Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexandre Dumas Othon Arcaşul I Povestind Copiilor
Alexandre Dumas Othon Arcaşul I Povestind Copiilor
Othan t1rct1~ul
,
Traducere
de BOGDAN
BADULESCU
It
Editura LEVANT
Bucure~ti 1993
an ca~telan intri~tztt
CS5
rcata de sunetele vesele ale muzicii. Din aceasta cauza, 0 vreme nici
.....
u putu sa adoarma. In cele din urma, oboseala invinse nelini~tea, trupul
. vinse sufletul...
...Incet-incet, gfmdurile ~i lucrurile d~veneau tot mai pu~in Iamuri:e simturile amortira si ochii se inchisera. Intre atipire si somnul adeva::-at era un rastimp a;emenea celui din amurg, care desparte ziua de
noapte, un rastimp ciudat ~i greu de descris, in care visul se amesteca cu
ealitatea, astfel ca nu mai exista nici vis, nici realitate - dupa care Ufma un somn adfmc. De mult timp cavalerul nu mai dormise decat sub
cort, in mantaua grea de soldat, a~a ca se lasa cu placere invaluit de
mangaierea calda a unui a~ternut moale. Cand se trezi, vazu ca afara
oarele se ridicase pe cer de-o suli~a.
Dar, deodata, 0 imagine nea~teptata, care ii reaminti de intamplarile din ajun, ii atrase luarea-aminte. Landgraful statea pravalit intr-un
jil~, incremenit, eu capul in piept, ca ~i cum a~tepta ca prietenul sau sa se
scoale, si totusi mahnirea il coplesise intr-atat incat nu baga de seama
aceasta.' Cont~le Karl j] privi 0 clip~ in lini~te, apoi, vazand ca doua lacrimi luneca pe obrajii lui palizi ~i zbarci~i, nu se mai putu strtpani ~i, intinzand bra~ele spre el, striga:
- Ludwig, pentru numele lui Dumnezeu, ce se intampla cu tine?
- Vai, vail se tangui landgraful, nu mai am nici copil, nici nevasta.
Spunand aeeste euvinte, se ridica eu gi'eu din jil~ ~i, c1atinandu-se
ea un om beat, cazu in bra~ele eontelui, care se desfaeusera sa-l primeas-
ca.
~povedZlnia
Pentru
a 1n(elege~a; rrtflCb1ne
~je~c~va, 'urma, 11rugam pe citi-
atunci ea se Imbolnavi ~i cazu la pat. Catva timp toti au crezut cii tineetea - contesa nu avea decat treizeci si patru de ani - va birui boala.
Ea simtea Insa, tot mai lamurit, ca sfarsitul Ii este aproape. Isi chema
rntr-o zI doctorul si II descusu atat de star~itor ca acesta recunoscu in ceIe din urma, ca ~tiinta oamenilor nu-i mai e de nici un folos ~i di ea nu
mai poate a~tepta alt ajutor decat de la Cel de sus. Contesa prin)i aceasta veste Ingrozitoare cu umilinta crestina, tara S[lse cutremure. Ii chemape Ema ~i Albert, Ie porunci s~ Ingenllncheze In fata patului ei ~j, cu glas
stins, tara alt martor dedit bunul Dllmnezeu, Ie dezv[llui taina de care
nu trebuia sa mai afle nimeni altcineva. Dar oamenii au observat ca, pe
patul de moarte, In loc sa-i binecuvanteze bolnava pe copii, dimpotriva,
binecuvfmtara copiii pe bolnava de parca ei Ii iertau mai dinainte, de
pe pamant,
gre~eala pentru care, fara IndoiaJa, avea sa-~i primeasca
rasplc~ta In cer.
In aceea~i zi In care Ie facuse acea grozava marturisire, contesa
muri, iar Ema, care mai avea doi ani pana sa devin[l sotia tanarului conte, se duse sa-i petreca la manastirea Nouenwerth, claditflin mijlocul t1uviului, pe insula cu acela~i nume, in dreptul ora~elului Honef. Albert
dimasese la castelul Ronsdorf. Durerea pe care 0 arata pentru pierderea binetacatoarei lui fu la fel de mare ca aceea pe care ar fi Incercat-o
pentru propria lui mama.
