PAGINI BE ISTORIE UNIVERSALA

SPECIFIC PROVINCIAL SI IDEQLOGIE TMPERIALA

LA IMPARATII ROMANI DE ORIGINE TRACO-DACA_

(SEe. III e.n.)

/),LEXANDRU MADGEARU

Imperial roman al Bed al III-lea poate fi caracterizat printr-o ascerMune a provinoiilor, astfel IncIb, 41upl cum splmea Gh. Bratianu, centrul
vietii romane nu mai este la Roma ; el este in provinciile care guverneaza
de acum inairte, la rindul lor, Cu Imparatii lor" 4. Faptul e in string lega,
tura cu acordarea cetateniei romane majoritatii locuitorilor Imperiuluif
In 212, eeea ce a Meat ea originiile autohtonek, neromane, s nu, mai fie con-,
siderate injositoare 2 Pe de o parte, acordafea ei a avut un rol insemnatin
procesul de romanizare a populatiilor indigene, dar, pe de alg parte, elementele provinciale i-au putut afirma specificul in mod liber, ajungindu-se
la o renastere a trecutului preroman, fenomen care insotete romanizarea 3.

Aceste reactii etnice" ale substratului stau la baza formarii viitoarelor

popoare romanice, intr-un proces dialectic circumscris atit de integrarea

in oikumene-a romana, cit i de afirmarea specificului provincial. Pe planul

mentalitatior, aceasg integrare juridica in Romanitate a dus si la for-

marea unei duble cegtenii spirituale" 4, cea localiS i cea romana, patriotismul roman exprimindu-se atit prin ataamentul fag, de Roma, cit i
fag de provincia natala. Inlesnirea acestei renateri a specificului provin-

cial ar fi avut drept consecing o sporire a rezistentei autohtone in fata

romaniza'rii i o subminare a unitatii Imperiului. Intr-adevar, rezultatul
imediat al acestor tendinte a fost ceea ce se numeste anarhia militag, care
a luat nastere tocmai pornind de la ambitiile locale ale armatelor (alaturi

de alti factori). S-a ajuns (in epoca sa de apogeu), chiar la despartirea Impe-

riului Galic (260-274), care nu a fost insa un stat national" galic, anti-

roman, ci a reprezentat efortul de a salva ordinea i civilizatia romana intr-o

vreme cind Roma insasi nu era capabila de asta ; intr-un cuvint, a fost
expresia particularismului provincial galic. In general, atitudinea armatei in timpul anarhiei poate fi definita prin dorinta de a apara Imperial
prin impunerea unor imparati considerati capabili 5. Valorile rezistentei

civilizatiilor autohtone nu au fost abolite, ci subsumate unui nou complex

de valori 6, astfel incit, in cele din urma, organizarea tetrarhica a lui Diocletian nu a facut altceva decit g asigure unitatea Imperiului tinind seama
de aceste tendinte particulariste.
Secolul al III-lea este si epoca infrungrii dintre paginism i cretinism. De fapt, vechile culte romane cazusera in desuetudine in fata penetratiei variatelor culte orientale. Intre acestea din urma si crestinism dife-

ienta era mult mai mica decit intre de si religia romana traditionala 7.
De aceea conflictul pregnant nu se manifesta intre crestinism si cultele
pagine sincretiste ale epocii, ci intre crestinism si ideologia politica inte180

www.dacoromanica.ro

meiata pe balorile religier rornane traditionale. S-a incereat solutionarea

acestui conflict pe doua ea Prima a fost persecutarea crestinismului. A
doua a fost tentativa de constituire a unei alternative a crestinismului, si
anume a unei religii care sa corespunda a.spiratiei epocii catre o credinta
monoteista, 8. Intr-adevar, incepind ehiar de la Septimius Severus se con-

stata o accentuare a cultului imperial 9. Pe monedele imparatilor din

sec. al III-lea apar inscriptii de genul : rector orbis, pacator orbis, res-

titutor generis humani, restitutor orbis i chiar restitutor saeculi (la Aurelian), facindu-se O aluzie la reintoarcerea Virstei de Aur 1. La acest mesianism imperial se va adauga divinizarea propriu-zisa : Aurelian se proclama
Deus et Dominus natus, instituind in acelasi timp i Scare le ca divinitate Supremil.
Dominatul lui Diocletian a fost si incercarea autoritara de impunere
a unei noi teologii politice" 11, a unei alternative a erestinismului, centrate in jurul ideologiei imperiale, care a fost bazata pe mithraism. Dealtfel, un ascmenea monoteism corespundea mentalitatii epocii in care neoplattnuismul i diferite doctrine religioase profesau conceptii c voluan
spre monoteism monoteism cre corespundea cu tendinta spre guvernare'
monarhicti 12.

Majoritatea impaYatilor perioadei de care ne ocupam au fost originari din -Peninsula Balcanica si de aceea au lost numiti conventional ilirieni" 13. 8-a aratat lima c unii dintre ei au fost de origine traco-daed".
Este vorba ste : Maxirninus Thrax, Regalianus, Aureolus, Claudius Gothieus, Aurelian, Galerius, Constantius Chlorus, Maximin Daia, Licimiu,
Constantin. Vona studia aplicat la eazul lor raportul dintre specificul provincial si ideologia imperialitp la bun inceput precizam a nu se poate
sustine c aeesti imparati ar reprezenta eroi ai vreunei rezistente dacice
anti-romane, cum ar afirma poate uni115. Ei sint,, dimpotriva, cea mai

buna dovd a romanizarii tracilor si dacilor integrati in Imperiu.

