VIRUSURI

V. CITOMEGALIC
V. HERPETIC

BACTERII
E. COLI
STREPTOCOC
HEMOLITIC GRUP B

V. HEPATITIC A, B, C

LISTERIA
MONOCYTOGENES

V. HIV

STAFILOCOCCUS
AUREUS

TREPONEMA
PALLIDUM

ENTEROBACTERIACEAE

TOXOPLASMA
GONDII

STAFOLOCOCI
H. INFLUENZAE

CRITERII ANAMNESTICE MAJORE DE

SUSPICIUNE A UNEI INFECTII
MATERNOFETALE
Legate de infectia neonatala
tablou evocator de corioamniotita
tablou de infectie maternofetala la gemeni
temperatuta materna inainte sau la inceputul

travaliului mai mare sau egala cu 38 C

prematuritate (sub 35 de saptamani)
durata deschiderii pungii apelor mai mare de 18 ore
ruptura prematura de membrane (RPM) < 37
saptamani

 In absenta unei antibioprofilaxii materne

complete
antecedente de infectie maternofetala cu streptococ

de grup B (SB)
portaj vaginal de SB (15%)
bacteriurie cu SB la mama in timpul sarcinii

CRITERII ANAMNESTICE MINORE DE

SUSPICIUNE A UNEI INFECTII
MATERNOFETALE
Legate de o infectie neonatala
prelungirea deschiderii pungii apelor mai mult de 12
ore dar mai mica de 18 ore
prematuritate 35 saptamani; < 37 saptamani
anomalii de ritm cardiac fetal sau asfixie fetala
neexplicata
lichid amniotic de culoare meconiala

EXAMENE DE ORIENTARE IN CAZ DE

SUSPICIUNE A UNEI INFECTII
MATERNOFETALE
Formula leucocitara, leucocite totale,

neutrofile totale sau imature: examene cu o

contributie mica
Trombopenie CIVD
CRP: este utila daca se dozeaza dupa 12 ore
de viata, crestere moderata izolata poate fi un
criteriu contributiv pentru efectuarea unei
antibiograme
Procalcitonina: neinscrisa inca printre
criteriile recomandate

EXAMENE DE CERTITUDINE IN CAZ DE

SUSPICIUNE A UNEI INFECTII
MATERNOFETALE
Examene care necesita interpretare:
lichid gastric: examen direct si cultura
+ 2 prelevari periferice : urechi si nas, gat, ombilic, scaune
frotiu si cultura placentara, daca infectia este presupus
hematogena
Urmatoarele prelevari pot confirma ele singure infectia
daca sunt pozitive:
hemoculturi (examen de referinta cu serotipaj si
Escherichia coli)
examenul LCR, reluat la 48 de ore mai tarziu in caz de
meningita cu antigene solubile si Escherichia coli K1
Exudat nazo-faringian (nerecomandata inainte de 72 de
ore)

INFECTIA VIRALA
PERINATALA

FORME CLINICE:
INFECTIA INTRAUTERINA (cu
transmitere verticala)
Efectul unei infectii asupra produsului de conceptie
depinde de: tipul, agresivitatea factorului infectios si
stadiul de dezvoltare al copilului:
- Inainte de stadiu embrionar, infectia evolueaza agresiv
moartea produsului de conceptie.
- In perioada embrionara, cand are loc organogeneza,
infectiile pot determina malformatii si deces.
- In timpul perioadei fetale infectia poate determina:
nastere prematura, infectie cronica, vindecare cu sau
fara defect sau moartea fatului.

INFECTIA VIRALA PERINATALA

(intrapartum sau imediat postnatal)

VIRUSURILE implicate cel mai frecvent

in infectiile neonatale sunt: v.citomegalic,
v.herpetic, v.rubeolic, v.urlian, v.rujeolic,
v.varicelo-zosterian, v.coxsackie B,
v.hepatitice, HIV.