Timpul hoHirlt se scurse. Ema avea acum pptesprezece
ani ~i se
fiicuse 0 tanara frumoasa ca un boboc de trandafir In vremea cat stfltuse
pe insula Nouenwerth, pIangandu-~i mama. Ludwig Ii ream inti landgrafului Invoiala mcuta cu vaduva in urma cu cinci ani. De un an Intreg tanarul se plimba adesea spre Rolandwerth, 0 colinfl de pe malul fluviului
din varful careia se vede In vale, despicand panza apei, insula, In mijlocul
direia ~i azi mai dainuie~te manastirea, devenita Intre timp un han ospitalier pentru caJatori.
Aici I~i petrecea vremea Ludwig, cu ochii tinta spre zidurile manastirii; fecioara in haine monahale se plimba adesea pe sub copacii de pe
malul insulei si ramanea ceasuri intregi nemiscata, adancita in visare, iar
visurile ei, po~te, nu aveau alta pricina decaf aceea care II aducea acolo
~i pe Ludwig.
N u era de mirare, deci, ca tanarul I~i amintise cel dintai ca doliul
fetei trecuse ~i ca, printr-o fericita intc1mplare, acest moment se potrivea
cu vremea hotarlta, cu ani In urma, pentru casatorie.
Printr-un fel de intelegere nespusa, Iumea 11 privea pe Albert, care
n-avea dedit douazeci de ani, dar parea mai varstnic prin marea Iui seriozitate, ca pe un tutore al Emei. Lui ii reaminti deci landgraful ca venise clipa In care Ema are dreptul sa arunce de pe ea ve~mantul de doliu ~i
II poate Inlocui cu acela de sarbatoare.
Albert se duse Ia manastirea Nouenwerth ~i ii spllse Emei ca tanarul Ludwig cere indeplinirea fagaduielii facute de mama ei. Ro~ind, Ema
f.
tru barbatul ei. Karl fusese prietenul contelui Ronsdorf, dupa cum
e prietenul landgrafului Godesberg. Onoarea lor era a parte din el
i' era deci de datoria lui sa-i redea stralucirea curata, i'ntunecata a
~"pa de un om primejdios. Lufmd aceasta hotarare, pornise sa-l a~tepte
intrigantul Godefroy pe drumul ce avea sa-I urmeze, sa-I faca sa-~i
arturiseasca uneltirile ori sa-i ia viata, iar la nevoie sa Ie faca pe amana a deodata.
Karl cobori' viziera eoifului pe fata, opri calul in l11ijlocul drumului
.i, cal ~i eaIaret, ramasera cateva dipe i'ncremeniti ca 0 statuie. Curand,
z:fui ivindu-se, la capatul drul11eagului pravalatic, un cavaler inarmat paa m dinti. Acela se opri 0 clipa, vazand trecerea pazita. Dar, i'ncre. tfmdu-se ca acel care a pflzea era singur, se multul11i sa se ridiee in
- -ri, sa se asigure ea spada iese lesne din teaca ~i i~i urma drumul.
Ajunse la cativa pa~i de contele Karl ~i, vazand ca acesta parca nu-l baga
. eama, se opri.
- Nobile cavaler, ii spuse el, sunteti cumva stapanul acestor locuri
i aveti de gand sft inchideti calea oricarui trecator?
,
-' Nu tuturor, rasptinse Karl, ci unuia singur. Acela e un la~ ~i un
rradator si i'ivoi cere socoteaJa pentru tradarea si lasitatea lui.
- Atunci, urma Godefroy, de vreme ce taate' astea nu ma privesc,
Y-a~ruga sa va struniti calul mai la dreapta sau mai la stanga, astfel ca sa
fie lac pe mijlocul drumului pentru doi oameni de acela~i rang.
- Te inseli, raspunse Karl cu aceeasi Iiniste, caci, din contra, totul
te prive~te numai pe dUl11neata. 1ar ca sa {mpa~t drumul cu un mizerabil
,i un intrigant - asta nu se va coborJ sa 0 facft un cavaler nobil ~i cinslit.