Spre deosehiye de situatia din Occident, din Gallia, in aceasta arie

Wirier nu poate fi vorba, de un particularism propriu-zis, adicii, de nazuinte sepayatiste. pealtfel, acestea erau bazate pe tendintele centrifuge ale
marilor proprietari funciari din Gallia, care nu aveau un corespondent in
lumea baleanica. Toti imparatii pe care ii studiem aid au fost de obirsie
modest a. Caracterul lor pnin excelenta tarilnese (sau pastoral) este corelat
si eu pastrarea elernentelor de specifieitate etniei, 16. De aceea, in eazul
de fata ar fi mai corect s vorbim de specifie-provhicial", manifestat
mai degraba inconstient iii actiunile acestor imparaii, si nu de un particularism proprith-zis. Pe de o parte originea lor sociala modesta i a determinat s imbraee cit mai repede o haina cit mai romana, dar pe de alta
parte, tot ea a fost cauza pastrarii !mon elemente de specific provincial.
Daca Ia inceput acest specific etnic s-a afirmat in mod rebel, nrai tirziu
(dupa Claudiu Gothicus) el a fost integrat ideologiei unitatii i coeziunii
Imperiului.
Din vremea lui Septimius Severus, arinata din zona balcano-duna-

reana capata o importanta politica decisivii. Asa-numitele legiuui

Ui-

niene" erau armata cea mai buna a Imperiului, caci erau i omogene, fiind
recrutate numai din aceasta zona. Septimius Severus creaza o noua garda
pretoriana compusa preponderent din asemeuea elemente balcanice, a
caror proportie creste tot mai mult. Pal tic'parea armatei la alegerea imparatului devenind predominanta, de multe ori legiunile dunarene au impus
imparatii aeestei epoci imparati ridicati din rindul acestor soldati IT.

www.dacoromanica.ro

c. 2008

181

S-ar putea spune c Severus fondeaza Imperiul militar i provincial-8.

Consecinta acestei -taxi de lucruri a fost ridicarea la de.mnitatea imperiala
a primului ostas, trac, Maximinus Thrax, impus la Mogontiacura in 235 ;
/01n aceasta lovitura rpiitarA, pe linga unittile din Vannonia, un rof important au avut elementele trace, conationalii lui Maximinus"P. In Histo-

ria Augusta "(Maximinus, 4) se consemneaza ca, getii 11 iubeau ca pe unul

de-al lor (amatus est autem unice a Getis quasi eorum Ovis" 20 Ca, si
ilnprejuraNa ea, Maximin vorbea latina cu accent tracAc" Thideru, p, A.),
aceasta atitudine ne poate indicaxastrarea unoy elemente de specific traco-

getic la Maximin. Aceasta, evident, in mitsura in care aceste informatii

din Historia Augusta" sint exacte, C acest izvor exagereaziti barbaria
imparatilor rai", este cunoscut, dar, cum vom vedea mai jos, aceste sentimente provinciale manifestate n jurul persoanei lui Maxtiminus sint
atestate i li inseriptii,

Desigur ca nu se poate vorbi de o ideologie proprie lui Maximin, care

a fost nn simplu soldat. Dar, pe plan militar, scurta sa domnie (235-238)
a insemnat o perioada de ofensiva anti-barbara, la, Rin i la Dimare. Este
semnificativ c una dintre campaniile imparatului trac a fost purtata impotriva dacilor liberi (dealtfel nu este singurul caz de acest fel). Lipsa sa de
pricepere politica adus la revolta celor nemultumiti de fiscalitatea excesiva, dupa ucidere Maxhnin fiind eondamnat si la damnatio mernoriae.
Ceea ce einteresant este ea acestei clecizii senatoriale i s-au impotrivit trupele din Moesia Inferior, care-i Amin Xidele acestui fiu al neamului gcti
atras la romanism". Evenimentul este consemnat de o inscriptie din Aquincum-Panohia Maximin a fost expresia unui specific provincial semi-barbar afirmat in mod rebel si impotriva Senatului. Historia Augusta", care
reflecta opiniile acestor cercuri, afirmit cu vallita ostilitate eit el condueea dupa exemplul lui Spartaeus" 22
In epoca de apogeu a anarhiei militare (eea a uzurparilor din timpul lui Gallienus, 253-268) elementele traco-dace ajung iar in pozitia
de a hotari destinele Imperiului, prin doi dintre cei 30 de tirani : Regalianus i Aureolus .2. Ambit an fost printre eel mai buni generali ai lui Galli-,
enns. Regalian a fost proclamat imparat in jurul anului 260, de eatre armata
din Moesia, autoritatea sa extinzindu-se, dealtfel, doar asupra provinciilordunarene, in acea epoca in care toate mergeau spre pieire, datoritit indolentei lui Gallienus" 24.
Regalian era, afirmit it,-oarele,

mi bilrbat renumit in arta militarity

potrivit pentru conducere", in Historia Augusta" el Mid prezentat ca

un potential' imparat bun. Se coffstata aici o schimbare a atitudinii senatoriale reprezentate de Hist. Aug., in comparatie cu portretul defavorabil
facut lui Maximinus (aceasta intrucit Regalian era; adversarul lui GallienuA, personaj atit de odioS hi Hist. Aug). Dacul Regalian se mindrea ca
ar fi un descendent al lui Decebal insusi, fapt mentionat in text ca un fel
de motivatie a capacitatii sale militare. Chiar daca nu este adevarat, este
semnificativ, eaci en o asemenea ascendent-it el putea sit capteze siinpatia
locuitorilor provinciilor dunarene 25. Este un cent indieiu al mindriei pro-