Infectia cu v. citomegalic (boala incluziilor

citomegalice)

V. citomegalic (CMV)
Face parte din grupul v. herpetice;
Are ca efect citopatologic incluzia intranucleara si
intracitoplasmatica intr-o celula de mari
dimensiuni.
Este specific speciei si nu se transmite prin vectori,
ci numai prin sange sau produse de sange
(transfuzii).
Incidenta bolii la nn 1%
Boala este asimptomatica (90% din cazuri);
- simptomatica cu sechele in cazurile
in care nu decedeaza.

 Daca gravida se imbolnaveste in oricare moment

al sarcinii, ea poate transmite virusul fatului in

40% din cazuri.
Forma simptomatica : greutate mica la nastere,
icter, hepato-splenomegalie, petesii, anemie,
trombocitopenie, hiperbilirubinemie mixta,
transaminaze crescute.
Forma mai putin severa microcefalie,
corioretinita, calcificari periventriculare, retard
mental, surditate, anomalii osoase.
Intrapartum nn se poate infecta cu secretiile
genitale infectate ale mamei.
Postpartum - infectare prin transfuzie de sange.
Este o infectie severa.

 DIAGNOSTIC:

- serologic : IgM specifici pentru CMV.

- cel mai sigur examen : CMV-AND.
TRATAMENT:

Ganciclovir indicatie limitata datorita efectelor

toxice.
Alternative: anticorpi monoclonali, gama globulina
hiperimuna anti CMV.

Infectia herpetica
Dintre cele 2 tipuri de virus herpetic (HSV tip1 si

HSV tip 2) nn se poate infecta cu tipul 2 de virus

herpetic la trecerea prin filiera pelvi-genitala a unei
mame infectate (calea de transmitere a acestui tip
de virus este cea sexuala).
Mamele infectate in timpul sarcinii (infectie
materna primara) au cel mai mare risc de a
transmite infectia la copil, intrapartum.
Transmiterea transplacentara a HSV foarte rara.

Exista doua forme clinice de boala:

Forma diseminata cu mortalitate foarte mare
(50%). Se manifesta in prima saptamana prin:
pneumonie, hepatita, convulsii, encefalita, soc,
CID, disfunctie multipla de organ.
Forma localizata poate evolua spre deces sau spre
vindecare cu sechele severe: leziuni oculare
(conjunctivita, keratita, corioretinita, cicatrici
corneene, cataracta, cecitate); leziuni cutanate
(vezicule, ulceratii); leziuni cerebrale.

TRATAMENT PREVENTIV:
evitarea contactului gravidei cu persoane
infectate cu v. herpetic;
nastere prin cezariana la gravida cu leziuni
genitale suspecte de herpes genital.
TRATAMENT CURATIV:
Aciclovir pare a fi eficace si relativ bine
suportat
Doza 45-60 mg/kg/zi in formele de boala
diseminate.
- 10-15 mg/kg la 8 ore, 10-14 zile in formele
cu manifestari cutanate exclusive.

INFECTIA CU VIRUSURILE
HEPATITICE
VIRUSUL HEPATITEI A
Nu se transmite transplacentar ci doar pe cale fecalorala.
Daca parturienta sufera de HAV in ultimele 2
saptamani de gestatie , exista risc de infectare
perinatala a nn.
Se vor administra nn IMUNOGLOBULINE
SPECIFICE im, imediat dupa nastere.

Infectia materno-fetala cu virusul

hepatitei B
Apare de la mamele purtatoare asimptomatice de

Ag Hbs sau de la cele bolnave de hepatita B.

