesuprapuse f1 2 g
(vezi Observatia 14).
Conform Teoremei anterioare, exist
a 0 (n fapt = (([0 1]
[0 1))) astfel nct
ori
() = (),
Remarca 1. Dac
a 1 2 : R ! R sunt aplicatii liniare si bijective,
atunci
1 2 = 1 2 .
n particular
1 =
1
.
ntr-adev
ar, avem
1 2 () = ((1 2 )()) = ((1 (2())) =
= 1 ((2 ()) = 1 2 (),
2. Daca : R ! R este liniara si unitara (i.e. kk = 1 )

Remarca
() = 1, pentru orice 2 R ), atunci

= 1.
S
a observ
am c
a
pentru orice 2 R .
() = kk ,
446
ntr-adevar, daca = 0 egalitatea este evident

a.
Dac
a 6= 0, atunci kk = 1, deci ( kk ) = 1, i.e. () = kk.
Vom ar
ata c
a
(f 2 R j kk 1g) = f 2 R j kk 1g.
(*)
Pentru justicarea incluziunii vom alege 2 (f 2 R j kk 1g).
Atunci exista 2 R cu proprietatea ca kk 1 astfel nct = ().

Deoarece kk = () = kk 1, demonstratia incluziunii este ncheiata.
Pentru justicarea incluziunii s

a observ
am c
a este surjectiv
a. Acest
lucru decurge din injectivitatea acesteia

a astfel: dac
a () =
care se
justic
(), atunci ( ) = 0, de unde ( ) = k k = 0, deci = .

Atunci, pentru orice 2 R cu proprietatea
ca kk 1, exista 2 R astfel

nct = (). Deoarece kk = () = kk 1, demonstratia incluziunii

este ncheiat
a.
Conform cu (), obtinem
((f 2 R j kk 1g)) = (f 2 R j kk 1g),

i.e.
(f 2 R j kk 1g) = (f 2 R j kk 1g),
de unde
= 1.
Remarca 3. Dac
a : R ! R este liniar
a si diagonal
a (i.e. exist
a 1 0 astfel nct (1 ) = (1 1 ), pentru orice
(1 ) 2 R ), atunci
= 1 = det = jdet j = jdet j .
ntr-adevar, avem
= (([0 1] [0 1])) = ([0 1 ] [0 ]) = det .

Remarca 4. Exist
a : R ! R liniare si unitare si : R ! R
liniara si diagonala astfel nct
= .
447
Atunci
Remarca 4
Remarca 1
1
Remarca 2
Remarca 2
Remarca 3
=
det = jdet j =
= det det jdet j det = det = jdet j ,

=
deci
() = jdet j ()
i.e.
(()) = jdet j (),
Exercitii
1. Sa se arate c
a orice submultime nit
a a lui R este m
asurabil
a Jordan,
iar m
asura sa Jordan este 0. S
a se arate c
a acest rezultat nu mai este valabil
daca multimea este numarabila.
2. Sa se arate ca daca este o submultime masurabila Jordan a lui R ,
atunci:
a) multimile si sunt m
asurabile Jordan;
b) () = () = ();
c) daca () 0, atunci 6= ?.
3. Fie : [ ] ! R o functie continua. Sa se arate ca este o multime
masurabil
a Jordan care are m
asura 0. R
amne valabil acest fapt dac
a este
integrabil
a? Dar dac
a este m
arginit
a?
4. S
a se arate c
a dac
a submultimea a lui R este m
arginit
a si are un
numar nit de puncte de acumulare, atunci ea este masurabila Jordan.
5. O submultime a lui R se numeste de masura Lebesgue zero daca
pentru orice 2 R, 0 exist
a un sir ( )2N de intervale -dimensionale
cu proprietatea c
a
1
[
=1
si
1
X
( ) .
=1
448
a) Sa se arate ca daca o submultime a lui R este masurabila Jordan

avnd masura Jordan nula, atunci ea este de masura Lebesgue zero.
b) Sa se arate ca daca o submultime a lui R este numarabila, atunci
ea este de m
asur
a Lebesgue zero.
c) S
a se arate c
a exist
a submultimi ale lui R care nu sunt m
asurabile
Jordan dar care sunt de m
asur
a Lebesgue zero.
449

INTEGRALA RIEMANN PENTRU FUNC
TII MARGINITE
DEFINITE PE MUL
TIMI MASURABILE
JORDAN
Denitie. Pentru o multime m
asurabila Jordan din R , un interval
-dimensional care contine pe , o partitie G = f1 2 g a lui si o
functie marginit
a : ! R ce va extinsa cu 0 n afara lui , vom deni:
a) suma superioara a lui corespunzatoare partitiei G ca ind
X
( G) =
( ) =
X
( ),
=1
\6=?
unde
= sup();
2
b) suma inferioara a lui corespunz

atoare partitiei G ca ind
( G) =
( ) =
X
( ),
=1
\6=?
unde
= inf ();
2
c) integrala inferioara a functiei (pe multimea ) ca ind

Z
() () =
sup
( G);
G partitie a lui
d) integrala superioara a functiei (pe multimea ) ca ind

Z
() () =
inf
( G).
G partitie a lui
Observatia 1. Fie o multime masurabil

a Jordan din R , un interval
-dimensional care contine pe , o functie m
arginita : ! R, G si H
partitii ale lui .
Atunci
( G) ( H).
450

Observatia 2. Fie o multime mRasurabila Jordan
R din R si : ! R
o functie marginita. Atunci exista () () si () (), nu depind de
alegerea intervalului -dimensional si

Z
Z
() () ( ) ().
Denitie. O functie marginita : ! R, unde este o multime

m
asurabila Jordan din R , se numeste (Riemann) integrabila (pe multimea
) daca
Z
Z
() () = () ();
R
R
n acest caz, valoarea comun
a () () = ( ) () se noteaz
a ()
R
si se numeste integrala functiei pe multimea . Pentru = 2, () se
R
RR
noteaz
a, n mod traditional cu
( ), iar pentru = 3, ()
R R R
se noteaza, n mod traditional cu

( ).
Observatia 3. Fie o multime masurabila Jordan din R si : ! R

o functie marginita. Atunci este integrabila pe daca si numai daca pentru
orice 0 exista o partitie G a unui interval -dimensional care include
pe astfel nct
( G)( G) .
Rezultatul urm
ator arat
a c
a studiul integrabilit
atii pe multimi m
asurabile
Jordan din R se reduce la studiul acesteia pe intervale nchise -dimensionale.

Teorem
a. Fie o multime masurabila Jordan din R , : ! R o
functie integrabila pe , un interval nchis -dimensional cu proprietatea
(), 2
ca si : ! R data de () = f
.
0,
2
Atunci este integrabil

a pe si
Z
Z
() = ().
451
Demonstratie. Deoarece, considernd att , ct si , a incluse n ,

avem
( G) =( G)
si
( G) =( G)
pentru orice partitie G a lui , deducem c
a
Z
Z
() () = () ()
si
()
() = ( )
(),
de unde concluzia.
Rezultatul urmator ne arata ca, ntr-un anume sens, putem ignora ce se
ntmpla pe frontiera.
Teorem
a. Fie o multime masurabila Jordan din R , : ! R o
functie m
arginita si un interval nchis -dimensional cu proprietatea ca
. Atunci pentru orice 0 exist
a o partitie G a lui cu proprietatea
ca pentru orice partitie G = f1 2 g a lui mai na dect G avem
( )
() ()

si
( ) ,
() ()
unde = sup() si = inf ().

2
Demonstratie. Deoarece este marginita, exista 0 astfel nct

j()j pentru orice 2 .
452
Deoarece ( ()) = 0 (caci este o multime masurabila Jordan din

R ), pentru orice 0 exista o partitie G1 a lui cu proprietatea ca
( () G1 ) .
ca
(1)
Mai mult, pentru orice 0 exista o partitie G2 a lui cu proprietatea

Z
Z
() () ( G2 ) () () + .
G0
Fie
=
Atunci
G1
[ G2
si G = f1 2 g o partitie a lui mai n

a dect G .
Z
Z
( ) () ( G) ( G2 ) () () + ,
i.e.
() () ( G) .
(2)
S
a observ
am c
a daca \ 6= ? si atunci \ () 6= ?. (3)
Pentru a justica armatia de mai sus vom trata trei cazuri.
Primul caz este cel n care \ = ?. Daca alegem 2 \ atunci
2 si 2
, deci 2 = (). Prin urmare 2 \ (),
deci \ () 6= ?.
Al doilea caz este cel n care \ (R ) = ?. Atunci R
(R ) = . Dac
a alegem 2 astfel nct 2
, atunci 2
si 2
, deci 2 = (), deci 2 \ (). Prin urmare
\ () 6= ?.
Cel de al treilea caz este cel n care \ 6= ? si \ (R ) 6= ?. S

a
presupunem, prin reducere la absurd, c
a \ () = ?. Atunci
R ( ) = R ( \ (R )) =
= (R ) [ = (R ) [ ,
453
ceea ce conduce la contradictia ca multimea nu este conexa. Asadar, si n

acest caz \ () 6= ?.
Atunci avem
()
()
(
)

Z
(2)
X
() () ( G) + ( G)
( )
\ ()6=?
(3)
j j ( )
\6=?
( ) + ( () G)
(1)
+ ( () G1 ) + = ( + 1).
Similar se justic
a armatia dual
a din concluzia teoremei.
Corolar. n
a = ?, atunci este
R contextul teoremei anterioare, dac
integrabila si () = 0.
Teorem
a. Fie o multime nchis
a m
asurabil
a Jordan din R si :
! R o functie continua
. Atunci este integrabila pe .
Demonstratie. Deoarece este nchis
a si m
arginit
a, deci compact
a, functia
este marginita (vezi ...).
Fie un interval -dimensional care contine pe .
Conform teoremei precedente, pentru orice 0 exista o partitie G a
lui cu proprietatea c
a pentru orice partitie G = f1 2 g a lui mai
n
a dect G avem
( )
() ()

454
si
( ) ,
() ()
deci
Z
Z
()
()
()
()
)(
)
unde = sup () si = inf ().

2
Deoarece functia este continua pe multimea compacta , ea este uniform continua, deci pentru orice 0 exista 0 astfel nct
j() ()j ,
pentru orice 2 , k k .
Fie G = f1 2 g o partitie a lui mai na dect G astfel nct sa
avem
k k
pentru orice 2 si orice 2 f1 2 g.
Atunci, pentru orice 2 f1 2 g cu proprietatea ca , avem
,
de unde
0 ()
() ()
()2 +
2 +
( )( )
( ) (2 + ()),
pentru orice 0.
R
R
Deducem astfel c
a ( ) () = () (), deci este integrabil
a pe
.
Exercitiu. S
a se arate c
a dac
a este o multime m
asurabil
a Jordan din
R si : ! R o functie uniform continua, atunci este integrabila pe .
455
Teorema de mai jos arata ca putem calcula masura Jordan a unei multimi
masurabile Jordan cu ajutorul integralei.
Teorem
a. Daca o multime nchisa m
asurabila Jordan din R , atunci
Z
() = 1.
Demonstratie. Fie un interval -dimensional care include pe si

G =f1 2 g o partitie a sa.
Conform teoremei anterioare, functia , constant egala cu 1, este integrabila.
Cum \ 6= ? implic
a = sup () = 1, pentru orice 2 f1 2 g,
2
deducem c
a
( ) =
\6=?
( )=
\6=?
( ),
\6=?
i.e.
( G) ( G).
Prin urmare, avem
Z
inf
G partit ie a lui
1 = ()
(1 G)
deci
1 =
inf
G partit ie a lui
( G) = () = (),
1 ().
(1)
Deoarece este m
asurabil
a Jordan, ( ()) = 0, deci, pentru orice
0 exista o partitie G a lui astfel nct
( () G ) .
Atunci, cu notatia = inf (), avem
2
( ) =
( )
\6=?
456
( ) = ( G )
sup
G partit ie a lui
( G) =()
() =
() =
1,
de unde
( G )
1,
1,
i.e.
( G ) ( () G )
deci
() = () =
( G) ( G )
Z
Z
( () G ) + 1 + 1.
inf
G partit ie a lui
Cum a fost ales arbitrar, deducem c

a
Z
() 1.
(2)
Din (1) si (2) concluzionam ca

() =
1.
Observatie. Deoarece functia constant egal

a cu 1 este uniform continu
a,
avnd n vedere exercitiul anterior teoremei, aceasta este valabila si n cazul
n care se renunt
a la cerinta ca multimea s
a e nchis
a.
Teorem
a Fie o multime ma
surabila Jordan din R , : ! R si
2 R. Atunci:
i) daca si sunt integrabile pe , atunci si + sunt integrabile
pe ; mai mult
Z
Z
() = ()
457
si
( () + ()) =
() +
().
ii) daca 1 si 2 sunt doua submultimi ma

surabile Jordan ale lui care
sunt nesuprapuse si dac
a este integrabil
a pe 1 si pe 2, atunci este
integrabila pe 1 [ 2 si
Z
Z
Z
() = () + ().
1 [2
Demonstratie.
i) Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca
0.
Fie un interval -dimensional care include pe .
Pe de o parte, pentru orice 0 exist
a G partitie a lui astfel nct
Z
( G ) () ( G ) + .
Tinnd
cont de faptul ca
( G ) = ( G )
si
( G ) = ( G ),
obtinem, prin nmultirea relatiei anterioare cu , urmatoarea inegalitate:
Z
( G ) () ( G ) + ,
de unde
inf
G partit ie a lui
si
() +
sup
( G),
( G)
()
G partit ie a lui
458
pentru orice 0.
Prin urmare
Z
Z
() () ( ) () =
i.e.
sup
G partit ie a lui
inf
G partitie a lui
( G)
()
( G) = () (),
( ) () =
() = () (),
fapt care arata ca este integrabila pe si ca

Z
Z
() = ().
Pe de alt
a parte, pentru orice 0 exist
a G partitie a lui astfel nct
Z
( G ) () ( G ) +
si
( G )
() ( G ) + ,
de unde
( G ) + ( G ) 2
() +
() ( G ) + ( G ) + 2.
Deoarece, conform cu denitia sumei inferioare si a sumei superioare,

deducem c
a
( + G ) ( G ) + ( G )
si
( G ) + ( G ) ( + G ),
459
obtinem ca
( + G ) 2
() +
() ( + G ) + 2,
()
de unde
inf
G partit ie a lui
( + G)
() +
sup
G partitie a lui
( + G),
i.e.
Z
Z
Z
Z
( ) ( () + () () + () () (() + ())
deci
()
(() + ()) =
() +
() = ()
( () + ()),
fapt care arata ca + este integrabila pe si ca

Z
Z
Z
( () + ()) = () + ().
ii) Fie un interval -dimensional care include pe 1 [ 2 .

Conform unei teoreme anterioare, pentru orice 0 exista o partitie G
a lui cu proprietatea ca pentru orice partitie G = f1 2 g a lui mai
na dect G avem
()
(
)
()
(
)
2
460
si
()
( ) ,
()
1 [2
1 [2
unde = sup().
2
Deoarece 1 si 2 sunt dou

a submultimi m
asurabile Jordan ale lui ,
atunci
( (1 )) = ( (2 )) = 0,
deci
0 ( (1) [ (2 ) ( (1)) + ( (2 )) = 0 + 0 = 0,
de unde
( (1 ) [ (2 ) = 0,
fapt care ne asigur
a c
a putem presupune ca
( (1 ) [ (2 ) G) .
Fie
= maxfj1j j2 j jjg.
Sa observam ca daca 1 [ 2 , atunci una si numai una dintre urmatoarele situatii este valida:
a) 1 ;
b) 2;
c) \ ( (1 ) [ (2)) 6= ?.
ntr-adev
ar, deoarece
1 [ 2 (1 [ 2 ) (1 [ 2 ) \ (1 [2 1 [ 2 ) =
= (1 [ 2 ) \ 1 [2 1 \ 1 [2 2 =
= f1 \ 1 [2 1 \ 1 [2 2g [ f2 \ 1 [2 1 \ 1 [2 2g
(1 1 ) [ (2 2 ) (1 1 ) [ (2 2) = (1 ) [ (2),
461
deducem ca
1 [ 2 1 [ 2 [ ( (1 ) [ (2 )).
Prin urmare, daca \ ( (1) [ (2 )) = ?, atunci 1 [ 2 , de unde,
avnd n vedere faptul ca este multime conexa si ca 1 \ 2 = 1 \ 2 = ?
(ultima egalitate decurge din faptul ca (1 \ 2 ) = 0), deducem ca 1
sau 2 .
Atunci
()
() +
( ) +
() +
( )
( ) =
\( (1 )[ (2 ))6=?
() +
\( (1 )[ (2 ))6=?
( ) +
1 [2
=+
( ) +
3 +
1 [2
()
() + ( (1 ) [ (2 ) G)
(3 + ) +
() +
(),

Z
Z
Z
( )
() () + ().
1 [2
Similar se arat
a c
a
Z
Z
Z
() + () ()
1
().
1 [2
Din ultimele doua inegalitati deducem ca

Z
Z
Z
Z
( )
() = ()
() = () + (),
1 [2
1 [2
462
deci este integrabila pe 1 [ 2 si

Z
Z
Z
() = () + ().
1 [2
Teorem
a. Fie o multime masurabil
a Jordan din R si : ! R
doua functii marginite.
i) Daca
0 este o submultime a lui astfel nct (0 ) = 0, atunci
este integrabila pe 0 si
Z
() = 0.
0
ii) Daca : ! R este o functie integrabila si f 2 j () 6= ()g

are m
asura Jordan nula, atunci este integrabil
a pe si
Z
Z
() = ().
Demonstratie.
i) Vom ar
ata ca
= ?,
R
de unde, conform unui corolar anterior, este integrabila si () = 0.
Dac
a vom presupune, prin reducere la absurd, c
a 6= ?, atunci exist
a
2 R si 0 astfel nct ( ) , deci exista un interval nchis dimensional nedegenerat astfel nct ( ) , de unde 0 ()
() = 0, i.e. contradictia () = 0.
ii) Fie
0 = f 2 j () 6= ()g.
Conform cu i), este integrabil
a pe 0 si
Z
Z
() = () = 0.
0
Deoarece si coincid pe 0 , deducem, folosind exercitiul 3, c

a este
integrabila pe 0 . Atunci, conform cu punctul ii) al teoremei precedente,
463
este integrabila pe = 0 [ ( 0) si
Z
Z
Z
Z
Z
Z
() = ()+
() = ()+
() = ().
Observatie. Teorema precedent

a ne sugereaz
a o cale de a deni integrala
lui pe chiar si atunci cnd nu este denita pe ntreaga multime . Mai
precis, daca este denit
a pe 0 , unde este o multime de masurabila
Jordan si 0 este o multime de masur
a Jordan nula, si daca functia
() = f
(), 2 0
0,
2 0
este integrabila pe , atunci denim

Z
Z
() = ().
Prin urmare, sintagma " : ! R" este integrabil

a include situatia n
care nu este denita pe o submultime de m
asura Jordan nul
a a lui .
Teorem
a. Fie o multime m
asurabila Jordan din R si : ! R
doua functii integrabile. Atunci:
i) Dac
a
() (),
pentru orice 2 , atunci
()
().
ii) Daca exista 2 R astfel nct

() ,
()
() ().
464
iii) Functia j j este integrabila pe si
Z
Z
() j ()j .
Demonstratie.
Fie un interval -dimensional care include pe .
i) Deoarece , deducem ca
( G) ( G),
pentru orice partitie G a lui , de unde
sup
G partitie a lui
i.e.
( G)
sup
G partitie a lui
() () ()
( G),
(),
de unde, cum si sunt integrabile, obtinem

Z
Z
() ().
ii) Conform cu i), avem

Z
Z
Z
() ,
de unde, folosind un rezultat anterior, deducem ca

Z
Z
Z
1 () 1.
n acord cu Teorema de la pagina 446, obtinem

Z
() () ().
465
iii) Pentru orice 0 exista o partitie G =f1 2 g a lui astfel

nct
( G ) ( G ) .
(*)
Atunci
sup j()j inf j()j sup() inf (),
2
(**)
ntr-adev
ar, e 2 .
Dac
a () si () sunt pozitive, atunci
j()j j ()j = () () sup() inf ().
2
Daca () si () sunt negative, atunci

j()j j ()j = () () sup() inf ().
2
Daca () este pozitiv si () este negativ, atunci inf () 0, de unde

2
j()j j()j = () + () sup() + 0 sup() inf ().

2
Analog, dac
a () este negativ si () este pozitiv, obtinem
j()j j ()j = () () () () sup() inf ().
2
Asadar
j()j j ()j sup () inf (),
2
pentru orice 2 , de unde

sup j()j inf j()j sup() inf ().
2
Atunci, avnd n vedere (), obtinem

(j j G) (j j G) ( G) ( G),
de unde, conform cu (), avem
(jj G) (j j G) ,
466
ceea ce arata ca jj este integrabila pe .

Deoarece
jj jj ,
folosind i), avem
Z
( j()j)
de unde
()
j()j ,
Z
Z
Z
j ()j () j ()j ,
i.e.
Z
Z
() () .
Teorem
a. Fie o multime m
asurabil
a Jordan din R si : ! R
doua functii integrabile astfel nct
() 0,
pentru orice 2 .
Atunci:
i) Exista 2 [ inf () sup()] astfel nct
2
Z
Z
() = ()().
ii) Exista 2 [ inf () sup ()] astfel nct

2
2
Z
() = ().
Demonstratie.
i) Fie
= inf ()
2
467
si
= sup().
2
Conform exercitiului 5, este integrabil

a pe si deoarece 0, avem
Z
Z
Z
() ()() ().
Daca () = 0, atunci ()() = 0, de unde concluzia.
R
Dac
a () 6= 0, atunci
()()
R
()
si alegem
=
()()
R
.
()
ii) Alegem, la punctul i), = 1.
Teorema lui Lebesgue. O functie : ! R marginita, unde

este o multime masurabila Jordan, este integrabila pe dac
a si numai daca
multimea punctelor de discontinuitate ale lui este de masura
Lebesgue nula.
Exercitii
1. Fie : R ! R o functie uniform continu
a. S
a se arate c
a dac
a
este marginita, atunci este marginita.
2. Fie : [ ] ! R marginite si 2 ( ).
Sa se arate ca:
i)
Z
Z
Z
() (() + ()) () () + () ()
468
si
Z
() () + ()
() ()
(() + ()).
ii)
Z
( ) () = ()
() + ( ) ()
si
()
() = ()
() + ()
().
3. Fie 1 si 2 doua submultimi m

asurabile Jordan ale lui R astfel nct
1 2. S
a se arate c
a dac
a : 2 ! R este integrabila pe 2 , atunci
este integrabila pe 1.
4. Sa se arate ca daca : R ! R este continua pe R , atunci este
integrabila pe orice submultime masurabila Jordan a lui R .
5. Fie o multime m
asurabil
a Jordan din R si : ! R dou
a
functii integrabile pe . Sa se arate c
a functiile , maxf g si minf g
sunt integrabile pe .
6. Fie o multime deschisa din R , : ! R o functie injectiva de
clasa C 1 astfel nct functia 1 : ( ) ! sa e de clasa C 1 si o multime
masurabil
a Jordan din R cu proprietatea c
a . S
a se arate ca dac
a
functia : () ! R este integrabil
a, atunci functia : ! R este
integrabil
a.
7. Fie o multime masurabila Jordan din R si : !
R R functii
integrabile pe . Sa se arate ca daca ! pe , atunci lim () =

!1
R
().
RR
8. S
a se arate c
a exist
a lim
cos( ) si s
a se determine valoarea
!1
sa, unde este o multime masurabila Jordan din R2 .

9. Fie o multime deschis
a m
asurabil
a Jordan din R si 0 2 . S
a
se arate c
a dac
a pe si continu
a n 0, atunci
R a : ! R este integrabil
lim ((1 0 ))
() = (0 ).
!0
(0 )
469

10. Fie o mul
R time deschisa din R si : ! R o functie continua. Sa
se arate ca daca () = 0, pentru orice submultime masurabila Jordan
a lui , atunci = 0.
470
TEOREMA LUI FUBINI

n cele ce urmeaz
a vom prezenta o metod
a pentru calculul practic al unei
clase largi de integrale Riemann.
Lem
a. Fie : [ ] [ ] ! R o functie m
arginita. Dac
a functia
! ( ) este integrabila pe [ ], pentru orice 2 [ ], atunci
Z Z
()
Z Z
( ) () ( ( ))
[][]
Z Z
Z Z
( ) ( ( )) ()
( ).
[][]
Demonstratie. Pentru orice 0 exist

a f0 1 g o partitie a lui
[ ] si f0 1 g o partitie a lui [ ] astfel nct partitia G = f g2f12g2f12g
a lui [ ] [ ], unde = [1 ][1 ], are proprietatea urmatoare:
Z Z
( G) ()
( ).
[][]
Fie
= sup ( ).
()2
Avnd n vedere exercitiul 2, ii), din lectia precedent

a, obtinem:
Z Z
Z X
Z
X
( ) ( ( )) =
() (
( ))
=1
1 =1 1
Z Z
X
X
X
() ( ( ))
( 1)( 1) =
=1 =1
1 1
=1 =1
Z Z
X
X
=
( ) = ( G) ( )
( ) + ,
=1 =1
[][]
471

Z Z
Z Z
() ( ( )) ()
( ).
[][]
Similar se arata ca
Z Z
Z Z
()
( ) () ( ( )),
[][]
de unde obtinem concluzia.

Teorema lui Fubini pe dreptunghiuri. Fie : [ ] [ ] ! R o
functie astfel nct:
i) functia ! ( ) este integrabila pe [ ], pentru orice 2 [ ];
ii) functia ! ( ) este integrabil
a pe [ ], pentru orice 2 [ ];
iii) este integrabil
a pe [ ] [ ].
Atunci:
R
) functia ! ( ) este integrabila pe [ ];
) functia ! ( ) este integrabil

a pe [ ];
) are loc urmatoarea egalitate

Z Z
[][]
Z Z
Z Z
( ) = ( ( )) = ( ( )).
Demonstratie. Sa consideram, pentru orice 2 [ ],

() =
( ).
Deoarece este integrabil

a pe [ ] [ ], conform lemei precedente,
deducem c
a
Z Z
Z
Z
( ) = () () = () (),
[][]
472
deci este integrabila pe [ ] si

Z Z
( ) =
[][]
Z Z
() = ( ( )).
Schimbnd rolurile lui si , obtinem c

a
Z Z
Z Z
( ) = ( ( )),
[][]
deci
Z Z
[][]
Z Z
Z Z
( ) = ( ( )) = ( ( )).
Observatie. Ipotezele din cadrul Teoremei lui Fubini sunt ndeplinite

daca este continua.
Observatiile urmatoare arata ca ipotezele din Teorema lui Fubini nu pot
sl
abite.
de
Observatie. Pentru orice 2 N s

a consider
am functia : R ! R dat
a
() = f
1
2 , 2 [ 21 21
]
.
0, n caz contrar
Fie : R2 ! R data de
( ) =
1
X
( () +1 ()) (),
=1
pentru orice 2 R.
Atunci:
i) functia ! ( ) este integrabila pe [0 1], pentru orice 2 [0 1];
ii) functia ! ( ) este integrabila pe [0 1], pentru orice 2 [0 1];
473
iii)
Z1 Z1
Z1 Z1
( ( )) = 1 6= 0 = ( ( )).
0
Observatie. Fie : R2 ! R data de

( ) = f
0,
daca = 0 sau daca 2
Q ori 2
Q
.
1
, daca 2 Q, unde = , prime ntre ele
Atunci:
i) este integrabila pe [0 1] [0 1];
iii) functia ! ( ) nu este integrabila pe [0 1], pentru o innitate de
valori 2 [0 1].
Observatie. Fie : R2 ! R dat
a de
( ) = f
1, daca exista 2 N, 2 f2 3 2 1g astfel nct ( ) = ( 2 2 )

.
0,
altfel
Atunci:
i) este marginita ;
iii) functia ! ( ) este integrabila pe [0 1], pentru orice 2 [0 1];
iv)
Z1 Z1
Z1 Z1
( ( )) = ( ( )),
0
v) nu este integrabil
a pe [0 1] [0 1].
Lem
a. Fie : [1 1] [ ] ! R o functie astfel nct:
i) este integrabila;
ii) functia ! (1 2 1 +1 ) este integrabila pe [ ],
pentru orice 1 2 [1 1 ],..., 1 2 [1 1], +1 2 [+1 +1 ], ..., 2
[ ].
Atunci:
474
) functia
(1 2 1 +1 ) !
(1 2 1 +1 )
este integrabila pe [1 1] [1 1 ] [+1 +1 ] [ ];

)
Z
() =
[1 1 ][ ]
(1 ) )1 21+1 .
[1 1 ][1 1 ][+1 +1 ][ ]
Demonstratie. Repetnd rationamentul de la lema anterioara, obtinem

Z
()
()
[1 1 ][ ]
()
(1 ) )1 21+1
(1 ) )1 21 +1
[1 1 ][1 1 ][+1 +1 ][ ]
( )
[1 1 ][1 1 ][+1 +1 ][ ]
()
(),
[1 1 ][ ]
de unde, cum este integrabila pe [1 1] [ ], deducem ca functia

R
(1 2 1 +1 ) ! (1 2 1 +1 ) este inte
grabila pe [1 1 ] [1 1 ] [+1 +1 ] [ ] si
Z
() =
[1 1 ][ ]
475
(1 ) )1 21+1 .
[1 1 ][1 1 ][+1 +1 ][ ]
Denitie. O submultime a lui R se numeste simpla n raport cu axa

daca exista o submultime a lui R1 care este compacta si masurabila
Jordan si doua functii continue : ! R astfel nct
^
= f(1 ) 2 R j (1 ) 2 si
((1 )) ((1 ))g,

^
unde (1 ) semnica vectorul (1 2 1 +1 ) 2 R1.

n aceasta situatie, vom spune ca este generata
de , si .
Teorema lui Fubini. Fie o submultime a lui R simpla n raport cu
axa , care este generat
a de , si .
Atunci este o multime m
asurabila Jordan.
Mai mult, daca : ! R este continua, atunci
Z
() =
(1
Z )
(1 ) )1 2 1 +1 .
(1 )
Demonstratie. Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca = .

