Supra-om e cel ce nu vrea nici o clipa s asculte

De-ale trupului su pofte si dorinele lui multe;

Dar cel care ascultare gata st s dea oricnd,
Rob al poftelor lui toate, e un animal de rnd!
***
De-ti vroiesti slvit groapa,
Si cu Sfintii-a sta-n sobor,
Fii ca aerul si apa:
Daruie-te tuturor!
*

* JC

Sufletul in care mila cu fiorii ei nu sapa,

Este-asemeni cu ogorul fara nici un strop de apa: Nu-ncolteste-n el
samanta, ars de seceta adanca,
i, cum grau-i nu rasare, nimeni painea nu-i mananca.
***
Orice madular din trupu-mi: mana, gura, ochiul meu,
Isi au toate existenta, numai fiindc exist eu!
Tot aa, exist eu insumi, i, ca duh, in veci nu pier, Numai
pentru ca exista Tatal-Dumnezeu in Cer!
Daca n-ar fi-n Cer de-a pururi Ziditorul lui Adam,
N-ar fi existat nici trupu-mi sj nici duhul ce-n trup am...
***
Cercetnd legea naturii,
Omule, de vrei cai drepte,
Crei pururi te supui, Nu
Cata-n totul sa-ntelegi $i sagasesti pornirea urii
ti faci Legi intelepte Precum
mpotriva nimnui,
sunt a firii legi...
Cautand la fel sa fie ale tale Legi mereu,
Vei putea sa le zici insuti: Legile lui Dumnezeu". *
**
Nu laa a tale pleoape sa le-nchida, seara, somnul, Pance ruga ta fierbinte n-ai soptit-o ctre Domnul. Mai
curnd sa uii deschisa usa casei tale-n noapte, Dect ai
uita, spre Domnul, ale rugciunii oapte; Cci fierbintea
rugciune, e zvorul eel mai greu Ce pe usa ta-1 vor
trage minile lui Dumnezeu!
***
lata, strig ctre atei Ce tiu eu
mai cu temei: Fericit ma tiu
eu foarte, Cci, trind in
Dumnezeu, Unde sunt eu, nu e
moarte,
Unde-i moarte, nu sunt eu! * *
*

Un ateu a zis odata: Unde ade Dumnezeu?

Daca mi se-arata casa-I, - Lui m-as inchina si eu"!
Vai, nerodul!...Daca vntul, cunoscut de tot pamantul, N-are
casa nicaierea, - oare nu exista vntul?!
***

Ce trufa, e fiul, crui Imparat ii este tatal,

Fiind fericit c-aude zis in oapte: Iata-1! lata-1"!
Se mndrete, pctosul, ca e unui vierme fiu,
In dispre uitnd ca-i fiul Dumnezeului Cel Viu.
***
Nu te rusjna-ntre viii care adeseori sunt mori,
C-a smereniei grea haina ti-o da Dumnezeu s-o pori;
Ea e haina-imparateasca, pretuita-n ceruri sus,
Pe care-au purtat-o-n lume Sfinii toti, ca si Iisus!
Celui care sta s-o poarte intru pacatoasa tina,
Sus in cer i se preschimba-n haina alba de lumina,
$i, purtand-o-n venicie, dup pamanteasca moarte, Judeca-va,
langa Domnul, pe cei ce n-au vrut s-o poarte.
***
Aur, piatra si argila daca ai - orict de grele
Si nu pui un pre mai mare pe niciuna dintre ele,
Eti un intelept si-n viata fericit vei fi mereu,
Ca-n launtru-ti sta lumina Duhului lui Dumnezeu.
***
Corbii multe-avand pe mare, ingrijorat eti totdeauna,
De cate ori asupra marii vezi ca s-a dezlnuit furtuna... Dar
cuta grijilor pe frunte nicicnd furtunile n-o sapa Cui n-are, gata sa se-nece, - nici o corabie pe apa.
***
Prin biserica sj ruga, prin a Jertfei Sfinte Taine,
Poi schimba vemantul morii cu-ale nemuririi haine,
Si sunt singurele haine care, dincolo de ani,

Nu se strica niciodat si le cumperi fara bani!

