Sunteți pe pagina 1din 1

Curs 11 Dinca 06.12.

2012

Contractul de schimb
Potrivit art. 1763 NCC, schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, numite
copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun, pentru a dobandi un altul.
Contractul de schimb, asa cum rezulta din aceasta definitie, este dublu translativ, in sensul ca
fiecare parte transmite celeilalte un anumit drept.
Potrivit art. 1764 NCC:
Aplicabilitatea dispozitiilor de la vanzare
(1) Dispozitiile privitoare la vanzare se aplica, in mod corespunzator, si schimbului.
(2) Fiecare dintre parti este considerata vanzator, in ceea ce priveste bunul pe care il
instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste.

Secventa temporala a obligatiilor din contractul de schimb


Se pune problema cum se aplica secventa temporala a obligatiilor de la contractul de vanzare,
respectiv transmiterea proprietatii plata pretului predarea bunului in cazul contractului de schimb.
Asadar, secventa temporala a obligatiilor din contractul de vanzare se aplica si schimbului dupa
cum urmeaza:
i. drepturile asupra celor doua bunuri schimbate se vor transmite cat de repede cu putinta.
Aceasta inseamna, spre exemplu, ca daca bunurile sunt individual determinate si mobile, cele doua drepturi
se transmit dintr-un patrimoniu in altul chiar la momentul incheierii contractului. Daca unul dintre drepturi,
spre exemplu, necesita inscrierea in cartea funciara spre a fi transmis, atunci obligatia transmitatorului de a
pune la dispozitie toate inscrisurile necsare inscrierii in cartea funciara devine scadenta imediat, iar celalalt
drept se va transmite, de asemenea, imediat.
ii. odata ce drepturile au fost transmise, ar urma sa se execute obligatiile de predare ale bunurilor
ce fac obiectul drepturilor. Cum aceste obligatii sunt reciproce si interedependente, ele vor trebui executate,
de principiu, simultan, ceea ce inseamna ca fiecare dintre parti va putea sa-i opuna celeilalte exceptia de
neexecutare.
Acest blocaj nu foate fi depasit decat daca una dintre parti decide sa predea bunul, desi obligatia sa
de predare nu a devenit scadenta prin plata pretului de catre celalta parte. Intr-o asemenea situatie, odata ce
un bun este predat, obligatia de a preda celalalt bun devine scadenta si poate fi pusa in executare silit.
Dificultatea executarii simultane a obligatiilor de predare este sporita prin faptul ca, spre deosebire
de vanzare care, de regula, se executa la locul situarii bunului de la data incheierii contractului, iar, prin
exceptie, la sediul vanzatorului, schimbul nu se executa prin aplicarea corespunzatoare a regulilor de la
vanzare in acelasi la loc, decat daca cele doua bunuri schimbate se aflau in acelasi loc la data incheierii
contractului. Altfel, fiecare dintre copermutanti va fi dator sa predea bunul pe care trebuie sa-l transmita la
locul situarii sale de la data incheierii contractului sau, daca bunul este de gen, la sediul sau (al
copermutantului respectiv) de la data incheierii contractului. In consecinta, de regula, schimbul se va
executa in cel putin doua locuri diferite.
Exista o regula din cadrul contractului de vanzare ce nu se poate aplica schimbului: cumparatorul
(in materia contractului de vanzare) suporta cheltuielile incheierii contractului, insa, in materia contractului
de schimb exista doi cumparatori sau niciunul (dupa intrepretare). In consecinta, in materia contractului de
schimb, fiecare dintre copermutanti suporta cheltuielile contractului in proportii egale cu celalalt.
Uneori, atunci cand bunurile schimbate nu sunt considerate perfect echivalente de catre parti, una
dintre ele isi asuma in mod accesoriu obligatia de a-i plati celeilalte o suma de bani. Aceasta suma de bani
se numeste sulta si are regimul pretului din materia vanzarii, inclusiv garantiile asociate obligatiei de a
plati pretul, garantii ce se exercita asupra bunului primit de catre debitorul sultei.