Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Invitatoriul
Oficiul lecturilor
V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.
Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,
ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
IMNUL
Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã,
Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã,
Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie,
Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie.
Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme,
Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme.
Mielul blând, jertfit, pãmântul
cu-al sãu sânge scump îl spalã
ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã.
Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte,
Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte.
Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã,
Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.
Oficiul lecturilor 3
S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare,
Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare.
Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme
Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme.
Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale,
Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale;
Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine
ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine.
Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere
Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere.
Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã,
Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã.
Amin.
PSALMODIA
Ant. 1 Domnul i-a rãscumpãrat din mâna asuprito-
rilor, aleluia.
Psalmul 77 (78),40-72
Bunãtatea Domnului
ºi infidelitatea poporului în istoria mântuirii
Acestea au devenit exemple pentru noi (1Cor 10,6).
IV
40
De câte ori s-au rãzvrãtit ei în deºert *
ºi l-au mâniat în pãmânt pustiu!
41
S-au întors ºi iarãºi l-au ispitit pe Dumnezeu *
ºi pe Cel Sfânt al lui Israel l-au supãrat.
42
Nu-ºi mai aminteau de braþul lui, *
de ziua când i-a rãscumpãrat
din mâna asupritorului;
43
de semnele pe care el le fãcuse în Egipt *
ºi de minunile lui din câmpia Þoan:
44
a prefãcut în sânge râurile ºi pâraiele lor, *
încât sã nu mai bea;
45
a trimis la ei roiuri de muºte care îi mâncau *
ºi broaºte care-i nãpãdeau;
4 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
46
a dat holdele omizilor *
ºi rodul muncii lor lãcustelor;
47
a nimicit cu grindinã viile lor *
ºi cu îngheþ smochinii lor;
48
a dat pradã grindinei animalele lor *
ºi turmele lor, trãsnetelor.
49
A dezlãnþuit asupra lor focul mâniei sale, †
furia, indignarea ºi strâmtorarea, *
a trimis îngeri nimicitori.
50
A dat drumul mâniei sale, †
n-a cruþat de moarte sufletele lor, *
ci i-a dat pradã ciumei.
51
A lovit pe toþi întâii-nãscuþi în Egipt, *
pârga tãriei lor, în corturile lui Ham.
Ant. Domnul i-a rãscumpãrat din mâna asupritorilor,
aleluia.
Ant. 2 Domnul i-a condus la muntele sãu cel sfânt,
aleluia.
V
52
A scos poporul sãu ca pe niºte oi *
ºi i-a cãlãuzit ca pe o turmã prin pustiu.
53
I-a dus în siguranþã ºi ei nu s-au temut, *
iar pe duºmanii lor i-a acoperit marea.
54
I-a condus în locul sãu cel sfânt, *
la muntele pe care l-a cucerit cu dreapta lui.
55
A dezrãdãcinat dinaintea lor popoare, †
le-a împãrþit cu funia moºtenirea; *
a pus sã locuiascã în corturile lor triburile lui Israel.
56
Dar ei îl ispiteau ºi-l supãrau
pe Dumnezeul cel preaînalt, *
ºi n-au þinut învãþãturile lui,
57
s-au îndepãrtat de el ºi l-au trãdat ca ºi pãrinþii lor, *
au tras într-o parte, ca un arc ce alunecã din mânã.
58
L-au supãrat prin cultul înãlþimilor, *
cu idolii lor i-au aprins gelozia.
59
A auzit Dumnezeu ºi s-a indignat *
ºi l-a respins cu asprime pe Israel.
Oficiul lecturilor 5
60
A pãrãsit lãcaºul sãu din ªilo, *
cortul în care locuia printre oameni.
61
A lãsat puterea lui în robie *
ºi mãreþia lui în mâinile duºmanilor.
62
A dat poporul sãu pradã sabiei *
ºi s-a mâniat pe moºtenirea lui.
63
Pe tinerii lui i-a mistuit focul, *
iar fecioarele lui n-au avut cântare de nuntã.
64
Preoþii lui au cãzut sub sabie, *
iar vãduvele lui n-au cântat de jale.
Ant. Domnul i-a condus la muntele sãu cel sfânt,
aleluia.
Ant. 3 A ales tribul lui Iuda ºi pe David, slujitorul
sãu, ca sã-l pãstoreascã pe Israel, moºtenirea sa,
aleluia.
VI
65
Apoi Domnul s-a trezit ca din somn, *
ca un viteaz ameþit de vin.