vinciale a lui Pegalianwi, fapt firesc in psihologia secolului al III-lea,

cind in constiinte notiunea de roman" numai era legata strict de Roma,
ei se referea la intregul Imperin" 26. El isi gaseste o paralela in pretentia
comandantului garnizoanei din Marcianopolis, Maximus (din timpul lui
Filip Arabul), care se considera descendent al regelui trac Roemetalces 27
S-a aratat ca., in conditiile sec. al III-lea, aveni de a face cu o renastere a
treeutulni preromany fie in furmele mai generale ale specificului provincial,
182

www.dacoromanica.ro

fie in cele ale particularismului. Afirrnarea dq ctitr Regalian a acestei continuitttiti politice cu istoria preromana a Daciei si, mai mull, cu until dintre cei mai inversimati dusinani ai Romei este expresia acestui fenomen.
Dar, ca si eonductorii Iinperiului Galliei contemporan, lui, Regalian nu a
irmarit o incercare de eliberare nalionala" a Daciei, i nici nu a pregatit

abandonarea acestei provincii, vazuta de unii ca o eliberare a ei Manta

de traco-dacul Aurelian 28.

Epoca anarhiei ia gir0t cu domnia lui Claudius Gothicus (268

270), care era, se pare, im provincial din Daradania, I. I. Russu presupunInd

etnieitatea sa trued 28. El a ajuns la putere dupti, asasinarea lui Gra Menus,

printr-o conspiratie a ofiterilor la care ar fi fost partasi numai comandantii de orioine illyri", unndrind of adncil la putere elemental illyr, spre
a sal-va D'acia si zona balcanied". Este vorba deci, de o uctiime care sta,
sub semnul patriotismului provincial. Cu scurta sa, domnie se incheie o etapti

In evolutia specificului pros incial traco-dacic etapa anarldea, in care el

nu a fost sau nu a putut fi asociat unei anuinite ideologii imperiale 3. Lipsa

unei asemenea ideologii a racut ca actiunile lor sit se rezume la o incercare
le aparare si salvare a Imperiului 0 a unitatii sale : o actiune sincera, dar

meficienta. Energia si capacitatea lor militara a fost folosita intr-un mod

dezorganizat, care dincolo de intentii, a avut drept conseeinta continua
subminare a unitatii Imperiului. Situatia a fost depasititi printr-o restrucurare politic i ideologica, exprimat i pe plan administrativ, i pe plan
iinanciar, dar i prin transformarea autoritatii i ideologiei imperiale.

Doininatul a insemnat concilierea tendintelor particulariste

Cu

necesitatea mentinerii unitatii Imperiului. Astfel, particularismul nu dispare, ci este integrat acelei forme de patriotism roman dar i provinciaL
Sub aspectul cresterii autoritarismului, Dominatul a fost pregatit de o evolutie mai indelungatao care a culminat cu. Aurelian 31.
Aurelian s-a nitiscut inMoesia Superior, pe teritoriul iii care el ya constitui apoi noua Dacia Ripensis, dintr-o familie de origine probabil -blued 32 .

Aurelian, Restitutor Orbis",- a izbutit si refaea unitatea Tmperiului eli-

minind seeesiunea Palmyrei i reintegrind Gallia, renuntind. in aeelasi timp

-la Dacia peirtru a asigura mai bine aprarearcontra barbarilor. La aceste
actiuni se adangti, construirea marelui zid de aparare a Romei, reforme de
natura financiara si administrativit 33. in spatele acestor realizitiri de o
-bogatie lu adevar ulinitoare" stii o noui ideologie imperiald.
Este vorba de incercarea de impunere a unei noi religii dk stat : mono,teismul solar
in eonsens cu amintita' tendint*- generala de contnrare a
imui inonoteisni 'Agin, i de gasire t unei alternative a crestinismului 35.
Aurelian A Ant in aceasta reforma religioasit un Puternic element de unificake si de restabilire a autoritatii imperiale. Cultul avea un dublu cam e-

ter : oficial, (16 stat 0 era in aeelasi limp foarte larg, general, sincret'c.

Aurelian dorind ea toti sti, se ataseze noii religii nionoteiste 36. Cu radacini
atit in eultul sirian al lui Sol Invietu, eit si in religia mithraiciti 37, monoteismul solar al lui Aurelian nu se identifea en nici Una dintre aebste religii,
el Bind de filpt o legit /mare religioasa a intaririiputerii imperiale si a autokitarismului ; reforma din 274 este inainte de toate o Teforma politica 38,
-legatil de introducorea forrnelor orientate de regalitate : Atrelian este prirnul tare se proelamit Detis et Dominus natus", transformind cultul iMperial de piffiti hi e13. De si el reintroduce si cultul lui Genius Pbpuli Romani 40,
Aurelian reprezinta o ru1Jtui4a fa la de traditia politica (sireligioasa) a 'vechiu-

www.dacoromanica.ro
Jul Imperiu. PHA eoutraSt;
idedlogia Dominatului Ira reseeni la forma
183