Contaminarea:
in momentul nasterii prin sangele matern
dupa nastere prin laptele matern (in cazul
nevaccinarii nn in prima zi de nastere)
intrauterin (transplacentar), prin sangele matern
rara (demonstrata in tarile cu mare portaj
antigenic)

 Hepatita acuta virala cu HBV in primul trimestru de

sarcina nu este riscanta pentru fat deoarece anticorpii

anti HBV au timp sa actioneze.
O infectie cu HBV dobandita in ultimul trimestru de
sarcina creste riscul transmiterii verticale la 50-75%.
Infectia cu HBV produce prematuritate, distrofie,
icter, sdr. hemoragic, coma sau poate fi
asimptomatica.

TRATAMENT PROFILACTIC:
Porfilaxia infectiei perinatale : vaccinarea antihepatita B a

tuturor nn, in prima zi de viata. Prematurii se vaccineaza la

varsta de 2 luni.
Imunoglobulina specifica (HBIG) - la nn provenit din
mama cu hepatita acuta; doza se repeta dupa 1 luna.
Concomitent se face si vaccinarea.
Daca mama este purtatoare cronica de AgHbs si Ag Hbe, se
va administra Ig antihepatita B, 0,4ml/kg la nastere, apoi 2
doze similare la interval de 4 luni.
In maternitate nn infectati vor fi izolati, scutecele si
lenjeria se vor incinera; nu se va separa copilul de mama.
Nu se contraindica alaptarea, daca nn se vaccineaza.

VIRUSUL HEPATITEI C
Se transmite rar transplacentar (0-12%)

- in timpul nasterii fiziologice

- incert prin laptele matern.
Cantitatea de virus din organismul matern
creste gradul de risc de infectie la fat.

INFECTIA HIV LA NN
Transmiterea perinatala a infectiei HIV
de la mama infectata la nn are loc in 3 momente:
o In uter (transmitere verticala) transmiterea este
favorizata de inflamatii ale placentei, care conduc
la infectia HIV a lichidului amniotic.
o In timpul nasterii: prin transfuzie materno-fetala
sau prin inghitirea de catre nn a secretiilor
sangvinolente vulvo-vaginale. IMPORTANT:
operatie cezariana.
o Postnatal (pentru copiii alimentati natural si care
nu au fost infectati anterior).

Factori de risc pentru transmiterea materno-fetala a

infectiei HIV:
Corioamniotita favorizeaza contactul fatului cu
limfocitele infectate.
Boala HIV avansata a mamei.
Incarcatura virala mare (boala nu se transmite daca
mama are sub 1000 copii ARN/mm3).
Numar mic de limfocite CD 4.
Infectie cervico-vaginala cu prezenta virusului HIV in
aceste secretii.
Prematuritate.
Membrane rupte cu mai mult de 4 ore.

Metode pentru scaderea transmiterii infectiei HIV

materno-fetale:
1. Reducerea incarcaturii virale la mama:
Tratament profilactic cu ZIDOVUDINA (ZDV)
administrata oral gravidelor seropozitive din sapt. 14-36
de gestatie, apoi pev. cu Zidovudina in timpul travaliului
si a delivrentei; se administreaza Zidovudina nn de la
nastere si pana la varsta de 6 sapt.

Se realizeaza o reducere a riscului de transmitere

materno-fetala a infectiei HIV de la 25% (cat este rata
obisnuita) la 5%.
2. Reducerea expunerii la HIV in momentul nasterii (sectiune
cezariana).
3. Prevenirea infectarii dupa nastere (interzicerea alimentatiei
naturale!)

Diagnosticul infectiei HIV la nn.:

Este greu de sustinut si ingreuneaza mult aplicarea
masurilor profilactice si curative:
Nu se cunoaste numarul exact al gravidelor
sero+, deoarece testarea HIV la femeia gravida se
poate face doar la cererea sau cu acceptul femeii
gravide.
Testarea + la anticorpi antiHIV
(ELISA,Westernblott) nu este egala cu infectia
HIV la nn: anticorpii anti-HIV de la mama trec
pasiv la fat si ei persista in sangele sugarului
pana la varsta de 9-10 luni. Persistenta
seropozitivitatii dupa varsta de 15-18 luni =>
infectie HIV.