Atunci, preotul se apropie de cei doi cavaleri.
- Fratii mei, zise el, ce-aveti de gand sa faceti?
- Gre~e~ti, parinte, raspunse contele. Nu-mi este frate ~i cred ca
daca I-as ucide nu as comite a nelegiuire. Sa marturiseasca aici cum a ininuit p~ nedrept p~ contesa de Godesberg ~i-I las liber sa mearga sa se
pocaiasca unde va voi.
- Nu-i lipsea mai buna dovada de nevinovatie, zise razand Godefro , care lJ lua pe cavaler drept Albert, decat sa fie aparata de iubitul ei.
- Te in~eli, raspunse cavalerul, nu sunt eel pe care-I crezi. Sunt
contele Karl de Homburg. N-am i'mpotriva dumitale altceva decat ura
pe care a simt fata de orice intrigant, dispretu1 pe care 11am pentru orice
om de nimic. Marturiseste ca ai mintit si esti liber.
- Asta, raspunse Godefroy ~anJind, e 0 treaba care ne prive~te
doar pe mine ~i pe Dumnezeu.
- Atunci sa fie Dumnezeu judecatorul, striga contele Karl pregatindu-se pentru lupta.
- Amin, murmura Godefroy, indesandu-~i eu a mana coiful pe
cap ~i tragand spada de la ~old Cll cealalta.
Preotul, vazand aces tea, incepu sa se roage.
1
- Eu, prietene.
Apoi se retrase, Hira sa mai adauge
du-l pe Ludwig singur cu parintele.
irii arcului, Incerca sa Intarzie clipa In care avea sa dea dovada isclltei sale.
Othon baga de seama zambetele arca~j]or ~i pricepu talcul lor. Dar
Ie dadu importanta ~i I~i urma drumul razand ~i vorbind. Cand, deodata, la cincizeci de pa~i de grupul lor, se ivi un bat Ian pe tarmul apei.
A.tunci Othon se Intoarse catre arca~ul despre care se zicea ca e mai diaci decat toti si Ii zise:
- Frate,' a~ vrea mult sa port la paIarie 0 pana a acestei pasari.
Dumneata, care esti cel mai Indemanatic dintre noi toti, doboara-l.
- Din zbor? raspunse area~ul, mirat, privind pa~area care I~i luase
Iillpasita.
'-' Din zbor, se Intelege, urma Othon. Uite ce Incet se rididi. Abia
aea a fimit de zeee ori de cand s-a ridieat de la pamant.
- Trage Robert, trage! strigara ceilalti arca~i.
Robert facu un semn din cap, aratand ea vrea doar sa Ie faea pe
plac, dar nu spera sa izbuteasea. Sageata porni ~ujerand, urmarita de
privirile tuturor ~i trecu atat de aproape de pasare ca batlanul scoase un
!ipat Infrico~at. Ii raspunsera, de pe pamant, hohotele de ras ale
arcasilor.
, - Bine ai tras, zise Othon. Aeum, Incearea dumneata, Hermann,
continua el, Intorcandu-se spre tovara~ul din stanga sa.
Fie ca Hermann se a~tepta la aceasta rugaminte, fie ca IIlmboldise
pilda celorlalti, era pregatit in clip a cand Othon ii ceru sa traga; din areul
lui mtins pomi cat ai clipi 0 sageata pe urmele zburatoarei ~i trecu zbarnfund la 0 palma de ea.
Arca~ii rasera din nou, batjocoritor.
- Acum e randul meu, zise Othon.
Toate privirile se indreptara spre el, eaci pasarea ajllnsese de parte
i lncepuse sa zboare tot mai repede, astfel ca In cateva dipe avea sa fie
in afara de orice primejdie.
