Distrofia hialina intracelulara

Distrofiile = procese patologice determinate de tulburari ale metabolismului

general sau local cu interesarea anumitor substante sau grupuri de substante care
afecteaz troficitatea celulara si tisulara
Distrofiile sunt leziuni patologice elementare care reprezinta expresia
morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel celular si/sau tisular.
Leziunile distrofice reprezinta stadii tardive ale alterarilor metabolice , in faza
lor initiala alterarile metabolice sunt prea fine pentru a fi evidentiate tn microscopia
optica studiul amanuntit al acestora necesita metode histopatologice ,
imunohistochimice i microscopie electronic , aceasta evidentiaza alterari ale
oragnitelor celulare (membrana , matrix-ul citoplasmatic , mitocondrii , reticul
endoplasmic , ribozomi , complex Golgi)
Distrofia hialina face parte din cadrul distrofiilor proteice = leziuni celulare
sau interstitiale determinate de alterarea metabolismului proteic
Distrofiile proteice se clasifica dupa sediul alterarii metabolice:
- distrofii proteice celulare
distrofii hidroprotidice
distrofia hialina intracelulara
degenerescenta Zencker
distrofii proteice ale substantei intercelulare
distrofia hialina
distrofia fibrinoida
amiloidoza
Distrofia hialina intracelulara
Definitie distrofia hialina intracelulara este o distrofie proteica care se
caracterizeaza prin acumularea in celule a unui material nestructurat numit hialin.
Aspect microscopic : hialinul apare sub forma unor zone omogene , partial
refringente si acidofile ce se coloreaza histochimic la fel ca proteinele
Exista mai multe tipuri de hialinizare intracelulara :
1. Hialinizarea hialoplasmic= acumularea de proteine la nivelul substantei
fundamentale a citoplasmei , fara a avea vreo relatie cu sistemele
membranare
- la nivelul hepatocitelor alcoolicilor , formeaza picaturi neregulate sau o
retea perinuclear numita hialin Mallory (la microscopul electronic
corpii apar ca aglomerari de filamente intermediare , dense, cu limite
imprecis trasate, nedelimitate de membrane)
- la pacientii cu sindrom Cushing celulele bazofile hipofizare pot capata
un aspect omogen , sticlos - celule Crooke (la microscopul electronic au
un aspect fibrilar)
- se mai formeaza si in macrofagele alveolare pulmonare n azbestoza
2. Hialinizarea mitocondriala
- tot la nivelul hepatocitelor alcoolicilor se observa picaturi hialine in
mitocondrii = megamitocondrii cu diametrul de ordinul unei hematii
- la nivelul celulelor tubulare renale n sindromul nefrotic
3. Hialinizarea intraergastoplasmica

apare in plasmocite in stari de hiperimunizare

, in reticulul
ergastoplasmic se acumuleaza mase globulare de proteine (corpii
Russel) ce formeaza agregate rotund-ovalare de material amorf ,
neomogen ( ca densitate electronica ) formate din acumulari de
imunoglobuline n reticulul endoplasmic.

4. Hialinizarea lizozomala = apare datorita acumularii de proteine plasmatice

resorbite de celule si fenomenelor de autofagie
- acumularea de proteine plasmatice la nivelul hepatocitelor , celulelor
corticosuprarenale
- acumularea n celulele tubulare renale de la nivelul tubului contort
proximal care resorb proteinele plasmatice filtrate in exces din urina in
conditiile existentei unei tulburari a permeabilitatii glomerulare
- vacuole autofagice se intalnesc n celulele parenchimatoase (ficat ,
rinichi , sistem nervos) ce apar in conditii nefavorabile : hipoxie,
intoxicatii.