- REZUMAT -

Relatiile comerciale internationale implica savarsirea de acte si fapte de

comert care din punct de vedere juridic se deruleaza prin intermediul
contractelor de vanzare comerciale internationale de marfuri.
De aceea, cunoasterea clauzelor acestor contracte a particularitatilor,
formarii, interpretarii si executarii lor in comertul international se impune cu
necesitate nu numai pentru cel care studiaza problemele complexe ale
comertului international dar mai ales pentru cei angajati in tranzactii
comerciale internationale .
Deci , contractul de comert international este instrumental juridic prin
care se realizeaza operatiunile atat in sfera relatiilor comerciale propriu-zise
cat si a celor de cooperare economico si tehnico-stiintifica internationala.
Teza incepe cu un prim capitol referitor la principalele reglementari in
materia vanzarii comerciale internationale de marfuri.
Crearea unui regim juridic care prin uniformitate si armonizare sa
depaseasca greutatile si incertitudinile care impiedicau relatiile comerciale
de schimb este o conditie sine qua non pentru garantarea si dezvoltarea
comertului international si a progresului economic .
Primele studii necesare pentru uniformizarea legislativa a vanzarii
comerciale internationale au fost realizate in anul 1929 de catre Institutul
International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) la propunerea
juristului german Ernst Rabel.
Primele 6 reguli de interpretare uniforma a clauzelor contractuale au fost
elaborate de Camera de Comert Internacional (ICC) din Paris cunoscute sub

denumirea de TRADETERMS ( 1928 ) la care s-au mai adaugat 6 termeni in

anul 1936.
Cu trecerea timpului s-au mai adaugat si alti termeni comerciali in anul
1953,1967,1976, 1980, 1990 si 2000 cunoscandu-se notiunea de Regulile
INCOTERMS inca din anul 1953.
In anul 1964 Conferinta Diplomatica de la Haga a adoptat LEGEA
PRIVIND

FORMAREA

CONTRACTULUI

DE

VANZARE

INTERNATIONALA A OBIECTELOR MOBILE CORPORALE (LUFCI )

si LEGEA UNIFORMA PRIVIND VANZARILE INTERNATIONALE DE
OBIECTE MOBILE CORPORALE (LUVI ) .
Dar, principala reglementare in materie o reprezinta CONVENTIA
NATIUNILOR UNITE ASUPRA CONTRACTELOR DE VANZARE
INTERNATIONALA DE MARFURI adoptata la Viena la 11 aprilie 1980.
Ratificarea Conventiei de la Viena de un numar insemnat de state din
Europa, Asia , Africa , America de Sud si indeosebi de Statele Unite ale
Americii a demonstrat succesul sau in recunoasterea noilor norme uniforme
ca fiind compatibile cu reglementarile interne ale statelor aderante.
Ideea de a elabora principii internationale aplicabile contractelor
internationale, fara a impune, in mod obligatoriu, acceptarea si aplicarea
acestora s-a concretizat prin redactarea Principiilor UNIDROIT de catre
Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat in anul 1994.
Principiile UNIDROIT reprezinta " ius commune modern o specie de
cod general de principii aplicabile tuturor contractelor comerciale si
indeosebi contractelor de vanzare comerciala internationala.
In continuare teza abordeaza in capitolul 2 aspecte legate de domeniul
de aplicare al Conventiei de la Viena asupra contractului de vanzare
international de marfuri.
2

Astfel lucrarea trateaza in mod amplu locul domeniului de aplicare

.domeniul de aplicare temporal, personal si material al Conventiei

cu

enumerarea tipurilor de contracte excluse din acest ultim domeniu de

aplicare respectiv ratione materiae.
Capitolele 3,4 si 5 au fost dedicate problematicii contractului de vanzare
comerciala internationala tratand in detaliu :
notiunea
caracterele juridice
conditiile de validitate a contractului
incheierea sau formarea contractului
continutul
efectele si
rezolutiunea contractului
Abordarea teoretica a problematicii mentionate a fost insotita de solutiile
oferite de practica judiciara interna si internationala in materie si de o serie
de studii ale

sistemului de drept romn cu sistemul de drept spaniol,

common-law si latino american.