Diagnostic standard pentru infectia HIV:

Determinarea antigenului viral (ARN-HIV);
Culturi virale pozitive din limocitele periferice;
Prezenta antigenului p24 pozitiv.

- Daca aceste 3 testari sunt pozitive => diagnosticul

de infectie HIV ESTE SIGUR 100%
- Pentru copiii siguri infectati cu HIV la nastere se
aplica profilaxia infectiei cu Pneumocystis carinii,
incepand cu varsta de 4-6 saptamani.

ALTE INFECTII TRANSMISE

VERTICAL
SIFILISUL CONGENITAL
Se datoreste transmiterii transplacentare a spirochetei
Treponema pallidum.
DIAGNOSTIC:
Orice gravida va fi testata serologic pentru lues atat la
inceputul sarcinii cat si dupa 28 saptamani de gestatie
(pentru a nu exclude gravidele infectate in timpul
sarcinii).
Daca nu exista nici o testare serologica cunoscuta,
aceasta se va efectua obligatoriu in momentul nasterii.

Teste de diagnostic:
1. Teste serologice, netreponemice : VDRL masoara
anticorpii impotriva antigenelor Treponemei
pallidum.
- Titrul peste 1/16 = pozitiv. Creste dupa infectie si
scade sub actiunea tratamentului.
- Teste biologice fals +: hepatita, mononucleoza,
endocardita, boli autoimune si ale tesutului
conjunctiv.
2. Teste treponemice: FTA-Abs (fluorescent
treponemal antibody absorbtion test) si MHA-TP
(microhemaglutination assay for antibody to
T. pallidum). Raman pozitive toata viata si nu pot
fi utilizate pentru monitorizarea evolutiei bolii.

Orice nn cu mama seropozitiva, netratata sau

tratata in ultimele luni de sarcina, va fi testat
serologic pentru sifilis. Se vor recolta probe de
sange si LCR.
Anticorpii specifici IgG de origine materna
traverseaza bariera placentaratestele
netreponemice cat si cele treponemice pot fi
pozitive in primele 2-4 luni la copil, fara ca acesta
sa fie infectat. Persistenta si cresterea titrului dupa
acest interval => copil infectat.
IgM specifici la nn = sifilis congenital (IgM de la
mama nu traverseaza placenta).

Alte examinari necesare:

Radiografii osoase: pot arata periostita sau

osteocondrita luetica;
Examen oftalmologic;
Proteinorahie > 40 mg/dl;
Celule mononucleare in LCR > 20/mm3.
Cazuri definitive de sifilis congenital = treponema a
putut fi vizualizata in secretii sau tesuturi.
Cazuri suspecte de sifilis congenital = cazurile
simptomatice sau asimptomatice la nastere, dar ale
caror mame au serologie pozitiva.

SEMNE CLINICE:
Rinita persistenta (unilaterala)
Hepatosplenomegalie
Limfadenopatie
Anemie
Icter
Ascita
Corioretinita
Osteocondrita si periostita
Meningita
Greutate mica la nastere
Placenta de dimensiuni foarte mari.

TRATAMENTUL NN:
1. Serologie negativa si nn asimptomatic: nu se trateaza, dar se
testeaza lunar daca provine dintr-o populatie cu risc
crescut.
2. Serologie pozitiva + semne clinice sugestive: se trateaza.
3. Nn asimptomatic + serologie pozitiva: se trateaza ca si cum
ar fi infectati.
Se administreaza: Penicilina cristalina 100.000-150.000
UI/kg/zi, iv/im, in 2 prize fractionat la 12 ore, timp de 14 zile
sau o doza unica de 150.000 UI/kg/zi
In caz in care exista si anomalii ale LCR tratamentul se
prelungeste 4 sapt, dar in ultimele 2 sapt doza de Penicilina
scade la 50.000 UI/kg/zi in 2-3 doze zilnic, iv/im.
In cazuri suspecte dar nedemonstrate o doza unica de
benzatinpenicilina de 50.000 UI/kg, im.

