Cancerul de Colon

In termenul de cancer de colon sunt incluse diferite tumori epiteliale

dupa structura histologica, forma, localizare ( cec, colon ascendent, colon
transvers, colon sigmoid, rect si canalul anal).
Etiologia cancerului de colon:
Se pare ca nu exsta o singura cauza care duce la aparitia cancerului de
colon. Cel mai probabil este vorba de o combinatie de cativa factori nocivi
(nefavorabili), mai importanti fiind dieta, factorii mediului ambiant, bolile
cronice ale colonului si ereditatea.
Rolul alimentatiei in patogenia cancerului colorectal se afla in centrul atentiei
mai multor savanti si studii medicale. Cancerul colorectal se intalneste mai
des in regiunile unde in alimentatie predomina carnea si sunt reduse
alimentele vegetale. Dieta bogata in carne duce la cresterea concentratiei
de acizi grasi care in procesul digestiei se transforma in agenti cancerigeni.
Rata scazuta a cancerului colorectal in regiunile cu diete traditional vegetale
(India, Africa Centrala) demonstreaza importanta alimentatiei bogate in fibre
vegetale in profilaxia cancerului de colon. Cantitatea crescuta de fibre
vegetale mareste volumul maselor fecale, dilueaza si leaga diferiti agenti
cancerigeni, scurteaza timpul tranzitului prin colon, micsorand astfel timpul
de expunere a mucoasei colonului la actiunea metabolitilor cancerigeni.
Teoria chimica este apropiata teoriei alimentare. Ea explica aparitia tumorilor
colorectale ca rezultat al actiunii mutagene al unor substante chimice endo si
exogene (cancerigene) asupra celulelor epiteliului colonic, din care cele mai
periculoase si active sunt nitratii, nitritii, amidele si aminele aromatice,
alfatoxinele, metabolitii triptofanului si tirozinei. Substante cancerigene
(benzpirena) se obtin prin prelucrarea termica irationala a alimentelor, cum
ar fi afumarea carnii si pestelui. Ca rezultat al actiunii substantelor
cancerigene asupra genomului celular se petrec mutatii, translocatii, ce duc
la transformarea protooncogenelor celulare in oncogene active. Ultimele
initiaza sinteza oncoproteinelor si celula se transforma in una canceroasa.
La pacienti cu boli inflamatorii colonice cronice, indeosebi cu rectocolita
ulcerohemoragica, incidenta cancerului de colon este mult mai mare ca la
restul populatiei. Gradul de risc este influentat de durata si de evolutia
clinica a bolii, cu cat esta mai veche suferinta cu atat mai mare este riscul de
cancer. In boala Crohn riscul de a dezvolta cancer de colon tot este marit dar
este mai mic ca in RCUH.
Polipii colonici cresc riscul aparitiei tumorilor maligne. Indexul de malignizare
al polipilor colonici solitari este de 2-4%, pentru multipli (mai multi de 2) este
de 20%, iar la polipii vilosi pana la 40%. Polipii colonici se intalnesc relativ
rar la persoanele tinere si cu mult mai des la persoanele mai in varsta.

Despre frecventa polipilor colonici se poate vorbi analizand datele autopsiilor.