Prin urmare exist
a o submultime a lui R1 care este compact
a si
masurabil
a Jordan si dou
a functii continue : ! R astfel nct
= f(1 1 ) 2 R j (1 1 ) 2 si
(1 1 ) (1 1 )g.
Vom ar
ata c
a () este de m
asura Jordan nul
a, deci este o multime
masurabila Jordan.
Deoarece
() = [ [ ,
unde
= f(1 1 ) 2 R j (1 1 ) 2 si (1 1 ) = g,
476
= f(1 1 ) 2 R j (1 1 ) 2 si (1 1 ) = g
si
= f(1 1 ) 2 R j (1 1 ) 2 () si
(1 1 ) (1 1 )g,
pentru a justica faptul c
a () este de m
asura Jordan nul
a este sucient
s
a ar
at
am c
a , si sunt de m
asur
a Jordan nul
a.
ncepem prin a arata ca este de masura Jordan nula.
ntr-adevar, functia este uniform continua (ind continua pe compact),
deci pentru orice 0 exista 0 astfel pentru orice 2 astfel nct
k k
avem
j() ()j .
Fie un cub ( 1) -dimensional care include pe .
Putem mparti pe ntr-o familie f1 2 g de subcuburi cu proprietatea ca pentru orice 2 avem k k , pentru orice 2
f1 2 g.
Pentru 2 , 2 f1 2 g, vom considera
= [( ) ( ) + ].
Atunci
si
2f12g
X
X
( ) = 2 ( ) = 2(),
=1
=1
pentru orice 0, ceea ce arata ca este de masura Jordan nula.

Similar se justica faptul ca este de masura Jordan nula.
Pentru a ar
ata c
a este de m
asur
a Jordan nul
a, vom ncepe prin a nota
= sup()
2
si
= inf ().
2
477
Deoarece este o multime masurabila Jordan, () are masura Jordan

nula, deci pentru orice 0 exista o familie f1 2 g de cuburi ( 1)dimensionale cu proprietatea ca
()
si
2f12g
X
( ) .
=1
Dac
a = [ ], unde 2 f1 2 g, atunci
si
2f12g
X
( ) ( ),
=1
pentru orice 0, ceea ce arat

a c
a este de m
asur
a Jordan nula.
Prin urmare () este de masura Jordan nula, deci este o multime
masurabila Jordan.
Pentru a justica egalitatea din concluzia teoremei, vom ncepe prin a
considera un interval -dimensional = [1 1 ] [ ] care contine pe
si functia : ! R dat
a de
(1 1 ) = f
(1 1 ), dac
a (1 1 ) 2
.
0,
n caz contrar
Atunci, folosind lema anterioar

a, obtinem
Z
Z
=
=
[1 1 ][ ]
(1 1 ))11 =
[1 1 ][1 1 ]
Z Z
= ( (1 1 ))1 1 =
478
(1
Z 1 )
(1 1 ))11 =
(1 1 )
(1
Z 1 )
(1 1 ))1 1 .
(1 1 )
Not
a istoric
a. Guido Fubini (1879-1943) a studiat la Venetia si la Scuola
Normale Superiore di Pisa, unde i-a avut ca profesori pe Dini si pe Bianchi
care l-au canalizat spre cercetari de geometrie. si sustine teza de doctorat
n 1900. Preda la universitatile din Catania, Genova si Torino. A tratat
teme din diverse ramuri ale matematicii, precum ecuatii diferentiale, functii
analitice, functii complexe de mai multe variabile, calculul variational, ecuatii
integrale neliniare, teoria grupurilor, geometrie neeuclidian
a si proiectiv
a. n
timpul primului r
azboi mondial a studiat acuratetea tirurilor de artilerie, ceea
ce l-a condus la studiul acusticii si electricit
atii. Datorit
a circumstantelor
politice emigreaza n 1939 n Statele Unite ale Americii.
Observatie. Rezultate similiare celor descrise mai sus (care poarta numele generic de formule Fubini), ntr-un cadru mult mai general, se vor
studia la cursul de Teoria M
asurii.
Exercitii
R1 R1
R1 R1
R1 R1 p
2
1. Sa se calculeze ( 3 ), ( (2 + )), (
+ )
R2 R2
si ( cos())
2. Sa se calculeze
, unde este regiunea marginita de =
1 , = 0, = R0 si = 0.
3. Sa se calculeze 2, unde este regiunea m
arginit
a de jj = 1,
= 2 2 si 0. R
4. S
a se calculeze ( ), unde este regiunea m
arginit
a de
= 2 , = 1, = si = 0.
479
5. Sa se calculeze
R p
, unde este regiunea marginita de =
si = 2 .
R
6. Sa se calculeze , unde = f( ) 2 R3 j 0 1 2,
0 2 + 2 si 0g.
480
TEOREMA DE SCHIMBARE DE VARIABILE

ncepem prin a reaminti (vezi ...) urm
atorul rezultat:
Teorema de schimbare de variabile pentru integrala Riemann.
Fie : [ ] ! R de clas
a C 1 , strict crescatoare, astfel nct : [() ()] !
R este integrabila.
0
Atunci ( ) este integrabil
a si
()
Z
( ) .
()
Corolar. Dac
a : [ ] ! R este de clas
a C 1 si () 6= 0 pentru orice
2 [ ], atunci
Z
Z
0

=
( ) ,
([])
[]
pentru orice functie care este integrabil

a pe ([ ]).
Vom generaliza acest rezultat pentru functii de mai multe variabile. Mai
precis vom determina n ce conditii are loc formula
Z
Z
= ( ) jdet j .
(#)
()
Ipotezele n care are loc formula # sunt de doua tipuri:

i) ipoteze asupra functiei care asigura schimbarea de variabile:
a) de clasa C 1 ;
b) det () 6= 0 pentru orice (vom vedea mai trziu c
a acest
a cerinta
poate slabita cernd ca det () 6= 0 pe complementara unei multimi de
masura Jordan nula);
c) injectiva (n cazul 1 dimensional, acest lucru decurge din a) si b))
481
ii) ipoteze care asigura existenta integralelor care apar n formula #:

a) este m
asurabila Jordan;
b) () este m
asurabil
a Jordan;
c) este integrabila pe ();
d) ( ) jdet j este integrabila pe .
Remarca 1. Sa remarcam ca daca satisface ipotezele i), atunci
masurabil
a Jordan implic
a () m
asurabil
a Jordan (vezi Observatia 14 de
la pagina 432) si integrabil
a pe () implic
a ( ) jdet j integrabil
a pe
(vezi Exercitiul 5 de la pagina 461).
Remarca 2. Daca () este un interval -dimensional si = 1, atunci
# devine
Z
jdet j .
() =
1 ()
Remarca 3. Daca : R ! R este o aplicatie liniar

a si bijectiv
a, atunci
conform Teoremei 5 de la pagina ..., avem (()) = jdet j (), pentru
orice 2 (R ).
n particular, pentru orice interval -dimensional , considernd =
1 (), obtinem
() = jdet j (1 ()),
i.e.
() =
jdet j .
1 ()
Rezultatul de mai jos arata ca daca # are loc pentru doua functii si ,
atunci ea are loc si pentru compunerea lor.
Lema 1. Fie o submultime deschis
a a lui R , : ! R o functie de
1
clas
a C astfel nct ( ) este multime deschis
a si : ( ) ! R o functie
de clasa C 1 . Fie o submultime masurabila Jordan a lui R inclus
a n ,
cu proprietatea ca () si (()) sunt m
asurabile Jordan.
Dac
a
Z
Z
= ( ) jdet j
(1)
()
482
si
(())
( ) jdet j ,
(2)
()
pentru orice functii si avnd proprietatea ca este integrabila pe (()),

( ) jdet j este integrabila pe (), este integrabila pe () si (
) jdet j este integrabil
a pe , atunci, pentru functia = , avem
Z
Z
= ( ) jdet j ,
()
pentru orice functie avnd proprietatea ca

este integrabila pe () si ca
( ) jdet j este integrabila pe .
(3)
() = (()) (),
pentru orice 2 , i.e.
deducem c
a
(1)
()
= ( )
Z
(())
(2)
(1)
( ) jdet j =
()
(3)
( ) jdet( )j jdet j =
( ) jdet j .
()
Rezultatul de mai jos arata ca daca satisface anumite conditii, atunci

este sucient ca # sa functioneze pentru cazul particular n care = 1 si
= 1 (), unde este interval -dimensional.
Lema 2. Fie o submultime deschisa a lui R , : ! R o functie
injectiv
a de clas
a C 1 astfel nct 1 : ( ) ! R este o functie de clas
a C1.
Daca
Z
() =
jdet j
1 ()
483
pentru orice interval -dimensional inclus n ( ), atunci

Z
Z
= ( ) jdet j ,
()
pentru orice multime masurabila Jordan cu proprietatea ca si orice

functie integrabila pe ().
Demonstratie. Fie o multime m
asurabil
a Jordan cu proprietatea c
a
si : () ! R o functie integrabil
a.
Sa remarcam ca det () 6= 0, pentru orice 2 si det 1 () 6= 0,
pentru orice 2 ( ) (deoarece det 1 (()) det () = 1, pentru orice
2 ). Mai mult, ( ) este o multime deschisa.
F
ar
a a pierde din generalitate, lucrnd eventual cu + = j j+
0 si cu
2
jj
= 2 0, pentru care = + , si folosind liniaritatea integralei
(vezi Teorema ...), putem presupune ca 0.
Fie un interval dimensional care contine pe ().
Pe de o parte, pentru orice 0 exista o partitie G = f1 2 g a lui
astfel nct
Z
X
( G) =
( ) ,
\()6=?
()
unde
= sup() =
2
sup (()) =
21 ( )
sup ( )().
21 ( )
Deoarece () = () ( ), putem presupune, printr-o eventuala

ranare a lui G, ca pentru orice 2 f1 2 g cu proprietatea ca \() 6=
?, avem ( ).
S
a remarc
am ca f1 ( )gfj2f12g si \()6=?g constituie o familie nesuprapus
a de multimi m
asurabile Jordan (vezi Observatia 14 de la pagina
432) si
1 =
1( ) 1 (()) = .
fj2f12g s i \()6=?g
Atunci, avnd n vedere ipoteza si punctul ii) al Teoremei de la pagina

450, avem
Z
Z
X
X
(1)
( ) =
jdet j
()
\()6=?
\()6=?
484
1 ( )
\()6=?
() jdet j =
1 ( )
() jdet j =
fj2f12g s i \()6=? g
( ) jdet j
1 ( )
( ) jdet j ,
deci
( ) jdet j ,
()

Z
( ) jdet j .
(*)
()
Pe de alt
a parte, avnd n vedere ipoteza si punctul ii) al Teoremei de la
pagina 450, pentru orice 0 exista o partitie H = f1 2 g a lui
astfel nct
Z
X
( H) + =
( ) + ,
()
()
unde
= inf () =
2
inf
21 ( )
(()) =
inf
21 ( )
( )().
Cu notatia
2 =
fj2f12g si ()g
1 ( ) 1 (()) = ,
avem
Z
()
()1 ( )
( ) +
()
()
() jdet j+ =
[
1 ( )
fj2f12g s i ()g
485
jdet j +
() jdet j+ =
1 ( )
( ) jdet j +
deci
( ) jdet j + ,
( ) jdet j + ,
()

Z
()
( ) jdet j .
(**)
Din () si (), se obtine concluzia.

Teorema de schimbare de variabile pentru integrala multipl
a.
Fie o submultime deschis

a a lui R si : ! R o functie injectiv
a de
1
clas
a C astfel nct det () 6= 0, pentru orice 2 .
Atunci pentru orice multime R masurabila Jordan cu proprietatea
ca si orice functie integrabila pe (), avem
Z
Z
= ( ) jdet j .
()
Demonstratie.
Vom utiliza metoda inductiei matematice.
Vom nota cu () armatia din enuntul teoremei.
Faptul c
a (1) este adev
arat
a decurge din Corolarul Teoremei de schimbare de variabile pentru integrala Riemann si din Lema 2.
n continuare vom arata ca ( 1) implica ().
n acest scop, sa presupunem ca ( 1) este adevarata si sa consideram
o submultime deschisa a lui R si = (1 ) : ! R o functie
injectiv
a de clasa C 1 astfel nct det () 6= 0, pentru orice 2 .
S
a observ
am c
a daca R este m
asurabil
a
si : () ! R integrabil
a, atunci ( ) jdet j este integrabil
a pe
.
486
Armatie. Pentru orice 2 exista un interval -dimensional deschis

(i.e. exist
a 1 , 2 , ...., intervale deschise astfel nct = 1 2
) inclus n si care contine , astfel nct
Z
Z
= ( ) jdet j ,
()
pentru orice multime masurabila

Jordan cu proprietatea ca si
orice functie integrabila pe ().
Justicarea armatiei. n conformitate cu Remarca 3 si cu Lema 2, armatia de mai sus este adev
arat
a n cazul n care este restrictia la a unei
aplicatii liniare si bijective de la R la R . nlocuind (eventual) pe cu
(())1 , folosind Lema 1, putem presupune ca
() = R ,
deci
() = .
Fie : ! R data de
() = (1 2 () ()),
unde = (1 ).
Sa observam ca este de clasa C 1 si ca, deoarece () = , avem
det () = 1 6= 0, printr-o eventual
a micsorare a lui , n conformitate
cu Teorema de inversiune locala, putem presupune c
a este injectiv
a si c
a
1
1
: ( ) ! este de clasa C .
Fie : ( ) ! R data de
() = (1 (1()) 2 ),
unde = (1 ) 2 ( ).
S
a observ
am c
a este de clas
a C 1 si c
a, deoarece
(1 1 )( = ()) = 1( 1 )() ( 1 )(()) =
avem
= 1() (())1 = 1 ()
(1 1 )
1
() =
() = 1 6= 0,
1
1
487
de unde
det () = 1 6= 0,
printr-o eventuala micsorare a lui , n conformitate cu Teorema de inversiune local
a, putem presupune c
a este injectiv
a si c
a 1 : ()( ) ! ( )
este de clasa C 1 .
S
a remarc
am c
a
= .
ntr-adevar, avem
( )(1 ) = (1 2() ()) =
= (1( 1 (1 2 () ())) 2 () ()) =
= (1 () 2 () ()) = (),
pentru orice = (1 ) 2 .
n conformitate cu Lema 1, este sucient s
a ar
at
am c
a exist
a o multime
deschisa astfel nct 2 cu proprietatea ca daca este o
submultime masurabila Jordan a lui R cu proprietatea ca () si (())
sunt masurabile Jordan, atunci
Z
Z
= ( ) jdet j
()
si
(())
( ) jdet j ,
()
pentru orice functii si avnd proprietatea ca este integrabil

a pe (()),
( ) jdet j este integrabila pe (), este integrabil
a pe () si (
) jdet j este integrabila pe .
n conformitate cu Lema 2, este sucient sa aratam ca exista o multime
deschisa astfel nct 2 cu proprietatea ca
Z
() =
jdet j ,
1 ()
488
pentru orice interval -dimensional ( ),

Z
() =
jdet j ,
1 ( )
pentru orice interval -dimensional (( )).

Vom justica prima egalitate, cealalt
a deducndu-se n mod similar.
Fie 1 , 2 , ..., intervale deschise astfel nct
2 = 1 2
si 1 : ( ) ! este de clas
a C1.
Fie
0 = 2 R1 .
Pentru 1 2 1 xat, s
a consider
am functia injectiv
a 1 : 0 ! R1 de
clasa C 1 , data de
1 (2 ) = (2 (1 2 ) (1 2 )),
pentru orice (2 ) 2 0 . Functia 1 este ntr-adevar injectiva deoarece
daca 1 (2 ) = 1 (2 ), atunci (1 2 ) = (1 2 ),
de unde, pe baza injectivit
atii lui , deducem ca (1 2 ) = (1 2 ),
deci (2 ) = (2 ).
S
a observ
am c
a
det 1 (2 ) = det (1 2 ) 6= 0,
pentru orice (2 ) 2 0 .
Pentru un interval ( 1)-dimensional 0 inclus n 1 (0), conform
ipotezei inductive, avem
Z
Z
(0 ) = 1 =
jdet 1 j ,
0
(1 )1 (0)
pentru orice 1 2 1 .
Pentru = 0 0 un interval -dimensional inclus n ( ), unde 0
este un interval 1-dimensional si 0 un interval ( 1)-dimensional, avem
Z
() = (0 )(0 ) = (0 )1
0
489
jdet 1 (2 )j 2 )1 =
jdet (1 2 )j 2 )1
0 (1 )1 (0 )
0 (1 )1 (0 )
si cum
1 () = [ f1 g (1 )1 (0 ),
1 20
deducem ca
() =
(*)
jdet j .
1 ()
Iata justicarea relatiei ():

Pe de o parte, pentru = (1 2 ) 2 1 (), avem
() = (1 2 () ()) 2 = 0 0
deci
1 2 0
si
(2 () ()) 2 0
i.e.
1 (2 ) 2 0 ,
adica
(2 ) 2 (1 )1(0 ).
Prin urmare
2 f1 g (1 )1 (0) [ f1g (1 )1(0 ).
1 20
Deci
1 () [ f1 g (1 )1 (0).
1 20
Pe de alt
a parte, pentru = (1 2 ) 2
avem
1 2 0
490
(1)
[ f1g (1 )1 (0),
1 20
si
(2 ) 2 (1 )1 (0),
i.e.
Atunci
1 (2 ) = (2 (1 2 ) (1 2 )) 2 0.
deci
() = (1 2 () ()) 2 0 0 = ,
2 1 ().
Deci
[ f1 g (1 )1 (0 ) 1 ().
1 20
(2)
Din (1) si (2) decurge ().

Astfel justicarea armatiei este ncheiat
a.
Conform armatiei anterioare, pentru orice 2 exista un interval dimensional deschis inclus n si care contine pe , astfel nct
Z
Z
= ( ) jdet j ,
( )
pentru orice multime masurabila Jordan cu proprietatea ca si

orice functie integrabila pe ( ).
Fie un interval -dimensional deschis cu proprietatea c
a
2 .
Fie 0 astfel nct ( ) .
Cum [ ( ) si este compacta (ind nchisa si marginita),
2
exist
a 1 , ..., 2 astfel nct
(1 1 ) [ [ ( ),
deci, cu notatia = , avem
1 [ [ .
Fie un interval -dimensional care include pe si G = f1 g o
partitie a sa cu proprietatea c
a pentru orice 2 f1 2 g exist
a 2
f1 2 g astfel nct
\ .
491
Daca, pentru orice 2 f1 2 g, consideram multimea masurabila

data de
= \ ,
atunci
\ ,
deci
( ) jdet j ,
( )
pentru orice functie integrabil

a pe ( ).
Cum f1 g constituie o familie de multimi m
asurabile Jordan nesuprapuse a caror reuniune este , conform Observatiei 14 de la pagina 433,
f(1 ) ( )g constituie o familie de multimi masurabile Jordan nesuprapuse a caror reuniune este (), de unde, pentru orice functie integrabila
pe (), avem
Z
()
Z
X
=1
( )
Z
X
=1
( ) jdet j =
( ) jdet j .
n nal mentionam ca are loc urmatorul rezultat mai general care permite
anularea det pe o multime de masura Jordan nula.
Teorema de schimbare de variabile pentru integrala multipl
a.
Fie o submultime deschisa a lui R si : ! R o functie de clasa C 1

si o multime m
asurabil
a .
Daca () este o multime masurabil
a Jordan si daca exista o multime
nchis
a astfel nct (\) = 0, este injectiv
a pe si det () 6= 0,

Z
Z
= ( ) jdet j .
()
pentru orice functie integrabil

a pe ().
492
Exercitii
1. RSaR se calculeze:
i)
( ), unde este domeniul m
arginit limitat de dreptele
2
= 1,
R R =2 1, = + 1 si de parabola = .
ii)
( + ), unde este domeniul m
arginit limitat de parabolele
= 2 Rsi R = 2.
iii)
, unde este domeniul m
arginit limitat de axele de coor
p
p
donate si de + = 1.
R R 2
iv)
, unde este domeniul marginit limitat de dreptele = 2,
2
= sRi Rde = 1.
v)
sin( + ) cos(2 ), unde este regiunea determinat
a de
= 2 1, = 2 + 3, = si = + 1.
2. RS
Ra se calculeze:
1
1
i)
arcsin 2
(2 + 2 ) 2 , unde = f( ) j 2 2 + 2 (2)2g;
R R 2
ii)
, unde = f( ) j 1 2 + 2 2g;
2
R R p
iii)
2 + 2, unde = f( ) j 2 + 2 4g;
RR p
iv)
2 + 2 , unde = f( ) j 2 + 2 2 0g;
R R p2 +2
v)
, unde = f( ) j 2 si 2 + 2 1g, unde
2 (0 1).
3. RSaR se calculeze:
i)
, unde = f( ) j 1 2 1 2 0g.
R R
ii)
( + ), unde = f( ) j 1 + 13 5g.
RR
2
2
iii)
( + ), unde = f( ) j 2 + 2 1g.
4. RSRa Rse calculeze:

i)
, unde este domeniul descris de: 0 , 0
si 0
R R
R , 2 R;
ii)
( + ), unde este domeniul limitat de: 0, 0,
0 si + + 1;
493
iii)
2
RRR
, unde este domeniul limitat de: = 0, = si
2 = 2R(R R+ 2), 2 R, 0;
iv)
(2 + 2 + 2), unde este domeniul descris de:
2
2
2 + 2R +
R R 2 , 2 2 R;
1
v)
( + + 2 ) 2 , unde este domeniul descris de:
2 + 2R+RR2 ;
vi)
, unde = (0R3 3) (0R3 2).
5.
i) Sa se determine volumul submultimii a lui R3 determinat
a de =
2
2
2
2
+ , + = 4 si = 0.
ii) Sa se determine volumul submultimii a lui R3 care se aa n interiorul
paraboloidului 2 + 2 + = 4, n exteriorul cilindrului 2 2 + 2 = 0 si
deasupra planului = 0.
494
INTEGRALA IMPROPRIE
n sectiunea de fata ne vom ntoarce la integrarea functiilor de o variabil
a
reala si vom discuta despre integrale improprii, adica despre integrale care
sunt denite ca limite de integrale Riemann.
Integrala improprie: cazul functiilor nem
arginite
Integrala improprie (innit
a): cazul domeniilor nem
arginite
n sectiunile anterioare am considerat functii marginite, care au domeniul de denitie o multime compact
a. Dac
a se renunta la una dintre aceste
ipoteze, teoria prezentat
a nu mai este valabil
a f
ar
a a se opera anumite schimbari. ntruct n multe aplicatii este de dorit sa se opereze cu functii care
nu sunt marginite sau care nu au domeniul de denitie o multime compacta,
vom prezenta teoria integralei si n acest caz.
Integrala improprie: cazul functiilor nem
arginite
Fie = [ ] R si o functie cu valori reale al carei domeniu de
denitie include pe ( ].
S
a presupunem c
a este integrabil
a Riemann pe orice interval [ ], unde
2 ( ] si sa notam
Z
= .
Vom deni integrala improprie a lui , pe = [ ], ca ind limita lui ,

atunci cnd tinde c
atre .
Denitie. Fie = [ ] R si o functie cu valori reale, al c
arei
domeniu de denitie contine pe ( ].
Sa presupunem c
a este integrabil
a Riemann, pe orice interval [ ],
unde 2 ( ] si sa notam
Z
= .
495
Daca exista 2 R astfel nct pentru orice 2 R, 0 exista 2 R,

0 cu proprietatea c
a pentru orice 2 ( + ) avem
j j ,
spunem c
a este integrala improprie a lui pe = [ ] si vom nota aceast
a
R
R
valoare prin sau prin ().
+
Observatie. Asadar
= lim
2 R.
Observatie. De multe ori semnul + din limita inferioar

a de integrare
este omis.
Exemple
1. Fie = [ ] R si o functie marginit
a cu valori reale al c
arei
domeniu de denitie contine pe ( ].
Daca este integrabil
a Riemann pe orice interval [ ], unde 2 ( ],
R
atunci exista .
+
Spre exemplu, functia : (0 1) ! R dat

a de
1
() = sin ,
pentru orice 2 (0 1), este integrabil

a impropriu pe [0 1].
2. Functia
1
() = ,
unde 2 (0 1], nu este integrabila impropriu pe [0 1].