TOXOPLASMOZA CONGENITALA
Este o zoonoza produsa de Toxoplasma gondii.
Transmiterea transplacentara a
infectiei(transmitere verticala) se face doar in
conditiile in care gravida a devenit seropozitiva in
timpul sarcinii (si in aceste conditii infectia apare
doar in 30-40% din cazuri.
Riscurile sunt mai mari daca infectarea mamei a
avut loc in primele luni de gestatie.
Traversarea placentei are loc doar in timpul
parazitemiei acute.
Riscul de imbolnavire a urmatorului copil este
zero.

Semnele clinice de boala apar doar la gazdele cu

imunitatea compromisa, sau la fat si nn.
Infectarea produsului de conceptie in primul
trimestru se poate solda cu moartea fatului in uter.
Nn prezinta 3 forme clinice de boala:
Forma generalizata cu: detresa resp., miocardita,
purpura trombocitopenica, hepatosplenomegalie;
Forma meningoencefalitica cu: afectarea ochilor, sdr.
de iritatie cerebrala, hidrocefalie;
Forma de infectie vindecata cu defect (hidrocefalie,
corioretinita, calcificari cerebrale).

 Mama cu serologie pozitiva dar cu anticorpi IgM

negativi => infectarea mamei inainte de sarcina.

Serologie pozitiva a mamei si cu anticorpi IgM
specifici pozitivi inseamna ca infectia a avut loc recent
iar fatul poate fi infectat. Cresterea titrului in interval
de 3-4 sapt (test Sabin-Feldman pozitiv + IgM
specifici) => infectia acuta a mamei.
Se vor trata toti nn seropozitivi cu IgM specifici
pentru toxoplasmoza la testul Elisa, simptomatici sau
asimptomatici la nastere.

Tratament
Primoinfectia materna se trateaza cu Spiramicina 1g la 8 ore,

alternand la interval de 3 saptamani cu asocierea Pirimetamina,

Sulfadiazina.
Nn infectat: Sulfadiazina 50 mg/kg de 2 ori/zi si Pirimetamina
1mg/kg/zi timp de 2 luni. Apoi se administeaza Pirimetamina
1 mg/kg/zi, o zi da si una nu, timp de 10 luni.
In caz de efecte adverse hematologice (leucopenie in cazul
pirimetaminei) se administreaza Acid folinic (Leucovorin) 5-10 mg
de 3 ori/sapt.
Recomandari recente in tratamentul toxoplasmozei congenitale:
tratament medicamentos 1 an de zile + supraveghere
oftalmologica si neurologica activa.
Recent, in protocolul terapeutic la sugar s-a propus Clindamicina
timp de 3-4 sapt.

INFECTIILE NEONATALE

Reprezinta a 3 cauza de deces la nn dupa malformatiile

congenitale si detresa respiratorie idiopatica.
Incidenta: 1%.
Este mult mai mare la nn prematuri, dismaturi si mai
ales la cei internati in sectii aglomerate si fara circuite
corespunzatoare.
FACTORI FAVORIZANTI:
Infectia materna,disgravidia,ruperea prematura a
membranelor,diabetul matern;
Echipamente contaminate utilizate pentru reanimarea
n.n;
Apa din incubatoare contaminata cu germeni Gram - ;
Utilizarea cateterului ombilical.

MODALITATI DE CONTAMINARE
maternofetale: - hematogene transplacentare

- transmembranare: corioamniotite
- nasterea naturala: contaminare prin pasaj
infectii maternofetale cu aparitie tardiva (< 28 zile) cu
streptococ B, Escherichia coli
dobandite: enterobacterii
Infectiile nozocomiale si manevrele agresive de reanimare
neonatala reprezinta cele mai importante cai de contaminare
orizontala.