66
ªi i-a lovit pe vrãjmaºii sãi din urmã, *
acoperindu-i cu umilire veºnicã.
67
A respins cortul lui Iosif *
ºi nu a ales tribul lui Efraim,
68
ci a ales tribul lui Iuda, *
muntele Sion, pe care îl iubeºte.
69
ªi-a zidit lãcaºul sãu cel sfânt ca înãlþimile cerului, *
ca pãmântul pe care l-a întemeiat pe veci.
70
L-a ales pe David, slujitorul sãu, *
ºi l-a luat de la turmele de oi.
71
L-a luat de lângã oile ce alãptau, †
ca sã pãstoreascã pe Iacob, poporul sãu, *
ºi pe Israel, moºtenirea sa;
72
ºi i-a pãstorit cu o inimã nevinovatã *
ºi i-a cãlãuzit cu mâini pricepute.
Ant. A ales tribul lui Iuda ºi pe David, slujitorul sãu,
ca sã-l pãstoreascã pe Israel, moºtenirea sa, aleluia.
6 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
LECTURA ÎNTÂI
Din Apocalipsul
sfântului apostol Ioan 18,1-20
Distrugerea Babilonului
Eu, Ioan, 1 am vãzut un alt înger care cobora din cer
ºi avea o mare putere, iar pãmântul s-a luminat de gloria
lui. 2 El a strigat cu glas puternic, spunând:
„A cãzut, a cãzut Babilonul cel mare
ºi a devenit o locuinþã a diavolilor,
închisoare a oricãrui duh necurat,
închisoare a oricãrei pãsãri necurate,
închisoare a oricãrui animal necurat ºi urât.
3
Pentru cã din vinul furiei desfrânãrii sale
s-au îmbãtat toate neamurile
ºi regii pãmântului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pãmântului
s-au îmbogãþit prin puterea senzualitãþii sale”.
4
Apoi am auzit un alt glas din cer, spunând:
„Ieºiþi dintr-însa, voi, poporul meu,
ca sã nu fiþi pãrtaºi la pãcatele ei
ºi sã nu trebuiascã sã primiþi o parte din plãgile ei.
5
Pentru cã pãcatele ei au ajuns pânã la cer,
iar Dumnezeu ºi-a amintit de nelegiuirile ei.
6
Rãsplãtiþi-o cum v-a rãsplãtit ea
ºi daþi-i de douã ori îndoit, dupã faptele ei.
În potirul în care v-a turnat,
turnaþi-i îndoit.
7
Pe cât s-a preamãrit pe sine ºi s-a desfrânat,
pe atât daþi-i chin ºi jale.
Cãci spune ºi inima sa:
«Stau ca o reginã
ºi vãduvã nu sunt
ºi jale nu voi mai vedea».
8
Pentru aceasta, într-o singurã zi,
Oficiul lecturilor 7
vor veni plãgile peste ea:
moarte, jale ºi foamete ºi va fi mistuitã de foc,
pentru cã puternic este Domnul Dumnezeu
care a judecat-o”.
9
Iar regii pãmântului, care s-au desfrânat ºi s-au des-
fãtat cu ea, vor plânge ºi-ºi vor bate pieptul când vor
vedea fumul arderii ei, 10 vor sta deoparte de fricã din
cauza chinurilor ei ºi vor zice:
„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea puternicã!
Într-un singur ceas a venit peste tine judecata!”
11
Iar negustorii pãmântului vor plânge ºi vor jeli din
cauza ei pentru cã nimeni nu le va mai cumpãra marfa,
12
marfa de aur ºi de argint, de pietre preþioase ºi de
mãrgãritare; de in fin ºi de mãtase ºi de þesãturi roºii;
de lemn parfumat ºi de obiecte de fildeº; obiecte din
lemn preþios, de bronz, de fier ºi de marmurã; 13 scorþi-
ºoarã ºi mirodenii, tãmâie, miresme ºi smirnã; vin ºi unt-
delemn; fãinã ºi cereale, vite ºi oi, cai ºi cãruþe; sclavi
ºi suflete de oameni.
14
Roadele pe care le-a dorit sufletul tãu
s-au dus de la tine.
Orice lux ºi strãlucire
a pierit de la tine
ºi niciodatã nu se vor mai gãsi.