Din analiza deciziilor judiciare si arbitrale rezulta ca judecatorii si
arbitrii au aplicat Conventia de la Viena numai contractelor care aveau ca
obiect bunuri mobile si corporale .
Conventia de la Viena exclude aplicarea normelor uniforme contractelor
care au ca obiect un bun imobil, termenul de marfa echivaland cu cel de bun
mobil corporal.
Cu privire la conditiile de validitate a contractului am remarcat faptul ca
niciuna din dispozitiile Conventiei nu trateaza in mod expres problemele

legate de validitate a contractului, respectiv capacitate , consimtamant, cauza

determinata si obiect licit (948 Cod Civil roman ).
Capitolul 4 este dedicat formarii contractului de vanzare internationala
de marfuri si trateaza conditiile necesare pentru ca o declaratie de vointa sa
fie considerata oferta, elementele esentiale ale ofertei (intentia autorului de
a contracta marfa, cantitatea si pretul, efectele ofertei( oferta produce efecte
cand ajunge la destinatie ) retragerea ofertei, revocarea ofertei si incetarea
ofertei.
Deasemenea am tratat chestiuni legate de definitia acceptarii ofertei,
continutul acesteia, efectele acceptarii ofertei , precum si retractarea
acceptarii ofertei.
n capitolul V am tratat clauzele contractului sub titlul CONINUTUL
CONTRACTULUI DE VNZARE COMERCIAL INTERNAIONAL
pornind de la principiul c acestea exprim ACORDUL DE VOIN A
PRILOR N LUMINA LIBERTII CONTRACTUALE I A
AUTONOMIEI DE VOIN A ACESTORA, i am inut cont de clauzele
enumerate n lista (checklist) a Camerei Internaionale de Comer de la Paris,
printre care amintim ca fiind mai importante cluazele privind:

preul i modaliti de plat;

termenele i condiiile de livrare;

transferul dreptului de proprietate i a riscurilor;

garaniile vnztorului;

reclamaiile

cumprtorului

privind

cantitatea

calitatea

mrfurilor;

penaliti;

fora major;

soluionarea litigiilor.
4

Deasemenea am acordat atenie contractului de vnzare comercial

internaional tratnd clauzele dup clasificarea lor n clauze de drept comun
ca cele referitoare la:

preambul

prile contractante

obiectul material

obiectul pecuniar

modificarea i rezoluiunea contractelor

meniuni finale
i clauze specifice ca cele referitoare la:

atenuarea sau agravarea rspunderii

soluionarea litigiilor

dreptul aplicabil

licenele de import export
n Seciunea a V-a a acestui capitol am tratat pe larg efectele
contractului, respectiv obligaiile vnztorului i cumprrtorului n
contractele de vnzare internaional de mrfuri.

capitolul

VI

am

sistematizat

Regulile

INCOTERMS

INTERNATIONAL CHAMBER OF COMMERCE TRADE TERMS set

de norme facultative cu caracter internaional aplicabile contractului de
vnzare comercial internaional.
Primele norme au fost elaborate de Camera Internaional de Comer din
Paris n anul 1936 i ultima lor revizuire s-a realizat n anul 2000.

Deasemenea am clasificat obligaiile prilor n cele patru grupe E, F, C

i D, cele mai uzitate n limbaj comercial fiind Ex Works, FOB (Free on
Board), CIF (Cost, Insurance and Freight), DAF (Deliver at Frontier).
Capitolul VII trateaz elementele eseniale ale contractelor de barter sau
schimb sau troc, contractele de counterpurchase sau contra-achat (cumprri
prin contract de import n vederea vnzrii prin contract de export) buy-back
contract de import de regul un echipament compensat printr-un export de
produse fabricate de acest echipament.
Deasemenea, ca o varietate a contractului de vnzare am tratat vnzarea
prin licitaii i vnzarea prin consignaie.
n cadrul capitolului VIII am tratat Comerul electronic. Izvoarele
dreptului uniform al comertului electronic isi gasesc originea, in principal, in
doua mari legi elaborate de Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul
Comertului