 NN CONTAMINAT(COLONIZAT) prezinta culturi

bacteriologice pozitive (culturi nazale, faringiene,

coprocultura, culturi tegumentare), fara semne clinice
de boala.
NN INFECTAT prezinta manifestari clinice si culturi
pozitive (hemocultura, urocultura, cultura LCR)
asociate cu sindrom inflamator biologic.
Suprainfectarea mediilor de cultura nu este insotita de
sindrom inflamator biologic.

EPIDEMIOLOGIE
Fatul se dezvolta intr-un mediu steril, dar in
timpul nasterii si imediat postnatal, nn vine in
contact cu multe microorganisme.
Dupa nastere are loc colonizarea tegumentelor, a
aparatului respirator si digestiv in urmatorul
ritm: 20-25% in prima zi, 60-65% intre a 3-a si a
5-a zi.

FACTORI ETIOLOGICI ai infectiei NN

E. coli;
Streptococ hemolitic de grup B;
Listeria monocytogenes;
Stafilococcus aureus;
Enterobacteriaceae;
Stafilococi coagulazo-negativi (specifici pentru

sectiile de prematuri);
Campylobacter;
Treponema pallidum;
H. influenzae netipabil;
Citrobacter diversus.

INFECTIA CU STREPTOCOC GRUP B,

HEMOLITIC (GBS)
Este cea mai frecventa cauza a infectiei neonatale cu
debut precoce (primele 24-48 ore).
Factori de risc pentru infectia precoce neonatala:
- Ruptura prematura de membrane;
- Mama febrila in cursul travaliului;
- Nastere prematura;
- Bacteriuria materna dovedita cu streptococ hemolitic.
Diagnostic etiologic: izolarea germenelui din culturi
(LCR, sange, lichid pleural).
Daca acesti factori de risc se cumuleaza se indica
antibioterapie intrapartum.

INFECTIILE NOZOCOMIALE
NEONATALE
Se caracterizeaza printr-un interval liber de
aproximativ 7 zile, cu transmitere orizontala.
Factori favorizanti: prematuritatea, reanimare
perinatala agresiva, tehnici agresive, sectii aglomerate,
neglijenta personalului, igiena precara, maini murdare,
echipament nesterilizat.
Etiologie: Stafilococcus epidermidis (stafilococ
coagulazo-negativ).

MANIFESTARI CLINICE IN INFECTIILE

BACTERIENE SISTEMICE NEONATALE
SEPSISUL NEONATAL este o infectie sistemica care
evolueaza in primele 30 de zile de viata, cu
evidentierea germenului in hemocultura.
Rareori exista localizari secundare ale infectiei.
Simptomatologia se datoreaza actiunii citokinelor
proinflamatorii eliberate in cantitate mare si nu
actiunii directe a germenilor sau produselor lor asupra
tesuturilor si organelor.
Semnele intiale de boala sunt discrete si greu de
interpretat in special la nn cu risc de sepsis.

SEPSISUL NEONATAL CU DEBUT PRECOCE (primele

3 zile de viata)
Etiologie: Streptococ hemolitic grupB.
Manifestari:
- la mama: endometrita, amniotita, infectia urinara.
- la nn: detresa respiratorie precoce, crize de apnee, soc
septic, meningita precoce, dificultati de termoreglare,
tulburari ale starii de constienta, inapetenta, varsaturi,
meteorism abdominal.
Diagnosticul diferential se face cu traumatismul
obstetrical, cu detresa respiratorie a prematurului prin
lipsa de surfactant.

SEPSIS NEONATAL CU DEBUT TARDIV (dupa

varsta de 5 zile)
Sunt infectii nosocomiale care apar dupa un interval
liber, fara alte anomalii.
Etiologie: stafilococ coagulazo-negativ
Simptomatologia - este discreta si necaracteristica:
- Crize de apnee, bradicardie, instabilitate termica,
meteorism abdominal, tipat slab, hipotonie
musculara.
- Soc septic: tulburari de perfuzie tisulara, cianoza,
extremitati reci, timp de recolorare capilara
intarziat, puls rapid, greu perceptibil, hipotensiune
arteriala soc refractar si sidrom de disfunctie
organica multipla.