15
Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogãþit de
pe urma ei, stau departe de fricã din cauza chinului ei,
plâng ºi jelesc, 16 spunând:
„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare,
care te îmbrãcai în in fin,
în purpurã ºi haine roºii,
care te împodobeai cu aur,
cu pietre preþioase ºi mãrgãritare,
17
într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogãþii!”
Toþi cârmacii ºi toþi care navigheazã, marinarii ºi toþi
care lucreazã pe mare stãteau departe 18 ºi, vãzând fumul
arderii ei, strigau astfel: „Care cetate era asemenea cetãþii
celei mari?” 19 κi puneau praf pe cap ºi strigau plân-
gând ºi jelind:
8 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Rugãciunea de încheiere
Dumnezeule, care prin tainele pascale oferi cu îndu-
rare ºi permanent lumii darurile cereºti, aratã-te pururea
milostiv faþã de Biserica ta, pentru ca ea, prin pãzirea
actualã a poruncilor tale, sã înainteze spre viaþa veºnicã.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind
Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în
unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.
Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul.
R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Laudele
V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.
Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,
ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
IMNUL
Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora
ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora.
Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã
ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã.
Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme,
Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme.
Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege,
Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege.
Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare,
Umilit i se prosterne tot infernul la picioare.
Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii,
Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii.
Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele
Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele.
Laudele 11
Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare,
Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare.
Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate!
E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate.
În candidele-i veºminte dã un înger mare veste:
„Ce cãtaþi printre morminte?
Printre morþi el nu mai este”.
Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase,
Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase.
Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale
ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale.
Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce,
Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce.
Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã
ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã
ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte
ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin.
PSALMODIA
Ant. 1 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, aleluia!
Psalmul 91 (92)
Lauda Creatorului
Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului
unul-nãscut (sf. Atanasiu).
2
Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, *
sã cântãm numele tãu, Preaînalte,
3
sã vestim de dimineaþã îndurarea ta *
ºi, noaptea, fidelitatea ta,
4
cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, *
cu cântare de alãutã.
5
Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne,
pentru faptele tale, *
voi tresãlta de bucurie
pentru lucrarea mâinilor tale.
6
Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, *
ºi cât de adânci sunt gândurile tale!
12 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
7
Omul nepriceput nu va cunoaºte *
ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta.
8
Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba *
ºi fãcãtorii de rele înfloresc,
ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, *
9
iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie!
10
Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, †
iatã, duºmanii tãi vor pieri *
ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele.
11
Dar tu înalþi fruntea mea
ca pe aceea a unui zimbru, *
torni asupra mea untdelemn proaspãt;
12
ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei †
ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare *
despre cei ce se ridicã împotriva mea.
13
Cel drept va înflori ca un palmier, *
va creºte ca un cedru din Liban.
14
Cei plantaþi în casa Domnului *
vor înflori în curþile Dumnezeului nostru.
15
Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, *
îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea,
16
ca sã vesteascã: *
„Domnul, stânca mea, este drept,
în el nu este nedreptate”.
Ant. Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, aleluia!
Ant. 2 Vã voi stropi cu apã curatã, aleluia!
Cântarea Ez 36,24-28
Domnul va reînnoi poporul sãu
Ei vor fi poporul lui ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dum-
nezeul lor (Ap 21,3).
24
Vã voi scoate dintre neamuri, †
vã voi aduna din toate þãrile *
ºi vã voi aduce înapoi în þara voastrã.
25
Vã voi stropi cu apã curatã ºi vã veþi curãþa. †
Vã voi curãþa de toate pãcatele *
ºi de toatã idolatria voastrã.
Laudele 13
26
Vã voi da o inimã nouã *
ºi voi pune în voi un duh nou;
voi scoate din trupul vostru inima de piatrã *
ºi vã voi da o inimã de carne.
27
Voi pune în voi duhul meu †
ºi vã voi face sã urmaþi legile mele, *
veþi pãzi poruncile mele
ºi le veþi pune în practicã.
28
Veþi locui în þara pe care am dat-o pãrinþilor voºtri. †
Voi veþi fi poporul meu *
ºi eu voi fi Dumnezeul vostru.
Ant. Vã voi stropi cu apã curatã, aleluia!
Ant. 3 Toate sunt ale voastre, iar voi ai lui Cristos ºi
Cristos, al lui Dumnezeu, aleluia!
Psalmul 8
Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului
Pe toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit
cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22).
2
Doamne, Dumnezeul nostru, *
cât de minunat este numele tãu
pe tot pãmântul!