romana traclitionala (Sol va fi inlocuit de Jupiter), Ostend insa fondul

strain, 0 anume mithraic 41
Pot fi desciErate in actiunile i ideologia lui Aurelian elemente care
tin de un anurrr. specific provincial. Historia Augusta" (Aurel. 4, 2) consemna ei mann liii Aurelian era preoteasa a Soarelui" in satul natal, fapt
probabil legat de raspindirea mithraismului (0 a altor culte solare) in sec.
al III-lea, in provinciile dunarene. Acest cult de familie" explica foarte
bine simpatia imparalului de mai tirziu pentru monoteismul solar 42 Dar,

mai mult, este posibil ea acest fapt sa aiba o legatura cu cultul Cavalerilor
Danubieni, care exact in perioada domniei lui Aurelian cunoaste o inflorire iii zona Sirmium,
forma artistica noua, cu un pronuntat caracter
solar. Ernest Will presupunea c aceasta mare concentra re de monumente
ale cultului de origine dacica se datoreaza faptului el. Aurelian ar fi oferit
un refuge dans sa patrie mme au culte dace emigrant avec ses fidles",
dupa abandonarea Daciei 43.
In general toata acesta ideologie politico-religioasa care rupe cu tra-

ditia rornana :0 care era in fond prin excelenta barbara", atit prin ori-

gine, cit si prin mentalitate, este un indiciu al specificului provincial al lui

Aurelian. J. Bel-anger afirma chiar ca titlul Deo et Domino nato, intilnit
pe dourt monede batute la Serdica an reprezenta o manifestare a patriotismului provincial al conationalilor imparatului 44.
Cum poate fi privita abandonarea Daciei prin prisma specificului
provincial? Este o aberatie parerea ca tracul Aurelian a urmarit prin aceasta
indepartarea rornanilor din Dacia, cleei o eliberare a ei 45. Daca ar fi adeva-

rat, cum s-ar pune de acord acest nationalism" traco-dlcic cu luptele

cu earpii purtate i de Aurelian Dealtfel, parasirea din 274/275 nu s-a
facut sub presiunea unui atac barbar, iar provincia nu a fost cedati dacilor libeii prin negocieri", cum s-a sustinut fara temei46. Indiferent de sen-

timentele provinciale pe care le-ar fi putut avea Aurelian, actiunea sa,

necesara pentru securitatea Imperiului 0 in primul rind a provinciilor dunarene al caror fiu era, a insemnat o lucida evaluare a situatiei, care se integreaza politicii sale de restaurare a Imperiului. Renuntind la provineia care

necesita importante forte pentru apararea ei, Aurelian a putut asigura o

intarire suficienta, a limes-ului dunare-ui, rind seurt decit granitele Daciei.
In ideologia oficiala, Dacia nu a fost parasita barbarilor, ci doar mutata" la
sudul Dunarii, in patria lui Aurelian, ceea ce corespunde atit politicii generale de conservare a Imperiului, eit i sentlinentelor provinciale, subordonate (ca i pe plan religios) ideologiei imperiale.

In timpul Dorninatului, problema specificului provincial poate fi

urmarita la Galeriu, caesar (293 305) i apoi augustus (303-311), a carui
origine dacica nu mai poate fi pusa azi la indoiala 47. Cazul sau este poate
eel mai interesant. Se cunoa0e ca in cadrul politicii de reforme financiare
ale lui Diocletian, eapitatia a fost generalizata i extinsa i asupra Italiei
si Romei (in 307) 48 In De mortibus persecutoruin" 23, 5, Lactantiu
afirma ca Galeria a procedat cu romanii la fel cum au procedat stramo0i
noF3tri cu cei invin0 conform legilor nizboiului, deoarece parintii lui au
fost supu0 recenshmintului pe care Traian, dupa ce i-a invins pe dacii
care reluasera, luptele eu incapatinare, 1-a introdus drept pedeapsa". Avind
in vedere atitudinea calomniatoare a autorului cre0in fata de unul dintre
eei mai mari j ersecutori, acest pasaj (0 nu nuniai el) trebuie privit cu
mult scepticism. Exista doua certitudini : ea Galeriu a impus capitatia, mi
ca el era dac, ca origine.www.dacoromanica.ro
Dar din acestea nu putem deduce ca motivatia
184

actului slu a fost un fel de vendetta dacic.1. Masurile financiare erau dictate

de grava criza, iar informatia respectivg pare a fi o purl inventie" ;

dealtfel nici un alt autor nu mentioneazsa un atare anti-romanisin ".
Al doilea pasaj e in cap 27,9 : Ouinioara', cind primise titlul de imprat, el a declarat c'd este dusmanul numelui de reman si c vrE a s5, schimbe
titlul Imperiului Roman cu acela de Imperiu Dacie". S-a crE zut c aceste
cloud, mentiuni reflectg, cu adevdrat constiinta unui dac rebel si inamie
ereditar al Romei", care nu ar fi fg,cut decit sg, lul te impotriva Imperiului
Roman, in fruntez cgruia ajunsese 5. Dar nu avon nici un temei pentru a
crede aceste afirmatii ale lui Lactantiu, care Este tin izvor foarte ostil lui
Galeriu, si care nu a precupetit nimic pentru a-i crea o imagine eit mai odioasl. Presupusa intentie a lui Galeriu nu mai este consemnatg in nici un alt
izvor ; dealtfel, dacg ea ar fi existat, de ce nu a fost tradusa, in realitate, bunloarl prin unele legende monetare 1n Se pare ea Lactantiu a exagerat specificul Om provincial, dindu-i o coloratura anti-romang, care ins/ nu poate fi
realg in lumina activitatii lui Galeriu. S-a ardtat c Lactantiu este un exem-