INVESTIGATII DE LABORATOR IN INFECTIILE

NEONATALE BACTERIENE

1. Diagnosticul de laborator este dominat de examenul

bacteriologic (identificarea germenelui cauzal si sensibilitatea

acestuia la antibiotice).
Culturile centrale sunt importante pentru sustinerea
diagnosticului: (hemocultura, cultura din LCR, urocultura);
la nn infectarea meningelui si a tractului urinar se face doar
pe cale hematogena!
Metodele moderne permit identificarea rapida a antigenelor
bacteriene (tehnica imunologica ELISA, aglutinarea
particulelor de latex).Aceste metode sunt eficiente pe germeni
Gram + si foarte slab eficiente pe germeni Gram - (doar
pentru H. influenzae tip B, E.coli cu antigen capsular K1).
Metode foarte moderne, rapide,cu sensibilitate si
specificitate mare sunt metodele de tipare moleculare, care
stabilesc filiatia cazurilor si tipul de rezistenta la antibiotice.

Examinarea LCR la toti nn cu semne de sepsis este

necesara pentru a confirma sau nu meningita, cu
exceptia nn asimptomatici, instabili sau cu diateza
hemoragica necorectata.
2. Examene de laborator cu valoare predictiva:
Modificarile hemogramei sunt esentiale pentru
confirmarea dg (leucocitoza cu neutrofilie, aparitia
de elemente tinere, imature in sange).
Neutropenia este factor de risc pentru infectia nn.
Prezenta reactantilor de faza acuta (VSH,
fibrinogen, proteina C reactiva); PCR este un
marker de sepsis daca creste de la 1mg/dl la peste
6mg/dl.

Alti markeri cu valoare predictiva pentru sepsis

Lactacidemia (> 2 mmol/l), indica hipoxie,
metabolism hipoxic, disfunctie hepatica cu afectarea
gluconeogenezei.
IL 6 .
Reactia organismului la infectia sistemica este una
inflamatorie si procoagulanta care determina leziuni
endovasculare difuze cu disfunctie multiorganica care
pot duce la deces.
In etapa disfunctiei organice multiple exista: acidoza
(pH<7,3), tulburari hidro-electrolitice, retentie azotata,
BD si BI, transaminaze, protrombina, tulburari
ale hemostazei, hipoxie, hipercapnie, trombocite

CRITERII CU VALOARE PREDICTIVA PENTRU

INFECTIA SISTEMICA NEONATALA
1. Leucopenie (sub 5000/mm3)
2. Raport leucocite nesegmentate/segmentate > 0,2
(normal < 0,2)
3. PCR > 5 mg/dl
4. Haptoglobina
5. VSH > 15 mm/ora
- Daca testele sunt normale, nu exista sepsis.
- Daca 3 din 5 teste sunt pozitive,exista sepsis (90%)
- Metodele de identificare a citokinelor cresc
acuratetea diagnosticului

FORME CLINICE LOCALIZATE DE

INFECTIE BACTERIANA NEONATALA
Infectia neonatala se poate prezenta si sub forma
localizata (meningita, otita medie supurata,
enterita, infectia urinara, artrita supurata,
osteomielita, infectia cutanata, conjunctivita,
celulita orbitala) acestea prezentand o
simptomatologie sugestiva.