International

(CNUDCI),

respectiv

Legea-tip

asupra

Comertului Electronic aprobata prin Rezolutia 51/162 de catre Adunarea

Generala a ONU din 16 decembrie 1996 impreuna cu Ghidul pentru
transpunerea sa in dreptul intern si Legea-tip privind semnatura
electronica aprobata prin rezolutia 56/80 de Adunarea generala a ONU din
12 decembrie 2001, deasemenea redactata impreuna cu Ghidul de
incorporare in dreptul intern.
Legile-tip privind Comerul Electronic au permis ca utilizatorii de
date informatizate s beneficieze de acelai tratament contribuind la
creterea eficacitii i dezvoltrii comerului internaional, oferind
oamenilor de afaceri un nou cadru de activitate i relaii contractuale
susceptibile de diverse tratamente juridice.
Principiile comerului electronic sunt urmtoarele: principiul
echivalenei funcionale a actelor juridice electronice, inalterabilitatea
6

normelor de drept care reglementeaz contractele comerciale, principiul

neutralitii tehnologice, principiul bunei credine, principiul autonomiei de
voin a prilor i a libertii contractuale.
Contractele ncheiate prin mijloace electronice produc toate efectele
pe care legea le recunoate contractelor atunci cnd sunt ntrunite condiiile
legale pentru validitatea acestora. Pentru validitatea contractelor ncheiate
prin mijloace electronice nu este necesar consimmntul prealabil al prilor
asupra utilizrii mijloacelor electronice.
n Romnia s-a adoptat Legea nr. 365/2002 modificat prin Legea nr.
161/2003 i actualizat prin Legea nr. 121/2006 privind comerul electronic.
n cazul serviciilor societii informaionale, legea romn se aplic
furnizorilor de servicii stabilii n Romnia i serviciilor oferite de acetia.
De la data intrrii n vigoare a Legii nr. 365/2002 serviciile societii
informaionale sunt supuse exclusiv prevederilor n vigoare ale legilor
statului n cauz care fac parte din legislaia coordonat, n cazul n care sunt
oferite de furnizori de servicii stabilii ntr-un stat membru al Uniunii
Europene (art. 3 alin. 2 lit. b).
Orice serviciu care se efectueaz prin utilizarea mijloacelor
electronice definete termenul de serviciul societii informaionale care este
procurat ofertantului n mod obinuit de ctre destinatar n vederea realizrii
unu beneficiu patrimonial.
Furnizor de serviciu poate fi orice persoan fizic sau juridic ce
pune la dispoziia unui numr determinat sau nedeterminat de persoane un
serviciu al societii informaionale.
n principiu, furnizarea de servicii prin mijloace electronice nu este
supus nici unei autorizri prealabile i se desfoar n concordan cu

principiile concurenei libere i loiale, cu respectarea dispoziiilor legale n

vigoare.
Potrivit art. 1 pct. 1 lit. a, b i c din Legea nr. 365/2002 actualizat
privind comerul electronic, furnizarea de mesaje de date prin mijloace
electronice se efectueaz n considerarea unui folos patrimonial, procurat
ofertantului n mod obinuit de ctre destinatar, fr s fie fizic prezeni n
acelai loc i realizat la cererea individual a destinatarului.
Legea romn n materie a fost adoptat n vederea asigurrii unui
cadru favorabil liberei circulaii i dezvoltrii n condiii de securitate a
serviciilor societii informaionale.
Legiferarea utilizrii mijloacelor de comunicare electronice a
contribuit la favorizarea dezvoltrii economiei naionale i a creterii
eficacitii operaiunilor de comer internaional.
Legea romn preia inclusiv titlul Legii-tip a CNUDCI care se refer
la comer electronic dar nu i ad literam termenii descriptivi utilizai n
transmiterea mesajelor electronice.
E-business const n realizarea afacerilor prin intermediul internetului
cu sprijinul cruia se poate ajunge la abordarea unor aspecte multiple
ncepnd cu strategia i fazele comercializrii i terminnd cu mbuntirea
randamentului i a eficienei n procesul schimbului de informaii, bunuri i
servicii.
Cele mai importante forme ale e-business-ului sunt cele cunoscute
sub denumirea de B2B (business to business) prin intermediul cruia se
realizeaz tranzacii electronice ntre societi i B2C (business to consumer)
care definete tanzaciile electronice comerciale ntre firme i consumatori.