Othon I~i mcuse, tara indoiaIa, toate soeotelile, caci, numai dupa ce
masura bine din ochi departarea, ridica cu grija sageata la ochi ~i tinti in
us' trase coarda areului pan a in spatele capului, cum fac arca~ii englezi,
rndoindu-si arcul ca 0 nllia de salcie. Ramase 0 clipa nemiscat ca a stauie, apoi'toti auzira un ~uierat subtire, dar de vazut nimeni nu vazu sabeata,.atat de repede ta~nise din arc. Toate privirile se Indreptara spre
pas are, care se opri brusc din zbor, lovita parca de un fulger, ~i cazu strapunsa, de la 0 inaltime lInde ai fi crezut di sageata n-o poate ajunge.
Arcasii au incremenit de mirare. a astfel de dibacie era de necrezut Cat despre Othon, care se oprise sa vada daca lovitura a nimerit, numai cat vazu pasarea cazand ~i pomi la drum, de parca n-ar fi observat
uimirea tovara~ilor sai. Ajunse langa batlan, Ii smulse penele fine ~i elegante care ii desenau in jurul gatului un fel de guler ~i Ie puse la paIarie.
casii
, ITIasurasera distanta:
, pasarea cazuse la trei sute dOlluzeci de
pa~i.
De data asta, nimeni nu mai 1ndraznea sa rada. Area)i e
-ea
unii pe altii, uimiti ~i nelncrezatori parca. Dupa ee Othon 1) unpodobi
palaria cu penele batlanului, Franz ~i Hermann, eei doi arca~i care rrasesera 1naintea lui, 1i1ntinsera mana, cu 0 bunavointa ce dovedea nu numai
ca 11recunosc drept tovara~ 1n breasla lor, dar 11privesc ca pe eel mai i cusit dintre arcasi.
.
Grupul ve~el al arca~ilor, care nu se oprise Ia Worringen decat ea
sa manance, ajunse pe la ceasurile patru dupa-amiaza la Neufs. Au 1mbucat ceva 1n graba, caci, la trei leghe de Neufs, se afla Biserica din stand Ia care cucernjcii arca~i aveau de gand sa se opreasca.
Othon, care voia sa deprinda obiceiurile breslei arca~ilor, Ii urma
1n aeeasta plimbare ~i, 1n amurg, au ajuns la faimosul loc de pelerinaj:
era 0 stanca uriasa avand 1nfatisarea unei biseriei. Odinioara aceasta
stanca fusese cea dintai biserica'ct'in tinuturile Rinului de sus, iar capetenia germana ce 0 ridicase murise dupa 0 viata evlavioasa, de stant, lasand 1n urma lui ~apte fete frumoase ~i neprihanite, eopilele sale, sa se
roage 1njurul mormantului sau.
Aeestea se 1ntamplau pe vremea cand hoardele barbare pribegeau
de-a lungul Europei. Semintii necunoscute, impinse de 0 chemare fara
nume, coborau din podi~urile Asiei ~i veneau sa schimbe, cu furia lor
razboinica, fata Europei. 0 ciuta 11ealauzi pe Atilla ~i-l facu sa navaleasca 1n inima tinuturilor germane, semanand in calea lui spaima ~i suferinta. Rinul, ingrozit de zgomotulinaintarii
hoardelor barbare, nu cuteza
sa-~i mai urmeze cursul spre nisipurile marii, unde se 1mpotmoli ~i se framantq amarnic, ca un ~arpe uria~.
Tn curand, hunii se ivira pe tarmul drept ~i, 1n aceea~i zi, se vazu
focul aprinzandu-se la orizont, de la Colonia-Agrippina pana la Aliso.
Primejdia era aproape. De la astfel de du~mani nu puteai a~tepta
mila. A doua zi, cand 1ivazura aruncand 1n apa ceea ce construisera peste noapte, facand sa dispara in adancuri arborii unei paduri 1ntregi, feteIe s-au retras 1n biserica sapata 1n stanca ~i, 1ngenunchind la mormantul
tatalui lor, I-au implorat, pe dragostea ce le-o purtase cat traise, sa Ie
apere ~i acum, dupa moarte.