3. Functia
() = ,
unde 2 (0 1], este integrabila impropriu pe [0 1], pentru 2 (1 1) si
nu este intergrabila impropriu pe [0 1], pentru 2 (1 1).
496
Discutia precedenta a tratat functiile care nu sunt denite sau nu sunt

marginite n capatul din stnga al intervalului. Este evident cum se trateaza
cazul n care functia are un comportament similar n capatul din dreapta al
intervalului. Mai interesant este cazul n care functia nu este denit
a sau nu
este m
arginit
a ntr-un punct interior al intervalului.
Daca este un punct interior intervalului [ ], iar functia este denita
n orice punct din [ ], exceptnd eventual pe , si dac
a exista integralele
R
R
improprii si , atunci denim integrala improprie a lui , pe [ ],
ca ind suma celor dou

a integrale improprii anterioare. Altfel spus, denim
integrala improprie a lui pe [ ] ca ind
lim
!0
0
+ lim
!0
0
Este clar ca, daca exista cele doua limite de mai sus, atunci exista si
limita
Z
Z
lim( + )
!0
0
si
lim(
!0
0
) = lim
+ lim
!0
0
limitelor lim
!0
0
si lim
!0+
0
) nu implica existenta
Spre exemplu, pentru () =

R1
!0
Sa observam ca existenta limitei lim(

!0
1
,
3
2 [1 1] f0g, avem
= 0, pentru orice 2 (0 1), dar integralele improprii
nu exist
a.
497
0
R
si
R1
0+
n cazul n care exist

a, limita
lim(
!0
0
R
se va nota ( ) si se va numi valoarea principala Cauchy a integralei.
n cazul n care functia are un num

ar nit de puncte n care nu este
denita sau nu este marginit
a, putem mparti intervalul n subintervale care
au ca extremitati aceste puncte.
Integrala improprie (innit
a): cazul domeniilor nem
arginite
Este important sa se extinda notiunea de functie integrabila si n cazul
functiilor care au drept domeniu de denitie o multime nemarginita. De
exemplu, daca este denita pe f 2 R j g, ia valori n R si este
R
integrabila Riemann pe [ ], pentru orice , folosind notatia = ,
denim integrala improprie a lui , pe [ 1), ca ind limita lui , atunci

cnd tinde catre 1.
Denitie. Fie : [ 1) ! R, unde 2 R, o functie integrabila Riemann pe [ ], pentru orice si
=
Un num
ar real se numeste integrala improprie a lui , pe [ 1), daca
pentru orice 2 R, 0 exist
a 2 R, astfel ca pentru orice 2 R,
sa avem
j j .
1
1
R
R
n acest caz numarul real se noteaza cu sau cu () si se mai
numeste integrala innita a lui pe [ 1) (dupa terminologia introdusa de

Georey Hardy (1877-1947), profesor la Cambridge).
498
Observatie. Asadar
Z1
= lim
2 R.
!1
Exemple
1. Fie
() =
1
,
unde 2 [ 1), 0.
Integrala innita a lui pe [ 1) nu exista.
2. Fie functia
() = ,
unde 2 [ 1), 0, iar 6= 1.
Atunci integrala innit
a a lui pe [ 1) nu exist
a pentru 1 si
exista pentru 1.
3. Fie functia
() = ,
unde 2 R
Atunci integrala innit
a a lui pe [0 1) exist
a si este 1.
Observatie. Putem considera de asemenea cazul functiilor denite pe R.
n acest caz cerem ca sa e integrabila Riemann pe orice interval din R si
consideram limitele
Z
Z
lim =
!1
si
lim
!1
Z1
Este usor de demonstrat c

a daca cele doua limite de mai sus exista pentru
o anume valoare a lui , atunci ele exista pentru orice valoare a lui . n
499
acest caz denim integrala improprie a lui pe R (sau integrala innita a

lui pe R) ca ind suma integralelor de mai sus, adica:
Z1
= lim
+ lim
!1
!1
Este clar ca daca exist

a cele doua limite de mai sus, atunci exista si limita
lim (
!1
Z1
= lim
!1
+ lim
si
= lim ( +
!1
!1
).
R
R
Dac
a exist
a, lim ( + ) se va numi valoarea principal
a Cauchy a
!1
integralei si se va nota cu
( )
Z1
Sa observam ca existenta ( )
1
R
exemplu pentru () = , 2 R, avem

integralele improprii
R0
si
1
R
nu implica existenta
R
1
R
. Spre
= 0, pentru orice 2 R, dar
nu exista
.
Prezentam n continuare cteva criterii pentru existenta integralei improprii a unei functii pe [ 1).
Pentru nceput iata un criteriu general de tip Cauchy.
Criteriul lui Cauchy pentru integrale innite. Fie : [ 1) ! R,
unde 2 R, o functie integrabil
a Riemann pe [ ], pentru orice .
500
Atunci
1
R
exist
a dac
a si numai dac
a
2 R astfel nct sa avem
pentru orice .
Urm
atoarele trei criterii vizeaz
a functii care au valori pozitive.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei convergentei monotone pentru integrala innit
a (vezi pagina 444), precum si a
Teoremei de la pagina 446.
Teorem
a. Fie : [ 1) ! [0 1), unde 2 R, o functie integrabil
a
Riemann pe [ ], pentru orice .
1
R
Atunci exista daca si numai daca multimea f j g este marginita.
n acest caz
Z1
Z
= sup .
Rezultatul urm
ator se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei de convergenta dominat
a pentru integrala innit
a (vezi pagina 442), precum si al
Teoremei de la pagina 447.
Criteriu de comparatie cu inegalit
ati pentru integrale innite.
Fie : [ 1) ! [0 1), unde 2 R, doua functii integrabile Riemann pe
[ ], pentru orice , astfel ca
0 () (),
pentru orice 2 [ 1).
1
1
R
R
Atunci, dac
a exista exista si .
n plus,
Z1
501
Z1
Criteriu de comparatie la limit

a pentru integrale innite. Fie
: [ 1) ! [0 1), unde 2 R, doua functii integrabile Riemann pe
()
[ ], pentru orice , astfel nct exista lim ()
, () 0, pentru orice
!1
2 [ 1) si
()
2 (0 1).
!1 ()
1
1
R
R
Atunci integralele si au aceeasi natur
a; altfel spus ele exist
a sau
lim
nu, simultan.
Un criteriu foarte util, care va folosit n cadrul observatiei de la pagina

431, este urmatorul:
Criteriu lui Dirichlet pentru integrale innite. Fie : [ 1) ! R,
unde 2 R, o functie continu
a cu proprietatea c
a exist
a 2 R, astfel ca

Z

pentru orice .
Fie : [ 1) ! R este o functie descrescatoare cu proprietatea ca
lim () = 0.
!1
Atunci exist
a integrala
1
R
Demonstratie. Pentru orice 2 R, 0 exista 2 R astfel ca pentru

orice sa avem
0 ()
.
2
Daca , conform celei de a doua teoreme de medie pentru
integrala Riemann-Stieltjes, punctul c) (vezi pagina 390-391), exista 2 [ ]
astfel ca
Z
Z
= () .
502
Deoarece

Z
Z

=

Z

+

rezulta ca, pentru , avem

Z
2,
de unde, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, exist

a integrala
1
R
Observatie. Problema denirii integralei improprii pentru functii de mai

2
multe variabile este mult mai complexa. Spre
R R exemplu, daca : R ! R
este o functie continua
( ), ideea cea mai la
si dorim sa denim
R2 R R
ndemna
( ), unde ( )
este aceea de a o deni ca ind lim
!1
constituie o familie de multimi masurabile a caror reuniune acopera R2 . Dicultatea consta n multitudinea posibilitatilor de a alege familiile ( ) si n
neexistenta unei garantii ca
diverse alegeri pentru familiile ( ) vor genera
aceeasi valoare a limitei. Lucrurile decurg "bine" atunci cnd 0 sau
atunci cnd integrala converge absolut (i.e. atunci cnd integrala lui j j este
convergenta). Amanunte privind aceasta tematica
se pot ga
si n Advanced
Calculus, Gerald B. Folland, Prentice Hall, 2002, paginile 202-206.
Exemple
1. S
a se arate c
a exist
a
2. S
a se arate c
a exist
a
1
R
1
1
R
1
.
1+2
2
si c
a valoarea ei este
.
2
Observatie. Functia ! apare n multe contexete (ca de exemplu n teoria probabilit

atilor sau n statistic
a). Primitiva acestei functii nu
se poate exprima cu ajutorul functiilor elementare folosind un numar nit de
operatii elementare ( vezi Maxwell Rosenlicht, Integration in nite terms,
503
American Mathematical Monthly 79, 1972, paginile 963-972, Joseph Fels Ritt,
Integration in nite terms: Liouvilles theory of elementary methods, New York: Colombia University Press; London: Oxford University
Press IX, 1948 sau http://www.sosmath.com/calculus/integration/fant/fant.html
). Formula de mai sus prezinta numarul ntr-un nou contex care nu are
nimic n comun cu notiunea de cerc.
3. S
a se arate c
a pentru 0, exist
a
4. Sa se arate ca integrala
1
R
1
R
1
sin()
.
sin( ), numita integrala lui Fresnel (Au-
gustin Fresnel (1788-1827), matematician si zician francez), exist

a.
Este de remarcat ca sin(2 ) nu tinde catre 0, atunci cnd tinde catre
1.
1
R
5. S
a se arate c
a exist
a integrala () = 1 , unde 1. S
a se
0
comenteze cazul 2 (0 1).
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
504
CONVERGEN
TA UNIFORMA
I ABSOLUTA
Notiunea de convergenta
a
absolut
Notiunea de convergent
a uniform
a
Criterii de convergenta
a
uniform
Ca si n cazul seriilor, putem discuta despre convergenta absoluta a unei
integrale.
a absolut
a
Fie : [ 1) ! R, unde 2 R, o functie integrabil
a Riemann pe [ ],
pentru orice .
Atunci j j este integrabila Riemann pe [ ], pentru orice .
Deoarece
jj jj
deducem, n baza Criteriului lui Cauchy pentru integrale innite (vezi pagina
1
1
R
R
426-427), c
a dac
a exist
a jj, atunci exist
a si , si, mai mult, avem
1 1
Z Z
jj .
Denitie. Fie : [ 1) ! R, unde 2 R. Dac

a exist
a
ca este absolut integrabila pe [ 1) sau c
a
Observatie.
1
R
sin()
1
R
1
R
jj spunem
converge absolut.
exist
a, dar nu este absolut convergenta.
ntr-adevar, existenta acestei integrale este asigurata de criteriul lui Dirichlet pentru integrale innite (vezi pagina 428).
n plus, pentru orice 2 N, exist
a un interval , de lungime 0, astfel
ca:
[ ( + 1)]
505
si
1
jsin j ,
2
pentru orice 2 .
Atunci
Z
Z2
Z3
sin()
sin()
Z
sin()
+ +
(1)
1
1
1
(
+
+ +
),
2 2 3
sin()
pentru orice 2 N.
1
R
Prin urmare sin()
nu este absolut convergenta.
a uniform
a
n multe aplicatii este important s

a consider
am integrale innite, n care
integrantul depinde de un parametru. Pentru a manevra astfel de situatii o
importanta majora o are notiunea de convergenta uniforma a integralei n
raport cu parametrul.
Denitie. Fie : [ 1) [ ] ! R, unde 2 R. Sa presupunem
c
a exist
a
Z1
() = ( ),
pentru orice 2 [ ].
Vom spune c
a aceasta convergenta este uniforma (n raport cu 2 [ ])
daca pentru orice 2 R, 0, exista 2 R, astfel ca pentru orice
si orice 2 [ ], avem
() ( ) .
Denitii similare se pot enunta pentru 2 [ 1) sau 2 N (ori, mai

general, pentru 2 , unde este o submultime arbitrara a lui R).
506
Criterii de convergent
a uniform
a
Prezent
am n continuare cteva criterii pentru convergenta uniform
a.
Criteriul de tip Cauchy prezentat mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei criteriilor lui Weierstrass si Dirichlet (vezi pagina 433 si 434), precum
si n cadrul demonstratiei Teoremei de la pagina 447-448.
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a n raport cu
parametrul a integralelor innite. Fie : [ 1) [ ] ! R, unde
2 R.
Sa presupunem c
a exista
() =
Z1
( ),
pentru orice 2 [ ].
Atunci convergenta este uniforma daca si numai daca pentru orice 2 R,
0 exista
2 R astfel ca pentru orice si orice 2 [ ] sa
avem
( ) .
Criteriul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la

pagina 447-448.
Criteriul lui Weierstrass privind convergenta uniform

a n raport
cu parametrul a integralelor innite. Fie : [ 1) [ ] ! R, unde
2 R.
Sa presupunem ca, pentru orice 2 [ ] si orice , functia ( )
este integrabila pe [ ] si c
a exista o functie : [ 1) ! [0 1) astfel ca
j ( )j (),
pentru orice 2 [ 1) si orice 2 [ ], si c
a, n plus, exist
a
Z1
507
1
R
Atunci, pentru orice 2 [ ], integrala () = ( ) este (absolut)
convergenta, iar convergenta este uniforma n raport cu 2 [ ].

1
R
Demonstratie. Evident j( )j este convergenta, deci integrala
() =
Z1
( )

a, pentru orice 2 [ ].
Pe de alt
a parte, inegalitatea
Z
Z
Z
( ) j( )j (),
mpreun
a cu Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a n raport
cu parametrul a integralelor innite (vezi pagina 433), implica convergenta
uniforma n raport cu 2 [ ].
Remarc
a. Criteriul lui Weierstrass este util atunci cnd convergenta
este absolut
a si uniform
a, dar nu este instrumentul potrivit atunci cnd convergenta este neabsoluta si uniforma. n acest caz se apeleaza la urmatorul :
Criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniform
a n raport
cu parametrul a integralelor innite. Fie : [ 1) [ ] ! R, unde
2 R, o functie continua
.
S
a presupunem c
a exist
a 2 R, astfel ca
( )
pentru orice 2 [ ] si orice .

n plus, sa consideram functia : [ 1) [ ] ! R cu urmatoarele
propriet
ati:
i) functia ! ( ) este descrescatoare, pentru orice 2 [ ]
si
ii) functia ! ( ) converge catre 0, atunci cnd tinde c
atre 1,
uniform n raport cu 2 [ ] (adica pentru orice 2 R, 0 exista
508
2 R astfel ca pentru orice 2 [ 1) si orice 2 [ ] sa avem

0 ( ) ).
n aceste conditii, integrala
() =
Z1
( )( )
converge uniform n raport cu 2 [ ].

Demonstratie. Pentru orice 2 R, 0 exista 2 R astfel ca pentru
orice 2 [ 1) si orice 2 [ ] sa avem
0 ( )
.
2
Daca , conform celei de a doua teoreme de medie pentru

integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 390-391), pentru orice 2 [ ],
exist
a 2 [ ] astfel ca
Z
( )( ) = ( )
( ).
Prin urmare, pentru si 2 [ ], avem
( )( ) ( )2 ,
de unde, conform Criteriului lui Cauchy pentru convergenta uniforma n

raport cu parametrul a integralelor innite (vezi pagina 433), convergenta
este uniform
a.
Exemple-Exercitii
1. Integrala
1
R
0
2. Integrala
cos()
1+2
converge uniform n raport cu 2 R.
1
R
0
converge uniform n raport cu 2 [0 ], pentru
orice 2 R, 0, dar nu converge uniform n raport cu 2 [0 1).

509
3. Integrala
1
R
0
sin() converge uniform n raport cu 2 [ 1),

1
R
4. Integrala sin()
, unde funtia de sub integral
a se consider
a a lua
valoarea 1 pentru = 0, converge uniform n raport cu 2 [0 1).

Bibliograe

510
CU PARAMETRU
INTEGRALA IMPROPRIE (INFINITA)

Fie : [ 1) [ ] ! R, unde 2 R, o functie continua.
Se presupune ca exista
() =
Z1
( ),
pentru orice 2 [ ].
Vom arata ca daca aceasta convergenta este uniforma (n raport cu 2
[ ]), atunci este continu
a, iar integrala sa poate calculat
a schimbnd
ordinea de integrare. Un rezultat similar va demonstrat pentru derivat
a.
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala innit
a. Fie : [ 1)[ ] ! R, unde 2 R, o functie continua
1
R
astfel ca pentru orice 2 [ ] exista () = ( ), iar aceasta conver
genta este uniform

a (n raport cu 2 [ ]).
Atunci este continua
.
Demonstratie. Pentru orice 2 N, e : [ ] ! R, data de
() =
+
Z
( ).
Conform Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 397), pentru orice 2 N, functia este
continu
a.
Cum sirul ( )2N converge uniform catre , deducem, folosind teorema
de la pagina 219, ca functia este continua.
511
Rezultatul de mai jos se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremelor

de la paginile 447-448 si 449.
Teorem
a. n ipotezele anterioare, avem
Z
adica
Z1 Z
() = ( ( )),
Z Z1
Z1 Z
( ( )) = ( ( )).

() =
+
Z
( ).
Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare a ordinii de

integrare pentru integrala Riemann (vezi pagina 401), avem
Z
() =
+
Z
( )).
Cum sirul ( )2N converge uniform c

atre , deducem, folosind Teorema
de permutare a limitei cu integrala de la pagina 367, c
a
Z Z1
Z1 Z
( ( )) = ( ( )).
512

Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala innit
a. Fie : [ 1) [ ] ! R, unde 2 R, o functie
continu
a avnd urm
atoarele propriet
ati:
i)
este
continu
a
;
ii) exista
Z1
() = ( ),
pentru orice 2 [ ];
1
R
iii) () =
( ) converge uniform (n raport cu 2 [ ]).
Atunci este derivabil

a si
= .
Altfel spus, avem
Z1
( )) =
Z1
( ).

() =
+
Z
( ).
Atunci, conform Teoremei de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 398), este derivabila si
0
() =
+
Z
( ).
Cum sirul ( )2N converge catre , iar sirul ( )2N converge uniform
catre , deducem, folosind Teorema de permutare a limitei cu derivata (vezi
pagina 291), ca
513
= .
0
Exemple
1. Pentru 0 avem
log( ) =
Z1
2.
( + 1) = !,
pentru orice 2 N.
3. Functia este continua pe (1 1).
4. Pentru 0 si 0,
Z1
sin()
() =
= arctg( ).
n particular, avem
=
2
Z1
sin()
,
unde 0.
Observatie. Problema calculului valorilor unor integrale improprii precum cea de mai sus si cea a integralei lui Fresnel (vezi pagina 429), dar nu
numai, se va relua n cadrul cursului de Analiz
a Complexa ca o aplicatie a
teoremei reziduurilor (vezi P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii Complexe), Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1982, paginile 121-133).
Bibliograe
514
S
IRURI DE INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE)
Teorema de convergenta
a pentru integrale innite
dominat
Teorema de convergent
a monoton
Fie ( )2N un sir de functii, : [ 1) ! R, unde 2 R.
1
R
Presupunem c
a, pentru orice 2 N, exist
a si c
a exist
a
lim () = (),
!1

Am dori s
a vedem n ce conditii exist
a
1
R
si are loc relatia
lim
!1
Z1
Z1
Sa observam ca daca denim

() = f
unde 2 N, atunci exista
2 [1 ]
,
0 2 ( 1)
1
R
, sirul ( )2N este marginit, crescator si
converge uniform c
atre o functie continu
a, care nu este integrabil
a pe [1 1).
1
R
Asadar, n general, nu exist
a .
Mai mult, daca denim
() = f
2 [0 2 ]
,
0 2 (2 1)
1
R
unde 2 N, atunci exist
a , sirul ( )2N este m
arginit si converge uniform
0
1
1
1
R
R
R
catre o functie pentru care exista , dar egalitatea lim = nu este
0
valabila.
515
!1 0
Asadar, n general
lim
!1
Z1
6=
Z1
Prezent
am mai jos dou
a rezultate care furnizeaz
a conditii suciente pen1
1
1
R
R
R
tru existenta lim si pentru asigurarea egalitatii lim = lim .
!1
!1
!1
Primul dintre ele se dovedeste util n cadrul rezolv

arii execitiilor 3 si 4 de
la pagina 450.
a dominat
a dominat
a pentru integrala innit
a. Fie
( )2N un sir de functii, : [ 1) ! R, unde 2 R, cu proprietatea ca
lim () = (),
!1

Sa prespunem ca pentru orice 2 ( 1) si pentru orice 2 N, si
sunt integrabile Riemann pe [ ] si ca exista o functie : [ 1) ! R
avnd urm
atoarele propriet
ati:
1
R
i) exista ;
ii)
j ()j (),
pentru orice 2 [ 1) si orice 2 N.
1
R
Atunci exista si
lim
Z1
!1
Z1
Z1
lim .
!1
Demonstratie. Utiliznd Criteriul de comparatie cu inegalit

ati pentru
integrale innite (vezi pagina 427) si ipoteza, rezulta, conform consideratiilor
1
1
R
R
de la pagina 431, ca exista si , pentru orice 2 N.
516
Existenta
1
R
astfel ca
, ne asigur
a c
a 2 R
Z1
deci
1
Z
pentru orice 2 N si
1
Z
n conformitate cu Teorema convergentei marginite pentru integrala Riemann (vezi pagina 369), avem
lim
!1
deci pentru orice 2 R, 0 exista 2 N astfel ca pentru 2 N,

s
a avem
Z
Z
Prin urmare, pentru un astfel de , avem

1

Z
Z1 Z
Z Z1
Z1
Z
Z Z1 Z1
+ + 3.
Asadar, pentru orice 2 R, 0 exista 2 N astfel ca pentru 2 N,

sa avem
1
Z
Z1
517
i.e.
Z1
Z1
= lim
!1
a monoton
Teorema convergentei monotone pentru integrale innite. Fie
( )2N un sir punctual marginit si cresc
ator de functii : [ 1) ! R,
unde 2 R.
1
R
Sa prespunem ca exista , pentru orice 2 N si e
lim () = (),
!1
pentru orice 2 [ 1),

1
1
R
R
Atunci exist
a dac
a si numai dac
a multimea f j 2 Ng este
ma
rginita
.
n acest caz
Z1
lim =
!1
Z1
Z1
Z1
= sup = lim .
!1
2N
Demonstratie. Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca

() 0,
pentru orice 2 N si pentru orice 2 [ 1).
1
R
S
irul ( )2N este crescator.
Dac
a exist
a
1
R
, conform Teoremei de convergenta dominat

a pentru in-
tegrale innite (vezi pagina 441), avem

Z1
Z1
= sup = lim
2N
518
Z1
!1
1
R
Reciproc, presupunem c
a multimea f j 2 Ng este m
arginit
a si e
Z1
= sup .
2N
Pentru , avem, conform cu Teorema convergentei monotone pentru

integrala Riemann (vezi pagina 372),
Z
= sup = lim
2N
!1
(*)
Deoarece 0, deducem c
a pentru orice si pentru orice 2 N,
avem
Z
Z1
,
de unde, folosind (), prin trecere la limita dupa tinznd la 1, ducem ca

Z
Atunci, n conformitate cu Teorema de la pagina 427,
1
R
exista si
Z1
Z
Z
= sup = supfsup g =
2N
Z
Z1
= supfsup g = sup .
2N
2N
519
INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE) ITERATE

n Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 438) am
obtinut un rezultat care permite permutarea ordinii de integrare pe o multime
de tipul f( ) j 2 [ 1), 2 [ ]g. Este de dorit s
a putem schimba ordinea de integrare si pentru integrale innite iterate, adica sa stabilim n ce
ipoteze avem egalitatea
Z1 Z1
Z1 Z1
( ( )) = ( ( )).
Teorem
a. Fie : [ 1) [ 1) ! [0 1), unde 2 R, o functie
integrabil
a pe [ ], pentru orice .
Sa presupunem c
a
Z1 Z
Z Z1
( ( )) = ( ( )),
(*)
pentru orice si c
a
Z Z1
Z1 Z
( ( )) = ( ( )),
pentru orice .
n aceste conditii, dac
a una dintre integralele iterate
Z1 Z1
( ( )),
Z1 Z1
( ( ))
exist
a, atunci exist
a si cealalt
a si ele sunt egale.
1
R 1
R
Demonstratie. S
a presupunem c
a exist
a ( ( )).
520
(**)
Deoarece este pozitiva avem

Z
( )
Z1
( ),
pentru orice si orice 2 [ 1).

Prin urmare
Z1 Z
Z1 Z1
( ( )) ( ( )),
de unde folosind (*), avem

Z Z1
Z1 Z1
( ( )) f ( )g,
pentru orice .
1
R 1
R
Folosind Teorema de la pagina 427, deducem ca exista ( ( )) si
ca
Z1 Z1
Z1 Z1
( ( )) f ( )g.
Similar se obtine inegalitatea invers

a, de unde concluzia.
Teorem
a. Fie : [ 1) [ 1) ! R, unde 2 R, o functie
continu
a.
Sa presupunem ca functiile : [ 1) ! [0 1) si : [ 1) ! [0 1)
1
1
R
R
au proprietatea ca exist
a si .
Daca, pentru orice ( ) 2 [ 1) [ 1), avem

j ( )j ()(),
atunci integralele iterate
Z1 Z1
( ( ))
521
si
Z1 Z1
( ( ))
exist
a si sunt egale.
Demonstratie. Deoarece este m
arginita pe orice interval [ ], folosind
Criteriul lui Weierstrass pentru convergenta uniform
a n raport cu parametrul
a integralelor innite (vezi pagina 433), deducem ca integrala
Z1
( )
converge uniform n raport cu 2 [ ].

Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
438), avem
Z Z1
Z1 Z
( ( )) = ( ( )),
pentru orice 2 R, ,
Similar
Z1 Z
Z Z1
( ( )) = ( ( )),
pentru orice , 2 R.
Pentru a ncheia demonstratia se apeleaza la Criteriul de comparatie cu
inegalitati pentru integrale innite (vezi pagina 427) pentru a justica exis1
1
R 1
R
R 1
R
tenta integralelor ( ( )) si ( ( )) si la teorema anterioara
pentru a justica egalitatea lor.
Rezultatele precedente au vizat cazul n care integralele iterate sunt absolut convergente, n timp ce urmatorul rezultat trateaz
a cazul convergentei
neabsolute. El este util n rezolvarea exercitiilor 1 si 2 din acest capitol.
522
Teorem
a. Fie : [ 1) [ 1) ! R, unde 2 R, o functie
continu
a.
1
1
R
R
Sa presupunem ca integralele innite ( ) si ( ) converg
uniform n raport cu 2 [ 1), respectiv 2 [ 1).

n plus, denim, pentru orice 2 [ 1) si 2 [ 1),
( ) =
( ),
si sa presupunem c
a integrala
Z1
( )
converge uniform n raport cu 2 [ 1).

1
1
R 1
R
R 1
R
Atunci integralele ( ( )) si ( ( )) exista, si
Z1 Z1
Z1 Z1
( ( )) = ( ( )).
Demonstratie. Deoarece integrala

Z1
( )
converge uniform n raport cu 2 [ 1), pentru orice 2 R, 0 exista

2 R astfel ca pentru sa avem
Z1
( ) ( ) ,
(1)
pentru orice .
S
a observ
am c
a
Z
Z Z
Z Z
( ) = ( ( )) = ( ( )).
523
Atunci, din convergenta uniform

a a integralei
1
R
( ) n raport cu
2 [ 1), deducem ca
lim
!1
Z Z1
( ) = ( ( )).
Drept urmare, exist

a astfel ca pentru 1 2 s
a avem
( 2 ) ( 1 ) .
(2)
Din (1) si (2), deducem ca, pentru 1 2 , avem

1
1
Z
( 2 ) ( 1) 3,
1
R
deci exista lim ( ).
!1
Folosind Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 438),

obtinem
Z Z1
Z1 Z
Z1
lim ( ( )) = lim ( ( )) = lim ( ),
!1
!1
!1
deci exist
a
Z1 Z1
( ( )).
Trecnd la limit
a dup
a tinznd catre 1, n (1), deducem c
a
1
Z Z
Z1 Z1
( ( )) ( ( )) ,
de unde, prin trecere la limit

a dup
a tinznd c
atre 1, se deduce concluzia.
524
Exercitii
1. Sa se arate ca
Z1 Z1
Z1 Z1
(+)
(
sin()) = ( (+) sin()).
0
2. Sa se arate ca, pentru 0 si 0,

Z1 Z1
Z1 Z1
( ) = ( ).
3. S
a se arate c
a
Z1
=
.
2
4. Sa se arate ca
Z1
sin
= .
525
FUNC
TIILE GAMA S
I BETA
Functia Gama
Functia Beta
Leg
atura dintre functiile Gama si Beta
M
asura Jordan a unei bile deschise din R
Functia Gama (introdus
a si studiat
a de c
atre Euler n anii 1730) reprezint
a o generalizare a conceptului de factorial la numere reale (si, asa cum se
poate constata dupa parcurgerea cursului de functii complexe, la numere
complexe). Ea constituie o prezenta consistenta n cadrul teoriei probabilitatilor, statisticii si combinatoricii. n strnsa legatura cu functia Gama este
functia Beta.
Functia Gama
Functia : (0 1) ! (0 1) data de
() =
Z1
1 ,
pentru orice 2 (0 1), se numeste functia Gama.

Aceast
a functie are urmatoarele proprietati:
a)
(1) = 1;
b)
p
1
( ) = ;
2
c)
( + 1) = (),
pentru orice 2 (0 1); n particular, avem
( + 1) = !,
pentru orice 2 N;
526
d)
1
1
(2) = 2 221 ()( + );
2
e)
lim () = 1;
!0
0
prin urmare, functia nu este marginita;

f)
( + )
lim
= 1,
!1 ()
pentru orice 2 (0 1);
g) este o functie convex
a de clas
a C1.
Functia Beta
Functia : (0 1) (0 1) ! (0 1) dat
a de
( ) =
Z1
1 (1 )1 ,
pentru orice 2 (0 1), se numeste functia Beta.