plu interesant de combinatie intre patriotismul roman si credinta cresting 52, astfel el in viziunea lui, un persecutor al erestinismului trebuia
81 fie si un dusman al Romei. C. Daicoviciu releva insg patriotismul si
inalta constiintg, pe care a avut-o despre menirea mi ca imp-drat al romanilor" 53. ceea ce reiese din actiunile sale miitare la limes-ul durtgrean si
in Persia, precum si din prigoana impotriva crestinilor, in care vedea pe
inamicii ordinii romane 54. Cum ar fi fost Galeriu un dusman al numelui de
roman cind el favoriza legenda el ar descinde din zeul Marte, ca i Romulus"? 55 Devotamentul slu fatg de Romanitate se impleteste cu o constiintg
despre adevgrata origine i puternica leglturg cu glia strlbung"(I. I. Russu)._
Dealtfel, el se retrage s moarg la Serdica, In apropierea satului natal, ia

care a fost inmormintat.

Specificul provincial dacic pare sg reiasg si din basoreliefurile Arcului

pe care 1-a ridicat la Salonic in cinstea victoriei impotriva persilor. in trei
scene, soldatii din garda imperialg poartg stindarde de tip draco. Se stie
el ele au fost introduse in armata roman 'a' in sec. al HI-lea, dar opiniile
diferg in privinta originii lor, c.ci si partii aveau acest simbol militar-religios 58 Este insg semnificativ cg tocmai garda impgratului de origine dael
poartg asemenea stindarde. De aceea, este posibil sg, fie vorba de niste conationali ai lui Galeriu, in care acesta avea incredere, dacii hind in acelasi
timp si excelenti militari. Astfel c draconii de la Salonic par sg, fie intr-adevgr dacici 57. In epoca in care destinele Imperiului se aflau in miinile
unor traco-daci romanizati, Galeriu se bizuie pe compatriotii lui daci 53, pe
care ii reprezintl purtind vechiul simbol de luptg dacic. Este si acestea un
indiciu al leggturii dintre sentimentele provinciale si politica apgrgrii
Imperiului.

Mai mult sau mai putin intens, acest patriotism provincial, dar si
roman, a fost prezent la cei care au acces la demnitatea imperialg Radu
Vulpe argta el le patriotisme local des provinces balkano-danubiennes
reste toujours puissamment uni au sentiment de solidarit avec le sort de
l'Empire tout entier"59. Acest specific local nu a insemnat si fraternizarea
cu populatiile dacice neintegrate in Imperiu. Se constatg c Maximin Tracul
s-a luptat cu dacii liberi, ca si Aurelian care i-a infrint pe carpi, la fel ea
Galeriu chiar. (Dealtfel, se mentioneazg c mama lui Galeriu s-a refugiat
peste Dungre din cauza atacurilor carpice) 60

www.dacoromanica.ro

185,

A. Alfoldi, care din anumite motive nu admiteal originea traco-dad,

a unora dintre imparatii ilirieni, aprecia : It was the supreme good fortune
of the Empire that this folk was completely romanized, and despite the
fearful devastation of its own lands, was resolute to fight for the maje'sty
of Rome in all quarters of the Empire (. . . ) The Genius Illyrici" is
displayed as a new revelation of Roman patriotism, 1,Roman virtue and
Roman self-sacrifice ,as was Qnly' just, for it was Illyricurn that restored the unity of the Empire" 61. Cineva vorbea chiar de lin nationalism'?
roman, apgrut ca reactie la orientalizarea din epoca lui SeptirniuS Severus
si a urmasilor si o atitudineproprie tuturor imparatilor iirieni 62, dintre care wail au: lost de obirsie traco-dacid,. Dael in Occident (in Gallia)
particularismul provincial a fost 1.4n factor dizolvant al unitatii Imperiului, in Balcani specificul provincial s-a manifestat c o fortA pusA, Iii slujba
restabilirii (temporare) a unitAtil Imperiului Roman, specific care a ajuns
s'a fie integrat ideologiei imperiale. Traco-daci prin origine, iiceti imOrati

au fost romani prin vointg,.

Departe de a fost niste anti-romani, ei an fost profund atasati romanismului, constituind un exempla particular al procesului de tomanizare a
tinuturior durarene 63.
NOTE
1 G. Bratiann, Oen&qm&si un miracol istoric poporul roman, Bucuresti, 1940, p. 81. TinparUrea administrativa a lid Diocletian a anulat pozitiaprivilegiata a Italiei si a Romei (I. Barnea,
0. Iliescu, Constantin cel Mare, Bucuresti, 1982, P. 16).
2 G Tagliavini, Originile limbilor neolatine, Bucuresti, 1977, p. 123. G. G. Mateescu,
I Traci nelle epigrafi di Roma, In Ephemeris Dacoromana, I, 1923, p. 71, n. L Pentru Constitutio Antoniniana vezi S. N. Miller in Cambridge Ancient History, XII (ed. 1965) (i= CAH),
N. S., II, 1958, p. 281 316.
p. 45 47 ; Em. Condurachl, In Dacia
R. Rmondon, La crise ['Empire romairt de Marc Aurele a Anastase, Paris, 1964,
p. 92 ; R. MacMullen, Enemies of the roman order, Cambridge (Massachusetts), 1966, pa 229,
233 234 ; G. Mansuelli, Civilizaliile Europci vechi, vol. II, Bucuresti, 1978, p. 46, 71 72
(vezi 5i A. Riza, in Transilvania, nr. 7/1981, p. 11).
4 J. Fontaine, in vol. Assimilation et resistance a la culture greco-rornaine dans le monde
ancien, Bucarest-Paris, 1976, p. 332. Pentru patriotismul roman pina in sec. II vezi : Madedu patriotisme romain, Paris,
leine Bonjour, Terre Natale. Etude sur une composante affective
Paschoud,
Roma Eterna, Neuchatel,
fost
accesibila)
iar
pentru
sec.
IV
V,
F.
1975 (nu ro-o
1967.