In tarile dezvoltate, frecventa depistarii polipilor colonici la autopsii,
efectuate persoanelor decedate din cauze non colonice, este de 30-32%.
Nu ultimul rol in patogenia cancerului de colon il joaca ereditatea. Persoanele
cu rude de gradul intai depistate cu tumori maligne de colon au gradul de
risc crescut. Boli ereditare precum polipoza difuza (adenomatoasa) familiala,
sindromul Gardner, sindromul Turcot, sunt insotite de grad inalt de risc
pentru dezvoltarea cancerului de colon. Daca nu se inlatura polipii sau
colonul la acesti pacienti aproape toti fac cancer de colon, unii prezentand si
tumori sincrone.
Sindromul canceros familial, cu transmitere autosomal dominanta, se
manifesta prin aparitia a multiplelor tumori (adenocarcinoame) ale colonului.
Aproape 1/3 din acesti pacienti in varsta de peste 50 ani prezinta tumori
colorectale.
Dintre particularitatile cancerului de colon este de mentionat dezvoltarea
multicentrica cu aparitia tumorilor in acelasi timp (tumori sincrone) sau una
dupa alta la un interval de timp (tumorile metacrone).
Clinica cancerului de colon:
Cele mai caracteristice simptome in cancerul colorectal sunt sangerarile
rectale, dereglarile tranzitului intestinal, durerile abdominale si tenesmele.
Rectoragiile, materii fecale amestecate cu sange sau depistarea sangerarilor
oculte se intalnesc practic la toti pacientii cu cancer colorectal. Sangerari cu
sange rosu aprins sunt caracteristice pentru tumorile canalului anal si
rectului. Sangele inchis la culoare sugereaza tumora pe jumatatea stanga a
colonului. De mentionat ca sangele amestecat cu materii fecale si mucus
este un semn aproape cert de tumora. Tumorile din partea dreapta se
caracterizeaza prin sangerari oculte, asociate cu anemie, paliditatea
tegumentelor si slabiciune generala.
Dereglarile de transit sunt caracteristice in formele avansate de caner al
jumatatii colice drepte. Uneori cancerul de colon se manifesta direct prin
ocluzie intestinala care impune tratament chirurgical de urgenta.
In cancerul de rect pacientii acuza o senzatie de defecatie incompleta sau
senzatie de scaun falsa. Des semnele abdominale lipsesc, mai frecvente fiind
senzatia de slabiciune, lipsa apetitului, slabirea. In stadiile tardive se
asociaza hepatomegalia si ascita.
Diagnostic cancer de colon:
In prezent exista posibilitatea de a diagnostica cancerul de colon in orice
stadiu de evolutie al bolii. Trebue doar de respectat doua conditii:

algoritmul de investigatii;

folosirea la maximum a tuturor mijloacelor moderne de investigatie

Algoritmul de diagnostic al cancerului de colon include:

1. anliza acuzelor si anamneza (de retinut ca la persoanele cu varsta
peste 50 de ani creste considerabil riscul de aparite al cancerului de
colon);
2. consultul clinic;
3. tuseul rectal;
4. anuscopia;
5. rectocolonoscopia;
6. analiza sangelui;
7. analiza materiilor fecale la sange ocult;
8. colonoscopia;
9. biopsia tumorilor depistate sau a polipilor;
10.
irigoscopia (cand examenul colonoscopic nu este concludent sau
lipseste);
11.

ultrasonografia abdominala si pelvina;

12.

ultrasonografie transrectala;

Pentru bolile colonului simptomatologia este intr-un fel monotona.

Majoritatea se manifesta sau prin dereglari de tranzit, sau prin prezenta
sangelui cu mucus in materiile fecale, ori prin dureri sau discomfort
abdominal si rectal. Adesea simptome ca acestea se combina intre ele.
Nu exista nici un semn specific pentru cancerul colorectalasa incat orice
simptomatologie intestinala trebue sa fie analizata ca posibila manifestare
de cancer colorectal, mai ales la persoane peste 50 de ani. Majoritatea
tumorilor (pana la 70%) sunt localizate in partea distala al colonului (rect si
sigmoid. De exemplu, pentru a depista o tumora al partii distale al ampulei
rectale e suficient un tuseu rectal. Pentru a beneficia din plin de toate
posibilitatile de diagnostic este necesara o pregatire adecvata al colonului. In
caz contrar se pot comite erori grave de diagnostic prin omisiune.
O metoda importanta de diagmostic este ultrasonografia care poate arata nu
numai prezenta metastazelor indepartate (in special hepatice) dar si gradul
de invazie loacala al tumorii si prezenta inflamatiei perifocale. In cazuri