Aceast
a functie are urmatoarele proprietati:
a)
( ) = ( ),
b)
Z2
( ) = 2 sin21 cos21 ,
0

c)
( ) =
Z1
1
,
(1 + )+

527
Leg
atura dintre functiile Gama si Beta
Legatura dintre cele doua functii este data de formula
( ) =
()()
,
( + )

Observatie. Cititorul interesat poate aa detalii privind cele dou
a functii
consultnd lucrarile indicate la bibliograe ale lui E. Artin, Philip J. Davis,
O. Stanasil
a si G.E. Silov.
M
asura Jordan a unei bile deschise din R
Teorem
a. Pentru orice 2 R si orice 0 avem
2 2
(( )) =
.
( 2 )
Demonstratie. Pentru = 1, formula de mai sus se reduce la
1
2 2
lungimea intervalului ( + ) =
= 2,
( 12 )
p
unde am avut n vedere ca ( 12 ) = .
Pentru = 2, formula de mai sus se reduce la
aria discului de raza = 2 =
22
,
2(1)
unde am avut n vedere ca (1) = 1.

Pentru 2, avnd n vedere invarianta la translatii a masurii Jordan si
Teorema ..., avem
Z
(( )) = ((0 )) =
1.
(0)
Pentru calculul integralei de mai sus, vom apela la schimbarea de variabile

dat
a de:
1 = cos 1,
528
2 = sin 1 cos 2 ,
3 = sin 1 sin 2 cos 3 ,
1 = sin 1 sin 2 sin 2 cos 1,
= sin 1 sin 2 sin 2 sin 1 ,
unde 2 [0 ], 1, ..., 2 2 [0 ], 1 2 [0 2], pentru care
(1 )
= 1 sin2 1 sin3 2 sin2 3 sin 2 .
( 1 1 )
Atunci
(( )) =
1 sin2 1 sin3 2 sin2 3 sin 2 1 21 =
[0][0][0][02]
2 o ri
sin
1 1
sin
22
)( 12 )
2 ( 1
2
( 2 )
sin
2 2
( 2
)( 12 ) (1)( 12 )
2
( 1
)
( 32 )
2
2 2 ( 12 )
2 2
=
=
,
( 2 )
( 2 )
unde am folosit faptul ca
Z
sin2 =
( 1
)( 12 )
2
,
( 2 )
Observatie. Pentru = 3 obtinem formula cunoscut
a
3
23 2
2 3 2
4 3
volumul sferei de raza =
=
3
1
1 = .
3
3( 2 )
3 2 ( 2 )
Exercitii
529
Z2
1 =
1. Sa se arate ca
Z1
+1
2
unde 2 (0 1) si 2 (1 1).
2. Sa se arate ca
()(1 ) =
3. S
a se arate c
a
Z1
ln () =
+1
),
2
,
sin
ln 2
.
2
4. S
a se arate c
a
22
p
()( + 12 )
= 2 ,
(2)

5. Sa se arate ca:
i)
Z2
() =
unde 2 (1 1);
ii)
,
2 cos( 2 )
1
1
1
= p (( ))2 ;
4
4
3 cos
iii)
Z2

sin1 () = 22 ( ),
2 2
unde 2 (0 1).
6. S
a se arate c
a
0
()
=
()
Z1
530
1
1
)
.
(1 + )
7. Sa se arate ca
lim ( ) = (),
!1
unde 2 (0 1).
531
FORMULA LUI DE MOIVRE-STIRLING

When Newton said "If I have seen a little farther than others it is because I
have stood on the shoulders of giants", one of those giants was John Wallis. ...
His Arithmetica Innitorum, published in 1655, derives the rule (found also by
Fermat) for the integral of a fractional power of :
R1
1
1+
.
+
Our
interest lies in one of the applications he makes of this rule, an innite process that
yields a value for . It does not involve an innite series but rather an innite
product. It is included because it demonstrates an audacious use of the innite, it
motivated Newtons calculation of , and it yields a useful formula that will play
an important role in estimating the size of !.
Association of America, 1994, pagina 271
An acurate approximation of ! was discovered in 1730 in a collaboration
between Abraham de Moivre (1667-1754) and James Stirling (1692-1770). ... One
of the rst things one observes about ! is that it grows very fast. ... we can say
with condence that ... ! . To rene this approximation any further, we
need to turn to innite series. We shall follow de Moivres original argument which
he published in 1730. The reader is forewarned that it is intricate. de Moivre did
not simply sit down and write this out, it is product of nine years of work, the last
ve of which involved the frequent sharing of ideas with James Stirling.
Association of America, 1994, paginile 294, 296 si 297
Formula lui Wallis

Formula lui de Moivre-Stirling
Formula lui Wallis
Se poate constata usor ca
Z2
(sin ) =
( + 12 )
1 3 5 (2 1)
=
2( + 1)
2 4 6 (2) 2
532
si ca
Z2
(sin )
2+1
p
( + 1)
2 4 6 (2)
=
=
.
3
1 3 5 (2 + 1)
2( + 2 )
Prin integrarea inegalitatilor

(sin )2+1 (sin )2 (sin )21 ,
valabile pentru orice 2 [0 2 ], folosind relatiile de mai sus, se constata
validitatea urmatoarei relatii care este cunoscuta sub numele de formula lui
Wallis
2 2 4 4 6 6 (2) (2)
= .
!1 1 3 3 5 5 (2 1) (2 1) (2 + 1)
2
lim
Not
a istoric
a. John Wallis (1616 - 1703), matematician englez, a studiat la James Movats grammar school din Tenterden, Kent, la Martin Holbeachs school din Felsted, Essex (unde nvata latina si greac
a), la Emmanual
College si Queens College din Cambridge. n 1649, avnd n vedere ajutorul acordat (prin decodarea mesajelor "regalistilor") de catre Walllis, n
cadrul razboiului civil, taberei sustinatorilor ideii de Parlament n detrimentul sustin
atorilor Regalit
atii, a fost numit, chiar de c
atre Cromwell (care-l
aprecia, nu numai datorit
a vederilor sale politice, ci si datorit
a cunostintelor
sale), titular al Savilian Chair of Geometry de la Oxford, n locul titularului anterior care avea simpatii "regaliste". A fost titularul acestei catedre
pna la sfrsitul vietii, adica peste 50 de ani. Wallis, considerat ca ind
cel mai important matematician englez de pn
a la Newton, a contribuit, n
mod substantial, la elaborarea bazelor analizei matematice. Cea mai cunoscuta lucrare a lui Wallis (aparut
a n 1656), care contine si formula de mai
R1 p
sus (descoperita datorita ncercarilor de a calcula
1 2 , si deci de a
0
determina aria unui cerc de raza 1), se intituleaz

a Arithmetica innitorum.
Sunt prezentate aici metode, utilizate ulterior de c
atre Newton, pentru calculul integralelor. Wallis a fost primul care a utilizat simbolul 1 (ales pentru
ca semnica o curba ce poate parcursa de o innitate de ori).
533
Formula lui de Moivre-Stirling

Formula lui de Moivre-Stirling ne furnizeaza o aproximare simpla si utila a
lui ! pentru valori mari ale lui . Ea ne precizeaz
a comportatrea asimptotic
a,
la 1, a lui !.
Teorem
a (formula lui de Moivre-Stirling)
lim
!
+ 12
!1
2.
Not
a istoric
a. Abraham de Moivre (1667 - 1754), matematician francez,
a studiat la Academia Protestanta din Sedan unde a studit limba greaca,
precum si la Collge de Harcourt din Paris. De Moivre ind protestant, din
cauza persecutiilor religioase existente n Franta la aceea vreme, va petrece
o perioad
a n nchisoare pentru ca apoi s
a emigreaze n Anglia n 1688. Aici
se mprieteneste cu Halley si Newton. Face o prim
a comunicare cu titlul
"Method of uxions" la Royal Society, al c
arei membru devine n 1697. n
1710, de Moivre este numit ca membru al comisiei numite de Royal Society
pentru a judeca disputa dintre Newton si Leibniz cu privire la prioritatea
invent
arii bazelor calculului diferential si integral. De Moivre a contribuit la
dezvoltarea geometriei analitice, teoriei probabilitatilor (a publicat, n 1718,
o lucrare de referinta n acest domeniu, intitulat
a "The Doctrine of Chance:
A method of calculating the probabilities of events in play", reeditata n 1738
si 1756) si a statisticii (a publicat, n 1724, o lucrare cu titlul "Annuities on
lives"). n lucrarea sa "Miscellanea Analytica", aparuta n 1730, se gaseste
asa numita formul
a a lui Stirling (atribuit
a n mod eronat lui Stirling). n cea
de a doua editie a acestei c
arti, aparut
a n 1738, de Moivre mentioneaz
a contributia lui Stirling la mbunatatirea formulei. A avut contributii nsemnate
la dezvoltarea teoriei numerelor complexe. A fost ales membru al Academiei
de S
tiinte din Paris, n 1754. Desi, avnd n vedere meritele sale stiintice
incontestabile, de Moivre a primit sprijin din partea lui Leibniz, Newton si
Halley pentru a obtine o catedr
a universitar
a, acest lucru nu s-a realizat,
venitul sau principal provenind din lectii particulare si murind n saracie.
Not
a istoric
a. James Stirling (1692 - 1770), matematician scotian, a
studiat la Oxford, Padova si Venetia si a condus Compania Minier
a Scotian
a.
Opera sa principal
a o constituie tratatul (publicat n 1730) intitulat Methodus Dierentialis, tratat care contine si celebra formula care-i poarta numele,
534
precum si chestiuni legate de functia Gama. O alta contributie nsemnata a

lui Stirling o constituie memoriul intitulat "Twelve propositions concerning
the gure of the Earth", sustinut n anul 1735 la Royal Society si a carui
variant
a extins
a a ap
arut sub numele "Of the gure of the Earth, and the
variation of gravity on the surface", n anul 1735. A purtat corespondente
cu mari matematicieni ai vremii, precum Newton, De Moivre, Maclaurin si
Euler. La propunerea prietenului sau Newton, a fost ales membru al Royal
Society of London. A fost de asemenea membru al Academiei Regale din
Berlin.
Vom ncepe prin a demonstra urm
atoarele dou
a leme.
Lema 1. Pentru orice 2 (0 1), are loc inegalitatea

(1 + )+ 2 .
n particular, pentru = 1, obtinem c

a
1
1
(1 + )+ 2 ,
pentru orice 2 N.
Demonstratie. Inegalitatea considerat
a este echivalent
a cu
0 ( + ) ln(1 + ) .
2
Pentru 2 (0 1), s
a consider
am functia : (0 1) ! R dat
a de
() = ( + ) ln(1 + ) ,
2

Inegalitatea considerat
a se scrie sub forma
0 (),
Deoarece
0
() = ln(
+
+ 2
)
+
535
si
00
() =
3
0,
22 ( + )2
0
pentru orice 2 (0 1), deducem ca este cresc

atoare, deci
0
() lim () = 0,
!1
ceea ce arat
a c
a este descresc
atoare si ca atare avem
() lim () = 0,
!1
pentru orice 2 (0 1), i.e. concluzia.

Lema 2. Pentru orice 2 N, are loc inegalitatea
2
2 + 1
ln( + 1) ln
.
2 + 1
2( + 1)
Demonstratie. S
a consideram functiile : [1 1) ! R date de
() = ln( + 1) ln
si
() = ln ln( + 1) +
2
2 + 1
2 + 1
,
2( + 1)

Se constata usor ca
0
() =
1
0
4( + 1)(2 + 1)2
si
1
0,
+ 1)2
() =
22 (

Asadar si sunt descrescatoare pe [1 1) si prin urmare
() (1) = ln 2
536
2
0
3
si
() lim () = 0,
!1

Atunci, pentru orice 2 N, avem
() 0 (),
ceea ce echivaleaz
a cu concluzia.
Observatie. Anterior, n cadrul prezentului curs (vezi pagina 167), am
stabilit ca
inegalitatea
1
1
ln( + 1) ln ,
+1
este valabil
a pentru orice 2 N, 2.
Lema 2 este o nt
arire a acestui rezultat deoarece media armonica a nu1
2
2+1
merelor 1 si +1
este 2+1
, iar media aritmetica a lor este 2(+1)
.
Acum putem ncepe demonstratia formulei lui Stirling.
Cu notatia
!
= + 1
,
2
avem, conform Lemei 1,
1
(1 + 1 )+ 2
=
1,
+1
(*)
pentru orice 2 N, ceea ce arata ca sirul ( ) este descrescator.

Cum el este minorat de 0, deducem ca, n conformitate cu Teorema convergentei monotone (vezi pagina 137), este convergent, deci exista 2 [0 1)
astfel ca
lim = .
!1
Vom ar
ata c
a
0.
Prin logaritmare, folosind (), obtinem
1
ln ln +1 = ( + )[ln( + 1) ln ] 1,
2
537
de unde, conform Lemei 2, avem

1 2 + 1
1 1
1
0 ln ln +1 ( + )
1 = (
),
2 2( + 1)
4 +1
pentru orice 2 N.
Atunci, pentru orice 2 N, prin adunarea inegalit
atilor de tipul celei
de mai sus scrise succesiv pentru indicii + 1 + 1, obtinem
1 1
1
0 ln ln + (
),
4 +
i.e.
1 1
1
4 ( + ) ,
+
1
adica
+
1.
Prin trecere la limita, dupa tinznd la 1, n inegalitatea anterioara,

obtinem
1
4
,
deci
6= 0.
1
4 ( + )
Acum sa observam ca
2
4 (!)2
=
2
(2)!
2
2 4 (2)
=
1 3 (2 1)
de unde
2
2 4 (2)
1
p
=
2
1 3 (2 1) 2 + 1
2
,
2(2 + 1)
,
pentru orice 2 N.
Prin trecere la limita n relatia de mai sus, avnd n vedere formula lui
Wallis, deducem c
a
p
= 2,
i.e.
lim
1
!1 + 2
538
2.
Observatie. Formula lui Stirling se poate generaliza sub urm

atoarea
forma
p
()
lim 1
= 2.
!1
2
Detalii se pot gasi n catrea lui Gerald B. Folland indicata la bibliograe,
la paginile 350-353.
Exercitii
1. Sa se arate ca
lim
!1
( + 12 )
= 1.
( + 1)
539
FUNC
TII CU VARIA
TIE MARGINIT
A
O functie reala (), denita pe [ ], este cu variatie marginita pe [ ], daca
exista un numar , astfel nct, oricare ar diviziunea = ( = 0 1
+1 = ), avem () =
1
X
=0
j(+1 ) ( )j (*). Pentru
a ntelege sensul intuitiv al acestei notiuni, este sucient s

a observ
am semnicatia
expresiei lui (). Num
arul () nsumeaz
a toate modicarile pe care le sufer
a
functia pe parcursul de la la , daca se face abstractie de valorile pe care le ia n
interiorul intervalelor care alc
atuiesc diviziunea . Este clar atunci c
a pentru a
avea o m
asur
a ct mai bun
a a modic
arilor pe care valorile functiei le sufer
a ntre
si este indicat s
a ndesim ct mai mult punctele diviziunii . Cum num
arul ()
nu scade atunci cnd ad
aug
am noi puncte diviziunii , este natural s
a se ndrepte
atentia asupra celui mai mic numar cu proprietatea (*). Acest numar va da cea
mai bun
a m
asur
a a modicarilor pe care functia () le sufera pe segmentul [ ].
Solomon Marcus, Notiuni de analiza matematic
a, Editura S
tiintic
a, Bucuresti,
1967, paginile 83 si 84
Notiunea de functie cu variatie m

arginit
a
Clase de functii cu variatie m
arginit
a
Caracterizarea alternativ
a a functiilor cu variatie m
arginit
a
Calculul variatiei totale a unei functii derivabile cu derivata
continu
a
Notiunea de functie cu variatie m
arginit
a
Denitie. Pentru o functie : [ ] ! R si = ( = 0 1 1 =
) o partitie a lui [ ], denim variatia lui corespunz
atoare lui , notata
cu ( ), ca ind
( ) =
X
=1
k( ) (1)k .
Daca multimea f () j este o partitie a lui [ ]g este marginit

a, atunci
spunem c
a este cu variatie m
arginit
a si n acest caz num
arul real pozitiv
supf ( ) j este o partitie a lui [ ]g
540
se noteaza cu ( ) si se numeste variatia totala a lui pe [ ].
Observatie. Dac
a este o ranare a lui , atunci
( ) 0 ( ).
Observatie. O functie continu
a : [ ] ! R se numeste drum, iar
imaginea sa se numeste suportul drumului considerat. Deoarece () reprezinta lungimea liniei poligonale determinate de punctele (0 ) (1) ( ),
este natural sa spunem c
a suportul drumului : [ ] ! R are lungime (este
recticabil) daca supf ( ) j este o partitie a lui [ ]g este nit si sa-l
numim lungimea suportului drumului . Asadar suportul drumului are
lungime (este recticabil) dac
a si numai daca este cu variatie marginita si
n acest caz lungimea suportului drumului este egal

a cu ().
Pentru o functie : [ ] ! R cu proprietatea ca : [ ] ! R2 , data

de () = ( ()), pentru orice 2 [ ], este cu variatie marginita, vom
numi lungimea gracului lui variatia totala a functiei .
Rezultatul urmator arat
a c
a studiul functiilor cu variatie m
arginita se
poate reduce la studiul cazului n care functia este cu valori n R.
Propozitie. O functie : [ ] ! R , avnd componentele 1 , este
cu variatie marginita daca si numai daca functiile 1 sunt cu variatie
ma
rginita
.
Demonstratie. Deoarece pentru orice partitie = ( = 0 1 1 =
) a lui [ ], avem
j ( ) (1 )j k( ) (1 )k
X
=1
j ( ) (1)j ,
pentru orice 2 f1 2 g si 2 f1 2 g, deducem ca
X
=1
i.e.
j ( ) (1 )j
X
=1
k( ) (1)k
X
X
=1 =1
X
( ) ()
( ),
=1
541
j ( ) (1 )j ,

Rezultatul urmator dovedeste ca proprietatea de a cu variatie marginita
se pastreaza prin restrictionarea functiei la un subinterval al intervalului
initial.
Propozitie. Fie : [ ] ! R o functie cu variatie marginita si [ ]
[ ]. Atunci j[] este cu variatie m
arginita si
() ().
Demonstratie. Daca = ( = 1 2 1 = ) este o partitie

arbitrara a lui [ ], atunci = ( = 0 1 +1 = ) este o partitie
a lui [ ] si avem
() =
X
=2
k( ) (1 )k
+1
X
=1
k ( ) (1 )k = () (),
de unde j[] este cu variatie marginita si
() ().
Corolar. Fie : [ ] ! R o functie cu variatie m

arginita. Atunci
functia 1 : [ ] ! R dat
a de
1 () = (),
pentru orice 2 [ ] este crescatoare.

Rezultatul de mai jos arata ca familia functiilor cu variatie marginita
constituie o subclasa a functiilor m
arginite.
Propozitie. O functie cu variatie marginita : [ ] ! R este marginita.
Demonstratie. Pentru 2 [ ], ind partitia lui [ ] formata numai
din capetele acestui interval, avem
k()k k() ()k + k()k = ( ) + k()k
542
( ) + k()k ( ) + k ()k ,
ceea ce arat
a c
a este m
arginit
a.
Rezultatul de mai jos, care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei lui Jordan (vezi pagina 469), semnaleaza aditivitatea de domeniu a
variatiei totale.
Propozitie. Fie : [ ] ! R o functie cu variatie marginita si 2
( ). Atunci
() = ( ) + ().
Demonstratie. Fie = ( = 0 1 1 = ) o partitie arbitrara

a lui [ ].
Atunci exist
a 2 f1 2 g astfel nct
2 [1 ].
0
S
a consider
am = ( = 0 1 1 ) partitie a lui [ ] si
( 1 = ) partitie a lui [ ].
Avem
() =
X
=1
k( ) (1 )k + k( ) (1 )k
6=
X
=1
k( ) (1)k + k ( ) ()k + k() (1 )k =
6=
1
X
=[
k ( ) (1 )k + k() (1)k]+
=1
+[k( ) ()k +
=+1
k ( ) (1 )k] =
= 0 () + 00 ( ) ( ) + (),
543
00
de unde
() () + ( ).
(*)
S
a consider
am 1 = ( = 0 1 1 = ) o partitie arbitrar
a a lui
[ ] si 2 = ( = 0 1 1 = ) o partitie arbitrar
a a lui [ ].
Fie = ( = 0 1 1 1 1 = ) partitia lui [ ]
formata din puntele lui 1 si 2 .
Atunci
1 ( ) + 2 () = () (),
de unde
() + ( ) ( ).
(**)
Din () si () rezulta ca
() + () = ().
Clase de functii cu variatie m

arginit
a
si
Propozitie. O functie monoton

a : [ ] ! R este cu variatie marginita
() = j() ()j .
Demonstratie. Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca este

crescatoare.
Atunci, pentru orice partitie = ( = 0 1 1 = ) a lui [ ],
avem
() =
X
=1
X
j( ) (1 )j =
(( ) (1 )) = () (),
=1
de unde deducem c
a este cu variatie m
arginit
a si
() = j() ()j .
Propozitie. O functie Lipschitz : [ ] ! R este cu variatie marginita

.
544
Demonstratie. Deoarece este Lipschitz, exista 2 R astfel ca

k() ()k j j ,
pentru orice 2 [ ].
Atunci, pentru orice partitie = ( = 0 1 1 = ) a lui [ ],
avem
() =
X
=1
X
k( ) (1)k
j 1j = ( ),
=1
de unde deducem ca este cu variatie marginita.

Corolar. O functie : [ ] ! R derivabil
a si cu derivata marginita este
cu variatie marginita.
Propozitie. Pentru o functie : [ ] ! R urm
echivalente:
i) este constanta;
ii) este cu variatie marginita si () = 0.
Demonstratie. Implicatia i))ii) este imediata.

Pentru implictia ii))i) sa consideram, pentru 2 [ ], partitia lui
[ ] data de punctele si .
Avem
0 k() ()k + k () ()k = () () = 0,
de unde
() = (),
pentru orice 2 [ ], deci este constanta.
Caracterizarea alternativ
a a functiilor cu variatie m
arginit
a
Rezultatul urmator precizeaza structura functiilor cu variatie marginita.
Teorema lui Jordan. Pentru o functie : [ ] ! R, urm
atoarele
armatii sunt echivalente:
i) este cu variatie m
arginita;
545
ii) exista doua functii crescatoare 1 2 : [ ] ! [0 1) astfel nct

= 1 2.
Demonstratie.
i))ii) Conform Propozitiei de la pagina 467, functia 1 : [ ] ! [0 1),
data de
1 () = (),
pentru orice 2 [ ] este crescatoare.

Fie
2 = 1 .
Vom ar
ata c
a 2 este cresc
atoare.
ntr-adev
ar, pentru , avem
() () j() ()j ( ) = ( ) () = 1() 1 (),
de unde
1 () () 1 () (),
i.e.
2 () 2 ().
nlocuind pe 1 si 2 cu 1 + sup j1 ()j + sup j2 ()j, respectiv cu
2[]
2[]
2 + sup j1()j+ sup j2()j, demonstratia acestei implicatii este ncheiata.

2[]
2[]
Implicatia i))ii) decurge imediat din faptul ca functiile 1 si 2, ind

monotone, sunt cu variatie marginita.
Corolar. Eventualele discontinuitati ale unei functii : [ ] ! R care
este cu variatie m
arginit
a sunt de prima speta.
Corolar. Fie : [ ] ! R. Daca este continua si este cu variatie
ma
a, atunci este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu . Daca
rginit
este cu variatie marginit
a si este continu
a, atunci este integrabila
Riemann-Stieltjes n raport cu .
Observatie. n cadrul cursului de functii complexe se va utiliza integrala
complex
a (sau integrala Cauchy) care este o integrala Riemann-Stieltjes a
546
unei functii continue n raport cu o functie cu variatie marginit

a ( a se vedea
P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii
complexe), Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1982, pagina 50).
Calculul variatiei totale a unei functii derivabile cu derivata continu
a
n cele ce urmeaza vom prezenta o exprimare integrala a variatiei totale
a unei functii derivabile cu derivata continu
a.
Lem
a. Fie : [ ] ! R o functie cu variatie m
arginit
a. Atunci exist
a
un sir ( ) de partitii ale lui [ ] astfel ca:
i)
lim k k = 0;
!1
ii)
lim () = ().
!1
Demonstratie. n conformitate cu denitia marginii superioare a unei

0
multimi, deducem c
a, pentru orice 2 N, exist
a o partitie a lui [ ]
astfel ca
1
() 0 ().
Dac
a vom considera o partitie a lui [ ] care s
a constituie o ranare
0
a lui si care s
a aib
a norma mai mic
a dect 1 , atunci
( )
1
0 ( ) ( ) ( )
si
1
,
pentru orice 2 N, de unde obtinem concluzia.

k k
Teorema privind calculul variatiei totale a unei functii derivabile

cu derivata continu
a. Fie : [ ] ! R o functie derivabil
a si cu derivata
continu
a.
Atunci
v
u
Z
Z
uX 0
0
() = = t ( )2 ,
547
=1
unde = (1 2 ).
0
Demonstratie. Deoarece este marginita (ind o functie continua pe
multimea compacta [ ]-vezi Corolarul de la pagina ...), conform Corolarului
0
de la pagina 468, este cu variatie m
arginita, pentru orice 2 f1 2 g.
Prin urmare, avnd n vedere Propozitia de la pagina ..., tragem concluzia
ca este cu variatie m
arginit
a.
Fie 2 R,
0.
0
Deoarece este continua, ea este integrabila, deci exista 2 R, 0
astfel ca pentru orice partitie a lui [ ] cu norma inferioar
a lui s
a avem
Z
0
0
(
Deoarece functiile 1 2 sunt continue, iar [ ] este un interval

compact, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 226), ele sunt
0
uniform continue, deci exista 0 astfel ca pentru orice 2 [ ] astfel
0
ca j j si orice 2 f1 2 g, avem
0
(0)
() () .
Avnd n vedere lema de mai sus, exist
a 2 N si o partitie
= ( = 0 1 = )
a lui [ ], astfel ca
si
( ) ( ) ,
(1)
k k minf g,
de unde
(*)
0
0
( ) .
(2)
Conform teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), pentru orice 2 f1 2 g,

2 N si 2 f1 2 g, exista 2 [1 ] astfel nct
0
( ) (1 ) = ( 1) ( ),
548
deci
v
uX
X
X
t ( ( ) ( ))2 =
() =
( ) (1) =
1
=1
=1
=1
v
v
uX
uX
X
X
u
u
0
0
2
2
t
=
( 1) ( ( )) =
( 1)t ( ( ))2,
=1
=1
=1
=1
()

) =
de unde
v
v
X
uX
u
u
uX 0
0
= ( 1 )t ( ( ))2
( 1 )t ( ( ))2 =
=1
=1
=1
=1
v
v
X
uX
uX
u
u
0
0
2
2
t
t
= ( 1 )[
( ( ))
( ( )) ]
=1
=1
=1
v
v
uX
uX
u
u
0
0
2
2
t
t
( 1)
( ( ))
( ( ))
=1
=1
=1
X
X
0
0
( 1)[
(
)
(
)

].
=1
(**)
=1
unde 1 2 constituie un sistem de puncte intermediare arbitrare

pentru partitia .
Am folosit mai sus inegalitatea
jkk kkj k k
X
=1
j j ,
valabil
a pentru orice = (1 2 ) si = (1 2 ) vectori din R .
S
a remarc
am c
a 2 [1 ], ceea ce ne asigur
a c
a
k k 0 ,
549
de unde, folosind (0), avem

0
(
)
(
)

,
pentru orice 2 f1 2 g, deci, folosind (), obtinem

( ) ( ) ( ).
(3)
Atunci, din (1) (2) si (3), deducem c

a
0
()

0
0
0
() ( ) + () ( ) + ( )
(2 + ( )),
pentru orice 2 R, 0.
n concluzie
Z
0
() = .
Corolar. Fie : [ ] ! R o functie derivabil

a si cu derivata continua.
Atunci lungimea gracului lui este egal
a cu
Z p
1 + ( 0 )2 .
Exercitii
1. S
a se arate c
a functia : [0 1] ! R dat
a de
() = f
0, daca 2
Q sau = 0
,
1
,
dac
a =
2
550
unde 1 = 1 2 reprezinta sirul numerelor rationale din [0 1], este

cu variatie marginita.
Sa se arate ca functia : [0 1] ! R data de
() = f
1, dac
a2Q
0, daca 2
Q
este marginita, dar nu este cu variatie marginita.