6 R. Rmondon, op. cit, p. 91-92, 102-103, 106, 107-108, 322 ; G. Mansuelli, op.

213, 358 ; I. I. Russu, Elernentele traco-getice In Imperiul

cit., p. 81 ; R. Mac Mullen,Bucuresti,
op. cit., p.1976,
P. 22 ; C. E. Van Sickle, Particularism in the Roman
Roman si in Byzantium,
Empire during the Military Anarchy, In American Journal of Philology, 1930, p. 343 sq. (Nu
ne-a lost aczesibila). Pentru Imperiul Galic vezi i CAH, p. 158, 185 188, 306.

6 J. Fontaine, op. cit., p. 301.

dans le paganisrne romain, Paris, 1929, p. 318

7 F. Cumont, Les religions orientates
del rapporto fra tristianesimo e crisi dell' Imp ro Romano,
326 G. Bonamente, La questione
p. 113.
In Cultura e scuola, Roma, XXII, 1983, no. 86,
s CAH, p. 705 ; A. Michel, Histoire des doctrines politiques a Rome, Paris, 1971, p. 98.
sa organizeze o dglise paienne'
Mai tirziu, Maximin Daia (si el un dac de origine) a incercat
Maximin Daia, in Byzantion, VIII, 1933,
in opozitie cu cea crestina : H. Gregoire, La religion de
Bas-Empire, I, Paris, 1959, p. 89 ; P. de Labriolle
p. 53 ; E. Stein, Histoire du Paris,
1942, p. 328 329 ; A. H. M. Jones Le declin du monde
La reaction palenne,
antique, Paris, 1970, p. 36.
9 R. R'mondon, op. cit., p. 81. D -altfel, cultul conducatorului este un simpton al crizei
grec, Bucuresti, 1983, p. 270, In conditii similare.
vezi E. R. Dodds, Dialectica spiritalui358.
R. Rmondon, op. cit., p. 281 ; Fergus Millar, The
10 W. Ensslin, in CAH, p. 3a5
Romain (EntreImperial Cult and the Persecutions, In Le culte des souverains dans l'Empire
Vandoeuvres-Geneve, 1973, p. 145 16a, care arata ca pers tiens Hardt,XIX) ed. W. den Boer,
de refuzul cre5tinilor de a participa la cunt' imperil]. Nu ne

cutiile nu au fo-t d-lerminate

186

www.dacoromanica.ro

fost accesibilA L. Cerfaux, J. Tondriau, Un concurrent du christianisme. Le culte cies souverains

dans la civilisation gi eco-romaine Paris, 1957.
11 A. Chastagnol, Le Bas:Empire (Textet choisis), Paris, 190, p. 274.
12 Nezi de ex. P. de Labriolle, op. cit, p. 315. Pentru relatia mithraism-Dominat : W. Seston, Diocl Hien et la Ttrachie, Paris, 1946, p. 225 226, 251. F. Cumont, op. cit, p. 234 ; J. Vogt,
Pagani e cristiani nella famiglia di Costantint il Grande, in vol. 11 conflitto tra raganesimo e cristianesimo nel secolo IV (ed. A. Momigliano), Torino, 1975, p. 47.
13 Ei au meritul salvArii pentru un timp a Imperiului R. Vulpe, Les populations sudorientates de l'Europe et l'Empire Romain, In vol. Studio Thracclogica, Bucarest, 1976, p. 196
197, 191-192 ; A. Alfldi, In CAH, p. 200 ; P. A. Brunt, in vol. Assimilation .
p. 169-170 ; CAH, p. 703-704 ; R. MacMullen, op. cit., p. 248 remareA legAtura dintre ridicarea acestor conducatori i persistenta traditiilor autohtone. provinciale.
14 I. I. Russu, op. cit,; Al. Ronda, Zur Thrakoillgrischen Kaiser;teit, ln Tlu acia, vol.

II, Sofia, 1974, p. 147-162.

18 L. Jurchescu, 11 figlio di Romula, In Noi, Tracii, no. 83-86, 1981 ; Al. Busuioceanu,
lamolxis sau mitul dacte tn istoria i legendele spaniole, Bucuresti, 1985, p. 205-208.
10 A. H. M. Jones. Lo sfondo sociale dellalotta tra paganesimo e cristianesimo, In vol. II
conflitto . . . , p. 24 ; P. A. Brunt, op. cif, 170-172.
17 R. Rmondon, op. cit, p. 79-80 ; E. Stein, op. cit, p. 56 57 ; Alfldi, CAH, p. 200
18 G. Mansuelli, op. cit, p. 46.
0 I. I. Russu, op. cit, p. 30.
29 A. Ronda, op. cif, p. 154 ; R. Vulpe, In Din istoria Dobrogei, vol.1I, Bucuresti, 1968,
p. 222.
21 R. Vulpe, op. cit, p. 229 ; Despre Maxinnnus Thrax in general vezi Angela Bellezza,
Massimino il Trace. Genova, 1964 ; I. I. Russu, op, cit, p. 28 33.