Slava ta se înalþã *
mai presus de ceruri.
3
Din gura copiilor ºi a pruncilor †
þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, *
ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.
4
Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, *
luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,
5
mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, *
sau fiul omului cã-l iei în seamã?”
6
L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, †
l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. *
7
I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui: †
8
oile ºi boii laolaltã, *
precum ºi fiarele câmpului,
14 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
9
pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, *
tot ce strãbate cãile apelor.
10
Doamne, Dumnezeul nostru, *
cât de minunat este numele tãu
pe tot pãmântul!
Ant. Toate sunt ale voastre, iar voi ai lui Cristos ºi
Cristos, al lui Dumnezeu, aleluia!
LECTURA SCURTÃ Rom 14,7-9
Nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu
moare pentru sine. De fapt, dacã trãim, pentru Domnul
trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar,
fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãci
pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domn
ºi peste morþi, ºi peste vii.
RESPONSORIUL SCURT
R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia!
Domnul.
V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, ale-
luia! Slavã Tatãlui. Domnul.
Ant. la Benedictus: Când se va arãta mai-marele
pãstorilor, veþi primi cununa neveºtejitã a gloriei, aleluia!
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79
Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu
68
Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,
69
ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul sãu,
70
precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *
care au fost în vechime,
71
sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *
ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.
72
Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *
ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.
Laudele 15
73
De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,
pãrintele nostru, *
cã ne va dãrui harul,
74
ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *
sã-i slujim fãrã teamã,
75
în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieþii noastre.
76
Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *
cãci vei merge înaintea Domnului
sã pregãteºti cãile sale,
77
pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *
întru iertarea pãcatelor,
78
prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime
79
ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric
ºi în umbra morþii *
ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.
Slavã Tatãlui ºi Fiului *
ºi Sfântului Duh.
Precum era la început ºi acum ºi pururea *
ºi în vecii vecilor. Amin.
Ant. Când se va arãta mai-marele pãstorilor, veþi
primi cununa neveºtejitã a gloriei, aleluia!
RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ
Sã-l rugãm cu evlavie pe Cristos, care ne-a arãtat
viaþa cea veºnicã:
Învierea ta, Doamne, sã reverse har asupra noastrã!
Pãstorule veºnic, priveºte la turma ta, care se trezeºte
din somn,
– ºi dã-ne hrana îmbelºugatã a cuvântului tãu ºi a pâinii
vieþii!
Nu îngãdui sã ne rãpeascã vreun lup ori sã ne ducã la
pieire vreun nãimit,
– ci fã sã ascultãm cu fidelitate glasul tãu!
Tu, care conlucrezi pretutindeni cu propovãduitorii tãi
ºi le întãreºti cuvântul,
– fã sã vestim astãzi învierea ta prin purtãri ºi prin trãire!
16 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Ora medie
V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.
Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,
ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
IMNUL
Toþi lui Dumnezeu cel mare
Sã-i aducem închinare;
Nu-i nimic mai sfânt pe lume
Ca în veci slãvitu-i nume.
Este ora cea obscurã,
Când sãrmana creaturã,
Pradã unei uri perfide,
Creatorul ºi-l ucide.
Ora medie 17
Marea crimã ne constrânge
Sã vãrsãm lacrimi de sânge
ªi sã stingem oarba urã
Cu a dragostei cãldurã.
Ale tale slugi supuse
Slavã îþi aduc, Isuse.
Tatã, cinste-n veci sã-þi fie,
Duhule, mãrire þie. Amin.
PSALMODIA
Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!
Psalmul 118 (119),169-176
XXII (Tau)
169
Sã ajungã strigarea mea, Doamne,
înaintea feþei tale, *
dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu!
170
Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta, *
dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã!
171
Buzele mele sã vesteascã lauda ta, *
cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale.
172
Sã cânte limba mea cuvintele tale, *
cãci toate poruncile tale sunt drepte.
173
Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, *
cãci am ales învãþãturile tale.
174
Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta, *
ºi legea ta este desfãtarea mea.
175
Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude, *
judecãþile tale îmi vor veni în ajutor.
176
Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut, *
cautã-l pe slujitorul tãu,
cãci nu am uitat poruncile tale.
Psalmul 44 (45)
Nunta regelui
Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6).
18 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
I
2
Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, †
eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. *
Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit.
3
Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; †
har a fost revãrsat pe buzele tale *
ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.