S
a se arate c
a functia : [0 1] ! R dat
a de
() = f
1, daca 2 (0 1]
0,
daca = 0
este cu variatie m
arginit
a.
S
a se arate c
a functia nu este cu variatie m
arginit
a.
2
2. Sa se arate ca functia : [0 ] ! R data de
() = f
sin 1 , daca 6= 0
,
0,
dac
a=0
este continu
a, nu este derivabil
a si nu este cu variatie m
arginita.
3. Sa se arate ca functia : [0 2 ] ! R data de
() = f
2 sin 12 , daca 6= 0
,
0,
dac
a=0
este derivabila si nu este cu variatie m

arginit
a.
4. Sa se stabileasca daca functiile de mai jos sunt cu variatie marginita
si, n caz armativ, sa se calculeze variatia totala:
i) : [0 1] ! R data de
() = f
, daca 2 Q \ [0 1]
;
2 , daca 2 [0 1] Q
ii) : [0 6] ! R dat
a de
2,
daca 2 [0 3)
7,
daca = 3 ;
() = f
2 + 3, daca 2 (3 6]
551
iii) : [0 2] ! R data de
p
1 2 , daca 2 [0 1)
() = f
;
3,
dac
a 2 [1 2]
iv) : [0 ] ! R dat
a de
() = cos sin ,
pentru orice 2 [0 ].
5. Sa se arate ca sirul de functii cu variatie marginita ( ) , : [0 1] !
R, unde
0,
daca 2 [0 1 )
() = f
sin , daca 2 [ 1 1]
converge uniform catre functia : [0 1] ! R, unde
() = f
0,
dac
a=0
sin , dac
a 2 (0 1]
care nu este cu variatie marginita.

6. Sa se arate ca daca : [ ] R ! R este continua si ( ) , unde
: [ ] ! R, este un sir de functii cu variatie egal m

arginit
a (i.e. sup ( )
este nit) care converge catre functia : [ ] ! R, atunci

lim
!1
552
( lim ).
!1
SERII DE FUNC
TII
GENERALI
TI PRIVIND SERIILE DE FUNC
TII
Few mathematical feats have been as surprising as the exhibition of a function that is continuous at every value and dierentiable at none. It illustrates
that confusion between continuity and dierentiability is indeed confusion. While
dierentiability implies continuity, continuity guarrantees nothing about dierentiability.
Until well into the 1880s, there was a basic belief that all functions have
derivatives, except possibly at a few isolated points such as one nds with the
absolute value function, jj, at = 0. In 1806, Ampre tried to provide the
general existence of derivatives. His proof is dicult to evaluate because it is not
clear what implicit assumptions he was making about what constitutes a function.
In 1839 with the publication of J. L. Raabes calculus text, Die Dierential- und
Integralrechnung, the "theorem" that any continuous function is dierentiable with the possibility of at most nitely many exceptions - started making its way
into the standard textbooks.
Bolzano, Weierstrass and Riemann knew it was wrong. By 1861 Riemann had
introduced into lectures the function
1
P
sin(2 )
=1
, claiming that it is continuous at
every but not dierrentiable for innitely many values of . The convergence
of this series is uniform (by the Weierstrass -test with = 12 ), and so it is
continuous at every . Nondierentiability is harder to prove. It was not until
1916 that G. H. Hardy showed that in any nite interval, no matter how short,
there will be intely many values of for which the derivative does not exist.
It was demonstrated in 1970 that there are also innitely many values at which
derivative does exist. Riemanns example - while remarkable - does not go as far
as nondierentiability for all .
The faith in the existence of derivatives is illustrated by the reaction to Hermann Hankels paper "Untersuchungen u
ber die unendlich oft oszillierenden und
unstetigen Functionen" in which, among other things, he described a general
method for creating continuous functions with innitely many points of nondifferentiability. J. Hou
el applauded this result and expressed hope that it would
change the current attitude in which "there is no mathematician today who would
believe in the existence of continuous functions without derivatives" (as quoted in
Medvedev, Scenes from the History of Real Functions). Phillipe Gilbert pounced
553
upon errors and omissions in Hankels work and displayed them "so as to leave no
doubt ... about the inanity of the conclusions".
But the tide had turned. Hankel responded with the observation that Riemanns example of an integrable function with innitely many discontinuities implies that its integral, () =
1
R P
(())
(
), is necessarily continuous at every
0
2
=1
but cannot be dierentiable at any of the innitely many points where the integrand is not continuous. The real surprise came in 1872 when Karl Weierstrass
showed the Berlin Academy the trigonometric series mentioned at the end of chapter 1: () =
1
P
cos( ), where is an odd integer, lies strictly between
=0
0 and 1, and is strictly larger than 1 + 3

. It is continuous at every value of
2
and dierentiable at none. A ood of examples followed.
Association of America, 1994, paginile 259-260.
Notiunea de serie de functii

Teoreme privind transportul de propriet
ati pentru seriile de
functii
a pentru serii de functii
Un exemplu de functie continu
a pe ntreaga axa real
a care nu
este derivabil
a n nici un punct
Notiunea de serie de functii
Denitie. Daca ( )2N este un sir de functii, : R ! R , iar
sirul sumelor sale partiale ( )2N , unde = 1 + + , pentru orice
P2 N, converge, pe , catre o functie : R ! R , spunem ca seria

converge, pe , c
atre .
P
Dac
a
pentru
orice
2
,
seria
k ()k converge, spunem ca seria
P
converge absolut pe .
Daca sirul (P
tre o functie : R ! R ,
)2N converge uniform ca
spunem ca seria
converge uniform, pe , catre .
Teoreme privind transportul de propriet
ati pentru seriile de
functii
554
Folosind rezultatele privind transportul de proprietati pentru sirurile de

functii se pot deduce rezultate similare pentru serii de functii.
Teorem
a.PDaca ( )2N este un sir de functii continue, : R !
R , iar seria
converge uniform, pe , catre : R ! R , atunci
este continu
a.
Teorem
a. Dac
a ( )2N este un sir de functii, : [ ] R !
P R,
Riemann-Stieltjes integrabile n raport cu : [ ] R ! R, iar seria
converge uniform catre : [ ] R ! R, atunci este Riemann-Stieltjes

integrabila n raport cu si
Z
Z X
XZ
Teorem
a. Daca ( )2N este
P un sir de functii, : [ ] R ! [0 1),
integrabile Riemann, iar seria
este convergent
a c
atre functia integrabil
a
Riemann : [ ] R ! R, atunci
Z
Z X
XZ
Teorem
a. Daca ( )2N este un sir de functii derivabile,
: [ ]
P
R ! R, pentru care exista 0 2 [ ] astfel nct seria
(0 ) este conP 0
vergenta, iar seriaP converge uniform, atunci exista : [ ] R ! R
astfel nct seria
converge uniform catre , si, mai mult,
0
=(
) =
a pentru serii de functii
Dup
a cum am v
azut, convergenta uniform
a este esential
a n rezultatele
de mai sus, deci este util sa dispunem de criterii care s
a asigure acest tip de
convergenta.
555
Criteriul lui Cauchy privind seriile de func

a ( )2N este
Ptii. Dac
un sir de functii, : R ! R , atunci seria

converge uniform,
pe , daca si numai daca pentru orice 2 R, 0, exista 2 N astfel ca
k () + +1 () + + ()k ,
pentru orice 2 N, si orice 2 .
Rezultatul de mai jos, care se poate demonstra cu ajutorul Criteriului
lui Cauchy de mai sus, se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei privind
convergenta uniforma a seriilor de puteri pe multimile compacte continute n
interiorul intervalului de convergenta (vezi pagina 489), precum si n cadrul
exemplului de functie continua pe ntreaga axa reala, care nu este derivabila
n nici un punct al acesteia (vezi pagina 482).
Criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii. Fie ( )2N un
sir de functii, : R ! R , pentru care exista un sir de numere reale
( )2N , astfel ca
k ()k ,
pentru orice 2
P si orice 2 N.
P
Daca seria
este convergenta, atunci seria
converge uniform,
pe .
Criteriile urm
atoare sunt utile n stabilirea convergentei uniforme, cnd
aceasta nu este absolut
a.
Criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii. Fie ( )2N un sir
de
func
tii, unde : R ! R , iar ( ) sirul sumelor partiale ale seriei
P
.
Presupunem ca exista 2 R astfel ca
k ()k ,
pentru orice 2 si orice 2 N
Presupunem ca sirul de functii ( )2N , unde : R ! R, este
descrescator si caPel converge uniform, pe , c
atre 0.
Atunci seria
converge uniform pe .
Rezultatul de mai jos se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Abel (vezi pagina 492).
556
Criteriul lui Abel privind seriile de func

P tii. Fie ( )2N un sir de
functii, : R ! R , pentru care seria

converge uniform.
Fie ( )2N , unde : R ! R, un sir de functii monoton si
m
arginit.
P
Atunci seria
Un exemplu de functie continu

a pe ntreaga ax
a real
a care nu
este derivabil
a n nici un punct
Fie : R ! R functia continua, periodica, de perioada 2, denita pe [0 2]
prin
2 [0 1]
() = f
.
2 2 [1 2]
Atunci functia : R ! R, data de
() =
X 3
( ) (4 ),
4
pentru orice 2 R, este bine denita, continua pe R si nederivabila n orice

punct.
ntr-adevar, deoarece
3
( ) (4 ) ( 3 ) ,
4
P
pentru orice 2 R si deoarece seria ( 34 ) este convergenta, conform CriteriuluiP
lui Weierstrass privind seriile de functii (vezi pagina 481), seria de
functii ( 34 ) (4 ) converge uniform. Cum este continu
a, deducem c
a si
este continu
a.
Vom arata acum ca pentru orice 2 R, nu este derivabila n .
n acest scop vom xa 2 R.
Pentru 2 N, e 2 Z astfel ca
4 + 1.
Cu notatiile
=
557
si
=
+1
,
4
s
a observ
am c
a:
i) 4 4 este par, daca ;
ii) 4 4 = 1, daca = ;
iii) ntre 4 si 4 nu exista nici un ntreg, daca .
Prin urmare
j(4 ) (4 )j = f
de unde
0,
4
,
,
X
3
( ) ( ) =
( ) [(4 ) (4 )],
4
=0
ceea ce implica
X 3
3
1 3 + 1 1 3
j( ) ( )j ( )
( ) 4 =
( ) ,
4
4
4
2
2 4
=0
1
i.e.
( ) ( ) 1
2 3 ,
adica
( ) ()
1
()
(
)
3 ,
de unde
( ) () () ( ) 1
3 ,

+
2
deci
( ) () () ( ) 1
+ 2 3 ,
pentru orice 2 N.
Deoarece
+
558
1
= ,
4
(*)
pentru orice 2 N, deducem ca

lim = .
!1
(**)
Presupunnd, prin reducere la absurd ca este derivabila n , folosind

relatiile () si (), obtinem, prin trecere la limit
a atunci cnd tinde la 1,
contradictia
0
2 () 1.
Observatie. Am
anunte privind tematica functiilor continue care nu
sunt derivabile n nici un punct al axei reale se gasesc n cartile indicate
la bibliograe ale lui John C. Oxtoby (paginile 45-46) si Masaya Yamaguti,
Masayoshi Hata, Jun Kigami (paginile 11-14).
Exercitii
P
1. Seria P 2 converge uniform pe [1 1].
2. Seria
(1 ) nu converge uniform pe [0 1].
P (1)+1
3. Seria
converge uniform, dar nu absolut pe R.
+2
P sin()
4. Seria
converge uniform pe R.
2
P sin()
5. Seria
converge uniform pe [ ] (0 2).
P (1)
6. Seria
converge uniform pe [0 1].
7. Fie : R ! R functia continua, periodica de perioada 2, denita pe

[1 1] prin
1
2 [1 23 ]
3 1 2 ( 23 13 ]
() = f
0
2 ( 13 13 ] .
3 1
2 ( 13 23 ]
1
2 ( 23 1]
Fie functiile : [1 1] ! R, date de
() =
si
() =
pentru orice 2 R.
X 1
(32 )
2+1
X 1
(32+1 ),
+1
2
559
Fie = ( ) : [1 1] ! R2.
Sa se arate ca si sunt continue si ca
Im = [0 1] [0 1].
560
SERII DE PUTERI
Notiunea de serie de puteri

Raza unei serii de puteri
Teorema Cauchy-Hadamard
Teorema de unicitate a seriilor de puteri
Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Seriile de puteri constituie o generalizare natural
a a polinoamelor. Ele
permit denirea riguroasa a functiilor elementare att n cazul real (vezi
paginile 193-195), ct si n cazul complex (asa cum se va vedea n cadrul
cursului de Functii Complexe; n acest sens, se poate consulta P. Hamburg,
P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii Complexe),
Editura Didactic
a si Pedagogic
Notiunea de serie de puteri
P
Denitie. O serie de functii
, unde : R ! R, se numeste serie
de puteri, n jurul lui , daca pentru orice 2 N, exist
a 2 R, astfel ca
() = ( ) ,
pentru orice 2 R.
Remarc
a. Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca = 0
(caci translatia = reduce o serie de puteri n jurul lui la o serie de
puteri n jurul lui 0).
P Desi functiile ! sunt denite pe R, nu este de asteptat ca seria

sa convearg
a peP
R.
P
P
De exemplu, seriile
! ,
si
converg pentru apartinnd
!
multimilor f0g, (1 1), respectiv R.
Prin urmare, multimea punctelor n care converge o serie de puteri poate
mic
a, medie sau mare.
Asa cum vom vedea, o submultime arbitrara a lui R nu poate multimea
punctelor de convergenta ale unei serii de puteri.
561
Raza unei serii de puteri. Teorema Cauchy-Hadamard

P
Denitie. Fie
o serie de puteri.
1
1
Daca sirul (j j )2N este marginit, consider
am = lim sup j j .
1
Daca sirul (j j )2N este nemarginit, considerP
am = 1.
Denim raza de convergent
a a seriei de puteri
ca ind
0
=1
1
1 .
=f
1
=0
Rezultatul de mai jos justica terminologia de raza de convergenta.

Teorema Cauchy-Hadamard.
Dac
a este raza de convergenta a
P
seriei de puteri
, atunci seria este absolut convergenta pentru jj
si divergenta pentru jj .
Observatie.P
Intervalul ( ) se numeste intervalul de convergent
a al
seriei de puteri
, iar multimea punctelor n care seria de puteri este
convergenta se numeste multimea de convergenta a seriei de puteri.
Not
a istoric
a. Jacques Salomon Hadamard s-a nascut n 1865 n Franta.
A studiat la Lyce Charlemagne, unde conform propriilor spuse, excela la
Latin
a si Greac
a, iar la aritmetic
a, pn
a n clasa a V-a, era ultimul din clas
a.
ntre 1875 si 1876 urmeaz
a cursurile liceului Louis-le-Grand. ntre 1884 si
1888 Hadamard frecventeaz
a cole Normale Suprieure. A predat la liceele
din Saint-Louis si la Lyce Buon, avndu-l ca student pe Frchet. n 1892
obtine titlul de doctor n matematici. n acelasi an primeste Grand Prix
des Sciences Mathmatiques. n 1896 este numit profesor de astronomie si
mecanica rational
a la Universitatea din Bordeaux. n decursul celor patru
ani petrecuti aici a obtinut nsemnate rezultate din mai multe ramuri ale
matematicii, anume teoria numerelor (a aratat, folosind tehnici din analiza
complexa, ca numarul numerelor prime mai mici sau egale cu tinde la
innit la fel de repede ca si ln ), geometrie, algebra liniara, ecuatii integrale,
teoria codurilor etc. n 1897 este numit profesor la Facultatea de S
tiinte de
la Sorbona si la College de France. n acelasi an public
a vestita carte intitulat
a Leons de Gomtrie Elmentaire. Obtine multe rezultate importante
privind ecuatiile cu derivate partiale, optica, hidrodinamica, elasticitatea si
562
probabilitatile (lanturi Markov) etc. n 1912 este numit profesor de Analiza

Matematica la cole Polytechnique. n acelasi an este ales ca membru al
Academiei de S
tiinte. Doi dintre ii lui au murit n lupta n primul razboi
mondial, iar un al treilea n cel de al doilea r
azboi mondial. n timpul celui
de al doilea r
azboi mondial a fost profesor vizitator la Columbia University.
A murit n 1963 la Paris.
Demonstratie. Vom trata numai cazul 2 (0 1), celelalte, anume = 0
si = 1, r
amnnd n seama cititorului.
Pentru 0 jj , exist
a 2 [0 1) astfel ca
jj .
Prin urmare
,
jj
de unde deducem existenta unui 0 2 N astfel ca pentru orice 2 N, 0,
s
a avem
1
j j
,
jj
ceea ce echivaleaza cu
j j ,
ceea ce, deoarece 2 [0 1), implica, conform Criteriului de compara

Ptie cu
inegalit
ati (vezi pagina 185), convergenta absolut
a a serie de puteri
.
Dac
a jj = 1 , atunci, pentru o innitate de , avem
1
j j
1
,
jj
adica
j j 1,
de unde deducem P
c
a sirul ( )2N nu converge la 0, ceea ce implic
a faptul
ca seria de puteri
este divergenta.
Observatie. Teorema Cauchy-Hadamard nu mentioneaza nimic despre

ce se ntmpl
a n extremit
atile intervalului de convergen
. n fapt,
P ta
P
P orice
1
1
situatie este cu putint
a. Spre exemplu, pentru seriile
,
2
raza de convergenta este 1, dar prima serie nu converge nici n 1, nici n
1, cea de a doua converge n 1, dar nu converge n 1, iar cea de a treia
converge att n 1, ct si n 1.
563
P
Observatie. Raza de convergenta a seriei de puteri
, n cazul n
j j
j j
care exista lim j+1 j , este dat
a, de asemenea, de lim j+1 j .
!1
!1
Rezultatul de mai jos arma convergenta uniforma a seriilor de puteri pe

multimile compacte continute n interiorul intervalului de convergenta
Teorema privind convergenta uniform
a a seriilor de puteri pe
multimile compacte continute n interiorul intervalului
de converP
genta
, iar o sub. Fie raza de convergenta a seriei de puteri
multime compact
a a intervalului
(
).
P
Atunci seria de puteri
Demonstratie. Faptul c
a multimea este compacta implica existenta
unei constante 2 [0 1), astfel ca
jj ,
i.e.
jj
pentru orice 2 f0g.

Prin urmare, exista 0 2 N astfel ca, pentru 2 N, 0, avem
j j ,
pentru orice 2 .
Criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii (vezi pagina 481) ncheie
demonstratia.
Rezultatul de mai jos arat
a c
a n interiorul intervalului de convergenta al
unei serii de puteri putem integra si deriva termen cu termen.
Teorema de derivare si integrare termen cu termen
a seriilor
P
de puteri. Fie raza de convergenta a seriei de puteri
, iar :
( ) ! R suma seriei de puteri (i.e.
X
() =
,
pentru orice 2 ( )).
564
Atunci functia este continua si

Z
() =
Z X
pentru orice 2 ( ). P
0
Mai mult, seria de puteri ( ) are raza de convergenta si
X
X
X
0
0
0
() = (
) =
( ) =
1 ,
pentru orice 2 ( ).
Observatie. Teorema anterioara nu mentioneaza situatia capetelor intervalului de convergenta.

Dac
a seria este convergent
a n unul dintre capetele intervalului de convergenta, atunci seria derivat
n acest
P a poate sau nu sa e convergentaP
punct. De exemplu, seria

converge
n
1
s
i
n
1,
dar
seria
este
2
convergenta n 1 si divergenta n 1.
Corolar. n conditiile de mai sus, avem
() (0) = ! ,
pentru orice 2 N.
P Teorema
P de unicitate a seriilor de puteri. Daca seriile de puteri
si
converg, pe un interval ( ), c
atre o aceeasi functie,
atunci
= ,
pentru orice 2 N.
Observatie. Seriile de puteri au avantajul ca sunt facil de manipulat
(sumele lor partiale ind polinoame) si ca au suma o functie derivabila de
o innitate de ori, ns
a prezinta dezavantajul ca (n general) o functie nu
se reprezinta printr-o serie de puteri pe ntreg domeniul de denitie (spre
1
exemplu, pentru functia : R ! R, dat
a de () = 1+
2 , pentru orice
2
4
6
2 R, relatia () = 1 + + , este valabila numai pentru
jj 1).
565

Am v
azut ca o conditie necesara ca o functie s
a e suma, pe un interval
( ), a unei serii de puteri, este ca functia sa aiba derivate de orice ordin.
Aceasta conditie nu este si sucienta.
De exemplu, functia : R ! R, data de
1
() = f 6= 0 ,
0
=0
are n origine derivate de orice ordin, egale cu 0, dar nu exista nici un interval
( ) pe care ea sa e este suma unei serii de puteri.
Exista cteva conditii suciente pentru ca o functie sa poate scrisa ca
o serie de puteri.
Spre exemplu, folosind teorema lui Taylor (vezi pagina 284), se poate
ar
ata c
a dac
a exist
a 2 R astfel ca
()
() ,
P () (0)
pentru orice 2 ( ) si orice 2 N, atunci seria de puteri
!
converge, pe ( ), c
atre ().
Teorema lui Bernstein. Fie : [0 ] ! R o functie care are derivate
de orice ordin.
Daca si derivatele sale de orice ordin sunt pozitive, atunci
() =
1
X
() (0)
=0
pentru orice 2 [0 ).
Demonstratie. Conform teoremei lui Taylor cu restul sub forma integrala
(vezi pagina 392), avem
() =
1 ()
X
(0)
=0
+ (),
pentru orice 2 [0 ) si 2 N, unde

1
() =
( 1)!
Z1
(1 )1 ()().
566
Prin urmare
1
()
( 1)!
Z1
(1 )1 () (),
de unde, cum () este crescatoare, avem

1
0 ()
( 1)!
Z1
(1 )1 () () ()( )1 ,
pentru orice 2 [0 ), deci

lim () = 0,
!1
ceea ce ne asigura valabilitatea concluziei.

Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Am v
azut c
a o serie de puteri converge uniform pe orice multime compact
a
din intervalul sau de convergenta.
Nu exista motive pentru a crede, a priori, ca acest fapt este valabil si
atunci cnd se considera multimi compacte din multimea de convergenta.
Totusi acest rezultat este valid, asa cum arat
a urm
atoarea:
P
Teorema lui Abel.
Dac
a
seria
de
puteri
converge, pe (
P
P ),
catre (), iar seria

converge catre , atunci seria de puteri

converge uniform pe [0 ] si
lim () = .
Demonstratie. Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca = 1.

Criteriul lui Abel privind seriile de functii (vezi pagina 481), cu

si
() = ,
pentru orice 2 [0 1], asigura convergenta uniforma pe [0 1].
567
Prin urmare, limita seriei de puteri pe [0 1), care este , este continua,
deci
lim () = .
!1
1
Remarc
a. Acest rezultat sugereaza un mod de a atasa o limita unei serii
care nu este convergent
a.P
P
Spre exemplu, seriei
i putem asocia seria de puteri
P
.
Daca sirul ( )2N nu creste prea rapid, atunci seria de puteri

converge c
atre o functie : (1 1) ! R.P
Daca lim () = , spunem ca seria
este Abel convergent
a catre .
!1
1
Teorema lui Abel arma ca daca o serie este convergenta, atunci ea este
Abel convergent
a, iar sumele, cea obisnuita si cea Abel,
P coincid.
Reciproca
nu
este
valabil
a
,
a
s
a
cum
arat
a
seria
(1) ; seria de puteri
P
P
1
(1) are suma +1
, deci seria (1) este divergent
a, dar este Abel
1
convergenta catre 2 .
Teoremele care furnizeaza conditii suciente pentru ca o serie Abel convergenta sa e convergenta se numesc teoreme Tauberiene.
P
Teorema lui Tauber. Dac
a seria de puteri
converge, pe (1 1),
c
atre (),
lim = 0
!1
si
lim () = ,
!1
atunci seria
converge catre .
Not
a istoric
a. Alfred Tauber (1866-1947) a studiat la Universitatea din
Viena, unde a si profesat. A fost seful diviziei matematice a companiei de
asigur
ari Phnix din Viena.
Demonstratie. Pentru 2 [0 1), avem
X
X
= ( ()) + (() ) =
=1
=1
568
1
X
X
(1 )
+ ( () ).
=1
= +1
Deoarece pentru 2 [0 1), avem
1 = (1 )(1 + + 2 + + ) ( + 1)(1 ),
obtinem
X
=1
Cum
j j (1 ) (1 )
X
( + 1) j j .
=1
lim ( + 1) j j = 0,
!1
utiliznd Teorema de la pagina 158, avem
1 X
lim
( + 1) j j = 0.
!1 + 1
=1

a 2 N astfel ca pentru orice
2 N, s
a avem:
X
( + 1) j j ( + 1),
=1
j j
,
+1
si
j (0 ) j ,
unde
1
.
+1
Prin urmare, pentru un astfel de , obtinem

0 + j (0 ) j
(1 0 ) ( + 1) j j +
=1
=1
0 = 1
=+1
(1 0 )( + 1) +
de unde concluzia.
+1
0
+ 3,
+ 1 1 0
569
Exercitii
si multimile
1. Sa se determine P
razele P
de convergen
P ta 21
P !de convergenta
pentru seriile de puteri:

,
,
(
)
,
.
2
2+1
+1
2. Sa se dezvolte functia () = , 2 R, ca suma a unei serii de puteri

ale lui 1.
3. S
a se dezvolte functiile () = , () = (), () = arcsin(),
() = (1 + )(1 + ) ca sum
a a unei serii de puteri ale lui .
1
P
(1)
4. Sa se ae suma seriei
.
3+1
=0
570
SERII TRIGONOMETRICE
Crisis in Mathematics: Fouriers Series
The crisis struck four days before Christmas 1807. The edice of calculus was
shaken to its foundations. In retrospect, the diculties had been building for
decades. Yet while most scientists realized that something had happened, it would
take fty years before the full impact of the event was understood. The nineteenth
century would see ever expanding investigations into the assumptions of calculus,
an inspection and retting of the structure from the footings to the pinnacle, so
thorough a reconstruction that calculus was given a new name: Analysis. Few
of those who witnessed the incident of 1807 would have recognized mathematics
as it stood one hundred years later. The twentieth century was to open with a
redenition of the integral by Henri Lebesgue and an examination of the logical
underpinnings of arithmetic by Bertrand Russell and Alfred North Whitehead,
both direct consequences of the events set in motion in that critical year. The
crisis was precipitated by the deposition at the Institute de France in Paris of a
manuscript, Theory of the Propagation of Heat in Solid Bodies, by the 39-year old
prefect of the department of Isre, Joseph Fourier. Fourier began his investigations
with the problem of describing the ow of heat in a very long and thin rectangular
plate or lamina. ... Fourier had reduced his problem to that of taking an even
function and expressing it as a possibly innite sum of cosines, what we today call
a Fourier series. His next step was to demonstrate how to accomplish this. Here
was the crux of the crisis. Innite sums of trigonometric functions had appeared
before. Daniel Bernoulli (1700-1782) proposed such sums in 1753 as solutions to
the problem of modeling the vibrating string. They had been summarily dismissed
by the greatest mathematician of the time, Leonhard Euler (1707-1783). Perhaps
Euler scented the danger they presented to his understanding of calculus. The
committee that reviewed Fouriers manuscript: Laplace, Joseph Louis Lagrange
(1736-1813), Sylvestre Franois Lacroix (1756-1843), and Gaspard Monge (17461818), echoed Eulers dismissal in an unenthusiastic summary written by Simon
Denis Poisson (1781-1840). Lagrange was later to make his objections explicit.
Well into the 1820s, Fourier series would remain suspect because they contradicted
the established wisdom about the nature of functions. Fourier did more than
suggest that the solution to the heat equation lay in his trigonometric series.
He gave a simple and practical means of nding those coecients. In so doing,
he produced a vast array of veriable solutions to specic problems. Bernoullis
proposition could be debated endlessly with little eect for it was only theoretical.
571
Fouriers method could actually be implemented. It could not be rejected without

forcing the question of why it seemed to work. There are problems with Fourier
series, but they are subtler that anyone realized in that winter of 1807-08. It
was not until the 1850s that Bernhard Riemann (1826-1866) and Karl Weierstrass
(1815-1897) would sort out the confusion that had greeted Fourier and clearly
delineate the real questions.
Association of America, 1994, paginile 1,3 si 4.
Notiunea de serie trigonometric

a
Notiunea de serie Fourier
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejr)
Notiunea de serie trigonometric
a
Seriile trigonometrice si dovedesc utilitatea n multe domenii (electrotehnica,
mecanica undelor, reprezentarea semnalelor periodice etc).
Denitie. Pentru ( )2N[f0g si ( )2N doua siruri de numere reale,
vom considera:
functia 0 : R ! R, dat
a de
0 () =
0
,
2
pentru orice 2 R;
functiile : R ! R, date de
() = cos + sin ,
pentru orice 2 R, unde 2 N.
Se numeste serie trigonometric
a cu coecientii si , unde 2 N si
P
2 N, seria de functii .
Sumele partiale ale unei astfel de serii se numesc polinoame trigonometrice.
Observatie. Este sucient sa studiem convergenta unei serii trigonometrice pe intervalul [ ].