22 HA, Maximinus, 9. Vezi si N. Branga, Aspecte g permanenfe traco-romape, Timisoara,

1978, p. 49.
13 Pentru originea lor traco-dacA vezi I. I. Russu, op. cit, p. 34 35.

u HA, Trig, Tyr, 10.9.

" I. I. Russu, op. cit, p, 35.
26 R. Vulpe, op. cit, p. 256.
27 I. I. Russu, op. cit, p. 34.

28 L. Jurchescu, op. cit, nr. 83, sept. 1981, p. 6.

29 I, I. Russu op. cit, p. 36-38 cu bibliografia anterioarA.
30 L. Homo. Essai sur le regne de l'empereur Aurelien, Paris, 1904, p. 129-130 constata c In timpul anarhiei militare dispare de pe monede inscriptia Genius Pepuli Bcrnani",.
care reapare doar in timpul lui Aurelian si dupA aceea.
31 Vezi i H. Mattingly, CAH, p. 298.

32 I. 1. Russu, op. cit, p. 38 39.

83 Pentru Aurelian In general vezi L. Homo, op. cit ; H, Mattingly, CA II, p. 300 307_
84 I. I. Russu, op. cit, p. 40.

35 H. Mattingly, CAH, p. 309 : persecution of the chief enemies of paganism might IN ell

seem to be the necessary counterpart to the establishement of the new solar monotheism".
J. Vogt, op. di, p. 47 discutind monoteismul solar rAspindit In sec. III, apreciazA cA gli adorntori del dio sole furono di gran lunge i piti zelanti persecutori dei cristiani''.
36 L. Homo, op. cit, p. 189-191.
" F. Curnont op. cit, p. 179 ; E. Stein, op. cit, p. 9 10 ; N. H. Baynes, in Journal or
Roman Studies XXV, 1935, p. 84 ; M. Attilio Levi, In Enciclopedia classica sezione I, vol.

II, 2, p. 496. G. H. Halsberghe, The Cult of Sol Inviclus, Leiden, 1972.

'134 L. Homo, op. cit, -p. 189, 1911. Sol Inviciut era a unifyng dity That correspond tothe sole earthly ruler of the world" (Alfldi, CAH? p 193); R. Remondon, op. cit, p. 117 ;

G. H. Halsberghe, op. cit, p. 130-152.

39 H. Mattingly, CAH, p. 309 : L. Homo, op. cit, p. 192 ; R. Blmondon, op. cit, p. 117.
49 H. Mattingly, loc. cit ; L. Homo, op. cit. p. 129-130.
41 W. Seston, op. cit, p. 225, 356. Vezi si P. A. Brunt, op. cit, p. 170, pentru respectul
lui Diocletian si ale tetrarhil or sAi fath de tradiiiile rorane, ; E. Stein, op. cit., p.
42 L Homo, op. pit., p. 28-29, 188-189 ; I. I. hussu, op. cit, p. 39.
43 Ernest Will, Le relief cultuel grico-romain, Paris, 1956, p. 330. G. h. Halberglie, op.
cii, p. 114 afirnag cA, In Pannonia si Dacia, judecind dupA uncle deseoperiri de la A quincum si
Apultim, cultul liii Sol Invictus pare sA fi as ilt un caracter oficial excerti (rat,
1

44 J. Wronger, Recherches sur aspect ideologigue du ,Principat, Bkle, 1953, p. 63.

48 L. Jurchescu, pp. pit.

48 Vezi A. Bodor, Emperor Aurelian and Mc Abandonment or Dada, In Daco-lomania,
Freiburg, I, 1973, p. 86, 38 ; R. Vulpe, Considerations historigues autour de Peracuation de la
Dacte par Aurelien, ibidem, p. 50 ; DJ Protase, Autohtonii tn Dacia, Bucuresti, 190; p. 262.

www.dacoromanica.ro

18T

47 I. I. Russu, op. cit, p. 41 47 cu combaterea altor opinii.

18 G. D aicoviciu, Problem cantinuitdfii in Dacia, in Armand Institutului de Studii Clasice,

III (1933-194)), p. 237 ; E. Stein, op. cit. p. 74, 83 ; W. Seston, op. cit. p. 261-294.
49 C. D ticoviciu, op. cit. p. 237 238.
60 Al. Basuioceanu, op. cit. p. 207-208 ; L. Jurchescu, op. cit. nr. 84, p. 11 La dichiarazione di Gaierio va invenceintesa nel senso chei Daci erano diventati a tal punto padroni
dri dctini d.T Im2.,ro, da sentirsi Corns nel propprio paese" I
st

Vezi I. I. Ru int op. c it p. 48 : C. Daicoviciu, loc. cit H. Gregoire, op. cit. p. 55 acceptit

veridicitatea informatiei, Gh. Biatianu, op. cit. p. 90 91 vede aici indicatia unui nationalism

dacic deosebit de agresiv".