MENINGITA PURULENTA
Reprezinta consecinta unei septicemii neonatale.
Incidenta: 5 la 10.000 de nasteri.
Semne clinice nespecifice: febra, hipotonie musculara,
plafonarea privirii, paralizii oculare, disparitia
reflexelor neonatale, convulsii, bombarea FA.
Diagnostic:
rahicenteza evidentiaza un LCR tulbure,cu celularitate
crescuta (peste 100 celule/mm3, cu predominenta
PMN), proteinorahie peste 150mg/dl, glicorahie sub
40mg/dl, cu germeni prezenti (E.coli tip K1, streptococ
hemolitic grup B, Listeria monocitogenis).
- hemocultura este pozitiva in 70% din cazuri.
Evolutia: vindecare, recidiva, deces.

Tratament:
Esential - instituirea precoce a tratamentului!
- Tratament antibiotic - de prima intentie, pana la obtinerea
rezultatelor bacteriologice: asocierea cefalosporinelor de
a 3-a generatie cu aminoglicozid,7 zile, iv, apoi dublarea dozei
de cefalosporina inca 14-21 zile, cu ajustarea tratamentului in
functie de germen si antibiograma.
Daca metodele imagistice evidentiaza abces cerebral, empiem
subdural, ventriculita, se practica interventia
neurochirurgicala si se administreaza imunoglouline iv.
Mortalitatea in meningita nn. este de 10-30%
Complicatii acute: hidrocefalia comunicanta si
necomunicanta, colectia subdurala, ventriculita, abces
cerebral (la 70% din meningitele cu citrobacter).
Complicatii la distanta: dificultati de perceptie si de invatare.
Recurenta meningitei bacteriene perinatale la 10% din
cazuri.

ALTE FORME CLINICE LOCALIZATE DE

INFECTIE BACTERIANA NEONATALA
Otita medie supurata la nn

- Etiologie: Strep hemolitic grupB, stafilococ, E. coli

- Este o infectie severa.
- Tratament: antibiotice, iv.
- Complicatii otomastoidita.
Enterite grave neonatale
- Etiologie: rotavirus, E.coli enteropatogen si
enterotoxigen, Shigella, Salmonella, Campylobacter,
Yersinia.

Infectia urinara neonatala

- Etiologie: E.coli
Artrita supurata si osteomielita
- Etiologie: frecvent stafilococ auriu.
Infectii cutanate ale nn
- Etiologie: stafilococ auriu + streptococ coagulazonegativ, germeni enterici Gram -.
Conjunctivita (oftalmia neonatala) si celulita orbitala
- Etiologie: frecvent - Chlamydia

Tratamentul sepsisului neonatal

1.Tratamentul antenatal:
Se administeaza mamei antibioterapie in cazul nn
cu risc de infectie materno-fetala cu streptococ
hemolitic grup B: sarcina sub 37 saptamani, RPM
peste 18-24 ore, mama febrila in cursul travaliului.
La copii cu risc de sepsis nn, se recolteaza
hemograma si hemocultura si se administreaza
antibioterapie 48-72 ore si apoi la nn simptomatici.

2. Tratamentul antibacterian
Se adm antibiotice inainte de aparitia
rezultatului hemoculturilor. Initial se va
administra o asociere de antibiotice care sa
actioneze pe germeni G+ si G -, iar dupa
aparitia rezultatului bacteriologic si a
antibiogramei se va face un tratament tintit.
Administrarea antibioticelor se va face i-v
cel putin 14 zile.

3.Imunoterapie
Se administreaza imunoglobuline iv ca suport pentru
anticorpi specifici si pentru cresterea imunitatii nn.
Doza: 500-750 mg/kg/doza, se administreaza in a 3-a
si a 7-a zi de tratament si se poate repeta la fiecare 714 zile in functie de conditiile epidemiologice.
Produse: Octagam, Humaglobin.
Alimentatia va fi parenterala.
Se va instala o sonda de aspiratie nazo-gastrica.
Se va mentine constanta temperatura mediului
ambiant.
Se vor corecta acidoza metabolica si dezechilibrele
hidroelectrolitice.
Se va administra oxigen.
Se vor monitoriza functiile vitale.