avansate cu invazie in organele si tesuturile vecine se recomanda tomografia

computerizata sau rezonanta magnetica nucleara.
Complicatiile cancerului de colon:
Cele mai des intalnite complicatii ale cancerului de colon sunt dereglarile de
tranzit intestinal pana la ocluzia intestinala, sangerari intestinale, inflamatii
perifocale si perforatiile intestinale sau la nivelul tumorii, sau asa zise
perforatii dilatative in cazul ocluziilor intestinale. In cazurile tumorilor partii
drepte a colonului se intalnesc anemii severe din cauza sangerarilor oculte
de durata.
Toate complicatiile necesita tratament adecvat, uneori chiar interventii
chirurgicale de urgenta pentru salvarea vietii bolnavului, cum ar fi in cazul
sangerarilor importante, ocluziilor sau perforatiilor. In stadiile avansate al
cancerului colorectal complicatiile pot sa se combine, crescand riscurile si
agravand prognosticul interventiei chirurgicale. Profilaxia complicatilor
consta in diagnosticul precoce al cancerului colorectal.
Tratamentul cancerului de colon:
Interventia chirurgicala ramane metoda principala in tratamentul cancerului
colorectal. Principiile generale al tratamentului chirurgical sunt radicalitatea
interventiei chirurgicale, ablatia, asepsia si pastrarea tranzitului intestinal
fara obstacole, daca e posibil pe cale naturala.
Interventia chirurgicala este asociata cu trarament adjuvant si neoadjuvant.
Radioterapia preoperatorie are efect de citoreductie adica este menita sa
reduca din volumul tumorii si sa asigure o radicalitate maxima interventiei
chirurgicale in combinatie cu limfadenectomia locoregionala. Chimioterapia
postoperatorie are ca scop distrugerea celulelor canceroase si prevenirea
aparitiei recedivei locale sau al metastazelor.
Prezenta metastazelor indepartate, hepatice sau in alte organe, impune pe
langa ablatia tumorii si rezectia lor cu scop de citoreductie si chimioterapie
postoperatorie. Schemele de radio- si chmio-trerapie sunt bine definite in
functie de tipul tumorii depistate.
Prognosticul cancerului de colon:
Prognosticul in cazul cancerului de colon depinde de stadiul bolii. In stadiile
incipiente (T, N0, M0) supravetuirea la 5 ani, dupa interventii, poate ajunge si
la 90% . Dar, odata cu cresterea stadiului rezultatele scad. La pacientii cu
implicare ganglionara, supravietuirea la 5 ani nu depaseste 50%, dar in
cazurile cu localizare pe partea dreapta al colonului nu mai mult de 20%.
Rezultatele de supravietuire la distanta al pacientilor cu cancer de rect sunt
mai proaste. In medie supravietirea la 5 ani, la pacienti dupa interventii
radicale pentru cancer de rect, este de 50%, si depinde de stadiul procesului.

Este obligatoriu controlul periodic al pacientilor operati pentru cancer

colorectal pentru depistarea precoce al recidivelor locale sau metastazelor
care pot aparea. Este indicat la 3 luni tuseul rectal, colonoscopia sau
irigografia colonului ramas dupa rezectie, o data la 6 luni ecografia
abdominala, hepatica si a pelvisului, RX pulmonar. Din analize este
recomandat titrarea antigenului carcino-embrionar. In caz de suspiciune de
recidiva este necesara tomografia computerizata sau rezonanta magnetica.
85% din recidivile locale apar pe parcursul primilor 2 ani dupa operatie, dar
termenul mediu este de 13 luni. Aproximativ la 1/3 din pacienti cu recediva
depistata precoce e posibil de efectuat o rerezectie. Restul, cu regret, se
limiteaza la terapia paleativa (radio- si chmioterapie) care usor amelioreaza
starea pacientilor.