572
Rezultatul de mai jos ne arata modul n care putem exprima coecientii

si ai unei serii trigonometrice punctual convergente, n functie de suma
sa.
P
Teorem
a. Dac
a seria trigonometric
a 20 + ( cos + sin ) este
punctual convergenta pe [ ] (deci pe R), iar () este suma acestei serii,

atunci:
i) Functia : R ! R este periodica, de perioad
P a 2.
0
ii) Daca, n plus, seria trigonometrica 2 + ( cos + cos ) este
uniform convergent
a pe [ ], atunci pentru orice interval compact din R
exist
a o diviziune a acestuia pe ale c
arei intervale deschise este continua,
n punctele de diviziune are limite laterale nite si au loc egalitatile:
Z
() cos
() sin ,
1
=
si
1
=
pentru orice si .
Notiunea de serie Fourier
Denitie. Fie : R ! R o functie continua pe portiuni pe orice interval
compact din R si periodic
a, de perioad
a 2. Fie sirurile de numere reale
( ) si ( ) , unde
Z
1
=
() cos
si
1
=
() sin .
Atunci seria
0 X
+
( cos + sin )
2
=1
1
573
se numeste seria Fourier a lui , iar si , se numesc coecientii Fourier

ai lui .
Not
a istoric
a. Jean Baptiste Joseph Fourier s-a n
ascut n 1768 la Auxerre, n Franta. Din 1780 frecventeaz
a cole Royale Militaire din Auxerre.
n 1783 primeste primul s
au premiu pentru un studiu de mecanica. n 1787
Fourier se dedica vietii monahale, mergnd la manastirea benedectina din
St. Benoit-sur-Loire. Interesul sau pentru matematica este nsa prezent si n
aceasta perioada. n 1790 devine profesor la cole Royale Militaire din Auxerre. Conictului sau interior referitor la calea pe care o va urma (matematic
a
sau teologie) i se adaug
a un nou element, n 1793, cnd se implic
a n politic
a,
alaturndu-se Comitetului Revolutionar local. Desi datorita terorii generate
de revolutia Franceza doreste sa se retraga din astfel de activitati, acest lucru
este imposibil. Mai mult, pe motive politice este arestat. Din 1794 studiaza
la cole Normale din Paris unde sunt profesori Lagrange, Laplace si Monge.
Pred
a la Collge de France si la cole Centrale des Travaux Publiques condusa de catre Lazare Carnot si Gaspard Monge, care curnd si schimba
numele n cole Polytechnique. n 1797 i succede lui Lagrange la catedra de
analiza si mecanica. n 1798 se alatura armatei lui Napoleon n invazia Egiptului unde ocup
a diverse pozitii administrative pn
a n 1801 cnd se ntoarce
la postul de profesor de analiz
a de la cole Polytechnique. La cererea lui
Napoleon preia postul de prefect la Isre. Aceasta (1804-1807) este perioada
n care lucreaza la teoria propagarii caldurii, rezultatul ind memoriul intitulat Despre propagarea caldurii n corpuri solide, memoriu de o importanta
capital
a, dar care la vremea respectiv
a a fost foarte controversat. Lagrange si
Laplace au avut obiectii asupra dezvolt
arii functiilor n serii trigonometrice.
Din 1817 devine membru al Acadmie des Sciences. A murit n 1830.
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejr)
Observatie. Este posibil ca seria Fourier a unei functii s
a e divergenta. De asemenea, este posibil ca seria Fourier a unei functii sa e
punctual convergenta pe R, dar suma ei sa nu e .
Vom prezenta n continuare un rezultat, anume teorema lui Dirichlet de
reprezentare, care precizeaz
a conditii suciente pentru ca seria Fourier a unei
functii s
a convearg
a punctual catre .
Pentru nceput vom introduce notiunea de convolutie a doua functii.
574
Denitie. Pentru functiile : R ! R periodice, de perioad

a 2,
avnd proprietatea ca pentru orice interval compact din R exist
a o diviziune
a acestuia corespunzatoare lui , respectiv una corespunz
atoare lui , pe
ale c
arei intervale deschise , respectiv , este continu
a, iar n punctele de
diviziune , respectiv , are limite laterale nite, functia : R ! R, data
de
Z
( )() = ()( ),
pentru orice 2 R, se numeste produsul de convolutie al functiilor si .

n continuare vom prezenta doua leme.
Lem
a. Pentru orice 2 R 2Z si pentru orice 2 N [ f0g, e
() =
sin( + 2 )
2 sin 2
(numit nucleul lui Dirichlet). (0) se deneste ca ind lim ().

!0
Daca functia : R ! R este periodica, de perioada 2, astfel nct
pentru orice interval compact din R exist
a o diviziune a acestuia pe ale c
arei
intervale deschise este continua, iar n punctele de diviziune are limite
laterale nite si daca reprezint
a a -a suma partiala a seriei Fourier
asociat
a lui , atunci
= ,
pentru orice 2 N [ f0g.
Demonstratie. Se poate constata usor c
a
() =
X
1
(1 +
2 cos ),
2
=1
(*)
pentru orice 2 R 2Z si pentru orice 2 N[f0g. Egalitatea este valabila

si pentru = 0.
Atunci
0 X
() =
+
( cos + sin ) =
2
=1
1
=
2
X
1
() +
=1
()[cos cos + sin sin ] =
575
1
=
2
()[1 + 2
X
=1
cos ( )] =
() ( ) = ( )(),
pentru orice 2 R2Z si pentru orice 2 N[f0g, unde pentru justicarea

penultimei egalitati am folosit relatia ().
Lema lui Riemann. Dac
a : [] ! R este o functie continu
a pe
portiuni, atunci
lim
!1
() cos = lim
!1
() sin = 0.
Demonstratie. Dupa cum este binecunoscut (vezi Teorema de la pagina

241), pentru orice 2 R, 0 exist
a o functie n scara : [ ] ! R astfel
nct
k k
.
2( )
Avem
Z
() cos =
() cos +
(() ()) cos ,
de unde
Z
Z
() cos () cos + j() ()j jcos j
Z
Z
Z

() cos + k k () cos + .
Prin urmare, este sucient s

a demonstram lema pentru functii n scar
a.
Asadar, putem presupune ca exist
a o diviziune = 0 1
1 = si constantele 0 , 1 , ..., 1 astfel nct
() = ,
pentru orice 2 (1 ) si orice 2 f1 2 g.
576
Atunci
Z
Z
X
() cos =
=1
de unde
=1
() cos =
sin sin 1
,
() cos 2
j j ,
=1
inegalitate care implica faptul ca

lim
() cos = 0.
() sin = 0.
!1
Analog se arat
a c
a
lim
!1
Observatie. Prin urmare, sirurile coecientilor Fourier ai unei functii

converg catre 0.
Teorema de reprezentare a lui Dirichlet. Fie : R ! R o functie
periodic
a, de perioad
a 2, cu proprietatea c
a pentru orice interval compact al
axei reale exista o diviziune a acestui interval pe ale carei intervale deschise
este derivabila, iar n punctele de diviziune are derivate laterale nite.
Atunci seria Fourier a lui este punctual convergenta pe R.
Mai precis,
0 X
+
( cos + sin ) =
2
=1
1
577
lim () + lim ()
pentru orice 2 R, unde

Z
() cos
() sin ,
1
=
si
1
=
2 N [ f0g si 2 N.
Schita de demonstratie. Pentru 2 R, e
lim () + lim ()
Pentru 2 (0 ) si 2 N [ f0g, avem

[ ( )]() =
=
( ()) ()+
( ()) ()+
(()) ().
Folosind cele doua leme anterioare, obtinem

lim
!1
( ( ) ) () = lim
!1
( ( ) ) () = 0.
Exista o constanta 2 (0 1) astfel nct
jj
Z
sup jsin j
2
jj
( ( ) ) ()
.
Atunci, folosind aceast

a evaluare, deducem c
a
lim [ ( )]() = 0.
!1
578
Dar, conform primei leme, avem

[ ( )]() = ( )() = () ,
de unde concluzia.
Corolar. Daca : R ! R o functie periodica, de perioada 2, cu proprietatea ca este continua si cu proprietatea ca pentru orice interval compact al
axei reale exista o diviziune a acestui interval pe ale carei intervale deschise
este derivabil
a, iar n punctele de diviziune are derivate laterale nite,
atunci seria Fourier a lui este punctual convergenta pe R catre .
Un alt rezultat important privind seriile Fourier este urmatorul (pentru
detalii vezi Analiz
a Matematic
a, Vol. II, Editia a V-a, Editura Didactic
a si
Pedagogica, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiza
matematic
a a Universitatii Bucuresti compus din Miron Nicolescu, Nicolae
Dinculeanu si Solomon Marcus, paginile 132-134):
Teorem
a. Fie : R ! R o functie periodic
a, de perioad
a 2, derivabil
a,
cu derivata continua. Atunci seria Fourier a functiei converge absolut si
uniform pe R, suma sa ind .
Un alt rezultat fundamental pentru teoria seriilor Fourier, rezultat care
pune n evidenta utilitatea conceptului de Cesro sumabilitate (vezi paginile
158-161 ), este datorat lui Fejr (pentru demonstratie se poate consulta cartea
lui O. Sta
nasila indicata la bibliograe, paginile 453-454).
Teorema lui Fejr. Pentru : R ! R functie continua, periodica, de
perioad
a 2, vom considera
=
0 + 1 + + 1
,
unde reprezinta a -a suma partial

a a seriei Fourier asociata lui , 2 N.
Atunci sirul de functii ( ) , converge uniform, pe R, c
atre .
Not
a istoric
a. Lipt Fejr (numele sau real este Leopold Weiss) s-a nascut la Pcs, Ungaria, n 1880. ntre 1897 si 1902 a studiat matematica si zica
la Budapesta si Berlin unde a fost studentul lui Schwarz. Teorema referitoare
la teoria seriilor Fourier care-i poart
a numele, publicat
a n 1900, constituie
579
baza tezei sale de doctorat pe care a sustinut-o n 1902 la Budapesta. ntre

1902 si 1905 preda la Universitatea din Budapesta, apoi, ntre 1905 si 1911
la Koloszsvr (Cluj), iar din 1911 pna la moartea sa, n 1959, din nou la
Budapesta. Principalul s
au domeniu de studiu a fost analiza armonic
a, dar
a publicat de asemenea un articol important despre functii ntregi (mpreun
a
cu Carathodory, n 1907) si unul despre transform
ari conforme (mpreun
a
cu Riesz, n 1922).
Corolar. Fie : R ! R o functie continua, periodica, de perioad
a 2,
cu proprietatea ca toti coecientii sai Fourier sunt nuli.
Atunci
= 0.
Observatie. n cadrul cursului de Analiza Functionala se vor studia
seriile Fourier ntr-un cadru mai general, anume n contextul spatiilor Hilbert
( a se vedea Liliana Pavel, An Introduction to Functional Analysis,
Editura Universitatii din Bucuresti, 2000, paginile 94-104). Teoria seriilor
Fourier constituie punctul de plecare al unei ramuri importante a Analizei
Matematice, anume Analiza Armonic
a.
Not
a istoric
a. David Hilbert s-a n
ascut n ianuarie 1862 la Knigsberg,
unde a urmat gimnaziul si facultatea, obtinnd titlul de doctor n 1885.
Minkowski a fost unul dintre bunii lui prieteni. n 1885 se muta la Universitatea din Gttingen, unde ramne pna la sfrsitul carierei. La nceput
Hilbert a lucrat n teoria invariantilor, descoperind celebra teorema a bazei.
Apoi atentia lui s-a ndreptat catre geometrie. Un studiu sistematic al axiomelor lui Euclid l-a condus la prezentarea geometriei sub form
a axiomatic
a,
abordare care a avut o imensa inuenta asupra acestui domeniu. La cel de
al doilea congres al matematicienilor de la Paris a propus o lista de 23 de
probleme, unele nerezolvate pna astazi. Studiile sale n domeniul ecuatiilor diferentiale au condus la notiunea de spatiu Hilbert. Printre studentii
s
ai amintim pe Weil si Zermelo. A murit n februarie 1943, ca cet
atean de
onoare al orasului Knigsberg.
Observatie. Seriile trigonometrice au avantajul ca reprezentarea unei
functii printr-o astfel de serie are loc pe orice interval, nsa prezinta dezavantajul ca sunt mai greu de manevrat (derivarea si integrarea termen cu
termen trebuie s
a se fac
a cu precautii suplimentare).
580
Exercitii
1. Sa se dezvolte n serie Fourier functia : ( ) ! R, data de
() = ,
1
P
pentru orice 2 ( ), si sa se calculeze
=1
1
(1)+1 21
.
2. S
a se dezvolte n serie Fourier functia : (0 2) ! R, dat
a de
() = 2 ,
pentru orice 2 (0 2), si s
a se calculeze
1
P
=1
(1)+1 12 .
3. S
a se dezvolte n serie Fourier functia : (0 ) ! R, dat
a de
() = 1,
pentru orice 2 (0 2), si s
a se calculeze
581
1
P
=1
1
(1)+1 21
.
TEOREME DE TIP STOKES

CURBE S
I INTEGRALE CURBILINII
Notiunea de curb
a si de arc
Lungimea unui arc
Curbe netede
Integrala curbilinie
Curbe netede pe portiuni
Orientarea unei curbe asociat
a unei parametriz
ari netede
Integrala curbilinie orientat
a
Notiunea de curb
a si de arc
Denitie. Fie 2 N si ? 6= R . O functie : ! R se
numeste de clas
a C (pe ) dac
a exist
a o multime deschis
a R astfel
nct si o functie : ! R pentru care exista toate derivatele
partiale de ordin , unde 2 f1 2 g, sunt continue si () = (),
pentru orice 2 .
n acest caz, denim derivatele partiale ale lui ca ind egale cu derivatele
partiale ale lui (spre exemplu () = (), pentru orice 2 f1 2 g,

2 f1 2 g si 2 ).
O functie : ! R se numeste de clasa C 1 (pe ) daca este de
clas
a C (pe ), pentru orice 2 N.
n cele ce urmeaza, vom considera 2 N [ f1g.
Denitie. O submultime a lui R se numeste curba de clasa C (n
R ) daca exist
a un interval nedegenerat al dreptei reale (marginit sau nu)
si o functie : ! R de clasa C astfel nct este injectiv

a pe si
= ().
n acest caz, perechea ( ) se numeste o parametrizare a curbei , iar
se numeste urma parametriz
arii ( ).
Ecuatiile
= (),
582
unde 2 f1 2 g si 2 se numesc ecuatiile parametrice ale curbei

induse de parametrizarea ( ).
Exemple
1. Dreapta din R care uneste punctele si este o curba de clasa C 1
pentru care o parametrizare este perechea ( R), unde
() = + ,
pentru orice 2 R.
2. Gracul oric
arei functii : ! R de clas
a C , unde este un interval
al dreptei reale, este o curb
a de clasa C din R2. O parametrizare a acestei
curbe este data de ( ), unde : ! R2 ,
() = ( ()),
pentru orice 2 .
O astfel de curba se numeste explicita.
Denitie. O curba de clasa C se numeste arc dac
a exista o parametrizare
a sa ( ), unde = [ ], 2 R.
n acest caz, () si () se numesc extremitatile arcului (mai exact,
() se numeste punct initial, iar () se numeste punct nal).
Un arc se numeste nchis daca exista o parametrizare a sa ( [ ]) astfel
nct () = ().
Un arc se numeste simplu daca nu se autointersecteaza, cu eventuala exceptie a extremit
atilor (i.e. un arc se numeste simplu dac
a exist
a o parametrizare
a sa ( [ ]) astfel nct j[) si j(] sunt injective).
Arcele nchise si simple se numesc curbe Jordan.
Teorema lui Jordan arma ca o curba Jordan din R2 separa planul n
doua componente conexe, una marginita si alta nemarginita.
Exemple
1. Segmentul din R de capete si este un arc cu parametrizarea
( [0 1]), unde
() = + ,
583
2. Cercul 2 + 2 = 2 este o curba Jordan de clasa C 1 din R2 cu

parametrizarea ( [0 2]), unde
() = ( cos sin ),
3. Astroida este o curb
a Jordan de clas
a C 1 din R2 cu parametrizarea
( [0 2]), unde
() = (cos3 sin3 ),
pentru orice 2 [0 2]. Aceast
a curb
a, spre deosebire de gracul unei functii
de clas
a C care este "neted" (i.e. are tangent
a n ecare punct), are "colturi".
Lungimea unui arc
Denitie. Fie un arc de clasa
C si ( ) una dintre parametriza
rile
sale. Denim lungimea arcului , corespunzatoare parametrizarii ( ) ca
ind
Z
0
() () = () =
X
= supf
k( ) (1 )k j f0 1 g constituie o partitie a lui g.
=1
Exemplu. Considernd parametrizarea ( [0 2]), unde

() = ( cos sin ),
pentru orice 2 [0 2], a cercului cu centrul n origine si de raz
a , deoarece
0
() = ,
pentru orice 2 [0 2], g
asim c
a
() () = 2.
Observatie. S
a remarc
am c
a restrictia ca s
a e injectiv
a pe mpiedic
a
parcurgerea oricarei portiuni din de mai multe ori, fapt care previne marirea
nenatural
a a lungimii arcului.
584
Observatie. Conditia, din denitia de mai sus, ca s

a e arc, este
esential
a.
Spre exemplu, daca este doar continua, este posibil ca
supf
X
=1
k( ) (1)k j f0 1 g constituie o partitie a lui g
s
a e innit.
De asemenea, dac
a intervalul nu este compact, este posibil ca
supf
X
=1
k( ) (1)k j f0 1 g constituie o partitie a lui g
sa e innit, asa cum arata urmatorul exemplu: : (0 1] ! R2, unde

1
() = ( sin ),
pentru orice 2 (0 1].

Remarc
a. Segmentul f( ) 2 R2 j = , 0 1g este urma
urmatoarelor parametrizari ( ):
i) : (0 1] ! R2 data de
() = ( ),
pentru orice 2 (0 1];
ii) : (0 2] ! R2 dat
a de

() = ( ),
2 2
pentru orice 2 (0 2];
iii) : [1 1) ! R2 dat
a de
1 1
() = ( ),

Desi toate aceste parametriz
ari produc o parcurgere a aceluiasi segment,
aceaste parcurgeri au loc n maniere diferite: cea descrisa la ii) produce o
585
parcurgere a segmentului de doua ori mai "lenta" dect cea descrisa la i),
iar cea descrisa la iii) produce o parcurgere a segmentului n sens opus celei
produse de cea descrisa la i).
Prin urmare, o parametrizare a unei curbe este un mod specic de a parcurge punctele curbei.
Cele expuse mai sus ndreptatesc urmatoarea ntrebare: Ce se ntmpla
cu lungimea unui arc atunci cnd se modica parametrizarea?
Vom arata pentru nceput ca orice doua parametrizari ale aceluiasi arc
sunt "legate" printr-o schimbare de variabila.
Observatie. Fie : ! R o functie injectiva si continu
a, unde R
este un interval nchis si marginit. Fie R un interval nchis si marginit.
Atunci exista o functie continu
a : ! R astfel nct
() = ()
daca si numai daca exista o functie continua surjectiva : ! cu proprietatea c
a
= .
Vom arata acum ca lungimea unui arc nu depinde de parametrizarea
aleas
a dac
a derivata functia de "tranzitie" nu se anuleaz
a.
Observatie. Fie ( ) si ( ) parametrizari de clasa C ale unui arc
si : ! o functie surjectiva, de clasa C , cu proprietatea ca
=
si
0
() 6= 0,
pentru orice 2 .
Atunci
Z Z
0
0
= ,
i.e.
()() = ( ) ().
586
Curbe netede
Este util sa gndim parametrizarea ( ) a unei curbe asimilnd ()
cu pozitia la momentul a unui mobil ce parcurge curba . Astfel, diferitele
parametrizari reprezinta diferite moduri de a parcurge curba : unele mai
rapide, altele mai
lente,
unele n sens direct, altele n sens invers etc. Astfel,

0
pentru 2 , () reprezint
a viteza mobilului n punctul (), iar dac
a
0
() 6= 0, atunci acest vector indica "sensul" miscarii.
Denitie. O parametrizare ( ) a unei curbe de clas

a C se numeste
neted
a n 0 2 daca
0
(0) 6= 0.
Denitie. O parametrizare ( ) a unei curbe de clas
a C se numeste
neted
a dac
a este neted
a n orice punct din .
0
n acest caz, se numeste vectorul tangent la indus de parametrizarea
( ).
Denitie. O curb
a se numeste neteda daca are o parametrizare neteda,
cu exceptia cazului n care curba este un arc nchis pentru care cerem ca una
0
dintre parametrizarile netede ale sale ( [ ]) sa satisfac
a conditia () =
0
().
Observatie. Segmentul ce uneste punctele (1 3) si (1 3) este o curba
neted
a caci ( [1 1]) dat
a de
() = ( 3),
pentru orice 2 [1 1], constituie o parametrizare neteda a acesteia.
Parametrizarea ( [1 1]) data de
() = (3 33),
pentru orice 2 [1 1], nu constituie o parametrizare neteda a acesteia.
Suntem astfel condusi la urmatoarea denitie.
587
Denitie. Dou
a parametrizari ( ) si ( ) de clasa C ale unei curbe
se numesc neted echivalente daca sunt parametriz
ari netede si exista : !
o functie surjectiva, clasa C , cu proprietatea ca:
=
si
() 6= 0,
pentru orice 2 .
Observatie. Lungimea unui arc, corespunzatoare unei parametrizari netede, nu se schimba
prin trecerea la o parametrizare neted echivalenta.
Integrala curbilinie
Denitie. Fie un arc neted din R , ( ) o parametrizare neted
aa
sa si : ! R o functie continu
a. Denim integrala curbilinie a lui pe
(corespunzatoare parametriz
arii ( )) ca ind
Z
Z
Z
0
( ) = = (()) () .
Observatie. Valoarea integralei curbilinii a lui pe nu se schimb

a
prin trecerea la o parametrizare neted echivalenta.
Observatie. Fie un arc neted din R2 si ( ) o parametrizare neteda
a sa. Fie un r subtire de-a lungul lui a c
arui densitate (masa pe
unitatea deRlungime) este data de ( ).
Atunci reprezinta masa rului .
ntr-adevar, daca f0 1 g este o partitie a lui , masa ind produsul

dintre densitate si lungime, o aproximare a masei corespunz
atoare curbei
cu parametrizarea ( [1 ]) este dat
a de
(( ))([1 ]) ( ) =
588
(( )) () .
Prin urmare, o aproximare a masei rului este data de

Z
X
=1
Z
0
0
X
(( )) ()
(()) () ,
=1
ceea ce arata ca masa rului este data de

Z
0
(()) () ,
i.e. de
Curbe netede pe portiuni

Cele mai simple aplicatii implic
a considerarea unor curbe, precum bordul
patratului [0 1][0 1], care nu sunt netede, nsa sunt reuniuni nite de curbe
netede. Vom extinde consideratiile anterioare pentru aceste reuniuni nite
de curbe netede.
Denitie. O submultime a lui R se numeste curba (arc) neteda
(neted) pe portiuni dac
a exist
a 1 , 2 , ..., curbe netede (arce netede),
astfel nct:
= [
=1
si intersectia dintre si are cel mult un element, pentru orice 2

f1 2 g, 6= .
Printr-o parametrizare a lui ntelegem o colectie de parametrizari netede ( ) pentru .
Doua parametrizari (( ))2f12g si (( ))2f12g se numesc
neted echivalente daca ( ) si ( ) sunt neted echivalente, pentru orice
2 f1 2 g.
Pentru un arc neted pe portiuni = [ , denim lungimea lui prin

=1
X
() =
( )
=1
589
si integrala curbilinie a unei functii continue : ! R pe (corespunzatoare parametrizarii ( ))2f12g) ca ind

Z
Z
X
=1
Z
X
=1
( ()) () .
Orientarea unei curbe asociat

a unei parametriz
ari netede
Orice parametrizare neted
a ( ) a unei curbe determin
a un sens de
parcurgere a lui , adica sensul n care () parcurge atunci cnd parcurge
0
de la stnga catre dreapta, care este sensul dat de ().
Acest sens de parcurgere se numeste orientarea lui indus
a de parametrizarea
( )
Dac
a vom considera o curb
a neted
a si o parametrizare neted
a a sa
( ), atunci vectorul tangent unitar al lui n 0 = (0 ) este denit prin
0
(0 )
.
(0) = 0
(0 )
Fie ( ) si ( ) doua parametrizari de clasa C ale unei curbe care sunt

neted echivalente. Prin urmare exista : ! o functie surjectiva, clasa
0
C , cu proprietatea ca () 6= 0, pentru orice 2 astfel nct = .
0
0
0
0
Atunci () = ( ()) (), pentru orice 2 . Cum nu se anuleaz
a,
0
0
e () 0 pentru orice 2 , e () 0 pentru orice 2 . n
0
0
primul caz vectorii () si (()) au acelasi sens, deci parametrizarile
determina aceeasi orientare, iar n cel de al doilea caz au sens contrar, deci
parametrizarile determina orientari diferite.
Denitie. Doua parametrizari netede ( ) si ( ) de clas
a C ale
unei curbe se numesc echivalente din punct de vedere al orient
arii dac
a exist
a
: ! o functie surjectiva, clasa C , cu proprietatea ca:

=
si
0
() 0,
pentru orice 2 .
590

a
Denitie. Fie un arc neted din R , ( ) o parametrizare neted
aa
sa cu vectorul tangent unitar si : ! R o functie continua. Denim
integrala curbilinie orientat
a a lui pe (corespunz
atoare parametrizarii
( )) ca ind
Z
Z
Z
0
( ) = = (()) ().
Observatie. Dac
a un mobil se deplaseaz
a sub inuenta unui cmp de
2
2
forte = (1 2) : R ! R de-a lungul unui arc neted , ( ), unde
= (1 2), ind o parametrizare neteda a sa, atunci integrala curbilinie
R
orientata a lui pe (corespunzatoare parametriz
arii ( )), i.e. ,
reprezinta lucrul mecanic efectuat de fortele cmpului n timpul deplas

arii.
ntr-adevar, daca f0 1 g este o partitie a lui , atunci o aproximare
a lucrului mecanic corespunzator curbei cu parametrizarea ( [1 ])
este data de
(( )) (( ) (1)),
adica de
1 (( ))(1( ) 1 (1 )) + 2 (( ))(2 ( ) 2 (1 )),
care, n conformitate cu teorema lui Lagrange, se scrie sub forma
0
(1(( ))1 ( ) + 2 (( ))1( ))( 1 ),

unde , 2 [1 ], ceea ce poate aproximat cu
0
(1(( ))1 ( ) + 2 (( ))1( ))( 1 ),

i.e.
[ (( )) ( )]( 1)
Prin urmare, o aproximare a lucrului mecanic total este data de
X
0
[ (( )) ( )]( 1 ),
=1
591
ceea ce arata ca lucrul mecanic este dat de