Au batut 1n u~a de stejar a bisericii cu manerele s~lbiilor dar, vazand ca nu deschide nimeni, unii au plecat sa aduca scari pe care sa poata sa urce pana la ferestre, altii s-au dus sa taie un brad pe care I-au
cur~itat de crengi, injgheband astfel un berbece ea sa sparga u~a. Apoi,
cand au avut uneltele trebuincioase planului lor nelegiuit, s-au adunat
langa biserica, ee slujea de ultim adapost eelor ~apte fete de erai. Dar,
dnd au ajuns langa ea, nu mai era niei u~a, niei ferestre. Biserica era tot
acolo, dar devenise 0 standi, se facuse de sus ~i pana jos piatra. Tar din
aeeasta 1ngramadire de granit se auzea un can tee lini~tit, trist ~i bland ea
un bocet de 1nmormantare.
.
ira tot mai lamurit coloanele de piatra uriase si boltile Inal e. Aceasta
onstructie fusese inaltata, probabil, inca pe ~remea 'imparatului Carol
I Mare, cand se ridicase un sir de fortarete destinat sa starame puoaiele barbare care se napusteau neostoite dinspre Soare-ra are.
Stralucirea facliilor ~i glasurile omene~ti ii alungau pe locuitorii
astelului: bufnite ~i lilieci, care, dupa ce se roteau de doua-trei ori peste
capetele noilor-veniti, se pierdeau in bezna, scotfwd tipete ascutite.
Chiar si cei mai cura}osi dintre arcasi au simtit di Ie ingh~ata sangele in
vine. Ei ~tiau ca pe l~me exista p~imejdii in fata carora '~i curajul ~i
numarul sunt neputincioase.
Au patruns in cea dintai curte. Se aflau in mijlocul unui patrat mare format din cateva cladiri, dintre care unele se naruisera iar altele pareau ca au fost de curand construite.
Arca~ii au intrat in corpul de cladire care p[lrea cel mai bun de 10uit ~i s-au oprit Intr-o sala uria~a care pe vremuri adapostea probabil
oarzile palatului. In dreptul ferestrelor atarnau obloane care se mai pueau inca impotrivi celor mai puternice vanturi. Jur-imprejur, la perete,
In firide anume cons!ruite, se vedeau banci solide de stejar, care mai puteau fi inca folosite. In smr~it, un camin uria~ ii asigura ca vor avea caldura ~i lumina peste noapte. Gasisera aici tot ce-~i putea dori un om
obi~nuit sa intampine lipsuri de tot felul la vanatoare sau in r[lzboaie,
adica deprins sa doarma noaptea cu capul pe 0 rfld[lcin[l de copac in loc
de perna, invelindu-se numai cu 0 mana de frunze.
Cel mai rau era ca nu aveau ce manca. Drumlll fusese lung ~i trebllia sa se multumeasca cu ce mancasera la pranz, cam in graba. Oar ~i
cu asemenea nepIacute intampIari se obi~nuiser[l van[ltorii no~tri.
Au slabit curelele din catarame, aumcut un foc mare in dlmin si siau incalzit madularele in tihna. Apoi, dddura i-a mole~it; au incep~t
unul cate unul sa picoteasca ~isomnlllii invinse, prinzandu-i acolo unde
i~i facuse fiecare CUlcll~.Dupa sfatul arca~ului cel batran, au avut grija sa
puna de veghe patru oameni, care se schimbau din doua In dOU[lore, astfel ca sa poata ceilalti dormi linistiti. Au tras la sorti si au cazllt, in ordine: Othon, Hermann,' batranul arca~ si Franz.
' ,
Cand hotarau acestea, la bisei-ica din Kervenheim orologiul batea
noua ceasuri ~ijumatate.
Othon ramase deci treaz. De la un timp, toti au adormit In jurul lui.
Era, dupa l1lulta vreme,pentru el, cea dintfti clip[l de lini~te, cand putea
sta de yorba pe indelete eu sine.
Cu trei zile Inainte, tot la aceea~i ora, era mfllldru ~i fericit, gazda
primitoare, al[lturi de parintii sai, a oaspeti1or de vaza sositi la castelul
Godesberg din intreg tinlltul. lar acum, fara sa se ~tie vinovat de ceva,
fara sa cunoasca pricina izgonirii sale, era lipsit de dragostea
parinteasca, surghiunit fara nici 0 speranta, ~i se afla In mijlocul unei
cete pestrite de oameni, viteji ~i.cumsecade, fara indoiala, dar de neam
In
. p ce altii vegheau W.nga el, facea de straja pentru ca ace~ti oameni sa
o ma In pace.