4
Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, *
ea este strãlucirea ºi mãreþia ta.
5
Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, †
pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, *
ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta.
6
Sãgeþile tale sunt ascuþite,†
pãtrund în inima duºmanilor regelui; *
popoarele cad la picioarele tale.
7
Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; *
sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale.
8
Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; †
de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu,
cu untdelemnul bucuriei, *
ca pe nimeni altul dintre semenii tãi.
9
Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; *
din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc.
10
Fiice de regi sunt în preajma ta, *
regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir.
II
11
Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, *
uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu.
12
Regele râvneºte frumuseþea ta; *
el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui.
13
Fiicele Tirului aduc daruri *
ºi bogaþii poporului cautã faþa ta.
14
Fiica regelui este strãlucitoare *
când îºi face intrarea
îmbrãcatã în haine brodate cu aur.
Vesperele I 19
15
În haine strãlucitoare e adusã la rege; †
fecioare formeazã alaiul ei, *
prietenele ei sunt aduse la tine.
16
Sunt aduse în bucurie ºi veselie, *
sunt conduse în palatul regelui.
17
În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, *
ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul.
18
Îmi voi aduce aminte de numele tãu
din neam în neam; *
de aceea te vor lãuda popoarele în veci
ºi în vecii vecilor.
Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!
LECTURA SCURTÃ 1Cor 15,20-22
Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor
adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om a venit moar-
tea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. ªi dupã
cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi
readuºi la viaþã.
V. S-au bucurat ucenicii, aleluia!
R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia!
Rugãciunea de încheiere
Dumnezeule, care prin tainele pascale oferi cu îndu-
rare ºi permanent lumii darurile cereºti, aratã-te pururea
milostiv faþã de Biserica ta, pentru ca ea, prin pãzirea
actualã a poruncilor tale, sã înainteze spre viaþa veºnicã.
Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.
Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul.
R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Vesperele I
V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.
Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,
ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
20 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
IMNUL
O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte
De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte,
Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã
ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã.
Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã,
Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã.
De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã,
Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã.
Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte
Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte.
Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã:
E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã.
Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul,
Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul.
Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã,
Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã.
Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase
ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase.
Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere
Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere.
Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere
Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere.
Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã,
Duhul Sfânt, prin cântul nostru,
cinste aibã împreunã. Amin.
PSALMODIA
Ant. 1 Ridicarea mâinilor mele sã fie ca jertfa de
searã, aleluia!
Psalmul 140 (141),1-9
Rugãciune în timp de primejdii
ªi din mâna îngerului, fumul de tãmâie al rugãciunii
sfinþilor s-a înãlþat înaintea lui Dumnezeu (Ap 8,4).
1
Strig cãtre tine, Doamne,
vino degrabã în ajutorul meu, *
pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem.
Vesperele I 21
2
Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine
ca fumul de tãmâie, *
ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta
ca jertfa de searã.
3
Pune, Doamne, strajã gurii mele *
ºi pãzeºte uºa buzelor mele.
4
Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu, *
spre uneltiri nelegiuite
împreunã cu fãcãtorii de rele; *
sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor!
5
Sã mã loveascã cel drept *
ºi cel credincios sã-mi facã reproºuri,
nu-mi voi mai turna niciodatã pe cap
untdelemnul înmiresmat al pãcãtoºilor, *
ºi rugãciunea mea va fi continuã
împotriva rãutãþilor lor.
6
Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânci, *
atunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute.
7
Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul, *
aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor.
8
Doamne Dumnezeule,
cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei, *
la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meu.
9
Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins *
ºi de cursa fãcãtorilor de rele!
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, *
ºi Sfântului Duh.
Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, *
ºi în vecii vecilor. Amin
Rugãciunea Slavã Tatãlui, de obicei, se spune la sfârºitul
fiecãrui psalm ºi al fiecãrei cântãri, dacã nu este prescris altfel.
Ant. Ridicarea mâinilor mele sã fie ca jertfa de
searã, aleluia!
Ant. 2 Ai scos din temniþã sufletul meu, ca sã laud
numele tãu, aleluia!
22 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Completoriul
IMNUL
Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul
Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul,
Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã
Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã,
Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare,
Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare,
Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã,
Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã.
Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge;
Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge.
26 Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Rugãciunea de încheiere
Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta,
pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu-
tem bucura de învierea lui Cristos. El, care, fiind Dum-
nezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin.
Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã
în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-
nicul Dumnezeu. R. Amin.