Z
0
(()) (),
i.e. de
Observatie. Daca reprezint

a cmpul vectorial al vitezelor particulelor
unui uid
a componenta tangentiala a lui .
R (debitul), atunci semnic
Atunci reprezinta o ma
sur
a
a
cantitatii de uid care circula n
lungul lui si de aceea poarta numele de circulatia lui pe n directia

vectorului tangent.
Observatie. Valoarea integralei curbilinii orientate a lui pe nu se
schimba prin trecerea la o parametrizare neted echivalent
a care este echivalent
a din punct de vedere al orient
arii. Valoarea acestei integrale si schimb
a
semnul prin trecerea la o parametrizare neted echivalenta care nu este echivalenta din punct de vedere al orientarii.
0
Observatie. Daca = (1 ) si = (1 ), atunci (()) ()

cap
at
a forma
0
0
(1(())1() + + (()) ())
i.e.
1 1 + + .
Aceasta
ultima expresie poarta numele de forma diferentiala
de grad 1 pe
R , iar functiile 1 se numesc coecientii sai.
O forma diferentiala de grad 1 pe R se numeste continua pe o submultime a lui R dac
a functiile 1 sunt continue pe .
Integrala orientata a formei diferentiale 1 1 + + de grad 1
pe R , continua pe un arc neted din R , avnd parametrizarea neteda
( ), se deneste prin
Z
Z
1 1 + + =
592
Denitie. Fie = [ un arc neted pe portiuni din R , (( ))2f12g

=1
o parametrizare a sa, vectorul tangent unitar pentru , 2 f1 2 g

si : ! R o functie continua.
a a lui de-a lungul lui indus
a de vectorii
tangenti se deneste prin
Z
Z
X
=
.
=1
Daca = 1 1 + + este o form

a diferentiala de grad 1 pe R ,
continu
a pe , atunci integrala curbilinie orientata a lui de-a lungul lui
, indus
a de vectorii tangenti , se deneste prin
Z
Z
X
=
.
=1
Exercitii
1. Sa se calculeze lungimea urmatoarelor arce:
i) astroidei corespunzatoare parametrizarii ( [0 2]), unde () = (cos3 sin3 ),
pentru orice 2 [0 2];
ii) urmei parametriz
arii ( [0 2]), unde () = ( sin cos ), pentru orice 2 [0 2];
iii) urmei parametrizarii ( [0 2]), unde () = (2 2 2 ), pentru orice
2 [0 2].
2. Pentru urm
atoarele situatii s
a o parametrizare neted
a (pe
Ra se gaseasc
portiuni) a lui si s
a se calculeze :
p
i) este arcul f( ) j = 9 2 0g si ( ) = 2 ;
2
2
ii) este portiunea din elipsa 2 + 2 = 1, 0, situata n primul
cadran si ( ) = ;
2
2
2
p iii) este intersectia suprafetelor + = 4 si = si ( ) =
1 + 2;
iv) este triunghiul cu vrfurile (0 0 0), (1 0 0) si (0 2 0) ( ) =
+ + 3.
3. Pentru urm
atoarele situatii s
a o parametrizare neted
a (pe
Ra se gaseasc
portiuni) a lui si s
a se calculeze :
593
i) este arcul f( ) j = 2 1 3g si ( ) = ( );
ii) este p
intersectia cilindrului eliptic 2 + 2 2 = 1 cu planul = 1 si
( ) = ( 3 + 3 + 5 2 );
iii) este intersectia cilindrului eliptic 2 + 3 2 = 1 cu planul = jj si
( ) = ( + ).
R
4. Pentru urm
atoarele situatii s
a se calculeze :
i) este linia poligonal

a format
a din segmentul de capete (1 1) si (2 1)
si cel de capete (2 1) si (2 3) si = + ;
ii) este intersectia dintre = 2 + 2 si 2 + 2 + 2 = 1 si =
+ ( + ) + (2 + + 2);
iii) este bordul patratului [ ] [ ] si = + ( + );
p
iv) este intersectia dintre = si = 2, 0 1 si = +
cos .
594

SUPRAFE
TE S
I INTEGRALE DE SUPRAFA
TA
Notiunea de suprafata
Suprafete netede
Aria unei suprafete
Integrala de suprafata
Suprafete netede pe portiuni

Suprafete orientabile
Integrala de suprafata
a
orientat
Orientarea bordului unei suprafete orientabile
Suprafete netede pe portiuni orientabile
Notiunea de suprafat
a
Denitie. O regiune -dimensionala este o submultime a lui R
astfel nct exist
a o multime m
asurabil
a Jordan din R nevid
a, deschis
a
si conexa cu proprietatea ca = .
Denitie. O submultime a lui R3 se numeste suprafat
a de clasa C
3
(n R ) daca
exista o pereche ( ), unde este o regiune 2-dimensionala,
: ! R3 este o functie de clasa C , injectiva pe , astfel nct

= ().
n acest caz, perechea ( ) se numeste o parametrizare a suprafetei ,
iar se numeste urma parametriz
arii ( ).
Ecuatiile
= 1 ( ), = 2( ), = 3 ( ),
unde ( ) 2 si = (1 2 3 ), se numesc ecuatiile parametrice ale
suprafetei induse de parametrizarea ( ).
Exemple
Suprafata explicit
a
Gracul oric
arei functii : ! R de clas
a C , unde este o regiune
2-dimensional
a, este o suprafata de clas
a C din R3.
595
O parametrizare a acestei curbe este data de ( ), unde : ! R3 ,

( ) = ( ( )),
pentru orice ( ) 2 .
O astfel de suprafata se numeste explicita.
Cilindrul
Cilindrul
f( ) 2 R3 j 2 + 2 = 1 0 2g
este o suprafata de clas

a C 1 , o parametrizare a sa ind ( ), unde =
[0 2] [0 2] si : ! R3 este dat
a de
( ) = (cos sin ),
Sfera
Sfera
f( ) 2 R3 j 2 + 2 + 2 = 2 g
este o suprafata de clasa C 1 , o parametrizare a sa ind ( ), unde =

[0 2] [ 2 2 ] si : ! R3 este data de
( ) = ( cos cos sin cos sin ),
Torul
Torul (i.e. suprafata obtinut
a prin rotirea cercului situat n planul cu
centrul n ( 0 0) si de raz
a , unde n jurul axei ) este o suprafata
de clasa C 1 , o parametrizare a sa ind ( ), unde = [ ] [ ] si
: ! R3 este data de
( ) = (( + cos ) cos ( + cos ) sin sin ),
596
Conul
Conul
f( ) 2 R3 j =
2 + 2 0 g,
unde 0, este o suprafata de clasa C 1 , o parametrizare a sa ind ( ),

unde = [0 2] [0 ] si : ! R3 este data de
( ) = ( cos sin ),
Suprafete netede
Remarc
a. Fie o suprafata de clasa C (n R3 ) si ( ) o parametrizare
a sa, unde = (1 2 3).
Pentru (0 0) 2 cu proprietatea ca (0 0 ) are rang maxim (i.e.
( )
exista
(0 0) 6= 0), atunci, cu
2 f1 2 3g, 6= , astfel nct ()
notatiile
=
+ 2 + 3
si
=
+ 2 + 3 ,
normala la planul tangent la suprafata n (0 0 0 ) = (0 0 ) este data

de

(
)(0 0 ),

i.e. de
(2 3)
(3 1 )
(1 2 )
(
(0 0 )
(0 0 )
(0 0)).
( )
( )
( )
Vom folosi urm
atoarea notatie
( ) =
( )
( ),
unde ( ) 2 .
Denitie. O parametrizare ( ) a unei suprafete de clasa C se
numeste neteda n (0 0 ) 2 daca
(0 0 ) 6= 0
597
(i.e. k (0 0)k 0).

numeste neteda daca este neteda n orice punct din .
numeste neteda n afara unei submultimi 0 a lui daca este neted
a n
orice punct din 0 .
Observatie. Desi sfera f( ) 2 R3 j 2 + 2 + 2 = 2 g posed
a plan
tangent n orice punct al sau, parametrizarea sa ( ), unde

= [0 2] [ ]
2 2
si : ! R3 este dat
a de
( ) = ( cos cos sin cos sin ),
pentru orice ( ) 2 , are proprietatea c
a
k (0 0 )k = 2 jcos j ,
deci nu este neteda n punctele ( 2 ) si ( 2 ).
Denitie. O suprafata de clas
a C se numeste neted
a daca pentru
orice 0 2 exist
a o parametrizare ( ) a lui care este neted
a ntr-un
punct (0 0 ) 2 cu proprietatea c
a (0 0 ) = 0 .
Observatie. Sfera f( ) 2 R3 j 2 + 2 + 2 = 2g este o suprafata
neteda.
Exercitiu. Sa se arate ca, daca este o suprafata neteda, atunci:
i) exista o familie (1 1 ) ( ) parametrizari netede astfel nct
= [ ( ).
=1
ii) exista o familie 1 2 de suprafete nesuprapuse care au parametrizari

netede astfel nct = 1 [ 2 [ [ .
Teorem
a. Fie ( ) si ( ) doua parametrizari ale unei suprafete
de clasa C . Daca : ! este o functie de clas

a C 1 cu proprietatea ca
= ,
598
atunci
( ) = det ( ) (( )),
Suntem astfel condusi la urm
atoarea denitie.
Denitie. Doua parametriz
ari netede ( ) si ( ) de clasa C ale
unei suprafete se numesc neted echivalente dac
a exist
a o functie surjectiv
a
: ! de clasa C astfel nct

=
si
det ( ) 6= 0,
Functia se numeste functia de tranzitie de la la .
Aria unei suprafete
Integrala de suprafat
a
Denitie. Fie o suprafata neteda de clasa
C si ( ) o parametrizare
a sa neteda (n afara unei multimi de masur
a Jordan nula).
i) Aria suprafetei se deneste prin
Z Z
() :=
k ( )k .
ii) Dac
a : ! R este o functie continua, atunci integrala de suprafata
a lui pe se deneste prin
Z Z
Z Z
:=
(( )) k ( )k .
Observatie. O justicare pentru denitia ariei unei suprafete avnd

ca parametrizare pe ( ) este urm
atoarea: pentru (0 0 ) 2 , planul
tangent la n punctul (0 0) este identicat cu subspatiul vectorial 2dimensional generat de vectorii liniar independenti
(0 0 ) si
(0 0),
deci considernd un dreptunghi cu un colt n (0 0 ) si de laturi si ,

599
aria lui () este aproximata de aria paralelogramului construit pe vectorii

(0 0) si
(0 0 ), i.e. de
( (0 0)) ( (0 0)) = (0 0)) (0 0 ) =

ceea ce sugereaz
a formula
= () k (0 0)k ,
() :=
Z Z
k ( )k .
Observatie. Tentativa de deni aria unei suprafete prin aproximarea

acesteia cu reuniuni de regiuni plane (asa cum am denit lungimea unei curbe
prin aproximarea acesteia cu linii poligonale) functioneaz
a ntr-un cadru restrictiv asa cum arat
a cazul unui cilindru pentru care suma ariilor regiunilor
triunghiulare folosite pentru aproximare poate s
a tinda catre innit.
Observatie. Integrala care deneste integrala de suprafata a lui pe
are sens si n cazul n care nu este denit
a pe o multime de masura
Jordan nula.
Astfel integrala de suprafata se poate deni si pentru unele suprafete care
nu sunt netede, asa cum este un con.
Observatie. Daca este o pnza subtire de
arei densitate n
R Rmetal a c
punctul ( ) este data de ( ), atunci
poate interpretata
ca masa lui .
Observatie. Daca suprafata este explicita, avnd parametrizarea ( ),

unde : ! R2 , ( ) = ( ( )), pentru orice ( ) 2 , : ! R
de clasa C , este o regiune 2-dimensionala, atunci integrala de suprafata
a lui pe are forma
r
Z Z
( ( )) 1 + ( )2 + ( )2.
Observatie. Valoarea ariei suprafetei si a integralei de suprafata a lui

pe nu se schimb
a prin trecerea la o parametrizare neted echivalenta.
600
Mai precis, daca ( ) si ( ) sunt doua parametrizari de clasa C ale

unei suprafete si : ! o functie surjectiva de clasa C 1 astfel nct
= si daca exista o submultime nchisa a lui de masura Jordan
nula astfel nct ( ) este neteda n afara lui , este injectiva pe
si det 6= 0 pe , atunci
Z Z
Z Z
(( )) k ( )k =
(( )) k ( )k ,
pentru orice functie continu

a : () ! R.
Observatie. Daca o suprafata este o submultime a lui R2 , atunci aria
acestei suprafete este ma
sura sa Jordan.
Mai precis, dac
a este o regiune 2-dimensional
a si
= f( ) 2 R3 j ( ) 2 si = 0g,
atunci
() =
Z Z
si
Z Z
Z Z
( 0),
pentru orice functie continu

a : ! R, deci integrala de suprafata constituie
o extindere a integralei duble.
Suprafete netede pe portiuni
Cele mai simple aplicatii implic
a considerarea unor suprafete, precum
bordul cubului [0 1] [0 1] [0 1], care nu sunt netede, nsa sunt reuniuni nite de suprafete netede. Vom extinde consideratiile anterioare pentru aceste
reuniuni nite de suprafete netede.
n acest scop trebuie sa facem distinctie ntre punctele interioare ale unei
suprafete (cele care se a
a nl
auntrul suprafetei) si punctele de pe bord (puntele care se aa pe marginea suprafetei).
601
Spre exemplu, pentru cilindrul

= f( ) 2 R3 j 2 + 2 = 1 0 2g,
o parametrizare a sa ind ( ), unde = [0 2] [0 2] si : ! R3 este
data de
( ) = (cos sin ),
pentru orice ( ) 2 , un punct ( ) 2 este interior dac
a02
si se aa pe bordul lui dac
a = 0 sau = 2.
O abordare de genul: ( ) 2 este pe bordul lui dac
a ( ) 2
() este inadecvat
a asa cum arat
a punctul (1 0 1) = (0 1) care nu apartine
nici multimii (), dar nici bordului lui .

Pentru a deni punctele interioare ale unei suprafete, precum si punctele
de pe bordul unei suprafete, nu vom apela la o parametrizare acesteia, ci
vom folosi o descriere geometrica.
Vom spune ca un punct este punct interior unei suprafete daca este
nconjurat din toate partile de puncte din , i.e. un observator care se misca
"putin" din punctul respectiv, pe , n orice directie, ramne n .
Vom nota multimea punctelor interioare cu ().
Multimea (), notat
a cu , poart
a numele de bordul lui (a nu
se confunda cu frontiera multimii care este ).
Denitie. O suprafata se numeste nchis

a daca = ;.
Spre exemplu, sfera f( ) 2 R3 j 2 + 2 + 2 = 2g este o suprafata
nchis
a, ns
a cilindrul f( ) 2 R3 j 2 + 2 = 1, 0 2g nu este o
suprafata nchisa.
Denitie. O submultime a lui R3 se numeste suprafata neteda pe
portiuni daca exista 1 , 2 , ..., suprafete netede cu urm
atoarele proprietati:
i)
= [ ;
=1
ii) pentru orice 2 f1 2 g, 6= , intersectia dintre si este

vid
a sau o portiune a bordului lui se suprapune peste o portiune a bordului
lui ;
602
iii) pentru orice 2 f1 2 g distincte, intersectia dintre , si

este cel mult nit
a.
Denitie. Fie = [ o suprafata neteda pe portiuni. Printr-o

=1
parametrizare a lui ntelegem o colectie de parametrizari netede ( )

pentru .
Dou
a parametriz
ari (( ))2f12g si (( ))2f12g se numesc
neted echivalente daca ( ) si ( ) sunt neted echivalente, pentru orice
2 f1 2 g.
Bordul lui , notat , se deneste ca ind reuniunea tuturor punctelor
care apartin nchiderii unei portiuni din , 2 f1 2 g, care nu se
suprapune peste o alt
a portiune din , 2 f1 2 g fg.
Denim aria lui prin
X
() =
( )
=1
si integrala de suprafata a unei functii continue : ! R pe (corespunz

atoare parametriz
arii ( ))2f12g ) ca ind
Z Z
Z Z
X
=1
Z Z
X
=1
( ( )) ( ) .
Suprafete orientabile
Asa cum o curb
a neted
a cu parametrizarea ( ) se orienteaza cu
0
ajutorul vectorului tangent (caci o curba neteda poate parcursa n exact
doua sensuri), o suprafata neteda cu parametrizarea ( ) se orienteaza
cu ajutorul vectorului normal . Deoarece o suprafata neteda este conexa,
acest lucru este posibil dac
a are exact dou
a fete.
Observatie. Exista suprafete netede care au o unica fata.
Un exemplu celebru n acest sens este banda lui Mbius (care se obtine rasucind o foaie dreptunghiulara si lipind muchiile nguste) care este suprafata
de clasa C 1 avnd drept parametrizare pe ( ), unde
= [ ] [1 1]
603
si : ! R3 este data de
( ) = ((2 + sin( )) cos (2 + sin( )) sin cos( )),

2
2
2
Pentru a evita astfel de anomalii, vom introduce urm
atoarea:
Denitie. Versorul normal
a la suprafata neteda , indus de parametrizarea
( ), n punctul (0 0 0 ) al lui , este vectorul
(0 0 0 ) =
(0 0 )
,
k (0 0 )k
unde (0 0) este un punct din , n care parametrizare ( ) este neteda,

pentru care
(0 0 ) = (0 0 0 ).
Observatie. Este evident ca versorul normal
a este bine denit numai
daca
(0 0 )
(1 1 )
=
6= 0
k (0 0 )k
k (1 1 )k
pentru orice (0 0 ) (1 1) 2 cu proprietatea ca
(0 0 ) = (1 1 ) = (0 0 0 ).
Acest lucru se ntmpla daca este injectiva si ( ) este neteda.
Daca nu este injectiva versorul normala nu este bine denit, chiar
daca este neteda pe , asa cum arata cazul benzii lui Mbius, pentru care
( 0) = ( 0),
dar
( 0) = ( 0).
Denitie. O suprafata neted
a se numeste orientabila daca are o
parametrizare neted
a ( ) pentru care versorul normala este bine denit
si variaz
a continuu pe (i.e. dac
a (0 0 ) = (1 1 ), atunci (0 0 )
si (1 1 ) sunt ndreptate n acelasi sens si dac
a (2 2 ) este "aproape"
de (0 0 ), atunci (2 2 ) are aproximativ aceeasi directie si sens ca si
(0 0 )).
604
Altfel spus, vom numi orientare pe orice aplicatie continua din n

multimea vectorilor liberi din R3 care asociaza oricarui punct = (0 0 0 ) 2
unul dintre vectorii (0 0 0), unde 2 f1 1g. Atunci aplicatia
care asociaz
a lui pe este o functie continu
a din multimea conex
a n
f1 1g, deci este constanta, i.e. e = 1, pentru orice 2 (caz n care
aplicatia (0 0 0 ) ! (0 0 0 ) ne d
a orientarea pozitiva ), e = 1,
pentru orice 2 (caz n care aplicatia (0 0 0 ) ! (0 0 0) ne da
orientarea negativ
a ).
Prin urmare, printr-o parametrizare a unei suprafete orientabile ntelegem
o parametrizare neted
a pentru care versorul normal
a este bine denit si variaza continuu.
Denitie. Doua parametriz
ari ( ) si ( ) de clas
a C ale unei
suprafete orientabile se numesc echivalente din punct de vedere al orient
arii
daca exista : ! o functie surjectiva de clasa C cu astfel nct

=
si
det ( ) 0,
Integrala de suprafat
a orientat
a
Denitie. Fie o suprafata orientabila avnd o parametrizare ( )
ce induce versorul normala si : ! R3 o functie continua. Denim
integrala de suprafata orientat
a a lui pe (corespunz
atoare parametrizarii
( )) ca ind
Z Z
Z Z
=
( )( ) ( ).
Observatie. Cu notatia
= ( ) + ( ) + ( ),
unde = ( ), cum
=
+ 2 + 3
605
si
=
+ 2 + 3 ,
Z Z
Z Z

=
(
) =

avem
Z Z
det(
).
Observatie. O suprafata
explicita, i.e. avnd o parametrizare data de
2
( ), unde : ! R ,
( ) = ( ( )),
pentru orice ( ) 2 , : ! R este de clas
a C , iar este o regiune
2-dimensional
a, este orientabila si
Z Z
Z Z
=
( ( ) ( ( ) ( ) 1),
pentru orice : ! R3 functie continua.

Observatie. Daca : ! R3 reprezinta cmpul vectorial al vitezelor
particulelor
unui uid incompresibil n care este scufundata suprafata
R (debitul)
R
, atunci
semnica
volumul de uid care trece prin n unitatea
de timp, motiv pentru care poarta numele de uxul lui prin .
ntr-adevar, daca este un dreptunghi care face parte dintr-o partitie a

unui interval 2-dimensional care include pe , att de mic nct putem presupune ca este constanta pe = ( ), notnd cu lungimea segmentului
obtinut ca ind proiectia lui ( ) pe normala la n ( ), unde
( ) = ( ) este un punct de pe ( ), atunci o aproximare a
volumului de uid care trece prin = ( ) n unitatea de timp este data
de
( ) = ( ) ( ) ( ) =
= ( ) k ( )k (( )
606
( )
=
k ( )k
= (( ) ( )( ).
Prin urmare, o aproximare a volumului de uid care trece prin unitatea
de timp prin n unitatea de timp este data de
X
(( ) ( )( ),
ceea ce sugereaz
a c
a volumul de uid care trece prin unitatea de timp prin
n unitatea de timp este date de
Z Z
( )( ) ( ),
i.e. de
Z Z
Observatie. Valoarea integralei de suprafata orientate a lui pe

nu se schimba
prin trecerea la o parametrizare neted echivalenta care este
echivalenta din punct de vedere al orient
arii. Valoarea acestei integrale si
schimba semnul prin trecerea la o parametrizare neted echivalenta care nu
este echivalenta din punct de vedere al orientarii.
Observatie. Daca este o suprafat
a orientabil
a, avnd o parametrizare
( ) ce induce versorul normal
a , si = ( ) : ! R3 este o functie
continu
a, unde = (1 2 3), i.e. = 1( ), = 2 ( ), = 3 ( ),
atunci
( ) ( ) ( )
= (
),
( ) ( ) ( )
deci
Z Z
Z Z
( ( )
( )
( )
( )
+(
+( )
) =
( )
( )
( )
Z Z
+ + .
607
Printr-o forma diferentiala de grad 2 pe o multime R3 ntelegem o

expresie de forma
+ + ,
unde : ! R.
Functiile , si se numesc coecientii formei.
O forma diferentiala de grad 2 se numeste continua pe daca coecientii
sai sunt functii continue pe .
Integrala orientat
a a formei diferentiale de grad 2 continue +
+ pe o suprafata orientabila
, avnd o parametrizare ( )
a sa ce induce versorul normal
a , se deneste prin
Z Z
Z Z
+ + =
( ) .
Orientarea bordului unei suprafete orientabile

Fie o suprafata orientabila avnd bordul neted pe portiuni. Orientarea lui poate folosita pentru a induce o orientare pe astfel: orientarea pozitiv
a a bordului lui este aceea pentru care un observator care
parcurge pe partea "pozitiv
a" a lui are mna stng
a nspre suprafata
.
Pentru o suprafata inclusa n planul , vom spune ca este pozitiv orientat daca are orientarea indusa de normala la ndreptata catre
semispatiul 0.
Suprafete netede pe portiuni orientabile
Despre o suprafata neteda pe portiuni = [ cu parametrizarea data

=1
de colectia de parametrizari netede ( ) pentru , vom spune ca este

orientabila daca se pot folosi normalele si pentru a genera versorul
normal
a pe ecare care s
a identice n mod coerent partea "pozitiv
a"
(spre exemplu toate normalele pe o component
a conex
a sunt orientate spre
exterior si toate normalele pe o alta componenta conexa sunt orientate spre
interior).
ncercarea de a deni suprafata neted

a pe portiuni = [ ca ind
=1
orientabil
a dac
a ecare este orientabil
a nu este valid
a asa cum arat
a banda
608
lui Mbius (care, dupa cum am mentionat, are drept parametrizare pe ( ),

unde = [ ] [1 1] si : ! R3 este data de
( ) = ((2 + sin( )) cos (2 + sin( )) sin cos( )),

2
2
2
pentru orice ( ) 2 ) care este reuniunea a doua suprafete orientabile,
anume (1) si (2), unde
1 = [ 0] [1 1]
si
2 = [0 ] [1 1].
Dac
a = [ este orientabil
a, atunci denim integrala de suprafata
=1
orientata a unei functii continue : ! R3 pe ca ind

Z Z
Z Z
X
=
.
=1
609
FORMULE DE TIP STOKES

Teorema lui Green
Teorema lui Gauss-Ostrogradski
Teorema lui Stokes
Cmpuri de forte conservative
Conform Teoremei Leibniz-Newton, dac
a : [ ] ! R este o functie de
1
clas
a C , atunci
Z 0
() () = ().
Prin urmare, integrala lui este perfect determinat

a de valorile lui pe
frontiera (bordul) lui [ ].
Vom stabili rezultate similare pentru functii denite pe suprafete sau pe
regiuni 2-dimensionale sau 3-dimensionale.
Teorema lui Green
Teorema lui Green. Fie o regiune 2-dimensional
a a carei frontiera
() este o curb
a neted
a pe portiuni, orientat
a pozitiv.
1
Daca = ( ) : ! R2 este de clasa
C
,
atunci
Z
Z Z

=
(
),
()
i.e.
()
+ =
Z Z
).
Demonstratie (pentru cazul n care este simpla att n raport cu ,

ct si cu ).
Deoarece este simpl
a n raport cu , exist
a : [ ] ! R continue
astfel nct
= f( ) 2 R2 j 2 [ ] si 2 [ () ()]g
610
() consta din partea de sus care, datorita faptului ca () este

orientata pozitiv, are drept parametrizare pe ( [ ]), unde
() = ( + ( + )),
pentru orice 2 [ ], din partea de jos care, datorita faptului ca () este
orientata pozitiv, are drept parametrizare pe ( [ ]), unde
() = ( ()),
pentru orice 2 [ ] si din (eventual) doua segmente verticale care au drept
parametrizari pe (1 [0 1]) si (2 [0 1]), unde
1 () = ( () + (() ()))
si
2() = ( () + (() ()),
Atunci
Z
()
( + ( + ))() +
( ()) =
Z
Z
Z
= ( ()) + ( ()) = [ ( ()) ( ())] =
Z ()
Z
Z Z
= (
( )) =
( ),
i.e.
()
Z Z
( ).
(*)
()
Similar vom gasi

Z
()
Z Z
( ).
611
(**)
Prin adunarea egalitatilor () si (), obtinem concluzia, anume ca

Z
Z Z

+ =
(
).
()
Observatie. Din cele de mai sus rezulta imediat c

a teorema lui Green
este valida pentru regiuni 2-dimensionale care pot divizate ntr-un numar
nit de regiuni 2-dimensionale ce sunt simple n raport cu ambele axe.
Exercitiu. Sa se arate ca daca este o multime masurabila Jordan din
R , a carei frontiera este o curba neteda pe portiuni orientata n sens invers
acelor de ceasornic, atunci
Z
1
() =
.
2
2
()
Teorema lui Gauss-Ostrogradski

Denitie. Fie o submultime a lui R3 si = ( ) : ! R3 o
functie de clasa C 1 .
Se deneste divergenta lui ca ind
=

+
+
.
5=(

),

avem
= 5 .
Observatie. Daca este o submultime nevid
a si deschisa din R3 si
1
: ! R este de clasa C , atunci
Z Z
1
(0 ) = lim
,
&0 ((0 ))
((0 ))
612
pentru orice 0 2 , unde este versorul normala orientat catre "exterior".