Gandindu-se la astfel de Iucruri, vremea trecu repede. Zece ~i jualate. Unsprezece. Orele treceau pe neobservate ~i tara ca vreo Intam-- are sa-i tulbure Iinistea.
II trezi pe Henl1ann, care urma sa faca de straja. Acesta se smulse
u greu din somn. Visa dl frigea 0 caprioara pe care 0 vanase ~i, In clipa
nd, In vis, se ospata pe saturate, Othon 11scutura ~i se trezi, tlfnnand,
tomacul gal ~i farfl nici 0 nadejde sa-I Indestuleze. A~a cum era
':1 ~
elegerea,
lasa cu1cusul
.....
, sau Iui Othon si
, trecu in locullui sa facfl de paOthon se culdi. Ochii Iui, abia mijiti, mai deslusira 0 vreme Iucruriodin jur ~i In mijloc pe Hermann, stand' In picioare {-ezemat de un staIp,
.intindu-~i privirile cand spre focul stins, cand spre ungherele Intunecaale salii. Privirea lui se oprise asupra unei u~i Inchise care ducea,
robabil, spre Incaperile din inima castelului, cand orologiul manastirii
na rar, miezul noptii. Desi era un tanar voinic si curajos, Hermann nuillara bataile eu un fe'l de te'ama rauprevestitoare'; oehii lui nu se mai pu- :au desprinde din punctul unde se fixasera. Cand auzi a douasprezecea
- aie, u~a se deschise ~i () fata frumoasa, palida ~i tristfl se ivi In prag, In-luita de 0 raza de lumina care 0 batea din spate.
Hermann voi sa strige. Dar, ca ~i cum i-ar 1'ighicit ganduI, capila I~i
e un deget pe buze, frlcandu-I sa taca, iar cu cealalta mana 11Imbie
urmeze.
II
ermann se codi
barbat S[ltrernure de teama unei fernei, facu cativa pa~i spre ciudata necunoscuta, care, vazand ca se apropie, intra Inapoi In odaia de unde venise, lU[1 un sfe~nic de pe masa, deschise 0 alta U~[l ~i, din prag, se
mtoarse sa faea un semn de ehemare arcasului care ramasese locului,
lillpietrit. Semnul era Intovara~it de un zall1bet aWt de fermecfltor ca
teama lui Hermann pieri fara urma.
Pomi In urma fetei care, auzindu-i pa~ii gr[lbiti, se Intoarse din nou
si Ii facu semn sa 0 urmeze la distanta de dtiva pasi. Hermann se supuse.
,
Au mers astfel In lini~te de-a lungul Jatorva odai pustii ~i
Intuneeoase, pana ce, In smr~it, misterioasa calauza I'mpinse u~a unei
odai bine luminate, In rnijlocul careia se atla 0 maS[1cu doua tacamuri.
Fata intra cea dintfti, puse sfesnicul pe cflmin si se aseza la rnasa fa1'asa spuna 0 yorba. Apoi, vazand C[lHermann nu cuteaza sa t1'eadi pragul, Ii zise:
- Bine-ai venit, voiniee, In castelul Windeek.
- Se eade sa prirnesc aeeasta einste? r[lspunse Hermann.
- Nu ti-e foame, niei sete, viteazule areas? continua fata. Sezi la
masa, bea ~i ~ananca, rogu-te.
'.'
- Durnneata esti, eu siguranta, castelana? I'ntreba Hermann,
asezandu-se cu sfiiciune la rnasa.
'
,
- Da, lneuviintfl, eu un semn din cap, fata.
- Si loeuiesti singura I'n aeeasta ruina de castel? mai I'ntreba a1'ca~ul, pri~ind cu nlirare In jurullui.
- Sunt singu1'a.
- Si parintii dumitale?