Metodele de comunicaie clasice, telefon, fax, pot, sau, direct, fa

n fa, sunt astzi nlocuite prin modele bate pe web, n care informaiile
ntre societi circul prin internet.
Tehnologiile folosite de e-business confer pentru oamenii de afaceri
i clieni importante beneficii printre care: costuri de producie i distribuie
mai sczute, cheltuieli de tranzacionare mai reduse, accesarea, stocarea i
transmiterea informaiei mai accesibil i mai ieftin.
Capitolul IX intitulat Concluzii evideniaz particulariti eseniale
ale

normelor

uniforme

care

reglementeaz

vnzarea

comercial

internaional de mrfuri i, ndeosebi, a Conveniei de la Viena, 1980,

pentru care amintim urmtoarele:
o Convenia de la Viena se aplic contractelor ncheiate ntre prile
care domiciliaz n statele semnatare ale Conveniei;
o Convenia de la Viena reglemeteaz normele aplicabile contractelor
de vnzare comercial internaional de mrfuri dac prile
contractante i au sediul n state diferite;
o Convenia de la Viena nu se aplic vnzrilor imobiliare i o
anumit categorie de vnzare internaional excede reglementrii
acesteia;
o Trstura caracteristic esenial a Convenie de la Viena este
supremaia libertii de voin a prilor contractante;
o Convenia de la Viena reglementeaz drepturile i obligaiile
contractanilor, respectiv a vnztorului i cumprtorului precum i
sanciunile aplicabile cazurilor de neexecutare a dispoziiilor
contractuale, n mod echilibrat i simetric;

o Convenia de la Viena se aplic exclusiv formrii contractului i

drepturilor i obligaiilor ce se nasc prin contract ntre un vnztor i
un cumprtor;
o Principala prestaie a vnztorului ntr-un contract de vnzare
comercial internaional de mrfuri este livrarea mrfurilor i
transmiterea proprietii;
o Nici regulile INCOTERMS i nici Convenia de la Viena nu
reglementeaz chestiunea transferului proprietii asupra mrfurilor.
Doctrina n materie este unanim n a constatat c exist mari
deosebiri ntre diferite sisteme de drept naional cu privire la
transferul de proprietate.
o Convenia de la Viena stabilete obligaia de transmitere a
proprietii asupra mrfurilor (art. 30) libere de orice drepturi sau
pretenii din partea unor teri (art. 41) fr s determine momentul i
condiiile transmiterii proprietii (art. 63) i al posesiei n sensul
tehnico-juridic (art. 64);
o Prin art. 4 lit. a i b se exclude aplicarea Conveniei asupra
problemei asupra problemei privind validitatea contractului de
vnzare comercial internaional, asupra uzanelor i a efetelor pe
care contractul poate s le aib asupra proprietii mrfurilor
vndute;
o Normele internaionale uniforme nu au reuit pn n prezent s
reglementeze chestiunea drepturilor ctigate de partea de buncredin. Dreptul intern neuniform este cel n msur s se pronune
asupra eventualelor drepturi ale unor teri asupra mrfurilor;
o Unul din principiile de baz ale Conveniei de la Viena este cel care
garanteaz autonomia prilor cu privire la normele de drept
10

materiale i conflictuale (art. 6). Ele pot exclude aplicarea

Conveniei, stabilind excepii ii modificnd efectele chiar i n
contractele care ndeplinesc condiiile prevzute n art. 1;
o Convenia de la Viena nu trateaz teoria impreviziunii sua a
prejudiciilor enorme care se aplic pentru apariia unor evenimente
imprevizibile cu urmri extrem de oneroase;
o Referindu-se la forma contractelor Convenia, pornind de la
recunoaterea teoriei consensualismului, prevede n art. 11 c nu este
necesar s se ncheie n scris i nu sunt supuse nici unei condiii de
form;
S-a apreciat c unele reguli materiale uniforme aplicabile vnzrii
comerciale internaionale de mrfuri i reglementate de Convenia de la
Viena pot fi aplicate i contractelor comerciale internaionale care nu intr
sub incidena Conveniei, ca de exemplu normele privind formarea
contractului, transmiterea riscurilor i exonerarea.
Deasemenea,

unele

articole

privind

formarea

contractului,

executarea, daunele interese, rezoluiunea i efectele sale pot fi adoptate

de orice sistem de drept neuniform i pot fi aplicate oricror contracte n
afara celor de vnzare comercial de mrfuri.
Uniformizarea normelor care reglementeaz contractul de vnzare
comercial internaional se va reflecta tot mai pregnant n legislaia i
sistemele de drept naional eliminnd deosebirile existente ntre cele dou
concepte i contribuind astfel, la fluidizarea i intensificarea raporturilor
comerciale internaionale.

11