Prin urmare, (0 ) masoara tendinta unui uid (pentru care reprezinta cmpul vectorial al vitezelor particulelor de uid) de a se "mprastia" n
jurul lui 0 sau de a "tsni" din 0.
Dac
a este o regiune 3-dimensional
a a c
arei frontier
a este o suprafata
neted
a pe portiuni, atunci orientarea pozitiva pe () este determinat
a de
normala ndreptata n directia opusa interiorului lui .
Teorema lui Gauss-Ostrogradski. Fie o regiune 3-dimensionala
a c
arei frontiera () este o suprafata neteda pe portiuni, de clasa C 1,
orientat
a pozitiv.
Daca = ( ) : ! R3 este de clasa C 1 , atunci
Z Z
Z Z Z
=
,
()
i.e.
Z Z
()
+ + =
Z Z Z

+
+
).
Demonstratie (pentru cazul n care este simpla att n raport cu ,

ct si cu si cu ).
Deoarece este simpl
a n raport cu , exist
a o regiune 2-dimensional
a
si : ! R astfel nct
= f( ) 2 R3 j ( ) 2 si 2 [( ) ( )]g
() consta din partea de sus, care este urma parametrizarii ( ),
unde
( ) = ( ( )),
pentru care normala este orientata catre crescator, din partea de jos care
este urma parametrizarii ( ), unde
( ) = ( ( )),
pentru care normala este orientat
a catre descresc
ator si din (eventual)
partea lateral
a dat
a de
f( ) j ( ) 2 () si 2 [( ) ( )]g
613
pentru care normala este paralela cu planul .

Atunci
Z Z
Z Z
=
( ( ) ( ( )) =
()
Z Z
()
Z
( )) =
Z Z
()
i.e.
Z Z Z
(*)
()
Z Z Z
Z Z
(**)
()
Z Z Z
Z Z
Z Z Z
(***)
Similar vom g
asi
si
()
ca
Prin adunarea egalitatilor (), () si ( ), obtinem concluzia, anume

Z Z
()
+ + =
Z Z Z

+
+
).
Observatie. Din cele de mai sus rezulta imediat ca teorema lui GaussOstrogradski este valida pentru regiuni 3-dimensionale care pot divizate
ntr-un num
ar nit de regiuni 3-dimensionale ce sunt simple n raport cu
toate axele.
Observatie. Teorema lui Gauss-Ostrogradski arata ca uxul unui uid
prin () este determinat de ct de puternic "tsneste" uidul din punctele
lui .
614
Teorema lui Stokes

Denitie. Fie o submultime a lui R3 si = ( ) : ! R3 o
functie de clasa C 1 .
Se deneste rotorul lui ca ind
= (
).
5=(
avem

),

= 5 =

Observatie. Fie este un plan din R3 avnd versorul normala , 0 2 ,

= (0 ) \ , unde 0 si presupunem c
a are orientarea indus
a
de .
Daca : (0 1) ! R3 este de clasa
C 1, atunci
Z
1
(0 ) = lim
.
&0 ((0 ))
( )
Prin urmare, (0) m

asoara tendinta unui uid (pentru care reprezinta cmpul vectorial al vitezelor particulelor de uid), de a se "roti" n sens
invers acelor de ceasornic n jurul lui 0 sau, altfel spus, este o m
asura a
intensit
atii vrtejului provocat de uid n jurul lui 0 .
Observatie. Deoarece
=
Teorema lui Green arat

a c
a circulatia unui uid prin () este determinat
a
de intensitatea vrtejurilor din , adic
a de m
asura n care uidul se roteste
n jurul punctelor din .
615
Teorema lui Stokes. Fie o suprafata (din R3 ) neted

a pe portiuni,
2
orientabila, de clasa C , cu vectorul normal . Daca , bordul lui , este
o curba neteda pe portiuni, orientata pozitiv si : ! R3 este de clas
a C1,
atunci
Z
Z Z
=
,
i.e.
Z Z
+ + =
) + (
) + (
),
daca = ( ).
Demonstratie (pentru suprafete explicite).
S
a presupunem c
a o parametrizare a lui este dat
a de ( ), unde
este o regiune 2-dimensional
a care satisface ipotezele din Teorema lui Green
si : ! R3 este data de
( ) = ( ( )),
pentru orice ( ) 2 , : ! R ind de clasa C 2 .
Sa presupunem ca este orientata cu versorul normala "exterioara",
adica
=
,
kk
unde
= (
1).

Dac
a ( [ ]), unde
() = (() ()),
pentru orice 2 [ ], este o parametrizare a bordului lui , care induce
orientarea n sensul invers acelor de ceasornic, atunci ( [ ]), unde
() = (() ()) ((() ())),
pentru orice 2 [ ], este o parametrizare a lui neteda pe portiuni,
orientata pozitiv.
616
Atunci avem
+ + =
[ (() ()) ((() ())) () + (() ()) ((() ())) ()+
+(() ()) ((() ()))(((() ())) ] =

=
[ (() ()) ((() ())) () + (() ()) ((() ())) ()+
+(() ()) ((() ()))(
0
(() ()) ()+ (() ())) ()] =
f[ (() ()) ((() ())+(() ()) ((() ())
0
(() ())] ()+
+[(() ()) ((() ()))+(() ()) ((() ()))

=
( ( ( )) + ( ( ))
0
(() ())] ()g =
( ))+
( )).
Pentru calculul ultimei integrale, vom face apel la Teorema lui Green.
Avem
Z
Z Z
=
[ (( ( )) + ( ( )) ( ))
+(( ( )) + ( ( ))
( ( ( )) + ( ( )) ( ))],
de unde, deoarece
(( ( )) + ( ( )) ( )) =
617

2
+
+
+
+
si
( ( ( )) + ( ( )) ( )) =

2
+
+
+
+
,
unde, n membrul drept al ultimelor dou

a egalit
ati, din motive de spatiu
tipograc, am omis sa marc
am punctele n care sunt considerate derivatele
partiale, obtinem
Z
Z Z

=
[(
)( )+(
)( )+(
)] =

Z Z
Z Z
adica concluzia.
Observatie. Din cele de mai sus rezulta imediat c
a teorema lui Stokes
este valid
a pentru suprafete care se pot divizate ntr-un num
ar nit de
suprafete explicite.
Observatie. Teorema lui Stokes constituie o generalizare a Teoremei lui
Green.
618
Cmpuri de forte conservative
Propozitie. Fie : = R ! R o functie continu

a. Atunci
urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) daca 1 si 2 sunt arce netede pe portiuni, incluse n , avnd acelasi
punct initial si acelasi punct nal, atunci
Z
Z
= ;
1
ii) pentru orice arc nchis, neted pe portiuni, inclus n , avem

Z
= 0;
iii) exist
a o functie : ! R de clas
a C 1 astfel nct
= 5 = (

).
1 2
Observatie. n situatia descris

a de propozitia de mai sus, spunem c
a
este un cmp de forte conservativ.
Teorem
a. Fie : = R ! R , unde este convex
a, o functie
1
de clas
a C . Dac
a

= 0,
pentru orice 2 f1 2 g (i.e., pentru = 3, = 0), atunci exista

o functie : ! R de clasa C 2 astfel nct
= 5 = (

).
1 2
Observatie. Ipoteza de convexitate asupra lui poate slabita. Se

poate, spre exemplu, cere ca orice arc simplu nchis, inclus n , sa e bordul
unei suprafete incluse n .
Detalii privind cele discutate mai sus se pot gasi n Advanced Calculus,
de G.B. Folland, Prentice Hall, 2002, paginile 258-262.
619
INDEX
A
a doua teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes
389
a doua teorema de integrare pentru integrala Riemann multipla
409
Abel, Niels Henrik - nota istorica
191
adev
ar
3
adunarea pe multimea numerelor ntregi
37
adunarea pe multimea numerelor naturale
30
adunarea pe multimea numerelor rationale
43
adunarea pe multimea numerelor reale
52
adunarea pe sistemul extins al numerelor reale
77
aderenta (nchiderea) unei multimi
101
dAlembert, Jean Le Rond - not
a istoric
a
187
Arhimede - nota istorica
62
Arzel, Cesare - nota istorica
254
Ascoli, Guido - nota istorica
255
axiomele lui Peano
29-30
B
Baire, Rene Louis - not
a istoric
a
122
Banach, Stefan - not
a istoric
a
232
baza a unui spatiu vectorial
24
Bernstein, Serge - nota istorica
242
bila nchisa din R

89
bil
a deschis
a din R
89
Bolzano, Bernard - not
a istoric
a
100
Borel, Emile - not
a istoric
a
115
Brouwer, L. E. J. - nota istorica
237
Buniakovski, Victor - nota istorica
86
C
Caccioppoli, Renato - nota istorica
235
Cantor, Georg - not
a istoric
a
10
Cauchy, Augustin Louis - not
a istoric
a
85
620
Cesro, Ernesto - nota istorica

157
coecienti Fourier
498-499
complementara unei multimi n raport cu o alta multime
13
compunerea a doua functii
18
conditie sucient
a
4
conditie necesar
a
4
conditie necesara si sucienta
4
conjunctie
3
convergenta simpl
a a sirurilor de functii
144
convergenta uniform
a a sirurilor de functii
145-146
convergenta (integrabilitatea) absolut
431
convergenta uniforma a integralei innite n raport cu parametrul
432
contractie
227, 236
corp
23
criteriul lui Abel
190
criteriul lui Abel privind seriile de functii
481-482
criteriul lui Cauchy
140
criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma
147-148
criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma n raport cu parametrul
a integralelor innite
433
criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes
361
criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipla
407
criteriul lui Cauchy pentru integrale innite
426-427
criteriul lui Cauchy privind seriile de functii
480
criteriul de comparatie cu inegalit
ati
185
criteriul de comparatie cu inegalit
ati pentru integrale innite
427
criteriul de comparatie la limit
a
185
criteriul de comparatie la limita pentru integrale innite
428
criteriul de condensare al lui Cauchy
194
criteriul de diferentiabilitate
302
criteriul de discontinuitate
203
criteriul lui Dirichlet
189
criteriul lui Dirichlet pentru integrale innite
428
criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniforma n raport cu parametrul
a integralelor innite
434
criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii
481
criteriul lui Gauss
195
criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux
384
621
criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann

384
criteriul lui Leibniz
192
criteriul lui Raabe-Duhamel
187
criteriul raportului
186
criteriul r
ad
acinii
186
criteriul de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai multe
variabile
343-344
criteriul lui Weierstrass privind convergenta uniforma n raport cu
parametrul a integralelor innite
433
criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii
481
cuanticatorul existential
6
cuanticatorul universal
6
D
Darboux, Jean Gaston - nota istorica
282
Dedekind, Richard - nota istorica
50
derivata unei functii ntr-un punct
272
derivata de ordin superior
283
derivata dupa o directie
297
derivata partiala
297
Descartes, Ren - nota istorica
14
diametrul unei multimi
121
diferenta a dou
a multimi
13
diferentiala de ordin superior
312
Dini, Ulisse - nota istorica
221
Dirichlet, Johann Peter Gustav Lejeunne - nota istorica
disjunctie
3
E
162
Euler, Leonard - nota istoric
a
318
F
fals
3
familie uniform m
arginit
a de functii continue
familie de functii echicontinu
a
253
622
252
189
Fejr, Lipt - nota istorica

504
Fermat, Pierre - nota istorica
276
formula lui Leibniz
399-400
formula Leibniz-Newton
383
formula lui de Moivre-Stirling
458
formula lui Wallis
457
Fourier, Jean Baptiste Joseph - nota istorica
frontiera unei multimi
103
Fubini, Guido - nota istoric
a
417
functie
17-18
functie absolut integrabil
a
431
functia Beta
453
functie care admite primitive
381
functie continua ntr-un punct
200
functie cu proprietatea lui Darboux
217
functie cu variatie m
arginita
464-465
functie de clasa C 1
320
functie derivabila
272
functie diferentiabila
298
functia exponential
a
74
functia Gama
452
functie injectiva, surjectiva, bijectiva
19
functie integrabila Riemann
360
functie integrabila Riemann-Stieltjes
360
functie n scar
a
240
functie liniar
a
205
functional
a liniar
a m
arginita
374
functionala liniara pozitiva
374
functie liniara pe portiuni
241
functie Lipschitz
227
functia logaritmic
a
74
functia modul
71
functia putere
74
functie (strict) crescatoare
73
functie (strict) descrescatoare
73
functie ( strict) monoton
a
73
functie uniform continu
a
225
623
499
G
Gauss, Johann Karl Friedrich - nota istorica
grup
21-22
166
195
H
Hadamard, Jacques Salomon - nota istorica
487
Heine, Heinrich Eduard - not
a istoric
a
115
Hesse, Otto - not
a istorica
347
Hessiana unei functii ntr-un punct
346
Hilbert, David - nota istorica
505
lHospital, Guillaume Franois - nota istorica
281
I
identitatea paralelogramului
85
imaginea unei multimi printr-o functie
20
implicatie
3
inductie matematic
a
30
inel
22
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
86
integrala Riemann improprie
421-422,424
interiorul unei multimi
101
intersectia multimilor
12
intervalul de convergenta al unei serii de puteri
487
inversa unei functii
20
mpartirea pe sistemul extins al numerelor reale
79
nmultirea pe multimea numerelor ntregi
37
nmultirea pe multimea numerelor naturale
31
nmultirea pe multimea numerelor rationale
43
nmultirea pe multimea numerelor reale
56
nmultirea pe sistemul extins al numerelor reale
78
J
Jordan, Camille - nota istorica
405
624
L
Lagrange, Joseph-Louis - nota istorica
278
Lebesgue, Henri Lon - nota istorica
120
legile lui De Morgan
5,14
Leibniz, Gottfried - not
a istoric
a
192
lema lui Abel
189
lema de aproximare
321
lema lui Cesro
139
lema lui Riemann
501
lema lui Stolz-Cesro
170
limita inferioar
a a unei functii ntr-un punct
263
limita inferioar
a a unui sir
150-151
limita la dreapta a unei functii ntr-un punct
265
limita la stnga a unei functii ntr-un punct
264
limita superioara a unei functii ntr-un punct
263
limita superioara a unui sir
150-151
limita unei functii ntr-un punct
259
limita unui sir
129
Lipschitz, Rudolf Otto Sigismund - nota istorica
227
M
majorant
25
margine inferioara a unei multimi
26
margine superioar
a a unei multimi
26
maximul unei multimi
26
Mertens, Franz - nota istorica
183
metrica
235-236
minimul unei multimi
26
minorant
25
de Moivre, Abraham - not
a istoric
a
458
De Morgan, Augustus - not
a istoric
a
14
multime
10
multime bine ordonata
27
multime ct generat
multime (cel mult) num
arabil
a
34
multime compact
a
114
625
25
multime complet ordonata

26
multime conexa
111
multimea de convergenta a unei serii de puteri
multime de m
asur
a Jordan nula
404
multime deschis
a
93
multimi disjuncte
12
multimi egale
11
multime nita
34
multime nchis
a
94
multime majorat
a
26
multime m
arginita
26
multime masurabila
410
multime minorata
26
multimea numerelor irationale
58
multimea numerelor ntregi
37
multimea numerelor rationale
43
multimea numerelor reale
52
multimea numerelor reale (abordare abstracta)
multime ordonata
25
multimea punctelor limit
a a unui sir
152
multime total ordonat
a
25
multimea vida
12
N
negatia
3
Newton, Isaac - not
a istoric
a
287
norm
a
88-89
norma unei functii m
arginite
147
norma unui vector din R

83
O
oscilatia unei functii pe o multime
oscilatia unei functii ntr-un punct
263
263
P
Peano, Giuseppe - nota istorica
34
626
487
60
Picard, Charles Emile - nota istorica

232
polinoamele Bernstein
241
polinoame trigonometrice
497
predicat
6
preimaginea unei multimi printr-o functie
21
prima teorem
a de integrare pentru integrala Riemann multipl
a
409
prima teorema de medie pentru integrala Riemann
390
prima teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes
387
principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli
237
principiul dublei negatii
5
principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
69
produsul Cauchy a doua serii
183
produs cartezian de multimi
14
produs scalar
88
produsul scalar a doi vectori din R
83
propozitie
3
punct de acumulare
95
punct de discontinuitate de prima speta
265
punct de discontinuitate de a doua speta
265
punct de extrem local al unei functii
276, 342
punct de maxim local al unei functii
275, 342
punct de minim local al unei functii
275, 342
puterea de exponent natural a unui numar real
71
puterea de exponent rational a unui numar real pozitiv
72, 73
R
Raabe, Joseph - nota istorica
188
regula lui lHospital
281
regula modus-ponens
5
Riemann, Bernhard - not
a istoric
a
356
Riesz, Frigyes - nota istorica
379
relatie (reexiva, simetrica, antisimetrica, tranzitiva, de echivalenta)
relatie de ordine
25
relatie de ordine complet
a
26
relatia de ordine pe multimea numerelor ntregi
39
relatia de ordine pe multimea numerelor naturale
32
relatia de ordine pe multimea numerelor rationale
44
627
24
relatia de ordine pe multimea numerelor reale

54
relatia de ordine pe sistemul extins al numerelor reale
reuniunea multimilor
12
Rolle, Michell - not
a istoric
a
277
76
S
sc
aderea pe sistemul extins al numerelor reale
77
Schwarz, Hermann Amandus - not
a istoric
a
86
serie
179
serie absolut convergenta
181
serie alternata
191
seria armonic
a
180
serie Fourier
498-499
serie de functii
479
serie de puteri
486
sfera din R
89
seria geometrica
180
serie semiconvergent
a
181
serie trigonometrica
497
sistemul extins al numerelor reale
76
spatiu metric
236
spatiu metric complet
236
spatiu normat
88-89
spatiu topologic
108
spatiu vectorial
23-24
spatiul vectorial R
81
Stieltjes, Thomas Jan - nota istorica
358
Stirling, James - not
a istoric
a
458
Stolz, Otto - not
a istoric
a
170
Stone, Marshall - not
a istoric
a
246
submultime
11
subsir
131
surjectie canonic
a generat
628
25
sir
128
sir Cauchy
140, 236
sir Cesro sumabil
157
sir convergent
129, 236
T
Taylor, Brook - nota istorica
284
Tauber, Alfred - not
a istoric
a
493
tautologie
4
t
aietur
a (n multimea numerelor rationale)
49
taietura de prima speta
51
taietura de a doua speta
51
teorema Arzel-Ascoli
254
teorema aplicatiei deschise
330
teorema Bolzano-Weierstrass
98
teorema Cauchy-Hadamard
487
teorema continuitatii uniforme
226
teorema convergentei marginite pentru integrala Riemann
369
teorema convergentei monotone
137
teorema convergentei monotone pentru integrale innite
444
teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann
373
teorema de acoperire a lui Lebesgue
120
teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
teorema de aditivitate de domeniu
pentru integrala Riemann-Stieltjes
362
teorema de aproximare a lui Bernstein
244
teorema de caracterizare cu a marginilor unei multimi
66
teorema de continuitate globala
208
teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
216
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala innit
a
437
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala Riemann
397
teorema de convergenta dominat
a pentru integrala innita
442
629
413
teorema de densitate a lui Q si R Q n R

65
teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes
388
teorema de derivabilitate n raport cu parametrul
pentru integrala innit
a
439
teorema de derivabilitate n raport cu parametrul
398
teorema de derivare si integrare termen cu termen
a seriilor de puteri
489
teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse
304
teorema de existenta a p
artii ntregi
64
teorema de injectivitate local
a
323
teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue
365
teorema de integrare prin parti pentru integrala Riemann
390
teorema de integrare prin parti
pentru integrala Riemann-Stieltjes
363
teorema de inversare a ordinii de integrare
401
teorema de inversiune locala
331
teorema de inversiune locala (forma slaba)
324
teorema de permanenta a compacitatii
pentru functii continue
212
teorema de permanenta a conexitatii
pentru functii continue
210
teorema de permutare a limitei cu derivata
291
teorema de permutare a limitei cu integrala
367
teorema de punct x al lui Brouwer
237
teorema de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann
414
teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes
la integrala Riemann
389
teorema de reprezentare a lui Dirichlet
502
teorema de reprezentare a lui Riesz
374
teorema de schimbare de variabila
391
teorema de schimbare de variabile
pentru integrala Riemann multipla
417
teorema de structur
104
teorema de surjectivitate local
a
328
teorema de transport a continuitatii prin convergenta uniforma
219
630
teorema de unicitate a limitei

129
teorema de unicitate a seriilor de puteri
490
teorema functiilor implicite
338
teorema fundamental
a a calculului integral
388
teorema Heine-Borel
115
teorema intervalelor nevide incluse
98
teorema lui Abel
492
teorema lui Abel-Cesro
183
teorema lui Baire
122
teorema lui Bernstein
491
teorema lui Bolzano a valorilor intermediare
211
teorema lui Cantor
118
teorema lui Cauchy
183, 280, 282
teorema lui Darboux
282
teorema lui Dini
220
teorema lui Fejr
504
teorema lui Fermat
276
teorema lui Fermat-cazul multidimensional
342
teorema lui Jordan
469
teorema lui Lagrange
278
teorema lui Lagrange-cazul multidimensional
307
teorema lui Mertens
183
teorema lui Rolle
277
teorema lui Schwarz
310
teorema lui Taylor
284
teorema lui Taylor-cazul multidimensional
313
teorema lui Taylor cu restul sub forma integrala
392
teorema lui Tietze
249
teorema lui Tauber
493
teorema multiplicatorilor lui Lagrange
348
teorema privind calculul variatiei totale
a unei functii derivabile cu derivata continu
a
471
teorema privind convergenta uniforma a seriilor de puteri pe multimile
compacte continute n interiorul intervalului de convergenta
489
teorema punctelor xe pentru contractii
229
teorema valorii minime si maxime pentru functii continue
213
teorema Stone-Weierstrass
246
Tietze, Heinrich - nota istorica
249
631
topologie
108
V
variatia unei functii corespunzatoare unei partitii
variatia totala a unei functii
464-465
vecinatate
95
W
Wallis, John - nota istorica
457
Weierstrass, Karl - not
a istoric
a
100
632
464
Bibliograe
Tom M. Apostol, Mathematical Analysis, Addison-Wesley Publishing
Company, Inc, 1957.
E. Artin, The Gamma Function, New York: Holt, Rinehart, and Winston, 1964.
Michael Artin, Algebra, Prentice Hall, Englewood Clis, New Jersey,
1991.
Wilfred Barnes, Introduction to abstract algebra, D. C. Heath and
Company, Lexinton, Massachusetts Toronto London.
Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley & Sons,
Inc., New York-London-Sydney, 1964.
H. Behnke, F. Bachmann, K. Fladt, W. Sss, Fundamentals of Mathematics, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, and London, England.
Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti,
1999.
Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1983.
Ion Colojoar
a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz
a Matematic
a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002.
I. Creang
a, C. Cazacu, Gh. Opait, P. Minut, C. Reischer, Introducere
n teoria numerelor, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1965.
Gheorghe Enescu, Introducere n logica matematic
a, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1965.
Gheorghe Enescu, Logica simbolic
a, Editura Editura S
tiintica, Bucuresti, 1971.
Philip J. Davis, Leonhard Eulers integral: A historical prole
of the Gamma function, The American Mathematical Monthly, 66 (10),
1959, 849-869.
A. A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, Foundations of Set Theory,
Elsevier Science Publishers B.V., 1984.
Gerald B. Folland, Real Analysis, Modern Techinques and Their
Applications, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, 1999.
Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice Hall, 2002.
Ion D. Ion, A. Ghioca, N. Nedita, Matematic
a, Algebr
a, Manual
pentru clasa a XII-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984.
633
W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis I,

American Mathematical Society, 2000.
Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing Company, New York,1960.
Stanislaw ojasiewicz, An Introduction to the Theory of Real Functions, John Wiley & Sons, Chichester, New York, Brisbane, Toronto, Singapore, 1988.
Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura S
tiintica si
Enciclopedic
a, Bucuresti, 1977.
Grigore Moisil, Elemente de logic
a si teoria multimilor, Editura
S
tiintic
a, Bucuresti, 1968.
James Munkres, TOPOLOGY A rst course, Prentice Hall, 1975.
Constantin Nastasescu, Introducere n teoria multimilor, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.
Marius R
adulescu, Sorin R
adulescu, Teoreme si probleme de analiz
a
matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1982.
Analiz
a Matematic
a, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, Lucrare elaborata
de un colectiv al catedrei de analiza
matematic
a a Universitatii Bucuresti, compus din Miron Nicolescu, Nicolae
Dinculeanu si Solomon Marcus.
Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a, O
abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002.
John C. Oxtoby, Measure and Category, Springer-Verlag, 1971.
C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976.
Walter Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGraw-Hill
Book Company, 1964.
Gheorghe Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, Notiuni
fundamentale, Editura S
tiintica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
Octavian St
an
asil
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1981.
G.E. Silov,
Analiz
a matematic
a. Functii de o variabil
a, Editura
S
tiintica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
Andrei Vernescu, Num
arul si Matematica Exponentialei, Editura
Universitatii din Bucuresti, 2004.
William R. Wade, An Introduction to Analysis, 4th Edition, Pearson/Education, 2009.
634
Masaya Yamaguti, Masayoshi Hata, Jun Kigami, Mathematics of fractals, Translation of Mathematical Monographs, volume 167, American Mathematical Society, Providence, Rhode Island, 1993.
635

Curs Nou PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Nou PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza matematic

a este o simfonie coerenta a innitului.

5) echivalenta, notata cu $ (n limbaj uzual DACA

Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozitia data.

ELEMENTE DE TEORIA MUL

Multimea ca notiune primar

al innitului" provin chiar din perioada nal

Multimea ca notiune primar

ca multimea numerelor rationale (precum si multimea numerelor algebrice)

multimea tuturor elementelor care apartin cel putin unei multimi si

multimea tuturor elementelor care apartin tuturor multimilor .

Propozitie. Pentru dou

cu 2 si 2 , unde ( ) = ffg f gg.

sa raison et chercher la vrit dans les sciences. El sustine aici ca numai

Multimea ct (sau factor) generat

Pe masura ce matematica s-a dezvoltat, a devenit din ce n ce mai clar ca

o multime este o lege de corespondenta care asociaza ORICARUI

i) pentru orice 2 exist

Denitie. O functie : ! se numeste bijectiva dac

Inversa unei functii

Observatie. n 2), incluziunea este, n general, stricta.

Denitie. O relatie pe o multime nevid

Observatie.. Fie o relatie de echivalenta pe si 2 . Atunci

Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe . Multimea f j 2 g,

Observatie. Daca este majorant al lui si 2 , atunci este

Denitie. O multime ordonat

\ = ?, pentru orice 6= ). Sa se arate c

Asa cum nu poti face agronomie f

Axiomele lui Peano

"Dumnezeu a creat numerele naturale, restul este opera omului"

folosite. Caracterul abstract al ideii de num

Pornind de la proprietatile elementare ale numerelor naturale care ne sunt

3. Pentru orice 2 N f1g, exist

Observatie. Pe N putem introduce relatia data de echivalenta

Deoarece 2 , deducem ca , pentru orice 2 , deci

n caz contrar multimea se numeste innit

Z ca o multime factor a lui N N

(1 1) = 0 este element neutru la adunare, i.e.

Pentru 2 Z cu reprezentantul ( ) denim = ( ); atunci

(2 1) = 1 este element neutru la nmultire, i.e.

Observatie. (Z + ) este domeniu de integritate.

Q ca o multime factor a lui Z Z

Observatie. Denitia relatiei binare de mai sus, care se dovedeste a o

Denitie. Denim pe Z Z doua operatii, anume:

Observatie. Denitiile adun

Observatie. Denitiile adunarii si nmultirii pe Z Z sunt corecte,

0 este element neutru la adunare, i.e.

1 este element neutru la nmultire, i.e.

Pentru 2 Q f0g, cu reprezentantul , denim 1 = 2 Q; se constata

2 Q este pozitiv (negativ)

Vom arata ca + 2 , de unde, deoarece este majorant al lui ,

Vom arata ca este majorant al lui , deci , inegalitate care

oarecum ca un fundament sucient pentru analiza innitezimal

se numeste prima clas

Aceasta notiune, n esenta sa, a fost introdusa de Dedekind, n 1872,

Propozitie. Fie 2 Q si o taietur

daca ( = atunci cnd si sunt de speta a doua) sau ( si sunt

Observatie. Pentru 2 Q, nota

cele trei taieturi n Q determinate de 2 Q, iar o taietura n Q de speta

Notatie. Vom nota cu + multimea t

5. Fie 2 astfel nct si ; atunci = .

b) daca , pentru orice 2 , atunci .