Copila Ii ai-ata cu degetul doua portrete atarnate de perete, unul
de barbat, eeIalalt de femeie, ~i ~opti:
- Sunt ultimul vlastar din neamullor.
Hermann 0 privi nedumerit; nu ~tia ce sa eread[l despre neeunoseuta care state a In fata lui. Si atunei, oehii lui Ii Intalnira privirea, blfll1da,
adfmea, Invaluitoare: Lui Hermann nu-i mai era nici foame, nici sete.
edea In fata lui, un simplu arcas, 0 printesa care Isi uitase cu totul trufia ~i ranguI' ca sa-I primeasca la' masa ei'. Era tana'r, era frumos ~i nu-i
lipsea Increderea In sine. Stia ca numai 0 data In viaal ti se iveste ceasul
a fii fericit, iar acesta era ceasul fericirii lui.
"
,
- Manfmca, II Imbie fata, punandu-i In farfurie 0 bucata de
friptura de mistret. Bea, zise ea, umplandu-i paharul cu un vin rubiniu ca
sangele.
- Cum te cheama, buna mea gazda? Intrebfl Hermann, devenind
Indraznet si rididlnd paharul.
-B~rtha.
- Beau In sanatatea dumitale, frumoasa Bertha, urma arca~ul.
~i bau vinul dintr-o singura Illghititura.
Bertha Ii raspunse doar cu un zambet trist.
Hermann simti Intr-o clipa cum licoarea Ii alearga prin vine; ochii
lui scanteiar[l, Infierbantati parca de 0 viata noua. Nu apllcase Sfl-si faca
semnlll crucii, asa cum obisnllia de cate ori se aseza la masa.
'
Bertha II privea, neclintita ca 0 statuie.
'
- Dar dumneata, zise Hermann, nu manfmci?
!3ertha frlcu semn din cap ca nu ~i Ii turna iar vin In pahar.
In vremurile ace lea obiceiul era ca femeile frumoase sa priveasca
drept un lucru nevrednic de ele S[l bea ~i sa manance al[lturea cu barbatii. Hermann vazuse adeseori, la mesele unde servise elInsu~i ca valet,
cum castelanele stateau astfel, ca ni~te stane de piatra, cu mainile In
poam, In timp ce cavalerii mancau In fata lor, fflcandu-te sa crezi ca, asemenea fluturilor si florilor, dlrora Ie seamana prin gratie si strrtlucire, ele
nu se hranesc decat cu boa be de roua ~i parfumuri. De aceea, Hermann
fu convins ca Bertha se poarta si ea ca multe alte domnite si continua sa
manance si sa bea ca si cum fata i-ar fi tinut tovarasie Intl:u totul.
FrUlTIOaSalui ga~da nu rfunase m~lta vreme I;eclintita, caci, vaz[llld
ca paharul lui e gol, i-Iumplu pentru a treia oara. Llli Hermann nu-i mai
era teama si nu se mai simtea stingherit. Vinul, curat si Imbietor, Isi facuse asupra oaspetelui efect~11obi~nuit: capfltase acum' multa Incredere In
ellnsusi, si, socotind el ce tanar plin de calitati este, nu se mai mira de
norocl;1 ce-I lovise pe nea~teptate. Se simtea foarte l1l11ltumit de sine. Ii
cazura ochii pe 0 !auta pUS[lalaturi, pe un scaun, ca ~i cum 0 folosise cineva cu putin timp Inainte. Se gandi efl un ospfl1 pe cinste nll-ti cade bine
decat dadl e Insotit de muzidl.
Bertha Inti~se mana, apuefl !auta si scoase un acord asa de ascutit
Incat Hermann simti cum tresare din ceie mai adanci fibre ale sufietul{li.
Cu un glas fennecator dar ciudat, copila Incepu 0 balada a carei poveste
semana atat de mult Cll povestea lor Incat ai fi zis ca misterioasa castelana atunci 0 compusese. Cantecul acela vorbea de 0 castelana care se Indragostise de un falnic arca~.
Hermann simti ca 0 putere de neinvins II Impinge. Cfmd cantecul