62 N. H. Baynes, op. cit. p. 85,

53 C. Daicoviciu, op. cit. p. 239 (care contestd, ins, etnicitatea sa dacici1).

51 Pentru activitatea lui Galeriu, vezi I. Barnea, 0. Iliescu, op, cit. p. 12,-1-14-16 ; E
Stein, op. cit. p. 78-80 ; I. I. Russu, op. cit. p. 45. Este exageratil opinia lui Brtianu, op. cit.
p. 93 93 $i H.Gregaire, p. 55 curried atitudinea anticresti nit ar fi consecinta unui ,,paginism natio-

nal dacic". Vezi C. Daicoviciu, op. cil. p. 235 236. Dar este posibil ca mama sa, Romula, sd
fi avut un rol important in prigoana anticrestind organizat de fiul ei" itomula, fiind, dupd
Lactantiu, dearum montium cultrix, mulier admodumsuperstitiosa" ( I. I. Russu, op, cit. p. 45),
ceea ce n- atn'ntetts d mamq lui Aurelian, preoteas a Soarelui. Oricurn, originea rurald, pa-

gand" a lui G1eiu expla foarte bine rezistenta sa la crestinism.

56 as:Ala la I. I. Russu, op. cit. p. 43, n. 67, p. 43. G. Daicoviciu, op, cit. p. 239.
56 V. Phrvan, Gelica, ed. a II-a, Bucurcsti, 1982, p. 295 sustine cd draco a lost. adop-

tat de la auxiliarii danubieni. Vezi $ i D. Berciu, Asupra balaurului" dacic, In Bul. Corn. Mon.
1st., XXX, 1937, no 92, p. 87 88 ; M. Enacts, D. la Zalm2xis la Gonghis-han, Bucuresti, 1980,
p. 28-29 ; D. Tudor, Corpus -Monumentorum Religionis Equiturn Danuoinorum, vol. II,
Leiden, 1976, p. 113-117 inclind catre originea pada', ca i AlfOldi, CAH. p. 218.
57 C. J. Makaronas, The Arch of Galerius, Thessaloniki, 1970, p. 40 41 ; Ion Barnea,
Stindardul dacilor pe Arent de triumf al lui Galerius?, In Maga:in istoric, XII, 1978, 1, p. 14
15 (vezi si C. Iordache, ibidem, p. 15). Victor Stancu, L'arc de triomphe de Gal 1,re d Salonique et
ses mstopes representant d's troupes de Daces, in Actes du Ile Congres international de thracologic, vol. II, Bucarest, 1989, n. 399-409. Pritnul autor care a sustinut acest lucru a lost K. F.
Kinch, L' Arc de Triomphe de Salonique, Paris, 1980.
68 Mai ti-z;u, Maximin Daia av ea ca Insotitori i apdriltori pe niste carpi care fugind
de robia barbarilor, au ajuns stdpinii romanilor", spune Lactantiu, 38,7 (vezi FHDR, vol II,
p. 7)-

59 R. Vulpe, Les populations sud-orientales

, p, 196-197.

I. Russu, op. cit. p. 42, 44, nota 71. In acest sens, Iorga vorbea chiar de un razboi Intre dacii loialisti" i cei iredentisti "(Histoire des Roumains, vol. I, 2, P. 361).
el A. AlfOldi, CAH, p. 203.
69

I.

62 G. FL Holsberglie, op. cil. p. 137.

6' Sint rezunoscator lect. dr. Zoe Petre si Alex. Avrana pentru observatiile i sugestiile
fdcute pe mirginea acestui studiu.

SPE CIFI QUE PROVINCIAL ET IDEOLOGIE IMPERIALE

CHEZ LES EMPEREURS ROMAINS D'ORIGINE THRACO-DACE
(III' SIECLE AP. J. C.)
ReSitm

L'Empire Romain pendant le Me sicle peut 'etre caracteris par

l'ascension des provinces et par une certaine specificit provinciale due a

la renaissance des traditions prromains un phnomne qui est corrl

avec la romanisation. Parmi les causes de Panarchie militaire a t ce

tendance particulariste qu'il n'a pas t une opposition anti-romaine,
mais une forme de patriotisme romain. Quelqu'uns des empereurs
de cette poque etaient des Thraco-Daces : Maximine Thrace, Rega-

lien, Aureole, Claude Gothique, Aurlien, Galre, Constance Chlore, Maxi-

www.dacoromanica.ro
188

min Daia, Licine, Constantine. Dans l'Illyricum, a la difference de Gaule,

il n'a pas existe un particularisme proprement dit, &est-a-dire une

separation des empire. Les tendances separatistes appartenaient aux

gra nd s proprietaires fonciers de Gau le, lesquels manquaient dans les provin-

ces danubiennes. En l'occurence, il y a eu lieu une passage de l'affirmation

rebelle du spcifique provincial envers son mise en service de ride-

ologie de la defense de l'unit de l'Empire (apres Claude Gothique). Dans

l'Cpoque d'Aurelien, l'ideologie impriale s'est concretise ainsi dans l'adoption d'un culte solaire monotheiste d'Etat, lequel peut tre considere aussi
un concurrent du christianisme. Mais, dans cette action d'Aurelien existent ainsi des elements du spcifique provincial. La conscience de l'origine
dacique de Galre n'a pas signifie aussi une attitude anti-romaine, comment ont suppose certains auteurs, en se fondant sur les exagerations de
Lactance. L'tude montre la liaison entre le spcifique provincial et les
fictions et l'idologie des ces empereurs, Romains par leur volont, mais
Thraco-Daces par leur origine.

www.dacoromanica.ro
189