***
Fericire, de la lume sa n-astepti, ca ea nu vine,
Daca tu nu tii s-o caui pana vei gasi-o-n tine;
$i, ca s-o gasesti, invata Ce
un fericit iti spune:
Sa alungi din a ta viata
Oriice deertciune!
* A*
Omul care strlucete prin adancile-i lumine,
Nimnui nimic nu cere, cere totul de la sine...
Omul ce si-a stins lumina druit de Preainaltul,
Fara omenie-n sine, cere totul de la altul!
*

**

Trupul este - pentru Suflet cea mai grea dintre-nchisori,

In care pltim cu lacrimi cele ce suntem datori...
Fericit eel care-n viata si-a fcut intreaga plata,
Ca datornic sa nu-1 prind cea din urma Judecata!
***
Cnd a Duhului lumina pune unuia Cununa,
Acel om-naltandu-si mintea, e cu Ziditorul una;
Atunci el primete tainic de la Dumnezeu scntei,
Ca s-arate omenirii pe Cel Venic Unu-n trei!
Datorite unor astfel de-nsorite culmi, in lume,
Se rostete mai temeinic al Dumnezeirii nume...
La cei ce cu-asemeni haruri ard - luceferi prin milenii,
Ca la sfini privim cu totii si, pe drept, le zicem genii"...
Prin ce spun, prin ce sunt fauri sau prin cat de-nalt li-i cantul
Lumea uita ca mai are legtur cu pamantul,
$i pluteste-n slavi inalte, - stele-mpodobindu-i patul, Depaitanduse de lunca unde-i inflorea pctui...
***

Adevr de ne-tagada sta-n aceste vechi cuvinte:

Precum trupul prin ochi vede, Sufletul vede prin minte.
Deci si Sufletul si trupul pot fi orbi fara sa vada,
Hajbaind prin intuneric, - gata stand mereu sa cada.
Si, cum trupul, orb, nu vede soarele lucind mereu,
Tot aa-I si orbul Suflet, nevazand pe Dumnezeu...
Dar cnd de credina tare a lor inima e plina,
Orice orb, trecnd prin lume, poate capata lumina!
***
l)ac-ar vedea cum toate cele din care fptur lui se-mbina
Mereu dau lupta ne-ntrerupta ca viata-n trup sa i-o-ntretina,
inmarmurit ar sta-n uimire eel mai inversunat ateu
Si-ar zice, hohotind in plansu-i: Acum IL vad pe Dumnezeu"
Ar intelege cata mila ii poarta Dumnezeu mereu
$\ n-ar mai savarsi pctui de-a nu mai crede-n Dumnezeu.
***
Lumea, diavolul si trupul, - iata trei dumani de moarte, Care
lupta-n clipa spre pierzare sa te poarte!
Cel mai mare din vitejii lumii-ntregi, de poi si vrei,
Bti cnd nu cazi sub asaltul marilor dumani cei trei;
Iar cnd birui tu treimea cu ispite-n ea mereu, - Ca viteaz al
Nemuririi te-ncununa Dumnezeu.
***

Inima de tot curata, care-ntr-una pe pamant,

Face-se salas, intreaga, Preamaritului Duh Sfan,
\i oglinda ce rsfrnge chipul soarelui mereu,
Adic ea oglindete, Viu si-ntreg, pe Dumnezeu!
Fericit e-n venicie cel cu-asemenea oglinda,
Pe Cel necuprins de toate, in oglinda-i sa-L cuprind!
yc

Orice clipa de manie,

Fara fru stand sa te poarte,
E o scurta nebunie Care-ti
poate-aduce moarte!